L E G E A

instituţiilor financiare

nr. 550-XIII  din  21.07.1995

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

Articolul 2. Acţiunea prezentei legi

Articolul 3. Noţiuni principale

Capitolul II

AUTORIZAREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a autoriza

Articolul 5. Stabilirea capitalului minim

Articolul 6. Cererea pentru eliberarea autorizaţiei

Articolul 7. Decizia privind eliberarea autorizaţiei

Articolul 8. Termenul autorizaţiei. Autorizarea activităţii suplimentare. Plăţile

Articolul 9. Registrul băncilor

Articolul 10. Retragerea autorizaţiei

Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei

Articolul 12. Interdicţii

Capitolul III

ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor

Articolul 14. Capitalul

Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele

Articolul 16. Fuziunea băncilor

Articolul 17. Statutul şi regulamentele

Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control

Articolul 19. Consiliul băncii

Articolul 20. Comisia de cenzori

Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori

Articolul 22. Secretul comercial şi obligaţiile fiduciare

Articolul 23. Spălarea banilor

Articolul 24. Conflictele de interes

Capitolul IV

EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţele de prudenţă

Articolul 26. Activităţile financiare

Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive

Articolul 28. Măsuri de prudenţă

Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare

Articolul 30. Informarea publicului

Articolul 31. Tranzacţiile cu persoanele aflate în relaţii speciale cu banca

Articolul 32. Acordarea de credite funcţionarilor băncii

Capitolul V

CONTURI, DĂRI DE SEAMĂ, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

Articolul 33. Conturile şi dările de seamă financiare

Articolul 34. Auditul extern

Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului extern şi raportului anual

Articolul 36. Inspecţia filialelor

Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

Capitolul VI

ACŢIUNI ILEGALE, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere şi sancţiuni

Capitolul VII

LICHIDAREA

Articolul 39. Numirea administratorului în oficiu

Articolul 40. Principalele drepturi şi obligaţii ale administratorului în oficiu

Articolul 41. Acţiunile întreprinse de administratorul în oficiu

Articolul 42. Comunicarea lichidării

Articolul 43. Contestarea deciziei de lichidare

Articolul 44. Efectele lichidării

Articolul 45. Procedura de lichidare

Articolul 46. Onorarea cerinţelor faţă de bancă

Articolul 47. Pretenţiile privind onorarea cerinţelor

Articolul 48. Priorităţi la onorarea cerinţelor

Articolul 49. Darea de seamă

Articolul 50. Condiţiile privind numirea administratorului în oficiu

Articolul 51. Dispoziţii diverse privind administratorul în oficiu

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 52. Dispoziţii tranzitorii

Articolul 53. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare

Articolul 54. Actele normative ale Băncii Naţionale

Articolul 55. Soluţionarea litigiilor

Articolul 56. Dispoziţii finale

Parlamentul adoptă prezenta lege

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

Prezenta lege are ca obiect protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv şi facilitarea acţiunii forţelor de piaţă în prestarea serviciilor financiare.

Articolul 2. Acţiunea prezentei legi

(1) Prezenta lege se aplică pentru instituţiile financiare, cu excepţia celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienţei resurselor lor, Banca Naţională le scuteşte parţial sau total de prevederile prezentei legi.

(2) Banca Naţională are dreptul să impună adăugător instituţiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:

acţiune cu drept de vot – acţiune simplă sau acţiune de un alt tip care dă titularului ei drept de vot în conformitate cu statutul emitentului;

administrator – persoană angajată într-un post de conducere în cadrul unei instituţii financiare sau unei alte unităţi economice, precum şi membru al consiliului instituţiei, al comisiei de cenzori, sau o altă persoană care este învestită să-şi asume obligaţii de sine stătător sau împreună cu alţii în numele unităţii economice;

afiliată a unei persoane juridice este sucursala acestei persoane juridice sau compania a cărei sucursală este această persoană juridică, sau compania care este controlată la egal cu această persoană juridică;

bancă – instituţie financiară care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;

capital – valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituţie financiară, reprezentînd diferenţa dintre active şi pasive;

capital reglementat – fondurile proprii pe care instituţia financiară trebuie să le menţină în conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale în care sînt stabilite părţile componente ale capitalului reglementat şi suma minimă pe care instituţia trebuie să o menţină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor;

cotă de participare la capital – drept de proprietate sau de vot în capitalul unei unităţi economice;

cotă substanţială – drept de proprietate direct sau indirect care reprezintă echivalentul de 10 la sută sau mai mult din capitalul unităţii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influenţe considerabile asupra managementului sau activităţii acesteia;

creanţă – orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent, precum şi orice instrument negociabil care acordă dreptul de a achiziţiona o altă creanţă negociabilă prin subscriere sau schimb. Creanţele negociabile pot fi în formă de certificat sau de înscris în registrul contabil;

credit – orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată;

depozit – sumă de bani depusă care:

- urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare);

- nu se raportă la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;

- este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt document al depozitarului;

depozite personale – depozite ale persoanelor fizice în limite stabilite de Banca Naţională pentru bănci;

distribuire a capitalului – distribuire, efectuată de instituţia financiară către proprietari, a banilor sau a altor valori obţinute pe baza proprietăţii lor, cu excepţia:

- dividendelor constituite numai din acţiuni ale instituţiei sau din drepturi de a achiziţiona astfel de acţiuni;

- sumei plătite în baza depozitelor la o bancă cooperatistă care, conform determinării făcute de Banca Naţională, nu reprezintă o distribuire în sensul art.28 alin.(4);

documentaţie de credit:

- acord încheiat de o instituţie financiară cu o altă persoană pentru acordarea de credit în care se indică suma şi destinaţia creditului, rata dobînzii, termenele de rambursare şi alte condiţii, semnat de persoanele care autorizează creditul în numele împrumutătorului;

- business-planul;

- darea de seamă financiară curentă a împrumutatului şi orice dovadă a măsurii în care împrumutatul este îndatorat;

- descrierea şi evaluarea fiecărui gaj al împrumutatului grevat de ipotecă sau de un alt drept de achiziţie ori de sustragere care serveşte drept garanţie pentru plata datoriilor;

- alte documente;

filială – unitate aparte, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele;

instituţie financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;

măsură de remediere – măsură de corectare a încălcărilor enumerate la art.38, care constă în:

- întocmirea unui plan de majorare a capitalului reglementat;

- formarea unor comisii ale consiliului băncii de supraveghere a creditelor, de gestiune a activelor şi pasivelor, de audit şi control intern;

- înlocuirea şefilor de subunităţi;

- crearea şi aplicarea unui sistem de control intern mai eficient;

- alte măsuri;

ordonanţă – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi cu privire la una sau mai multe instituţii financiare care nu constituie totalitatea instituţiilor financiare dintr-o categorie;

persoană – persoană fizică sau juridică, asociaţie sau grup de persoane acţionînd în comun, înregistrate ca atare sau nu;

regulament – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice;

sucursală – orice persoană juridică în care o altă persoană juridică sau un grup de persoane acţionînd în comun deţin:

- echivalentul de 50 la sută sau mai mult de acţiuni cu drept de vot;

- o cotă substanţială care permite acestei alte persoane juridice sau grup de persoane să exercite un control real asupra managementului sucursalei şi activităţii ei.

