H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.257 din

16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative

(prerogativa de a stabili cuantumul taxelor locale)

(sesizarea nr.220a/2020)

 

nr. 27  din  14.09.2021

 

Monitorul Oficial nr.230-237/181 din 01.10.2021

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 decembrie 2020,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 26 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Dinu Plîngău, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolului VII punctele 55-65 din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative.

3. Autorul sesizării consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 8, 109 şi 132 din Constituţie.

4. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 8 iunie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Congresului Autorităţilor Locale din Moldova şi Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

6. În şedinţa publică a Curţii, au fost prezenţi autorul sesizării, dl Dinu Plîngău, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

 

ÎN FAPT

7. Pe 30 noiembrie 2020, Guvernul a adoptat Hotărârea nr.842 privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative.

8. Pe 1 decembrie 2020, proiectul de lege menţionat supra a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului cu nr.476.

9. Pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat proiectul de lege nr.476 în prima lectură (a se vedea stenograma din 3 decembrie 2020).

10. Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în lectura a doua proiectul de lege nr.476 şi i-a atribuit nr.257.

11. Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative a operat modificări în mai multe acte normative, între care şi Codul fiscal.

12. Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative a fost promulgată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1913-VIII din 21 decembrie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.353-357 din 22 decembrie 2020 şi a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2021, cu unele excepţii.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a

tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

„(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 132

Sistemul fiscal

„(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sunt interzise.

[…]”.

14. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, în redactarea Legii nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative, sunt următoarele:

 

TITLUL VII

TAXELE LOCALE

 

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

 

Articolul 288

Noţiuni

„În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Taxă locală – plată obligatorie efectuată la bugetul local.

1¹) Cota maximă a taxei locale – cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită conform prezentului titlu.

3) Cota concretă a taxei locale – cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită de autoritatea administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective, care nu poate fi mai mare decât cota maximă stabilită conform prezentului titlu.

6) Producător de publicitate – persoană care conferă informaţiei publicitare forma necesară plasării şi difuzării.

7) Difuzor de publicitate – persoană care asigură plasarea şi difuzarea publicităţii prin orice mijloc de informare.

8) Dispozitiv publicitar – sistem de comunicare vizuală pentru plasarea publicităţii exterioare, cum ar fi afişele, panourile, standurile, instalaţiile şi construcţiile (situate separat sau suspendate de pereţii şi de acoperişurile clădirilor), firmele tridimensionale, firmele luminoase, tablourile electromecanice şi electronice suspendate, alte mijloace tehnice.

9) Publicitate socială – publicitate care reprezintă interesele societăţii şi ale statului în propagarea unui mod de viaţă sănătos, ocrotirea sănătăţii, protecţia mediului înconjurător, păstrarea integrităţii resurselor energetice, protecţia socială a populaţiei şi care nu are scop lucrativ şi urmăreşte obiective filantropice şi de importanţă socială.

10) Numărul mediu de salariaţi – efectiv de salariaţi pentru o perioadă gestionară, determinat în funcţie de indicii numărului scriptic.

10¹) Efectiv de salariaţi – toate persoanele angajate cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată (încadraţi în serviciul permanent, sezonier, temporar pentru executarea anumitor lucrări), pe termen de o zi şi mai mult de la momentul angajării.

Nu se includ în efectivul de salariaţi:

– persoanele care execută lucrări conform contractelor de drept civil (contract de antrepriză, contract de prestări servicii, contract de transport etc.);

– persoanele care prestează muncă prin cumul (cumularzii externi);

– persoanele cu contractul individual de muncă suspendat şi cele aflate în concediu de maternitate;

– persoanele care exercită unele activităţi necalificate cu caracter ocazional (zilieri).

11) Parcare – garare a autovehiculului pe un teritoriu special sau într-o construcţie specială, destinate garării şi păstrării mijloacelor de transport şi prestării de servicii aferente contra plată.

13) Simbolică locală – stema unui oraş sau a unui alt tip de localitate, denumirea lui (în calitate de denumire a produsului fabricat) sau imaginea monumentelor de arhitectură, a monumentelor istorice.

14) Unitate de transport – orice autocar, autobuz, microbuz, autoturism, motocicletă, scuter, motoretă, camion, tractor, tractor cu remorcă, altă tehnică agricolă, vehicul cu tracţiune animală.

15) Autoritate deliberativă a administraţiei publice locale – autoritatea reprezentativă şi deliberativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale (consiliul local).

16) Autoritate executivă a administraţiei publice locale – autoritatea reprezentativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale şi executivă a consiliului local (primarul).”

[Art.288 pct.1¹) introdus, pct.3) în redacţie nouă, pct.17) abrogat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 289

Relaţiile reglementate de prezentul titlu

„(1) Prezentul titlu determină procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale.

