L E G E A

instituţiilor financiare

nr. 550-XIII  din  21.07.1995

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

Articolul 2. Acţiunea prezentei legi

Articolul 3. Noţiuni principale

Capitolul II

AUTORIZAREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a autoriza

Articolul 5. Stabilirea capitalului minim

Articolul 6. Cererea pentru eliberarea autorizaţiei

Articolul 7. Decizia privind eliberarea autorizaţiei

Articolul 8. Termenul autorizaţiei. Autorizarea activităţii suplimentare. Plăţile

Articolul 9. Registrul băncilor

Articolul 10. Retragerea autorizaţiei

Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei

Articolul 12. Interdicţii

Capitolul III

ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor

Articolul 14. Capitalul

Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele

Articolul 16. Reorganizarea băncilor

Articolul 17. Statutul şi regulamentele

Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control

Articolul 19. Consiliul băncii

Articolul 20. Comisia de cenzori

Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori

Articolul 22. Secretul comercial şi obligaţiile fiduciare

Articolul 23. Spălarea banilor şi finanţarea terorismului

Articolul 24. Conflictele de interes

Capitolul IV

EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţele de prudenţă

Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor

Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive

Articolul 28. Măsuri de prudenţă

Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare

Articolul 30. Informarea publicului

Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu persoanele aflate în relaţii speciale cu banca

Articolul 32. Acordarea de credite

Capitolul V

CONTURI, DĂRI DE SEAMĂ, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

Articolul 33. Conturile şi dările de seamă financiare

Articolul 34. Auditul extern

Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului extern şi raportului anual

Articolul 36. Inspecţia filialelor

Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

Capitolul VI

ACŢIUNI ILEGALE, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere şi sancţiuni

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii

Articolul 40. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare

Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale

Articolul 42. Soluţionarea litigiilor

Articolul 43. Dispoziţii finale

Notă: În textul legii cuvintele "hîrtii de valoare" se înlocuiesc cu cuvintele "valori mobiliare" conform Legii nr.231-XVI din 02.11.2007, în vigoare 23.11.2007

Parlamentul adoptă prezenta lege

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

Prezenta lege are ca obiect protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv şi facilitarea acţiunii forţelor de piaţă în prestarea serviciilor financiare.

Articolul 2. Acţiunea prezentei legi

(1) Prezenta lege se aplică pentru instituţiile financiare, cu excepţia celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienţei resurselor lor, Banca Naţională le scuteşte parţial sau total de prevederile prezentei legi.

(2) Banca Naţională are dreptul să impună adăugător instituţiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:

administrator – membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabilul-şef, conducătorul filialei persoanei, precum şi altă persoană învestită prin lege sau statut să-şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în contul persoanei;

afiliată a unei alte persoane se consideră persoana:

a) care exercită controlul asupra persoanei;

b) care se află sub controlul persoanei;

c) care se află, împreună cu persoana, sub controlul unei alte persoane;

d) care este membru al consiliului, al organului executiv şi al comisiei de cenzori a persoanei;

e) care, conform legislaţiei civile, este legată de persoana fizică – membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori a persoanei – printr-un raport de rudenie de gradul întîi şi doi, precum şi soţii;

f) a cărei afiliere este determinată de Banca Naţională prin actele sale normative, care trebuie să corespundă principiilor general acceptate pentru o supraveghere bancară eficientă;

bancă – instituţie financiară care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;

capital – valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituţie financiară, reprezentînd diferenţa dintre active şi pasive;

capital reglementat – fondurile proprii pe care instituţia financiară trebuie să le menţină în conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale în care sînt stabilite părţile componente ale capitalului reglementat şi suma minimă pe care instituţia trebuie să o menţină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor;

cotă de participare la capital – drept de proprietate sau de vot în capitalul unei unităţi economice;

cotă substanţială – drept de proprietate direct sau indirect care reprezintă echivalentul de 5 la sută sau mai mult din capitalul unităţii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influenţe considerabile asupra managementului sau activităţii acesteia;

creanţă – orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent, precum şi orice instrument negociabil care acordă dreptul de a achiziţiona o altă creanţă negociabilă prin subscriere sau schimb. Creanţele negociabile pot fi în formă de certificat sau de înscris în registrul contabil;

credit – orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată;

datorie subordonată – sumă de bani depusă, care îndeplineşte următoarele criterii:

- este neasigurată;

- termenul de scadenţă este de cel puţin 5 ani. Dacă termenul de scadenţă nu este fixat, este rambursabilă la cererea deţinătorului în termen nu mai mic de 5 ani de la data depunerii şi cu condiţia obţinerii prealabile de la Banca Naţională a permisiunii eliberate în condiţiile art.7 alin.(2);

- nu este rambursabilă înainte de data scadenţei, cu excepţia cazului lichidării băncii;

- în cazul lichidării băncii, se achită după executarea creanţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea executării creanţelor acţionarilor;

- poate fi considerată drept componentă a capitalului reglementat în condiţiile stabilite de Banca Naţională;

depozit – sumă de bani depusă care:

- urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare);

- nu se raportă la datorii subordonate, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;