Capitolul II

AUTORIZAREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a autoriza

Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera autorizaţii băncilor.

Articolul 5. Stabilirea capitalului minim

(1) Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim pentru băncile care se înfiinţează şi cota maximă a fiecărui acţionar.

(2) Banca Naţională poate stabili diferite niveluri ale capitalului minim al băncii în funcţie de zona demografică în care se înfiinţează ea. Cerinţele trebuie să fie unice pentru băncile situate în aceeaşi zonă.

Articolul 6. Cererea pentru eliberarea autorizaţiei

(1) Pentru eliberarea autorizaţiei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art.26, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:

a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;

b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;

c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;

d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 10 la sută sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul aplicării acestei prevederi asupra persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;

e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.

(2) În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru eliberarea autorizaţiei, poate cere solicitantului date suplimentare.

(3) Cererea de eliberare a autorizaţiei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta în modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.

Articolul 7. Decizia privind eliberarea autorizaţiei

(1) În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera autorizaţie trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin.(2).

(2) Banca Naţională eliberează autorizaţie numai dacă este pe deplin convinsă că:

a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;

b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote substanţiale corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi autorizaţie;

c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.

(3) După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea autorizaţiei:

a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul minim necesar;

b) angajarea de specialişti;

c) încheierea de contract cu o firmă de audit, conform art.34;

d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.

(4) Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.

(5) Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează autorizaţia în termen de o lună.

(6) Băncii străine se acordă autorizaţii pentru filiale şi sucursale dacă:

a) în ţara de origine banca străină este autorizată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;

b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de autorizaţii;

c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din ţara de origine.

(7) Instituţiile care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc autorizaţie în modul stabilit de Banca Naţională.

Articolul 8. Termenul autorizaţiei. Autorizarea activităţii suplimentare. Plăţile

(1) Autorizaţiile se acordă pentru un termen nedeterminat şi sînt netransferabile.

(2) Băncile al căror capital a atins nivelul care le-ar permite să efectueze activităţi financiare suplimentare în conformitate cu art.26 pot depune la Banca Naţională o cerere în modul stabilit.

(3) Dacă Banca Naţională constată creşterea capitalului băncii solicitante la nivelul necesar, poate să-i autorizeze angajarea în activităţi financiare suplimentare. În caz contrar, va respinge în scris cererea, motivînd refuzul.

(4) Banca Naţională poate încasa plăţi, stabilite de Consiliul de administraţie, pentru examinarea cererii de eliberare a autorizaţiei, pentru eliberarea şi pentru deţinerea autorizaţiei. Astfel de plăţi se transferă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care cererea este respinsă sau banca nu-şi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.

Articolul 9. Registrul băncilor

(1) Banca Naţională ţine registrul central al băncilor, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art.17. Acest registru va fi accesibil permanent publicului.

(2) În toate unităţile teritoriale ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul central al băncilor care vor fi accesibile permanent publicului.

(3) Băncile ale căror autorizaţii au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.

Articolul 10. Retragerea autorizaţiei

(1) Banca Naţională poate retrage autorizaţia băncii în cazul în care:

a) retragerea autorizaţiei este solicitată de bancă;

b) au fost comise încălcările enumerate la art.38;

c) autorizaţia a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la el;

d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării autorizaţiei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;

e) a fost retrasă autorizaţia unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;

f) a avut loc fuziunea băncilor sau vinderea unei părţi substanţiale din activele băncii;

g) deţinătorul unei cote substanţiale în bancă a transferat sau a pierdut în alt mod această cotă fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale;

h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de proprietarii ei sau încetează să existe ca unitate juridică independentă;

i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare a autorizaţiei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice.

(2) În cazul în care retragerea autorizaţiei este solicitată de bancă, Banca Naţională decide în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.

(3) Autorizaţia eliberată unei bănci străine pentru filialele ei trebuie să fie retrasă de Banca Naţională în cazul în care banca străină a pierdut împuternicirea de a desfăşura activităţi de acceptare a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile în ţara de origine.

(4) Decizia motivată a Băncii Naţionale de a retrage autorizaţia trebuie să fie imediat comunicată în scris băncii şi filialei respective, precum şi inspectoratului fiscal.

Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei

(1) Decizia de retragere a autorizaţiei se publică, în cel mult 7 zile de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale.

(2) Decizia de retragere a autorizaţiei intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la o altă dată prevăzută în ea.

(3) De la data intrării în vigoare a deciziei de retragere a autorizaţiei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii autorizaţiei.

Articolul 12. Interdicţii

(1) Nici o persoană nu poate practica activităţi financiare fără autorizaţie emisă de Banca Naţională.

(2) Nici o persoană, cu excepţia băncilor, nu poate accepta depozite personale sau echivalente ale acestora.

(3) Nici o persoană care nu are autorizaţie emisă de Banca Naţională nu poate să utilizeze referitor la activitatea sa cuvîntul “bancă” sau derivate ale lui, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor este recunoscută de lege sau de un acord internaţional şi cînd este evident din context că acest cuvînt şi derivatele lui nu se referă la activitate financiară.

(4) Nici o bancă străină nu poate desfăşura direct activitate financiară în Republica Moldova decît prin filiale şi sucursale pentru care Banca Naţională a emis autorizaţie.

(5) Nici o persoană nu poate atrage depozite prin reprezentare eronată a faptelor, creare a unor aparenţe, prin inducere în eroare sau prin alte manipulări.

Capitolul III

ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor

(1) Băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni. Prevederile Legii cu privire la societăţile pe acţiuni care vin în contradicţie cu prezenta lege nu au putere juridică asupra ei.

(2) Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.

(3) Banca este în drept să încheie contracte, să posede şi să dispună de bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în proces.

Articolul 14. Capitalul

Suma minimă pe care băncile trebuie să o menţină în calitate de capital reglementat şi suma minimă care trebuie să fie subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabilesc de Banca Naţională.

Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele

(1) Transferul prin tranzacţii a unei cote din capitalul băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, dacă în urma unui astfel de transfer orice persoană sau orice persoane care acţionează în comun vor deţine direct sau indirect o cotă substanţială în capitalul acestei bănci. Decizia privind o astfel de autorizaţie se emite conform art.7 alin.(2).

