L E G E

privind siguranţa alimentelor

 

nr. 306  din  30.11.2018

 

Monitorul Oficial nr.59-65/120 din 22.02.2019

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul, obiectivele şi domeniile de aplicare ale prezentei legi

Articolul 2. Noţiuni principale

 

Capitolul II

PRINCIPIILE GENERALE PRIVIND SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 3. Principiul analizei riscurilor

Articolul 4. Principiul precauţiei

Articolul 5. Protecţia intereselor consumatorului

Articolul 6. Principiul transparenţei

 

Capitolul III

CERINŢELE GENERALE PRIVIND SIGURANŢA

ALIMENTELOR ŞI A HRANEI PENTRU ANIMALE

Articolul 7. Cerinţele generale privind siguranţa alimentelor

Articolul 8. Responsabilităţi privind siguranţa alimentelor

Articolul 9. Cerinţele faţă de siguranţa hranei pentru animale

Articolul 10. Responsabilităţi privind siguranţa hranei pentru animale

Articolul 11. Trasabilitatea

Articolul 12. Prezentarea şi etichetarea produselor alimentare

Articolul 13. Cerinţele de siguranţă a produselor alimentare în procesul de producţie

Articolul 13¹. Responsabilităţile operatorilor din domeniul alimentar

Articolul 14. Autorizarea unor produse alimentare, a materialelor şi articolelor care vin în contact cu produsele alimentare şi a surselor de apă minerală şi potabilă

Articolul 15. Abrogat

Articolul 16. Abrogat

Articolul 17. Abrogat

Articolul 18. Abrogat

Articolul 19. Produsele alimentare fortificate

Articolul 20. Depozitarea, transportul şi distribuirea

Articolul 21. Importul produselor alimentare şi al hranei pentru animale în Republica Moldova

Articolul 22. Exportul produselor alimentare şi al hranei pentru animale din Republica Moldova

Articolul 23. Personalul întreprinderilor din domeniul alimentar

 

Capitolul IV

DOMENIILE DE COMPETENŢĂ PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 24. Domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

Articolul 25. Domeniile de competenţă ale Ministerului Sănătăţii

 

Capitolul V

SISTEMELE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL

PRIVIND SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 26. Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional

Articolul 27. Norme de confidenţialitate pentru Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional

Articolul 28. Măsuri de urgenţă privind produsele alimentare şi hrana pentru animale care îşi au originea în Republica Moldova sau care sînt importate

Articolul 29. Planul general de gestionare a crizelor în sectorul alimentelor şi furajelor

Articolul 30. Retragerea de pe piaţă a produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar

Articolul 31. Expertiza, utilizarea condiţionată sau nimicirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar, retrase de pe piaţă

 

Capitolul V¹

ÎNREGISTRAREA ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Articolul 31¹. Cerinţe privind înregistrarea în domeniul siguranţei alimentelor

Articolul 31². Obligaţiile operatorilor din domeniul alimentar

Articolul 31³. Obligaţiile Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

 

Capitolul VI

RESPONSABILITĂŢI ŞI SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

Articolul 33. Soluţionarea litigiilor

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi

 

 

Anexa nr.1 Certificat de calitate

Anexa nr.2 Certificat de sănătate

Anexa nr.3 Lista activităţilor care se supun înregistrării în domeniul siguranţei alimentelor

Anexa nr.4 Cerere pentru înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor

Anexa nr.5 Certificat de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „reglementări din domeniul alimentar”, „reglementări în domeniul alimentar”, „reglementări aplicabile în domeniul alimentar” şi „reglementări aplicabile din domeniul alimentar”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „legislaţia din domeniul alimentar” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Prezenta lege transpune în legislaţia naţională prevederile:

– Regulamentului (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului UE din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 31 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2017/745; şi

– Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr.931/2011 al Comisiei Europene din 19 septembrie 2011 privind cerinţele în materie de trasabilitate a alimentelor de origine animală stabilite în Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului UE, publicat în Jurnalul Oficial L 242 din 20 septembrie 2011.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul, obiectivele şi domeniile de aplicare ale prezentei legi

(1) Prezenta lege are drept scop atingerea unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului în legătură cu siguranţa alimentelor, ţinînd cont de diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiţionale, asigurînd funcţionarea eficientă a pieţei naţionale.

(2) Pentru atingerea scopului prevăzut la alin.(1), prezenta lege:

a) stabileşte principiile generale de reglementare a domeniului produselor alimentare şi al hranei pentru animale, în general, şi a siguranţei acestora, în special;

b) stabileşte şi defineşte domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale pe întregul lanţ alimentar;

c) stabileşte şi defineşte domeniile de competenţă ale Ministerului Sănătăţii privind sănătatea publică şi supravegherea unor categorii de produse alimentare cu impact asupra sănătăţii populaţiei, în limita competenţelor stabilite de prezenta lege;

d) stabileşte drepturile şi obligaţiile operatorilor din domeniul alimentar implicaţi în producerea, procesarea, depozitarea, transportul, distribuirea şi comercializarea alimentelor şi a hranei pentru animale;

e) consolidează cadrul juridic şi instituţional privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale.

(3) Principalele obiective ale legislaţiei din domeniul alimentar sînt:

a) protecţia vieţii şi a sănătăţii umane, a intereselor consumatorului, prevenirea practicilor frauduloase sau înşelătoare, de falsificare a produselor alimentare;

b) aplicarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor – „de la furcă la furculiţă”;

c) asigurarea unor practici corecte în comerţul alimentar, luîndu-se în considerare sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului înconjurător;

d) facilitarea comerţului dintre Republica Moldova şi alte ţări cu produse alimentare care corespund cerinţelor prezentei legi.

(4) Prevederile prezentei legi se aplică la toate etapele lanţului alimentar.

(5) Prezenta lege se aplică tuturor produselor alimentare, inclusiv celor fortificate, suplimentelor alimentare şi altor tipuri de produse alimentare destinate introducerii pe piaţa internă.

(6) Prin derogare de la alin.(4) şi (5), prezenta lege nu se aplică producţiei primare destinate consumului casnic sau alimentelor care sînt preparate, manipulate ori depozitate pentru consumul casnic.

 

Articolul 2. Noţiuni principale

În scopul aplicării prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:

aditiv alimentar – orice substanţă care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine şi nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, avînd sau nu valoare nutritivă, a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în alimente în procesul de producţie a acestora are ca rezultat sau se consideră în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat transformarea sa ori transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a alimentelor în cauză;

alimente de origine animală – produsele alimentare ce constau din sau conţin aproape în exclusivitate produse de origine animală (materie primă şi produse obţinute de la animale, păsări, peşti, albine şi hidrobionţi);

alimente de origine nonanimală – vegetalele şi produsele vegetale destinate consumului uman, precum legumele proaspete şi conservate, inclusiv cartofii şi sfecla de zahăr, fructele proaspete şi conservate, seminţele de leguminoase şi de oleaginoase, cerealele boabe, produsele din cereale, condimentele, grăsimile şi uleiurile de origine vegetală, dulciurile, băuturile alcoolice şi nealcoolice, guma de mestecat, alimentele procesate, altele decît cele de origine animală, suplimentele alimentare şi nutritive;

alimente provenite din organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic – produsele alimentare care conţin o combinaţie nouă de material genetic, obţinut prin tehnici de biotehnologie, şi/sau organismele în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces ce nu are loc în mod natural, prin împerechere şi/sau recombinare naturală;

alimente nesigure – alimente care, în condiţii obişnuite de preparare şi/sau utilizare, sunt periculoase şi pot dăuna sănătăţii umane, daună manifestată prin contaminare biologică, fizică, chimică sau alergeni nedeclaraţi, luându-se în considerare sensibilitatea alimentară a unei anumite categorii de consumatori;

analiza riscurilor – proces care cuprinde trei componente interconectate: evaluarea riscurilor, gestiunea riscurilor şi comunicarea riscurilor;

arome – produsele care:

a) nu sînt destinate consumului sub această formă, fiind adăugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul şi/sau gustul;

b) sînt compuse sau formate din substanţe aromatizante, preparate aromatizante, arome obţinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora;

certificat de calitate – document emis de producător, prin care se garantează corespunderea calităţii şi siguranţei loturilor livrate de produse alimentare cu cerinţele stabilite în legislaţia din domeniul alimentar;

certificat de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor – act permisiv emis de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, care atestă că activităţile de producţie, procesare şi depozitare, import şi export corespund legislaţiei din domeniul alimentar;

comunicarea riscurilor – schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză a riscurilor, cu privire la pericole şi riscuri, factorii corelaţi riscurilor şi percepţia riscurilor între evaluatorii riscurilor, gestionarii riscurilor, întreprinderile din domeniul alimentar şi al hranei pentru animale, consumatori, mediul academic şi alte părţi interesate, inclusiv explicarea rezultatelor evaluărilor de risc şi a temeiurilor deciziilor luate în materie de gestiune a riscurilor;

contaminant – orice substanţă care nimereşte neintenţionat în alimente sau care este prezentă în acestea ca urmare a producerii (inclusiv a activităţilor de creştere a plantelor şi animalelor şi a practicii veterinare), fabricării, prelucrării, preparării, tratării, ambalării, preambalării, etichetării, transportului, depozitării, manipulării sau distribuirii acestora ori ca urmare a contaminării mediului;

enzimă alimentară – produs obţinut din organisme vegetale, animale sau microorganisme ori din produsele derivate din acestea, inclusiv din produsele obţinute printr-un proces de fermentare, folosind microorganisme, care:

a) conţine una sau mai multe enzime ce pot cataliza o reacţie biochimică specifică; şi

b) se adaugă unui produs alimentar în vederea îndeplinirii unei funcţii tehnologice la orice etapă a procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare a acestuia;

evaluarea riscurilor – proces bazat pe date ştiinţifice, constînd din 4 etape: identificarea pericolelor, caracterizarea pericolelor, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscurilor;

gestiunea riscurilor – proces, diferit de evaluarea riscurilor, de apreciere a politicilor alternative prin consultarea părţilor interesate, luîndu-se în considerare evaluarea riscurilor şi alţi factori legitimi şi, dacă este necesar, selectîndu-se opţiunile de prevenire şi de control adecvate;

hrană pentru animale – orice substanţă sau produs, inclusiv aditivii, indiferent dacă este procesat, parţial procesat sau neprocesat, destinat utilizării în nutriţia animalelor;

identificarea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare – activitatea de stabilire a corespunderii produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare cu cerinţele prevăzute de legislaţia din domeniul alimentar, precum şi cu informaţia referitoare la aceste produse şi materiale, cuprinsă în documentele anexate şi pe etichete;

introducere pe piaţă – deţinerea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în scopul comercializării, inclusiv oferirea spre vînzare sau orice altă formă de transfer, indiferent dacă este gratuit sau nu, comercializarea, distribuirea şi alte forme de transfer;

