L E G E
privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc
şi a copiilor separaţi de părinţi
nr. 140 din 14.06.2013
Monitorul Oficial nr.167-172/534 din 02.08.2013
* * *
C U P R I N S
Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Articolul 2. Sfera de aplicare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Principiile protecţiei copilului aflat în situaţie de risc şi a copilului separat de părinţi
Articolul 5. Cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare
Capitolul II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR TUTELARE ÎN DOMENIUL
PROTECŢIEI COPILULUI
Articolul 6. Atribuţiile autorităţii tutelare locale
Articolul 7. Atribuţiile autorităţii tutelare teritoriale
Articolul 71. Atribuţiile autorităţii centrale pentru protecţia copilului
Capitolul III
IDENTIFICAREA, EVIDENŢA ŞI ASISTENŢA COPIILOR
AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE RISC
Articolul 8. Identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc
Articolul 9. Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie de risc
Articolul 10. Luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află
Capitolul IV
PROTECŢIA COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI
Articolul 11. Plasamentul de urgenţă
Articolul 12. Plasamentul planificat
Articolul 121. Plasamentul copilului al cărui părinte este minor
Articolul 122. Pregătirea pentru viaţa independentă
Articolul 123. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de asistenţă şi protecţie a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi
Articolul 124. Reprezentantul legal şi responsabilul legal ai copilului separat de părinţi
Articolul 13. Custodia copiilor ai căror părinţi/unicul părinte se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
Articolul 131. Instituirea custodiei asupra copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/ curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
Articolul 132. Persoanele care pot exercita atribuţii de custode
Articolul 133. Drepturile şi obligaţiile custodelui
Articolul 134. Monitorizarea situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/ curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
Articolul 135. Încetarea custodiei
Articolul 136. Revocarea calităţii de custode
Capitolul V
DETERMINAREA STATUTULUI COPILULUI
Articolul 14. Copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească
Articolul 15. Copiii rămaşi fără ocrotire părintească
Articolul 16. Termenul de determinare a statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească
Articolul 17. Stabilirea statutului copilului
Articolul 18. Evidenţa copiilor separaţi de părinţi
Capitolul VI
COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI
Articolul 19. Cooperarea dintre autorităţile tutelare
Articolul 20. Cooperarea intersectorială
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA
Articolul 21. Respectarea termenelor şi procedurilor în activitatea autorităţilor tutelare
Articolul 22. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 23. Intrarea în vigoare. Îndatoririle Guvernului. Modificări în Codul familiei
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte procedurile de identificare, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare şi evidenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi autorităţile şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor respective.
Articolul 2. Sfera de aplicare
În condiţiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecţie fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, de cetăţenie, apartenenţa etnică sau originea socială, de statutul obţinut prin naştere, de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creştere şi educaţie a copiilor, a părinţilor lor, reprezentanţilor legali ori responsabililor legali ai acestora, de locul aflării lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie medicală, comunitate etc.).
[Art.2 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:
autoritate centrală pentru protecţia copilului – Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul protecţiei copilului;
autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) şi de oraşe;
autoritate tutelară teritorială – agenţia teritorială de asistenţă socială (prin intermediul structurilor teritoriale de asistenţă socială), Direcţia generală pentru protecţia drepturilor copilului din Chişinău, Direcţia principală a sănătăţii şi protecţiei sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În municipiile Chişinău şi Bălţi, autorităţile tutelare teritoriale exercită şi atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuţiile de autoritate tutelară locală sunt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective;
copil – persoană care nu a împlinit vîrsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină;
copil aflat în situaţie de risc – copil în privinţa căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art.8;
copil separat de părinţi – copil lipsit efectiv de grija părinţilor/unicului părinte în situaţii determinate de aflarea motivată a acestora în altă localitate din ţară sau de peste hotare pentru o perioadă mai mare de 2 luni consecutive; copil luat de la părinţi din cauza unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea acestuia; copil căruia i s-a stabilit statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;
copil abandonat – copilul identificat ca fiind fără părinţi sau fără alt însoţitor legal în cazul în care nu pot fi stabilite datele de identitate nici ale copilului, nici ale părinţilor lui;
interesul superior al copilului – asigurarea condiţiilor adecvate pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinînd cont de particularităţile individuale ale personalităţii lui şi de situaţia concretă în care acesta se află;
familie – părinţii şi copiii acestora;
familie extinsă – rudele copilului pînă la gradul IV inclusiv;
reprezentant legal al copilului – părintele copilului, persoană sau autoritate, desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele legitime ale copilului şi să acţioneze în numele copilului în materie de protecţie, siguranţă, ocrotire a sănătăţii, educaţie, proprietate şi în alte domenii;
management de caz – metoda principală de lucru a specialistului în protecţia drepturilor copilului sau a asistentului social, cu ajutorul căreia acesta evaluează necesităţile copilului şi ale familiei lui în colaborare cu ei, coordonează, monitorizează, evaluează şi susţine copilul şi familia acestuia pentru ca ei să poată beneficia de serviciile şi prestaţiile sociale care să răspundă acestor necesităţi;
echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflaţi în situaţii de risc;
plan individual de asistenţă – document prin care se realizează planificarea serviciilor, a prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a copilului în baza evaluării complexe a acestuia şi a familiei sale;
violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi /reprezentanţii legali /persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ tipurile de violenţă definite în art.2 din Legea nr.45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea poate lua următoarele forme:
a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriţia acestuia;
b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau de încălţăminte, în special a celor necesare pentru perioada rece a anului;
c) neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiţii de locuit insalubre, care ameninţă viaţa sau sănătatea copilului;
d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecţia vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituţie şcolară, neşcolarizarea copilului;
f) neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoţionale ale copilului;
g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii ori circumstanţe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea copilului, traumatismul copilului, exploatarea copilului sau decesul acestuia;
pericol iminent – circumstanţe care indică în mod cert asupra existenţei situaţiei de risc, inclusiv asupra prezenţei elementelor constitutive ale unei infracţiuni contra vieţii şi/sau sănătăţii copilului sau asupra riscului apariţiei acestora în perioada imediat următoare, care au sau pot avea impact grav asupra integrităţii fizice şi/sau psihice a copilului;
luarea copilului de la părinţi – procedură prin care copilul este separat de părinţi sau de persoanele în grija cărora acesta se află, efectuată în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Codului familiei;
plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament;
plasament de urgenţă – plasamentul copilului ale cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;
plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistenţă;
specialist în protecţia drepturilor copilului – persoană angajată de către autoritatea tutelară locală sau de către autoritatea tutelară teritorială, cu sau fără statut de funcţionar public, care are studii în domeniul asistenţei sociale, al psihologiei, al dreptului, al administraţiei publice sau în alte domenii conexe, care deţine diplomă de studii superioare de licenţă sau de master, care activează în cadrul primăriei şi desfăşoară activităţi de suport pentru realizarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului;
responsabil legal al copilului – persoană sau autoritate, desemnată, conform legii, să exercite drepturi şi obligaţii aferente creşterii, îngrijirii şi educaţiei copilului, prin acordarea suportului fizic, emoţional, educaţional şi de dezvoltare, în conformitate cu drepturile şi interesele copilului;
copil aflat în conflict cu legea – copil care poate fi încadrat în una dintre următoarele situaţii:
a) copil care a săvârşit o faptă prevăzută de legislaţia penală sau contravenţională, dar care, din cauza vârstei, nu este pasibil de răspundere penală şi/sau de răspundere contravenţională;
b) copil care a săvârşit o faptă care cade sub incidenţa legislaţiei penale, copil liberat de răspundere penală sau de pedeapsă penală;
c) copil în privinţa căruia sunt aplicate măsuri de pedeapsă neprivative de libertate sau copil liberat condiţionat de pedeapsă înainte de termen.
