L E G E
privind supravegherea de stat a sănătăţii publice
nr. 10-XVI din 03.02.2009
Monitorul Oficial nr.67/183 din 03.04.2009
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
Articolul 2. Noţiuni de bază
Articolul 3. Principii de bază ale politicii de stat în domeniul sănătăţii publice
Articolul 4. Activităţi de bază în supravegherea de stat a sănătăţii publice
Articolul 5. Domeniile în supravegherea de stat a sănătăţii publice
Articolul 6. Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice
Articolul 7. Programele naţionale de sănătate
Capitolul II
COOPERAREA AUTORITĂŢILOR ÎN ASIGURAREA
SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 8. Asigurarea sănătăţii publice
Articolul 9. Competenţa Guvernului
Articolul 10. Competenţa Ministerului Sănătăţii
Articolul 11. Competenţa celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale
Articolul 12. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale
Articolul 13. Colaborarea în asigurarea şi supravegherea activităţilor de sănătate publică
Articolul 14. Delimitarea funcţiilor
Capitolul III
MANAGEMENTUL SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 15. Organizarea sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice
Articolul 16. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică
Articolul 17. Împuternicirile personalului de conducere al Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Articolul 18. Drepturile personalului abilitat cu funcţii de control de stat în sănătatea publică
Articolul 19. Obligaţiile specialiştilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Articolul 20. Sistemul informaţional de supraveghere de stat a sănătăţii publice
Capitolul IV
AUTORIZAREA SANITARĂ A PRODUSELOR,
SERVICIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR
Articolul 21. Organizarea autorizării sanitare
Articolul 22. Notificarea
Articolul 23. Abrogat
Articolul 231. Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice
Articolul 232. Autorizarea sanitară de funcţionare în cazul activităţilor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice
Articolul 24. Înregistrarea de stat
Articolul 25. Abrogat
Articolul 251. Abrogat
Articolul 26. Expertiza sanitară
Capitolul V
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE
ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 27. Drepturile persoanelor fizice
Articolul 28. Drepturile persoanelor juridice
Articolul 29. Obligaţiile persoanelor fizice
Articolul 30. Obligaţiile persoanelor juridice
Articolul 31. Controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor
Capitolul VI
CERINŢE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 32. Sistematizarea şi construcţia localităţilor
Articolul 33. Zonele de protecţie sanitară
Articolul 34. Solul şi menţinerea teritoriului
Articolul 35. Aerul atmosferic, cel din încăperi şi nivelul factorilor fizici
Articolul 36. Siguranţa produselor şi serviciilor
Articolul 37. Abrogat
Articolul 38. Asigurarea sănătăţii nutriţionale
Articolul 39. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă
Articolul 40. Sursele de folosire a apei
Articolul 41. Încăperile de locuit
Articolul 42. Cerinţe faţă de mediul ocupaţional
Articolul 43. Cerinţe privind lucrările cu surse de radiaţii ionizante
Articolul 44. Condiţiile de educaţie a populaţiei
Articolul 45. Instruirea igienică a angajaţilor
Capitolul VII
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII
Articolul 46. Organizarea promovării sănătăţii
Articolul 47. Instruirea în domeniul promovării sănătăţii
Articolul 48. Difuzarea informaţiilor de promovare a sănătăţii
Capitolul VIII
SUPRAVEGHEREA ŞI PREVENIREA MALADIILOR
Articolul 49. Examenele medicale profilactice
Articolul 50. Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile
Articolul 51. Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile
Articolul 52. Vaccinarea profilactică a populaţiei
Articolul 53. Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor
Capitolul IX
URGENŢELE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Articolul 54. Prevenirea şi managementul urgenţelor de sănătate publică
Articolul 55. Asigurarea unui grad adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică
Articolul 56. Măsuri privind detectarea şi notificarea urgenţelor de sănătate publică
Articolul 57. Evaluarea riscului de declanşare a urgenţei de sănătate publică
Articolul 58. Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică
Articolul 59. Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică
Articolul 60. Împuterniciri speciale referitoare la încăperi şi bunuri pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
Articolul 61. Împuterniciri speciale referitoare la persoane pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
Articolul 62. Informarea populaţiei privind urgenţa de sănătate publică
Capitolul X
RESURSELE SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 63. Resursele umane ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Articolul 64. Finanţarea activităţilor de sănătate publică
Capitolul XI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE
Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare
Articolul 66. Răspunderea civilă
Articolul 67. Suspendarea activităţii unităţii economice
Articolul 68. Reclamarea acţiunilor/inacţiunilor factorilor de decizie şi ale specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Articolul 69. Statutul juridic al factorilor de decizie şi al specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Capitolul XII
DISPOZIŢII FINALE
Anexa nr.1 Lista produselor nealimentare supuse avizării sanitare
Anexa nr.11 Lista produselor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice, supuse procedurii de notificare
Anexa nr.2 Lista activităţilor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice, supuse autorizării sanitare de funcţionare
Anexa nr.3 Autorizaţie sanitară de funcţionare
Notă: În textul actelor normative adoptate de
Parlament: cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă
gramaticală, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală
corespunzătoare; cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” şi
„limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere
limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu cuvintele „limba română” la
forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.52 din 16.03.2023, în
vigoare 24.03.2023
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022
Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018
Notă: În textul legii, sintagmele „Centrul Naţional de Sănătate Publică” şi „Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
(1) Prezenta lege reglementează organizarea supravegherii de stat a sănătăţii publice, stabilind cerinţe generale de sănătate publică, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice şi modul de organizare a sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice.
(2) Scopul prezentei legi este asigurarea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregii vieţi prin efortul organizat al societăţii în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, protejării şi promovării sănătăţii populaţiei şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
Articolul 2. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:
alfabetizare în sănătate – ansamblu de cunoştinţe şi competenţe acumulate pe parcursul generaţiilor în rezultatul activităţilor şi interacţiunilor sociale, condiţionate de disponibilitatea resurselor, care permit oamenilor să acceseze, să înţeleagă şi să utilizeze informaţii şi servicii pentru promovarea sănătăţii şi a bunăstării proprii şi celor din jur;
autoritate competentă pentru supravegherea sănătăţii publice – persoană juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în vederea fundamentării, elaborării şi implementării strategiilor privind protecţia şi promovarea sănătăţii, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile, precum şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice la nivel naţional şi/sau teritorial;
autorizare sanitară – procedură de evaluare oficială a produselor, serviciilor şi activităţilor din punctul de vedere al acţiunii lor asupra sănătăţii;
autorizaţie sanitară de funcţionare – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, care confirmă corespunderea uneia sau mai multor activităţi desfăşurate de agentul economic cu legislaţia sanitară;
aviz sanitar – act eliberat în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se confirmă corespunderea proceselor, serviciilor sau produselor cu legislaţia sanitară;
biosecuritate – ansamblu de principii, tehnologii şi practici care sunt implementate pentru a asigura protecţia, controlul şi evidenţa materialului biologic şi/sau a echipamentului aferent manipulării acestuia;
biosiguranţă – ansamblu de principii, tehnologii şi practici de izolare care sunt implementate pentru a preveni expunerea neintenţionată la agenţi biologici sau eliberarea accidentală a acestora;
boală contagioasă – boală infecţioasă care se transmite de la om la om sau de la animal la om;
boală infecţioasă – boală cauzată de un organism viu sau de un alt agent patogen, inclusiv de fungi, bacterii, paraziţi, protozoare sau viruşi, care poate să se transmită sau să nu se transmită de la om la om sau de la animal la om;
boală netransmisibilă – maladie umană cauzată de determinanţii stării de sănătate, care nu se transmite de la om la om sau de la animal la om;
boală profesională – afecţiune care se produce în urma acţiunii nocive a factorilor fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă sau în urma suprasolicitării unor organe sau sisteme ale organismului uman în timpul exercitării unei meserii sau profesii;
boală transmisibilă – maladie ce se răspîndeşte în rîndul populaţiei umane şi/sau animale prin transmitere directă sau indirectă de la subiect la subiect, cauzată de regulă de organisme vii şi/sau produse ale metabolismului acestora;
carantină – restricţia activităţilor de circulaţie, izolarea şi/sau separarea de alte persoane a persoanelor suspecte de a fi infectate, dar care nu sînt bolnave, sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport ori a bunurilor suspecte de a fi contaminate într-o manieră care să prevină posibila răspîndire a infecţiei sau contaminării;
certificat de înregistrare – act permisiv prin care autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice înregistrează plasarea pe piaţă şi utilizarea unui produs sau a unei categorii de produse;
control de stat în domeniul sănătăţii publice – parte a supravegherii exercitată de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice în scopul prevenirii, depistării şi eliminării încălcărilor legislaţiei sanitare de către persoanele fizice şi juridice;
determinanţii stării de sănătate – factorii socioeconomici, biologici, de mediu, comportamentali, tradiţiile, asigurarea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate, care determină starea de sănătate a populaţiei;
evaluarea riscurilor pentru sănătate – estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă, ocupaţional şi de odihnă, precum şi la cei rezultaţi din stilul de viaţă individual sau comunitar, influenţează starea de sănătate a populaţiei;
expertiză sanitară – evaluare a unui proiect, produs, serviciu în scopul determinării corespunderii acestuia cerinţelor regulamentelor şi normativelor sanitare, aprobate în modul stabilit;
gradul de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică – capabilitatea sistemului de sănătate publică, inclusiv a serviciilor de sănătate, a autorităţilor administraţiei publice, comunităţilor şi indivizilor, de a preveni, a se proteja, a răspunde rapid şi a se restabili în urma urgenţelor de sănătate publică;
intoxicaţie acută neprofesională exogenă de etiologie chimică – stare patologică a organismului uman produsă de una sau mai multe substanţe chimice din exterior (medicamente, produse de uz fitosanitar, alcool, gaze, detergenţi etc.), care au fost introduse voluntar sau au pătruns involuntar în organismul uman în doze capabile de a afecta funcţiile vitale ale acestuia, în condiţii casnice sau în alte condiţii şi circumstanţe, cu excepţia locului de muncă;
izolare – separare fizică a unui individ sau a unui grup de indivizi infectaţi sau care se consideră, în baza unor raţionamente, a fi infectaţi cu o boală contagioasă sau posibil contagioasă de alţi indivizi în vederea prevenirii sau limitării transmiterii bolii către indivizii neizolaţi;
înregistrare de stat – formă de autorizare sanitară a unui produs cu impact asupra sănătăţii publice, precedată de un proces de examinare şi evaluare şi finalizată cu eliberarea certificatului de înregistrare şi cu includerea în registrul corespunzător a produsului respectiv, în urma cărora este permisă plasarea pe piaţă şi utilizarea conform destinaţiei a acestuia;
măsuri de sănătate publică – activităţi cu caracter administrativ, tehnico-ingineresc, medico-sanitar, veterinar etc. orientate spre protecţia sănătăţii, prevenirea bolilor şi promovarea sănătăţii;
normativ sanitar – indice calitativ şi/sau cantitativ minim sau maxim admisibil, stabilit prin cercetări în urma evaluării riscurilor, care delimitează valorile determinanţilor stării de sănătate din punctul de vedere al siguranţei şi securităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;
notificare – procedură de informare a autorităţii competente pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice despre plasarea pe piaţă a unui produs sau serviciu şi despre caracteristicile relevante ale acestora din punctul de vedere al asigurării sănătăţii publice;
prescripţie sanitară – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se stabilesc cerinţe de remediere a încălcărilor legislaţiei sanitare şi/sau efectuare a măsurilor de sănătate publică;
prevenirea bolilor – activităţi aplicate prioritar la nivel de individ, orientate spre preîntîmpinarea sau diminuarea probabilităţii apariţiei bolilor transmisibile sau netransmisibile, a răspîndirii lor şi/sau spre prevenirea recidivelor şi complicaţiilor;
prevenţie primară – activităţi efectuate cu scopul creării unor circumstanţe care ar putea reduce riscul apariţiei unei boli în rîndul populaţiei;
prevenţie secundară – activităţi orientate spre depistarea precoce a unor boli şi prevenirea răspîndirii lor în comunitate;
principiul precauţiei – instrument prin care autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice decide şi intervine în situaţii în care se constată că există un risc potenţial pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentări ştiinţifice insuficiente;
profil de sănătate – evaluare a stării de sănătate a populaţiei şi a factorilor care o determină, realizată la nivel de unitate administrativ-teritorială în scopul elaborării intervenţiilor pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;
promovarea sănătăţii – proces de extindere a oportunităţilor oamenilor, în mod individual şi colectiv, pentru sporirea controlului acestora asupra factorilor determinanţi ai sănătăţii şi, astfel, pentru îmbunătăţirea stării lor de sănătate;
protecţia sănătăţii – ansamblu de activităţi orientate spre punerea în aplicare a actelor legislative şi a altor acte normative în scopul garantării siguranţei şi protejării sănătăţii umane;
regulament sanitar – act normativ care stabileşte reguli şi norme cu caracter obligatoriu în domeniul sănătăţii publice;
rezistenţă antimicrobiană – capacitate a unui microorganism de a rezista acţiunii unui agent antimicrobian;
risc pentru sănătate – probabilitatea expunerii la un pericol cauzat de factori naturali, tehnogeni, biologici şi sociali şi consecinţele acesteia, exprimate prin efect nociv asupra sănătăţii şi gravitatea acestui efect;
sănătate individuală – stare de bine complet din punct de vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţă a bolii sau a infirmităţii (dizabilităţii sau maladiei);
sănătate ocupaţională – domeniu de activitate în sănătate care ţine de promovarea şi menţinerea celui mai înalt nivel de bunăstare fizică, mintală şi socială a tuturor lucrătorilor, indiferent de ocupaţie;
sănătate publică – ansamblu de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice, administrative şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi să prelungească viaţa prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor publice, celor private şi ale indivizilor;
servicii de sănătate publică – activităţi destinate să promoveze sănătatea, să prelungească viaţa şi să prevină bolile în cadrul sectorului de sănătate, orientate către populaţie;
stare de urgenţă în sănătatea publică – ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică în scopul prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora;
supravegherea de stat a sănătăţii publice – activităţi întreprinse în numele statului, orientate spre colectarea continuă, analiza, interpretarea şi difuzarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei şi factorii care o determină, precum şi activităţile controlului de stat în sănătatea publică în baza cărora sînt identificate priorităţile de sănătate publică şi instituite măsuri de sănătate publică;
urgenţă de sănătate publică – apariţia sau riscul iminent de răspîndire a unei boli sau a unui eveniment de sănătate care determină probabilitatea înaltă a unui număr mare de decese şi/sau unui număr mare de dizabilităţi în rîndul populaţiei afectate ori care determină expunerea largă la acţiunea unui agent biologic, chimic sau fizic ce poate cauza în viitor riscuri semnificative pentru un număr substanţial de persoane în mijlocul populaţiei afectate.
