L E G E

Codul fiscal

nr. 1163-XIII  din  24.04.1997

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.62/522 din 18.09.1997

* * *

C U P R I N S

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezentul cod

Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Articolul 3. Legislaţia fiscală

Articolul 4. Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri

Articolul 5. Impozitele şi taxele

Articolul 6. Tipurile impozitelor şi taxelor

Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor republicane (de stat) şi locale

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului

Articolul 9. Administrarea fiscală

Articolul 10. Drepturile, obligaţiile şi răspunderile organelor fiscale

Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului

TITLUL II

IMPOZITUL PE VENIT

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 12. Noţiuni generale

Articolul 13. Subiecţii impunerii

Articolul 14. Obiectul impunerii

Articolul 15. Cotele de impozit

Articolul 16. Trecerea în cont a impozitelor

Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat

Capitolul 2

COMPOZIŢIA VENITULUI

Articolul 18. Sursele de venit impozabile

Articolul 19. Facilităţi acordate de patron

Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit

Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii

Capitolul 3

DEDUCERI

Articolul 23. Regula generală

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător

Articolul 25. Deducerea dobînzilor

Articolul 26. Deducerea uzurii calculate

Articolul 27. Valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe

Articolul 28. Deducerea amortizării proprietăţii nemateriale

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor

Articolul 31. Deducerea datoriilor compromise

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

Capitolul 4

SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI

Articolul 33. Scutiri personale

Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)

Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute

Articolul 36. Alte deduceri

Capitolul 5

CREŞTEREA ŞI PIERDERILE DE CAPITAL

Articolul 37. Recunoaşterea şi determinarea creşterii şi pierderilor de capital

Articolul 38. Noţiuni referitoare la activele de capital

Articolul 39. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital

Articolul 40. Redistribuirea (transmiterea) proprietăţii între soţi

Articolul 41. Facilităţi la vînzarea locuinţei de bază

Articolul 42. Donaţiile

Articolul 43. Transmiterea proprietăţii ca urmare a decesului

Capitolul 6

REGULI DE EVIDENŢĂ

Articolul 44. Metodele de evidenţă şi aplicarea lor

Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit

Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale

Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună

Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate

Capitolul 7

IMPOZITAREA UNOR CATEGORII DE CONTRIBUABILI

Articolul 49. Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

Articolul 50. Activitatea de asigurare

Articolul 51. Autorităţile publice şi instituţiile publice scutite de impozit

Articolul 52. Organizaţiile necomerciale scutite de impozit

Articolul 53. Afacerile auxiliare

Articolul 54. Personalul misiunilor diplomatice ale statelor străine

Capitolul 8

REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL LICHIDĂRII ŞI

REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI

Articolul 55. Contribuţiile la capital

Articolul 56. Plăţile efectuate de agenţii economici

Articolul 57. Lichidarea agentului economic

Articolul 58. Reorganizarea agentului economic

Articolul 59. Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic

Capitolul 9

REGULI CU PRIVIRE LA SOCIETĂŢI ŞI FONDURI DE INVESTIŢII

Articolul 60. Determinarea venitului (sau pierderilor) societăţii

Articolul 61. Plăţile efectuate de societate

Articolul 62. Baza valorică ajustată a cotei-părţi a membrului societăţii

Articolul 63. Fondurile de investiţii

Capitolul 10

IMPOZITAREA FONDURILOR CALIFICATE DE PENSII

Articolul 64. Fondurile nestatale calificate de pensii

Articolul 65. Fondurile de pensii create de autorităţi publice, de întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat

Articolul 66. Deducerea vărsămintelor

Articolul 67. Restricţiile privind deducerea vărsămintelor

Articolul 68. Impozitarea venitului fondului nestatal calificat de pensii

Articolul 69. Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate

Capitolul 11

SURSELE DE VENIT ALE NEREZIDENŢILOR

Articolul 70. Divizarea surselor de venit

Articolul 71. Venitul obţinut în Republica Moldova

Articolul 72. Venitul obţinut peste hotarele Republicii Moldova

Articolul 73. Divizarea venitului în cazul constatării reflectării lui incomplete

Articolul 74. Deducerile

Articolul 75. Venitul impozabil al nerezidenţilor

Articolul 76. Venitul persoanei fizice care încetează a mai fi rezidentă

Articolul 77. Trecerea în cont a impozitelor

Articolul 78. Prevederi pentru agenţii economici nerezidenţi

Articolul 79. Veniturile din sursa aflată în străinătate a deţinătorilor a 10%

Capitolul 12

ACHITAREA PREALABILĂ A IMPOZITULUI

Articolul 80. Achitarea prealabilă a impozitului pe dividende

Capitolul 13

TRECEREA ÎN CONT A IMPOZITELOR

Articolul 81. Trecerea în cont a impozitelor calculate şi reţinute

Articolul 82. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar

Capitolul 14

PREZENTAREA DECLARAŢIEI CU PRIVIRE LA IMPOZITUL

PE VENIT ŞI ATRIBUIREA CODULUI FISCAL

Articolul 83. Prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit

Articolul 84. Achitarea impozitului în rate

Articolul 85. Semnarea declaraţiilor şi altor documente

Articolul 86. Codul fiscal

Articolul 87. Termenele, modul, forma şi locul achitării impozitului

Capitolul 15

REŢINEREA IMPOZITULUI LA SURSA DE PLATĂ

Articolul 88. Reţinerea impozitului din salariu

Articolul 89. Reţinerea impozitului din dobînzi şi royalty

Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi către rezidenţi

Articolul 91. Reţinerile din plăţile către nerezidenţi

Articolul 92. Informaţia privind impozitul reţinut la sursa de plată

TITLUL III

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 93. Noţiuni generale

Capitolul 2

SUBIECŢI ŞI OBIECTE IMPOZABILE

Articolul 94. Subiecţii impozabili

Articolul 95. Obiectele impozabile

Capitolul 3

MODUL DE CALCULARE ŞI ACHITARE A T.V.A.

Articolul 96. Cota T.V.A.

Articolul 97. Valoarea impozabilă a livrării impozabile

Articolul 98. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

Articolul 99. Livrările efectuate la un preţ mai mic decît cel de piaţă, fără efectuarea plăţii, în contul retribuirii muncii

Articolul 100. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate

Articolul 101. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

Articolul 102. Trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate

Capitolul 4

LIVRĂRILE SCUTITE DE T.V.A.

Articolul 103. Scutirea de T.V.A.

Capitolul 5

IMPOZITAREA LA COTA ZERO A T.V.A.

Articolul 104. Livrările impozitate la cota zero

Capitolul 6

LIVRĂRILE

Articolul 105. Livrările de mărfuri, servicii

Articolul 106. Livrările efectuate de către agenţi şi angajaţi

Articolul 107. Transmiterea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător

Capitolul 7

TERMENELE OBLIGAŢIEI FISCALE

Articolul 108. Termenele obligaţiei fiscale

Articolul 109. Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor

Capitolul 8

LOCUL LIVRĂRII

Articolul 110. Locul livrării mărfurilor

Articolul 111. Locul livrării serviciilor

Capitolul 9

ADMINISTRAREA T.V.A.

Articolul 112. Înregistrarea subiectului impozabil

Articolul 113. Anularea înregistrării

Articolul 114. Perioada fiscală privind T.V.A.

Articolul 115. Declararea T.V.A. şi achitarea ei

Articolul 116. Trecerea în cont a T.V.A. în cazul datoriilor compromise

Articolul 117. Factura T.V.A.

Articolul 118. Evidenţa mărfurilor, serviciilor

Parlamentul adoptă prezentul cod.

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezentul cod

(1) Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

(2) Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele republicane (de stat), stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

(3) Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.

Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

Articolul 3. Legislaţia fiscală

(1) Legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte legislative adoptate în conformitate cu acesta.

(2) Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat în baza şi pentru executarea prezentului cod nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

(3) În cazul în care prevederile prezentului cod diferă de prevederile altor acte legislative privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică prevederile codului.

(4) În cazul apariţiei unor coliziuni între actele normative indicate la alin.(2) şi alte acte normative ce rezultă din prezentul cod, se aplică dispoziţiile codului.

(5) Impozitarea se efectuează în baza actelor legislaţiei fiscale publicate în mod oficial, care sînt în vigoare la termenul stabilit pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

(6) Interpretarea (explicarea) prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează de către organul care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice interpretare (explicare) se publică în mod oficial.

Articolul 4. Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri

Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul stabilit, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele fixate în prezentul cod sau în alte acte ale legislaţiei fiscale adoptate conform prezentului cod, se aplică regulile şi prevederile acordului (convenţiei) internaţional(e).

Articolul 5. Impozitele şi taxele

(1) Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale, reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public naţional.

(2) Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

(3) Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

(4) Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii denumite impozite şi taxe.

(5) La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:

a) subiecţii impunerii;

b) obiectele impunerii;

c) cotele impozitelor şi taxelor;

d) modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;

e) facilităţile privind impozitele şi taxele.

(6) La stabilirea impozitelor şi taxelor pot fi prevăzute temeiurile care dau contribuabilului, conform prezentului cod, dreptul la obţinerea unor facilităţi sub formă de cote reduse, deduceri şi treceri în cont.

Articolul 6. Tipurile impozitelor şi taxelor

(1) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe republicane (de stat) şi locale.

(2) Sistemul impozitelor şi taxelor republicane (de stat) include:

a) impozitul pe venit;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) impozitul privat;

e) taxa vamală;

f) taxele percepute în fondul rutier.

(3) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

a) impozitul funciar;

b) impozitul pe bunurile imobiliare;

c) impozitul pentru folosirea resurselor naturale;

d) taxa pentru amenajarea teritoriului;

e) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii;

f) taxa hotelieră;

g) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);

h) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;

i) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;

j) taxa de piaţă;

k) taxa pentru parcarea autovehiculelor;

l) taxa balneară;

m) taxa de la posesorii de cîini;

n) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi TV;

o) taxa pentru trecerea frontierei de stat;

p) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală;

q) taxa pentru dreptul de a presta servicii la transportarea călătorilor.

(4) Impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată şi accizele reprezintă surse de regularizare a veniturilor sistemului bugetar.

(5) Relaţiile legate de toate impozitele şi taxele enumerate la alin.(1) şi (2) se reglementează de prezentul cod, iar cele legate de taxa vamală – şi de alte acte normative.

Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor republicane (de stat) şi locale

(1) Impozitele şi taxele republicane (de stat) şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea prezentului cod.

(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe republicane (de stat) şi locale, în afară de cele prevăzute de prezentul cod, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat.

(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament.

(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale raioanelor, oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei, – cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor locale.