(2) Fără autorizaţia scrisă a Băncii Naţionale nici o bancă, singură sau în acord cu una sau mai multe persoane cu care acţionează împreună, direct sau indirect, nu poate:

a) să deţină în capitalul unei unităţi economice, angajate în alte activităţi decît cele financiare, o cotă care fie că reprezintă o cotă substanţială, fie că depăşeşte, conform valorii ei curente, 15 la sută din capitalul reglementat al băncii;

b) să deţină valoarea curentă totală a unor astfel de cote ce depăşeşte 50 la sută din capitalul reglementat.

(3) Nu este necesară autorizarea Băncii Naţionale pentru cotele de participare la capital:

a) achiziţionate de bancă în schimbul rambursării creditului acordat de ea. În acest caz banca poate să dispună de astfel de cote cel mult un an sau o perioadă de timp mai mare stabilită de Banca Naţională în cazuri excepţionale;

b) deţinute de bancă în calitate de agent.

Articolul 16. Fuziunea băncilor

Fuziunea băncilor sau vînzarea unei părţi substanţiale din activele băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform art.7 alin.(2). În caz de fuziune a băncilor, autorizaţia se acordă numai dacă banca ce se constituie în urma fuziunii a primit deja autorizaţie. Nu pot fi permise fuziunile care intră în contradicţie cu art.27.

Articolul 17. Statutul şi regulamentele

(1) Banca trebuie să aibă un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea nominală a acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris.

(2) Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul său, care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:

a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de administrare şi de control;

b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;

c) limitele competenţei administratorilor şi ale funcţionarilor băncii de a se angaja în activităţi financiare în numele şi în favoarea băncii;

d) funcţiile comisiei de cenzori şi ale altor comisii permanente.

(3) Băncile prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut şi de pe regulamentele băncii, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor.

Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control

(1) Organul de administrare al băncii este consiliul băncii, care exercită funcţii de supraveghere şi elaborează politica băncii.

(2) Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei.

Articolul 19. Consiliul băncii

(1) Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului.

(2) Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:

a) care este sau care va deveni membru de consiliu în 2 sau mai multe bănci;

b) căreia i s-a retras prin lege dreptul de a fi membru al consiliului băncii;

c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale;

d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.

(3) Consiliul băncii şi membrii lui nu pot delega unor alte persoane responsabilităţile lor.

Articolul 20. Comisia de cenzori

(1) Comisia de cenzori este alcătuită din 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori.

(2) Comisia de cenzori:

a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;

b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoartele respective;

c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.

(3) Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sînt în drept să se abţină de la votare.

Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori

Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscală etc.

Articolul 22. Secretul comercial şi obligaţiile fiduciare

(1) Administratorii, funcţionarii şi agenţii băncii, actuali şi precedenţi, sînt obligaţi să păstreze secretul comercial, să nu folosească în interes personal sau al unor terţi, decît al băncii în care lucrează sau au lucrat, informaţiile obţinute în exerciţiul funcţiunii şi să nu permită accesul altor persoane la aceste informaţii.

(2) Astfel de informaţii pot fi aduse numai la cunoştinţa Băncii Naţionale, inspectorilor ei, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi externi acceptaţi de ea, organelor judiciare şi de anchetă, Curţii de Conturi, după cum prevede legislaţia, precum şi în cazul în care protecţia intereselor băncii în cadrul unor acţiuni în justiţie necesită dezvăluirea secretului comercial.

(3) Băncile trebuie să stabilească proceduri convenabile astfel încît administratorii şi funcţionarii lor să nu fie puşi în situaţia cînd obligaţiile lor faţă de un client intră în conflict cu obligaţiile faţă de un alt client sau cînd interesele lor proprii intră în conflict cu obligaţiile faţă de un client.

[Art.22 completat prin Legea nr.815-XIII din 24.04.1996, în vigoare 16.05.1996]

Articolul 23. Spălarea banilor

(1) Banca nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor legale ale faptelor ei.

(2) Se consideră că banca ştie de originea ilegală a banilor sau a altor valori cînd faptul acesta este dedus din circumstanţe de facto obiective.

(3) Banca trebuie să aducă la cunoştinţa autorităţilor competente faptele cunoscute ei care denotă că banii sau alte valori provin din activităţi criminale, în modul stabilit de legislaţie. Acordarea unor astfel de informaţii nu este considerată încălcare a prevederilor art.22.

Articolul 24. Conflictele de interes

(1) Orice administrator al băncii care este parte într-un contract efectiv sau într-un contract propus băncii privind interese materiale sau care este conducător al unei persoane constituită parte într-un contract material efectiv sau propus băncii sau care are un interes material faţă de această persoană trebuie să dezvăluie în scris băncii interesul său material în momentul în care ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de contract.

(2) Orice administrator este obligat să prezinte consiliului băncii, cel puţin o dată pe an, o notă scrisă, în care să dezvăluie suficient conflictul de interese. Se consideră dezvăluire suficientă a conflictului de interese indicarea numelui şi adresei asociaţilor administratorului, detaliilor esenţiale despre activităţile lui, intereselor de familie care confirmă că acesta are interese materiale în contractele încheiate cu orice persoană numită în notă.

(3) Administratorul care are interes material într-un contract trebuie să părăsească orice şedinţă la care este pus în discuţie acest contract. Totodată, prezenţa administratorului la şedinţă se ia în calcul la stabilirea cvorumului, iar la votare se consideră că acesta s-a abţinut. În caz de paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei se consideră hotărîtor.

(4) Se consideră material, în aplicarea alin.(1) şi alin.(2), interesul legat de averea, activitatea comercială sau interesul de familie (rudele de gradul întîi şi doi) al persoanei interesate. Se consideră interesată persoana care are interes material în companie în cazul în care posedă în aceasta, direct sau indirect, o cotă substanţială sau este administratorul ei, precum şi în societate în nume colectiv sau în societate în comandită, în cazul în care este membrul ei.

(5) Dacă administratorul nu a dezvăluit conflictul de interese:

a) judecătoria poate, la cererea băncii, a unui sau a mai multor acţionari ai ei sau a Băncii Naţionale, să suspende contractul pe un termen stabilit de prima;

b) Banca Naţională poate suspenda din funcţie administratorul pe un termen de cel mult un an sau îl poate destitui prin ordonanţă.

(6) Independent de obligaţiile fiduciare enumerate la art.22 alin.(3), administratorul băncii are obligaţia fiduciară faţă de banca în care îşi desfăşoară activitatea şi faţă de clienţii băncii de a pune interesele băncii şi ale clienţilor mai presus de interesul pecuniar propriu.

Capitolul IV

EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţele de prudenţă

(1) Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională.