- este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt document al depozitarului;

depozite personale – depozite ale persoanelor fizice;

distribuire a capitalului – distribuire, efectuată de instituţia financiară către proprietari, a banilor sau a altor valori obţinute pe baza proprietăţii lor, cu excepţia:

- dividendelor constituite numai din acţiuni ale instituţiei sau din drepturi de a achiziţiona astfel de acţiuni;

- sumei plătite în baza depozitelor la o bancă cooperatistă care, conform determinării făcute de Banca Naţională, nu reprezintă o distribuire în sensul art.28 alin.(4);

documentaţie de credit – documentaţia care stă la baza unei convenţii între o bancă şi o altă persoană pentru acordarea unui credit şi cuprinde cel puţin:

- situaţia financiară curentă a solicitantului de credit şi a oricărei persoane care constituie o garanţie personală;

- o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;

- o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzînd valoarea creditului, rata dobînzii, schema de rambursare, obiectivul debitorului şi scopul pentru care a solicitat creditul;

- documentul cu semnăturile persoanelor care au autorizat acordarea creditului în numele băncii;

- alte documente determinate de bancă;

filială – unitate aparte, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele;

instituţie financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;

măsură de remediere – măsură de corectare a încălcărilor enumerate la art.38, care constă în:

- întocmirea unui plan de majorare a capitalului reglementat;

- formarea unor comisii ale consiliului băncii de supraveghere a creditelor, de gestiune a activelor şi pasivelor, de audit şi control intern;

- înlocuirea şefilor de subunităţi;

- crearea şi aplicarea unui sistem de control intern mai eficient;

- alte măsuri;

ordonanţă – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi cu privire la una sau mai multe instituţii financiare care nu constituie totalitatea instituţiilor financiare dintr-o categorie;

persoană – persoană fizică sau juridică, asociaţie sau grup de persoane acţionînd în comun, înregistrate ca atare sau nu;

regulament – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice;

sucursală – orice persoană juridică în care o altă persoană juridică sau un grup de persoane acţionînd în comun deţin:

- echivalentul de 50 la sută sau mai mult de acţiuni cu drept de vot;

- o cotă substanţială care permite acestei alte persoane juridice sau grup de persoane să exercite un control real asupra managementului sucursalei şi activităţii ei.

[Art.3 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.3 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

[Art.3 completat prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

Capitolul II

AUTORIZAREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a autoriza

Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera autorizaţii băncilor.

Articolul 5. Stabilirea capitalului minim

(1) Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim pentru bănci şi cota maximă a fiecărui acţionar.

(2) Banca Naţională poate stabili diferite niveluri ale capitalului minim al băncii în funcţie de zona demografică. Cerinţele trebuie să fie unice pentru băncile situate în aceeaşi zonă.

[Art.5 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 6. Cererea pentru eliberarea autorizaţiei

(1) Pentru eliberarea autorizaţiei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art.26, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:

a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;

b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;

c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;

d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 10 la sută sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul aplicării acestei prevederi asupra persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;

e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.

(2) În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru eliberarea autorizaţiei, poate cere solicitantului date suplimentare.

(3) Cererea de eliberare a autorizaţiei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta în modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.

Articolul 7. Decizia privind eliberarea autorizaţiei

(1) În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera autorizaţie trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin.(2).

(2) Banca Naţională eliberează autorizaţie numai dacă este pe deplin convinsă că:

a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;

b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote substanţiale corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi autorizaţie;

c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.

(3) După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea autorizaţiei:

a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul minim necesar;

b) angajarea de specialişti;

c) încheierea de contract cu o firmă de audit, conform art.34;

d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.

(4) Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.

(5) Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează autorizaţia în termen de o lună.

(6) Băncii străine se acordă autorizaţii pentru filiale şi sucursale dacă:

a) în ţara de origine banca străină este autorizată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;

b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de autorizaţii;

c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din ţara de origine.

(7) Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc autorizaţie în modul stabilit de Banca Naţională.

(8) Banca Naţională nu eliberează autorizaţie în cazul cînd capitalul băncii ce se constituie nu corespunde cuantumului capitalului necesar pentru autorizaţia respectivă plus cheltuielile necesare pentru constituirea băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează în limita prevăzută în business-planul elaborat în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).

[Art.7 completat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 8. Termenul autorizaţiei. Autorizarea activităţii suplimentare. Plăţile

(1) Autorizaţiile se acordă pentru un termen nedeterminat şi sînt netransferabile.

(2) Băncile al căror capital a atins nivelul care le-ar permite să efectueze activităţi financiare suplimentare în conformitate cu art.26 pot depune la Banca Naţională o cerere în modul stabilit.

(3) Dacă Banca Naţională constată creşterea capitalului băncii solicitante la nivelul necesar, poate să-i autorizeze angajarea în activităţi financiare suplimentare. În caz contrar, va respinge în scris cererea, motivînd refuzul.

(4) Banca Naţională poate încasa plăţi, stabilite de Consiliul de administraţie, pentru examinarea cererii de eliberare a autorizaţiei, pentru eliberarea şi pentru deţinerea autorizaţiei. Astfel de plăţi se transferă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care cererea este respinsă sau banca nu-şi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.