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului

(1) Contribuabilul are dreptul:

a) să obţină pe gratis de la organele fiscale, la locul de evidenţă, informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;

b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor fiscale şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

c) să-şi reprezinte interesele în organele fiscale personal sau prin intermediul reprezentantului său;

d) să beneficieze de facilităţile fiscale stabilite;

e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;

f) să prezinte organelor fiscale şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;

g) să conteste, în modul stabilit, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală.

(2) Contribuabilul este obligat:

a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat a agenţilor economici şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;

b) să se pună la evidenţă la organul fiscal de la domiciliu sau la organul fiscal în raza căruia agentul economic îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la domiciliu sau la sediul agentului economic, al subdiviziunilor sale structurale, la denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise conturi. Informaţiile privind sediul filialelor (întreprinderilor-fiică) se comunică, de asemenea, organului fiscal în raza căruia acestea îşi au sediul;

c) să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organelor fiscale dările de seamă fiscale (declaraţii fiscale, calcule şi alte documente) prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei;

d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;

e) să verse la timp şi integral la buget şi în fondurile extrabugetare sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea calculelor prezentate;

f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor fiscale şi ale altor organe învestite cu funcţii de control documentele contabile, dările de seamă, declaraţiile fiscale, calculele şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi vărsarea la buget şi în fondurile extrabugetare a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor;

g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor fiscale şi ale altor organe învestite cu funcţii de control accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget şi fondurile extrabugetare;

h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;

i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către organele fiscale a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative;

j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele fiscale şi alte organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;

k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.

(3) În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin.(2) lit.f) şi g) sînt îndeplinite de alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele competenţei lor.

Articolul 9. Administrarea fiscală

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare, precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.

Articolul 10. Drepturile, obligaţiile şi răspunderile organelor fiscale

(1) Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale sînt reglementate de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei fiscale.

(2) Organele fiscale sînt autorizate să atribuie coduri fiscale oricăror persoane.

(3) Actul de control documentar privind respectarea legislaţiei fiscale întocmit de organul fiscal sau decizia adoptată în baza acestui act trebuie să descrie obiectiv, clar, laconic şi exact încălcările depistate ale legislaţiei fiscale şi ale modului de evidenţă a veniturilor sau a altor obiecte ale impunerii. Referitor la fiecare încălcare fixată în actul de control sau în decizia adoptată în baza acestui act trebuie să fie expus clar conţinutul încălcării, cu referire la documentele contabile respective şi la alte materiale, indicîndu-se, totodată, care legi sau alte acte normative emise în baza lor au fost încălcate.

(4) Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora sînt obligate să păstreze secretul comercial şi secretul datelor privind contribuabilul, să îndeplinească celelalte obligaţii prevăzute de legislaţie.

(5) Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora care nu-şi îndeplinesc corespunzător obligaţiile poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului

(1) Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

(2) Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către organul fiscal şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestuia se recuperează conform deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau a instanţei de judecată.

(3) Organele fiscale restituie contribuabilului suma supraplăţii şi dobînda calculată la această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile contribuabilului conform dispoziţiilor organelor fiscale), în modul stabilit la art.1 alin.(2) din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

TITLUL II

IMPOZITUL PE VENIT

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 12. Noţiuni generale

(1) Următoarele noţiuni privind contribuabilii se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare:

1) Persoană – orice persoană juridică sau fizică.

2) Contribuabil – orice persoană cu venit impozabil.

3) Rezident:

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:

- are domiciliu permanent în Republica Moldova;

- se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

- este o persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova aflată pe parcursul anului fiscal în exerciţiul funcţiunii peste hotare;

b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de fermier), a cărei activitate de întreprinzător este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori locul de bază al desfăşurării acestei activităţi este Republica Moldova.

4) Persoană juridică:

a) orice întreprindere, instituţie, organizaţie din Republica Moldova care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

b) nerezidentul care are o prezenţă economică substanţială pe teritoriul Republicii Moldova.

5) Întreprindere individuală – întreprindere care se află în proprietatea persoanei fizice sau a membrilor unei familii.

6) Gospodărie ţărănească (de fermier) – formă primară de organizare a muncii în agricultură, bazată pe proprietatea privată asupra pămîntului sau pe arenda pămîntului şi pe utilizarea mijloacelor de producţie de către membrii unei familii în vederea producerii şi prelucrării materiei prime agricole, în scop de consum personal sau de afaceri, în conformitate cu legislaţia.

7) Societate – orice organizaţie care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat şi se constituie în conformitate cu legislaţia, care:

a) are nu mai mult de 20 de membri rezidenţi sau persoane care, în cazul decesului membrilor societăţii, administrează averea celor decedaţi;

b) corespunde cerinţelor repartizării proporţionale între proprietarii capitalului a veniturilor şi pierderilor, conform instrucţiunilor emise de Ministerul Finanţelor.

8) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau a mai multe acţiuni ale societăţii pe acţiuni.

9) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.

10) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau agent economic care controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ. În înţelesul prezentului titlu:

a) familia contribuabilului include soţia (soţul) contribuabilului, orice ascendent sau descendent direct (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) al contribuabilului sau al soţiei (soţului) acestuia, precum şi soţia (soţul) oricărui ascendent sau descendent direct al contribuabilului sau al soţiei (soţului) acestuia;

b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a 50% sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale unui agent economic. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participaţie în capital, cote ce aparţin în mod direct sau indirect membrilor familiei sale.

(2) Noţiuni privind sursele de venit:

1) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate desfăşurată de contribuabil, avînd ca scop obţinerea venitului.

2) Royalty – venit obţinut de pe urma dării în folosinţă a proprietăţii nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acesteia, precum şi din dreptul de exploatare a resurselor naturale în Republica Moldova.

3) Anuităţi – plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau indemnizaţiilor.

4) Dividend – orice plată efectuată de către o persoană juridică în folosul unui acţionar (asociat) al acestei persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participaţie, cu excepţia dividendelor sub formă de acţiuni, prevăzute la art.56 alin.(2), şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a agentului economic, conform art.57 alin.(2). Este sau nu o plată dividend se stabileşte indiferent de faptul dacă persoana juridică a avut sau nu venit în anul fiscal în curs sau în anii precedenţi.

5) Venit din investiţii – venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

(3) Alte noţiuni:

1) Distribuire – efectuarea plăţilor de către un agent economic în folosul unuia sau mai multor proprietari care au dreptul la încasarea acestor plăţi.

2) Deducere – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform cap.3, art.21 alin.(2), art.36, art.50 alin.(2) şi (3), art.66.

3) Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform art.33, 34 şi 35.

4) Trecere în cont – sumă scăzută din impozitul care urmează a fi achitat în conformitate cu prevederile cap.12 şi 13.

5) Opţion – condiţie care prevede dreptul la alegere.

6) Discont – reducere din preţul mărfii, valutei.

7) Contract future – tip de tranzacţie încheiată la bursa de valori sau la bursa de mărfuri.

8) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are ca scop obţinerea venitului şi care nu distribuie venitul obţinut între fondatori, membri şi participanţi.

Articolul 13. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi fizice, cu excepţia societăţilor, care obţin pe parcursul anului fiscal venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice şi fizice rezidente care obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.

(2) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.

[Art.13 completat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 14. Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile) obţinut din toate sursele de către orice persoană juridică sau fizică, exceptînd deducerile şi scutirile la care are dreptul această persoană.

(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.

Articolul 15. Cotele de impozit

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru persoanele fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinderile individuale:

- în mărime de 10% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 6000 lei;

- în mărime de 15% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 6000 lei şi nu depăşeşte suma de 10800 lei;

- în mărime de 25% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 10800 lei;

b) pentru persoanele juridice – în mărime de 25% din venitul impozabil.

[Art.15 în redacţia Legii nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 01.01.1999]

Articolul 16. Trecerea în cont a impozitelor

Contribuabilii au dreptul să treacă în cont impozitele în conformitate cu cap.12 şi 13.

Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat

(1) Venitul proprietarului decedat se consideră venit al persoanei fizice şi se impozitează ca atare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2) lit.b).

(2) În cazul decesului unei persoane, rezidente la momentul decesului:

a) venitul proprietarului (inclusiv venitul din averea rămasă după decesul acestuia) se consideră venit al unei singure persoane fizice, aplicîndu-se art.15 lit.a) pentru anul fiscal în care a avut loc decesul;

b) suma totală a impozitului pe venit pentru anii fiscali ulteriori se determină conform cotei de 32% din venitul impozabil, scutirile nefiind permise.

Capitolul 2

COMPOZIŢIA VENITULUI

Articolul 18. Sursele de venit impozabile

În venitul brut se includ toate tipurile de venit, inclusiv:

a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;

b) venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii, conform prevederilor cap.9;

c) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;

d) venitul din chirie (arendă);

e) creşterea de capital definită la art.37 alin.(7);

f) creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în considerare în alte tipuri de venit;

g) venitul obţinut sub formă de dobîndă;

h) royalty;

i) anuităţile, cu excepţia pensiilor şi indemnizaţiilor primite de la bugetul asigurărilor sociale de stat sau în baza acordurilor (convenţiilor) interstatale;

j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;

k) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi;

l) sumele obţinute de pe urma acordului (convenţiei) de neangajare în activitatea de concurenţă;

m) dividendele obţinute de la un agent economic nerezident.

[Art.18 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 19. Facilităţi acordate de patron

Facilităţile impozabile acordate de patron includ:

a) plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat;

b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron;

c) suma plătită suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către patron;

d) suma dobînzii obţinute ca rezultat al depăşirii ratei curente a dobînzii, determinată în conformitate cu art.1 alin.(5) din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, – faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron salariatului;

e) cheltuielile patronului pentru punerea automobilului la dispoziţia salariatului în scopuri personale:

- în cazul în care automobilul este proprietatea patronului – 0,006% din costul automobilului pentru fiecare zi de folosinţă;

- în cazul în care automobilul nu este proprietatea patronului – cheltuielile suportate de patron pentru obţinerea dreptului de folosire a automobilului pentru fiecare zi de folosinţă;

f) vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile de pensii calificate, prevăzute la art.64 alin.(1), art.65 şi 69.

[Art.19 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]

Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:

a) sumele şi despăgubirile de asigurare (cu excepţia anuităţilor) primite în baza contractelor de asigurare, în afara celor primite în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii conform articolului 22;

b) despăgubirile primite pentru repararea daunelor în caz de vătămare a sănătăţii, inclusiv în caz de invaliditate;

c) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

d) compensarea cheltuielilor angajaţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în limitele şi modul stabilite de Guvern;

e) bursele elevilor, studenţilor şi doctoranzilor de la instituţiile de învăţămînt de stat sau private, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare;

f) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;

g) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei;

h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populaţiei;

i) averea primită ca donaţie sau ca moştenire;

j) dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi;

k) ajutoarele primite din partea organizaţiilor filantropice;

l) contribuţiile la capitalul unui agent economic, prevăzute la art.55;

m) veniturile personalului misiunilor diplomatice ale statelor străine, prevăzute la art.54;

n) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituţiile medicale de stat;

o) cîştigurile de la loterii.