(2) Sistemul taxelor locale reglementate de prezentul titlu include:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului;

b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);

d) taxa de aplicare a simbolicii locale;

e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;

f) taxa de piaţă;

g) taxa pentru cazare;

h) taxa balneară;

i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor);

j) taxa pentru parcare;

k) taxa de la posesorii de câini;

p) taxa pentru salubrizare;

q) taxa pentru dispozitivele publicitare.

(3) Taxele locale enumerate la alin.(2) se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale.”

 

Capitolul 2

SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERI

ŞI BAZA IMPOZABILĂ

 

Articolul 290

Subiecţii impunerii

„Subiecţi ai impunerii sânt pentru:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător şi persoanele ce desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei, care dispun de bază impozabilă;

b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-organizator al licitaţiilor şi loteriilor;

c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – persoanele juridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care plasează şi/sau difuzează informaţii publicitare (cu excepţia publicităţii exterioare) prin intermediul mijloacelor cinematografice, reţelelor telefonice, telegrafice, telex, mijloacelor de transport, altor mijloace (cu excepţia TV, internetului, radioului, presei periodice, tipăriturilor);

d) taxa de aplicare a simbolicii locale – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care aplică simbolica locală pe produsele fabricate;

e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii;

f) taxa de piaţă – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-administrator al pieţei;

g) taxa pentru cazare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de cazare;

h) taxa balneară – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de odihnă şi tratament;

i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor);

j) taxa pentru parcare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de parcare;

k) taxa de la posesorii de câini – persoanele fizice care locuiesc în blocuri locative – locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate;

p) taxa pentru salubrizare – persoanele fizice înregistrate în calitate de proprietar al bunului imobil cu destinaţie locativă (casă de locuit, apartament);

q) taxa pentru dispozitivele publicitare – persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător şi persoanele juridice, care deţin în posesie/folosinţă sau sunt proprietari ai dispozitivelor publicitare.

[Art.290 lit.p) modificată prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 291

Obiectele impunerii şi baza impozabilă

„(1) Obiectul impunerii îl constituie:

a) la taxa pentru amenajarea teritoriului – numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi, suplimentar:

– în cazul întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) – fondatorul întreprinderii individuale, fondatorul şi membrii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

– în cazul persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – numărul de persoane abilitate prin lege pentru desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei;

b) la taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – bunurile declarate la licitaţie sau biletele de loterie emise, cu excepţia loteriilor organizate prin intermediul sistemelor de comunicaţii electronice;

c) la taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – serviciile de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloacele de transport, prin alte mijloace (cu excepţia TV, internetului, radioului, presei periodice, tipăriturilor);

d) la taxa de aplicare a simbolicii locale – produsele fabricate cărora li se aplică simbolica locală;

e) la taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – unităţile care, conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei, corespund activităţilor expuse în anexa nr.1 la Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior;

f) la taxa de piaţă – suprafaţa terenului pieţei şi a clădirilor, construcţiilor a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor;

g) la taxa pentru cazare – serviciile de cazare prestate de structurile cu funcţii de cazare;

h) la taxa balneară – biletele de odihnă şi tratament;

i) la taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) – unitatea de transport, în funcţie de numărul de locuri;

j) la taxa pentru parcare – parcarea;

k) la taxa de la posesorii de câini – câinii aflaţi în posesiune pe parcursul unui an;

p) la taxa pentru salubrizare – numărul de persoane fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu;

q) la taxa pentru dispozitivele publicitare – suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar pe care se amplasează publicitatea exterioară.

(2) Baza impozabilă a obiectelor impunerii este cea stabilită în anexa la prezentul titlu.

[Art.291 lit.b) completată prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Capitolul 3

COTELE, MODUL DE CALCUL ŞI DE PLATĂ

A TAXELOR LOCALE

 

Articolul 292

Cotele şi termenele de plată a taxelor locale

„(1) Termenele de plată a taxelor locale, de prezentare a dărilor de seamă fiscale privind taxele locale pentru subiecţii impunerii sunt cele stabilite în anexa la prezentul titlu. Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sunt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, în termen de până la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată privind taxele locale, cu achitarea taxelor în acelaşi termen.

(2) Cota concretă a taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii.

(3) Dările de seamă aferente taxelor locale se prezintă utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹).”

[Art.292 alin.(1), (2) modificate prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 293

Modul de calculare

„(1) Calculul taxelor enumerate la art.289, cu excepţia celor stipulate la alin.(2) lit.k) şi p), se efectuează de către subiecţii impunerii, trimestrial, în funcţie de baza impozabilă şi de cotele concrete ale acestora.

(2) Calculul taxelor stipulate la art.289 alin.(2) lit.k) şi p) se efectuează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale al autorităţii administraţiei publice locale, în funcţie de baza impozabilă şi cota concretă a acestora.

(3) Plata taxelor enumerate la art.289 se efectuează de subiecţii impunerii.