[Art.3 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.3 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.3 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
[Art.3 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
Articolul 4. Principiile protecţiei copilului aflat în situaţie de risc şi a copilului separat de părinţi
Protecţia copilului se realizează conform următoarelor principii:
a) asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) respectarea priorităţii privind creşterea şi educarea copilului în familie;
c) dreptul prioritar al părinţilor de a-şi educa copiii conform propriilor convingeri şi responsabilitatea primară a părinţilor pentru creşterea, educarea şi protecţia copiilor lor;
d) obligaţia statului de a asigura familiei asistenţa necesară pentru creşterea şi educarea copiilor;
e) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
f) cooperarea intersectorială şi intervenţia multidisciplinară;
g) asistenţa individualizată a fiecărui copil;
h) respectarea demnităţii copilului;
i) asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ţinînd cont de vîrsta şi de gradul său de maturitate;
j) asigurarea continuităţii în creşterea şi educarea copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;
k) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
l) responsabilitatea autorităţilor pentru asigurarea protecţiei împotriva violenţei, neglijării şi exploatării copilului.
Articolul 5. Cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare
(1) Autorităţile tutelare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru asistenţa şi suportul copiilor şi al familiilor acestora în scopul prevenirii separării copilului de mediul familial sau, după caz, în scopul (re)integrării acestuia în familie.
(2) Plasamentul copilului poate fi dispus de autorităţile tutelare numai în cazul în care, în urma evaluărilor, se constată că menţinerea copilului alături de părinţi nu este posibilă sau contravine interesului superior al acestuia.
(3) În cazul separării copilului de părinţi din cauza aflării acestuia în situaţiile de risc prevăzute la art.8, autoritatea tutelară teritorială dispune plasamentul copilului, ţinând cont de prioritatea plasării acestuia în serviciul tutelă/curatelă în cadrul familiei extinse sau în cadrul familiei persoanei cu care copilul a stabilit relaţii apropiate (vecin, prieten de familie etc.) faţă de celelalte tipuri de servicii de plasament, iar în cazul în care acest lucru este imposibil – de prioritatea plasării în servicii de plasament de tip familial faţă de plasarea în cele de tip rezidenţial.
[Art.5 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Capitolul II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR TUTELARE ÎN DOMENIUL
PROTECŢIEI COPILULUI
Articolul 6. Atribuţiile autorităţii tutelare locale
(1) Autoritatea tutelară locală are următoarele atribuţii:
a) asigură recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează în cazul identificării unor copii aflaţi în situaţie de risc;
a1) informează autoritatea tutelară teritorială despre cazurile copiilor care necesită asistenţă juridică calificată pentru respectarea drepturilor şi intereselor acestora;
b) coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;
c) în limita atribuţiilor sale şi în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, întreprinde acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie;
d) asigură evaluarea familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
e) asigură luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenţei unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea lui şi înaintează, în termen de 3 zile lucrătoare, acţiunea în instanţa de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti;
f) asigură plasamentul de urgenţă al copiilor separaţi de părinţi;
g) asigură instituirea custodiei asupra copiilor ai căror părinţi/unicul părinte se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare ori nu-şi pot realiza obligaţiile privind creşterea, îngrijirea şi educaţia copilului din cauza problemelor de sănătate;
h) asigură luarea şi scoaterea de la evidenţă a familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
i) participă la procedura de luare a copilului de la părinţi;
j) eliberează şi transmite autorităţii tutelare teritoriale avize privind plasamentul planificat al copiilor;
k) cooperează, la nivel local, cu instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
k1) solicită, în caz de necesitate, oficiului teritorial al Consiliului Naţional de Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat în vederea înaintării acţiunii în instanţa de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti;
l) coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
l1) asigură monitorizarea situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare;
m) coordonează procesul de analiză a situaţiei la nivel local privind protecţia copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
n) planifică şi decide realizarea măsurilor de informare a populaţiei privind drepturile copilului;
o) în limita atribuţiilor sale, întreprinde măsurile necesare pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale copiilor cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească sau de copil rămas temporar fără ocrotire părintească;
p) colaborează cu autorităţile tutelare teritoriale şi centrale în vederea protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun.
(2) Autoritatea tutelară locală îşi exercită atribuţiile direct sau prin intermediul specialistului pentru protecţia drepturilor copilului.