[Art.20 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit

(1) Venitul brut obţinut sub formă nemonetară se evaluează la preţuri de piaţă în modul stabilit de Guvern.

(2) În cazul anuităţilor, partea oricărei anuităţi care este inclusă în venitul anual se deduce la calcularea venitului impozabil.

Deducerea este egală cu suma vărsată de contribuabil în fondul de pensii nestatal calificat şi nededusă din venitul lui brut conform art.66 alin.(2), precum şi cu suma primelor de asigurare achitate de către contribuabil persoană fizică conform contractului de asigurare şi împărţită la numărul de ani presupuşi pentru efectuarea plăţilor (din momentul în care a început plata anuităţilor).

(3) În cazul efectuării operaţiunilor în valută străină:

1) La calcularea venitului impozabil, venitul brut şi alte încasări, precum şi cheltuielile suportate în valută străină se recalculează în lei moldoveneşti la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei la data tranzacţiei. Pentru unele grupuri de operaţiuni, Ministerul Finanţelor poate stabili un curs de schimb mediu.

2) Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă de bază (fără dobîndă) este exprimată în valută străină, se recalculează conform preţurilor de piaţă şi se consideră ca fiind vîndută de către contribuabil în ultima zi a anului fiscal la preţul ei de piaţă la acea dată.

3) Orice venit sau pierdere de pe urma vînzării presupuse a datoriei, conform pct.2), se consideră venit obţinut sau pierdere suportată în ultima zi a anului fiscal, iar baza valorică a acestei datorii a contribuabilului sau faţă de contribuabil devine valoarea ei de piaţă.

4) Operaţiunile în care intervin obligaţii de plată în valută străină se referă la:

a) cheltuielile care urmează să fie efectuate sau venitul care urmează să fie obţinut în urma calculelor;

b) contractele futures, opţioanele şi alte operaţiuni financiare similare.

5) Modul de calculare a obligaţiilor fiscale se stabileşte de către Guvern.

[Art.21 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii

(1) Nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul înlocuirii ei forţate, inclusiv al pierderii involuntare.

(2) În cazul nerecunoaşterii venitului în conformitate cu alin.(1), baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră bază valorică ajustată a proprietăţii înlocuite.

(3) Proprietatea se consideră înlocuită în mod forţat, inclusiv în cazul pierderii involuntare, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată demolării ori dacă contribuabilul este forţat într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau iminenţei uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate mai sus.

(4) Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate).

(5) Perioada de înlocuire este perioada care expiră în anul fiscal următor celui în care s-a produs înlocuirea.

Capitolul 3

DEDUCERI

Articolul 23. Regula generală

Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător

(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.

(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice se permite în limitele stabilite de Guvern.

(4) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea terenurilor.

(5) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an.

(6) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume.

(7) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.

(8) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul de pe urma căreia este scutit de impozit.

(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit de Guvern.

Articolul 25. Deducerea dobînzilor

(1) Deducerea dobînzilor se permite în conformitate cu art.24.

(2) Deducerea dobînzilor plătite sau calculate de către o persoană juridică poate fi limitată în cazul în care organele Serviciului Fiscal de Stat au stabilit că acţionarii (asociaţii) acestei persoane juridice sînt în majoritatea lor cetăţeni străini sau persoane scutite de la plata impozitului şi că o mare parte a capitalului persoanei juridice se finanţează, direct sau indirect, prin împrumuturi sau credite acordate de acţionari (asociaţi).

(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după 1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în raport cu titlul de creanţă care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu partea acestui discont repartizat proporţional în anul fiscal.

Articolul 26. Deducerea uzurii calculate

(1) Mărimea deducerii uzurii calculate a proprietăţii se determină în conformitate cu prezentul articol şi cu art.27.

(2) Proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 1000 lei.

(3) Mărimea deducerii uzurii calculate în anul fiscal pentru o categorie sau alta de proprietate se determină prin aplicarea la valoarea reziduală a mijloacelor fixe referitoare la orice categorie de proprietate (la sfîrşitul anului fiscal) a normei uzurii corespunzătoare prevăzute la alin.(6). Valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe referitoare la categoria respectivă de proprietate se reduce la începutul anului cu mărimea permisă de deducere pentru categoria respectivă de proprietate în anul precedent.

(4) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern.

(5) Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:

a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea uzurii se face pentru fiecare obiect, pe conturi corespunzătoare;

b) proprietatea raportată la alte categorii se include în grupuri separate, în conformitate cu instrucţiunile emise de Ministerul Finanţelor.

(6) La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de uzură:

(7) Se permite deducerea uzurii calculate ce ţine de întreţinerea autoturismului, valoarea căruia nu depăşeşte 100 mii lei.

Articolul 27. Valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe

(1) Valoarea de bilanţ majorată a mijloacelor fixe – proprietate procurată include preţul lor de cumpărare, precum şi toate cheltuielile aferente procurării, transportării, asamblării şi asigurării. Valoarea de bilanţ majorată a mijloacelor fixe – proprietate creată cu forţe proprii include toate impozitele, taxele, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare.

(2) În cazul în care, pe parcursul anului fiscal, proprietatea aflată la contul mijloacelor fixe a fost vîndută, valoarea ei de bilanţ se micşorează cu suma obţinută de pe urma vînzării. Dacă această vînzare creează un sold negativ în contul mijloacelor fixe, o mărime egală cu acest sold negativ se include în venit, iar soldul de pe contul mijloacelor fixe se egalează cu zero.

(3) Includerea iniţială a mijloacelor fixe pe contul de bilanţ se face la momentul punerii lor în exploatare.

(4) Valoarea iniţială a unei proprietăţi aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998 va fi baza ei valorică, determinată conform art.38 alin.(1) şi (2), la această dată. În acest caz, calculele uzurii şi toate celelalte ajustări ale valorii pentru perioadele precedente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare în perioada respectivă.

(5) Dacă la sfîrşitul anului fiscal pe contul mijloacelor fixe nu se află nici o proprietate sau suma rămasă pe cont este mai mică de 1000 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol şi la art.26 alin.(3), valoarea restantă urmează a fi dedusă.

(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în calitate de cheltuieli curente.

(7) Prevederile alin.(6) nu se aplică faţă de terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.

(8) Deducerea cheltuielilor pentru întreţinerea, reparaţia şi recondiţionarea proprietăţii se efectuează în felul următor:

1) Dacă cheltuielile de pe contul mijloacelor fixe, suportate pe parcursul anului fiscal pentru întreţinerea, reparaţia şi recondiţionarea proprietăţii, nu depăşesc 5% din valoarea lor de bilanţ (determinată fără a lua în considerare schimbările de pe parcursul anului fiscal respectiv), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în anul respectiv.

2) Dacă cheltuielile indicate la pct.1) depăşesc 5% din valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se ia în evidenţă pe contul mijloacelor fixe.

Articolul 28. Deducerea amortizării proprietăţii nemateriale

Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenţie, drepturi de autor, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de exploatare limitat, calculînd perioada ei de exploatare prin aplicarea metodei liniare.

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).

(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea resurselor naturale, precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă pe contul mijloacelor fixe.

(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea valorii de bilanţ a mijloacelor fixe cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului extracţiei pe parcursul anului fiscal la volumul prognozat total al extracţiei pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală).

Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor

(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, cu toate că, potrivit art.24, se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător.

(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

[Art.30 completat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]

Articolul 31. Deducerea datoriilor compromise

(1) Se permite deducerea oricărei datorii care, pe parcursul anului fiscal, îşi pierde valoarea şi devine nerambursabilă dacă această datorie s-a format în cadrul activităţii de întreprinzător. Mărimea deducerii pentru orice datorie compromisă se determină, conform art.38 alin.(4), pentru pierderile rezultate din vînzarea proprietăţii.

(2) Nu se permite deducerea defalcărilor în fondurile de rezervă, cu excepţia defalcărilor de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), efectuate conform alin.(3).

(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), volumul cărora se determină conform Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderile la credite (fondul de risc), aprobat de Banca Naţională a Moldovei. Dacă volumul reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc), calculat la sfîrşitul anului fiscal (perioadei gestionare), este mai mic decît mărimea reală, reflectată în bilanţul instituţiei financiare la aceeaşi dată, diferenţa se include în venitul impozabil anual (pentru perioada gestionară), cu micşorarea defalcărilor în acest fond, efectuate din mijloacele proprii în perioada anterioară.

[Art.31 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

(1) Dacă, pe parcursul anului fiscal, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următorii trei ani.

(2) Suma reportată pe unul din anii fiscali următori celui în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următorii doi ani.

(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de un an, prevederile prezentului articol se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.

Capitolul 4

SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI

Articolul 33. Scutiri personale

(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 2100 lei pe an.

(2) Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 10000 lei pe an pentru orice persoană care:

a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

b) este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova;

d) este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova;

e) este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar – victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)

Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 2100 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.

[Art.34 în redacţia Legii nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]

Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute

(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 120 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută.

(2) În înţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:

a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);

b) locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia cu frecvenţă a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;

c) este întreţinută de contribuabil;

d) are un venit ce nu depăşeşte suma de 1000 lei anual.

Articolul 36. Alte deduceri

(1) Contribuabilul rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el în scopuri filantropice pe parcursul anului fiscal, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de 7% din venitul impozabil. Totodată, venitul impozabil al contribuabilului se determină fără a se lua în considerare scutirile care i se acordă conform prezentului capitol.

(2) Donaţiile în scopuri filantropice reprezintă daruri şi donaţii în favoarea organizaţiilor incluse în lista organizaţiilor scutite de impozit conform art.52 alin.(1) lit.a) şi b).

(3) Donaţiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în modul stabilit de Guvern.

(4) Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii ce ţin de:

a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în scopul obţinerii venitului din investiţii;

b) dobînzile pe datoriile neasigurate cu locuinţa sau automobilul contribuabilului, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii, adică suma dobînzii sau chiria (arenda), sau royalty, sau creşterea de capital ca urmare a vînzării proprietăţii (obţinute din activităţi, altele decît activitatea de întreprinzător).

[Art.36 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Capitolul 5

CREŞTEREA ŞI PIERDERILE DE CAPITAL

Articolul 37. Recunoaşterea şi determinarea creşterii şi pierderilor de capital

(1) Suma creşterii sau pierderilor de capital, provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital, se recunoaşte în volumul ei deplin, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede altceva.