Articolul 9. Registrul băncilor

(1) Banca Naţională ţine registrul băncilor autorizate, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art.17. Acest registru va fi accesibil permanent publicului.

(2) În toate unităţile teritoriale ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul băncilor autorizate care vor fi accesibile permanent publicului.

(3) Băncile ale căror autorizaţii au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.

[Art.9 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 10. Retragerea autorizaţiei

(1) Banca Naţională poate retrage autorizaţia băncii în cazul în care:

a) retragerea autorizaţiei este solicitată de bancă;

b) au fost comise încălcările enumerate la art.38;

c) autorizaţia a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la el;

d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării autorizaţiei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;

e) a fost retrasă autorizaţia unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;

f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi substanţiale din activele băncii;

g) deţinătorul unei cote substanţiale în bancă a transferat sau a pierdut în alt mod această cotă fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale;

h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de proprietarii ei sau încetează să existe ca unitate juridică independentă;

i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare a autorizaţiei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice;

j) proprietarii băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei gestiuni prudente a băncii ori nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente.

(2) În cazul în care retragerea autorizaţiei este solicitată de bancă, Banca Naţională decide în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.

(3) Autorizaţia eliberată unei bănci străine pentru filialele ei trebuie să fie retrasă de Banca Naţională în cazul în care banca străină a pierdut împuternicirea de a desfăşura activităţi de acceptare a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile în ţara de origine.

(4) Decizia motivată a Băncii Naţionale de a retrage autorizaţia trebuie să fie imediat comunicată în scris băncii şi filialei respective, precum şi inspectoratului fiscal.

[Art.10 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.10 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei

(1) Decizia de retragere a autorizaţiei se publică, în cel mult 7 zile de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale.

(2) Decizia de retragere a autorizaţiei intră în vigoare la data adoptării.

(3) De la data intrării în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii autorizaţiei.

[Art.11 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 12. Interdicţii

(1) Nici o persoană nu poate practica activităţi financiare, care includ acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără autorizaţie emisă de Banca Naţională.

(2) Nici o persoană, cu excepţia băncilor, nu poate accepta depozite personale sau echivalente ale acestora.

(3) Nici o persoană care nu are autorizaţie emisă de Banca Naţională nu poate să utilizeze referitor la activitatea sa cuvîntul “bancă” sau derivate ale lui, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor este recunoscută de lege sau de un acord internaţional şi cînd este evident din context că acest cuvînt şi derivatele lui nu se referă la activitate financiară.

(4) Nici o bancă străină nu poate desfăşura direct activitate financiară în Republica Moldova decît prin filiale şi sucursale pentru care Banca Naţională a emis autorizaţie. Banca străină poate deschide reprezentanţe în Republica Moldova numai după notificarea Băncii Naţionale, în conformitate cu actele normative adoptate de aceasta. Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici una din activităţile prevăzute la art.26.

(5) Nici o persoană nu poate atrage depozite prin reprezentare eronată a faptelor, creare a unor aparenţe, prin inducere în eroare sau prin alte manipulări.

[Art.12 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.12 completat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Capitolul III

ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor

(1) Băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni. Băncile se constituie sub formă de societăţi pe acţiuni de tip deschis.

(2) Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.

(3) Banca este în drept să încheie contracte, să posede şi să dispună de bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în proces.

(4) Băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova şi al altor state numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, în condiţiile stabilite de actele normative adoptate de aceasta.

[Art.13 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.13 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 14. Capitalul

Suma minimă pe care băncile trebuie să o menţină în calitate de capital reglementat şi suma minimă care trebuie să fie subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabilesc de Banca Naţională. Acţiunile se achită integral numai cu mijloace băneşti proprii.

[Art.14 completat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele

(1) Transferul prin tranzacţii a unei cote din capitalul băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, dacă în urma unui astfel de transfer orice persoană sau orice persoane care acţionează în comun vor deţine, direct sau indirect, o cotă substanţială în capitalul acestei bănci, precum şi în cazul în care, în urma majorării unei astfel de cote, se vor atinge sau se vor depăşi limitele de 25 la sută, 33 la sută şi 50 la sută. Decizia privind o astfel de autorizaţie se emite conform art.7 alin.(2). Exerciţiul dreptului de vot al acţionarilor care deţin cote substanţiale şi care nu au obţinut permisiunea Băncii Naţionale sau au obţinut cote ce au condus la depăşirea limitelor maxime prevăzute la alin.(2), este suspendat de la data avizării de către Banca Naţională, în mărimea cotei care depăşeşte limitele permise de Banca Naţională. Acţionarii sînt obligaţi, în termen de 3 luni, să obţină permisiunea Băncii Naţionale sau să-şi vîndă acţiunile deţinute fără permisiunea Băncii Naţionale. După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost vîndute sau nu s-a obţinut permisiunea Băncii Naţionale, banca este obligată să anuleze acţiunile respective, să emită acţiuni noi în acelaşi număr şi de aceeaşi clasă, urmînd ca suma obţinută din vînzarea acestor acţiuni să fie transmisă deţinătorului iniţial după reţinerea cheltuielilor legate de vînzare.