întreprindere din domeniul hranei pentru animale – orice întreprindere, indiferent de forma de proprietate, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul hranei pentru animale la toate etapele lanţului alimentar în condiţiile prezentei legi;

întreprindere din domeniul alimentar – orice întreprindere, indiferent de forma de proprietate, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul alimentar la toate etapele lanţului alimentar în condiţiile prezentei legi;

lanţ alimentar – toate etapele procesului de producţie a unui aliment sau a unei hrane pentru animale, începînd de la producţia primară pînă la şi incluzînd depozitarea, transportul, distribuirea, importul, exportul, vînzarea şi furnizarea acesteia către consumatorul final;

materiale care vin în contact cu produsele alimentare – materialele şi articolele care se folosesc la producerea şi distribuirea produselor alimentare, inclusiv utilajele tehnologice, aparatele şi comunicaţiile, ambalajul, vasele, vesela, ustensilele aflate în contact cu produsele alimentare, şi care sînt destinate acestui scop;

materie primă alimentară – materia primă de origine animală, vegetală sau de alt gen, inclusiv apa, folosită la producerea produselor alimentare;

nutrimente şi/sau suplimente alimentare – substanţe nutritive, cum ar fi proteinele, lipidele, glucidele, vitaminele, elementele minerale, aminoacizii esenţiali şi/sau preparatele produse sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide, care au în componenţa lor macro- şi micronutrimente şi/sau alte substanţe comestibile şi sînt consumate în cantităţi definite, suplimentar la raţia alimentară obişnuită. Nutrimentele şi/sau suplimentele alimentare nu se consideră medicamente;

operator din domeniul alimentar – persoana fizică sau juridică responsabilă de respectarea legislaţiei din domeniul alimentar în cadrul întreprinderii din domeniul alimentar aflată sub controlul său;

operator din domeniul hranei pentru animale – persoana fizică sau juridică responsabilă de respectarea legislaţiei din domeniul alimentar în cadrul întreprinderii din domeniul hranei pentru animale aflată sub controlul său;

pericol – agentul biologic, chimic sau fizic aflat în alimente sau în hrana pentru animale sau o stare a acestora, avînd potenţialul de a cauza un efect negativ asupra sănătăţii;

plan de autocontrol – document elaborat şi implementat de către operatorul din domeniul alimentar, care presupune controlul propriu asupra activităţii sale, realizat prin întreprinderea tuturor măsurilor necesare care să verifice siguranţa produsului alimentar şi corespunderea acestuia cu legislaţia din domeniul alimentar, inclusiv prin prelevări de probe în vederea efectuării investigaţiilor de laborator acreditat sau atestat;

proces de producţie – procesul integral sau parţial de obţinere, manipulare, prelucrare, preparare, tratare, fabricare, ambalare, preambalare, etichetare, depozitare sau transport al produselor alimentare, inclusiv de combinare a acestora cu alte produse;

producţie primară – producerea, creşterea sau cultivarea produselor primare, incluzînd recoltarea, mulsul şi producţia de animale de crescătorie înainte de sacrificare, de asemenea vînătoarea şi pescuitul, precum şi colectarea produselor de la animale şi plante sălbatice;

produs alimentar sau aliment – orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil să fie ingerat de oameni. Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat şi orice substanţă, inclusiv apa, încorporată în mod intenţionat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. Acestea includ apa în punctul de conformitate după cum urmează:

1) în cazul apei furnizate printr-o reţea de distribuţie, în punctul din interiorul unei incinte sau al unei unităţi în care aceasta curge din robinetele folosite în mod normal pentru consumul uman;

2) în cazul apei furnizate dintr-un rezervor, în punctul în care aceasta curge din rezervor;

3) în cazul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, în punctul în care aceasta este îmbuteliată în sticle sau recipiente;

4) în cazul apei folosite într-o întreprindere alimentară, în punctul în care apa este utilizată în întreprindere.

Noţiunea de „produs alimentar” nu include:

a) hrana pentru animale;

b) animalele vii;

c) plantele înainte de a fi recoltate;

d) medicamentele;

e) cosmeticele;

f) tutunul şi produsele din tutun;

g) substanţele stupefiante sau psihotrope;

h) reziduurile şi substanţele contaminante;

i) produsele obţinute prin utilizarea dispozitivelor medicale;

produse alimentare falsificate – produsele alimentare care au fost modificate intenţionat sau neintenţionat, astfel încît ar putea prezenta riscuri pentru sănătatea umană, ar putea leza interesele consumatorului sau l-ar putea informa greşit, şi ale căror componenţă, caracteristici şi proprietăţi nu corespund celor stipulate în legislaţia din domeniul alimentar, dar care, prin aspect, etichetare, prezentare şi publicitate, pretind a fi astfel de produse;

produse compuse – produse alimentare care conţin atât produse prelucrate de origine vegetală, cât şi produse prelucrate de origine animală;

rechemare – orice măsură care are drept scop realizarea returnării unui produs alimentar ce nu prezintă siguranţă (nesigur) şi care a fost deja furnizat sau pus la dispoziţia consumatorilor de către producător, distribuitor, comerciant;

legislaţia din domeniul alimentar – acte normative, reguli, cerinţe, norme sanitar-veterinare şi fitosanitare, standarde şi alte documente normative pertinente care stabilesc cerinţele de siguranţă şi calitate referitoare la produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu acestea pe întreg lanţ alimentar şi cele referitoare la hrana pentru animale produsă ori folosită pentru hrănirea animalelor de la care se obţin produse alimentare;

retragere – orice măsură care are drept scop prevenirea distribuţiei, expunerii şi oferirii către consumatori a unui produs alimentar neconform legislaţiei din domeniul alimentar;

risc – o funcţie a probabilităţii şi gravităţii unui efect negativ asupra sănătăţii, determinat de prezenţa unui pericol;

siguranţa (inofensivitatea) alimentelor – certitudine argumentată a faptului că, în condiţii obişnuite de preparare şi/sau utilizare, produsele alimentare nu sînt periculoase şi nu prezintă riscuri pentru sănătatea generaţiei actuale şi a celei viitoare;

trasabilitate – capacitatea de a depista şi a urmări un anumit produs alimentar, o anumită hrană pentru animale, un animal de la care se obţin produse alimentare sau o substanţă destinată încorporării ori care este de aşteptat să fie încorporată într-un anumit produs alimentar sau într-o hrană pentru animale pe parcursul întregului lanţ alimentar;

utilizare condiţionată – întrebuinţare a produselor alimentare neconforme legislaţiei din domeniul alimentar în alte scopuri decât consumul uman, în calitate de hrană pentru animale sau valorificare energetică prin transformarea în compost, biogaz sau prin incinerare.

[Art.2 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.2 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

[Art.2 modificat prin Legea nr.134 din 16.07.2020, în vigoare 07.09.2020]

 

Capitolul II

PRINCIPIILE GENERALE PRIVIND SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 3. Principiul analizei riscurilor

(1) Legislaţia din domeniul alimentar se bazează pe analiza riscurilor, cu excepţia cazurilor în care această abordare nu este adecvată circumstanţelor sau naturii măsurii aplicate.

(2) Evaluarea riscurilor se bazează pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi se realizează în mod independent, obiectiv şi transparent.

(3) Gestiunea riscurilor ia în considerare rezultatele evaluării riscurilor şi, în special, avizele instituţiilor naţionale şi internaţionale din domeniul siguranţei alimentelor, alţi factori legitimi în domeniu, precum şi principiul precauţiei.

 

Articolul 4. Principiul precauţiei

(1) În împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a informaţiilor disponibile, este identificată posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătăţii, dar persistă incertitudinea ştiinţifică, vor fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscurilor, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii consumatorului, pînă la apariţia unor noi informaţii ştiinţifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscurilor.

(2) Măsurile adoptate în temeiul alin.(1) trebuie să fie proporţionale şi să nu limiteze comerţul mai mult decît este necesar pentru a atinge un nivel înalt de protecţie a sănătăţii, acordîndu-se atenţie fezabilităţii tehnice şi economice, precum şi altor factori consideraţi legitimi pentru problema respectivă. Măsurile se revizuiesc în funcţie de natura riscurilor identificate la adresa vieţii sau sănătăţii şi de tipul informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluări mai cuprinzătoare a riscurilor.

 

Articolul 5. Protecţia intereselor consumatorului

Legislaţia din domeniul alimentar are drept obiectiv protejarea intereselor consumatorilor şi le oferă o bază care le permite să facă alegeri în cunoştinţă de cauză privind alimentele pe care le consumă; aceasta are drept scop prevenirea:

a) practicilor comerciale incorecte;

b) contrafacerii produselor alimentare;

c) oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorul.

[Art.5 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

Articolul 6. Principiul transparenţei

(1) Societatea civilă este consultată în mod deschis şi transparent, direct sau prin organismele sale reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării şi revizuirii legislaţiei din domeniul alimentar.

(2) Organul de control informează societatea civilă despre identificarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale ce pot prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea animală, despre măsurile luate ori pe cale de a fi luate pentru a preveni, a reduce sau a elimina aceste riscuri, în funcţie de natura, gravitatea şi de dimensiunile riscurilor respective şi fără a aduce atingere dispoziţiilor privind accesul la informaţie, aprobate prin Legea nr.982/2000.

 

Capitolul III

CERINŢELE GENERALE PRIVIND SIGURANŢA

ALIMENTELOR ŞI A HRANEI PENTRU ANIMALE

Articolul 7. Cerinţele generale privind siguranţa alimentelor

(1) Siguranţa produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare se asigură prin:

a) reglementarea şi controlul de stat în domeniul asigurării inofensivităţii acestora;

b) luarea de către operatorii din domeniul alimentar a unor măsuri organizatorice, agrochimice, veterinare, tehnologice, sanitar-antiepidemice şi fitosanitare în vederea respectării legislaţiei din domeniul alimentar;

c) controlul inofensivităţii produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, efectuat de către operatorii din domeniul alimentar pe tot lanţul alimentar, inclusiv prin aplicarea principiilor de analiză a riscurilor în punctele critice de control (HACCP – Hazard Analysis and Critical Control Points).