(2) Active de capital sînt:

a) acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;

b) titlurile de creanţă;

c) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vîndută la un preţ ce depăşeşte baza ei valorică ajustată;

d) terenurile;

e) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.

(3) Dreptul de a obţine venituri din activele de capital pe parcursul unei perioade ce depăşeşte 10 ani se consideră active de capital, dacă este tratat separat.

(4) Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nebănească.

(5) Mărimea creşterii de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul sumei încasate în raport cu baza valorică a acestor active.

(6) Mărimea pierderilor de capital suportate în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu venitul obţinut.

(7) Suma creşterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal.

Articolul 38. Noţiuni referitoare la activele de capital

(1) Bază valorică a activelor de capital înseamnă:

a) valoarea activelor de capital procurate sau create de contribuabil;

b) baza valorică ajustată a activelor de capital:

- pentru persoana care transmite activele de capital contribuabilului; sau

- pentru activele de capital înlocuite cu active noi.

(2) Baza valorică ajustată a activelor de capital se majorează (sau se reduce), în mod corespunzător, cu mărimea compensaţiei acordate (sau primite) de către contribuabil.

(3) Baza valorică a tuturor activelor de capital nesupuse uzurii, aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998, nu trebuie să fie mai mică decît valoarea lor la acea dată. La dorinţa contribuabilului, această valoare poate fi determinată ca bază valorică ajustată a activelor de capital, înmulţită la coeficientul corespunzător anului procurării lor, aprobat de către Guvern.

(4) Bază valorică ajustată a activelor de capital reprezintă baza valorică a activelor de capital:

a) redusă cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări ale valorii activelor de capital, care se anulează de pe contul mijloacelor fixe;

b) majorată cu valoarea recondiţionărilor şi altor modificări ale valorii activelor de capital, care se acumulează pe contul mijloacelor fixe.

(5) Reducerile şi majorările bazei valorice a activelor de capital care au avut loc pînă la 1 ianuarie 1998 se efectuează conform actelor normative în vigoare pînă la acea dată.

Articolul 39. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital

(1) Contribuabilului (persoană fizică sau juridică), deducerea pierderilor de capital i se permite numai în limitele creşterii de capital.

(2) Pierderile de capital a căror deducere nu este permisă, conform alin.(1), în anul fiscal respectiv sînt considerate ca pierderi de capital suportate în anul următor.

(3) Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital prevăzute la alin.(1) nu se aplică persoanei fizice pentru anul fiscal în care a decedat.

Articolul 40. Redistribuirea (transmiterea) proprietăţii între soţi

(1) Creşterea sau pierderile de capital nu se recunosc în cazul redistribuirii (transmiterii) proprietăţii:

a) între soţi; sau

b) între foştii soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ.

(2) Baza valorică a proprietăţii indicate la alin.(1), pentru beneficiar, reprezintă baza valorică ajustată a proprietăţii persoanei care o transmite.

Articolul 41. Facilităţi la vînzarea locuinţei de bază

(1) La vînzarea, schimbul sau alte forme de înstrăinarea în alt mod locuinţei de bază a contribuabilului, creşterea capitalului se recunoaşte cu excepţiile prevăzute la alin.(3).

(2) În înţelesul prezentului titlu, se consideră locuinţă de bază a contribuabilului locuinţa care s-a aflat în posesia lui în decurs de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării acestei locuinţe, şi care i-a servit pe tot parcursul acestei perioade drept domiciliu de bază.

(3) Mărimea creşterii de capital, supusă impunerii, pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe parcursul căruia (sau cărora) contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca locuinţă de bază.

(4) Nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vînzării sau schimbului proprietăţii care a servit ca locuinţă de bază.

Articolul 42. Donaţiile

(1) Persoana care face o donaţie (inclusiv organizaţiilor indicate la art.52) se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.

(2) Baza valorică a proprietăţii donate se consideră, pentru destinatar, mărimea determinată în conformitate cu alin.(1).

Articolul 43. Transmiterea proprietăţii ca urmare a decesului

(1) La data decesului contribuabilului, toată proprietatea acestuia se transmite prin moştenire şi se consideră ca fiind vîndută la preţul ei de piaţă (cu excepţia celei, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite).

(2) Baza valorică a proprietăţii indicate la alin.(1) este egală cu valoarea ei de piaţă.

(3) Baza valorică a proprietăţii, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, este egală cu baza valorică ajustată a proprietăţii persoanei decedate.

(4) Proprietatea, venitul de pe urma căreia este scutit de impozite, include:

a) locuinţa de bază rămasă după decesul proprietarului;

b) proprietatea privată materială a persoanei decedate, care nu a fost nici proprietate utilizată în activitatea de întreprinzător, nici proprietate rezultată din activitatea de investiţii;

c) anuităţile şi alt venit de pe urma proprietăţii, cu caracter de plăţi periodice, care sînt impozabile pentru moştenitori.

(5) Dacă pachetul de control (50% sau mai multe cote de participaţie) al agentului micului business trece în urma decesului proprietarului în posesia moştenitorilor, aceştia în locul recunoaşterii creşterii sau pierderilor de capital conform alin.(1), pot să determine bazele valorice ale cotelor lor în acest pachet de control, pornind de la baza valorică ajustată a pachetului de control care a aparţinut persoanei decedate.

(6) Dacă la momentul decesului contribuabilul se află în posesia pachetelor de control a mai mulţi agenţi ai micului business, prevederile alin.(5) se aplică numai faţă de un singur agent, la alegerea moştenitorilor de gradul întîi.

Capitolul 6

REGULI DE EVIDENŢĂ

Articolul 44. Metodele de evidenţă şi aplicarea lor

(1) Cu excepţia cazurilor cînd este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidenţă:

a) pentru persoanele fizice – metoda de casă sau metoda calculelor;

b) pentru persoanele juridice – metoda calculelor;

c) pentru întreprinderile de stat în 1998 şi 1999 – una din metodele de evidenţă aplicate în anul 1997, la alegere.

(2) Prin metodă de casă se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în numerar (sau în echivalentul lui) sau sub formă de proprietate materială;

b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

(3) Prin metoda calculelor se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care a fost cîştigat;

b) deducerea se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la un alt an fiscal în scopul reflectării corecte a venitului.

(4) Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor poate efectua deducerea cheltuielilor sau a altor plăţi numai în condiţiile cînd:

a) sînt prezente circumstanţele care determină obligaţia fiscală a contribuabilului;

b) s-a desfăşurat activitatea de întreprinzător în cadrul căreia au fost suportate cheltuieli;

c) poate fi determinată suma obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.

(5) Contribuabilul care foloseşte metoda calculelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte metoda de casă.

(6) În scopul reflectării corecte a venitului de pe urma activităţii de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară persoanei care practică afaceri de proporţii folosirea metodei de evidenţă necesare.

(7) În scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară care nu contravin prevederilor prezentului titlu.

(8) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în articolele care reflectă venitul, deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît nici un articol să nu fie omis sau să se repete. Dacă schimbarea metodei de evidenţă duce la majorarea venitului impozabil al contribuabilului în chiar primul an fiscal de aplicare a noii metode, atunci mărimea excedentului care rezultă exclusiv din schimbarea metodei de evidenţă se distribuie în părţi egale pe anul fiscal curent şi pe fiecare din următorii doi ani.

Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit

(1) Evidenţa venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi a altor operaţiuni care ţin de contracte (acorduri) pe termen lung se face după metoda procentajului îndeplinit.

(2) În sensul prezentului titlu, prin contract (acord) pe termen lung se înţelege orice contract cu privire la producere, construire, instalare sau montare încheiat pe un termen de cel puţin 24 de luni.

(3) Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se face, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, în anul fiscal cuprins în termenul de acţiune al contractului (acordului) pe termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract (acord) pe parcursul anului respectiv. Declaraţiile fiscale pentru anul respectiv, cu excepţia anului în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda procentajului îndeplinit.

(4) După încheierea executării contractului (acordului), în scopul determinării corectitudinii calculării plăţilor sub formă de dobîndă (penalităţilor, dobînzilor), repartizarea impozitului pe anii fiscali, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicilor reali. Plăţile sub formă de dobîndă pentru orice plată incompletă sau supraplată a impozitului în orice an, descoperite în urma unei astfel de recalculări, se determină în conformitate cu prevederile art.1 din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal şi urmează a fi achitate la termenul prevăzut pentru prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care se încheie executarea contractului (acordului). Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung la prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care s-a încheiat executarea contractului (acordului) şi nicidecum de la o dată anterioară.

Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale

(1) Orice persoană care deţine stocuri de mărfuri şi materiale destinate procesului de producţie sau stocuri de producţie finită este obligată să ţină evidenţa lor, dacă aceasta este necesară pentru reflectarea corectă a venitului.

(2) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu ţin evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul producţiei agricole, cu excepţia cazurilor de prelucrare a acesteia în scopul obţinerii venitului.

(3) Metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale se determină în modul stabilit de Guvern.

Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună

Venitul rezultat din proprietatea comună se consideră drept un venit obţinut de către coproprietari proporţional cotelor-părţi deţinute de fiecare dintre ei.

Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate

În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul anului fiscal cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată.

Capitolul 7

IMPOZITAREA UNOR CATEGORII DE CONTRIBUABILI

Articolul 49. Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care obţin venituri impozabile din producerea şi vînzarea produselor agricole proprii, precum şi din vînzarea produselor obţinute din materia primă proprie ca rezultat al prelucrării ei industriale, beneficiază de reduceri ale impozitului, în conformitate cu art.15 lit.a), cu 80% – în anul fiscal 1998, cu 60% – în 1999, cu 40% – în 2000, cu 20% – în 2001.

Articolul 50. Activitatea de asigurare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică acelei părţi a afacerilor contribuabilului, care constă în practicarea activităţii de asigurare.

(2) Se permite deducerea sumelor şi despăgubirilor de asigurare, precum şi a dividendelor şi a altor plăţi efectuate în favoarea deţinătorilor poliţelor de asigurare care au dreptul la obţinerea lor, poliţe care urmează a fi achitate în conformitate cu contractele de asigurare şi reasigurare şi cu condiţiile anuităţilor.

(3) Se permite deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor, a fondului de rezervă pentru alte tipuri de asigurare (rezervele tehnice) şi a fondului măsurilor preventive în modul stabilit de Guvern.

[Art.50 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 51. Autorităţile publice şi instituţiile publice scutite de impozit

Sînt scutite de impozit autorităţile publice şi instituţiile publice finanţate din bugetul de stat, din bugetele locale, precum şi din bugetul asigurărilor sociale de stat.