(2) Instituţiile financiare trebuie să menţină în permanenţă un capital adecvat şi resurse lichide suficiente în corespundere cu tipul activităţii lor financiare şi să asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.

Articolul 26. Activităţile financiare

(1) Activităţi financiare sînt:

a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;

b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale etc.);

c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii hîrtiilor de valoare), de:

- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);

- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;

- instrumente privind rata de schimb şi rata dobînzii;

- titluri de valoare;

d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;

e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.);

f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);

g) leasing financiar;

h) acordarea de servicii aferente la credit;

i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit.a) şi b);

j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;

k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi administrarea hîrtiilor de valoare şi altor valori etc.;

l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;

m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;

n) orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţională.

(2) Băncile pot desfăşura, conform autorizaţiei, activitate financiară după cum urmează:

a) băncile cu un capital care atinge cuantumul minim pînă la cuantumul dublu al capitalului minim necesar pot efectua activităţile enumerate la alin.(1) lit.a)–i) şi n);

b) băncile cu un capital mai mare decît cuantumul dublu şi mai mic decît cuantumul triplu al capitalului minim necesar pot efectua activităţile enumerate la alin.(1) lit.a)–j) şi n);

c) băncile cu un capital mai mare decît cuantumul triplu al capitalului minim necesar pot efectua toate activităţile enumerate la alin.(1).

(3) Nici o bancă nu se poate angaja în activităţi financiare neprevăzute în autorizaţie.

Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive

(1) Instituţiilor financiare li se interzice:

a) angajarea în tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziţie dominantă pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;

b) angajarea în activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru terţi.

(2) Nici o instituţie financiară nu are dreptul de a cere vreunei persoane să încheie contracte de servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a încheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare.

(3) Nici o bancă şi nici o instituţie financiară afiliată băncii nu poate:

a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa titluri sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-şi achite obligaţiile către afiliată;

b) subscrie sau plasa titluri ale unei persoane şi acorda totodată credite acestei persoane ca ea să-şi plătească datoria, dobînda sau dividendele la astfel de titluri;

c) subscrie, plasa sau distribui titluri şi, în decursul a 60 de zile de la vînzare, cumpăra sau recomanda altora, în calitate de manager de active sau de consultant în probleme de investiţii, să le procure.

(4) Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:

a) active ale acestei afiliate;

b) titluri care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori titluri care au fost subscrise, plasate sau distribuite de ea în decursul anului precedent.

(5) Nici o bancă nu poate acorda credite sau facilita primirea de credite pentru cumpărarea unor titluri subscrise, plasate sau distribuite de către o afiliată a sa.

Articolul 28. Măsuri de prudenţă

(1) Băncile sînt obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:

a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve;

b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate în relaţii speciale cu banca;

c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii, de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate în relaţii speciale cu banca).

(2) Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:

a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;

b) suma totală maximă de investiţii în imobil sau categoriile specifice ale acestora;

c) clasificarea şi evaluarea activelor, precum şi provizioanele specifice de risc ce trebuie făcute, pe baza unor astfel de clasificări şi evaluări, pentru acoperirea eventualelor pierderi legate de credite şi termenele cînd dobînzile de la aceste credite nu mai pot fi considerate ca venit decît dacă sînt plătite de fapt;

d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;

e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;

f) poziţiile neasigurate în valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o anumită limită.

(3) Nerespectarea cerinţelor indicate la alin.(1) şi la alin.(2) atrage după sine sancţiunile prevăzute la art.38.

(4) Banca nu poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că în consecinţă capitalul reglementat va fi mai mic decît capitalul minim necesar.

(5) Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct în activităţi de întreprinzător sau în servicii altele decît cele financiare.

Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare

Instituţia financiară trebuie să întocmească şi să ţină la sediul său central următoarele documente:

a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;

b) registrul acţionarilor săi, inclusiv numărul de acţiuni înregistrate pe numele fiecărui acţionar;

c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului său;

d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale ale acţionarilor;

e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective, operaţiunile efectuate, situaţia sa financiară;

f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;

g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.

Articolul 30. Informarea publicului

Instituţia financiară trebuie să dea periodic publicităţii informaţii veridice despre activitatea sa financiară, despre condiţiile în care acceptă depozite şi acordă credite, despre ratele dobînzii în modul stabilit de Banca Naţională.

Articolul 31. Tranzacţiile cu persoanele aflate în relaţii speciale cu banca

(1) Băncile nu pot acorda credite unei persoane aflate în relaţii speciale cu banca sau în interesul ei, dacă astfel de credite nu se acordă în genere sau se acordă în condiţii mai puţin avantajoase persoanelor care nu se află în astfel de relaţii cu banca. În scopul aplicării acestei prevederi, este considerat persoană care se află în relaţii speciale cu banca: orice administrator al băncii; orice persoană aflată în legătură de rudenie de gradul întîi şi doi cu un astfel de funcţionar; acţionarii cu cote substanţiale; persoanele afiliate băncii. Pe lîngă aceasta, nici o bancă nu trebuie să acorde credit unei persoane care se află în relaţii speciale cu ea ori în interesul ei dacă în consecinţă suma tuturor creditelor acordate unor astfel de persoane va depăşi cuantumul stabilit de Banca Naţională.

(2) Creditele acordate de bancă unei instituţii financiare care se află în relaţii speciale cu ea vor fi supuse unor condiţii şi restricţii stabilite de Banca Naţională. În scopul aplicării acestei prevederi, se consideră instituţie financiară care se află în relaţii speciale cu banca: orice persoană sau grup de astfel de persoane acţionînd în comun, avînd în mod direct sau indirect un interes în acordarea de către bancă a unui credit; orice unitate economică în care banca are o cotă substanţială.

Articolul 32. Acordarea de credite funcţionarilor băncii

Banca nu poate acorda credite nici unui funcţionar al său, decît în limitele stabilite de Banca Naţională.

Capitolul V

CONTURI, DĂRI DE SEAMĂ, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

Articolul 33. Conturile şi dările de seamă financiare

(1) Instituţiile financiare trebuie să ţină permanent conturi şi registre şi să întocmească periodic dări de seamă care să reflecte operaţiunile şi situaţia financiară conform practicii contabile general acceptate.

(2) Conturile şi dările de seamă financiare trebuie să corespundă standardelor de contabilitate, stabilite de Banca Naţională, respectîndu-se cerinţele de întocmire a conturilor instituţiilor financiare, inclusiv de creare a provizioanelor pentru activele dubioase şi compromise şi de stabilire a termenelor de trecere în cont a veniturilor.

(3) Conturile, registrele şi dările de seamă financiare ale instituţiilor financiare trebuie să reflecte operaţiunile şi starea financiară a filialelor şi sucursalelor şi să fie întocmite atît separat, cît şi în mod consolidat.