[Art.6 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.6 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 7. Atribuţiile autorităţii tutelare teritoriale
Autoritatea tutelară teritorială are următoarele atribuţii:
a) recepţionează, înregistrează şi transmite, conform competenţei, sesizările privind încălcarea drepturilor copilului;
b) în limita atribuţiilor, acordă sprijin autorităţilor tutelare locale în procesul de identificare, evaluare şi asistenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi şi participă la acest proces în caz de necesitate;
c) întreprinde, în colaborare cu autoritatea tutelară locală, acţiunile necesare privind prevenirea separării copilului de mediul familial sau privind (re)integrarea lui în familie;
d) asigură plasamentul planificat al copiilor separaţi de părinţi;
d1) asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească şi de copil rămas temporar fără ocrotire părintească; asigură instituirea şi convocarea consiliului de familie al copilului şi desemnarea tutorelui/curatorului special şi a celui supleant, în conformitate cu Codul civil;
e) asigură stabilirea/retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;
f) asigură stabilirea statutului de copil adoptabil;
g) ţine evidenţa copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească aflaţi în plasament planificat, recepţionează/sistematizează datele privind copiii aflaţi în evidenţa autorităţilor tutelare locale;
h) asigură reprezentarea intereselor şi a drepturilor copiilor în instanţa de judecată şi în alte instituţii sau autorităţi;
h1) participă în calitate de reprezentant legal al copilului victimă sau martor al infracţiunii ori contravenţiei, precum şi al copilului care are calitate de contravenient, bănuit, învinuit, inculpat – în cazul în care nu sunt prezenţi părinţii sau tutorele/curatorul copilului şi în temeiul ordonanţei organului de urmărire penală sau al încheierii instanţei de judecată prin care autoritatea tutelară teritorială a fost desemnată ca reprezentant legal al copilului respectiv;
h2) solicită, în caz de necesitate, oficiului teritorial al Consiliului Naţional de Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care să reprezinte în raport cu organul de urmărire penală şi/sau în instanţa de judecată interesele copilului aflat în situaţie de risc faţă de care a fost dispus plasamentul de urgenţă sau plasamentul planificat;
i) asigură, la nivel teritorial, cooperarea dintre instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
j) determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului şi asigură formarea profesională iniţială şi cea continuă, în conformitate cu necesităţile identificate;
k) analizează anual datele privind situaţia copiilor din unităţile administrativ-teritoriale arondate şi prezintă propuneri privind instituirea sau dezvoltarea serviciilor sociale în conformitate cu necesităţile identificate, după cum urmează:
– agenţiile teritoriale de asistenţă socială – autorităţii centrale pentru protecţia copilului;
– Direcţia generală pentru protecţia drepturilor copilului din Chişinău/Direcţia principală a sănătăţii şi protecţiei sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia – Consiliului municipal Chişinău/autorităţilor publice ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi/sau autorităţii centrale pentru protecţia copilului, după caz;
l) întreprinde măsuri de informare a populaţiei privind drepturile copilului;
m) colaborează cu autorităţile tutelare locale, teritoriale şi centrale în vederea protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun;
n) asigură stabilirea şi plata indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţi şi cei aflaţi sub tutelă/curatelă, precum şi a indemnizaţiilor zilnice pentru copiii cu statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească şi cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească, din contul bugetului de stat; în cazul municipiului Chişinău şi al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, finanţarea se face prin transferuri cu destinaţie specială către bugetele acestora;
o) în cooperare cu autorităţile tutelare locale, cu alte autorităţi şi instituţii care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, precum şi cu organele de drept, întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea implementării prevederilor Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, şi celor ale Convenţiei europene asupra recunoaşterii şi executării deciziilor privind supravegherea copiilor şi restabilirea supravegherii copiilor, adoptată la Luxemburg la 20 mai 1980;
p) în cooperare cu alte autorităţi, inclusiv autorităţi tutelare locale, întreprinde măsurile necesare pentru protecţia şi repatrierea copiilor neînsoţiţi identificaţi peste hotare şi a celor aflaţi în dificultate peste hotare, în conformitate cu procedurile stabilite de către Guvern.
[Art.7 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.7 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
[Art.7 completat prin Legea nr.83 din 25.05.2017, în vigoare 07.07.2017]
[Art.7 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]
Articolul 71. Atribuţiile autorităţii centrale pentru protecţia copilului
Autoritatea centrală pentru protecţia copilului exercită următoarele atribuţii:
a) elaborează proiecte de acte normative pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale a familiei şi protecţiei drepturilor copilului şi monitorizează implementarea acesteia;
b) exercită atribuţiile de autoritate centrală desemnată în contextul implementării prevederilor Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materie de adopţie internaţională, încheiată la Haga la 29 mai 1993, celor ale Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, întocmită la Haga la 25 octombrie 1980, şi celor ale Convenţiei europene asupra recunoaşterii şi executării deciziilor privind supravegherea copiilor şi restabilirea supravegherii copiilor, adoptată la Luxemburg la 20 mai 1980;
c) analizează politicile de protecţie socială a familiei şi de protecţie a drepturilor copilului şi elaborează propuneri şi recomandări privind îmbunătăţirea situaţiei în domeniu;
d) elaborează şi monitorizează aplicarea standardelor minime de calitate pentru tipurile de servicii sociale prestate copiilor/familiilor cu copii în scopul prevenirii, limitării sau depăşirii unei situaţii de dificultate;
e) asigură dezvoltarea mecanismelor de protecţie socială a copiilor/familiilor cu copii, asigură accesul copiilor şi al familiilor la servicii sociale de calitate;
f) susţine metodologic dezvoltarea acţiunilor comunitare privind prevenirea separării copilului de familie şi menţinerea lui în mediul familial;
g) coordonează metodologic activitatea autorităţilor tutelare din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi şi nivelul al doilea;
h) coordonează şi monitorizează activitatea în domeniul adopţiei;
i) asigură accesul persoanelor fizice şi juridice, autorizate prin lege, la informaţia privind copiii luaţi în evidenţă pentru adopţie;
j) colectează, analizează şi asigură protecţia şi confidenţialitatea datelor privind copiii aflaţi în situaţie de risc şi copiii separaţi de părinţi, privind adopţiile naţionale şi cele internaţionale;
k) colectează şi analizează datele cu privire la serviciile sociale prestate familiilor cu copii şi copiilor separaţi de părinţi;
l) monitorizează respectarea drepturilor copilului în perioada preadopţie şi cea postadopţie;
m) coordonează elaborarea, aprobă şi monitorizează implementarea programelor de găzduire peste hotare a copiilor adoptabili în vederea adopţiei;
n) ţine Registrul de stat al adopţiei şi Registrul de stat al copiilor aflaţi în situaţie de risc şi al copiilor separaţi de părinţi, în condiţiile legii;
o) asigură, în comun cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, protecţia şi repatrierea copiilor neînsoţiţi identificaţi peste hotare şi a celor aflaţi în dificultate peste hotare;
p) promovează măsuri de prevenire a violenţei împotriva copilului;
q) coordonează implementarea mecanismului de cooperare intersectorială pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, precum şi a mecanismului de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului;
r) coordonează, în comun cu autorităţile publice centrale şi cele locale, cu organismele internaţionale şi organizaţiile societăţii civile, realizarea programelor de protecţie socială a familiei şi de protecţie a drepturilor copilului;
s) coordonează/participă la realizarea studiilor în domeniul protecţiei drepturilor copilului;
t) acordă suport metodologic agenţiilor teritoriale de asistenţă socială, structurilor teritoriale de asistenţă socială, Direcţiei generale pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău, Direcţiei principale a sănătăţii şi protecţiei sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, autorităţii tutelare locale şi organizaţiilor societăţii civile prestatoare de servicii în domeniu;
u) elaborează rapoarte naţionale periodice privind aplicarea la nivel naţional a Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.