(4) În cazul în care obiectul impunerii stipulat la art.291 lit.e) şi q) este amplasat parţial în zona drumului public şi/sau în zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor, taxa se calculează de contribuabil în mod individual, proporţional suprafeţei aflate pe teritoriul administraţiei publice locale.

(5) În cazul obiectelor impunerii stipulate la art.291 lit.e), i), j) şi q), taxele aferente acestora se calculează din ziua indicată de către autoritatea administraţiei publice locale în autorizaţiile/notificările/coordonările corespunzătoare, eliberate de către aceasta, şi pînă în ziua în care termenul de valabilitate a autorizaţiilor/ notificărilor/coordonărilor a expirat sau acestea au fost suspendate, anulate, retrase în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

În scopul verificării termenelor de valabilitate a autorizaţiilor/notificărilor/coordonărilor, autorităţile administraţiei publice locale le asigură organelor cu funcţii de control acces la resursele informaţionale în domeniul respectiv.”

[Art.293 alin.(1), (2) în redacţie nouă, alin.(3) modificat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 294

Plata taxelor locale

„(1) Subiecţii impunerii plătesc taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului local.

(2) Taxele stipulate la art.289 alin.(2) lit.k) şi p) pot fi achitate nemijlocit serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale al autorităţii administraţiei publice locale.”

[Art.294 alin.(2) în redacţia Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 294¹

Norme speciale privind calcularea şi achitarea taxelor locale de

către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei

„(1) Contribuabilii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu au obligaţii privind taxele locale conform prezentului titlu, taxele în cauză fiind incluse în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.

(2) Modificarea taxelor locale de către autoritatea administraţiei publice locale nu va avea impact asupra mărimii impozitului unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

(3) Dacă pe parcursul anului calendaristic agentul economic aplică atât regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cât şi regimul special de impozitare stabilit la cap.1 titlul X, calculul, raportarea şi achitarea taxelor locale se vor efectua în modul general stabilit, proporţional numărului de luni în care s-a aplicat regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu pentru perioada fiscală respectivă.

 

Capitolul 4

ÎNLESNIRI LA PLATA TAXELOR LOCALE

 

Articolul 295

Scutirea de taxe

„Se scutesc de plata:

a) tuturor taxelor locale – autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;

b) tuturor taxelor locale – misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, precum şi reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, în baza principiului reciprocităţii, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

c) tuturor taxelor locale – Banca Naţională a Moldovei;

d) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul asigurării rambursării datoriilor la credite, acoperirii pagubelor, achitării datoriilor la buget, vânzării patrimoniului de stat şi patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale;

e) taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile poştale;

f) taxei pentru amenajarea teritoriului – fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) care au atins vârsta de pensionare;

g) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare, inclusiv care confecţionează sicrie, coroane, flori false, ghirlande;

g¹) taxei pentru amenajarea teritoriului şi taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente în cadrul pieţelor create în condiţiile art.12 din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior;

i) tuturor taxelor locale – proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform legislaţiei;

j) tuturor taxelor locale – subiecţii care desfăşoară activităţi conform cap.10³ din titlul II al prezentului cod.”

 

Articolul 296

Scutirea de taxe locale şi înlesnirile acordate de

autoritatea administraţiei publice locale

„Autoritatea administraţiei publice locale, dacă efectuează concomitent modificările corespunzătoare în bugetul local, poate:

a) să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus la cele enumerate la art.295;

b) să acorde amânări la plata taxelor locale pe anul fiscal respectiv;

c) să prevadă înlesniri la plata taxelor locale pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.”

 

Capitolul 5

ADMINISTRAREA TAXELOR LOCALE

 

Articolul 297

Atribuţiile autorităţii administraţiei publice locale

„(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale poate aplica toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

(2) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu are dreptul să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute de prezentul titlu.

(3) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de taxe locale conform prezentului cod sau anularea ori modificarea taxelor locale se permite numai concomitent cu modificarea bugetelor locale.

(4) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea taxelor locale pe teritoriul administrat, le prezintă Serviciului Fiscal de Stat în termen de 10 zile din data adoptării acestora şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor.

(5) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu este în drept să stabilească cotele concrete ale taxelor locale:

a) nominal, pentru fiecare contribuabil în parte;

b) diferenţiat, în funcţie de forma organizatorico-juridică de desfăşurare a activităţii;

c) diferenţiat, în funcţie de genuri de activitate desfăşurate;

d) diferenţiat, în funcţie de amplasament;

e) diferenţiat, pe tipuri de obiecte ale impunerii.

(6) Prin derogare de la prevederile alin.(5), cotele concrete ale impunerii se vor stabili:

a) în cazul taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – în funcţie de genul de activitate desfăşurat, tipul de obiecte ale impunerii, locul amplasării, suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor, categoria mărfurilor comercializate şi a serviciilor prestate, regimul de activitate;

b) în cazul taxei de piaţă – în funcţie de tipul pieţei, locul amplasării şi regimul de activitate;

c) în cazul taxei pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) – în funcţie de numărul de locuri în unităţile de transport, itinerarul parcurs, periodicitatea circulaţiei pe itinerar, fluxul de călători pe itinerar;

d) în cazul taxei pentru dispozitivele publicitare – în funcţie de suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar şi locul amplasării.