Articolul 34. Auditul extern

(1) Banca trebuie să încheie contract cu o firmă de audit independentă acceptată de Banca Naţională, care:

a) îi acordă asistenţă în ţinerea evidenţei contabile în conformitate cu principiile stabilite de Banca Naţională;

b) întocmeşte un raport despre activitatea ei anuală şi un aviz despre veridicitatea cu care dările de seamă reflectă starea ei financiară, în conformitate cu prezenta lege;

c) controlează corectitudinea metodelor şi procedeelor de audit şi de control intern şi face recomandări de remediere;

d) informează Banca Naţională despre orice acţiune frauduloasă comisă de funcţionarii băncii sau ai filialelor ei, precum şi despre orice neregulă din administrarea şi din efectuarea operaţiunilor care ar putea conduce la pierderi materiale pentru bancă sau filiala sa.

(2) În banca ale cărei active nu depăşesc suma stabilită de Banca Naţională, funcţiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din bancă aprobat de Banca Naţională.

Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului extern şi raportului anual

Banca, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, va publica, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale, bilanţul şi avizul auditului extern şi va edita raportul anual, eliberînd gratuit publicului copii de pe acesta din urmă.

Articolul 36. Inspecţia filialelor

(1) Prevederile art.34 şi art.35 pot fi aplicate, prin actele normative ale Băncii Naţionale, şi filialelor băncii ca unor sucursale. Cerinţele statutului şi ale regulamentelor băncii privind întocmirea dărilor de seamă se pot aplica şi filialelor.

(2) Funcţiile comisiei de cenzori a filialei unei bănci străine pot fi exercitate de un comitet de audit sau de un alt organ reprezentativ al băncii străine.

Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

(1) Banca va întocmi şi va prezenta Băncii Naţionale, conform regulamentelor acesteia, rapoarte despre administrarea, operaţiunile, lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea sa şi ale sucursalelor sale, atît separat, cît şi în mod consolidat, în scopul evaluării stării financiare a băncii şi a fiecărei sucursale.

(2) Banca, sucursalele sale vor fi supuse unor inspecţii efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de experţi contabili şi contabili autorizaţi, numiţi de aceasta. Asupra băncii care este filială sau sucursală a unei bănci străine sau care are o cotă substanţială în capitalul unei bănci străine astfel de inspecţii pot fi efectuate de experţii contabili şi contabilii autorizaţi care supraveghează activitatea financiară din ţara respectivă.

(3) Banca şi sucursalele sale vor permite accesul în bancă inspectorilor Băncii Naţionale, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, numiţi de aceasta, şi vor conlucra cu ei.

(4) În cadrul inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii Naţionale, experţii contabili şi contabilii autorizaţi numiţi de ea au dreptul:

a) să examineze conturile, registrele şi orice alte documente;

b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la activitatea şi operaţiunile efectuate.

(5) Organele fiscale au dreptul de acces în instituţiile financiare şi dreptul de a le solicita documentele necesare pentru a efectua inspecţii, ca unor contribuabili, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, cu acordul Băncii Naţionale.

Capitolul VI

ACŢIUNI ILEGALE, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere şi sancţiuni

(1) Dacă se constată că instituţia financiară, proprietarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile din autorizaţie, obligaţiile fiduciare ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, Banca Naţională poate:

a) emite un avertisment;

b) încheia cu instituţia financiară un acord care prevede acţiuni de remediere;

c) emite ordonanţă privind încetarea încălcărilor, efectuarea măsurilor de remediere;

d) aplica şi percepe incontestabil amendă pînă la mărimea triplă a venitului obţinut sau a prejudiciului cauzat, însă în nici un caz mai mică decît salariul mediu lunar înmulţit cu numărul de zile cît a continuat încălcarea plus costul cheltuielilor suportate de Banca Naţională în procesul examinării încălcărilor şi plăţile relevante în favoarea terţilor. Amenzile vor fi identice pentru instituţii similare ale căror active sînt comparabile şi care au comis fapte ilegale identice;

e) destitui administratorii instituţiei financiare;

f) suspenda activitatea instituţiei financiare;

g) retrage autorizaţia.

(2) În cazul în care se constată că, faţă de capitalul reglementat minim necesar, capitalul reglementat al instituţiei financiare este mai mic de 2/3, Banca Naţională, pe lîngă măsurile şi sancţiunile prevăzute la alin.(1), poate impune instituţiei:

a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;

b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;

c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa, decît dacă acest credit este garantat prin hîrtii de valoare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;

d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea.

(3) În cazul în care se constată că, faţă de capitalul reglementat minim necesar, capitalul reglementat al instituţiei financiare este mai mic de 1/2, Banca Naţională, pe lîngă măsurile şi sancţiunile prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), poate impune instituţiei:

a) să modifice, să reducă sau să suspende orice activitate pe care o consideră ca fiind excesiv de riscantă;

b) să destituie unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile precedente momentului în care instituţia a devenit decapitalizată, conform determinării Băncii Naţionale;

c) să se desesizeze sau să lichideze sucursala, dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;

d) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii) şi nici salariul care depăşeşte cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care, conform determinării Băncii Naţionale, instituţia a devenit decapitalizată.

(4) În cazul în care se constată că, faţă de capitalul reglementat minim necesar, capitalul reglementat al instituţiei financiare este mai mic de 1/4, pe lîngă aplicarea măsurilor şi sancţiunilor prevăzute la alin.(1), alin.(2) şi alin.(3), Banca Naţională va numi un administrator în oficiu.

(5) Măsurile şi sancţiunile prevăzute în acest articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.

(6) Amenzile aplicate conform acestui articol se varsă la bugetul de stat.

(7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în judecată sau arbitraj.

Capitolul VII

LICHIDAREA

Articolul 39. Numirea administratorului în oficiu

(1) Banca Naţională numeşte un administrator în oficiu pentru a lua în gestiune şi sub control banca şi retrage autorizaţia băncii, dacă a constatat:

a) încălcarea legii şi a altor acte normative, ceea ce ar putea conduce la insolvabilitate sau la pierderea substanţială de active sau de venituri, ori poate conduce la prejudicierea serioasă a intereselor deponenţilor. În sensul prezentului alineat “insolvabilitate” înseamnă:

- situaţie în care banca nu poate satisface cererile deponenţilor sau nu-şi poate achita obligaţiile curente;

- situaţie în care banca a înregistrat sau este pe cale să înregistreze pierderi care pot conduce la reducerea substanţială sau totală a capitalului reglementat;

b) reducerea capitalului reglementat la mai puţin de 1/4 faţă de capitalul reglementat minim necesar;

c) tăinuirea oricărui cont, registru şi altor documente, oricăror active ale sale sau refuzul de a le prezenta spre examinare persoanei autorizate de Banca Naţională.