(2) Cerinţele privind asigurarea inofensivităţii produselor alimentare sînt impuse prin Acordul privind aplicarea de măsuri sanitare şi fitosanitare (SPS) al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova este parte. Acestea sînt stabilite în baza evaluării riscurilor pentru sănătatea umană şi sînt executorii.

(3) Cerinţele menţionate la alin.(2) se bazează pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice privind particularităţile de alimentaţie şi nutriţie şi starea de sănătate a populaţiei, pe identificarea şi estimarea inofensivităţii şi a pericolelor pe care le pot prezenta produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare, pe evaluarea şi analiza riscurilor de a periclita sănătatea umană ca urmare a consumului acestora, pe estimarea consecinţelor sociale şi economice ale consumului de produse alimentare periculoase şi/sau nesigure.

(4) Produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare ce respectă legislaţia din domeniul alimentar se consideră că nu prezintă riscuri pentru sănătatea umană.

(5) Conformitatea unui produs alimentar cu cerinţele specifice aplicabile acelui produs alimentar nu împiedică organul de control abilitat să restricţioneze introducerea lui pe piaţă ori să solicite retragerea lui de pe piaţă în cazul în care există suspiciuni că, în pofida acestei conformităţi, produsul alimentar respectiv nu prezintă siguranţă.

(6) Se interzice producerea şi/sau introducerea pe piaţă a produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare care:

a) nu corespund legislaţiei din domeniul alimentar;

b) sînt periculoase şi pot afecta sănătatea umană în condiţii normale de folosire a acestora de către consumator, ţinînd cont de informaţia cuprinsă în etichetă sau pusă la dispoziţia consumatorului în alt mod;

c) sînt improprii consumului uman, fiind contaminate şi/sau impure, sau prezentînd semne de alterare;

d) sînt falsificate;

e) nu au inclusă pe ambalaj sau pe etichetă informaţia prevăzută la art.8 din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare sau informaţia induce în eroare consumatorii;

f) au termenul de valabilitate expirat;

g) nu permit să le fie determinată originea şi nu asigură trasabilitatea acestora;

h) nu corespund cerinţelor de comercializare cu amănuntul, aprobate de către Guvern;

i) sunt fabricate în unităţi care nu au fost autorizate sanitar veterinar şi/sau nu au fost înregistrate în domeniul siguranţei alimentelor.

(7) Produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare prevăzute la alin.(6), care se consideră neconforme legislaţiei din domeniul alimentar, sînt supuse utilizării condiţionate sau nimicirii.

(8) Atunci cînd se determină dacă un aliment prezintă sau nu siguranţă, trebuie să se aibă în vedere:

a) condiţiile de folosire a alimentului de către consumator şi la fiecare etapă a lanţului alimentar;

b) informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv cele de pe etichetă sau alte informaţii general disponibile pentru consumator în vederea evitării unor anumite efecte negative asupra sănătăţii ale alimentului respectiv sau ale categoriei respective de alimente.

(9) Atunci cînd se determină dacă un aliment dăunează sănătăţii, trebuie să se ia în considerare:

a) efectul probabil imediat şi/sau de scurtă durată, şi/sau de lungă durată al acestuia atît asupra persoanei care îl consumă, cît şi asupra generaţiilor viitoare;

b) efectele toxice cumulative probabile ale acestuia;

c) sensibilitatea alimentară a unei anumite categorii de consumatori, în cazul în care alimentul respectiv îi este destinat.

(9¹) Laboratoarele de încercări ale produselor alimentare informează Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la fiecare caz de identificare a produselor alimentare neconforme legislaţiei din domeniul alimentar în urma încercărilor de laborator efectuate la solicitarea operatorilor din domeniul alimentar.

(10) Produsele alimentare trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice ale omului în substanţe nutritive şi în energie, să fie inofensive, să nu conţină contaminanţi, microorganisme şi alte organisme ori substanţe biologice în cantităţi care să depăşească valorile-limită stabilite în reglementările din domeniu alimentar, să nu prezinte în alt mod pericol pentru om, să fie produse şi introduse pe piaţă în condiţii de igienă conform prevederilor Legii nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare.

(11) Producerea, transportul, depozitarea şi introducerea pe piaţă a produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare se efectuează în spaţii şi în condiţii ce corespund cerinţelor prezentei legi, iar operatorii din domeniul alimentar deţin autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare eliberate în conformitate cu art.18 din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară sau deţin certificate de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor eliberate în conformitate cu art.31¹ din prezenta lege.

(12) Operatorii din domeniul alimentar vor întreprinde măsurile de rigoare pentru a elimina riscul de contaminare sau de deteriorare a alimentelor şi de transformare a acestora în produse periculoase pentru consumatori.

(13) În cazul în care un produs alimentar care nu prezintă siguranţă face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-o livrare de mărfuri alimentare de la o sursă sau din aceeaşi clasă ori avînd aceeaşi descriere, se presupune că toate produsele alimentare din respectivul transport, lot sau din respectiva livrare nu prezintă siguranţă, cu excepţia cazurilor în care se constată, în urma unei evaluări detaliate, că nu s-a identificat nicio dovadă care să indice că restul transportului, lotului sau al livrării nu prezintă siguranţă.

(14) Întreprinderile din domeniul alimentar, identificate în calitate de furnizori de servicii în conformitate cu Legea nr.48/2023 privind securitatea cibernetică, sunt responsabile de îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea securităţii cibernetice prevăzute de legea respectivă.

[Art.7 completat prin Legea nr.58 din 21.03.2024, în vigoare 01.01.2025]

[Art.7 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.7 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 8. Responsabilităţi privind siguranţa alimentelor

(1) Operatorii din domeniul alimentar şi operatorii din domeniul hranei pentru animale sînt responsabili pe întregul lanţ alimentar de respectarea legislaţiei din domeniul alimentar.

(2) În cazul în care consideră sau are motive întemeiate să considere că un produs alimentar pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu satisface cerinţele de siguranţă, operatorul din domeniul alimentar iniţiază imediat procedurile de retragere a produsului alimentar de pe piaţă şi, în termen de cel mult 24 de ore din momentul iniţierii procedurii de retragere, informează în acest sens Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(2¹) În cazul în care există posibilitatea ca produsul să fi ajuns la consumator, operatorul informează, în mod eficient şi precis, consumatorul în legătură cu motivul retragerii produsului alimentar şi recheamă de la consumator produsele deja livrate atunci când alte măsuri sunt insuficiente pentru a atinge un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii. Consumatorii sunt informaţi cât mai curând posibil atât la punctul de comercializare a produselor, cât şi prin orice mijloace eficiente de comunicare la distanţă.

(2²) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor aprobă, prin ordinul directorului general, procedura şi formularele necesare pentru supravegherea eficientă a procesului de retragere/rechemare a produselor neconforme legislaţiei din domeniul alimentar.

(3) Operatorul din domeniul alimentar informează imediat organul de control abilitat cu privire la acţiunile întreprinse pentru prevenirea riscurilor asupra consumatorului final şi nu împiedică ori descurajează orice persoană să coopereze cu autorităţile administraţiei publice în cazul în care aceasta ar putea preveni, reduce sau elimina un risc prezentat de un produs alimentar.

(4) Operatorii din domeniul alimentar cooperează cu organul de control abilitat la acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor prezentate de un produs alimentar introdus pe piaţă.

(5) Controlul de stat privind asigurarea inofensivităţii şi a calităţii produselor alimentare şi ale materialelor care vin în contact cu produsele alimentare aflate în uz la toate etapele lanţului alimentar se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. În acest scop, agenţia nominalizată monitorizează şi verifică respectarea cerinţelor prevăzute în legislaţia din domeniul alimentar de către operatorii din domeniul alimentar şi operatorii din domeniul hranei pentru animale pe întregul lanţ alimentar.

(6) Controlul de stat al operatorilor din domeniul alimentar şi operatorilor din domeniul hranei pentru animale care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

 

[Alin.(7) art.8 abrogat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

(8) La elaborarea sau adaptarea legislaţiei din domeniul alimentar se iau în considerare normele şi recomandările internaţionale, inclusiv cele ale Comisiei Codex Alimentarius şi ale Uniunii Europene.

(9) Operatorii din domeniul alimentar care produc, achiziţionează, depozitează, transportă şi introduc pe piaţă produse alimentare sau prestează servicii de alimentaţie publică trebuie să respecte prevederile Legii nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare şi să efectueze măsuri de asigurare a siguranţei produselor respective.

(10) Supravegherea şi controlul de stat al respectării obligaţiilor menţionate la art.7 alin.(13¹) din prezenta lege sunt exercitate de către autoritatea competentă la nivel naţional în domeniul securităţii cibernetice în conformitate cu Legea nr.48/2023 privind securitatea cibernetică.

[Art.8 completat prin Legea nr.58 din 21.03.2024, în vigoare 01.01.2025]

[Art.8 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 9. Cerinţele faţă de siguranţa hranei pentru animale

(1) Hrana pentru animale nu se introduce pe piaţă şi nu se dă niciunui animal de la care se obţin produse alimentare dacă aceasta nu prezintă siguranţă.

(2) Se consideră că folosirea hranei pentru animale nu prezintă siguranţă în cazul în care:

a) aceasta are un efect negativ asupra sănătăţii animale ori asupra sănătăţii umane;

b) produsele alimentare obţinute de la animale pentru producţia de alimente devin un factor de risc pentru consumul uman.

(3) În cazul în care o anumită hrană pentru animale a fost identificată că nu prezintă siguranţă şi provine dintr-un transport, un lot sau o livrare de hrană pentru animalele din aceeaşi clasă ori avînd aceeaşi descriere, se presupune că întreaga cantitate de hrană din acel transport, acel lot sau din acea livrare este afectată, cu excepţia cazului în care, în urma unei evaluări detaliate pe baza cerinţelor privind siguranţa hranei pentru animale aprobate de Guvern, nu există nicio dovadă că restul transportului, lotului sau al livrării nu prezintă siguranţă.