[Art.71 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.71 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Capitolul III
IDENTIFICAREA, EVIDENŢA ŞI ASISTENŢA COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE RISC
Articolul 8. Identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc
Autoritatea tutelară locală este obligată să se autosesizeze şi/sau să asigure recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:
a) copiii sînt supuşi violenţei;
b) copiii sînt neglijaţi;
c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
d) copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
e) părinţii copiilor au decedat;
f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea copilului;
h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) în privinţa unuia dintre părinţii copilului este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă);
j) copiii sînt victime ale infracţiunilor, dacă se află în una sau mai multe situaţii indicate la lit.a)–i);
k) copiii sunt expuşi riscului de a comite infracţiuni sau se află în conflict cu legea;
l) copiii străini sau apatrizi au intrat pe teritoriul Republicii Moldova fără a fi însoţiţi de o persoană adultă care să fie responsabilă pentru ei prin lege sau au fost lăsaţi pe teritoriul Republicii Moldova fără un act juridic.
[Art.8 completat prin Legea nr.297 din 26.12.2024, în vigoare 16.01.2025]
[Art.8 completat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.8 completat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
[Art.8 completat prin Legea nr.32 din 16.03.2018, în vigoare 20.04.2018]
[Art.8 modificat prin Legea nr.66 din 13.04.2017, în vigoare 02.06.2017]
Articolul 9. Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie de risc
(1) Autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului dispune evaluarea iniţială a situaţiei copilului de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialişti din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, ordinii publice etc.:
a) în termen de 24 de ore – în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art.8 lit.a)–c);
b) imediat – în cazul în care din conţinutul sesizării se constată existenţa unui pericol iminent pentru copil, precum şi în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art.8 lit.d)–i) sau lit.l).
(2) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art.8 lit.a) şi b) s-au produs în afara familiei, măsurile specificate la alin.(1) se întreprind cu acordul prealabil al părinţilor /reprezentantului legal al copilului, cu excepţia cazurilor în care dezacordul acestora contravine interesului superior al copilului.
(3) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art.8 lit.a)–c) s-au produs într-un serviciu de plasament, autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului întreprinde măsurile prevăzute la alin.(1), asigurînd securitatea pentru viaţa şi sănătatea copilului, şi informează imediat autoritatea tutelară teritorială care va decide asupra măsurilor de protecţie a copilului.
(4) Dacă în urma evaluării iniţiale a situaţiei copilului se confirmă situaţia de risc pentru copil, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului aflat în situaţie de risc.
(5) Registrul de evidenţă a copiilor aflaţi în situaţii de risc se ţine de către autoritatea tutelară locală, fiind completat de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar.
(6) Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează prin utilizarea metodei managementului de caz, aprobată de autoritatea centrală pentru protecţia copilului.
(7) În cazul recepţionării informaţiei despre copiii aflaţi în situaţia de risc prevăzută la art.8 lit.h), autoritatea tutelară locală sau specialistul pentru protecţia drepturilor copilului participă la întocmirea actului de abandon al copilului într-o instituţie sau a procesului-verbal privind găsirea copilului.
(8) În cazul în care locul aflării copilului este altul decît domiciliul părinţilor, autoritatea tutelară locală sesizează autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază domiciliază părinţii în scopul prezentării datelor necesare pentru realizarea evaluării iniţiale şi complexe a situaţiei copilului.
[Art.9 completat prin Legea nr.297 din 26.12.2024, în vigoare 16.01.2025]
Articolul 10. Luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află
(1) În cazul în care, ca urmare a evaluării iniţiale, se constată existenţa unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore.
(2) Procedura de luare a copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află se efectuează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare locale sau a reprezentantului acesteia, a specialistului pentru protecţia drepturilor copilului, a asistentului social comunitar, a medicului /asistentului medicului de familie şi a ofiţerului de sector al poliţiei.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), autoritatea tutelară locală, în termen de 3 zile lucrătoare, va porni o acţiune în instanţa de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti. Dacă această cerinţă nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat imediat părinţilor.
(4) Cu excepţia situaţiei prevăzute la alin.(1), luarea copilului de la părinţi se efectuează numai în baza unei hotărîri a instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau a unei hotărîri a instanţei de judecată privind luarea copilului fără ca părinţii să fie decăzuţi din drepturile părinteşti conform prevederilor art.67–69, 71 şi 72 din Codul familiei.
Capitolul IV
PROTECŢIA COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI
Articolul 11. Plasamentul de urgenţă
(1) Autoritatea tutelară locală emite dispoziţia privind plasamentul de urgenţă al copilului şi informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinţi în condiţiile art.10 alin.(1) sau în cazul lipsei părinţilor în momentul identificării copilului în situaţiile specificate la art.8 lit.d)–h) sau lit.l).
(2) Ţinînd cont de interesul superior al copilului, acesta poate fi plasat de urgenţă în:
a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) şi care doresc să primească /să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educaţia copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;
b) servicii de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);
c) servicii de plasament de tip rezidenţial.
(3) Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului şi se emite dispoziţia cu privire la (re)integrarea copilului în familie sau cu privire la plasamentul planificat al acestuia.
[Art.11 completat prin Legea nr.297 din 26.12.2024, în vigoare 16.01.2025]
[Art.11 completat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 12. Plasamentul planificat
(1) Plasamentul planificat al copilului se efectuează conform dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale, cu avizul autorităţii tutelare locale şi numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, modul de organizare şi funcţionare a căreia este aprobat de Guvern.
(2) Copiii pot fi plasaţi în:
[Lit.a) alin.(2) art.12 abrogată prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
b) serviciul de plasament de tip familial (tutelă/curatelă, casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);
c) serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de serviciu).