(2) Suma tuturor cotelor de participare în capitalul băncii ai căror proprietari direcţi sau indirecţi sînt persoane rezidente ale ţărilor şi/sau zonelor off-shore, precum şi/sau grupuri de persoane care acţionează în comun, ce au în componenţa lor o persoană din ţările şi/sau zonele menţionate, nu trebuie să depăşească mărimea cotei substanţiale.

(3) Fără autorizaţia scrisă a Băncii Naţionale nici o bancă, singură sau în acord cu una sau mai multe persoane cu care acţionează împreună, direct sau indirect, nu poate:

a) să deţină în capitalul unei unităţi economice, angajate în alte activităţi decît cele financiare, o cotă care fie că reprezintă o cotă substanţială, fie că depăşeşte, conform valorii ei curente, 15 la sută din capitalul reglementat al băncii;

b) să deţină valoarea curentă totală a unor astfel de cote ce depăşeşte 50 la sută din capitalul reglementat.

(4) Nu este necesară autorizarea Băncii Naţionale pentru cotele de participare la capital, cu excepţia cotelor de participare la capitalul băncilor:

a) achiziţionate de bancă în schimbul rambursării creditului acordat de ea. În acest caz banca poate să dispună de astfel de cote cel mult un an sau o perioadă de timp mai mare stabilită de Banca Naţională în cazuri excepţionale;

b) deţinute de bancă în calitate de agent.

[Art.15 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.15 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 16. Reorganizarea băncilor

Reorganizarea băncilor sau vînzarea unei părţi substanţiale din activele băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform art.7 alin.(2). Banca sau băncile constituite în urma contopirii sau dezmembrării încep activitatea numai după obţinerea autorizaţiei Băncii Naţionale. Nu pot fi permise reorganizările care intră în contradicţie cu art.27.

[Art.16 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.16 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 17. Statutul şi regulamentele

(1) Banca trebuie să aibă un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea nominală a acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris.

(2) Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul său, care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:

a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de administrare şi de control;

b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;

c) limitele competenţei administratorilor şi ale funcţionarilor băncii de a se angaja în activităţi financiare în numele şi în favoarea băncii;

d) funcţiile comisiei de cenzori şi ale altor comisii permanente.

(3) Băncile prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut şi de pe regulamentele băncii, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor.

Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control

(1) Organele de conducere ale băncii sînt adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul executiv şi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii de supraveghere, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc în statutul băncii şi regulamentele interne ale acesteia.

(2) Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei.

[Art.18 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 19. Consiliul băncii

(1) Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor consiliului trebuie să fie persoane care nu sînt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de calitatea de membru al consiliului băncii.

(2) Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:

a) care este sau care va deveni membru de consiliu în 2 sau mai multe bănci din Republica Moldova;

b) căreia i s-a retras dreptul de a fi membru al consiliului băncii;

c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale;

d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.

(3) Consiliul băncii şi membrii lui nu pot delega unor alte persoane responsabilităţile lor.

[Art.19 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.19 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 20. Comisia de cenzori

(1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sînt angajaţi ai băncii.

(2) Comisia de cenzori:

a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;

b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoartele respective;

c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.

(3) Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sînt în drept să se abţină de la votare.

[Art.20 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.20 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori

Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscală etc. Administratori ai băncii pot fi numai persoane fizice, cu excepţia membrilor comisiei de cenzori ale căror împuterniciri pot fi delegate organizaţiei de audit, dacă aceasta nu efectuează controlul de audit al băncii. Aceste persoane trebuie să fie confirmate de Banca Naţională înainte de începerea exercitării funcţiei. Decizia privind o astfel de confirmare se emite în condiţiile art.7 alin.(2).

[Art.21 completat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.21 completat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 22. Secretul comercial şi obligaţiile fiduciare

(1) Administratorii, funcţionarii şi agenţii băncii, actuali şi precedenţi, sînt obligaţi să păstreze secretul comercial, să nu folosească în interes personal sau al unor terţi, decît al băncii în care lucrează sau au lucrat, informaţiile obţinute în exerciţiul funcţiunii şi să nu permită accesul altor persoane la aceste informaţii.

(2) Astfel de informaţii pot fi aduse numai la cunoştinţa Băncii Naţionale, inspectorilor ei, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi externi acceptaţi de ea, organelor judiciare şi de urmărire penală, oficiilor de executare ale Departamentului de executare, în limita necesară executării documentului executoriu, Curţii de Conturi, Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organelor fiscale respective, după cum prevede legislaţia, precum şi în cazul în care protecţia intereselor băncii în cadrul unor acţiuni în justiţie necesită dezvăluirea secretului comercial. Băncile comerciale sînt obligate să prezinte organelor de urmărire penală materialele privind creditele dubioase şi compromise, determinate de către acestea ca atare potrivit actelor normative ale Băncii Naţionale, pentru luarea măsurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare. Băncile comerciale sînt obligate, de asemenea, în termen de 5 zile de la data deschiderii conturilor bancare, să prezinte contribuabilului documente ce confirmă deschiderea lor.