(4) Conformitatea unei hrane pentru animale cu cerinţele specifice aplicabile pentru acea hrană nu împiedică organul de control abilitat să restricţioneze introducerea acesteia pe piaţă ori să solicite retragerea acesteia de pe piaţă în cazul în care există suspiciuni că, în pofida acelei conformităţi, respectiva hrană pentru animale nu prezintă siguranţă.

 

Articolul 10. Responsabilităţi privind siguranţa hranei pentru animale

(1) În cazul în care operatorul din domeniul hranei pentru animale consideră sau are motive să considere că o anumită hrană pentru animale care a fost importată, produsă, procesată, fabricată sau distribuită nu satisface cerinţele de siguranţă, acesta iniţiază imediat procedurile de retragere a hranei pentru animale respective de pe piaţă şi informează imediat în acest sens organul de control abilitat. În aceste împrejurări sau în cazul în care transportul, lotul sau livrarea de hrană pentru animale nu îndeplineşte cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale, respectiva hrană pentru animale urmează să fie distrusă, cu excepţia cazurilor în care organul de control abilitat ia o altă decizie. Operatorul îi va informa pe gestionarii hranei pentru animale despre motivul retragerii acesteia şi, dacă este necesar, va retrage de la ei produsele care le-au fost deja furnizate, atunci cînd alte măsuri nu sînt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii animale.

(2) Operatorul din domeniul hranei pentru animale responsabil de activităţile de vînzare cu amănuntul şi de distribuţie a hranei pentru animale, care nu afectează ambalarea, etichetarea, siguranţa sau integritatea acesteia, iniţiază, în limitele activităţilor sale, proceduri de retragere de pe piaţă a produselor care nu sînt conforme cu cerinţele de siguranţă, transmiţînd mai departe informaţiile necesare pentru trasabilitatea hranei pentru animale, cooperînd la acţiunile întreprinse de producători, prelucrători, fabricanţi şi/sau de organul de control abilitat.

(3) Operatorul din domeniul hranei pentru animale informează imediat organul de control abilitat despre acţiunile întreprinse pentru prevenirea riscurilor rezultate din folosirea hranei pentru animale şi nu va împiedica sau descuraja orice persoană să coopereze cu organul de control abilitat în cazul în care aceasta ar putea preveni, reduce sau elimina un risc rezultat dintr-o hrană pentru animale.

(4) Operatorii din domeniul hranei pentru animale colaborează cu organul de control abilitat la acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor prezentate de o hrană pentru animale care este furnizată ori care a fost furnizată.

 

Articolul 11. Trasabilitatea

(1) Trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a plantelor şi a animalelor de la care se obţin produse alimentare, precum şi a oricăror alte substanţe destinate a fi încorporate în alimente sau în hrana pentru animale, se stabileşte pentru toate etapele lanţului alimentar.

(2) Produsele alimentare care urmează a fi introduse pe piaţă sînt etichetate conform prevederilor Legii nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.

(3) Operatorii din domeniul alimentar şi cei din domeniul hranei pentru animale trebuie să dispună de sisteme care să permită identificarea întreprinderilor de la care au fost aprovizionaţi cu alimente, cu hrană pentru animale, cu animale de la care se obţin produse alimentare sau cu orice substanţe destinate să fie încorporate în alimente sau în hrana pentru animale. De asemenea, operatorii din domeniul alimentar trebuie să dispună de sisteme care să permită identificarea întreprinderilor cărora le-au fost furnizate produsele alimentare fabricate sau ambalate de către ei. Aceste informaţii sînt puse la dispoziţia Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor la solicitare.

(4) Pentru a asigura retragerea alimentelor nesigure şi monitorizarea efectelor lor asupra sănătăţii umane, pe tot lanţul alimentar vor fi implementate sisteme de trasabilitate.

(5) Operatorii din domeniul alimentar prezintă următoarele informaţii cu privire la loturile de produse alimentare care sînt furnizate agenţilor economici:

a) o descriere precisă a produsului alimentar;

b) volumul sau cantitatea de produse alimentare;

c) numele sau denumirea şi adresa operatorului din domeniul alimentar de la care s-a expediat produsul alimentar;

d) numele şi adresa expeditorului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decît operatorul din domeniul alimentar de la care s-a expediat produsul alimentar;

e) numele şi adresa operatorului din domeniul alimentar căruia i-a fost expediat produsul alimentar;

f) numele şi adresa destinatarului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decît operatorul din domeniul alimentar căruia i-a fost expediat produsul alimentar;

g) o referinţă de identificare a lotului sau a transportului, după caz; şi

h) data expedierii produsului alimentar.

Formatul în care sînt puse la dispoziţie informaţiile menţionate trebuie să fie unul precis şi clar.

(6) Informaţiile menţionate la alin.(5) se actualizează zilnic şi se păstrează cel puţin 14 zile de la data-limită de consum sau de la data durabilităţii minimale, sau de la ultima zi a termenului de valabilitate.

(7) La solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, operatorul din domeniul alimentar furnizează informaţiile menţionate la alin.(5) în termen de 5 zile, iar în cazul produselor alimentare care nu prezintă siguranţă, informaţiile solicitate se comunică în termen de 24 de ore.

[Art.11 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 12. Prezentarea şi etichetarea produselor alimentare

(1) Etichetarea, publicitatea şi prezentarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul acestora, materialele de ambalare utilizate, modul în care sînt expuse, precum şi informaţiile oferite în legătură cu acestea prin orice mijloace de informare nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.

(2) Produsele alimentare trebuie să fie preambalate şi ambalate astfel încît să se asigure menţinerea calităţii şi a inofensivităţii lor la depozitare, transport şi distribuire.

(3) La preambalarea, ambalarea şi etichetarea produselor alimentare, operatorii din domeniul alimentar vor respecta cerinţele Legii nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.

(4) Pentru preambalarea şi ambalarea produselor alimentare se vor utiliza materiale ce corespund legislaţiei din domeniul alimentar, care nu elimină în produsele alimentare componenţi ce prezintă pericol pentru sănătatea umană, care asigură păstrarea proprietăţilor produsului şi care sînt reciclabile ori pot fi valorificate şi nimicite fără a prejudicia mediul.

(5) Etichetarea produselor alimentare le va oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, veritabile şi uşor de comparat, care să le permită acestora să-şi aleagă produsul alimentar corespunzător exigenţelor şi să cunoască eventualele riscuri la care ar putea fi expuşi, pentru a nu fi induşi în eroare.

(6) Se interzice prelungirea termenului de valabilitate al produselor alimentare, inclusiv prin reetichetare sau reambalare.

(7) Etichetarea produselor alimentare provenite din organisme modificate genetic se face conform prevederilor Legii nr.755/2001 privind securitatea biologică.

(8) Etichetele produselor alimentare cu destinaţie nutriţională specială pentru sugari sau copiii mici nu vor conţine informaţii care să împiedice ori să defavorizeze alimentaţia la sîn.

(9) Etichetele suplimentelor alimentare, etalarea şi publicitatea acestora nu le vor atribui proprietăţi profilactice, de tratament şi nici nu vor invoca aceste proprietăţi.

(10) Informaţia promoţională şi publicitatea pentru produsele nerecomandate preşcolarilor şi elevilor trebuie să evite caracterul atractiv pentru copii şi să nu-i vizeze pe aceştia.

[Art.12 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

Articolul 13. Cerinţele de siguranţă a produselor alimentare în procesul de producţie

(1) La fabricarea de produse alimentare, operatorii din domeniul alimentar sunt obligaţi să respecte cerinţele privind siguranţa şi calitatea acestor produse la toate etapele lanţului alimentar, de asemenea să elaboreze planurile de autocontrol al siguranţei şi al calităţii în procesul de producţie. Termenul de valabilitate al produselor alimentare este stabilit de către producător în colaborare cu instituţiile de cercetare şi doar după testări de laborator prealabile.

(2) Termenul de valabilitate al produselor se stabileşte ţinând cont de tipul de produs, de metoda de fabricare, de compoziţia sa, de ambalajul utilizat şi de condiţiile de depozitare a produselor.

(3) La fabricarea şi prelucrarea produselor alimentare şi la fabricarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare se vor respecta prevederile legislaţiei din domeniul alimentar.

(4) Cantitatea de contaminanţi, de reziduuri de pesticide din/de pe produsele alimentare şi din/de pe hrana de origine vegetală şi animală pentru animale, precum şi cantitatea de aditivi alimentari, arome şi enzime din produsele alimentare nu trebuie să depăşească limitele stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(5) La fabricarea produselor alimentare se va utiliza materie primă inofensivă, care corespunde legislaţiei din domeniul alimentar. La obţinerea materiei prime alimentare se admite utilizarea de aditivi furajeri, de stimulatori de creştere a animalelor (inclusiv preparate hormonale), de preparate veterinare, pesticide, fertilizanţi sau de alte produse pentru tratarea plantelor care corespund legislaţiei din domeniul alimentar.

(6) Aditivii alimentari, substanţele nutritive utilizate ca fortifianţi, nutrimentele, precum şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare sunt folosite la fabricarea produselor alimentare doar dacă au fost autorizate sanitar în modul stabilit de Guvern.

(7) Producătorul este obligat să sisteze imediat producerea şi distribuirea produselor alimentare şi/sau a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme cu legislaţia din domeniul alimentar, pe termenul necesar remedierii deficienţelor. Produsele alimentare şi/sau materialele care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme cu legislaţia din domeniul alimentar sunt supuse de către producător, în modul stabilit, expertizei şi utilizării condiţionate sau nimicirii.

[Art.13 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.13 în redacţia Legii nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 13¹. Responsabilităţile operatorilor din domeniul alimentar

 

[Alin.(1) art.13¹ abrogat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

(2) Operatorii din domeniul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, vor recepţiona doar produse alimentare sigure pentru consum, însoţite de certificatele de calitate eliberate de producători sau certificatul sanitar veterinar.

(3) Operatorii din domeniul alimentar, la etapa de producţie, sunt obligaţi să organizeze şi să efectueze, pe parcursul fluxului tehnologic, controlul siguranţei produselor alimentare, să înregistreze rezultatele acestuia şi să le păstreze pe o perioadă de un an de la data-limită de consum sau de la data durabilităţii minimale, sau de la ultima zi a termenului de valabilitate.