(3) La plasarea copilului în serviciul tutelă/curatelă, autoritatea tutelară teritorială ţine cont de prioritatea plasării copilului:
a) în familia extinsă;
b) în familia persoanei cu care copilul a stabilit relaţii apropiate (vecin, prieten de familie etc.);
c) în familia adoptatorului, conform prevederilor alin.(4).
(4) În cazul copilului cu statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului poate propune Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate examinarea avizării pozitive a plasării copilului în serviciul tutelă/curatelă în cadrul familiei unui adoptator, selectat conform metodologiei aprobate de către autoritatea centrală pentru protecţia copilului.
(5) Plasamentul planificat al copilului în serviciile indicate la alin.(2) încetează odată cu atingerea de către acesta a vârstei de 18 ani ori la finalizarea anului de studii pe parcursul căruia a atins vârsta respectivă.
[Art.12 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 121. Plasamentul copilului al cărui părinte este minor
(1) Copilul al cărui părinte este minor beneficiază de serviciile prestate în cadrul serviciilor de plasament fără avizul Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate şi fără dispoziţia autorităţii tutelare teritoriale privind stabilirea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească ori privind plasamentul de urgenţă sau al celui planificat al copilului respectiv.
(2) În cazul copilului al cărui părinte este minor, autoritatea tutelară teritorială emite o dispoziţie suplimentară cu privire la plasamentul copilului respectiv împreună cu părintele minor:
a) concomitent cu plasamentul părintelui minor;
b) după naşterea copilului al cărui părinte este un minor aflat în plasament;
c) în cazul plasamentului copilului al cărui părinte este minor – după dispunerea plasamentului părintelui minor.
(3) Copilul al cărui părinte este minor beneficiază de prestaţii sociale, în conformitate cu legislaţia, de la data plasării în serviciu de plasament şi în temeiul dispoziţiei cu privire la plasamentul copilului împreună cu părintele minor.
(4) În cazul în care după plasament, menţinerea copilului împreună cu părintele minor nu este posibilă sau contravine interesului superior al copilului, autoritatea tutelară teritorială întreprinde măsurile necesare pentru stabilirea statutului copilului al cărui părinte este minor şi asigură un nou plasament al acestuia conform prevederilor legislaţiei.
[Art.121 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 122. Pregătirea pentru viaţa independentă
Pentru copiii cu statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească, începând cu atingerea vârstei de 16 ani, autoritatea tutelară teritorială în colaborare cu prestatorul şi personalul serviciului în care este plasat copilul asigură pregătirea acestuia pentru viaţa independentă.
[Art.122 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 123. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de asistenţă şi protecţie a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi
Modul de organizare şi funcţionare a serviciilor de asistenţă şi protecţie a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi este stabilit de către Guvern.
[Art.123 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 124. Reprezentantul legal şi responsabilul legal ai copilului separat de părinţi
(1) Exercitarea atribuţiilor de reprezentant legal al copiilor cu statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească este asigurată de către autoritatea tutelară teritorială, cu excepţia copiilor plasaţi în serviciul tutelă/curatelă, pentru care reprezentantul legal este tutorele/curatorul.
(2) Responsabilul legal al copilului pentru copiii menţionaţi la alin.(1) este:
a) tutorele/curatorul, asistentul parental profesionist ori părintele-educator – în cazul copiilor aflaţi în servicii de plasament de tip familial;
b) administraţia serviciilor de plasament de tip rezidenţial – în cazul copiilor aflaţi în serviciile respective;
c) custodele – în cazul copiilor asupra cărora este instituită custodia.
[Art.124 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 13. Custodia copiilor ai căror părinţi/unicul părinte se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
(1) În cazul copilului separat de părinţi din cauza aflării temporare a părinţilor/unicului părinte pentru o perioadă mai mare de două luni în altă localitate din ţară sau de peste hotare, autoritatea tutelară locală instituie custodia asupra acestuia, ca formă de protecţie temporară a copilului, în scopul asigurării creşterii, îngrijirii şi educaţiei adecvate a acestuia.
(2) Părinţii/unicul părinte care intenţionează să plece temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare (la muncă, studii, tratament sau din alte motive) sunt obligaţi să depună la autoritatea tutelară locală de la locul de trai al persoanei/persoanelor care urmează să exercite custodia cererea privind instituirea custodiei asupra copilului şi declaraţia privind acordul persoanei/persoanelor respective, conform modelului aprobat de către Guvern.
(3) Prevederile alin.(2) se aplică şi pentru părinţii/unicul părinte care se află mai mult de două luni în altă localitate din ţară sau de peste hotare, urmând ca aceştia să depună documentele indicate la alin.(2) sau să le transmită autorităţii tutelare locale:
a) prin scrisoare recomandată, adresată autorităţii tutelare locale;
b) prin mesaj electronic pe adresa electronică oficială a autorităţii tutelare locale, cu denumirea mesajului „Confidenţial. Articolul 13/140/2013”;
c) prin intermediul persoanei în grija căreia se află copilul sau prin intermediul altor persoane.
(4) Prevederile prezentului articol se aplică şi pentru tutorii/curatorii care se află temporar ori care intenţionează să plece temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare pentru o perioadă mai mare de două luni.
(5) Documentele indicate la alin.(2) se depun/se transmit separat pentru fiecare copil, fiind semnate de părinţi/unicul părinte sau de tutore/curator.
(6) În cazul în care părinţii au opinii diferite cu privire la persoana în grija căreia se va afla copilul, acestea sunt examinate de către autoritatea tutelară teritorială de la locul de trai al copilului, iar decizia autorităţii tutelare teritoriale poate fi contestată în instanţa de judecată, care se pronunţă cu privire la persoana în grija căreia se va afla copilul.
(7) Identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare se efectuează de:
a) conducerea instituţiilor de învăţământ – în cazul copiilor care frecventează astfel de instituţii;
b) specialistul în protecţia drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul de familie/asistentul medicului de familie sau ofiţerul de sector al poliţiei – în cazul copiilor care nu frecventează instituţii de învăţământ.
(8) Informaţia cu privire la copiii ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare se prezintă autorităţii tutelare locale:
a) semestrial, până la data de 30 aprilie şi, respectiv, 30 octombrie – în situaţiile indicate la alin.(7) lit.a);
b) în termen de 3 zile lucrătoare – în situaţiile indicate la alin.(7) lit.b).
(9) În cazul identificării copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare asupra cărora nu este instituită custodia, autoritatea tutelară locală de la locul aflării copiilor respectivi întreprinde acţiunile necesare pentru informarea părinţilor, persoanei în grija căreia se află copilul şi, după caz, autorităţii tutelare locale de la locul de trai al părinţilor despre obligaţia instituirii custodiei.