[Art.51 în redacţia Legii nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 52. Organizaţiile necomerciale scutite de impozit

(1) Organizaţiile necomerciale scutite de impozit sînt:

a) instituţiile care activează în sferele ocrotirii sănătăţii, a învăţămîntului, culturii şi ştiinţei;

b) societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi, asociaţiile obşteşti, organizaţiile religioase, filantropice care se ocupă în mod exclusiv cu:

- acordarea de ajutor material şi de servicii gratuite invalizilor, oamenilor bolnavi (conform art.36 alin.(3), persoanelor singure, orfanilor sau copiilor rămaşi fără ocrotire părintească, familiilor cu mulţi copii, şomerilor, persoanelor care au avut de suferit în urma războaielor, calamităţilor naturale, catastrofelor ecologice, epidemiilor;

- activitatea ţinînd de apărarea drepturilor omului, învăţămînt, căpătarea şi aplicarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, acordarea ajutorului social populaţiei, cultură, artă, sport de amatori, lichidarea urmărilor calamităţilor naturale, protecţia mediului înconjurător şi alte activităţi cu caracter social-util, în conformitate cu Legea nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

c) organizaţiile sindicale, asociaţiile veteranilor, asociaţiile patronilor, întreprinzătorilor şi fermierilor individuali;

d) partidele şi alte organizaţii social-politice.

(2) Organizaţiile necomerciale scutite de impozit, conform alin.(1), trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să fie înregistrate în conformitate cu legislaţia şi să fie incluse în lista organizaţiilor scutite de impozit în conformitate cu legislaţia;

b) întregul venit, definit conform prevederilor art.18, să fie folosit exclusiv în scopuri statutare;

c) să nu folosească vreo parte din proprietate sau din venit în interesele personale ale vreunui membru al organizaţiei sau ale unei persoane particulare;

d) să nu susţină vreun partid politic, bloc electoral sau candidat la vreo funcţie în cadrul autorităţilor publice şi să nu folosească vreo parte din venitul sau activele sale pentru finanţarea acestora.

(3) Restricţiile prevăzute la alin.(2) lit.d) nu produc efect asupra organizaţiilor incluse la alin.(1) lit.d).

Articolul 53. Afacerile auxiliare

(1) Afaceri auxiliare înseamnă orice activitate comercială, industrială sau de orice altă natură, care nu implică scutirea de impozit conform art.52.

(2) Afacerile auxiliare ale organizaţiilor menţionate la art.52 se consideră subiect separat al impunerii, al cărui venit se impozitează la cota prevăzută la art.15 lit.b).

(3) Venitul impozabil din afacerile auxiliare reprezintă venitul brut obţinut de organizaţie de pe urma afacerilor auxiliare desfăşurate de către aceasta în mod regulat, redus cu mărimea deducerilor permise conform cap.3, care vizează nemijlocit afacerile respective.

[Art.53 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 54. Personalul misiunilor diplomatice ale statelor străine

(1) Salariile şi alte retribuţii plătite colaboratorilor străini ai misiunilor diplomatice ale statelor străine, aflaţi în exerciţiul funcţiunii în Republica Moldova, sînt scutite de impozite.

(2) Orice scutire acordată în conformitate cu prezentul articol este condiţionată de acordarea unor drepturi reciproce de către statele respective.

(3) În conformitate cu acordurile (convenţiile) încheiate de către Guvernul Republicii Moldova cu guvernele altor ţări şi cu conducerea organizaţiilor internaţionale, se scutesc de impunere veniturile obţinute în Republica Moldova de către întreprinderile străine, precum şi de către angajaţii şi consultanţii acestor întreprinderi. Această scutire se acordă cu referire numai la venitul obţinut din acea parte a activităţii lor, care constă în acordarea de ajutoare umanitare şi de asistenţă tehnică Republicii Moldova, conform acordurilor (convenţiilor) semnate cu guvernele altor ţări sau cu organizaţiile internaţionale ori cu agenţiile de cooperare tehnică cu Republica Moldova ale acestora.

Capitolul 8

REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL LICHIDĂRII ŞI

REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI

Articolul 55. Contribuţiile la capital

(1) Contribuţiile vărsate în schimbul unei cote de participaţie în capitalul agentului economic de către una sau mai multe persoane, care în acest fel obţin controlul asupra agentului economic, nu sînt supuse impozitării. Pentru persoana care a contribuit cu capital, baza valorică a capitalului agentului economic respectiv este egală cu baza lui valorică ajustată.

(2) Prin control, în sensul prezentului capitol, se înţelege deţinerea unei cote de participaţie în capitalul agentului economic, în care se includ:

a) cel puţin 80% din drepturile de vot decisiv ale tuturor formelor de participare cu drept de vot decisiv;

b) cel puţin 80% din numărul total de acţiuni în cazul oricărei alte forme de participare.

Articolul 56. Plăţile efectuate de agenţii economici

(1) Dacă agentul economic efectuează plăţi în natură acţionarilor (asociaţilor) săi conform cotei de participaţie a acestora (dividende, plăţi în cazul lichidării, sau sub altă formă), atunci se ţine cont de creşterea sau pierderea de capital ca şi cum această proprietate a fost vîndută acţionarului (asociatului) de către agentul economic la preţul ei de piaţă.

(2) Dividendele sub formă de acţiuni care nu modifică în nici un fel cotele de participaţie ale acţionarilor în capitalul agentului economic nu se consideră drept dividende şi nu se impozitează conform art.80.

(3) În toate cazurile în care se aplică alin.(2), baza valorică a acţiunilor iniţiale ale contribuabilului se distribuie între acţiunile iniţiale şi acţiunile din nou obţinute proporţional valorii lor.

Articolul 57. Lichidarea agentului economic

(1) În cazul lichidării unei părţi a agentului economic, partea lichidată se consideră drept venit, indiferent de faptul dacă acţiunile au fost sau nu vîndute.

(2) În cazul lichidării depline a agentului economic:

a) agentul economic tratează creşterea sau pierderile de capital ca şi cum proprietatea distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar fi fost vîndută la preţul ei de piaţă;

b) beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel ca şi cum ei au schimbat cotele lor de participaţie în capitalul agentului economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a proprietăţii obţinute.

(3) La lichidarea deplină a filialei (întreprinderii-fiică), întreprinderea de bază nu ia în considerare creşterea sau pierderile de capital de pe urma vînzării proprietăţii filialei (întreprinderii-fiică) lichidate.

(4) O întreprindere se consideră întreprindere-fiică dacă întreprinderea de bază exercită controlul asupra ei pe parcursul întregii perioade de lichidare, în condiţiile art.55 alin.(2).

(5) Termenul de încheiere a procesului de lichidare a agentului economic, precum şi alte cerinţe privind îndeplinirea condiţiilor de lichidare deplină a acestuia se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

Articolul 58. Reorganizarea agentului economic

(1) Se consideră reorganizare a agentului economic fuziunea, asocierea, divizarea, separarea sau transformarea agentului economic.

(2) În înţelesul prezentului titlu, este echivalentă cu reorganizarea prevăzută la alin.(1):

a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat;

b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi care asigură dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat.

(3) În cazul reorganizării, agentul economic cumpărător preia metoda de evidenţă a agentului economic procurat împreună cu stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît agentul economic cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.

(4) Reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Reorganizare calificată înseamnă reorganizarea, deplină sau parţială, a unui agent economic conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător, reorganizare ce nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat).

Articolul 59. Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic

(1) În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:

a) un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;

b) forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile cînd ea nu afectează esenţa acestor operaţiuni;

c) orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale;

d) dacă Serviciul Fiscal de Stat stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt rezidente, atunci mărirea capitalului, lichidarea deplină sau reorganizarea agentului economic poate fi tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau pierderilor de capital.

(2) În cazul reorganizării calificate:

a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei proprietăţi nemijlocit înainte de reorganizare;

b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează; însă

c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată în folosul beneficiarului.

(3) Parte implicată în reorganizare este:

a) agentul economic cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt agent economic;

b) agentul economic procurat – agentul ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;

c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;

d) agentul economic cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent economic în cadrul reorganizării.

(4) În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii implicate în reorganizarea calificată unor acţionari (asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se impozitează.

(5) În cazul reorganizării cu lichidare parţială a agentului economic, faţă de partea lichidată se aplică impozitarea stabilită pentru reorganizarea calificată deplină.

Capitolul 9

REGULI CU PRIVIRE LA SOCIETĂŢI ŞI FONDURI DE INVESTIŢII

Articolul 60. Determinarea venitului (sau pierderilor) societăţii

(1) Venitul (sau pierderile) societăţii se consideră ca venit (sau pierderi) al persoanei juridice care foloseşte în evidenţă metoda calculelor, cu excepţia faptului că societăţii nu i se permite:

a) deducerea donaţiilor în scopuri filantropice, prevăzute la art.36;

b) reportarea în viitor a pierderilor, prevăzută la art.32.

(2) La determinarea venitului unui membru al societăţii în anul fiscal, evidenţa cotelor-părţi ale acestui membru, distribuite pe toate componentele venitului (sau pierderilor), creşterii (sau pierderilor) de capital, deducerilor, trecerilor în cont, donaţiilor în scopuri filantropice în anul respectiv se ţine separat.

(3) Fiecare componentă a venitului (sau a pierderilor), a creşterii (sau a pierderilor) de capital, a deducerilor, trecerilor în cont, donaţiilor în scopuri filantropice se consideră ca distribuită între membrii societăţii, indiferent de faptul dacă această componentă a fost sau nu distribuită.

(4) Serviciul Fiscal de Stat reglementează prin instrucţiunile sale modul de evidenţă a tuturor componentelor venitului, dacă evidenţa fiecărei componente în parte nu este necesară pentru reflectarea corectă a venitului membrului societăţii.

(5) Membrului societăţii nu i se permite deducerea acelei părţi a pierderilor, ce corespunde cotei-părţi distribuite lui, care depăşeşte baza valorică ajustată a cotei sale părţi în societate, cu excepţia cazurilor de lichidare deplină a societăţii.

Articolul 61. Plăţile efectuate de societate

(1) Orice plată în natură efectuată de o societate se consideră ca vînzare a proprietăţii la preţul de piaţă şi ca plată a sumei corespunzătoare de mijloace băneşti.

(2) Orice plată efectuată de către o societate în favoarea unui membru al său (inclusiv plăţile, în cazul lichidării) se include în venitul acestuia numai în măsura în care ea depăşeşte baza valorică ajustată a cotei sale părţi în societate. Dacă suma totală plătită la lichidarea deplină a societăţii este mai mică decît baza valorică ajustată menţionată, diferenţa se consideră drept cotă-parte a acestui membru în pierderile societăţii în anul fiscal în care s-a încheiat lichidarea.