[Art.3 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 3. Principii de bază ale politicii de stat în domeniul sănătăţii publice
Principiile de bază ale politicii de stat în domeniul sănătăţii publice sînt următoarele:
1) asigurarea de către stat a supravegherii sănătăţii publice prin coordonarea şi monitorizarea eforturilor societăţii în domeniul vizat;
2) asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate publică pentru toţi cetăţenii ţării;
3) responsabilitatea individului şi a întregii societăţi pentru sănătatea publică;
4) parteneriatul activ cu comunităţile şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
5) focalizarea pe prevenţia primară şi secundară şi pe necesităţile comunităţilor şi ale grupurilor populaţionale;
6) preocuparea pentru determinanţii sociali, de mediu şi comportamentali ai stării de sănătate;
7) abordarea multidisciplinară şi intersectorială cu o delimitare clară a responsabilităţilor;
8) decizii bazate pe dovezi ştiinţifice şi/sau pe recomandările organismelor internaţionale competente;
9) aplicarea principiului precauţiei în condiţii specifice;
10) asigurarea transparenţei decizionale, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor informaţionale.
Articolul 4. Activităţi de bază în supravegherea de stat a sănătăţii publice
Supravegherea de stat a sănătăţii publice se realizează prin:
1) supravegherea şi evaluarea sănătăţii populaţiei, cu stabilirea priorităţilor de sănătate publică;
2) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea publică, prognozarea şi diminuarea impactului negativ al acestora asupra sănătăţii;
3) protecţia sănătăţii prin elaborarea, coordonarea, supravegherea şi controlul de stat al aplicării actelor legislative şi a altor acte normative, a ghidurilor de bune practici şi proceduri standard de operare care reglementează determinanţii stării de sănătate;
4) autorizarea de stat a activităţilor, serviciilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei, în limitele competenţei;
5) iniţierea, participarea la elaborarea, monitorizarea şi realizarea politicilor şi programelor de sănătate publică;
6) prevenirea maladiilor prin realizarea intervenţiilor de prevenţie primară şi secundară;
7) promovarea sănătăţii prin informare, educare şi comunicare;
8) evaluarea calităţii şi eficienţei personalului şi a serviciilor de sănătate publică acordate comunităţilor;
9) iniţierea, susţinerea şi efectuarea cercetărilor ştiinţifico-practice în domeniul sănătăţii publice;
10) asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică şi managementul urgenţelor de sănătate publică, inclusiv prin introducerea restricţiilor de circulaţie a persoanelor şi bunurilor;
11) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională în domeniul serviciilor de sănătate publică;
12) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
13) coordonarea activităţilor de sănătate publică la nivel de teritoriu administrativ şi comunitate;
14) consultarea şi antrenarea societăţii în organizarea prestării serviciilor de sănătate publică;
15) asigurarea suportului de laborator în investigarea factorilor biologici, chimici, fizici şi radiologici cu impact asupra sănătăţii publice.
[Art.4 completat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Articolul 5. Domeniile în supravegherea de stat a sănătăţii publice
(1) Supravegherea de stat a sănătăţii publice cuprinde toate domeniile de viaţă şi activitate a populaţiei care pot influenţa negativ sănătatea omului.
(2) Domeniile prioritare în supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt următoarele:
1) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile;
2) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile şi cronice, generate prioritar de factori exogeni;
3) promovarea sănătăţii, informarea şi educaţia pentru sănătate;
4) cercetări ştiinţifice şi de inovare în domeniul sănătăţii publice;
5) evaluarea determinanţilor sociali ai sănătăţii;
6) sănătatea în relaţie cu mediul ambiant;
7) prevenirea leziunilor traumatice;
[Pct.8) alin.(2) art.5 abrogat prin Legea nr.134 din 16.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
9) sănătatea nutriţională;
10) sănătatea ocupaţională;
11) sănătatea şi igiena colectivităţilor;
12) promovarea şi protecţia sănătăţii mamei, copilului şi tineretului;
13) promovarea şi protecţia sănătăţii persoanelor de vîrstă înaintată;
14) controlul şi prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor şi supravegherea de stat în conformitate cu rigorile Regulamentului sanitar internaţional (2005);
15) siguranţa şi securitatea în cadrul activităţilor legate de agenţi biologici, substanţe chimice, factori fizici şi radiologici periculoşi sau potenţial periculoşi;
16) siguranţa transfuziilor de sînge;
17) prevenirea narcomaniei, a abuzului de alcool şi a tabagismului;
18) supravegherea condiţiilor de igienă şi control al infecţiilor în instituţiile medico-sanitare;
19) supravegherea condiţiilor de igienă în unităţile supuse autorizării sanitare;
20) controlul tutunului şi al alcoolului;
21) siguranţa chimică şi informarea toxicologică;
22) diagnosticul de laborator în sănătate publică;
23) supravegherea epidemiologică a infecţiilor asociate asistenţei medicale şi a rezistenţei antimicrobiene;
24) reglementarea cerinţelor de biosecuritate şi de biosiguranţă pentru laboratoarele care operează cu agenţi biologici.
[Art.5 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.5 modificat prin Legea nr.134 din 16.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.5 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.5 modificat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Articolul 6. Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice
(1) Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice (denumită în continuare legislaţie sanitară) include prezenta lege şi alte acte normative care stabilesc norme de protecţie a sănătăţii umane, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Normele sanitare care stabilesc criteriile de securitate şi siguranţă pentru om ale factorilor mediului înconjurător şi ocupaţional, ale produselor şi serviciilor, cerinţele de asigurare a unor condiţii favorabile pentru viaţă şi normativele sanitare sînt reglementate prin regulamente sanitare elaborate de Ministerul Sănătăţii şi aprobate de Guvern.
(3) Regulamentele sanitare se armonizează cu legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene.
Articolul 7. Programele naţionale de sănătate
(1) Programele naţionale de sănătate reprezintă un complex de acţiuni organizate în scopul prevenirii şi controlului bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice.
(2) Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la bază următoarele obiective:
1) soluţionarea cu prioritate a problemelor de sănătate în conformitate cu Politica naţională de sănătate;
2) utilizarea eficientă a resurselor alocate pentru scopuri de sănătate;
3) orientarea programelor spre satisfacerea necesităţilor populaţiei şi depăşirea inechităţilor sociale;
4) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu.
Capitolul II
COOPERAREA AUTORITĂŢILOR ÎN ASIGURAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 8. Asigurarea sănătăţii publice
Asigurarea sănătăţii publice se realizează prin activităţi comune ale autorităţilor publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, comunităţilor şi societăţii civile, prin elaborarea şi implementarea politicilor de protecţie şi promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor.
Articolul 9. Competenţa Guvernului
În domeniul asigurării sănătăţii publice, Guvernul are următoarele competenţe:
1) garantează un nivel adecvat de asigurare a sănătăţii publice prin definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor trasate;
2) integrează problemele de sănătate publică în politica social-economică de dezvoltare a statului;
3) aprobă programele naţionale în domeniu şi identifică sursele de finanţare a acestora;
4) organizează măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;
5) aprobă lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice;
6) asigură finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.
Articolul 10. Competenţa Ministerului Sănătăţii
(1) În asigurarea sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
1) stabileşte priorităţile, asigură elaborarea şi coordonează implementarea politicii naţionale în domeniul sănătăţii publice;
2) aprobă instrucţiuni, metodologii, ghiduri, standarde ramurale, recomandări metodice şi alte acte privind sănătatea publică;
3) elaborează proiecte de acte legislative şi alte acte normative în domeniu şi avizează proiecte de acte legislative şi alte acte normative elaborate de alte autorităţi publice centrale privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice;
4) elaborează, monitorizează, evaluează, coordonează şi contribuie la realizarea programelor naţionale de sănătate;
5) promovează principiul “Sănătatea în toate politicile” şi coordonează activităţile de sănătate publică în sectorul respectiv şi în afara lui;
6) asigură planificarea, instruirea şi evidenţa resurselor umane;
7) asigură finanţarea şi dotarea corespunzătoare a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
8) în condiţiile legii, reprezintă statul în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătăţii publice;
9) prezintă propuneri Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale privind instituirea ori anularea măsurilor de restricţie a circulaţiei bunurilor şi persoanelor în cazul urgenţelor de sănătate publică;
10) planifică şi realizează măsuri de pregătire, prevenire şi răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;
11) eliberează documente de autorizare sanitară conform regulamentelor aprobate de Guvern.
(2) Ministerul Sănătăţii acceptă măsurile sanitare ale altor ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului drept echivalente cu cele naţionale conform regulamentului aprobat de Guvern.
(3) Ministerul Sănătăţii este responsabil de notificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind implementarea Regulamentului sanitar internaţional (2005), de coordonarea elaborării, implementării şi monitorizării standardelor de identificare, de informarea, confirmarea, notificarea şi organizarea măsurilor de răspuns în cazul evenimentelor de sănătate publică supuse raportării conform prevederilor regulamentului menţionat.
[Art.10 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 11. Competenţa celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale
Celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii publice:
1) elaborează politici sectoriale şi le coordonează cu Ministerul Sănătăţii în scopul evaluării impactului acestora asupra sănătăţii publice;
2) realizează activităţi cu impact benefic asupra sănătăţii publice, în limita competenţelor;
3) participă, în limita competenţelor, la realizarea programelor naţionale de sănătate şi asigură respectarea normelor de sănătate publică de către structurile afiliate;
4) participă la organizarea şi executarea măsurilor complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică.
Articolul 12. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale
În domeniul asigurării sănătăţii publice, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
1) elaborează, aprobă şi finanţează programe locale de asigurare a sănătăţii publice în cadrul planurilor teritoriale de dezvoltare social-economică, în baza profilurilor de sănătate, şi exercită controlul asupra executării acestora;
2) antrenează persoane fizice şi juridice la realizarea măsurilor de asigurare a sănătăţii publice;
3) organizează şi exercită măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;
4) asigură condiţii şi servicii sigure pentru respectarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul sănătăţii publice, inclusiv pentru asigurarea cu apă potabilă de calitate, protecţia aerului atmosferic, protecţia contra poluării sonore, salubrizarea şi igienizarea teritoriului;
5) promovează şi încurajează, în limita atribuţiilor, activitatea persoanelor fizice şi juridice în vederea prevenirii şi lichidării influenţei dăunătoare asupra organismului uman a determinanţilor stării de sănătate.