(2) Banca Naţională numeşte un administrator în oficiu pentru a lua în gestiune şi sub control banca în cazul cînd persoanele faţă de care banca are obligaţii înştiinţează Banca Naţională că 10 la sută din astfel de obligaţii, conform bilanţului ei recent, nu au fost achitate de bancă. În cazul în care Banca Naţională nu ia măsurile prevăzute la alin.(1), persoanele se pot adresa în judecată pentru a o obliga să ia măsurile de rigoare.

(3) Administratorul în oficiu se numeşte în termen de:

a) 7 zile de la decizia Băncii Naţionale, emise în condiţiile alin.(1);

b) 15 zile de la data la care Banca Naţională a primit înştiinţarea în condiţiile alin.(2).

Articolul 40. Principalele drepturi şi obligaţii ale administratorului în oficiu

Administratorul în oficiu dispune de dreptul deplin şi exclusiv de a conduce şi controla banca şi de a lua orice măsură în vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumei maxime din vînzarea activelor, precum şi de dreptul:

a) de a continua sau a înceta orice operaţiune a băncii;

b) de a împrumuta bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;

c) de a opri sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.f) liniuţa a patra;

d) de a restabili plata ratelor dobînzii la pasivele băncii, cu condiţia ca aceste rate să nu fie mai mici decît cele care predomină pe piaţă;

e) de a angaja orice funcţionar, expert sau consultant profesionist;

f) de a executa în numele băncii orice operaţiune, de a intenta acţiuni în justiţie, ţinînd cont de faptul că el trebuie să obţină aprobarea Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:

- vînzarea oricărui activ al băncii în valoare de peste un milion de lei;

- acordarea de garanţii pe baza activelor băncii în favoarea creditorului care acordă băncii un credit nou de peste cinci sute de mii de lei;

- reducerea sau anularea oricărei cerinţe faţă de bancă dacă aceasta depăşeşte două sute de mii de lei;

- satisfacerea oricăror cerinţe faţă de bancă (cu excepţia cerinţelor care reies din angajamentele luate de administratorul în oficiu în exerciţiul funcţiunii) înainte de încheierea procedurilor prevăzute la art.46 şi art.47, inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori în sumele care, în opinia Băncii Naţionale, pot fi folosite în acest scop, dar luîndu-se în considerare că toţi deponenţii şi creditorii aflaţi în situaţii similare trebuie să fie trataţi în mod egal.

Articolul 41. Acţiunile întreprinse de administratorul în oficiu

(1) În decursul unui an de la data numirii sale, administratorul în oficiu întreprinde următoarele acţiuni, luînd în considerare că Banca Naţională trebuie să aprobe sau să respingă condiţiile de vînzare a băncii, conform art.16:

a) vinde banca;

b) organizează vînzarea parţială a activelor şi predarea parţială a pasivelor către alte bănci;

c) lichidează activele băncii în condiţiile prezentului capitol.

(2) În cazul alin.(1) lit.a) şi lit.b) administratorul în oficiu poate permite reducerea valorii unor pasive astfel încît deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decît ar primi în cazul lichidării băncii în condiţiile art.48.

(3) Administratorul în oficiu alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, după opinia sa, conduc la obţinerea sumei maxime din vînzarea activelor şi protejează interesele deponenţilor şi ale altor creditori.

(4) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vînzarea activelor băncii, administratorul în oficiu:

a) evaluează alternativele, luînd în considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicînd rata reală de reduceri;

b) documentează evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobînzii, rata de recuperare a activelor, rata inflaţiei, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.

Articolul 42. Comunicarea lichidării

Administratorul în oficiu, în decursul a 3 zile de la data numirii sale:

a) afişează la fiecare unitate teritorială a băncii un anunţ despre începutul lichidării şi retragerea autorizaţiei acesteia, despre data şi locul la care el intră în gestiunea băncii;

b) publică anunţul în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale;

c) transmite Băncii Naţionale, în decursul a 3 zile de la publicare, copiile de pe toate anunţurile.

Articolul 43. Contestarea deciziei de lichidare

(1) Acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în judecată ori în arbitraj, în decursul a 30 de zile de la data numirii administratorului în oficiu, decizia de lichidare a băncii, indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor art.39.

(2) Judecata ori arbitrajul examinează, în decursul a 10 zile de la primire, contestaţia valabilă în care sînt atacate, ca neîntemeiate, acţiunile Băncii Naţionale de iniţiere a procesului de lichidare conform art.39 şi ia deciziile respective.

(3) În cazul în care judecata sau arbitrajul recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt neîntemeiate, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale, retragerea autorizaţiei rămînînd în vigoare.

(4) În cazul în care judecata sau arbitrajul recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt întemeiate şi respinge contestaţia, procesul de lichidare continuă conform prezentei legi.

Articolul 44. Efectele lichidării

(1) În momentul în care administratorul în oficiu a intrat în gestiunea băncii:

a) Banca Naţională retrage autorizaţia băncii;

b) termenul legal, contractual sau de alt fel, la a cărui expirare orice drept sau datorie a băncii expiră sau se anulează, se prelungeşte cu 6 luni de la data expirării sau anulării;

c) orice drept asupra activelor băncii (cu excepţia drepturilor care existau cu 6 luni înainte de începutul lichidării) se anulează. Nici un drept asupra activelor băncii nu poate fi exercitat asupra activelor băncii în timpul lichidării băncii, cu excepţia drepturilor acordate de administratorul în oficiu conform art.40 sau cu excepţia drepturilor care se exercită în baza deciziei judecăţii ori arbitrajului emise pînă la numirea administratorului în oficiu, la o sumă de cel mult o sută de mii de lei;

d) plăţile sau transferurile de active ale băncii efectuate cu intenţia de a favoriza un creditor în decursul a 3 luni înainte de începutul lichidării ori către o afiliată a băncii sau o instituţie financiară aflată în relaţii speciale cu banca în decursul unui an înainte de începutul lichidării sînt nule, cu excepţia plăţilor de pînă la 3 salarii medii lunare la fiecare deponent.

(2) Plăţile sau transferurile care-l favorizează pe un creditor se prezumă a fi făcute cu această intenţie, cu excepţia cazurilor în care:

a) plata este făcută de bancă pe parcursul activităţii curente pentru achitarea totală sau parţială a unei datorii sau alte obligaţii a băncii faţă de creditor;

b) banca efectuează transferul unui activ în schimbul unei contravalori egale cu valoarea de piaţă a acestui activ.

(3) Persoana care invocă alin.(1) lit.d) trebuie să demonstreze că plata sau transferul activelor au fost făcute cu intenţia numită în respectivul alineat.