(7) Pentru taxele locale specificate la art.289 alin.(2) lit.k) şi p), mecanismul de administrare a acestora se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale.

(8) La stabilirea cotelor concrete ale taxelor locale prevăzute la art.289 alin.(2), autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să se conducă de următoarele criterii şi principii:

a) previzibilitatea activităţii de întreprinzător – întreprinzătorii, pentru planificarea cheltuielilor, vor cunoaşte din timp şi vor fi consultaţi referitor la mărimea taxelor locale;

b) principiul transparenţei decizionale – autorităţile administraţiei publice locale, în mod prioritar, vor informa şi vor asigura accesul liber la proiectele ce vizează mărimea preconizată a taxelor locale;

c) principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în raporturile dintre unitatea administrativ-teritorială şi întreprinzător – autorităţile administraţiei publice locale, la stabilirea mărimii taxelor locale, se vor încredinţa că este asigurată proporţionalitatea (echitabilitatea) între interesele colectivităţii locale şi ale întreprinzătorilor, inclusiv nu vor întreprinde acţiuni în exces sub pretextul atingerii scopurilor societăţii/colectivităţii locale.

(9) În caz de divergenţe la stabilirea cotelor concrete ale taxelor locale, autorităţile administraţiei publice locale vor efectua o analiză a impactului de reglementare conform prevederilor art.13 din Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi prevederilor Hotărârii Guvernului nr.23/2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a impactului în procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, adaptate şi aplicate corespunzător specificului local.

(10) Cancelaria de Stat, prin intermediul oficiilor sale teritoriale, va supune controlului de legalitate deciziile autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale privind stabilirea cotelor concrete ale taxelor locale, în scopul asigurării respectării prevederilor alin.(8) şi (9).”

[Art.297 alin.(5)-(10) modificate prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

Articolul 298

Responsabilitatea

„(1) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxelor locale, cu excepţia celor stipulate la art.289 lit.k) şi p), şi pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale revine contribuabililor.

(2) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxelor stipulate la art.289 alin.(2) lit.k) şi p) revine serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale al autorităţii administraţiei publice locale.

(3) Serviciul Fiscal de Stat exercită controlul asupra modului în care autorităţile administraţiei publice locale execută prezentul titlu, cu excepţia prevederilor art.297 alin.(8) şi (9).

(4) Taxele netransferate în termen sunt percepute conform legislaţiei.”

[Art.298 modificat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

15. Prin Decizia din 8 iunie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

16. Curtea a reţinut că, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului în Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

18. Curtea a observat că, în sesizarea sa, autorul sesizării a menţionat neconstituţionalitatea prevederilor articolului VII punctele 55-65 din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative. Totuşi, argumentele sesizării privind plafonarea taxelor locale se referă la articolul VII punctele 78-87 din Legea contestată. Având în vedere Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative, Curtea a constatat că obiectul sesizării îl constituie articolul VII punctele 78-87. Totodată, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, Curtea a reţinut că intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază. Brevitatis causa, i.e. pentru facilitarea lecturii prezentei hotărâri, Curtea se va referi la normele modificatoare.

19. Normele contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

20. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 109 [principiile de bază ale administrării publice locale] şi 132 [sistemul fiscal] din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 8 din Constituţie, Curtea a subliniat că, în prezenta cauză, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, §20; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, §24).

22. Articolul 109 din Constituţie, pe care l-a invocat autorul sesizării, prevede că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. Curtea a menţionat că acest articol stabileşte principiile de bază ale administrării publice locale, inclusiv dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor locale de a soluţiona şi de a gestiona o parte importantă a treburilor publice în conformitate cu competenţele stabilite de lege.

23. Considerând administraţia publică locală ca o parte componentă a autorităţilor publice ale statului, Constituţia obligă statul să contribuie la dezvoltarea şi la protejarea administraţiei publice locale, care este autonomă, în limitele competenţelor sale. Autonomia locală presupune dreptul colectivităţilor de a-şi realiza propriile interese legale, fără amestecul autorităţilor centrale. Ea constituie un complex de atribuţii date în competenţa organelor de administrare publică locală. Atribuţiile transmise acestor organe sunt reglementate de lege, iar statul exercită, prin forme specifice, controlul asupra modului în care ele se execută (HCC nr.17 din 5 august 2003).

24. În vederea asigurării unei autonomii efective şi funcţionale a autorităţilor administraţiei publice locale, în care acestea să dispună de dreptul şi de capacitatea de a reglementa şi gestiona treburile publice în interesul populaţiei locale, legislatorul a prevăzut la articolul 9 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 dreptul acestora de a elabora, aproba şi gestiona în mod autonom bugetele proprii şi dreptul de a stabili şi pune în aplicare taxe şi impozite locale, în condiţiile stabilite de lege (HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, §97).