[Art.12 completat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 13. Colaborarea în asigurarea şi supravegherea activităţilor de sănătate publică
În vederea asigurării şi supravegherii activităţilor de sănătate publică, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale de profil.
Articolul 14. Delimitarea funcţiilor
(1) Delimitarea funcţiilor de asigurare şi supraveghere a sănătăţii publice între autorităţile şi serviciile interesate se reglementează prin acte legislative şi alte acte normative din domenii specifice.
(2) Ministerul Sănătăţii este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate responsabilă de evaluarea şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea umană.
(3) Supravegherea şi controlul produselor alimentare şi serviciilor din domeniul alimentar şi operatorilor din domeniul alimentar se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, cu excepţia controlului şi supravegherii produselor alimentare, transmise în competenţa Ministerului Sănătăţii conform art.25 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor.
[Art.14 modificat prin Legea nr.134 din 16.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.14 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.14 modificat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Capitolul III
MANAGEMENTUL SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 15. Organizarea sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice
(1) Ministerul Sănătăţii este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul sănătăţii publice.
(2) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică este autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice, fiind subordonată Ministerului Sănătăţii.
(3) Consiliul de sănătate publică este organul consultativ pentru realizarea activităţilor de sănătate publică la nivel teritorial, care este instituit şi activează în baza unui regulament aprobat de către Guvern.
[Art.15 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 16. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică
(1) Supravegherea de stat a sănătăţii publice se realizează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, care este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică.
(2) Regulamentul de activitate, structura şi efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică se aprobă de către Guvern.
(3) Funcţiile de bază ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sunt:
a) evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a populaţiei;
b) monitorizarea şi răspunsul la urgenţele de sănătate publică şi la pericolele pentru sănătate;
c) protecţia sănătăţii populaţiei;
d) promovarea sănătăţii, alfabetizarea în sănătate şi educaţia pentru sănătate;
e) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile, intoxicaţiilor, bolilor profesionale;
f) controlul de stat în domeniul sănătăţii publice;
g) evaluarea sistemului de sănătate publică şi a resurselor acestuia;
h) colaborarea intersectorială şi mobilizarea pentru asigurarea sănătăţii publice;
i) realizarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul sănătăţii publice;
j) implementarea şi menţinerea sistemelor informaţionale pentru gestionarea datelor din domeniul de competenţă;
k) efectuarea expertizei şi autorizării sanitare a produselor, serviciilor şi activităţilor cu impact asupra sănătăţii publice;
l) verificarea respectării de către persoanele juridice, indiferent de genul de activitate şi tipul de proprietate, a normelor impuse de autorităţile publice în scopul prevenirii maladiilor în cazul izbucnirilor epidemice, al epidemiilor şi al pandemiilor, cu respectarea prevederilor Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător;
m) prestarea serviciilor în domeniul sănătăţii publice, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, pe bază de contracte de prestări servicii, conform tarifelor stabilite de către Guvern.
(4) La nivel teritorial, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică îşi desfăşoară activitatea prin intermediul centrelor de sănătate publică teritoriale, care sunt subdiviziuni ale Agenţiei fără personalitate juridică.
(5) În vederea realizării atribuţiilor, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică beneficiază de suportul Ministerului Sănătăţii, colaborează cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile publice, cu organisme naţionale şi internaţionale reprezentate prin reţelele specifice ale Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(6) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică este desemnată, la nivel naţional, în calitate de:
a) autoritate administrativă centrală de notificare, responsabilă de informarea secretariatului Organizaţiei Mondiale a Comerţului asupra modificărilor regulamentelor şi normativelor sanitare şi de prezentarea informaţiei privind activităţile de sănătate publică la nivel de ţară;
b) punct focal naţional pentru implementarea prevederilor Regulamentului sanitar internaţional, aprobat la 23 mai 2005 în cadrul celei de-a 58-a Asamblee a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (RSI 2005);
c) punct focal naţional pentru implementarea Convenţiei asupra interzicerii perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) toxice şi asupra distrugerii lor, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.360/2004 (BWC 1975).
(7) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică poate primi, gestiona şi utiliza granturi, donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
[Art.16 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.16 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.16 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
[Art.16 în redacţia Legii nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.16 completat prin Legea nr.124 din 29.05.2015, în vigoare 17.09.2015]
Articolul 17. Împuternicirile personalului de conducere al Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Directorul şi directorii adjuncţi ai Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, şefii şi şefii adjuncţi ai centrelor de sănătate publică teritoriale, în limitele atribuţiilor de serviciu, sunt în drept:
1) să autorizeze, să avizeze şi să certifice produse, servicii şi activităţi cu impact asupra sănătăţii publice, conform modului şi cerinţelor prevăzute de prezenta lege;
2) să prezinte autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, conform competenţelor, propuneri privind implementarea legislaţiei sanitare, privind elaborarea şi realizarea planurilor de dezvoltare socială şi economică a teritoriilor, a programelor de asigurare a sănătăţii publice, de ocrotire a mediului înconjurător, a programelor de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai, a programelor de instruire şi educaţie;
3) să sesizeze autorităţile administraţiei publice şi organele de drept privind încălcările constatate;
4) să propună autorităţilor competente retragerea licenţelor/autorizaţiilor;
5) să dispună, în situaţii de risc major şi imediat pentru sănătate, prin dispoziţie, suspendarea activităţii întreprinderilor, instituţiilor, unităţilor economice până la remedierea încălcărilor depistate ale legislaţiei sanitare, cu respectarea procedurii stabilite la art.17 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător;
6) să emită autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, prescripţii, obligatorii pentru executare, privind remedierea încălcărilor legislaţiei sanitare şi privind realizarea măsurilor de sănătate publică;
7) să ia decizii privind:
a) sistarea temporară a activităţii persoanelor purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor contagioase, care prezintă pericol pentru sănătatea publică în virtutea specificului muncii;
b) suspendarea valabilităţii sau retragerea autorizaţiilor sanitare, a avizelor sanitare şi a certificatelor sanitare, cu respectarea prevederilor art.10 şi 11 din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
c) efectuarea examenului medical şi supravegherea medicală a persoanelor care au fost în contact cu bolnavii contagioşi;
d) izolarea bolnavilor contagioşi şi a persoanelor suspecte de a fi purtătoare de agenţi patogeni;
e) efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în focarele de boli transmisibile, precum şi în încăperile şi pe teritoriul în care se menţin condiţii pentru apariţia şi răspândirea bolilor infecţioase, cu excepţia unităţilor din lanţul alimentar;
f) efectuarea vaccinării profilactice a populaţiei sau a unor grupuri de persoane, conform indicaţiilor epidemiologice;
8) să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni, conform Codului contravenţional;
9) să transmită materialele către organele de urmărire penală;
10) să solicite, în condiţiile legii, persoanelor fizice şi juridice care au admis încălcări ale legislaţiei sanitare restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu realizarea măsurilor de sănătate publică privind localizarea şi lichidarea focarelor şi/sau a cazurilor de îmbolnăvire, apărute ca urmare a încălcărilor respective;
11) să invite persoanele fizice şi juridice pentru examinarea cazurilor de încălcare a legislaţiei sanitare.
[Art.17 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.17 în redacţia Legii nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.17 modificat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Articolul 18. Drepturile personalului abilitat cu funcţii de control de stat în sănătatea publică
(1) Personalul abilitat cu funcţii de control de stat în sănătate publică activează în cadrul subdiviziunilor specializate în domeniul controlului din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.
(11) Controlul de stat în domeniul sănătăţii publice al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Personalul abilitat cu funcţii de control de stat în domeniul sănătăţii publice, în exerciţiul funcţiunii, are dreptul:
1) să dispună de acces liber la obiectivele supuse supravegherii şi controlului de stat în domeniul sănătăţii publice;
2) să verifice respectarea legislaţiei sanitare şi a altor acte normative în domeniul sănătăţii publice;
3) să solicite persoanelor fizice şi juridice sau angajaţilor de la obiectivul supus supravegherii de stat informaţii verbale sau scrise privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice exercitate la acest obiectiv, de asemenea, prezentarea datelor personale, a licenţei, a autorizaţiei sanitare sau a oricărui permis de funcţionare, alte date şi informaţii relevante pentru sănătatea publică;
4) să verifice şi/sau să facă copii ale documentelor relevante pentru sănătatea publică, perfectate în orice formă, inclusiv electronică;
5) să efectueze testări, examinări sau măsurători, să monitorizeze orice situaţie şi să efectueze observaţii conform prevederilor prezentei legi;
6) să recolteze, în cadrul procedurilor de control, probe de materiale, substanţe, articole, produse, apă, aer, sol şi altele ce pot constitui un risc pentru sănătatea publică;
7) să întocmească procese-verbale cu privire la contravenţii în baza constatărilor personale şi a probelor acumulate;
8) să realizeze alte activităţi specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populaţiei;
9) să verifice respectarea legislaţiei privind importul, producerea, ambalarea, etichetarea, inclusiv aplicarea avertismentelor de sănătate pe produsele din tutun, şi comercializarea produselor din tutun şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;
10) să verifice afişarea simbolului unic de interzicere a fumatului şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;
11) să verifice respectarea legislaţiei şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare privind interzicerea:
a) publicităţii în favoarea produselor din tutun;
b) plasării pe piaţă a altor produse din tutun decît produsele din tutun pentru fumat, a produselor care conţin nicotină adăugată în cantităţi mai mari decît cele prevăzute de legislaţia privind controlul tutunului, a produselor alimentare care conţin nicotină, a produselor din plante pentru fumat;
c) prezentării produselor alimentare, jucăriilor şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;
d) utilizării denumirilor mărcilor comerciale ale produselor din tutun la promovarea altor produse sau servicii, precum şi a mărcilor comerciale ale altor produse sau servicii la promovarea produselor din tutun;
e) utilizării accesoriilor pentru fumat (scrumiere, brichete) în scopul promovării directe sau indirecte a produselor din tutun;
f) comercializării jucăriilor, produselor alimentare şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;
g) expunerii vizibile a produselor din tutun în spaţiile comerciale accesibile publicului;
h) fumatului în spaţiile publice închise şi semiînchise, la locurile de muncă, în spaţiile publice deschise administrate de instituţiile medico-sanitare, de învăţămînt, autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv pe teritoriile aferente acestora, în raza de 10 metri de la intrarea în spaţiile publice închise şi la locurile de muncă, de la ferestrele care se deschid şi de la locurile/instalaţiile de captare a aerului pentru spaţiile publice închise şi pentru locurile de muncă;
12) să preleveze contra cost probe de tutun şi de produse din tutun plasate pe piaţa internă pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind reglementarea plasării pe piaţă şi consumului produselor din tutun. Costurile pentru procurarea şi investigarea probelor sînt prevăzute anual în bugetul de stat pentru Ministerul Sănătăţii;
13) să înainteze propuneri organului de licenţiere privind retragerea licenţei pentru importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din tutun, în cazurile prevăzute de Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007.
(3) Personalul abilitat cu funcţii de control de stat în sănătatea publică, aflat în exerciţiul funcţiunii, poate să solicite sprijinul organelor de poliţie sau al oricărei alte persoane, după caz.
(4) Constatările şi concluziile rezultate în urma activităţilor de control de stat în sănătatea publică, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procesele-verbale de control sau în procesele-verbale de constatare a contravenţiei.
(5) În exerciţiul funcţiei, personalul abilitat cu funcţii de control de stat în sănătate publică (inspectorii) poartă uniformă de serviciu de model stabilit, cu semne de distincţie corespunzătoare. Modelul uniformei, condiţiile de purtare şi modul de echipare se aprobă de către Guvern.
[Art.18 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.18 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.18 completat prin Legea nr.230 din 23.09.2016, în vigoare 28.10.2016]
[Art.18 completat prin Legea nr.124 din 29.05.2015, în vigoare 17.09.2015]
Articolul 19. Obligaţiile specialiştilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
Conducătorii Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi ai subdiviziunilor teritoriale ale acesteia, precum şi alt personal autorizat din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, în limitele competenţei lor, sînt obligaţi:
1) să dispună aplicarea prevederilor legislaţiei privind supravegherea sănătăţii publice, să controleze respectarea acestora şi să efectueze activităţile de care sînt responsabili;
2) să dispună fără întîrziere, aplicînd principiul precauţiei, măsurile necesare de sănătate publică în cazul apariţiei unei boli, izbucniri sau a unui element de risc pentru sănătatea publică;
3) să colaboreze, în activitatea de supraveghere de stat a sănătăţii publice, cu autorităţile administraţiei publice, cu alte instituţii şi organizaţii interesate;
4) să asigure confidenţialitatea datelor conform legii, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică;
5) să evite implicarea directă sau indirectă în activităţi ce pot genera conflicte de interese în exercitarea obligaţiilor;
6) să-şi perfecţioneze continuu cunoştinţele.