Articolul 45. Procedura de lichidare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică în cazul în care administratorul în oficiu vinde toate activele băncii sau o parte din ele conform art.41 alin.(1) respectiv lit.b) şi lit.c).

(2) În decursul a 3 luni de la intrarea în gestiune a băncii, administratorul în oficiu face inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.

(3) Administratorul în oficiu trebuie să vîndă activele băncii printr-o procedură transparentă, astfel încît alte bănci şi persoane interesate să poată face ofertă pentru aceste active.

(4) Administratorul în oficiu, în decursul a 3 luni de la intrarea în gestiunea băncii, poate desface:

a) contractul de muncă cu orice funcţionar al băncii;

b) contractele de servicii la care banca este parte;

c) obligaţiile luate de bancă la închirierea de bunuri mobile şi imobile, cu condiţia înştiinţării proprietarului cu 60 de zile înainte despre faptul că banca îşi exercită dreptul discreţionar de a desface contractul de închiriere. Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea chiriei după desfacerea contractului. În cazul lichidării nu va fi reparată nici o daună legată de desfacerea contractului.

(5) În decursul a 2 luni de la numire, administratorul în oficiu:

a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile deţinute în fiduciu de bancă şi achită conturile fiduciare;

b) expediază, recomandat, la adresele din registre, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai serviciilor de păstrare şi siguranţă o notă despre tipul şi suma cerinţelor acestora faţă de bancă conform registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de păstrare în siguranţă. În notă trebuie să se indice că obiecţiile pot fi prezentate administratorului în oficiu în termen de o lună de la primirea notei.

(6) Bunurile păstrate în siguranţă neretrase pînă la data menţionată în notă vor intra în dispoziţia administratorului în oficiu în modul stabilit de Banca Naţională.

(7) Bunurile neretrase, păstrate în siguranţă la bancă, împreună cu opisurile lor, se consideră fonduri la care nu pot pretinde creditorii băncii. Ele vor intra în detenţiunea Băncii Naţionale pentru a fi restituite proprietarilor legitimi.

Articolul 46. Onorarea cerinţelor faţă de bancă

(1) În decursul a 2 luni de la ultima dată specificată în nota din art.45 alin.(5) lit.b), administratorul în oficiu:

a) respinge cerinţele a căror validitate i se pare îndoielnică;

b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, altui creditor şi clasele de prioritate a cerinţelor;

c) întocmeşte lista de cerinţe pe care le-a acceptat pentru a fi înregistrate la Banca Naţională;

d) înştiinţează fiecare persoană a cărei cerinţă nu a fost acceptată pe deplin;

e) publică o dată pe săptămînă, timp de 3 săptămîni consecutive, un anunţ despre data şi locul expunerii listei de cerinţe, precum şi despre data la care administratorul în oficiu o va prezenta Băncii Naţionale spre înregistrare, nu mai tîrziu însă de 15 zile de la data publicării ultimului anunţ.

(2) Atît timp cît rata inflaţiei, calculată de Departamentul Statisticii, depăşeşte media de 0,5 la sută pe lună pentru 6 luni precedente, cerinţele vor fi reevaluate de administratorul în oficiu pentru a reflecta valoarea lor reală, după cum urmează:

a) la reevaluarea cerinţelor neasigurate se va lua în considerare măsura în care dobînda primită sau plătită contribuie la menţinerea valorii lor reale;

b) la reevaluarea cerinţelor asigurate se va menţine rata dobînzii primite sau plătite în măsura în care valoarea cerinţelor nu depăşeşte valoarea asigurată.

Articolul 47. Pretenţiile privind onorarea cerinţelor

(1) În decursul a 20 de zile de la înregistrarea listei de cerinţe, orice deponent, creditor ori unul sau mai mulţi acţionari ai băncii care deţin în total cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot pot înainta o contestaţie a acţiunilor expuse la art.46 alin.(1) lit.a) şi lit.b) Băncii Naţionale, care trebuie să o soluţioneze în decursul unei luni de la înregistrare.

(2) În cazul în care pretenţiile exprimate în contestaţie sînt juste Banca Naţională emite o ordonanţă ca lista de cerinţe şi mecanismul propus pentru onorarea cerinţelor să fie modificate.

(3) După depunerea listei de cerinţe, administratorul în oficiu poate onora parţial cerinţele incontestabile sau acceptate de Banca Naţională, cu condiţia păstrării unei rezerve corespunzătoare pentru onorarea celorlalte cerinţe contestate.

Articolul 48. Priorităţi la onorarea cerinţelor

(1) La lichidarea băncii, cerinţele acceptate se onorează prioritar faţă de alte datorii conform ordinii claselor de cerinţe stabilite, după cum urmează:

a) cheltuielile necesare efectuate de administratorul în oficiu şi de Banca Naţională în aplicarea prevederilor acestui capitol;

b) creditul acordat băncii după numirea administratorului în oficiu;

c) depozitele care nu depăşesc 3 salarii medii lunare la un deponent;

d) sumele neplătite la depozite, rămase după efectuarea plăţilor conform lit.c);

e) alte cerinţe.

(2) Dacă suma disponibilă pentru onorarea cerinţelor dintr-o clasă menţionată la alin.(1) este insuficientă pentru acoperirea lor totală, valoarea fiecărei cerinţe din această clasă se va reduce proporţional.

(3) După onorarea tuturor cerinţelor acceptate şi a dobînzii la cerinţele asigurate de la data înregistrării cerinţelor la o rată fixată de Banca Naţională, cerinţele rămase valabile neînscrise în termen în lista indicată la art.46 alin.(1) lit.c) vor fi de asemenea onorate.

(4) Activele rămase după onorarea tuturor cerinţelor faţă de bancă se distribuie acţionarilor conform drepturilor şi cotelor lor.

Articolul 49. Darea de seamă

(1) După distribuirea tuturor activelor băncii lichidate, administratorul în oficiu prezintă un raport Băncii Naţionale.

(2) După aprobarea raportului, Banca Naţională şi administratorul în oficiu vor fi eliberaţi de orice obligaţie legată de lichidarea băncii.

Articolul 50. Condiţiile privind numirea administratorului în oficiu

(1) În funcţia de administrator în oficiu se numeşte o persoană cu înalte calităţi profesionale şi morale.

(2) Nu poate fi administrator în oficiu persoana care:

a) are antecedente penale;

b) în ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru inducerea în eroare sau încălcarea obligaţiilor fiduciare;

c) este învinuită în cadrul unui proces penal sau reclamat în cazul unui proces civil;

d) nu şi-a onorat datoria sau dobînda către o bancă.

(3) Înainte de a fi numită în calitate de administrator în oficiu, persoana trebuie să demonstreze documentar că nu are cazier judiciar.