 

[Alin.(4) art.13¹ abrogat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

(5) Fiecare lot de produse alimentare autohtone introdus pe piaţă este însoţit de certificatul de calitate. Certificatul de calitate este emis pe suport de hârtie sau, la solicitare, în formă electronică.

(6) La introducerea pe piaţă a produselor alimentare de import, acestea sunt însoţite de documentul care atestă siguranţa şi calitatea, eliberat de producător/exportator şi/sau de autoritatea competentă din domeniul alimentar din ţara de origine/ţara de export, în limba română şi/sau în limba engleză.

(6¹) Lotul de produse alimentare livrat de distribuitor trebuie să fie însoţit de copia de pe certificatul de calitate şi/sau de copia de pe documentul care atestă siguranţa şi calitatea acestuia, emise de producător.

(7) Periodicitatea sau frecvenţa rapoartelor de încercări de laborator se stabileşte în baza planului de autocontrol, în funcţie de:

a) gradul de perisabilitate a produsului alimentar;

b) numărul punctelor critice de control identificate în procesul tehnologic;

c) indicatorii de siguranţă (microbiologici, contaminanţi, reziduuri).

(8) Operatorii din domeniul alimentar prezintă cel puţin următoarele informaţii obligatorii în certificatul de calitate:

a) numele/denumirea şi adresa/sediul producătorului;

b) numele/denumirea şi adresa/sediul operatorului din domeniul alimentar căruia i-a fost expediat produsul alimentar;

c) denumirea produsului alimentar;

d) cantitatea de produs alimentar livrat;

e) informaţii privind valabilitatea produselor alimentare;

f) condiţiile speciale de păstrare;

 

[Lit.g)-h) alin.(8) art.13¹ abrogate prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

(9) Operatorii din domeniul alimentar ţin evidenţa certificatelor de calitate eliberate în format electronic sau pe suport de hârtie.

(10) Recomandarea privind elaborarea şi implementarea planului de autocontrol al operatorilor din domeniul alimentar este aprobată prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

[Art.13¹ introdus prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 14. Autorizarea unor produse alimentare, a materialelor şi articolelor care vin în contact cu produsele alimentare şi a surselor de apă minerală şi potabilă

(1) Înainte de utilizare în procesele de producţie, de introducere pe piaţă şi de distribuire, unele categorii de produse alimentare, materialele şi articolele care vin în contact cu produsele alimentare, precum şi sursele de apă minerală şi potabilă se supun autorizării sanitare după cum urmează:

a) produsele alimentare noi şi suplimentele alimentare, altele decât cele care conţin exclusiv vitamine şi/sau minerale, se supun înregistrării de stat;

b) suplimentele alimentare care conţin exclusiv vitamine şi/sau minerale, produsele alimentare tratate cu radiaţii ionizante, produsele alimentare cu adaos de vitamine şi minerale se supun notificării;

c) produsele alimentare pentru sugari şi copii mici, formulele de început şi continuare pentru sugari, produsele alimentare destinate unor scopuri medicale speciale, înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii, materialele şi articolele care vin în contact cu produsele alimentare şi sursele de apă minerală şi potabilă se supun avizării sanitare.

(2) Procedurile şi modul de organizare a autorizării sanitare menţionate la alin.(1) se stabilesc prin acte normative, aprobate în conformitate cu art.41 alin.(4) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(3) Produsele alimentare noi sunt introduse pe piaţă doar dacă sunt înregistrate de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică conform procedurilor prevăzute de regulamentul sanitar aprobat de Guvern şi au obţinut certificatul de înregistrare a produsului alimentar nou în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(4) Suplimentele alimentare, altele decât cele care conţin exclusiv vitamine şi/sau minerale, sunt introduse pe piaţă doar dacă sunt înregistrate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică conform procedurilor prevăzute de regulamentul sanitar aprobat de Guvern şi au obţinut certificatul de înregistrare în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(5) Condiţiile de introducere pe piaţă a aditivilor alimentari, a aromelor şi a enzimelor, condiţiile de utilizare a aditivilor alimentari în produsele alimentare, inclusiv a aditivilor alimentari utilizaţi în enzimele şi aromele alimentare şi în alţi aditivi, precum şi normele privind etichetarea aditivilor alimentari, a enzimelor şi a aromelor comercializate se stabilesc prin regulamente sanitare aprobate de Guvern.

(6) Numai aditivii alimentari incluşi în listele de aditivi alimentari autorizaţi pentru utilizare pot fi introduşi pe piaţă şi utilizaţi în produsele alimentare, inclusiv aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în alţi aditivi alimentari, în enzimele alimentare sau în aromele alimentare. Listele de aditivi alimentari autorizaţi pentru utilizare se stabilesc de Ministerul Sănătăţii, în baza recomandărilor Comisei Codex Alimentarius şi a reglementărilor Uniunii Europene.

[Art.14 în redacţia Legii nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 15. Înregistrarea produselor alimentare noi

[Art.15 abrogat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 16. Înregistrarea şi importul aditivilor alimentari, al enzimelor şi al aromelor

[Art.16 abrogat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 17. Înregistrarea suplimentelor alimentare, altele decît cele care conţin exclusiv vitamine şi/sau minerale

[Art.17 abrogat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 18. Notificarea unor produse alimentare

[Art.18 abrogat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 19. Produsele alimentare fortificate

(1) Produsele alimentare fortificate trebuie să conţină substanţe nutritive adăugate în limitele stabilite de Ministerul Sănătăţii şi să fie inofensive pentru om.

(2) Fortificarea produselor alimentare cu nutrimente deficitare se aprobă de către Guvern, la propunerile Ministerului Sănătăţii care stabileşte şi cerinţele faţă de aceste produse alimentare.

(3) Operatorii din domeniul alimentar sînt obligaţi să asigure conţinutul reglementat de nutrimente în produsele alimentare fortificate la toate etapele lanţului alimentar.

(4) Produsele alimentare fortificate cu nutrimentele deficitare au prioritate la transport, depozitare şi distribuire faţă de produsele alimentare nefortificate din aceeaşi categorie.

 

Articolul 20. Depozitarea, transportul şi distribuirea

(1) Depozitarea, transportul şi distribuirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare se vor efectua în condiţii care să asigure inofensivitatea lor şi menţinerea proprietăţilor lor.

(2) Operatorii din domeniul alimentar implicaţi în depozitarea, transportul şi distribuirea produselor alimentare sînt obligaţi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul alimentar şi să confirme respectarea acestora în documentele de însoţire.

(3) Transportul produselor alimentare se va efectua în mijloace de transport speciale, care să asigure condiţiile de igienă şi de temperatură prevăzute la art.12 din Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare, şi va fi însoţit de autorizaţie sanitar-veterinară obţinută în modul stabilit la art.18 din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

(4) În cazul în care, la depozitarea, transportul sau distribuirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare au fost comise încălcări ce au generat modificarea calităţii şi pierderea inofensivităţii lor, acestea devenind periculoase, operatorii din domeniul alimentar care le deţin sînt obligaţi să sisteze livrarea şi distribuirea acestor produse şi materiale, să informeze destinatarii şi consumatorii, să organizeze retragerea lor de la cumpărători şi consumatori, să asigure expertiza lor şi utilizarea lor condiţionată sau nimicirea.

(5) Prepararea, comercializarea şi distribuirea produselor alimentare nerecomandate preşcolarilor şi elevilor în instituţii de învăţămînt general şi profesional tehnic, precum şi în tabere de odihnă şi întremare a sănătăţii copiilor şi adolescenţilor, sînt reglementate de către Guvern.

[Art.20 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

Articolul 21. Importul produselor alimentare şi al hranei pentru animale în Republica Moldova

(1) Produsele alimentare şi hrana pentru animale importate în Republica Moldova pentru a fi introduse pe piaţă trebuie să satisfacă cerinţele prevăzute de legislaţia din domeniul alimentar şi condiţiile recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea sau, în cazul acordurilor comune încheiate între Republica Moldova şi ţara exportatoare, să satisfacă cerinţele din respectivul document.

(1¹) La import, produsele alimentare şi materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare sunt însoţite de acte ce confirmă siguranţa acestora, emise de autoritatea competentă din ţara de origine, şi de acte ce confirmă calitatea acestora, eliberate de producător.

(2) La import, produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare se supun controalelor în vamă conform prevederilor cap.V din Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

(3) Se interzice importul de produse alimentare în cazul în care din termenul de valabilitate al acestora a rămas mai puţin de:

– 1/2 din termen, în cazul produselor cu termen de valabilitate de până la 90 de zile inclusiv;

– 60 de zile, în cazul produselor cu termen de valabilitate de la 90 până la 180 de zile inclusiv;

– 1/3 din termen, în cazul produselor cu termen de valabilitate mai mare de 180 de zile.

[Art.21 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.21 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

[Art.21 modificat prin Legea nr.24 din 27.02.2020, în vigoare 29.02.2020]

 

Articolul 22. Exportul produselor alimentare şi al hranei pentru animale din Republica Moldova

(1) Produsele alimentare şi hrana pentru animale destinate exportului sau reexportului în vederea introducerii lor pe piaţa unei alte ţări trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de legislaţia din domeniul alimentar aplicabile în ţara respectivă, cu excepţia cazurilor în care acordul bilateral dintre părţi prevede altfel.

(2) La solicitarea operatorului din domeniul alimentar, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor certifică siguranţa produselor alimentare destinate exportului sau reexportului prin eliberarea certificatului de sănătate. Certificatul de sănătate se eliberează în urma rezultatelor încercărilor de laborator efectuate de laboratorul de referinţă sau de un laborator acreditat, prin care confirmă corespunderea produselor alimentare cu legislaţia din domeniul alimentar din ţara de export. La efectuarea încercărilor de laborator, prelevările de probe se efectuează de către autoritatea emitentă a certificatului. Modelul certificatului de sănătate este prezentat în anexa nr.2.