[Art.19 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 20. Sistemul informaţional de supraveghere de stat a sănătăţii publice
În scopul realizării prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică va institui un sistem informaţional care va asigura:
1) utilizarea potenţialului tehnologiilor electronice în comunicarea şi procesarea datelor;
2) eficientizarea managementului în sănătatea publică;
3) accesul la registre demografice;
4) accesul la registrele privind morbiditatea prin boli transmisibile şi netransmisibile;
5) colectarea şi procesarea informaţiei privind determinanţii stării de sănătate;
6) integrarea laboratoarelor de sănătate publică în sistemul informaţional comun;
7) utilizarea metodelor şi tehnologiilor noi de colectare şi procesare a datelor;
8) accesul şi utilizarea sistemelor informaţionale geografice;
9) respectul pentru aspectele etice, confidenţialitatea şi securitatea datelor;
10) evaluarea accesibilităţii şi a calităţii serviciilor de sănătate publică;
11) accesul publicului şi al factorilor de decizie la informaţie.
Capitolul IV
AUTORIZAREA SANITARĂ A PRODUSELOR,
SERVICIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR
Articolul 21. Organizarea autorizării sanitare
(1) Înainte de plasarea pe piaţă, produsele, serviciile şi activităţile cu impact asupra sănătăţii publice sunt supuse autorizării sanitare de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
(2) Autorizarea sanitară include următoarele forme:
1) pentru produsele cu impact asupra sănătăţii publice:
a) notificare;
b) avizare sanitară;
c) înregistrare de stat;
2) pentru serviciile şi activităţile cu impact asupra sănătăţii publice:
a) notificare;
b) autorizare sanitară de funcţionare.
(3) Categoriile şi tipurile de produse, servicii şi activităţi supuse autorizării sanitare se stabilesc prin lege.
(4) Modul de organizare a autorizării sanitare, formele de autorizare sanitară specifice categoriilor şi tipurilor de produse, servicii şi activităţi, precum şi termenele de eliberare a documentelor respective se stabilesc prin acte normative, aprobate în conformitate cu art.41 alin.(4) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(5) În cadrul autorizării sanitare, expertiza sanitară se efectuează contra plată, conform listei şi tarifelor serviciilor de sănătate publică aprobate de Guvern, iar avizele sanitare, certificatele de înregistrare şi autorizaţiile sanitare de funcţionare se eliberează gratuit.
(6) Plasarea pe piaţă a produselor cu impact asupra sănătăţii, precum şi desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor supuse autorizării sanitare conform legislaţiei sanitare aplicabile sunt interzise fără obţinerea autorizării sanitare.
(7) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenţii economici se stabileşte prin Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege, cu condiţia respectării Legii nr.161/2011 privind implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
[Art.21 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.21 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.21 completat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.21 completat prin Legea nr.153 din 01.07.2016, în vigoare 19.07.2016]
[Art.21 completat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Articolul 22. Notificarea
(1) Se supun procedurii de notificare categoriile şi tipurile de produse şi servicii indicate în anexa nr.11.
(2) Modul de notificare se stabileşte prin acte normative, aprobate în conformitate cu art.41 alin.(4) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
[Art.22 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 23. Avizarea sanitară
[Art.23 abrogat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.23 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.23 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Articolul 231. Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice
(1) Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice se efectuează înainte de plasarea acestora pe piaţă, în temeiul rezultatelor expertizei sanitare.
(2) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică avizează sanitar produsele cu impact asupra sănătăţii publice specificate în anexa nr.1.
(3) Procedura de avizare sanitară are drept scop asigurarea corespunderii produselor cu impact asupra sănătăţii publice cu cerinţele stipulate în regulamentele sanitare specifice categoriilor şi tipurilor respective de produse.
(4) Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice prevede mai multe tipuri de verificare, precum:
a) controlul, în punctele critice, pe întregul proces tehnologic de fabricaţie a produselor;
b) auditul sistemelor de asigurare a calităţii şi inofensivităţii;
c) expertiza sanitară a produsului finit, care trebuie să ateste conformitatea produselor şi a sistemelor de producţie cu cerinţele stabilite, în scopul protejării consumatorului împotriva riscurilor legate de produse, în baza unei descrieri exacte a produsului.
(5) Expertiza sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice include:
a) examinarea actelor de însoţire a produselor prin prisma prezenţei informaţiei care atestă inofensivitatea produselor;
b) efectuarea investigaţiilor sanitare şi a testărilor de laborator, după caz;
c) evaluarea rezultatelor expertizelor sanitare ale produselor.
(6) Pe teritoriul Republicii Moldova sunt recunoscute documentele care atestă inofensivitatea produselor eliberate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, din statele membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi din statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, echivalate cu cele naţionale conform actelor aprobate de către Guvern. Recunoaşterea documentelor respective se efectuează în termen de 10 zile lucrătoare, cu eliberarea avizului sanitar respectiv.
(7) În cazul în care se stabileşte că, pentru evaluarea inofensivităţii, produsele cu impact asupra sănătăţii publice nu au fost supuse unei expertize sanitare complete, conform prevederilor regulamentelor sanitare, şi, din acest motiv, pot prezenta pericol potenţial pentru sănătatea omului, precum şi dacă există dovezi că produsele respective au fost transportate şi/sau depozitate incorect, persoana abilitată cu funcţii de control de stat în sănătate publică este în drept să dispună efectuarea unor investigaţii de laborator suplimentare.
(8) În cazul în care produsele cu impact asupra sănătăţii publice supuse expertizei sanitare nu corespund cerinţelor regulamentelor sanitare, mostre ale acestora sunt supuse expertizei sanitare repetate. În cazul în care în urma expertizei sanitare repetate se confirmă necorespunderea produselor respective, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică emite hotărârea de a interzice plasarea pe piaţă a lotului de produse supus expertizei sanitare, cu luarea măsurilor pentru examinarea cauzelor necorespunderii acestora cu prevederile regulamentelor sanitare.
(9) Corespunderea produselor cu impact asupra sănătăţii publice supuse expertizei sanitare cu cerinţele regulamentelor sanitare se confirmă prin emiterea, după caz, a unuia dintre următoarele documente:
a) aviz sanitar pentru producţie în serie pentru producătorii autohtoni, eliberat pe un termen de 3 ani;
b) aviz sanitar pentru produsele de import, eliberat pe un termen de un an în baza contractelor de furnizare;
c) aviz sanitar pentru un lot de produse, eliberat pe termenul de valabilitate a produselor respective.
(10) Avizele sanitare se eliberează gratis.
[Art.231 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.231 introdus prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Articolul 232. Autorizarea sanitară de funcţionare în cazul activităţilor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice
(1) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică autorizează sanitar desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice specificate în anexa nr.2.
(2) Autorizarea sanitară de funcţionare se efectuează în baza principiului ghişeului unic.
(3) Autorizaţia sanitară de funcţionare se eliberează pe un termen de 5 ani, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, în cazul în care obiectivul, activitatea şi/sau serviciul, după caz, corespund cerinţelor regulamentelor şi normativelor sanitare, fapt atestat prin documente confirmative.
(4) Excepţie de la prevederile alin.(3) fac următoarele tipuri de obiective:
a) obiectivele a căror activitate presupune funcţionarea acestora pe un termen mai mic de un an, desfăşurând activităţi sezoniere (zone de odihnă, obiective de odihnă şi întremare a sănătăţii etc.). În acest caz, obiectivele sunt supuse autorizării sanitare în fiecare an înainte de începerea desfăşurării activităţilor şi prestării serviciilor;
b) obiectivele a căror activitate se desfăşoară în baza contractelor de locaţiune a imobilului încheiate pe o perioadă mai mică de 5 ani, care se autorizează sanitar pe perioada valabilităţii contractului de locaţiune.
(5) Pentru obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare sau prelungirea valabilităţii acesteia, proprietarul sau deţinătorul dreptului de folosinţă asupra obiectivului ori reprezentantul legal al acestora adresează o cerere către centrul de sănătate publică teritorial în a cărui rază de activitate se află obiectivul. La cerere se anexează:
a) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului unde se va desfăşura activitatea ori va fi prestat serviciul;
b) lista categoriilor şi tipurilor de produse/mărfuri care urmează a fi fabricate, depozitate, comercializate, precum şi a activităţilor desfăşurate şi serviciilor prestate.
(6) În cazul schimbării sau extinderii listei activităţilor desfăşurate sau serviciilor prestate de solicitant, dacă acestea se supun autorizării sanitare de funcţionare conform anexei nr.2, se solicită o autorizaţie sanitară de funcţionare nouă în condiţiile respectării legislaţiei sanitare.
(7) Autorizaţia sanitară de funcţionare se eliberează pe un formular tipizat aprobat de Ministerul Sănătăţii şi se semnează de către conducătorul autorităţii competente pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice sau, după caz, de conducătorul centrului de sănătate publică teritorial.
[Art.232 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.232 introdus prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Articolul 24. Înregistrarea de stat
(1) Sunt supuse înregistrării de stat următoarele produse care prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului:
a) produsele biocide;
b) suplimentele alimentare, altele decât cele care conţin exclusiv vitamine şi/sau minerale;
c) produsele alimentare noi;
d) aditivii alimentari, enzimele şi aromele.
(2) Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor menţionate la alin.(1) include:
1) evaluarea siguranţei şi securităţii substanţelor şi produselor pentru sănătatea umană;
2) stabilirea normativelor igienice şi de altă natură privind conţinutul substanţelor şi al unor componente ale produselor în mediul de viaţă;
3) evaluarea măsurilor de securitate, a condiţiilor de utilizare, neutralizare şi nimicire a substanţelor şi produselor în vederea evitării acţiunii lor nocive asupra sănătăţii umane şi mediului de viaţă.
(3) Înregistrarea de stat a substanţelor şi a produselor menţionate la alin.(1) se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în modul stabilit de actele normative.
(4) În scopul evaluării produselor supuse înregistrării de stat, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică se instituie comisii specializate.
(5) Comisiile specializate sunt instituite prin ordinul ministrului sănătăţii şi includ experţi în domeniile aferente produselor supuse înregistrării de stat de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, al Ministerului Mediului, al Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.
[Art.24 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.24 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.24 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 25. Înregistrarea medicamentelor
[Art.25 abrogat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.25 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Articolul 251. Certificatul de înregistrare a produsului biocid
[Art.251 abrogat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.251 introdus prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Articolul 26. Expertiza sanitară
(1) Expertiza sanitară include investigaţii, examinări, cercetări, experimentări, testări şi măsurători ale determinanţilor stării de sănătate.
(2) Expertiza sanitară se efectuează de către experţii din cadrul instituţiilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi de alţi experţi abilitaţi, utilizîndu-se metode şi procedee de investigaţii şi măsurare oficial recunoscute.
(3) Expertiza sanitară se efectuează în vederea:
1) depistării şi prevenirii acţiunii nocive a determinanţilor stării de sănătate asupra omului;
2) determinării cauzelor apariţiei şi răspîndirii bolilor transmisibile şi netransmisibile, inclusiv a intoxicaţiilor;
3) determinării corespunderii sau necorespunderii documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului cu regulamentele sanitare;
4) determinării corespunderii sau necorespunderii produselor şi serviciilor cu regulamentele sanitare.
(4) Instituţiile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică care efectuează expertizele sanitare poartă răspundere pentru calitatea şi veridicitatea lor conform legii.
(5) Ministerul Sănătăţii poate să solicite instituţiilor şi organizaţiilor de cercetări ştiinţifice, instituţiilor de învăţămînt superior, altor instituţii şi organizaţii, precum şi experţilor abilitaţi, efectuarea, în limita competenţelor, a expertizelor şi consultaţiilor speciale privind impactul determinanţilor stării de sănătate.
[Art.26 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Capitolul V
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE
ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 27. Drepturile persoanelor fizice
Persoanele fizice au dreptul:
1) la un mediu de viaţă favorabil, care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri de prevenire a acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative privind securitatea şi siguranţa produselor şi serviciilor;
2) să obţină informaţii complete şi veridice cu privire la:
a) aspecte de activitate cu impact potenţial asupra sănătăţii publice;
b) măsurile de sănătate publică întreprinse şi rezultatele acestora;
c) siguranţa produselor şi serviciilor;
3) să participe nemijlocit, fie printr-un reprezentant, fie prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către autorităţile publice a măsurilor de sănătate publică.
Articolul 28. Drepturile persoanelor juridice
Persoanele juridice au dreptul:
1) să obţină de la autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice informaţii privind indicatorii de sănătate publică şi determinanţii stării de sănătate;
2) să participe, în condiţiile legii, la elaborarea de către autorităţile publice a proiectelor de acte normative, politicilor şi programelor în domeniul sănătăţii publice.