25. Curtea a reţinut că bugetele locale reprezintă instrumente de planificare şi de conducere a activităţii economico-financiare a unităţilor administrativ-teritoriale. Structura acestora reflectă gradul de autonomie a administraţiei locale faţă de puterea centrală. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor şi cheltuielilor administraţiei locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a deficitelor bugetare. Ca parte a sistemului bugetar, bugetele locale îndeplinesc un rol complex, care decurge din rolul general al bugetului de stat. Astfel, bugetul local îndeplineşte rolul financiar de mobilizare a resurselor şi de redistribuire a acestora pe plan local în funcţie de sarcinile care revin fiecărei unităţi administrativ-teritoriale (ibidem, §98-99).

26. În prezenta cauză, Curtea a observat că prevederile contestate au impact asupra veniturilor bugetare ale autorităţilor publice locale şi, prin urmare, fac incident articolul 109 din Constituţie.

27. Potrivit articolului 132 din Constituţie, care reglementează sistemul fiscal, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

28. În baza celor menţionate supra Curtea a reţinut că problema prezentată în sesizare reclamă o analiză în fond, bazată pe articolele 109 şi 132 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

29. Autorul sesizării afirmă că taxele locale reprezintă, în totalitate, proprietatea colectivităţilor locale şi decizia în privinţa lor aparţine doar autorităţilor publice locale. Potrivit acestuia, plafonarea taxelor locale de către Parlament ar reprezenta o imixtiune în autonomia locală.

30. Autorul sesizării a menţionat că adoptarea normelor contestate nu a fost consultată în mod efectiv şi real cu autorităţile publice locale şi asociaţiile reprezentative ale acestora.

31. De asemenea, în argumentarea sesizării, autorul a invocat Hotărârea nr.2 din 28 ianuarie 2014 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi fiscale referitoare la taxele locale, pe care Curtea le-a declarat neconstituţionale. Autorul a susţinut că plafonarea taxelor locale reprezintă o limitare directă a autonomiei locale, deoarece se atentează la sursele proprii de venit care aparţin autorităţilor publice locale şi se îngrădeşte dreptul autorităţilor locale la politici economice şi fiscale proprii, în conformitate cu necesităţile localităţilor administrate.

32. Autorul sesizării consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 109 şi 132 din Constituţie.

 

B. Argumentele autorităţilor şi ale instituţiilor cărora li s-a solicitat şi-au prezentat opinia

33. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că măsurile de politică fiscală trebuie să fie formulate în conformitate cu obiectivele politicii bugetar-fiscale, ca parte componentă a cadrului bugetar pe termen mediu, care, potrivit articolului 48 alin.(1) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, se aprobă anual de către Guvern şi se prezintă spre informare Parlamentului. Analizând prevederile legislative contestate, Guvernul observă că prin acestea a fost diminuată competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de a stabili cuantumul taxelor locale, prin plafonarea mărimilor maxime ale cotelor taxelor locale asupra cărora pot decide consiliile locale în condiţiile legii. Guvernul a notat că, conform pct.37 din Avizul la amendamentele la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.891 din 14 decembrie 2020, el nu a susţinut amendamentele formulate în vederea excluderii propunerilor de modificare a legislaţiei fiscale în partea ce ţine de plafonarea taxelor locale. În susţinerea poziţiei prezentate, Guvernul a motivat că dezvoltarea economică şi, respectiv, asigurarea sustenabilităţii bugetare atât la nivel central, cât şi la nivel local este realizată de către contribuabilii care îşi asumă toate riscurile de antreprenori. Lipsa de certitudine şi de previzibilitate fiscală influenţează puternic deciziile investiţionale ale mediului de afaceri. Astfel, poziţia luată de Guvern de a exclude orice posibilitate de a lua decizii pe marginea taxelor locale de către autorităţile publice locale, stabilind plafoane în Codul fiscal, contravine principiului autonomiei locale, garantat de articolul 109 din Constituţie. Guvernul şi Parlamentul puteau prevedea proceduri de adoptare a taxelor locale, stabilind un termen prealabil de intrare în vigoare, pentru a asigura previzibilitatea pentru antreprenori şi pentru a diminua din riscurile de reglementare locală în defavoarea mediului de afaceri şi a cetăţenilor.

34. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova se menţionează că poziţia Guvernului de a exclude orice posibilitate a autorităţilor publice locale de a lua decizii pe marginea taxelor locale, stabilind plafoane în Codul fiscal, contravine principiilor autonomiei locale. În acest context, Guvernul şi Parlamentul puteau prevedea proceduri de adoptare a taxelor stabilind un termen de intrare în vigoare de 2-3 ani pentru a asigura previzibilitatea pentru antreprenori şi de a diminua riscurile de reglementare locală, în defavoarea mediului de afaceri, dar şi a cetăţenilor. Plafonarea taxelor locale este şi un instrument de control asupra autorităţilor publice locale, în special în contextul în care alte surse disponibile pentru autorităţile publice locale sunt, în principal, cele oferite prin transferuri de la bugetul central. Prin reducerea posibilităţilor de colectare a taxelor locale, autorităţile publice locale sunt constrânse să apeleze la alte fonduri, care perpetuează migraţia politică a aleşilor locali şi favorizează implicarea primarilor şi a consilierilor locali în activitatea politică, în funcţie de majoritatea parlamentară existentă în Parlament.

35. În opinia prezentată de Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) se notează că legea contestată a fost adoptată într-un mod netransparent, fără consultarea asociaţiei reprezentative a autorităţilor publice locale. Tot aici se menţionează că autorul proiectului, Ministerul Finanţelor, l-a expediat către CALM cu două zile până la termenul-limită de prezentare a avizului, proiectul de lege denotă caracterul abuziv, neserios şi formal al acestei acţiuni. Potrivit CALM, prevederile contestate contravin flagrant interesului public, prejudiciază bugetele locale şi diminuează capacitatea autorităţilor publice locale de a-şi exercita competenţele în interesul colectivităţilor locale şi al cetăţenilor pe care-i reprezintă. De asemenea, nu a fost respectată Hotărârea Curţii Constituţionale din 28 ianuarie 2014, în care au fost declarate neconstituţionale norme similare referitoare la plafonarea taxelor locale.

36. Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice a menţionat, în opinia sa scrisă, că susţine toate argumentele cuprinse în conţinutul sesizării şi consideră că normele contestate nu corespund prevederilor constituţionale.

 

C. Aprecierea Curţii

ANALIZA CURŢII ÎN BAZA ARTICOLELOR 109 ŞI 132 DIN CONSTITUŢIE

37. Potrivit Constituţiei administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale. Curtea menţionează că, în materie de autonomie locală, Carta Europeană a Autonomiei Locale reprezintă un tratat de referinţă. Acesta vizează salvgardarea drepturilor autorităţilor publice locale, precum şi dreptul la autoguvernare, dreptul colectivităţilor de a-şi alege organele locale, de a-şi exercita propriile puteri, de a dispune de structuri administrative şi resurse financiare şi dreptul de a apela la justiţie în cazul amestecului unor structuri ale guvernului.

38. Carta în discuţie a fost ratificată de Republica Moldova pe 2 octombrie 1997 şi a intrat în vigoare pe 1 februarie 1998, iar statul este obligat, în conformitate cu articolul 8 din Constituţie, să respecte tratatele la care este parte¹.

____________________

¹ https://www.coe.int/en/web/conventions/cets-number-/-abridged-title-known?module=signatures-by-treaty&treatynum=122

 

39. Carta prevede, la articolul 2, că principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cât este posibil, în Constituţie.

40. În acest sens, Curtea reţine că articolul 109 din Constituţie garantează principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Aceste principii trebuie interpretate în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale.

41. Aşadar, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate respectă prevederile Constituţiei, prin prisma argumentelor autorului sesizării, care se referă la: (i) lipsa unei consultări efective şi reale cu autorităţile publice locale şi asociaţiile reprezentative ale acestora şi (ii) încălcarea autonomiei locale prin introducerea cotelor maxime pentru taxele locale.

42. Prin urmare, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor contestate din perspectiva acestor două aspecte.

(i) Cu privire la consultarea efectivă şi reală a autorităţilor publice locale şi a asociaţiilor reprezentative ale acestora

43. Curtea reţine că, potrivit articolului 4 alin.(6) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât este posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct. Curtea reţine că această condiţie are un caracter procedural şi este impusă de articolul 109 din Constituţie.

44. Principiul constituţional menţionat mai sus presupune că orice modificare a legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale va fi consultată în mod obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale (a se vedea HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, §109).

45. Având în vedere importanţa unui dialog adecvat cu autorităţile publice locale, Curtea observă că, potrivit CALM, consultările s-au desfăşurat de o manieră formalistă. Proiectul legii contestate i-a fost expediat CALM cu două zile înainte de termenul-limită de prezentare a avizului, în condiţiile în care CALM este compus din şapte sute de membri, iar regulamentul intern al acestuia prevede că orice proiect de acest tip trebuie expediat tuturor membrilor pentru a-şi prezenta opinia.

46. Dat fiind numărul mare al membrilor CALM, complexitatea şi impactul pe care un asemenea proiect îl generează pentru bugetul local şi, implicit, pentru autonomia locală, Curtea reţine că termenul de doar două zile acordat autorităţilor publice locale şi asociaţiei reprezentative pentru avizare nu poate fi încadrat în standardul „timpului util”, în sensul articolului 4 alin.(6) din Carta Europeană a Autonomiei Locale şi al articolului 109 din Constituţie.