Articolul 62. Baza valorică ajustată a cotei-părţi a membrului societăţii

Baza valorică ajustată a cotei-părţi a oricărui membru al societăţii reprezintă suma depusă de el în societate:

a) majorată cu cota-parte distribuită lui în venit şi în creşterea de capital, care se includ în venitul brut;

b) micşorată cu suma plăţilor efectuate;

c) ajustată, ţinîndu-se cont de alte venituri şi cheltuieli ale societăţii (dacă există temei pentru aceasta).

Articolul 63. Fondurile de investiţii

(1) Prevederile prezentului articol se aplică asupra activităţii fondurilor de investiţii, activitate reglementată conform legislaţiei.

(2) Veniturile fondului de investiţii, care urmează a fi distribuite şi plătite acţionarului său, constau din dividende, creşterea de capital, dobînzi.

(3) Veniturile sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi, obţinute de fondul de investiţii în anul fiscal, nu se impozitează, prin derogare de la prevederile art.18, art.37 alin. (7) şi art.80. Evidenţa fiecărui tip de venit, obţinut de fondul de investiţii, – dividendele, creşterea de capital, dobînzile – se efectuează separat.

(4) Plăţile fondurilor de investiţii în folosul acţionarilor săi se fac proporţional de pe fiecare cont de venituri şi se impozitează de la acţionarii fondului ca şi cum aceste venituri ar fi fost primite de acţionar fără participarea fondului, în ordinea următoare:

a) dividendele nu se impozitează, conform art.80, nici de la fondul de investiţii, nici de la acţionarii acestuia. Fondurile de investiţii nu creează conturi de dividende;

b) sumele distribuite de fondul de investiţii de pe contul creşterii şi pierderii de capital acţionarilor săi se consideră ca o creştere şi o pierdere de capital ca şi cum operaţiunile care au adus la această creştere sau pierdere de capital au avut loc în acelaşi an fiscal în care a fost efectuată plata;

c) venitul distribuit de fondul de investiţii de pe contul venitului din dobîndă acţionarilor săi se consideră ca dobîndă obţinută în acelaşi an în care a fost efectuată plata către fondul de investiţii, iar impozitul reţinut la sursa plăţii, conform articolului 89, se consideră ca impozit achitat în numele acţionarului în acelaşi an, adică urmează a fi trecut în cont la acţionar.

(5) Nu mai tîrziu de 31 ianuarie a anului care urmează după anul de gestiune, fondul de investiţii prezintă fiecărui acţionar darea de seamă, conţinînd următoarele informaţii:

a) mărimea venitului anual cu divizarea lui după tipurile de venituri;

b) soldul venitului la finele anului după tipurile de venituri;

c) veniturile distribuite acţionarilor pe parcursul anului după tipurile de venituri;

d) sumele impozitului reţinut din dobîndă sau din alte venituri (inclusiv venitul obţinut de fondul de investiţii în anii precedenţi) distribuite acţionarilor în anul fiscal de gestiune.

(6) În cazul cînd acţionarul încetează a mai fi membru al fondului de investiţii, el trebuie să considere toate sumele distribuite în următoarea ordine:

a) venitul sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi, conform alin.(4);

b) alte tipuri de venituri determinate, conform art.37, drept creştere sau pierderi de capital.

(7) Cheltuielile suportate de managerul fondului de investiţii se distribuie proporţional veniturilor obţinute de către fond sub formă de dividende, creştere de capital, dobînzi şi urmează a fi deduse conform art.24.

Capitolul 10

IMPOZITAREA FONDURILOR CALIFICATE DE PENSII

Articolul 64. Fondurile nestatale calificate de pensii

(1) Fondurile nestatale calificate de pensii se creează exclusiv pentru lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, în folosul cărora (sau al succesorilor cărora) se fac vărsăminte.

(2) Prin lucrător, în sensul prezentului titlu, se înţelege o persoană fizică care este salariat sau membru al unei societăţi, sau care practică activitate individuală de muncă.

(3) Fondurile nestatale calificate de pensii trebuie să corespundă următoarelor condiţii:

a) fondul cuprinde cel puţin 90% din lucrătorii titulari (ocupaţi întreaga săptămînă de muncă) care au lucrat la patron nu mai puţin de un an fiscal;

b) cota-parte a lucrătorului în capitalul şi în venitul acestui fond se depune imediat pe un cont separat de pe care este interzisă ridicarea mijloacelor pînă la:

- atingerea de către lucrător a vîrstei de 55 de ani; sau

- decesul sau survenirea invalidităţii lucrătorului înainte de atingerea vîrstei de 55 de ani;

c) plăţile cuvenite lucrătorului de pe acest cont se efectuează în decursul unei perioade care nu depăşeşte durata presupusă a vieţii lui, dar nu mai devreme de 55 de ani şi nu mai tîrziu de 70 de ani;

d) în cazul decesului lucrătorului, soldul rămas pe cont în acest fond se plăteşte succesorilor săi;

e) întreg capitalul şi venitul acestui fond se păstrează pe un cont separat în bancă, într-o companie de asigurări, în altă instituţie similară sau pe un cont al unei alte persoane juridice, conform contractului (acordului) încheiat cu ele;

f) fondul prevede o protecţie adecvată împotriva acordării împrumuturilor, vînzării activelor sau efectuării unor operaţiuni similare între acest fond şi orice altă persoană care a participat la crearea fondului sau a făcut vărsăminte în acest fond.

g) fondurile trebuie să fie înregistrate conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 65. Fondurile de pensii create de autorităţi publice, de întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat

Orice fond de pensii creat de autorităţi publice, de întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat se consideră fond calificat de pensii dacă corespunde cerinţelor art.64.

Articolul 66. Deducerea vărsămintelor

(1) Suma vărsată de către patron în numele unei persoane fizice pe parcursul anului fiscal în fondul nestatal calificat de pensii în scopul acumulării se deduce din venitul brut al acesteia.

(2) Persoanei fizice i se permite deducerea din venitul său brut a unei sume egale cu vărsămîntul făcut în fondul nestatal calificat de pensii.

Articolul 67. Restricţiile privind deducerea vărsămintelor

(1) Pentru persoana fizică, suma exclusă, conform art.66 alin.(1), împreună cu suma dedusă, conform art.66 alin.(2), nu trebuie să depăşească 15% din venitul cîştigat de ea în anul fiscal.

(2) În sensul prezentului titlu, prin venit cîştigat se înţelege venitul impozabil obţinut prin muncă individuală ori obţinut sau calculat pentru munca prin angajare, cu excepţia venitului sub formă de pensii.

Articolul 68. Impozitarea venitului fondului nestatal calificat de pensii

Venitul fondului nestatal calificat de pensii nu este supus impozitării, însă orice plăţi efectuate din acest fond se includ în venitul brut al beneficiarului.

Articolul 69. Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate

(1) Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate este definit de Serviciul Fiscal de Stat ca:

a) un fond nestatal calificat de pensii creat în conformitate cu legislaţia statului străin;

b) un fond care corespunde în temei cerinţelor art.64.

(2) Vărsămintele făcute de patron în numele lucrătorului sau de lucrătorul însuşi în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate se deduc din venitul lui brut, în limitele stabilite la art.67 alin.(1).

(3) Vărsămintele în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate făcute de un lucrător cetăţean al Republicii Moldova sau de un lucrător cetăţean al unui stat străin, a cărui durată a activităţii de muncă în Republica Moldova se presupune că nu va depăşi 5 ani, se deduc din venitul lui brut, în limitele prevăzute de Guvern.

Capitolul 11

SURSELE DE VENIT ALE NEREZIDENŢILOR

Articolul 70. Divizarea surselor de venit

(1) Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în:

a) venit obţinut în Republica Moldova şi provenit din activitatea de întreprinzător desfăşurată în Republica Moldova;

b) venit obţinut peste hotarele Republicii Moldova şi provenit din activitatea de întreprinzător desfăşurată în altă ţară.

Articolul 71. Venitul obţinut în Republica Moldova

Venituri obţinute în Republica Moldova se consideră:

a) dobînzile pentru creanţele organului administraţiei publice din Republica Moldova sau ale agentului economic rezident, sau ale societăţii rezidente;

b) dividendele plătite de un agent economic rezident;

c) venitul de pe urma activităţii de muncă şi serviciilor prestate în Republica Moldova;

d) venitul de pe urma dării în folosinţă a proprietăţii mobiliare şi imobiliare în Republica Moldova;

e) venitul obţinut din vînzarea proprietăţii imobiliare aflate în Republica Moldova;

f) venitul obţinut din vînzarea proprietăţii mobiliare (cu excepţia stocurilor de mărfuri şi materiale), dacă cumpărătorul este rezident;

g) royalty;

h) primele pe baza contractelor de asigurare sau de reasigurare încheiate în Republica Moldova.

Articolul 72. Venitul obţinut peste hotarele Republicii Moldova

Componentele venitului obţinut peste hotarele Republicii Moldova sînt analogice componentelor venitului indicate în art.71.

Articolul 73. Divizarea venitului în cazul constatării reflectării lui incomplete

Dacă, în urma divizării venitului în conformitate cu art.71 şi 72, venitul obţinut în Republica Moldova este reflectat incomplet, divizarea venitului în cel obţinut în Republica Moldova şi cel obţinut peste hotarele ei se face în modul stabilit de Guvern.

Articolul 74. Deducerile

Deducerile pentru persoanele nerezidente se permit în măsura în care ele vizează direct venitul supus impozitării în Republica Moldova.

Articolul 75. Venitul impozabil al nerezidenţilor

(1) La determinarea venitului impozabil al unui nerezident:

a) se ţine cont numai de venitul obţinut din sursele aflate în Republica Moldova;

b) se permite deducerea numai a acelor cheltuieli, pierderi şi plăţi care vizează direct venitul indicat la lit.a).

(2) În cazul unui nerezident care are reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, respectiva reprezentanţă se consideră agent economic rezident, dar numai în raport cu venitul obţinut din surse aflate în Republica Moldova şi cu cheltuielile nemijlocit legate de acest venit.

Articolul 76. Venitul persoanei fizice care încetează a mai fi rezidentă

(1) Persoana fizică care încetează a mai fi rezidentă este considerată persoana care şi-a vîndut toată proprietatea, exceptînd proprietatea imobiliară, la preţul ei de piaţă la momentul cînd a încetat a mai fi rezidentă.

(2) Orice persoană fizică nerezidentă care obţine statutul de rezident are dreptul (în modul stabilit de Guvern) la determinarea valorii de piaţă a proprietăţii sale la momentul obţinerii statutului de rezident. Valoarea determinată în acest mod constituie baza valorică a proprietăţii sale, care se ia în considerare la stabilirea venitului contribuabilului de pe urma vînzării acestei proprietăţi.