Articolul 29. Obligaţiile persoanelor fizice
Persoanele fizice, în măsura în care capacitatea juridică le permite, sînt obligate:
1) să-şi protejeze sănătatea proprie, a familiilor şi a copiilor lor, să asigure educaţia pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducînd un mod de viaţă sănătos;
2) să ia parte la promovarea măsurilor de sănătate publică;
3) să îndeplinească hotărîrile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
4) să informeze angajatorul despre orice semn sau simptom de boală pe care l-au depistat în virtutea funcţiilor exercitate şi care prezintă risc pentru sănătatea publică.
Articolul 30. Obligaţiile persoanelor juridice
Persoanele juridice sînt obligate:
1) să elaboreze şi să implementeze măsuri de sănătate publică, orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor;
2) să informeze în timp util Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de producţie, perturbările proceselor tehnologice, despre modificările în structura întreprinderii, despre situaţiile excepţionale, precum şi despre defectarea apeductelor magistrale, a prizelor de apă, a staţiilor de tratare a apei, a reţelelor de canalizare, a sistemelor de ventilare, de asemenea, despre cazurile de intoxicaţii şi îmbolnăviri profesionale care periclitează sănătatea publică;
3) să îndeplinească hotărîrile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
4) să creeze condiţii pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii populaţiei, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod de viaţă sănătos;
5) să asigure instruirea igienică a angajaţilor;
6) să organizeze examenul medical al angajaţilor în cazurile prevăzute de legislaţie;
7) să asigure evaluarea riscurilor la locul de muncă şi să implementeze măsuri de protecţie a sănătăţii angajaţilor;
8) să sisteze în mod independent activitatea întreprinderii sau a unui sector al acesteia în cazurile în care activitatea acestora nu corespunde legislaţiei sanitare;
9) să asigure retragerea de pe piaţă a produselor şi serviciilor care prezintă un risc potenţial pentru sănătatea omului.
Articolul 31. Controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor
(1) În scopul asigurării securităţii şi/sau siguranţei produselor şi a serviciilor pentru sănătatea umană, persoanele fizice şi juridice implementează sisteme de control specifice genului de activitate în procesele de producere şi plasare pe piaţă a produselor, de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, inclusiv prin analize de laborator şi măsurători, conform actelor normative aplicabile.
(2) Persoanele abilitate cu controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor sînt responsabile pentru efectuarea lui la timp, exhaustiv şi corect.
(3) Instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de forma de proprietate, sînt obligate să pună la dispoziţia reprezentanţilor autorizaţi cu drept de control de stat în sănătatea publică ai Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică tutunul şi produsele din tutun şi documentele aferente acestora pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind controlul tutunului.
[Art.31 completat prin Legea nr.124 din 29.05.2015, în vigoare 17.09.2015]
Capitolul VI
CERINŢE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 32. Sistematizarea şi construcţia localităţilor
(1) La sistematizarea şi construcţia localităţilor trebuie să se prevadă condiţii sănătoase de trai pentru populaţie, amenajarea complexă a localităţilor, prevenirea, reducerea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.
(2) La elaborarea planurilor de urbanism şi dezvoltare a localităţilor, a proiectelor de sistematizare şi construcţie a localităţilor, la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice, la amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor obiective civile, industriale şi agricole, la alegerea terenurilor pentru construcţia acestora, precum şi la reconstruirea şi modernizarea obiectivelor menţionate, se vor respecta regulamentele sanitare.
(3) În cazul nerespectării normelor sanitare la proiectarea şi construcţia unor edificii, instalaţii şi a altor obiective, persoanele fizice şi juridice responsabile de efectuarea acestor lucrări sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual executarea şi finanţarea lucrărilor în cauză, notificînd acest lucru autorităţilor de supraveghere de stat a sănătăţii publice.
(4) Atribuirea terenurilor pentru construcţia obiectivelor, darea în exploatare a obiectivelor, proiectele de sistematizare şi dezvoltare a localităţilor, proiectele de construcţie a obiectivelor poluante se coordonează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică la solicitarea entităţilor interesate, în modul stabilit de actele normative în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului.
[Alin.(5) art.32 abrogat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.32 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.32 completat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Articolul 33. Zonele de protecţie sanitară
(1) Zonele de protecţie sanitară sînt stabilite în scopul prevenirii şi reducerii acţiunii nocive a factorilor de mediu poluaţi cu agenţi biologici, substanţe chimice şi factori fizici.
(2) Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară se stabilesc prin regulamente sanitare aprobate de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
Articolul 34. Solul şi menţinerea teritoriului
(1) Teritoriile localităţilor, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor trebuie menţinute în stare salubră.
(2) Modul şi condiţiile de asigurare a stării sanitare adecvate a teritoriilor localităţilor se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Reziduurile industriale şi menajere urmează a fi colectate, prelucrate, neutralizate, distruse şi/sau înhumate în modul şi în condiţiile corespunzătoare cerinţelor de securitate şi siguranţă pentru sănătatea umană.
(4) Conţinutul substanţelor chimice, biologice şi radioactive din sol, potenţial periculoase pentru om, nu trebuie să depăşească valorile maxime admise, stabilite prin regulamentele sanitare.
Articolul 35. Aerul atmosferic, cel din încăperi şi nivelul factorilor fizici
(1) Aerul atmosferic şi cel din încăperi, nivelurile de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi alţi factori prezenţi în localităţi şi în locurile de aflare permanentă sau temporară a oamenilor nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
(2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de prevenire şi lichidare a poluării aerului atmosferic şi a celui din încăperi cu substanţe nocive, de diminuare a nivelurilor de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi a altor factori fizici care afectează sănătatea populaţiei.
(3) În jurul întreprinderilor industriale se stabilesc zone de protecţie sanitară la o anumită distanţă de teritoriile protejate, zonele de odihnă şi de recreere a populaţiei, instituţiile balneare, medico-sanitare, preşcolare, de învăţămînt şi casele de locuit.
Articolul 36. Siguranţa produselor şi serviciilor
(1) Produsele şi serviciile a căror fabricare, transport, păstrare şi utilizare implică participarea nemijlocită a omului nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
(2) Persoanele fizice şi juridice responsabile de producerea şi lansarea unor produse care nu corespund legislaţiei sanitare în vigoare sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual fabricarea şi plasarea acestora pe piaţă, asigurînd retragerea lor de la distribuitori şi consumatori.
Articolul 37. Igiena şi siguranţa produselor alimentare, ale materialelor şi articolelor ce vin în contact cu acestea
[Art.37 abrogat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.37 modificat prin Legea nr.318 din 27.12.2012, în vigoare 08.03.2013]
Articolul 38. Asigurarea sănătăţii nutriţionale
(1) Promovarea alăptării va constitui una dintre priorităţi în asigurarea unui început de viaţă sănătos şi reducerea poverii bolilor.
(2) Reducerea şi eliminarea malnutriţiei, ca problemă de sănătate publică, se vor realiza prin:
1) asigurarea accesului categoriilor socialmente vulnerabile ale populaţiei, al femeilor gravide şi copiilor la produsele alimentare de primă necesitate;
2) promovarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de alimentaţie raţională;
3) fortificarea produselor alimentare de bază cu micronutrimente prin aplicarea tehnologiilor cost-eficiente;
4) monitorizarea statutului nutriţional al populaţiei.
(3) Controlul obezităţii se va realiza prin:
1) modificarea determinanţilor sociali, economici şi de mediu în stilul de viaţă şi creşterea activităţii fizice;
2) reducerea consumului de produse alimentare cu densitate energetică ridicată, condiţionată de grăsimi, zahăr şi sare, dar sărace în nutrimente;
3) reducerea presiunii comerciale a produselor alimentare cu densitate energetică ridicată, în special asupra copiilor;
4) reformularea produselor alimentare în vederea reducerii conţinutului de sare, zahăr şi grăsimi, în special cele saturate;
5) asigurarea unei alimentaţii adecvate şi a educaţiei fizice în instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior;
6) asigurarea accesului populaţiei la produsele alimentare sănătoase, în special la fructe şi legume.
(4) Prin etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare se va asigura o informare corectă şi adecvată a consumatorului despre valoarea nutriţională a acestora.
Articolul 39. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă
(1) Calitatea apei potabile livrată populaţiei nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
(2) Cantitatea de apă potabilă livrată populaţiei trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice şi gospodăreşti ale acesteia.
(3) Persoanele juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare.
Articolul 40. Sursele de folosire a apei
(1) Calitatea apei din sursele utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă, sursele de apă minerală, sursele de apă destinate satisfacerii nevoilor gospodăreşti, de recreere ale populaţiei, de irigare a culturilor agricole trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei sanitare aplicabile.
(2) Sursele de apă utilizate sînt supuse autorizării sanitare.
(3) În jurul tuturor tipurilor de surse de apă se stabilesc zone de protecţie sanitară.
(4) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să sisteze în mod independent distribuirea sau utilizarea apei în cazul în care calitatea apei din sursă nu corespunde regulamentelor sanitare.
Articolul 41. Încăperile de locuit
(1) Încăperile destinate pentru locuire temporară sau permanentă trebuie să dispună de condiţii sigure pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.
(2) Încăperile de locuit nu pot fi utilizate pentru producerea, prepararea, depozitarea produselor destinate plasării pe piaţă sau pentru prestarea de servicii în condiţiile în care aceste activităţi sau servicii prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea umană.
Articolul 42. Cerinţe faţă de mediul ocupaţional
(1) În timpul exploatării încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie trebuie să se asigure condiţii de muncă şi odihnă sigure pentru sănătatea angajaţilor, de asemenea, să se întreprindă măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi de prevenire a apariţiei şi răspîndirii bolilor în rîndul populaţiei.
(2) Condiţiile, locul şi procesul de muncă nu trebuie să acţioneze nociv asupra sănătăţii angajaţilor.
(3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri sanitare privind asigurarea condiţiilor optime de muncă pentru angajaţi, să respecte cerinţele prevăzute de regulamentele sanitare şi alte acte normative faţă de procesele de producţie, instalaţiile tehnologice şi sanitaro-tehnice, organizarea locurilor de muncă, mijloacele individuale şi colective de protecţie a angajaţilor, regimul de muncă şi de odihnă al acestora.
(4) Utilizarea maşinilor, mecanismelor, instalaţiilor, agregatelor, aparatelor şi a altor echipamente de lucru care reprezintă surse de factori fizici neionizanţi ce acţionează asupra organismului uman se admite doar în temeiul unui aviz sanitar ce confirmă corespunderea acestora cu regulamentele sanitare.
(5) Clădirile şi încăperile de producţie, comerţ şi de menire socioeconomică, instalaţiile şi utilajul de producţie care reprezintă surse de factori fizici neionizanţi cu impact potenţial asupra organismului uman sînt supuse autorizării sanitare de funcţionare.
Articolul 43. Cerinţe privind lucrările cu surse de radiaţii ionizante
(1) Lucrările cu surse generatoare de radiaţii ionizante se vor efectua cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, a regulamentelor şi normativelor sanitare în domeniul radioprotecţiei.
(2) Obiectivele nucleare şi radiologice, precum şi echipamentul medical, cu excepţia surselor de radiaţii ionizante, se supun supravegherii şi autorizării sanitare.
(3) Personalul aflat în sfera de acţiune a radiaţiilor ionizante în cadrul practicilor de utilizare a materialelor radioactive şi a altor surse de radiaţii ionizante, pacienţii expuşi la radiaţii în cadrul iradierii medicale şi populaţia aflată în zona urgenţelor nucleare şi radiologice sînt supuşi monitorizării permanente, cu determinarea dozelor de expunere la radiaţii ionizante.
(4) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi nucleare şi radiologice sînt obligate să asigure condiţii pentru monitorizarea expunerii la radiaţii ionizante şi pentru estimarea stării de sănătate a angajaţilor, să creeze condiţii sigure de muncă cu utilizarea surselor de radiaţii ionizante.
[Art.43 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Articolul 44. Condiţiile de educaţie a populaţiei
(1) În instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior, la întreprinderile şi organizaţiile care oferă instruire profesională se vor asigura condiţii pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii, se va organiza educaţia pentru sănătate şi se va promova un mod de viaţă sănătos.
(2) Programele, metodele şi regimurile de educaţie şi instruire, manualele, mărfurile şi publicaţiile tipărite pentru copii, mijloacele tehnice şi terminalele video, precum şi mobilierul şcolar se supun avizării sanitare.
(3) Teritoriile şi încăperile utilizate în procesul de educaţie vor corespunde regulamentelor sanitare.