(2¹) Certificatul de sănătate se întocmeşte, se eliberează, se suspendă, se retrage sau eliberarea acestuia se refuză prin intermediul Sistemului informaţional automatizat de gestionare şi eliberare a actelor permisive (SIA GEAP), conform art.6 alin.(2²) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(3) Produsele alimentare, materialele care vin în contact cu produsele alimentare şi hrana pentru animale destinate exportului, care nu corespund prevederilor legislaţiei Republicii Moldova din domeniul alimentar, dar corespund cerinţelor ţării importatoare, pot rămîne în Republica Moldova pentru o perioadă de cel mult 90 de zile de la data producerii lor sau a intrării lor în ţară. Aceste produse vor fi marcate clar ca fiind destinate exclusiv exportului, vor fi depozitate şi păstrate separat de alte produse alimentare.

(4) În cazul în care produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare destinate exportului nu corespund prevederilor legislaţiei Republicii Moldova din domeniul alimentar şi, într-o perioadă de 90 de zile de la data producerii lor, nu au fost exportate sau aduse în conformitate legislaţia din domeniul alimentar, produsele şi materialele respective sînt supuse expertizei şi, în funcţie de rezultatele ei, se utilizează condiţionat sau se nimicesc de către operatorii din domeniul alimentar.

[Art.22 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.22 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 23. Personalul întreprinderilor din domeniul alimentar

(1) Producerea şi distribuirea produselor alimentare se efectuează numai de către persoanele care, la angajare, au fost supuse unui examen medical preventiv şi, ulterior, efectuează examene medicale periodice, îndeplinesc condiţiile de sănătate stabilite de către Guvern, au calificarea profesională necesară pentru operaţiunile pe care le execută, au fost instruite igienic şi posedă cunoştinţe suficiente în domeniul sănătăţii publice, al igienei produselor alimentare şi al igienei muncii şi au fost atestate conform legislaţiei din domeniul alimentar.

(2) Persoanele afectate de maladii infecţioase sau cele suspectate că ar suferi de astfel de maladii, persoanele care au fost în contact cu asemenea bolnavi şi persoanele purtătoare ale agenţilor patogeni de maladii infecţioase nu sînt admise la executarea operaţiunilor ce implică contactul direct cu produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare.

[Art.23 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

 

Capitolul IV

DOMENIILE DE COMPETENŢĂ PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 24. Domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

(1) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea publică centrală de supraveghere în domeniul alimentar ce are ca obiectiv general aplicarea politicii privind siguranţa alimentelor, inclusiv a hranei pentru animale, la toate etapele lanţului alimentar, de la producerea primară, procesarea, depozitarea, transportul, comercializarea acestora pînă la importul şi exportul acestora.

(2) Domeniile principale de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor sînt:

a) asigurarea siguranţei biologice, chimice şi fizice a produselor alimentare;

b) supravegherea şi controlul producerii produselor alimentare, al igienei la întreprinderile din domeniul alimentar, inclusiv la unităţile alimentare din instituţiile medicale, din instituţiile balneosanatoriale, din instituţiile de educaţie antepreşcolară, din instituţiile de învăţămînt preşcolar, primar, secundar, special, extraşcolar, din alternativele educaţionale şi din taberele pentru copii;

c) supravegherea şi controlul pe întreg lanţ alimentar a hranei pentru animale şi a furajelor medicamentoase, al igienei la întreprinderile producătoare de furaj;

d) supravegherea şi controlul privind utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-urilor) în produsele alimentare, în hrana pentru animale şi seminţe, la etapa de import, producere, prelucrare, procesare, transportare, distribuire, comercializare şi utilizare a acestora;

e) supravegherea calităţii produselor primare, a calităţii alimentelor şi a hranei pentru animale;

f) autorizarea operatorilor din domeniul alimentar conform art.18 din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară şi/sau înregistrarea în domeniul siguranţei alimentelor a acestora, conform prevederilor capitolului V¹ din prezenta lege;

g) certificarea siguranţei produselor alimentare destinate exportului/reexportului conform prevederilor art.22 alin.(1);

h) supravegherea şi controlul materialelor care vin în contact cu produsele alimentare aflate în uz la toate etapele lanţului alimentar;

i) supravegherea şi controlul etichetării produselor alimentare, inclusiv a produselor alimentare noi, a produselor alimentare pentru copii, cuprinzînd formulele de început şi formulele de continuare, a preparatelor pe bază de cereale, a produselor alimentare destinate unor scopuri medicale speciale şi a înlocuitorilor unei diete totale pentru controlul greutăţii, în conformitate cu legislaţia din domeniul alimentar;

j) supravegherea şi controlul pe întreg lanţul alimentar al suplimentelor alimentare, cu excepţia celor fabricate în unităţi cu activitate farmaceutică şi comercializate în farmacii;

k) supravegherea şi controlul pe întreg lanţul alimentar al aditivilor alimentari, al produselor alimentare noi, al produselor alimentare fortificate, al produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante;

l) supravegherea şi controlul pe întreg lanţul alimentar al produselor alimentare pentru sugari şi copiii mici şi al produselor alimentare cu destinaţie nutriţională specială, cu excepţia celor care se comercializează exclusiv în farmacii;

m) supravegherea calităţii apei potabile utilizate de întreprinderile din domeniul alimentar la toate etapele lanţului alimentar, supravegherea pe piaţă a apei potabile şi apelor minerale, inclusiv a apelor îmbuteliate;

n) protecţia intereselor consumatorilor privind comercializarea produselor alimentare şi prestarea serviciilor în alimentaţia publică;

o) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor în domeniul inofensivităţii alimentelor şi a hranei pentru animale;

p) verificarea înregistrărilor din fişele medicale individuale ale angajaţilor întreprinderilor din domeniul alimentar şi verificarea instruirii acestora în domeniul igienei.

(3) Prin Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Republica Moldova:

a) contribuie la elaborarea de standarde tehnice internaţionale privind produsele alimentare şi hrana pentru animale, precum şi la elaborarea de standarde sanitare şi fitosanitare;

b) promovează coordonarea activităţii în vederea respectării standardelor de siguranţă a alimentelor şi a hranei pentru animale, desfăşurată de organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale internaţionale;

c) contribuie la dezvoltarea acordurilor privind recunoaşterea echivalenţei măsurilor specifice privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale;

d) promovează coerenţa dintre standardele tehnice internaţionale şi legislaţia din domeniul alimentar.

[Art.24 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 25. Domeniile de competenţă ale Ministerului Sănătăţii

Competenţele Ministerului Sănătăţii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei produselor alimentare sînt:

a) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor asupra stării de sănătate şi de nutriţie a populaţiei;

b) prevenirea maladiilor provocate de produse alimentare prin realizarea intervenţiilor de prevenire primară şi secundară;

c) înregistrarea izbucnirilor de boli provocate de produse alimentare şi cercetarea epidemiologică a acestor cazuri împreună cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

 

[Lit.d) art.25 abrogată prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

e) asigurarea instruirii în domeniul igienei şi organizarea examenului medical al angajaţilor întreprinderilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare sau care prestează servicii de alimentaţie publică;

f) autorizarea sanitară a produselor alimentare, a materialelor şi a articolelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare, precum şi a surselor de apă minerale naturale indicate în art.14;

g) supravegherea şi controlul respectării cerinţelor privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate pentru formulele de început şi formulele de continuare, pentru preparatele pe bază de cereale şi alimentele pentru copii, pentru alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, pentru înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii, precum şi pentru apele minerale comercializate în farmacii, care se asigură de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

h) supravegherea şi controlul produselor alimentare pentru sugari şi copiii mici, precum şi al produselor cu destinaţie nutriţională specială, care se comercializează în farmacii;

i) autorizarea surselor de ape minerale naturale;

j) supravegherea şi controlul materialelor care vin în contact cu produsele alimentare introduse pe piaţă, inclusiv cele importate, cu excepţia materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare aflate în uz la toate etapele lanţului alimentar;

k) elaborarea reglementărilor în domeniul aditivilor alimentari, al suplimentelor alimentare, al produselor alimentare noi, al produselor alimentare fortificate, al produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, al produselor alimentare cu adaos de vitamine şi minerale, al formulelor de început şi formulelor de continuare, al preparatelor pe bază de cereale şi al produselor alimentare pentru copii, al produselor alimentare destinate unor scopuri medicale speciale, al înlocuitorilor unei diete totale pentru controlul greutăţii, al apelor minerale şi potabile şi surselor acestora, al materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, precum şi al menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare;

l) stabilirea parametrilor microbiologici şi fizico-chimici, a limitelor maxime de reziduuri de pesticide şi contaminanţi din produsele alimentare;

m) supravegherea şi controlul pe întreg lanţul de producere a suplimentelor alimentare fabricate în unităţile cu activitate farmaceutică şi comercializate în farmacii.

[Art.25 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Capitolul V

SISTEMELE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL

PRIVIND SIGURANŢA ALIMENTELOR

Articolul 26. Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional

(1) Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional (în continuare – Sistem rapid de alertă) este o reţea de comunicare pentru notificarea unor riscuri, directe sau indirecte, asupra sănătăţii umane derivînd din produsele alimentare sau din hrana pentru animale.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale implicate în Sistemul rapid de alertă – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Serviciul Vamal – desemnează fiecare cîte un punct de contact care este membru al reţelei. În calitate de punct naţional de contact se desemnează Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, care răspunde de administrarea reţelei.

(3) În cazul în care un membru al reţelei deţine o informaţie legată de existenţa unui risc grav, direct sau indirect, asupra sănătăţii umane care derivă din produse alimentare sau din hrana pentru animale, această informaţie este notificată imediat Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor prin Sistemul rapid de alertă. Agenţia transmite imediat această informaţie tuturor membrilor reţelei şi poate include în notificare orice date ştiinţifice sau tehnice de natură să faciliteze o acţiune adecvată de gestiune a riscurilor de către membrii reţelei.

(4) Prin Sistemul rapid de alertă, punctele de contact notifică imediat Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la:

a) orice măsură, necesitînd o intervenţie rapidă, pe care au întreprins-o pentru a restricţiona introducerea pe piaţă sau a determina retragerea de pe piaţă ori returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în vederea protejării sănătăţii umane;

b) orice recomandare sau acord cu operatorii din lanţul alimentar, necesitînd o intervenţie rapidă, avînd drept scop, în mod voluntar sau obligatoriu, prevenirea, limitarea sau impunerea unor condiţii specifice pentru introducerea pe piaţă ori eventuala folosire a produselor alimentare sau a hranei pentru animale din cauza unui risc major asupra sănătăţii umane;

c) orice respingere, legată de un risc direct sau indirect asupra sănătăţii umane, a unui transport, lot ori container de produse alimentare sau de hrană pentru animale de către organul de control la un post de control sanitar-veterinar ori fitosanitar de frontieră.