47. Între altele, Curtea menţionează că, pe 16 decembrie 2020, ziua în care Legea contestată a fost adoptată, CALM a emis un comunicat prin care şi-a manifestat dezacordul cu aceasta² şi prin care le-a solicitat deputaţilor să nu adopte prevederile contestate.

____________________

² https://www.calm.md/plafonarea-taxelor-locale-este-un-act-anticonsitutional-si-impotriva-cetatenilor-apl-si-autonomiei-locale/

 

48. În contextul celor expuse mai sus, Curtea reaminteşte că a reţinut, în jurisprudenţa sa, că dacă prevederile supuse controlului de constituţionalitate au impact asupra veniturilor bugetare ale autorităţilor publice locale şi au fost adoptate de legislativ fără consultarea entităţilor locale, se încalcă principiul autonomiei locale, prevăzut la articolul 109 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, §112).

49. Aşadar, având în vedere importanţa unui dialog efectiv între autorităţile centrale şi cele locale, Curtea reţine că, în acest caz, consultările între Guvernul Republicii Moldova, ca autor al proiectului de lege, şi autorităţile publice locale şi structurile reprezentative ale acestora nu au fost desfăşurate în timp util şi în mod adecvat, fapt care contravine articolului 109 alin.(1) din Constituţie.

(ii) Cu privire la încălcarea autonomiei locale prin introducerea cotelor maxime pentru taxele locale

50. Potrivit articolului 72 alin.(3) lit.f) din Constituţie, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică de Parlament.

51. În acest sens, Curtea subliniază că articolul 81 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală stabileşte garanţii concrete de realizare a principiului constituţional al autonomiei locale şi, în mod implicit, a autonomiei financiare, instituind dreptul administraţiei publice locale la baza fiscală proprie, care trebuie să fie proporţională cu competenţele atribuite de Constituţie, de legea în discuţie şi de alte acte normative.

52. Potrivit articolului 132 din Constituţie, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

53. În acest context, potrivit articolului 9 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, pentru asigurarea autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale elaborează, aprobă şi gestionează în mod autonom bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, având dreptul să pună în aplicare taxe şi impozite locale şi să stabilească cuantumul lor în condiţiile legii.

54. Carta Europeană a Autonomiei Locale prevede la articolul 9 alin.(1) că, în cadrul politicii economice naţionale, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la resurse proprii suficiente, de care pot dispune în mod liber, în exercitarea atribuţiilor de putere. Mai mult, potrivit alin.(3) din acelaşi articol, cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din impozite şi taxe locale, în proporţiile stabilite la nivelul autorităţilor locale, în limitele legii.

55. Raportul explicativ la Carta Europeană a Autonomiei Locale³ menţionează, cu referire la articolul 9 alin.(3), că prin reglementări centrale sau regionale se pot stabili limite globale la competenţa de impozitare din partea autorităţilor locale; cu toate acestea, nu trebuie să se împiedice funcţionarea eficientă a procesului de responsabilizare locală.

____________________

³ https://rm.coe.int/the-congress-booklet-european-charter-of-local-self-government-romania/168098bc17

 

56. Deşi există mai multe legi în domeniul descentralizării care consolidează puterile locale, prevederile contestate plasează aleşii locali într-o situaţie în care aceştia nu se pot bucura de un spaţiu de manevră adecvat în materie fiscală. Libertatea de a stabili cuantumul taxelor locale este un indicator important al gradului de realizare a autonomiei locale.

57. De asemenea, Curtea reaminteşte că, în trecut, Parlamentul a adoptat Legea nr.68 din 5 aprilie 2012, prin care s-a aprobat Strategia Naţională de Descentralizare şi Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de descentralizare pentru anii 2012–2018. În cadrul acestei Strategii, s-a constatat că autonomia fiscală în privinţa impozitelor şi taxelor locale era limitată. Între altele, s-a precizat că printre neajunsurile identificate în sistemul de finanţare locală se numără faptul că autorităţile publice locale aveau o capacitate limitată de a modifica nivelele sau baza taxelor şi impozitelor locale şi de a stabili facilităţi fiscale proprii pentru taxele şi impozitele locale.

58. Mai mult, în Planul de acţiuni 2021-2024 al Consiliului Europei pentru Republica Moldova se notează că Guvernul Republicii Moldova însuşi a recunoscut că consolidarea guvernanţei locale printr-o descentralizare eficientă este esenţială pentru realizarea agendei sale de integrare europeană.

59. De asemenea, pe 15 aprilie 2021, Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei şi Guvernul Republicii Moldova au semnat o foaie de parcurs⁴ pentru implementarea recomandărilor Congresului îndreptate spre consolidarea democraţiei locale şi regionale în stat.