(3) Băncile trebuie să stabilească proceduri convenabile astfel încît administratorii şi funcţionarii lor să nu fie puşi în situaţia cînd obligaţiile lor faţă de un client intră în conflict cu obligaţiile faţă de un alt client sau cînd interesele lor proprii intră în conflict cu obligaţiile faţă de un client.

[Art.22 completat prin Legea nr.64-XVI din 30.03.2006, în vigoare 28.04.2006]

[Art.22 completat prin Legea nr.290-XV din 22.07.2004, în vigoare 06.08.2004]

[Art.22 modificat prin Legea nr.206-XV din 29.05.2003, în vigoare 18.07.2003]

[Art.22 modificat prin Legea nr.1163-XV din 27.06.2002, în vigoare 11.07.2002]

[Art.22 completat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

[Art.22 completat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001, în vigoare 13.09.2001]

[Art.22 completat prin Legea nr.1476-XIII din 04.02.1998, în vigoare 05.03.1998]

[Art.22 completat prin Legea nr.815-XIII din 24.04.1996, în vigoare 16.05.1996]

Articolul 23. Spălarea banilor şi finanţarea terorismului

(1) Instituţia financiară nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor legale ale faptelor ei.

(2) Se consideră că instituţia financiară ştie de originea ilegală a banilor sau a altor valori cînd faptul acesta este dedus din circumstanţe de facto obiective.

(3) Instituţia financiară trebuie să aducă la cunoştinţa autorităţilor competente faptele cunoscute ei care denotă că banii sau alte valori provin din activităţi criminale, în modul stabilit de legislaţie. Acordarea unor astfel de informaţii nu este considerată încălcare a prevederilor art.22.

[Art.23 modificat prin Legea nr.243-XVI din 16.11.2007, în vigoare 14.12.2007]

Articolul 24. Conflictele de interes

(1) Orice administrator al băncii care este parte într-un contract efectiv sau într-un contract propus băncii privind interese materiale sau care este conducător al unei persoane constituită parte într-un contract material efectiv sau propus băncii sau care are un interes material faţă de această persoană trebuie să dezvăluie în scris băncii interesul său material în momentul în care ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de contract.

(2) Orice administrator este obligat să prezinte consiliului băncii, cel puţin o dată pe an, o notă scrisă, în care să dezvăluie suficient conflictul de interese. Se consideră dezvăluire suficientă a conflictului de interese indicarea numelui şi adresei asociaţilor administratorului, detaliilor esenţiale despre activităţile lui, intereselor de familie care confirmă că acesta are interese materiale în contractele încheiate cu orice persoană numită în notă.

(3) Administratorul care are interes material într-un contract trebuie să părăsească orice şedinţă la care este pus în discuţie acest contract. Totodată, prezenţa administratorului la şedinţă se ia în calcul la stabilirea cvorumului, iar la votare se consideră că acesta s-a abţinut. În caz de paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei se consideră hotărîtor.

(4) Se consideră material, în aplicarea alin.(1) şi alin.(2), interesul legat de averea, activitatea comercială sau interesul de familie (rudele de gradul întîi şi doi) al persoanei interesate. Se consideră interesată persoana care are interes material în companie în cazul în care posedă în aceasta, direct sau indirect, o cotă substanţială sau este administratorul ei, precum şi în societate în nume colectiv sau în societate în comandită, în cazul în care este membrul ei.

(5) Dacă administratorul nu a dezvăluit conflictul de interese:

a) judecătoria poate, la cererea băncii, a unui sau a mai multor acţionari ai ei sau a Băncii Naţionale, să suspende contractul pe un termen stabilit de prima;

b) Banca Naţională poate suspenda din funcţie administratorul pe un termen de cel mult un an sau îl poate destitui prin ordonanţă.

(6) Independent de obligaţiile fiduciare enumerate la art.22 alin.(3), administratorul băncii are obligaţia fiduciară faţă de banca în care îşi desfăşoară activitatea şi faţă de clienţii băncii de a pune interesele băncii şi ale clienţilor mai presus de interesul pecuniar propriu.

Capitolul IV

EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţele de prudenţă

(1) Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională.

(2) Instituţiile financiare trebuie să menţină în permanenţă un capital adecvat şi resurse lichide suficiente în corespundere cu tipul activităţii lor financiare şi să asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.

Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor

(1) Băncile pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:

a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;

b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);

c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:

- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);

- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;

- instrumente privind rata dobînzii;

- titluri de valoare;

d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;

e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.);

f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);

g) leasing financiar;

h) acordarea de servicii aferente la credit;

i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit.a) şi b);

j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;

k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;

l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;

m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;

n) orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţională.

(2) Băncile pot desfăşura, conform autorizaţiei, activitate financiară după cum urmează:

a) băncile cu un capital care atinge cuantumul minim pînă la cuantumul dublu al capitalului minim necesar pot efectua activităţile enumerate la alin.(1) lit.a)–i) şi n) numai în lei moldoveneşti, cu excepţia activităţii prevăzute la alin.(1) lit.f) şi deschiderii conturilor/plasării mijloacelor la alte bănci de pe teritoriul Republicii Moldova;

b) băncile cu un capital mai mare decît cuantumul dublu şi mai mic decît cuantumul triplu al capitalului minim necesar pot efectua activităţile enumerate la alin.(1) lit.a)–k) şi n);

c) băncile cu un capital mai mare decît cuantumul triplu al capitalului minim necesar pot efectua toate activităţile enumerate la alin.(1).