Articolul 77. Trecerea în cont a impozitelor

Persoana fizică nerezidentă care prezintă declaraţia fiscală are dreptul la trecerea în cont a impozitelor reţinute din salariul său în conformitate cu art.88.

Articolul 78. Prevederi pentru agenţii economici nerezidenţi

(1) În sensul prezentului capitol, prin agent economic nerezident care desfăşoară activitate de investiţii în afara Republicii Moldova se înţelege:

a) orice agent economic nerezident, mai mult de 50% din venitul căruia în anul fiscal curent sau cel precedent îl constituie venitul din investiţii şi venitul financiar obţinute din surse aflate în străinătate;

b) orice alt agent economic nerezident creat sau folosit pentru eschivarea unui rezident de la plata impozitului pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar obţinute din surse aflate în străinătate, perceput în conformitate cu prezentul titlu.

(2) Cota acţionarului (asociatului) în venitul oricărui agent economic nerezident care desfăşoară activitate de investiţii în afara Republicii Moldova se consideră drept venit obţinut de deţinătorul a 5% rezident.

(3) O persoană se consideră deţinătoare a 5% atunci cînd cota de participaţie a acestei persoane şi a persoanelor interdependente în capitalul agentului economic este egală sau depăşeşte 5% din toate cotele de participaţie în capitalul agentului economic respectiv.

(4) Contribuabilul care obţine venit impozabil conform alin.(2) se consideră că a plătit impozitul pe venit în altă ţară. Impozitul menţionat este achitat efectiv de agentul economic.

(5) Pentru fiecare contribuabil care urmează să achite impozitul în conformitate cu alin.(2) se ţine un cont al impozitului pe venit achitat anterior de către agentul economic. Dacă plăţile ulterioare ale venitului către contribuabil nu depăşesc bilanţul acestui cont, ele nu se impozitează.

Articolul 79. Veniturile din sursa aflată în străinătate a deţinătorilor a 10%

Dacă contribuabilul deţine (direct sau indirect) 10% sau mai mult din cotele de participaţie în capitalul unui agent economic nerezident, toate activele căruia sînt folosite pentru afaceri peste hotarele Republicii Moldova, dividendele pe care le obţine contribuabilul sau pe care i le calculează acest agent economic se consideră venit obţinut din sursa aflată în străinătate, nereprezentînd un venit din investiţii sau un venit financiar.

Capitolul 12

ACHITAREA PREALABILĂ A IMPOZITULUI

Articolul 80. Achitarea prealabilă a impozitului pe dividende

(1) Agentul economic care plăteşte dividende acţionarilor săi pe parcursul anului fiscal reţine şi varsă ca impozit o sumă egală cu 32% din suma dividendelor care urmează să fie plătite.

(2) Suma, reţinută de agentul economic conform alin.(1), este trecută în cont ca impozit aplicat venitului impozabil al agentului economic respectiv pentru anul fiscal în care a fost făcută reţinerea.

(3) Dacă în vreun an fiscal trecerile în cont permise agentului economic în conformitate cu alin.(2) depăşesc suma impozitului pe venit în anul respectiv, diferenţa va fi reportată în viitor şi va fi trecută în contul anului imediat următor celui în care a apărut acest excedent.

(4) Agentul economic care deţine 20% sau mai mult din capitalul celui de-al doilea agent economic deschide un cont de dividende. În cazul în care primul agent economic va primi dividende de la al doilea agent economic, el va deduce din venitul brut suma dividendelor nete, însă va adăuga aceeaşi sumă la contul său de dividende. Dividendele plătite ulterior de către primul agent economic acţionarilor săi vor fi scoase, în primul rînd, de pe contul de dividende pînă la epuizarea acestuia şi nu vor fi supuse reţinerii conform alin.(1).

(5) Persoana care primeşte dividende de la un agent economic obligat să reţină impozitul pe aceste dividende sau de pe conturile de dividende, în conformitate cu alin.(1) şi (4), nu include aceste dividende în venit.

Capitolul 13

TRECEREA ÎN CONT A IMPOZITELOR

Articolul 81. Trecerea în cont a impozitelor calculate şi reţinute

(1) În limitele anului fiscal, contribuabilii au dreptul de a trece în contul impozitului pe venit următoarele plăţi:

a) sumele reţinute pe parcursul anului fiscal respectiv în conformitate cu art.88, 89 şi 90;

b) suma reţinută în conformitate cu art.80, în cazul în care contribuabilul este persoană juridică;

c) plăţile efectuate pe parcursul anului fiscal respectiv în conformitate cu art.84;

d) impozitele achitate în afara Republicii Moldova, a căror trecere în cont este permisă în conformitate cu art.82, pentru sumele plătite sau calculate pentru acelaşi an fiscal.

(2) Dacă trecerile în cont la care contribuabilul are dreptul, în conformitate cu alin.(1) lit.a) şi c), depăşesc suma totală calculată, conform art.15, a impozitului pe venit, Serviciul Fiscal de Stat, potrivit prevederilor art.19 al Legii cu privire la administrarea impozitului pe venit şi punerea în aplicare a titlurilor I şi II din Codul fiscal, ia în considerare aceste supraplăţi (inclusiv dobînda) din orice obligaţii ce se referă la impozitele prevăzute la art.6 şi restituie contribuabilului suma rămasă după efectuarea calculelor corespunzătoare.

Articolul 82. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar

(1) Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venitul din investiţii sau pe venitul financiar, achitat în orice ţară străină, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova. Contribuabilul care a utilizat în vreun an fiscal trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în altă ţară, nu are dreptul să deducă impozitul pe venit achitat în altă ţară pe parcursul anului fiscal respectiv.

(2) Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit achitat în altă ţară străină pentru orice an fiscal nu trebuie să depăşească obligaţiile fiscale ale contribuabilului raportate la venitul din investiţii şi cel financiar ale acestuia obţinute din surse aflate în altă ţară (cu excepţia cheltuielilor legate de obţinerea venitului brut) pentru aceeaşi perioadă.

(3) Trecerea în cont a impozitului achitat în altă ţară se efectuează în anul în care venitul respectiv este supus impozitării în Republica Moldova.

Capitolul 14

PREZENTAREA DECLARAŢIEI CU PRIVIRE LA IMPOZITUL

PE VENIT ŞI ATRIBUIREA CODULUI FISCAL

Articolul 83. Prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit

(1) Orice persoană obligată să achite impozitul conform prevederilor prezentului titlu trebuie să prezinte o declaraţie completată în conformitate cu instrucţiunile Serviciului Fiscal de Stat şi potrivit formei aprobate de acesta.

(2) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit trebuie să fie prezentată Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie a anului care urmează nemijlocit după anul fiscal de gestiune.

(3) Declaraţii cu privire la impozitul pe venit vor fi prezentate de următorii contribuabili:

a) orice persoană fizică care obţine venit din surse, altele decît salariul, dacă acest venit depăşeşte scutirea personală de 2100 lei pe an, acordată potrivit art.33 alin.(1);

b) orice persoană fizică care obţine venit atît din salariu cît şi din surse, altele decît salariul, dacă acest venit depăşeşte 13000 lei pe an;

c) orice persoană juridică determinată în art.12 alin.(1) pct.4);

d) orice persoană care administrează succesiunea conform art.17.

(4) Conducătorul sau alt reprezentant al societăţii este obligat să prezinte un document cu privire la venitul obţinut de societate, însoţit de informaţia necesară în conformitate cu cerinţele Serviciului Fiscal de Stat.

(5) Dacă o persoană juridică îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana sa responsabilă este obligată, în termen de 5 zile de la încetarea activităţii, să informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat, şi în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia persoana juridică a desfăşurat activitate de întreprinzător.

(6) Dacă contribuabilul îşi schimbă domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară, el este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat pentru întreaga perioadă a anului de gestiune cît a fost rezident.

(7) Persoana responsabilă de reţinerea impozitelor, în conformitate cu art.88, 89 şi 90, este obligată să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la expirarea anului fiscal, un document în care să indice numele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia a fost efectuată plata, precum şi suma totală a plăţii şi suma totală a impozitelor reţinute. Copia de pe documentul respectiv se remite persoanei fizice sau juridice în folosul căreia a fost efectuată plata ori de la care au fost reţinute impozitele.

(8) Persoana responsabilă de reţinerea impozitului, conform art.89, trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la expirarea anului fiscal, un document în care să indice numele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice care beneficiază de înlesniri pentru limită de vîrstă la achitarea impozitului pe venit, precum şi suma plătită acestei persoane, fără reţinere. Copia de pe documentul respectiv se remite persoanei în folosul căreia a fost efectuată plata.

(9) La cererea în scris a persoanei fizice, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în limite rezonabile) termenul de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.

[Art.83 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

[Art.83 modificat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 84. Achitarea impozitului în rate

(1) Contribuabilii care obţin venit nu din munca salariată sau de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, conform art.89 alin.(2), şi obligaţiile fiscale ale cărora, conform prezentului titlu, depăşeau în anul fiscal precedent suma de 400 lei sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

(2) Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) pot plăti impozitul în două etape: pînă la 31 martie şi pînă la 30 noiembrie ale anului fiscal.

[Art.84 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 85. Semnarea declaraţiilor şi altor documente

(1) Declaraţia, darea de seamă sau alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să fie perfectate şi semnate în conformitate cu regulile şi formele stabilite de către serviciul în cauză.

(2) Numele persoanei fizice indicat în orice document semnat de aceasta serveşte drept dovadă că documentul a fost semnat anume de către persoana respectivă, dacă nu există probe contrare.

(3) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a unei persoane juridice trebuie să fie semnată de către persoana sau persoanele respective cu funcţii de răspundere.

(4) Declaraţiile şi dările de seamă care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să conţină o notificare a contribuabilului că, în cazul în care va include în documentele respective informaţii false sau care induc în eroare, el va purta răspundere în conformitate cu legislaţia.

Articolul 86. Codul fiscal

(1) Fiecare persoană care realizează venit sau efectuează plăţi impozabile, în conformitate cu prezentul titlu, este obligată să primească de la Serviciul Fiscal de Stat certificatul cu privire la atribuirea codului fiscal.

(2) Orice persoană obligată să prezinte, conform prezentului titlu, o declaraţie, o dare de seamă sau alt document trebuie să indice codul fiscal în fiecare din aceste documente pentru a putea fi identificată.

(3) Orice persoană care, în conformitate cu actele legislaţiei fiscale, este obligată să prezinte o declaraţie, o dare de seamă sau alt document referitor la o altă persoană trebuie să ceară acesteia şi să indice în document codul fiscal al persoanei respective pentru a asigura identificarea acestei alte persoane.