(5) Notificarea este însoţită de o explicare detaliată a motivelor acţiunii întreprinse de către organul de control. Aceasta este urmată de informaţii suplimentare, în special în cazul în care măsurile pe care se bazează notificarea sînt modificate sau retrase.

(6) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor transmite imediat notificarea şi informaţiile suplimentare primite conform alin.(1) şi (3) tuturor membrilor Sistemului rapid de alertă. În cazul în care un transport, un lot sau un container este respins de către organul de control la un post de control sanitar-veterinar ori fitosanitar de frontieră, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor transmite imediat o notificare tuturor posturilor de control de la frontieră, precum şi ţării de origine a transportului, lotului sau containerului respectiv.

(7) În cazul în care un produs alimentar sau o anumită hrană pentru animale expediată către statul importator este obiectul unei notificări prin Sistemul rapid de alertă, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor furnizează acestui stat informaţiile corespunzătoare.

(8) Prin Sistemul rapid de alertă se identifică, într-un termen util, toxiinfecţiile alimentare, legătura dintre acestea şi produsele alimentare sursă, urmărind trasabilitatea.

(9) Măsurile de punere în aplicare a Sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional vor fi aprobate de către Guvern.

[Art.26 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

 

Articolul 27. Norme de confidenţialitate pentru Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional

(1) Informaţiile de care dispun membrii Sistemului rapid de alertă, legate de riscurile asupra sănătăţii umane prezentate de anumite produse alimentare şi hrana pentru animale, sînt disponibile pentru societatea civilă conform prevederilor art.6. Societatea civilă are acces la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile luate.

(2) Membrii Sistemului rapid de alertă iau măsuri pentru a se asigura că angajaţii lor nu vor divulga informaţiile obţinute în exercitarea atribuţiilor lor, care, prin natura lor, necesită păstrarea secretului comercial în cazuri justificate în mod corespunzător, cu excepţia cazurilor în care informaţiile trebuie făcute publice dacă împrejurările o cer pentru protejarea sănătăţii umane.

(3) Păstrarea secretului comercial nu împiedică transmiterea către autorităţile competente a informaţiilor relevante pentru eficientizarea activităţilor de supraveghere a pieţei şi de aplicare a legislaţiei din domeniul alimentar. Autorităţile care primesc informaţii ce intră sub incidenţa secretului comercial asigură protecţia acestora în conformitate cu alin.(1).

 

Articolul 28. Măsuri de urgenţă privind produsele alimentare şi hrana pentru animale care îşi au originea în Republica Moldova sau care sînt importate

(1) În cazurile în care produsele alimentare sau hrana pentru animale prezintă un risc major pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul înconjurător, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, din oficiu sau la solicitarea unui alt membru al reţelei, adoptă imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri, în funcţie de gravitatea situaţiei:

1) în cazul produselor alimentare şi al hranei pentru animale ce îşi au originea în Republica Moldova:

a) suspendarea introducerii pe piaţă a produsului alimentar respectiv sau a hranei pentru animale respective;

b) suspendarea utilizării produsului alimentar respectiv sau a hranei pentru animale respective;

c) stabilirea unor condiţii speciale pentru produsul alimentar respectiv sau hrana pentru animale respectivă;

2) în cazul produselor alimentare şi al hranei pentru animale importate:

a) suspendarea importului produsului alimentar respectiv sau al hranei pentru animale respective din statul de origine a produsului sau dintr-o regiune a acestuia şi, după caz, din statul de tranzit;

b) stabilirea unor condiţii speciale pentru produsul alimentar respectiv sau hrana pentru animale respectivă din statul de origine a produsului sau dintr-o regiune a acestuia.

(2) În cazuri de urgenţă, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor poate lua, în mod provizoriu, măsurile menţionate la alin.(1) după informarea şi consultarea cu statele importatoare respective.

(3) În cel mult 10 zile lucrătoare din momentul întreprinderii măsurilor specificate la alin.(1), acestea sînt confirmate, modificate, revocate sau extinse, iar motivele pe care se întemeiază decizia sînt făcute publice pe pagina oficială web a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor în termen de 24 de ore.

 

Articolul 29. Planul general de gestionare a crizelor în sectorul alimentelor şi furajelor

(1) Guvernul aprobă Planul general pentru gestionarea crizelor în sectorul alimentelor şi furajelor (denumit în continuare planul general).

(2) Planul general prevede tipurile de situaţii care implică riscuri directe sau indirecte pentru sănătatea umană derivînd din produse alimentare sau din hrana pentru animale, ce nu pot fi prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin dispoziţiile existente sau nu pot fi gestionate în mod adecvat numai prin aplicarea prevederilor art.28.

(3) În cazul survenirii unei situaţii de criză în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a hranei pentru animale, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor instituie imediat o celulă de criză la care participă şi autorităţile publice centrale, de asemenea, dacă este necesar, asigură asistenţa ştiinţifică şi tehnică.

(4) Celula de criză răspunde de colectarea şi evaluarea tuturor informaţiilor relevante şi de identificarea opţiunilor disponibile pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil a riscurilor pentru sănătatea umană cît mai rapid şi mai eficient posibil.

(5) Celula de criză poate solicita sprijinul oricărei persoane de drept public sau de drept privat a cărei experienţă o consideră necesară pentru gestionarea, în mod eficient, a crizei în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a hranei pentru animale.

(6) Celula de criză informează permanent publicul asupra riscurilor implicate de criza din domeniul siguranţei produselor alimentare şi a hranei pentru animale, precum şi asupra măsurilor luate.

 

Articolul 30. Retragerea de pe piaţă a produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar

(1) Produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar sînt retrase de pe piaţă în termen de 15 zile lucrătoare. Operatorul din domeniul alimentar deţinător al acestor produse şi/sau materiale este obligat să le retragă de pe piaţă din proprie iniţiativă sau în temeiul unei dispoziţii scrise (prescripţii) a organului de control şi de supraveghere de stat.

(2) Produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare ce nu corespund legislaţiei din domeniul alimentar, dar care nu sînt falsificate şi nu prezintă vreun pericol pentru sănătatea umană pot fi recondiţionate înainte de a fi vîndute sau distribuite. Operatorul din domeniul alimentar deţinător al acestor produse şi/sau materiale va asigura depozitarea lor în condiţii ce ar exclude accesul la ele, de asemenea va asigura evidenţa lor strictă pentru toată perioada de recondiţionare.

(3) Operatorii din domeniul alimentar responsabili de comerţul cu amănuntul sau de distribuirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare în procesul cărora nu se afectează ambalajul, etichetarea, inofensivitatea sau integritatea acestora vor institui, în limita activităţilor proprii, proceduri de retragere de pe piaţă a produselor şi materialelor menţionate care nu corespund condiţiilor de inofensivitate prevăzute de legislaţia din domeniul alimentar, vor transmite informaţiile necesare pentru stabilirea trasabilităţii produselor retrase şi vor coopera la realizarea măsurilor luate de către producători, importatori şi/sau de către organul de control.

(3¹) Operatorii din domeniul alimentar deţinători ai produselor alimentare şi/sau materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar sunt obligaţi să actualizeze zilnic informaţia cu privire la produsele alimentare retrase din comerţ şi returnate la unitate şi, la solicitare, să furnizeze informaţia autorităţii competente.

(4) Operatorii din domeniul alimentar trebuie să informeze imediat organele de control şi supraveghere de stat despre fiecare caz de suspiciune a introducerii pe piaţă a unor produse alimentare şi/sau materiale care vin în contact cu produsele alimentare ce prezintă pericol pentru sănătatea umană, precum şi despre măsurile luate în vederea prevenirii, diminuării sau eliminării riscurilor.

(5) Dacă într-un lot de produse alimentare sau de materiale care vin în contact cu produsele alimentare de aceeaşi categorie este depistat un produs sau un material periculos, se consideră că toate produsele sau materialele din acest lot sînt în aceeaşi măsură periculoase, cu excepţia cazurilor în care, în urma unei expertize detaliate, se constată că restul lotului nu prezintă vreun pericol.

(6) Operatorii din domeniul alimentar deţinători de produse alimentare şi materiale care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar sînt obligaţi să asigure depozitarea provizorie a acestora în condiţii ce ar exclude accesul la ele, precum şi evidenţa strictă a acestora.

(7) În cazul în care operatorii din domeniul alimentar deţinători de produse alimentare şi de materiale care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar nu au luat măsuri de retragere a acestor produse şi materiale de pe piaţă, operatorii respectivi sînt pasibili de răspundere juridică.

[Art.30 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.30 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 31. Expertiza, utilizarea condiţionată sau nimicirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar, retrase de pe piaţă

(1) Produsele alimentare şi materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar retrase de pe piaţă sunt supuse expertizei corespunzătoare (sanitaro-epidemiologice, sanitar veterinare şi investigaţiilor de laborator) de către organul de control şi supraveghere de stat, în conformitate cu competenţele ce îi sunt atribuite, pentru a determina posibilitatea de utilizare condiţionată sau de nimicire a acestora. În cazul în care produsele alimentare au fost fabricate în unităţi neautorizate sanitar veterinar sau neînregistrate în domeniul siguranţei alimentelor ori în cazul în care operatorul din domeniul alimentar deţinător al produselor alimentare şi/sau al materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare nu poate confirma provenienţa acestora şi în cazul în care produsele au semne vizibile de alterare şi prezintă un pericol grav şi imediat pentru viaţa şi sănătatea umană, ele vor fi utilizate condiţionat sau vor fi nimicite fără efectuarea expertizei. Anterior utilizării condiţionate sau nimicirii, deţinătorul produselor şi/sau al materialelor respective, în prezenţa reprezentantului organului de control şi supraveghere de stat, modifică proprietăţile lor prin orice metodă accesibilă şi sigură care ar exclude posibilitatea utilizării lor conform destinaţiei.

(2) Produsele alimentare şi materialele care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar se depozitează, pe durata efectuării expertizei, în condiţii ce ar exclude accesul la ele. Produsele şi materialele respective vor fi luate la evidenţă strictă. Responsabil de integritatea acestor produse şi/sau materiale este operatorul din domeniul alimentar care le deţine.