(3) Nici o bancă nu se poate angaja în activităţi financiare neprevăzute în autorizaţie.

[Art.26 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive

(1) Instituţiilor financiare li se interzice:

a) angajarea în tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziţie dominantă pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;

b) angajarea în activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru terţi.

(2) Nici o instituţie financiară nu are dreptul de a cere vreunei persoane să încheie contracte de servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a încheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare.

(3) Nici o bancă şi nici o instituţie financiară afiliată băncii nu poate:

a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa valori mobiliare sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-şi achite obligaţiile către afiliată;

b) subscrie sau plasa valori mobiliare ale unei persoane şi acorda totodată credite acestei persoane ca ea să-şi plătească datoria, dobînda sau dividendele la astfel de valori mobiliare;

c) subscrie, plasa sau distribui valori mobiliare, cu excepţia valorilor mobiliare de stat, şi, în decursul a 60 de zile de la vînzare, cumpăra sau recomanda altora, în calitate de manager de active sau de consultant în probleme de investiţii, să le procure.

(4) Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:

a) active ale acestei afiliate;

b) valori mobiliare care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori valori mobiliare care au fost subscrise, plasate sau distribuite de ea în decursul anului precedent.

(5) Nici o bancă nu poate acorda credite sau facilita primirea de credite pentru cumpărarea unor valori mobiliare subscrise, plasate sau distribuite de către o afiliată a sa.

[Art.27 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 28. Măsuri de prudenţă

(1) Băncile sînt obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:

a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve;

b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate în relaţii speciale cu banca;

c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii, de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate în relaţii speciale cu banca).

(2) Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:

a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;

b) suma totală maximă de investiţii în imobil sau categoriile specifice ale acestora;

c) clasificarea şi evaluarea activelor, precum şi provizioanele specifice de risc ce trebuie făcute, pe baza unor astfel de clasificări şi evaluări, pentru acoperirea eventualelor pierderi legate de credite şi termenele cînd dobînzile de la aceste credite nu mai pot fi considerate ca venit decît dacă sînt plătite de fapt;

d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;

e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;

f) poziţiile neasigurate în valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o anumită limită.

(3) Nerespectarea cerinţelor indicate la alin.(1) şi la alin.(2) atrage după sine sancţiunile prevăzute la art.38.

(4) Banca nu poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că în consecinţă capitalul reglementat va fi mai mic decît capitalul minim necesar.

(5) Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea.

(6) Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct în activităţi de întreprinzător sau în servicii altele decît cele financiare.

[Art.28 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare

Instituţia financiară trebuie să întocmească şi să ţină la sediul său central următoarele documente:

a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;

b) registrul acţionarilor săi, inclusiv numărul de acţiuni înregistrate pe numele fiecărui acţionar, conform Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare;

c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului său;

d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale ale acţionarilor;

e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective, operaţiunile efectuate, situaţia sa financiară;

f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;

g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.

[Art.29 completat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 30. Informarea publicului

Instituţia financiară trebuie să dea periodic publicităţii informaţii veridice despre activitatea sa financiară, despre condiţiile în care acceptă depozite şi acordă credite, despre ratele dobînzii în modul stabilit de Banca Naţională.

Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu persoanele aflate în relaţii speciale cu banca

(1) Băncile nu pot acorda credite unei persoane aflate în relaţii speciale cu banca sau în interesul ei, dacă astfel de credite nu se acordă în genere sau se acordă în condiţii mai puţin avantajoase persoanelor care nu se află în astfel de relaţii cu banca. În scopul aplicării acestei prevederi, este considerat persoană care se află în relaţii speciale cu banca: orice administrator al băncii; orice persoană aflată în legătură de rudenie de gradul întîi şi doi cu un astfel de funcţionar; acţionarii cu cote substanţiale; persoanele afiliate băncii. Pe lîngă aceasta, nici o bancă nu trebuie să acorde credit unei persoane care se află în relaţii speciale cu ea ori în interesul ei dacă în consecinţă suma tuturor creditelor acordate unor astfel de persoane va depăşi cuantumul stabilit de Banca Naţională.

(2) Creditele acordate de bancă unei instituţii financiare care se află în relaţii speciale cu ea vor fi supuse unor condiţii şi restricţii stabilite de Banca Naţională. În scopul aplicării acestei prevederi, se consideră instituţie financiară care se află în relaţii speciale cu banca: orice persoană sau grup de astfel de persoane acţionînd în comun, avînd în mod direct sau indirect un interes în acordarea de către bancă a unui credit; orice unitate economică în care banca are o cotă substanţială.

(3) Banca nu poate acorda credite nici unui funcţionar al său, decît în limitele stabilite de Banca Naţională.

[Art.31 modificat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Articolul 32. Acordarea de credite

(1) Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar termenele stabilite şi toate condiţiile tranzacţiilor respective.

(2) La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop, băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin regulamentele lor de creditare.