(10) După identificarea copiilor aflaţi în situaţiile indicate la alin.(7) lit.b), în scopul constatării condiţiilor de creştere, îngrijire şi educaţie a acestora, autoritatea tutelară locală dispune evaluarea situaţiei copiilor respectivi, în termen de 30 de zile lucrătoare, de către specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar.
[Art.13 în redacţia Legii nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 131. Instituirea custodiei asupra copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/ curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
(1) După recepţionarea documentelor indicate la art.13 alin.(2), autoritatea tutelară locală întocmeşte un dosar pentru copil şi, în termen de 3 zile lucrătoare, dispune evaluarea de către specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar a situaţiei copilului a condiţiilor de creştere, îngrijire şi educaţie, precum şi a mediului familial al persoanei/persoanelor în grija cărora se va afla copilul, cu formularea concluziilor privind oportunitatea instituirii custodiei asupra copilului.
(2) În baza dispoziţiei autorităţii tutelare locale, specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, asistentul social comunitar, în termen de 5 zile lucrătoare, prezintă acesteia evaluările indicate la alin.(1).
(3) În temeiul evaluărilor, autoritatea tutelară locală, în termen de 3 zile lucrătoare, emite dispoziţia privind instituirea sau privind refuzul instituirii custodiei asupra copilului. Un exemplar al dispoziţiei se anexează la dosarul copilului şi câte un exemplar se transmite persoanei/persoanelor care au depus cererea privind instituirea custodiei şi persoanei/persoanelor care şi-au exprimat acordul să exercite atribuţii de custode.
(4) În cazul refuzului autorităţii tutelare locale de a institui custodia, persoanele interesate pot contesta dispoziţia respectivă în instanţa de judecată conform legislaţiei.
[Art.131 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 132. Persoanele care pot exercita atribuţii de custode
(1) Poate exercita atribuţii de custode o persoană fizică sau un cuplu căsătorit (soţ şi soţie), dacă şi-au exprimat acordul şi nu se află sub nicio restricţie prevăzută de alin.(2).
(2) Nu poate exercita atribuţii de custode/responsabil legal al copilului:
a) persoana care nu a împlinit 18 ani;
b) persoana în privinţa căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;
c) persoana decăzută din drepturi părinteşti;
d) persoana căreia, din cauza exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de tutore, curator sau custode, i s-a revocat tutela, curatela sau custodia;
e) persoana aflată în conflict de interese cu copilul respectiv;
f) persoana care a prezentat documente sau informaţii false pentru instituirea custodiei;
g) persoana care a fost condamnată pentru săvârşirea cu intenţie a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei, infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei, infracţiunilor privind viaţa sexuală, infracţiunilor contra familiei şi minorilor.
[Art.132 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 133. Drepturile şi obligaţiile custodelui
(1) Custodia este o sarcină personală şi gratuită.
(2) Custodele are următoarele drepturi:
a) să fie informat despre istoricul şi starea sănătăţii copilului;
b) să beneficieze de asistenţă şi suport din partea autorităţilor tutelare;
c) să solicite încetarea custodiei.
(3) Custodele are următoarele obligaţii:
a) să asigure copilului îngrijire şi educaţie individualizată;
b) să protejeze şi să promoveze bunăstarea copilului;
c) să asigure protecţia copilului de orice violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, spirituală;
d) să informeze părinţii şi/sau autoritatea tutelară despre orice schimbare în situaţia familiei sale sau a copilului, care ar putea afecta capacitatea de a îngriji şi educa copilul;
e) să înştiinţeze imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, părinţii despre orice maladie a copilului şi despre interacţiunea copilului cu organele de drept în calitate de bănuit, învinuit, inculpat, victimă sau martor;
f) să asigure comunicarea copilului cu părinţii, bunicii, fraţii şi surorile şi cu alte persoane apropiate pentru copil, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului;
g) să asigure copilului condiţii adecvate de trai şi de igienă personală, precum şi să îl asiste în formarea deprinderilor de autoîngrijire;
h) să asigure copilul cu îmbrăcăminte şi încălţăminte în conformitate cu necesităţile şi particularităţile individuale ale acestuia, cu opinia părinţilor şi cea a copilului, implicându-l, după caz, în alegerea şi procurarea îmbrăcămintei şi încălţămintei sau oferindu-i posibilitatea de a alege şi a procura de sine stătător bunurile respective;
i) să asigure copilului o alimentaţie sănătoasă, care corespunde cu particularităţile de vârstă, cu necesităţile fiziologice ale acestuia, precum şi cu preferinţele copilului;
j) să faciliteze înscrierea copilului în instituţii de învăţământ, ţinând cont de opinia părinţilor şi cea a copilului, precum şi de necesităţile educaţionale şi de dezvoltare ale copilului;
k) să contribuie la petrecerea timpului liber de către copil şi la implicarea acestuia în activităţi sportive, culturale şi artistice, conform intereselor copilului;
l) să verifice şi, după caz, să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura luarea în evidenţă a copilului de către medicul de familie în cel mult 5 zile de la data instituirii custodiei;
m) să asigure prezenţa copilului la examenele medicale, conform prescrierilor medicului de familie şi ale medicilor specialişti;
n) să respecte prescrierile medicilor, să aplice cu stricteţe tratamentul copilului şi să realizeze măsuri de prevenire a îmbolnăvirii;
o) să aplice metode de educaţie adecvate atât vârstei, cât şi problemelor cu care se confruntă copilul, pentru a-i forma deprinderi privind modul sănătos de viaţă, respectarea igienei personale, alimentarea raţională şi inofensivă;
p) să anunţe autoritatea tutelară locală care a dispus instituirea custodiei în cazurile în care părinţii nu asigură/asigură insuficient surse financiare şi bunuri necesare pentru creşterea şi îngrijirea copilului şi/sau nu se implică în procesul de educaţie a copilului;
q) să asigure protecţia şi confidenţialitatea datelor cu caracter personal, cunoscute în exercitarea atribuţiilor de custode.
(4) Drepturile şi obligaţiile custodelui sunt exercitate de către acesta numai pe perioada aflării efective a copilului în îngrijirea sa.
(5) Cheltuielile pentru creşterea, îngrijirea şi educaţia copiilor aflaţi în custodie sunt suportate de către reprezentantul legal, inclusiv din contul prestaţiilor sociale acordate pentru copiii respectivi.