(4) Pentru constatarea existenţei conflictelor de interese, administratorul în oficiu trebuie să prezinte, înainte sau îndată după numirea sa, Băncii Naţionale informaţii despre interesele personale, de afaceri, precum şi despre relaţiile sale financiare, ale soţiei şi ale copiilor, inclusiv:

a) împrumutul de la, angajarea la sau deţinerea unor drepturi de proprietate la banca ale cărei active sînt supuse lichidării;

b) relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă în calitate de funcţionar, administrator sau de acţionar cu cotă substanţială;

c) relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interese faţă de banca ce se lichidează şi de activele ei, inclusiv informaţia despre o angajare viitoare la persoana dată;

d) neîndeplinirea obligaţiilor materiale către o bancă în ultimii 5 ani;

e) posedarea unei proprietăţi ce competiţionează cu bunurile imobile ale băncii în cazul în care lichidarea presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;

f) alte interese financiare şi de afaceri care ar putea afecta capacitatea sa de a exercita în mod imparţial funcţia de administrator în oficiu;

g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.

(5) Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(4), persoana trebuie să prezinte informaţii care să certifice că nu există nici un conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu Banca Naţională sau, dacă şi există un astfel de conflict, să prezinte o informaţie despre acest conflict şi să solicite, în pofida acestui fapt, Băncii Naţionale autorizarea activităţii de administrator în oficiu.

(6) Înainte de a numi persoana în calitate de administrator în oficiu, Banca Naţională trebuie să se asigure că nu există nici un conflict de interese, iar dacă astfel de conflicte există, trebuie să se convingă că persoana este capabilă de a acţiona imparţial datorită naturii nemateriale a conflictului şi să o numească prin excepţie.

(7) În cazul apariţiei unui conflict de interese după numirea sa, administratorul în oficiu va informa Banca Naţională despre faptul acesta, în decursul a 10 zile de la data la care a luat cunoştinţă de el, precum şi despre acţiunile pe care le-a întreprins sau le va întreprinde în vederea eliminării conflictului şi va cere permisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.

(8) Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, administratorul în oficiu trebuie să-l soluţioneze spre satisfacţia Băncii Naţionale sau să demisioneze.

(9) Administratorul în oficiu trebuie să-şi execute atribuţiile cu imparţialitate. În acest sens el nu poate:

a) să acţioneze în situaţia în care există conflict de interese, cu excepţia cazului în care conflictul este adus la cunoştinţa Băncii Naţionale, iar aceasta autorizează continuarea activităţii lui;

b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri şi alte valori din partea oricărei persoane pe care administratorul în oficiu o ştie că urmăreşte să obţină din partea Băncii Naţionale efectuarea unor acţiuni în legătură cu lichidarea sau că are interese ce vor fi afectate în mod substanţial de executarea sau neexecutarea unor îndatoriri de către administratorul în oficiu;

c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor, asupra cărora administratorul în oficiu are dreptul de supraveghere şi control, în interes personal sau în interesul unor terţi cu excepţia intereselor Băncii Naţionale;

d) să facă promisiuni sau să ia angajamente neautorizate în numele Băncii Naţionale.

(10) Administratorul în oficiu nu are voie să divulge informaţia de uz intern decît în măsura în care este necesară în exercitarea funcţiilor sale.

(11) În cazul în care administratorul în oficiu nu respectă prezenta lege, Banca Naţională îi va cere să demisioneze.

Articolul 51. Dispoziţii diverse privind administratorul în oficiu

(1) Retribuirea muncii persoanelor angajate pentru a acorda asistenţă administratorului în oficiu şi Băncii Naţionale în legătură cu lichidarea băncii nu poate fi mai mare decît retribuirea funcţionarilor din bănci pentru servicii similare, cu excepţia cazurilor în care Banca Naţională stabileşte o remuneraţie mai înaltă pentru angajarea şi menţinerea personalului necesar.

(2) Banca Naţională este în drept să remunereze administratorul în oficiu după cum consideră de cuviinţă.

(3) Pretenţiile care apar în legătură cu insolvabilitatea sau cu lichidarea băncii împotriva administratorului în oficiu sau Băncii Naţionale se soluţionează în conformitate cu prezentul capitol.

(4) În procesul de judecată sau arbitraj intentat împotriva administratorului în oficiu sau Băncii Naţionale în legătură cu insolvabilitatea sau lichidarea băncii se vor respecta următoarele condiţii:

a) judecata sau arbitrajul stabileşte legalitatea acţiunilor întreprinse în scopul executării prezentei legi şi decide numai asupra faptului dacă au fost făcute cu sau fără intenţie;

b) administratorul în oficiu şi persoanele care îi acordă asistenţă nu poartă răspundere pentru daunele, acţiunile sau omisiunile produse în exercitarea funcţiilor lor, decît în cazul în care acestea sînt intenţionate şi ilegale;

c) contestarea sau acţiunile în justiţie nu vor influenţa asupra procesului de lichidare.

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 52. Dispoziţii tranzitorii

(1) Instituţiile financiare care funcţionează ca bănci la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că au deja autorizaţie conform prevederilor prezentei legi.

(2) Cererile de acordare a autorizaţiei nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi se restituie solicitanţilor. Aceştia vor depune noi cereri în conformitate cu cerinţele prezentei legi.

(3) Instituţiile financiare a căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni contravin prezentei legi şi actelor normative emise în temeiul ei de Banca Naţională le vor pune în conformitate cu acestea în termenul stabilit de Banca Naţională prin regulament sau ordonanţă, dar nu mai tîrziu de 1 iulie 1996.

Articolul 53. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare

În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a întreprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi.

Articolul 54. Actele normative ale Băncii Naţionale

Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.

Articolul 55. Soluţionarea litigiilor

Litigiile dintre bănci, dintre bănci şi alte persoane, precum şi dintre Banca Naţională şi bănci, se soluţionează în judecată sau arbitraj în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 56. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

(2) Prin derogare de la art.52 alin.(3), prevederile art.38 alin.(3) şi alin.(4) intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.

(3) Guvernul, în termen de o lună, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

(4) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:

- Legea nr.601-XII din 12 iunie 1991 cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.602-XII din 12 iunie 1991 despre punerea în aplicare a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.810-XII din 18 decembrie 1991 despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.811-XII din 18 decembrie 1991 privind punerea în aplicare a Legii despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.1233-XII din 15 decembrie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.166-XIII din 1 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Hotărîrea Parlamentului nr.167-XIII din 1 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;

- Legea nr.419-XIII din 29 martie 1995 pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

(5) Se propune Preşedintelui Republicii Moldova să abroge Decretul nr.36-p din 25 aprilie 1995 privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.