[Art.32 în redacţia Legii nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

Capitolul V

CONTURI, DĂRI DE SEAMĂ, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

Articolul 33. Conturile şi dările de seamă financiare

(1) Instituţiile financiare trebuie să ţină permanent conturi şi registre şi să întocmească periodic dări de seamă care să reflecte operaţiunile şi situaţia financiară conform practicii contabile general acceptate.

(2) Conturile şi dările de seamă financiare trebuie să corespundă standardelor de contabilitate, stabilite de Banca Naţională, respectîndu-se cerinţele de întocmire a conturilor instituţiilor financiare, inclusiv de creare a provizioanelor pentru activele dubioase şi compromise şi de stabilire a termenelor de trecere în cont a veniturilor.

(3) Conturile, registrele şi dările de seamă financiare ale instituţiilor financiare trebuie să reflecte operaţiunile şi starea financiară a filialelor şi sucursalelor şi să fie întocmite atît separat, cît şi în mod consolidat.

Articolul 34. Auditul extern

(1) Banca trebuie să încheie contract cu o firmă de audit independentă acceptată de Banca Naţională, care:

a) îi acordă asistenţă în ţinerea evidenţei contabile în conformitate cu principiile stabilite de Banca Naţională;

b) întocmeşte un raport despre activitatea ei anuală şi un aviz despre veridicitatea cu care dările de seamă reflectă starea ei financiară, în conformitate cu prezenta lege;

c) controlează corectitudinea metodelor şi procedeelor de audit şi de control intern şi face recomandări de remediere;

d) informează Banca Naţională despre orice acţiune frauduloasă comisă de funcţionarii băncii sau ai filialelor ei, precum şi despre orice neregulă din administrarea şi din efectuarea operaţiunilor care ar putea conduce la pierderi materiale pentru bancă sau filiala sa.

(2) În banca ale cărei active nu depăşesc suma stabilită de Banca Naţională, funcţiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din bancă aprobat de Banca Naţională.

Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului extern şi raportului anual

Banca, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, va publica, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale, bilanţul şi avizul auditului extern şi va edita raportul anual, eliberînd gratuit publicului copii de pe acesta din urmă.

Articolul 36. Inspecţia filialelor

(1) Prevederile art.34 şi art.35 pot fi aplicate, prin actele normative ale Băncii Naţionale, şi filialelor băncii ca unor sucursale. Cerinţele statutului şi ale regulamentelor băncii privind întocmirea dărilor de seamă se pot aplica şi filialelor.

(2) Funcţiile comisiei de cenzori a filialei unei bănci străine pot fi exercitate de un comitet de audit sau de un alt organ reprezentativ al băncii străine.

Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

(1) Banca va întocmi şi va prezenta Băncii Naţionale, conform regulamentelor acesteia, rapoarte despre administrarea, operaţiunile, lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea sa şi ale sucursalelor sale, atît separat, cît şi în mod consolidat, în scopul evaluării stării financiare a băncii şi a fiecărei sucursale.

(2) Banca, filialele, sucursalele sale, inclusiv cele din străinătate, vor fi supuse unor inspecţii efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de experţi contabili şi contabili autorizaţi, numiţi de aceasta. Asupra băncii care este filială sau sucursală a unei bănci străine sau care are o cotă substanţială în capitalul unei bănci străine astfel de inspecţii pot fi efectuate de experţii contabili şi contabilii autorizaţi care supraveghează activitatea financiară din ţara respectivă.

(3) Banca şi sucursalele sale vor permite accesul în bancă inspectorilor Băncii Naţionale, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, numiţi de aceasta, şi vor conlucra cu ei.

(4) În cadrul inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii Naţionale, experţii contabili şi contabilii autorizaţi numiţi de ea au dreptul:

a) să examineze conturile, registrele şi orice alte documente;

b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la activitatea şi operaţiunile efectuate.

(5) Accesul organelor fiscale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al organelor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi ale altor organe, învestite cu funcţii de control, în instituţiile financiare pentru a efectua controale şi punerea la dispoziţia acestor organe a informaţiilor şi documentelor sau copiilor de pe acestea, necesare pentru exercitarea funcţiilor încredinţate, în limitele competenţei lor, se permit şi se înfăptuiesc în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea organelor menţionate.

[Art.37 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.37 completat prin Legea nr.290-XV din 22.07.2004, în vigoare 06.08.2004]

[Art.37 completat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

[Art.37 modificat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001, în vigoare 13.09.2001]

Capitolul VI

ACŢIUNI ILEGALE, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere şi sancţiuni

(1) Dacă se constată că banca (instituţia financiară), proprietarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile din autorizaţie, obligaţiile fiduciare ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întîrziere, au raportat date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luînd în considerare specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare), Banca Naţională poate:

a) emite un avertisment;

b) încheia cu banca (instituţia financiară) un acord care prevede măsuri de remediere;

c) emite ordonanţă privind încetarea încălcărilor, efectuarea măsurilor de remediere şi aplicarea de sancţiuni;

d) aplica şi percepe incontestabil amendă băncii (instituţiei financiare) pînă la 0,5 la sută din capitalul băncii (instituţiei financiare) şi/sau administratorilor între 1-10 salarii medii pe activităţi financiare conform datelor Biroului Naţional de Statistică din luna precedentă datei constatării faptei, inclusiv pentru neîndeplinirea deciziei de sistare a tranzacţiei;

e) retrage confirmarea dată administratorilor băncii (instituţiei financiare);

f) limita sau suspenda activitatea băncii (instituţiei financiare);

g) substitui autorizaţia în dependenţă de mărimea capitalului minim necesar conform art.26 alin.(2);

h) retrage autorizaţia.