Articolul 45. Instruirea igienică a angajaţilor
(1) Prin instruire igienică se înţelege acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor profesionale în scopul asigurării siguranţei şi securităţii produselor şi serviciilor în cadrul activităţilor profesionale.
(2) Lista profesiilor care necesită instruire igienică obligatorie se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(3) Programele de instruire igienică se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(4) Instruirea igienică este realizată de către persoanele fizice şi juridice autorizate.
(5) Pentru exercitarea profesiilor conţinute în lista menţionată la alin.(2) se admit persoanele care au făcut instruirea igienică obligatorie.
(6) Instruirile igienice periodice, inclusiv cele la distanţă (online), se realizează gratuit.
[Art.45 completat prin Legea nr.37 din 29.02.2024, în vigoare 22.04.2024]
Capitolul VII
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII
Articolul 46. Organizarea promovării sănătăţii
(1) Promovarea sănătăţii este o parte componentă obligatorie a legislaţiei, politicilor şi programelor de dezvoltare implementate la nivel central şi local.
(2) Priorităţile în promovarea sănătăţii sunt stabilite şi coordonate de către autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice şi includ, fără a se limita la acestea:
a) promovarea alimentaţiei sănătoase şi a activităţii fizice;
b) prevenirea consumului de tutun;
c) reducerea consumului de alcool;
d) promovarea igienei personale şi a celei comunitare;
e) asigurarea sănătăţii publice în raport cu mediul înconjurător şi adaptarea la schimbările climatice;
f) promovarea sănătăţii la locul de muncă;
g) promovarea sănătăţii în rândul copiilor şi tinerilor;
h) ameliorarea sănătăţii persoanelor vârstnice;
i) promovarea sănătăţii mintale;
j) promovarea sănătăţii reproductive;
k) reducerea riscurilor de răspândire a bolilor transmisibile;
l) promovarea imunizărilor;
m) prevenirea traumatismelor şi accidentelor.
(3) Autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura realizarea măsurilor de promovare a sănătăţii prin:
1) elaborarea, aprobarea şi implementarea programelor de promovare a sănătăţii, identificînd activităţile, termenele de executare, autorităţile responsabile şi sursele de finanţare;
2) formarea parteneriatelor public-private;
3) antrenarea instituţiilor educaţionale şi de sănătate, a societăţii civile, a comunităţilor, a reprezentanţilor cultelor, a mijloacelor de informare în masă, a liderilor de opinie şi a altor parteneri interesaţi.
[Art.46 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 47. Instruirea în domeniul promovării sănătăţii
(1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează şi coordonează instruirea în domeniul promovării sănătăţii.
(2) Instruirea în domeniul promovării sănătăţii este parte integrantă a programelor educaţionale pentru specialiştii din domeniul sănătăţii, educaţiei, social şi administrativ.
(3) Curriculele de instruire preşcolară, generală, preuniversitară şi universitară vor prevedea cursuri obligatorii şi tematici în domeniul promovării sănătăţii.
Articolul 48. Difuzarea informaţiilor de promovare a sănătăţii
(1) Campaniile şi acţiunile de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii, organizate de persoane fizice şi juridice, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
(2) Difuzorii de publicitate sînt obligaţi să acorde informaţiilor dedicate promovării sănătăţii cel puţin 5% din timpul/spaţiul publicitar zilnic, în modul stabilit.
(3) Conţinutul informaţiilor prevăzute la alin.(2) va fi aprobat în prealabil de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
Capitolul VIII
SUPRAVEGHEREA ŞI PREVENIREA MALADIILOR
Articolul 49. Examenele medicale profilactice
(1) În vederea ocrotirii sănătăţii, prevenirii apariţiei şi răspîndirii bolilor transmisibile şi a celor profesionale, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală sînt supuşi obligatoriu examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice în cazurile prevăzute de legislaţie.
(2) Lista profesiilor şi a factorilor de producţie nocivi, a lucrărilor cu risc sporit pentru apariţia şi răspândirea bolilor transmisibile, procedura şi periodicitatea desfăşurării examenelor medicale se stabilesc de către Guvern.
(3) Responsabilitatea pentru efectuarea examenelor medicale la angajare şi a examenelor periodice o poartă angajatorii, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală.
(4) Angajaţii care refuză să se supună examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice nu se admit la lucru decît după efectuarea acestora.
(5) Rezultatele examenelor medicale la angajare şi ale examenelor periodice sunt confirmate printr-un act eliberat de instituţiile medicale publice sau private, în modul şi conform modelului stabilite de către Guvern.
(6) Examenele medicale la angajare şi examenele periodice, desfăşurate în scopul prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor transmisibile, se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privaţi de asistenţă medicală primară, încadraţi în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, costurile fiind acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
(7) Examenele medicale la angajare şi examenele periodice, desfăşurate în scopul prevenirii apariţiei bolilor profesionale, se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privaţi de asistenţă medicală, costurile fiind acoperite de angajator.
[Art.49 modificat prin Legea nr.112 din 11.05.2023, în vigoare 02.07.2023]
Articolul 50. Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile
(1) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile reprezintă o prioritate de sănătate publică şi constituie subiectul politicilor de dezvoltare social-economică.
(2) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile se efectuează prin acţiuni complexe de prevenţie primară şi secundară.
(3) Acţiunile primordiale de prevenire şi control al bolilor netransmisibile sînt orientate spre susţinerea aspiraţiilor indivizilor şi ale comunităţii privind asigurarea şi formarea unui comportament sănătos de viaţă.
(4) Reducerea impactului factorilor de risc se efectuează prin acţiuni complexe şi include, fără a se limita la acestea:
a) combaterea consumului produselor din tutun şi al produselor conexe;
b) reducerea consumului de alcool;
c) combaterea narcomaniei;
d) promovarea alimentaţiei sănătoase şi a siguranţei nutriţionale;
e) reducerea inactivităţii fizice;
f) ameliorarea calităţii aerului;
g) profilaxia obezităţii;
h) controlul hipertensiunii arteriale;
i) controlul bolilor cardiovasculare;
j) controlul diabetului;
k) controlul cancerului;
l) controlul bolilor respiratorii cronice;
m) controlul bolilor digestive cronice;
n) promovarea sănătăţii orale;
o) ameliorarea stării sănătăţii mintale;
p) prevenirea leziunilor traumatice, inclusiv a traumatismului rutier;
q) aplicarea intervenţiilor în baza profilurilor de sănătate.
(5) Ministerul Sănătăţii stabileşte modul de organizare a supravegherii de stat a bolilor netransmisibile.
[Art.50 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 51. Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile
(1) Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile se efectuează prin următoarele acţiuni complexe de sănătate publică:
1) prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor;
2) supravegherea epidemiologică;
3) organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;
4) efectuarea vaccinărilor profilactice;
5) implementarea programelor de prevenire şi control al bolilor;
6) asigurarea populaţiei cu produse şi servicii sigure pentru sănătatea umană;
7) siguranţa şi securitatea activităţilor ce implică utilizarea agenţilor biologici;
8) igiena personală şi promovarea unui mod de viaţă sănătos;
9) igiena şi salubrizarea localităţilor.
(2) Lista bolilor transmisibile supuse înregistrării şi notificării se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(3) Instituţiile medicale, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, sînt obligate să asigure evidenţa separată a bolnavilor de boli transmisibile şi, în cazul depistării acestora, să informeze Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în decurs de 24 de ore.
(4) Bolnavii de boli contagioase, persoanele suspecte de aceste boli şi cele care au venit în contact cu ei vor fi supuse examenului medical, supravegherii medicale, tratamentului, iar în caz de necesitate, spitalizării, izolării sau carantinei.
(5) În focarele de boli transmisibile se efectuează măsuri de sănătate publică conform instrucţiunilor aprobate de Ministerul Sănătăţii.
(6) Persoanele purtătoare de agenţi patogeni, care pot fi surse de transmitere a bolilor contagioase ca urmare a specificului producţiei sau al muncii executate, nu sînt admise în cîmpul muncii sau sînt transferate la o altă muncă, după caz.
Articolul 52. Vaccinarea profilactică a populaţiei
(1) Vaccinarea profilactică a populaţiei împotriva bolilor infecţioase include vaccinări profilactice sistematice, vaccinări conform indicaţiilor epidemiologice şi vaccinări recomandate.
(2) Vaccinarea profilactică sistematică a populaţiei este garantată şi asigurată de stat la vîrstele şi pentru grupurile de populaţie stabilite în Programul naţional de imunizări.
(3) Lista bolilor infecţioase contra cărora se aplică vaccinarea profilactică sistematică şi lista grupurilor de risc se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(4) Condiţiile, indicaţiile şi modul de organizare a vaccinărilor conform indicaţiilor epidemiologice sînt stabilite de către Ministerul Sănătăţii.
(5) Modul de organizare a vaccinărilor recomandate este stabilit de către Ministerul Sănătăţii.
(6) Admiterea copiilor în colectivităţi şi instituţii educaţionale şi de recreere este condiţionată de faptul vaccinării lor profilactice sistematice.
Articolul 53. Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor
(1) Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspîndire se efectuează în conformitate cu Regulamentul sanitar internaţional (2005), prin:
1) instituirea unor capacităţi minime de supraveghere în punctele de trecere a frontierei de stat;
2) asigurarea capacităţilor de depistare, confirmare, notificare rapidă şi izolare la sursă a evenimentelor de sănătate cu potenţial internaţional de răspîndire.
(2) Lista bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspîndire se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(3) Lucrările cu substrate biologice, cu microorganisme sau cu toxine se efectuează cu respectarea regulamentelor sanitare şi în baza autorizaţiei sanitare.
Capitolul IX
URGENŢELE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Articolul 54. Prevenirea şi managementul urgenţelor de sănătate publică
Prevenirea urgenţelor de sănătate publică şi managementul acestora includ:
1) abordarea integrată a tuturor pericolelor pentru sănătatea publică, inclusiv a cazurilor de bioterorism;
2) mobilizarea multisectorială în vederea asigurării gradului adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică;
3) abordarea integrată a activităţilor de prevenire şi management al urgenţelor de sănătate publică, care include (dar nu se limitează la):
a) evaluarea riscurilor;
b) reducerea vulnerabilităţilor şi diminuarea pericolelor;
c) evaluarea gradului de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică la nivel naţional şi local;
d) estimarea prejudiciului cauzat de urgenţele de sănătate publică;
e) evaluarea necesităţilor şi organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;
4) definirea responsabilităţilor;
5) stabilirea procedurilor de instituire şi anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică;
6) alocarea resurselor umane, financiare şi materiale;
7) stabilirea mecanismelor de informare şi instruire a populaţiei.
[Art.54 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
Articolul 55. Asigurarea unui grad adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică
(1) În scopul asigurării unui grad adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică, Guvernul:
1) instituie Comisia naţională extraordinară de sănătate publică în a cărei componenţă 50% vor fi membri ai Guvernului şi reprezentanţi ai structurilor subordonate Guvernului în a căror responsabilitate directă intră monitorizarea şi combaterea unei urgenţe de sănătate publică şi 50% – specialişti în domeniul sănătăţii publice, reprezentanţi ai Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ai Şcolii de Management în Sănătate Publică, ai instituţiilor medico-sanitare publice implicate în gestionarea pandemiei, de toate nivelele (câte un reprezentant din asistenţa medicală primară, din instituţiile medico-sanitare publice de nivel raional, municipal, republican), şi ai societăţii civile. La lucrările comisiei pot participa, cu drept de vot consultativ, reprezentanţi ai organismelor internaţionale;
2) aprobă regulamentul de activitate a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică;
3) examinează, în cadrul Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică, conform legislaţiei şi la propunerea Ministerului Sănătăţii;
4) aprobă la nivel naţional planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică;
5) decide introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel naţional şi al unităţilor administrativ-teritoriale, în baza propunerilor Ministerului Sănătăţii;
6) decide suspendarea întrunirilor şi a evenimentelor la nivel naţional şi al unităţilor administrativ-teritoriale, în baza propunerilor Ministerului Sănătăţii.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale:
1) instituie comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică;
2) aprobă regulamentul de activitate a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică;
3) examinează, în cadrul comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică în conformitate cu legislaţia, cu hotărîrile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi cu propunerile autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice;
4) aprobă, la nivel teritorial, planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică;
5) decid introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel de localitate sau comunitate în baza propunerilor autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice.