____________________

⁴ https://www.coe.int/en/web/congress/-/the-congress-and-moldovan-government-sign-a-roadmap-to-strengthen-local-and-regional-democracy-in-moldova

 

60. Având în vedere cele enunţate mai sus, Curtea reţine că autorităţile publice locale trebuie să dispună de împuterniciri reale pentru a-şi putea implementa politicile. În acest sens, consiliul local decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar, şi aprobă decizia bugetară anuală, precum şi decizii privind modificarea bugetului local (articolul 14 alin.(2) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală).

61. De asemenea, autorităţile reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale decid punerea în aplicare, modificarea şi anularea, în limitele competenţei lor, a taxelor locale, stabilesc mărimea cotelor acestora şi cotele impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice şi juridice în limita celor prevăzute de legislaţie, precum şi acordarea de înlesniri fiscale (articolul 32 lit.b) din Legea nr.397 din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale).

62. Curtea notează că consiliile locale reprezintă democraţia la nivel local, iar populaţia care formează o unitate administrativ-teritorială poate aborda problemele de interes local care fac obiectul preocupărilor sale în cadrul mai multor forme de consultări, audieri publice şi convorbiri cu consilierii locali. De asemenea, proiectele de decizii ale consiliului local se consultă public, în conformitate cu legea, cu respectarea procedurilor stabilite de către fiecare autoritate reprezentativă şi deliberativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau doi, după caz (articolul 8 alin.(3) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală).

63. Aşadar, cetăţenii din unitatea administrativ-teritorială pot aborda problemele care ţin de politica fiscală promovată de consiliul local în cadrul consultărilor publice.

64. Mai mult, Curtea notează că autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi (articolul 112 alin.(1) din Constituţie) prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de patru ani (articolul 130 din Codul electoral). Aşadar, în eventualitatea în care populaţiei unui oraş, municipiu, sat sau comune i-ar fi impusă achitarea unor taxe locale, stabilite de consiliul local, pe care le consideră exagerate şi dacă în consecinţa consultărilor publice nu s-au întreprins măsurile adecvate, remediul democratic ar fi alegerile locale şi posibilitatea alegerii altor consilieri în cadrul consiliului local, care să promoveze o altă politică fiscală locală.

65. Mai mult, actele relevante ale autorităţilor locale pot fi contestate de orice persoană interesată în faţa instanţelor de drept comun, potrivit procedurilor prescrise de Codul administrativ.

66. Cu privire la necesitatea unei previzibilităţi fiscale pentru antreprenori invocată de Guvern, Curtea reţine că îi revine fiecărei autorităţi locale să adopte şi să implementeze politici în vederea dezvoltării economiei la nivel local prin crearea de condiţii atractive pentru mediul de afaceri. Totodată, statul trebuie să le ofere acestor autorităţi, în lumina principiului autonomiei locale şi al descentralizării, un spaţiu de manevră suficient în acest sens.

67. Impunerea cotelor maxime generale pentru taxele locale tuturor unităţilor administrativ-teritoriale fără a se ţine cont de situaţia economică şi de circumstanţele specifice ale fiecărui caz s-ar putea dovedi inefectivă. În acest sens, un aspect important este posibilitatea ratării unor venituri la bugetele locale. Deoarece legislativul impune cote maxime pentru taxele locale, marja discreţionară a administraţiei locale în privinţa stabilirii cuantumului taxelor este restrânsă în mod considerabil, iar acest fapt plasează administraţia locală în imposibilitatea de a mări unele taxe locale, atunci când este necesar şi oportun, într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de lege.

68. Aşadar, ţinând cont de calitatea specială a destinatarilor normelor contestate, de prerogativele şi de obligaţiile de ordin constituţional şi legal şi de principiile de organizare şi funcţionare a acestora, Curtea constată că instituirea unor cote maxime pune autorităţile locale în incapacitatea de a-şi stabili în mod corespunzător volumul veniturilor şi al cheltuielilor bugetare şi de a asigura elaborarea, aprobarea şi executarea unor bugete echilibrate, fără deficit bugetar (a se vedea HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, §125).

69. Inter alia, prevederile contestate sunt în contradicţie cu Recomandarea Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei nr.436 (2019) privind democraţia locală şi regională din Republica Moldova. La punctul 5 lit.c) din această recomandare, Congresul i-a solicitat Comitetului Miniştrilor să invite autorităţile Republicii Moldova să sporească capacitatea fiscală a autorităţilor locale prin oferirea posibilităţii de a stabili taxe locale şi cuantumul lor.

70. Aşadar, pentru a fi respectate principiile constituţionale ale autonomiei locale, Curtea reţine că autorităţile publice locale trebuie să-şi poată stabili taxele locale şi cuantumul lor fără limite şi plafonări în această privinţă din partea legislativului.

71. Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că articolul VII punctele 78-87 din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative contravine articolelor 109 şi 132 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de dl Dinu Plîngău, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţionale prevederile articolului VII punctele 78-87 din Legea nr.257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte normative.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.