(2) În urma constatării celor prevăzute la alin.(1), Banca Naţională poate impune băncii (instituţiei financiare):

a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;

b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;

c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa decît dacă acest credit este garantat prin valori mobiliare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;

d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea;

e) să modifice, să reducă sau să suspende orice activitate pe care o consideră ca fiind excesiv de riscantă;

f) să destituie unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile precedente momentului în care banca (instituţia financiară) a înregistrat pierderi de capital;

g) să înstrăineze sau să lichideze sucursala dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;

h) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii) şi un salariu care să depăşească cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care banca a înregistrat pierderi de capital.

(3) În cazul în care se constată că banca este în incapacitate de plată sau în supraîndatorare, sau capitalul, pentru care Banca Naţională cere mărimea minimă, este mai mic de 2/3 faţă de capitalul reglementat minim necesar şi există pericolul ca banca să intre în incapacitate de plată, pe lîngă aplicarea măsurilor şi sancţiunilor, prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), Banca Naţională retrage autorizaţia şi sesizează instanţa de judecată competentă pentru declanşarea procesului de insolvabilitate. În sensul prezentului alineat, "incapacitatea de plată" este situaţia în care 10 la sută din obligaţiunile curente nu au fost achitate la termen de către bancă.

(4) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la prezentul articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.

(5) Amenzile aplicate conform prezentului articol se varsă la bugetul de stat.

(6) Prin derogare de la prevederile legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ, numai acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în instanţa de judecată competentă, în decursul a 30 de zile de la data retragerii autorizaţiei, decizia de retragere a autorizaţiei, indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor alin.(3).

(7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în instanţa de judecată competentă. În procesul de judecată intentat Băncii Naţionale în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor respecta următoarele condiţii:

a) în cazul în care instanţa de judecată recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt neîntemeiate, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale, retragerea autorizaţiei rămînînd în vigoare;

b) contestarea sau acţiunea în justiţie nu va influenţa asupra procesului de lichidare şi nu va suspenda executarea actelor impuse de Banca Naţională.

[Art.38 completat prin Legea nr.243-XVI din 16.11.2007, în vigoare 14.12.2007]

[Art.38 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.38 în redacţia Legii nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001]

[Art.38 modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]

[Cap.VII (art.39-51) abrogat prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001, în vigoare 15.11.2001, capitolul VIII (art.52-56) devine, respectiv capitolul VII (art.39-43)]

[Cap.VII (art.48) modificat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001, în vigoare 13.09.2001]

[Cap.VII (art.44,48) modificat prin Legea nr.1007-XIV din 26.05.2000, în vigoare 22.06.2000]

[Cap.VII (art.39,51) modificat prin Legea nr.1554-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

[Cap.VII (art.48) modificat prin Legea nr.1143-XIII din 09.04.1997, în vigoare 09.04.1997]

[Cap.VII (art.43,44,51) modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii

(1) Instituţiile financiare care funcţionează ca bănci la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că au deja autorizaţie conform prevederilor prezentei legi.

(2) Cererile de acordare a autorizaţiei nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi se restituie solicitanţilor. Aceştia vor depune noi cereri în conformitate cu cerinţele prezentei legi.

(3) Instituţiile financiare a căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni contravin prezentei legi şi actelor normative emise în temeiul ei de Banca Naţională le vor pune în conformitate cu acestea în termenul stabilit de Banca Naţională prin regulament sau ordonanţă, dar nu mai tîrziu de 1 iulie 1996.

Articolul 40. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare

În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a întreprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi.

Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale

Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.

Articolul 42. Soluţionarea litigiilor

Litigiile dintre bănci, dintre bănci şi alte persoane, precum şi dintre Banca Naţională şi bănci, se soluţionează în instanţa judecătorească competentă în modul stabilit de legislaţie.

[Art.42(55) modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]

Articolul 43. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

(2) Prin derogare de la art.39 alin.(3), prevederile art.38 alin.(3) şi alin.(4) intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.

(3) Guvernul, în termen de o lună, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

(4) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:

- Legea nr.601-XII din 12 iunie 1991 cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.602-XII din 12 iunie 1991 despre punerea în aplicare a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.810-XII din 18 decembrie 1991 despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.811-XII din 18 decembrie 1991 privind punerea în aplicare a Legii despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.1233-XII din 15 decembrie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.166-XIII din 1 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.167-XIII din 1 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.419-XIII din 29 martie 1995 pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

(5) Se propune Preşedintelui Republicii Moldova să abroge Decretul nr.36-p din 25 aprilie 1995 privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

[Art.43 modificat prin Legea nr.249-XVI din 21.10.2005, în vigoare 18.11.2005]