[Art.133 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 134. Monitorizarea situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/ curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare
(1) Monitorizarea situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare se realizează semestrial de către autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului, prin intermediul specialistului în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, al asistentului social comunitar, în perioada 1–31 mai şi, respectiv, 1–30 noiembrie, în baza:
a) listelor copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare, prezentate de către conducerea instituţiilor de învăţământ până la data de 30 aprilie şi, respectiv, de 30 octombrie;
b) informaţiilor privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare, prezentate de specialistul în protecţia drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul de familie/asistentul medicului de familie sau ofiţerul de sector al poliţiei;
c) Registrului privind evidenţa copiilor aflaţi în custodie, contrapus cu listele şi informaţiile indicate la lit.a) şi b).
(2) Dacă în rezultatul monitorizării situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sau tutore/curator se află temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare se constată că copilul întâmpină dificultăţi în interacţiunea cu custodele şi/sau membrii familiei acestuia, în procesul de educaţie, de relaţionare cu alţi copii sau cu cadrele didactice, autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului întreprinde măsuri de suport pentru depăşirea situaţiilor respective, cu implicarea, după caz, a părinţilor, ţinând cont de interesul superior al copilului.
[Art.134 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 135. Încetarea custodiei
(1) Custodia încetează:
a) în cazul în care copilul a revenit în grija reprezentantului legal;
b) la cererea părinţilor privind schimbarea custodelui;
c) la cererea custodelui, cu înştiinţarea prealabilă a părinţilor;
d) în cazul revocării custodelui în condiţiile art.136.
(2) În cazurile indicate la alin.(1), autoritatea tutelară locală care a instituit custodia emite, în termen de 3 zile lucrătoare, dispoziţia privind încetarea custodiei.
[Art.135 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 136. Revocarea calităţii de custode
(1) Copilul, părinţii acestuia, persoanele împuternicite prin lege cu atribuţii de protecţie a copilului, precum şi alte persoane pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară locală actele şi acţiunile custodelui care prejudiciază drepturile şi interesele copilului.
(2) Custodele este revocat de către autoritatea tutelară locală dacă a admis săvârşirea actelor de violenţă împotriva copilului, de neglijenţă sau care lezează drepturile copilului, precum şi dacă nu-şi exercită corespunzător atribuţiile stipulate. Constatarea faptelor respective se efectuează conform instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi ale traficului, aprobate de către Guvern.
[Art.136 introdus prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Capitolul V
DETERMINAREA STATUTULUI COPILULUI
Articolul 14. Copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească
(1) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se atribuie copiilor:
a) ai căror părinţi lipsesc o perioadă mai mare de 30 de zile din cauza aflării la tratament în condiţii de staţionar în instituţii medicale, fapt confirmat de certificatul medical eliberat de instituţia medicală corespunzătoare;
b) ai căror părinţi nu au posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile de creştere şi educare a copiilor din cauza unor probleme grave de sănătate, fiind imobilizaţi la pat, sau din cauza unei dizabilităţi severe, fapt confirmat de certificatul consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau de certificatul medical eliberat de instituţia medicală care supraveghează pacientul;
c) ai căror părinţi se află în arest, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
d) luaţi de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
e) ai căror părinţi lipsesc, fiind anunţaţi în căutare de către organele de drept pentru comiterea de infracţiuni, fapt confirmat printr-un act eliberat de organul de poliţie;
f) ai căror părinţi au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
g) ale căror date de identitate nu sînt cunoscute;
h) în privinţa părinţilor cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părinteşti, privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare sau privind declararea lor ca fiind dispăruţi fără urmă sau decedaţi.
(2) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
a) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art.47 alin.(5)–(6) şi art.48 din Codul familiei;
b) încetării circumstanţelor prevăzute la alin.(1) lit.a), b) sau h) din prezentul articol şi constatării faptului că părinţii /unicul părinte sînt apţi să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile privind creşterea şi educaţia copiilor, fapt confirmat prin avizul autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii;
c) prezentării adeverinţei de eliberare dintr-o instituţie penitenciară sau de sub arest a mamei/tatălui copilului şi a cererii acestora cu privire la înapoierea copilului, depusă la autoritatea tutelară teritorială care a stabilit statutul copilului, precum şi a avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului pentru educaţie mamei/tatălui, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor;
d) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti;
e) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind înapoierea copilului care a fost luat de la părinţi fără ca aceştia sa fie decăzuţi din drepturile părinteşti conform procedurii judiciare;
f) scoaterii mamei/tatălui de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale în condiţiile art.284 şi 285 din Codul de procedură penală;
g) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu;
h) obţinerii documentelor ce confirmă identitatea copilului ale cărui date de identitate nu erau cunoscute, precum şi a datelor despre părinţii lui, în baza avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor.
[Art.14 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
[Art.14 modificat prin Legea nr.238 din 08.11.2018, în vigoare 30.12.2018]
Articolul 15. Copiii rămaşi fără ocrotire părintească
(1) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se atribuie copiilor ai căror părinţi:
a) sînt decedaţi, fapt confirmat printr-un certificat de deces;
b) au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
c) sînt supuşi unei măsuri de ocrotire judiciare, fapt confirmat prin hotărîre a instanţei de judecată;
d) au fost declaraţi dispăruţi fără urmă, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
e) au fost declaraţi decedaţi, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
f) i-au abandonat, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată.
(2) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
a) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti a părinţilor copilului;
b) restabilirii în drepturile părinteşti a mamei/tatălui copilului;
c) adopţiei copilului, încuviinţată printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
d) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art.47 alin.(5) şi (6) şi art.48 din Codul familiei;
e) expirării sau revocării măsurii de ocrotire judiciare instituite în privinţa mamei/tatălui copilului;
f) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea capacităţii de exerciţiu depline a mamei/tatălui copilului;
g) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind dispărută/dispărut fără urmă;
h) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind decedată/decedat;
i) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu.
[Art.15 modificat prin Legea nr.66 din 13.04.2017, în vigoare 02.06.2017]
Articolul 16. Termenul de determinare a statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească
(1) Autoritatea tutelară teritorială în evidenţa căreia se află copilul, în cooperare cu autoritatea tutelară locală, întreprinde acţiunile necesare pentru (re)integrarea în familie a copilului sau pentru stabilirea statutului copilului, acţiuni care, cumulativ, nu vor depăşi 6 luni.