(3) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează activităţi de asigurare a gradului adecvat de pregătire şi răspuns la urgenţe de sănătate publică, care includ (dar nu se limitează la):
1) evaluarea pericolelor ce pot cauza urgenţe de sănătate publică şi prognozarea consecinţelor acestora;
2) planificarea măsurilor de prevenire, diminuare, răspuns şi lichidare a consecinţelor urgenţelor de sănătate publică;
3) supravegherea permanentă prin intermediul investigaţiilor epidemiologice şi a celor de laborator în scopul depistării şi identificării precoce a factorilor ce pot cauza declanşarea urgenţelor de sănătate publică;
4) depistarea precoce, localizarea, izolarea şi lichidarea focarelor urgenţelor de sănătate publică, cu instituirea, în caz de necesitate, a unor regimuri restrictive;
5) planificarea, organizarea şi efectuarea măsurilor profilactice de protecţie a populaţiei (vaccinarea, tratamentul profilactic, dezinfecţia etc.);
6) acordarea asistenţei medicale populaţiei afectate de impactul urgenţelor de sănătate publică;
7) crearea, instruirea şi menţinerea în stare de pregătire permanentă a echipelor de răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;
8) crearea şi menţinerea rezervelor de materiale medico-sanitare;
9) instruirea şi informarea populaţiei privind pericolele, căile de prevenire şi regulile de comportament în cazul urgenţelor de sănătate publică.
[Art.55 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.55 modificat prin Legea nr.33 din 18.03.2021, în vigoare 02.04.2021]
[Art.55 completat prin Legea nr.52 din 12.03.2020, în vigoare 14.03.2020]
Articolul 56. Măsuri privind detectarea şi notificarea urgenţelor de sănătate publică
(1) Lista bolilor şi lista problemelor de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(2) Mecanismul de detectare şi notificare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătăţii şi include cel puţin:
1) detectarea şi notificarea de către un lucrător medical a cazurilor de boală ce întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
2) detectarea şi notificarea de către un conducător de laborator, indiferent de forma de proprietate şi subordonare, a unor cazuri de îmbolnăvire a persoanelor sau identificarea unor agenţi biologici, chimici sau radiologici care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
3) detectarea şi notificarea de către un farmacist a cazurilor de consum neobişnuit sau excesiv de medicamente pentru boli şi probleme de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
4) detectarea şi notificarea de către un specialist veterinar, un conducător de laborator veterinar, un posesor de animale sau un îngrijitor de animale a cazurilor de îmbolnăvire a animalelor care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică.
(3) Mecanismul de investigare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătăţii şi include cel puţin:
1) verificarea evenimentului notificat pentru a stabili dacă el reprezintă o urgenţă de sănătate publică;
2) investigarea cazurilor de boală în vederea stabilirii sursei pericolului şi recomandării măsurilor de control/limitare a evenimentului prin:
a) identificarea indivizilor;
b) intervievarea indivizilor;
c) examinarea încăperilor, spaţiilor, obiectelor şi materialelor;
3) comunicarea informaţiei privind urgenţa de sănătate publică de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice autorităţilor de sănătate, altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale şi populaţiei, limitînd-o la tipul şi volumul necesar pentru prevenirea bolii, tratamentul ei, pentru controlul şi supravegherea pericolului.
Articolul 57. Evaluarea riscului de declanşare a urgenţei de sănătate publică
(1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice evaluează în permanenţă riscurile de declanşare a urgenţelor de sănătate publică.
(2) Evaluarea riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică se efectuează în baza unor dovezi argumentate ştiinţific, iar în lipsa acestora – se aplică principiul precauţiei.
(3) În baza evaluării riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică, autorităţile responsabile de sănătate clasifică aceste riscuri pe categorii de alertă după cum urmează:
1) alertă cu cod galben – risc posibil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
2) alertă cu cod portocaliu – risc probabil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
3) alertă cu cod roşu – risc iminent de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică.
(4) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice comunică categoria de alertă privind riscul de declanşare a urgenţei de sănătate publică conform procedurii aprobate de Guvern.
Articolul 58. Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică
(1) Starea de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.
(2) Starea de urgenţă în sănătatea publică este declarată prin emiterea unei hotărîri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a unei comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică.
(3) Hotărîrea de declarare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:
1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;
2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărîri;
3) condiţiile care au condus la declanşarea urgenţei de sănătate publică;
4) durata de timp pentru care se instituie starea de urgenţă în sănătatea publică;
5) autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică.
(4) Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică implică punerea în acţiune a planurilor de măsuri de răspuns la nivel naţional, regional, local, în unităţile teritoriale, administrative sau geografice afectate, inclusiv:
1) mobilizarea forţelor şi resurselor necesare pentru realizarea măsurilor de răspuns;
2) distribuirea şi utilizarea oricăror bunuri, echipamente şi materiale stocate sau disponibile în acest scop.
(41) Hotărârile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică se publică pe pagina web oficială a Guvernului.
(42) Comisia naţională extraordinară de sănătate publică va asigura actualizarea şi evidenţa permanentă a hotărârilor emise.
(5) În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, Comisia naţională extraordinară de sănătate publică sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică are dreptul:
1) să creeze condiţii speciale de activitate, de viaţă şi deplasare pentru persoanele fizice şi juridice;
2) să utilizeze toate resursele şi mijloacele disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns;
3) să solicite ajutorul autorităţilor centrale sau al autorităţilor locale.
(6) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură coordonarea tuturor aspectelor legate de implementarea planului măsurilor de răspuns la urgenţa de sănătate publică, avînd dreptul şi obligaţia pentru:
1) pronosticarea şi evaluarea urgenţei de sănătate publică;
2) elaborarea propunerilor pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică;
3) consultarea propunerilor privind asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică cu autorităţile locale şi centrale;
4) colaborarea cu autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţiile de stat şi private pentru asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică;
5) organizarea acţiunilor de informare a publicului privind urgenţa de sănătate publică şi măsurile întreprinse sau care trebuie întreprinse pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică.
(7) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură implementarea unui sistem de identificare clară a personalului de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns, şi anume:
1) sistemul de identificare va include (dar nu se va limita la) inscripţii speciale, însemne speciale, îmbrăcăminte specială;
2) personalul de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns este obligat să poarte în public însemnele sistemului de identificare stabilit.
(8) Pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite ajutorul poliţiei sau al altor autorităţi responsabile de securitatea publică în vederea aplicării legii.
[Art.58 modificat prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Art.58 completat prin Legea nr.201 din 20.11.2020, în vigoare 08.12.2020]
[Art.58 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 59. Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică
(1) Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.
(2) Starea de urgenţă în sănătatea publică se anulează prin emiterea unei hotărîri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică care a declarat această stare.
(3) Hotărîrea de anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:
1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;
2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărîri;
3) condiţiile care fac posibilă anularea stării de urgenţă în sănătatea publică;
4) data la care intră în vigoare anularea stării de urgenţă în sănătatea publică.
[Art.59 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 60. Împuterniciri speciale referitoare la încăperi şi bunuri pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite:
1) măsuri de urgenţă referitoare la încăperi şi materiale, precum închiderea, decontaminarea sau distrugerea acestora în cazul în care ele prezintă un pericol iminent pentru sănătatea publică;
2) asigurarea accesului la încăperi, proprietăţi, căi de acces şi spaţii publice, precum şi controlul acestora;
3) dispunerea distrugerii în siguranţă a deşeurilor periculoase;
4) procurarea de urgenţă şi distribuirea imunoglobulinelor, serurilor, vaccinurilor şi a altor produse necesare pentru imunizare şi profilaxia bolilor, de asemenea a antibioticelor şi preparatelor antimicrobiene, a sîngelui, derivatelor din sînge şi a altor produse necesare pentru controlul urgenţei de sănătate publică;
5) prioritizarea, în caz de insuficienţă, a produselor şi a mijloacelor pentru controlul urgenţei de sănătate publică, a necesarului de aceste produse şi mijloace, reglementarea consumului lor prin instituirea unor restricţii şi stabilirea de cote, distribuirea şi transportul produselor în cauză;
6) identificarea grupurilor prioritare de populaţie care vor fi acoperite de măsuri de protecţie şi control al riscurilor.
Articolul 61. Împuterniciri speciale referitoare la persoane pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei poate să dispună:
1) efectuarea examenelor medicale şi/sau a testărilor;
2) vaccinarea şi/sau tratamentul preventiv;
3) izolarea şi/sau carantina unei persoane sau a unui grup de persoane, inclusiv a acelora care nu au urmat prescripţiile privind efectuarea examenelor medicale, a testărilor, vaccinării ori a tratamentului preventiv sau a acelora care au intrat fără autorizaţie în zona supusă izolării/carantinei;
4) instituirea regulilor de intrare în/ieşire din zona supusă izolării sau carantinei.
Articolul 62. Informarea populaţiei privind urgenţa de sănătate publică
După declararea stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei este obligată să asigure, prin orice mijloace disponibile şi rezonabile, informarea populaţiei din zona expusă urgenţei privind metodele de protecţie individuală şi măsurile de sănătate publică întreprinse pentru a controla situaţia.
Capitolul X
RESURSELE SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Articolul 63. Resursele umane ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
(1) Resursele umane din domeniul supravegherii sănătăţii publice sînt reprezentate de specialiştii cu studii medicale medii, superioare şi postuniversitare de rezidenţiat şi/sau masterat în domeniu, specialiştii cu studii medii şi superioare din domenii aferente sănătăţii publice şi cu specializări în domeniu, precum şi cei din personalul administrativ şi tehnic.
(2) Dezvoltarea resurselor umane în domeniul supravegherii sănătăţii publice este o prioritate şi responsabilitate a Ministerului Sănătăţii.
(3) Obligaţia de educaţie/formare continuă şi dezvoltare profesională a resurselor umane specializate în domeniul supravegherii sănătăţii publice se realizează prin reglementările legale în vigoare.
(4) Pornind de la prioritatea majoră a securităţii de stat, salarizarea resurselor umane din domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice se va efectua într-un mod care să asigure motivaţia şi să descurajeze corupţia în sistem.
Articolul 64. Finanţarea activităţilor de sănătate publică
Finanţarea activităţilor de sănătate publică se efectuează din:
1) bugetul de stat;
2) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
3) alte resurse financiare permise de legislaţie.
[Art.64 în redacţia Legii nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]
Capitolul XI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE
Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare
(1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage după sine răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legislaţiei în vigoare.
(2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcări ale legislaţiei sanitare sînt trase la răspundere contravenţională conform Codului contravenţional.
Articolul 66. Răspunderea civilă
(1) Persoanele fizice şi juridice care, prin încălcarea legislaţiei sanitare, au condiţionat apariţia unor boli transmisibile, netransmisibile sau a unor intoxicaţii în masă ale oamenilor sînt obligate să compenseze cheltuielile instituţiilor medico-sanitare şi ale instituţiilor de sănătate publică pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea măsurilor de sănătate publică.
(2) Modul de compensare a prejudiciului cauzat de încălcarea legislaţiei sanitare se stabileşte de Guvern.
Articolul 67. Suspendarea activităţii unităţii economice
(1) În cazul în care o unitate economică, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, încalcă prezenta lege şi/sau regulamentele sanitare, iar continuarea activităţii sale pune în pericol sănătatea publică, conducătorul subdiviziunii teritoriale a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică suspendă activitatea acesteia sau, după caz, a uneia dintre subdiviziunile acesteia.
(2) Hotărîrea de suspendare a activităţii poate fi contestată în modul stabilit.
[Art.67 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 68. Reclamarea acţiunilor/inacţiunilor factorilor de decizie şi ale specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
(1) Acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie, ale altor categorii de personal autorizat să aplice legislaţia sanitară din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică pot fi reclamate instituţiei ierarhic superioare, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul contravenţional. În caz de dezacord cu decizia adoptată, acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie şi ale specialiştilor pot fi contestate în instanţa de judecată.
(2) Depunerea plîngerii nu sistează acţiunea reclamată.
[Art.68 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Articolul 69. Statutul juridic al factorilor de decizie şi al specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
(1) Conducătorii, alţi factori de decizie şi specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi se află sub ocrotirea statului.
(2) Factorii de decizie şi specialiştii menţionaţi la alin.(1) sînt independenţi în activitatea lor şi acţionează conform legii.
(3) Orice amestec în activitatea factorilor de decizie şi a specialiştilor care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice este interzis. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiuni (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi a specialiştilor menţionaţi sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţie.
[Art.69 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
Capitolul XII
DISPOZIŢII FINALE
Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 30 de zile de la data publicării.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.1513-XII din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei.