(3) În baza rezultatelor expertizei produselor alimentare şi/sau a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar, organul de control şi supraveghere de stat decide utilizarea condiţionată sau nimicirea acestora. Operatorul din domeniul alimentar deţinător al produselor şi/sau materialelor respective alege modul şi condiţiile de utilizare condiţionată sau de nimicire a acestora în conformitate cu legislaţia din domeniul alimentar şi le coordonează cu organul de control şi supraveghere de stat care a emis decizia corespunzătoare.

(4) Oportunitatea folosirii alimentelor periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar în calitate de hrană pentru animale se coordonează cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(5) Toate cheltuielile care rezultă din controalele oficiale efectuate în caz de neconformitate, inclusiv prelevarea probelor, investigaţiile de laborator, expertiza, depozitarea, transportul, utilizarea condiţionată sau nimicirea produselor alimentare şi a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar, sunt suportate de către operatorul din domeniul alimentar care le deţine.

(6) Operatorul din domeniul alimentar deţinător de produse alimentare şi/sau materiale care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar va prezenta organului de control şi supraveghere de stat care a emis decizia de utilizare condiţionată sau de nimicire a acestora documentul sau copia documentului care confirmă utilizarea condiţionată sau nimicirea produselor şi/sau materialelor respective.

(7) Organul de control şi supraveghere de stat care a emis decizia de utilizare condiţionată sau de nimicire a produselor alimentare şi/sau a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare periculoase şi/sau neconforme legislaţiei din domeniul alimentar este obligat să efectueze controlul asupra utilizării condiţionate sau nimicirii produselor şi/sau materialelor respective.

[Art.31 modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.31 modificat prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Capitolul V¹

ÎNREGISTRAREA ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

[Capitolul V¹ (art.31¹-31³) introdus prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 31¹. Cerinţe privind înregistrarea în domeniul siguranţei alimentelor

(1) Activităţile din domeniul alimentar, aprobate prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, se supun înregistrării în domeniul siguranţei alimentelor.

(2) Certificatul de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor se obţine în baza cererii conform modelului prevăzut la anexa nr.4.

(3) La cerere se anexează:

a) actul ce confirmă înregistrarea activităţii de întreprinzător în Republica Moldova;

b) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului/terenului în care se va desfăşura activitatea înregistrată.

(4) Prin derogare de la alin.(1) şi (2), operatorii al căror domeniu de activitate este prevăzut în anexa nr.6 din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară se autorizează în modul corespunzător de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, odată cu obţinerea autorizaţiei sanitare veterinare de funcţionare.

(5) În cazul în care activitatea titularului certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor suferă modificări, în special datele indicate în cerere şi/sau în documentele anexate la cerere, operatorul este obligat să înştiinţeze, în cel mult 10 zile lucrătoare, autoritatea competentă despre modificările survenite.

(6) Certificatul de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor se eliberează pentru un termen nelimitat, dacă spaţiul în care operatorul din domeniul alimentar îşi va desfăşura activitatea este în proprietate, şi pe perioada de valabilitate a contractului de locaţiune a imobilului/terenului, dacă spaţiul este în locaţiune.

(7) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor verifică, prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect), înregistrarea activităţii de întreprinzător şi dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă al agentului economic asupra spaţiului.

[Art.31¹ modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.10.2024]

[Art.31¹ modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.31¹ introdus prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 31². Obligaţiile operatorilor din domeniul alimentar

(1) Operatorii înregistraţi în sensul prezentului capitol sunt responsabili pentru siguranţa şi calitatea produsului lor şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele obţinute şi comercializate către consumatorul final nu prezintă risc pentru sănătatea umană şi că sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite de legislaţia din domeniul alimentar referitoare la:

a) etichetare;

b) asigurare a trasabilităţii;

c) parametrii de calitate şi siguranţă ai materiilor prime şi ai produselor finite inclusiv prin testări de laborator;

d) controlul potabilităţii apei;

e) instruirea personalului;

f) aplicarea procedurilor de bune practici de igienă şi a bunelor practici de fabricaţie, bazate pe principiile siguranţei alimentelor, inclusiv prin aplicarea principiilor de analiză a riscurilor în punctele critice de control (HACCP – Hazard Analysis and Critical Control Points), având în vedere tipul, capacitatea de producţie şi specificul unităţii.

(2) Operatorii din domeniul alimentar introduc pe piaţă produsele alimentare provenite din Republica Moldova numai dacă acestea au fost preparate şi manipulate exclusiv în unităţile care au fost autorizate sanitar veterinar sau înregistrate în domeniul siguranţei alimentelor.

(3) Orice activitate din domeniul alimentar care nu a fost autorizată sanitar veterinar sau nu a fost înregistrată în domeniul siguranţei alimentelor se consideră ilegală şi se sancţionează contravenţional în conformitate cu prevederile legislaţiei.

[Art.31² modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.31² introdus prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Articolul 31³. Obligaţiile Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

(1) La recepţionarea cererii de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este obligată să acorde certificatul constatator conform prevederilor şi modelului stabilite de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(2) În cel mult 5 zile lucrătoare, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este obligată să examineze cererea, să evalueze condiţiile de activitate a operatorului din domeniul alimentar şi, în baza criteriilor de analiză a riscurilor şi a profilului solicitantului, să iniţieze şi să efectueze un control inopinat în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. Controlul efectuat întru eliberarea actului permisiv nu necesită întocmirea delegaţiei de control în acest sens.

(3) În cazul în care informaţiile din cerere şi actele anexate sunt complete şi, în urma evaluării şi a controlului efectuat, nu sunt constatate abateri de la cerinţele şi obligaţiile stabilite expres în legislaţie pentru activitatea şi tipul de unitate în cauză, Agenţia este obligată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepţionării cererii, să înregistreze unitatea şi să emită certificatul de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor, conform modelului din anexa nr.5.

(4) Termenul de examinare a cererii se suspendă în cazul în care aceasta este incompletă şi solicitantul trebuie să prezinte date şi/sau documente specificate în prezenta lege sau în cazul în care abaterile depistate vor cauza cu certitudine sporirea riscului produsului pentru sănătatea publică, însă aceste abateri pot fi remediate în cel mult 30 de zile.

(5) Înregistrarea unităţii se respinge, cu o argumentare corespunzătoare din partea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, doar în cazul în care, în urma evaluării sau controlului, la unitate au fost constatate încălcări prevăzute expres în legislaţie care nu pot fi remediate în decursul a 45 de zile şi a căror gravitate înaltă creează cu certitudine risc sporit şi iminent pentru sănătatea publică.

(6) În cazul în care Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor nu acordă un răspuns în scris în termen de 15 zile lucrătoare de la depunerea cererii, se aplică principiul aprobării tacite în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(7) Certificatul de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor se suspendă/se retrage la cererea titularului de act permisiv sau dacă titularul a comis încălcări foarte grave ale responsabilităţilor prevăzute expres în legislaţie, care prezintă riscuri iminente şi imediate pentru viaţa şi sănătatea consumatorului şi care nu pot fi remediate într-un termen proxim.

(8) Prin derogare de la art.10 alin.(3)–(7) şi art.11 alin.(1¹)–(7) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, suspendarea şi retragerea certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor se efectuează ca urmare a constatărilor din procesul-verbal de control întocmit de către inspectorii Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi în baza deciziei de suspendare sau de retragere a certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor, emisă de către şeful subdiviziunii teritoriale, al cărei model este aprobat prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. Termenul maxim de suspendare a actului permisiv constituie 90 de zile. Neînlăturarea în termenul stabilit de lege a circumstanţelor care au dus la suspendarea valabilităţii actului permisiv constituie temei pentru retragerea actului permisiv.

(9) După înlăturarea neconformităţilor care au stat la baza suspendării/retragerii certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor, conducătorul unităţii informează Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor în acest sens, solicitând controlul repetat.

(10) Inspectorii efectuează controlul repetat în maximum 5 zile de la data înregistrării cererii, cu întocmirea unui proces-verbal de control suplimentar, conex cu procesul-verbal de control iniţial, pe care îl completează cu constatările în urma controlului. În cazul în care se constată înlăturarea încălcărilor care au stat la baza suspendării/retragerii certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor, inspectorii fac menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal de control.

(11) Reluarea activităţii de întreprinzător se efectuează în baza deciziei şefului subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor, urmare a constatărilor din procesul-verbal de control suplimentar, conex cu procesul-verbal de control iniţial, cu anexarea documentelor confirmative prin care s-a constatat înlăturarea încălcărilor care au stat la baza suspendării certificatului de înregistrare în domeniul siguranţei alimentelor.

[Art.31³ modificat prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Art.31³ introdus prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

Capitolul VI

RESPONSABILITĂŢI ŞI SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea contravenţională, civilă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Exercitarea necorespunzătoare a funcţiilor de către persoanele cu funcţii de răspundere din organele de control şi supraveghere de stat, precum şi tăinuirea de către aceste persoane a unor fapte ce pun în pericol viaţa şi sănătatea umană atrag răspunderea acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 33. Soluţionarea litigiilor

Litigiile apărute între operatorii din domeniul alimentar/operatorii din domeniul hranei pentru animale şi organele de control şi supraveghere de stat ca urmare a activităţilor de control şi de supraveghere se soluţionează conform procedurii prevăzute de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat al activităţii de întreprinzător. Alte litigii decît cele apărute ca urmare a activităţilor de control şi supraveghere se soluţionează în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

[Art.33 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi

(1) Prezenta lege intră în vigoare după 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va aduce în concordanţă actele sale normative cu prevederile prezentei legi;

b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea în conformitate a legislaţiei naţionale cu prevederile prezentei legi.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.143-148, art.467) şi Legea nr.78/2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art.431).

 

 

 

[Anexa nr.1 abrogată prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Anexa nr.1 introdusă prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

 

 

 

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Anexa nr.2 introdusă prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

 

[Anexa nr.3 abrogată prin Legea nr.221 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]

[Anexa nr.3 introdusă prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

 

 

[Anexa nr.4 introdusă prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]

 

 

 

[Anexa nr.5 introdusă prin Legea nr.373 din 30.11.2023, în vigoare 22.02.2024]