(2) Măsurile de (re)integrare a copilului în familie se efectuează conform unui plan individual de asistenţă.
(3) Statutul copilului se stabileşte din data la care au fost întrunite condiţiile corespunzătoare, în conformitate cu art.14, 15 şi art.17 alin.(2).
(4) Acţiunile ce ţin de stabilirea statutului copilului sunt realizate în mod prioritar.
[Art.16 completat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 17. Stabilirea statutului copilului
(1) Dispoziţia privind stabilirea sau retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească se emite de către autoritatea tutelară teritorială.
(2) Concomitent cu emiterea dispoziţiei privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziţia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, luarea în evidenţă a acestuia şi întreprinderea măsurilor de adopţie a copilului conform prevederilor legislaţiei, cu excepţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească care sînt plasaţi sub tutelă/curatelă în familia extinsă.
(3) Pe parcursul procesului de stabilire a statutului, autoritatea tutelară este obligată să asigure copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, privind etapele şi durata procesului de stabilire a statutului, privind efectele acestuia şi formele de protecţie aplicabile.
(4) În procesul de stabilire a statutului şi de identificare a serviciului de plasament se ţine cont de opinia, de dorinţele şi de sentimentele copilului în funcţie de vârsta şi gradul său de maturitate.
[Art.17 completat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 18. Evidenţa copiilor separaţi de părinţi
(1) Evidenţa copiilor separaţi de părinţi se ţine de către:
a) autoritatea tutelară locală care a dispus plasamentul de urgenţă al copilului sau cea de la domiciliul custodelui;
b) autoritatea tutelară teritorială care a emis dispoziţia de plasament planificat;
c) autoritatea centrală pentru protecţia copilului, pe baza datelor prezentate de autorităţile tutelare teritoriale.
(2) Registrele de evidenţă a copiilor separaţi de părinţi se ţin de către autoritatea tutelară locală şi de către specialiştii responsabili din cadrul autorităţilor tutelare teritoriale.
[Art.18 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Capitolul VI
COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI
Articolul 19. Cooperarea dintre autorităţile tutelare
Autorităţile tutelare locale şi cele teritoriale din diferite unităţi administrativ-teritoriale sînt obligate să coopereze în domeniul protecţiei copilului prin obţinerea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor necesare pentru identificarea, evaluarea, acordarea asistenţei şi stabilirea statutului copiilor.
Articolul 20. Cooperarea intersectorială
Angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept în conformitate cu mecanismele de cooperare intersectorială aprobate de către Guvern sunt obligaţi:
a) să transmită autorităţii tutelare competente sesizările privind copiii aflaţi în situaţie de risc, precum şi cele privind cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor în cadrul serviciilor sociale, al instituţiilor medicale, educaţionale, culturale;
b) să participe la activitatea echipelor multidisciplinare în procesul de evaluare iniţială şi complexă a situaţiei copilului la solicitarea autorităţii tutelare locale, precum şi la elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă;
c) să întreprindă măsurile ce se impun pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului.
[Art.20 modificat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA
Articolul 21. Respectarea termenelor şi procedurilor în activitatea autorităţilor tutelare
(1) Autorităţile tutelare sînt obligate să respecte temenele şi procedurile în procesul de identificare, luare în evidenţă, plasament, stabilire a statutului, monitorizare a situaţiei copiilor şi de prezentare a informaţiei autorităţilor de resort conform prevederilor prezentei legi, ale regulamentului de activitate aprobat de Guvern şi ale altor acte normative.
(11) Informaţia solicitată de autoritatea centrală pentru protecţia copilului se prezintă de către autorităţile tutelare în termen de 10 zile lucrătoare, dacă în solicitare nu este stabilit un alt termen.
(2) În caz de nerespectare a termenelor şi procedurilor prevăzute de legislaţie, persoanele responsabile pot fi trase la răspundere în condiţiile legii.
[Art.21 completat prin Legea nr.112 din 09.07.2020, în vigoare 14.08.2020]
Articolul 22. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Sînt pasibile de răspundere următoarele acţiuni/inacţiuni ale autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor responsabile:
a) nerespectarea condiţiilor legale de recepţionare şi înregistrare a sesizărilor privind copiii aflaţi în situaţie de risc;
b) încălcarea fără motive întemeiate a termenului stabilit de lege pentru iniţierea sau desfăşurarea procedurii de evaluare iniţială a situaţiei copilului şi de stabilire a statutului acestuia ori de (re)integrare a acestuia în familie;
c) asistenţa sau monitorizarea necorespunzătoare a copiilor aflaţi în situaţie de risc, a copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;
d) tergiversarea fără motive întemeiate a prezentării către autoritatea centrală pentru protecţia copilului a informaţiei despre copiii separaţi de părinţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească;
e) neasigurarea controlului asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire în familie a copiilor aflaţi în situaţie de risc care sînt în evidenţă, precum şi a copiilor aflaţi în plasament;
f) plasarea neîntemeiată sau cu încălcarea condiţiilor stabilite de lege în serviciul de plasament de tip rezidenţial a copilului separat de părinţi, a celui rămas temporar fără ocrotire părintească sau a celui rămas fără ocrotire părintească;
g) încălcarea fără motive întemeiate a termenului prevăzut de legislaţie pentru sesizarea autorităţii tutelare privind copiii aflaţi în situaţie de risc;
h) neîndeplinirea, fără motive întemeiate, de către părinţi, de către persoanele care îi înlocuiesc sau de către persoanele în grija cărora copiii se află potrivit legii a dispoziţiilor legitime ale autorităţii tutelare în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor copiilor;
i) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul de urgenţă al copilului;
j) eschivarea sub orice formă a părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc de la procesul de reintegrare a copilului în familie;
k) aflarea copilului în pericol iminent din cauza lipsei de supraveghere din partea părinţilor, a reprezentanţilor legali sau a altor persoane în grija cărora acesta se află.
(3) Prejudiciul material sau cel moral cauzat copilului de către persoane fizice sau juridice urmează a fi reparat în modul stabilit de lege.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
(1) Prezenta lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2014.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va elabora şi va adopta actele normative necesare pentru implementarea prezentei legi.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Codul familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.47–48, art.210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3, textul “condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile” se exclude.
2. La articolul 71 alineatul (3), textul “7 zile” se substituie cu textul “3 zile lucrătoare”.
3. Capitolul 17 se abrogă.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Igor CORMAN
|
| Chişinău, 14 iunie 2013. | |
| Nr.140. |