Guvernul, în termen de 6 luni:
1) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;
2) va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
3) va aproba actele normative necesare executării prezentei legi;
4) va aproba lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Marian LUPU |
Chişinău, 3 februarie 2009. | |
| Nr.10-XVI. |
|
LISTA produselor nealimentare supuse avizării sanitare
| |
| Codul poziţiei tarifare conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor | Denumirea mărfii |
| 2401 | Tutunuri brute sau neprelucrate; deşeuri de tutun |
| 2402 | Ţigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate), trabucuri şi ţigarete, din tutun sau din înlocuitori de tutun |
| 2403 | Alte tutunuri şi înlocuitori de tutun, prelucrate; tutunuri „omogenizate” sau „reconstituite”; extracte şi esenţe de tutun |
| 2404 | Produse care conţin tutun sau tutun reconstituit, nicotină sau înlocuitori de tutun ori de nicotină, destinate inhalării fără ardere, alte produse care conţin nicotină, destinate absorbţiei nicotinei în corpul uman |
| 3204 | Substanţe colorante organice sintetice, chiar cu compoziţie chimică definită; preparate menţionate la nota 3 de capitol, pe bază de substanţe colorante organice sintetice; produse organice sintetice de tipul celor utilizate ca agenţi de strălucire fluorescentă sau ca luminofori, chiar cu compoziţie chimică definită |
| 3208 | Lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri) pe bază de polimeri sintetici sau de polimeri naturali modificaţi, dispersaţi sau dizolvaţi într-un mediu neapos |
| 3209 | Lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri) pe bază de polimeri sintetici sau de polimeri naturali modificaţi, dispersaţi sau dizolvaţi într-un mediu apos |
| 3210 00 | Alte lacuri şi vopsele (inclusiv emailuri şi vopsele de apă); pigmenţi de apă preparaţi de tipul celor utilizaţi pentru finisarea pieilor |
| 3214 | Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare |
| 3401 | Săpunuri; produse şi preparate organice tensioactive folosite ca săpun, în formă de bare, în calupuri, în bucăţi, chiar modelate, care conţin sau nu săpun; produse şi preparate organice tensioactive pentru spălarea pielii, sub formă lichidă sau cremă, condiţionate pentru vînzarea cu amănuntul, care conţin sau nu săpun; hîrtie, vată, fetru şi materiale neţesute, impregnate, îmbibate sau acoperite cu săpun sau detergent |
| 3402 | Agenţi organici de suprafaţă (alţii decît săpunurile); preparate tensioactive, preparate pentru spălat (inclusiv preparatele auxiliare pentru spălat) şi preparate de curăţat, care conţin sau nu săpun, altele decît cele de la poziţia 3401 |
| 3917 | Tuburi, ţevi, furtunuri şi accesorii ale acestora (de exemplu, îmbinări, coturi, flanşe), din materiale plastice |
| 3921 | Alte plăci, folii, pelicule, benzi şi lame din materiale plastice |
| 3923 | Articole de transport sau de ambalare din materiale plastice; buşoane, dopuri, capace, capsule şi alte dispozitive de închidere, din materiale plastice, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 3924 | Veselă, alte articole de menaj sau obiecte de uz casnic şi articole de igienă sau de toaletă, din materiale plastice |
| 4009 | Tuburi, ţevi şi furtunuri din cauciuc vulcanizat nedurificat, prevăzute sau nu cu accesoriile lor (de exemplu, racorduri, garnituri, coturi, flanşe), destinate să vină în contact cu produsele alimentare şi apa potabilă |
| 4014 | Articole de igienă sau de farmacie (inclusiv tetinele), din cauciuc vulcanizat, nedurificat, chiar cu părţi din cauciuc durificat (ebonită) |
| 4415 | Lădiţe, coşuri şi ambalaje similare din lemn, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4416 | Butoaie, cuve, putini şi alte produse de dogărie şi părţile lor, din lemn, inclusiv doagele |
| 4503, 4504 | Plută aglomerată (cu sau fără liant) şi articole din plută aglomerată, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4803 00 | Hîrtii de tipul celor utilizate ca hîrtie igienică, şerveţele de demachiat, pentru şters mîinile, ca şerveţele sau hîrtii similare pentru uz casnic, de igienă sau de toaletă, vată de celuloză şi straturi subţiri din fibre celulozice, chiar creponate, încreţite, gofrate, ştanţate, perforate, colorate la suprafaţă, decorate la suprafaţă sau imprimate în rulouri sau în foi |
| 4806 | Hârtii şi cartoane sulfurizate, hârtii rezistente la grăsimi, hârtii calc, hârtii pergament şi alte hârtii glazurate, transparente sau translucide, în rulouri sau foi, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4808 | Hârtii şi cartoane ondulate (chiar acoperite prin lipire), creponate, încreţite, gofrate, ştanţate sau perforate, în rulouri sau în foi, altele decât cele de la poziţia 4803, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4812 | Blocuri filtrante şi plăci filtrante, din pastă de hârtie, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4813 | Hârtie pentru ţigări, chiar tăiată la dimensiune, sub formă de coliţe sau sub formă tubulară |
| 4818 | Hîrtii de tipul celor utilizate ca hîrtie igienică şi ca hîrtii similare, vată de celuloză sau straturi subţiri din fibre celulozice, de tipul celor pentru uz casnic sau sanitar, în rulouri cu o lăţime de maximum 36 cm sau tăiate la dimensiune; batiste, şerveţele de demachiat, şerveţele pentru şters mîinile, feţe de masă, şervete, scutece, şerveţele şi tampoane igienice, lenjerie de pat şi articole similare pentru uz casnic, de toaletă, pentru uz igienic sau spitalicesc, îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte, din pastă de hîrtie, vată de celuloză sau straturi subţiri din fibre celulozice |
| 4819 | Cutii, saci, pungi, cornete şi alte ambalaje din hârtie, carton, vată de celuloză sau straturi subţiri din fibre celulozice; obiecte din carton pentru birou, pentru magazine sau similare, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4821 | Etichete de toate genurile, din hârtie sau carton, imprimate sau nu, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 4823 | Alte hârtii, cartoane, vată de celuloză şi straturi subţiri din fibre celulozice, decupate la dimensiune; alte articole din pastă de hârtie, din hârtie, din carton, din vată de celuloză sau din straturi subţiri din fibre celulozice, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 6111 | Îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croşetate, pentru sugari |
| 6209 | Îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte pentru sugari |
| 6309 | Îmbrăcăminte purtată sau uzată şi alte articole purtate sau uzate |
| 6912 | Articole pentru servicii de masă sau de bucătărie, alte articole de menaj sau de uz gospodăresc din ceramică, altele decât din porţelan, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 7010 | Damigene, sticle, baloane, borcane, căni, ambalaje tubulare, fiole şi alte recipiente, din sticlă, folosite pentru transport sau ambalare; recipiente din sticlă pentru conserve; dopuri, capace şi alte dispozitive de închidere, din sticlă, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 7013 | Obiecte din sticlă pentru servicii de masă, pentru bucătărie, toaletă, birou, pentru decorarea locuinţelor sau pentru utilizări similare, altele decît cele de la poziţiile 7010 sau 7018 |
| 7310 | Rezervoare, butoaie, bidoane, cutii şi recipiente similare, din fontă, din fier sau din oţel, cu o capacitate de maximum 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptuşite sau izolate termic, destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 8214 | Alte articole de cuţitărie (de exemplu satâre de măcelărie sau de bucătărie, cuţite de tranşat sau de tocat) destinate să vină în contact cu produsele alimentare |
| 8215 | Linguri, furculiţe, polonice, spumiere, palete pentru prăjituri, cuţite speciale pentru peşte sau pentru unt, cleşti pentru zahăr şi articole similare |
| 8421 | Aparate pentru filtrarea sau purificarea apei potabile şi lichidelor alimentare |
| 8435 | Prese, teascuri, maşini şi dispozitive de stors similare pentru fabricarea vinului, cidrului, sucurilor de fructe sau băuturilor similare |
| 9503 00 | Păpuşi; alte jucării; minimodele şi modele similare pentru divertisment, animate sau nu; jocuri enigmistice (puzzle) de orice fel |
| 9619 | Şerveţele şi scutece pentru copii şi articole similare, din orice material |
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Anexa nr.1 introdusă prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
|
LISTA produselor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice, supuse procedurii de notificare
| |
|
Denumirea produselor/serviciilor | |
| I. Produse | |
| Codul poziţiei tarifare, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor | |
| 2106 | Suplimentele alimentare care conţin exclusiv nutrimente (vitamine şi/sau minerale) |
| 2401–2404 | Produsele noi sau cu compoziţia modificată din tutun şi/sau produsele conexe, dispozitivele şi accesoriile de utilizare, reîncărcare sau încălzire a acestora |
| 3303 000–3307 | Produsele cosmetice |
| II. Servicii | |
| CAEM-2 | |
| 55.10 | Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare |
| 88.91 | Activităţi de îngrijire zilnică pentru copii (doar serviciile alternative de îngrijire a copiilor stabilite de către Guvern) |
[Anexa nr.11 introdusă prin Legea nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
|
LISTA activităţilor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice, supuse autorizării sanitare de funcţionare
| ||
| CAEM-2 | Denumirea activităţilor, serviciilor | |
| E | 36.00 | Captarea, tratarea şi distribuţia apei potabile |
| G | 46.46 | Comerţul cu ridicata al produselor farmaceutice |
| 46.71 | Comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate | |
| 47.30 | Comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate | |
| 47.73 | Comerţul cu amănuntul al produselor farmaceutice | |
| I | 55.20 | Tabere pentru copii |
| P | 85.10 | Învăţământ preşcolar |
| 85.20 | Învăţământ primar | |
| 85.31 | Învăţământ secundar general | |
| 85.32 | Învăţământ secundar, tehnic sau profesional | |
| 85.59 | Alte forme de învăţământ | |
| Q | 86.10 | Activităţi de asistenţă spitalicească |
| 86.21 | Activităţi de asistenţă medicală generală | |
| 86.22 | Activităţi de asistenţă medicală specializată | |
| 86.23 | Activităţi de asistenţă stomatologică | |
| 86.90 | Alte activităţi referitoare la sănătatea umană | |
| 87.10 | Activităţi ale centrelor de îngrijire medicală | |
| 87.20 | Activităţi ale centrelor de recuperare psihică şi de dezintoxicare, exclusiv spitale | |
| R | 93.29 | Activităţi ale plajelor |
| S | 96.02 | Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare |
| 96.04 | Activităţi de întreţinere corporală | |
| 96.09 | Activităţi ale studiourilor de tatuaj şi piercing | |
[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.216 din 20.07.2023, în vigoare 03.11.2023]
[Anexa nr.2 introdusă prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
|
Autorizaţie sanitară de funcţionare Nr.__________
Data emiterii ___________ 20 ___ Valabilă pînă la _________ 20 ___
1. Denumirea unităţii economice _________________________________________________ 2. For tutelar _________________________________________________________________ 3. Adresa, numărul de telefon, fax, e-mail __________________________________________ 4. Profilul, genul de activitate ____________________________________________________ ____________________________________________________________________________ 5. Grupele de produse (mărfuri) care urmează a fi fabricate, depozitate, comercializate, utilizate, serviciile care urmează a fi prestate _______________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ 6. Volumul/capacitatea _________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ 7. Autorizaţia sanitară a fost eliberată în baza materialelor de supraveghere de stat a sănătăţii publice, a rezultatelor investigaţiilor de laborator şi, după caz, măsurărilor instrumentale ____________________________________________________________________________ (data, luna, anul)
Clauze de funcţionare: Deţinătorul autorizaţiei sanitare de funcţionare este obligat: a) să respecte legislaţia sanitară a Republicii Moldova; b) să solicite Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sau subdiviziunilor teritoriale ale acesteia prelungirea valabilităţii autorizaţiei sanitare cu 30 de zile pînă la expirarea termenului de valabilitate; c) să notifice imediat Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică sau subdiviziunile teritoriale ale acesteia despre orice schimbare ori extindere a genurilor de activitate, în afară de cele indicate în autorizaţie. Nerespectarea legislaţiei sanitare în vigoare conduce la aplicarea unor măsuri de constrîngere conform Legii nr.10/2009. | |
|
L.Ş.
|
____________________ (denumirea) |
|
Conducătorul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică/subdiviziunii teritoriale _________________________________ (semnătura, numele, prenumele)
| |
|
Valabilitatea autorizaţiei este prelungită în baza materialelor de supraveghere de stat a sănătăţii publice, a rezultatelor investigaţiilor de laborator şi, după caz, a măsurărilor instrumentale ____________________________ (data, luna, anul) | |
|
pînă la __________ 20__ |
pînă la _________20 __ |
|
Conducătorul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică/subdiviziunii teritoriale _________________________________ (semnătura, numele, prenumele) |
Conducătorul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică/subdiviziunii teritoriale _________________________________ (semnătura, numele, prenumele) |
[Anexa nr.3 introdusă prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