(4) Serviciul Fiscal de Stat va indica codul fiscal al contribuabilului în toate avizele şi cererile expediate acestuia.

(5) În cazul perfectării tranzacţiilor între agenţii economici, aceştia sînt obligaţi să-şi indice codul fiscal în conformitate cu instrucţiunile Serviciului Fiscal de Stat.

(6) Orice persoană care nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol poartă răspunderea prevăzută în art.10 şi 11 din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

Articolul 87. Termenele, modul, forma şi locul achitării impozitului

(1) Contribuabilul care, conform art.83, este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei (fără a ţine cont de prelungirea termenului).

(2) Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Serviciul Fiscal de Stat prin regulamente, ordine şi instrucţiuni.

(3) În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil nu mai tîrziu de termenul stabilit şi pe adresa indicată în aceste documente.

(4) Avizul sau cererea Serviciului Fiscal de Stat se înmînează contribuabilului personal sau i se expediază prin poştă la ultima adresă a acestuia indicată în registrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.

Capitolul 15

REŢINEREA IMPOZITULUI LA SURSA DE PLATĂ

Articolul 88. Reţinerea impozitului din salariu

(1) Fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din mijloacele real primite de către lucrător un impozit, determinat conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea muncii ca angajat, lucrătorul trebuie să prezinte patronului o cerere semnată de el privind acordarea scutirilor la care are dreptul şi documentele justificative.

(3) Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă numărul scutirilor la care are dreptul lucrătorul, acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data cînd au avut loc aceste schimbări, o nouă cerere semnată de el şi documentele corespunzătoare.

(4) Prezentarea cu bună ştiinţă în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în eroare atrage după sine aplicarea amenzii şi răspunderea penală prevăzute de legislaţie.

(5) Dacă o persoană fizică care prestează servicii şi se consideră antreprenor independent posedă două sau mai multe caracteristici care îl definesc ca lucrător salariat (conform instrucţiunilor Serviciului Fiscal de Stat), venitul ei este considerat de patron drept salariu din care se reţine impozitul, conform prezentului articol.

Articolul 89. Reţinerea impozitului din dobînzi şi royalty

(1) Fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice şi royalty (cu excepţia plăţilor efectuate către nerezidenţi) este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi royalty şi să verse ca impozit o sumă egală cu 20% din plată.

(2) Nu se efectuează reţineri din plăţile făcute în folosul persoanelor fizice în vîrstă de 60 de ani şi mai mult dacă acestea prezintă plătitorului un document care atestă vîrsta lor.

[Art.89 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

[Art.89 completat prin Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998, în vigoare 01.01.1998]

Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi către rezidenţi

Orice persoană angajată în activitatea de întreprinzător şi orice instituţie de stat din Republica Moldova care plăteşte chiria sau alte tipuri de servicii (inclusiv cele de management şi consulting), costul cărora se deduce conform art.24, reţine ca impozit o sumă egală cu 5% din plata respectivă. În acelaşi mod se reţine impozitul de la alte plăţi, ce reprezintă surse de venit impozabile conform art.18, efectuate în folosul persoanelor fizice, cu excepţia celor prevăzute la art.20, 88, 89 şi 91.

[Art.90 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 91. Reţinerile din plăţile către nerezidenţi

Venitul unui nerezident care nu rezultă din activităţile desfăşurate de reprezentanţa permanentă a acestuia în Republica Moldova se supune impozitului (fără deduceri) la următoarele cote:

a) primele de asigurare vărsate într-o întreprindere nerezidentă în baza contractelor de asigurare şi de reasigurare, renta, venitul obţinut din prestarea serviciilor de telecomunicaţii şi serviciilor de transport, inclusiv cele internaţionale – 5%;

b) dividendele şi dobînda – 15%;

c) royalty şi venitul de la prestarea serviciilor de management şi consulting – 20%.

Articolul 92. Informaţia privind impozitul reţinut la sursa de plată

(1) Persoana care este obligată să reţină impozitul conform art.88 trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia şi să verse impozitul reţinut în termen de 10 zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile.

(2) Persoana care este obligată să reţină impozitele, conform art.89, 90 şi 91, trebuie să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia şi să verse impozitele reţinute în conformitate cu instrucţiunile acestui serviciu.

[Art.92 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Notă: Titlul III aprobat prin Legea nr.1415-XIII din 17.12.1997. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40-41/288 din 07.05.1998. Intră în vigoare de la 01.07.1998 conform Legii nr.1417-XIII din 17.12.1997

TITLUL III

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 93. Noţiuni generale

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit republican (de stat) care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

2) Marfă, valori materiale – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum şi produse cu destinaţie tehnico-economică, clădiri, construcţii şi alte bunuri imobiliare, activele nemateriale.

3) Livrare de mărfuri – transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, precum şi transmiterea mărfurilor gajate în proprietatea deţinătorului gajului.

4) Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parţială sau gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări contra plată, cu plată parţială sau gratuit.

5) Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

6) Mărfuri de uz sau consum personal – obiecte destinate pentru satisfacerea necesităţilor proprietarului şi (sau) ale membrilor familiei sale.

7) Import de mărfuri – introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

8) Import de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice aflate în afara Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice, rezidenţi ai Republicii Moldova sau nerezidenţi ai Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei.

9) Export de mărfuri – scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

10) Export de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice, rezidenţi ai Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei, persoanelor juridice şi fizice aflate în afara ţării.

11) Discont – reducere din valoarea mărfurilor, serviciilor.

12) Cotă zero – cota T.V.A. ce constituie zero procente.

13) Agent – persoană care acţionează în numele altei persoane şi nu este angajatul acesteia.

[Art.93 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Capitolul 2

SUBIECŢI ŞI OBIECTE IMPOZABILE

Articolul 94. Subiecţii impozabili

Subiecţii impozabili sînt:

a) persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile art.112;

b) persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv;

c) persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menţionate.

Articolul 95. Obiectele impozabile

Obiecte impozabile constituie:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;

b) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, importate de către persoanele fizice.

Capitolul 3

MODUL DE CALCULARE ŞI ACHITARE A T.V.A.

Articolul 96. Cota T.V.A.

Cota T.V.A. se stabileşte în mărime de 20% din valoarea impozabilă a livrărilor impozabile, cu excepţia livrărilor care se impozitează conform art.104 la cota zero.

Articolul 97. Valoarea impozabilă a livrării impozabile

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile, inclusiv costul transportării, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.).

(2) Dacă plata pentru livrare este, în totalitate sau parţial, achitată în expresie naturală, valoarea impozabilă a livrării impozabile constituie valoarea ei de piaţă.

(3) Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate, cu excepţia T.V.A.

Articolul 98. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor, serviciilor, după livrarea şi achitarea lor, urmează a fi ajustată, cu condiţia prezentării documentelor de confirmare, dacă:

a) valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţurilor;

b) livrarea impozabilă a fost, în totalitate sau parţial, restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;

c) valoarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte de termen.

Articolul 99. Livrările efectuate la un preţ mai mic decît cel de piaţă, fără efectuarea plăţii, în contul retribuirii muncii

(1) Livrarea efectuată la un preţ mai mic decît cel de piaţă din cauza relaţiilor specifice stabilite între furnizor şi consumator sau din cauză că consumatorul este un angajat al furnizorului constituie o livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(2) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie care ulterior sînt transmise fără plată angajaţilor subiectului impozabil, serviciile prestate fără plată angajaţilor subiectului impozabil se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(3) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, care ulterior sînt însuşite de subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei sale se consideră livrare impozabilă a acestui subiect. Valoare impozabilă a livrării de mărfuri, servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie – valoarea de piaţă.

(4) Mărfurile, serviciile, livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, care ulterior au fost transmise fără plată altor persoane se consideră livrare impozabilă efectuată de către acest subiect. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător.

(5) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, serviciile livrate în contul retribuirii muncii angajatului se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie suma salariului neachitat.

(6) În sensul prezentului articol, valoarea de piaţă a mărfurilor, serviciilor livrate se determină în modul stabilit de Guvern.

[Art.99 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 100. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate

(1) Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în conformitate cu legislaţia vamală, care include cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare şi alte cheltuieli aferente aducerii acestor mărfuri pînă în locul efectuării procedurilor vamale, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A.

(2) În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.

Articolul 101. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

(1) Subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit.a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferenţă dintre sumele T.V.A. ce urmează a fi plătite de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele T.V.A. ce urmează a fi plătite furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. pe valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada respectivă, ţinînd cont de dreptul la trecere în cont conform articolului 102.

(2) Dacă suma T.V.A. ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depăşeşte suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate, diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3).

(3) Dacă depăşirea sumei T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei de depăşire a T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în limitele cotei T.V.A. obişnuite, înmulţită la valoarea livrării care se impozitează la cota zero.

(4) Suma T.V.A. ce urmează a fi achitată pe serviciile prestate pentru subiecţii impozabili în perioada fiscală în care ele au fost efectuate conform art.94 lit.c) se adaugă la suma T.V.A. care urmează a fi achitată pe mărfurile, serviciile, livrate de către fiecare subiect impozabil în perioada fiscală corespunzătoare.

(5) Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită T.V.A. în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita stabilită.

[Art.101 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Articolul 102. Trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate

(1) În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate furnizorilor pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Nu se permite trecerea în cont a T.V.A. persoanelor juridice şi persoanelor fizice nerezidenţi ai Republicii Moldova şi trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată în conformitate cu art.101 alin.(4).

(2) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se raportează la cheltuielile de producţie şi de circulaţie.

(3) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi neimpozabile se trece în cont dacă se duce o evidenţă aparte a achitării plăţilor pentru ele şi dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil.

(4) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător nu se trece în cont şi se raportează la rezultatele activităţii.

(5) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii sale de întreprinzător nu se trece în cont şi se raportează la cheltuielile de producţie şi de circulaţie. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi au dreptul la trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale şi serviciile procurate.

(6) Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune:

a) de factura T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau

b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. pe mărfurile importate.

(7) Livrarea, în privinţa căreia se permite trecerea în cont a T.V.A. achitate pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura T.V.A. sau să fie importată de către subiectul impozabil.

(8) La livrarea mărfurilor, serviciilor pentru export, inclusiv pentru toate tipurile de transporturi internaţionale de pasageri şi de mărfuri, se permite restituirea T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate dacă există confirmarea destinatarului străin al mărfurilor, serviciilor, inclusiv a celor de transport.

[Art.102 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.1998, în vigoare 10.09.1998]  

Capitolul 4

LIVRĂRILE SCUTITE DE T.V.A.

Articolul 103. Scutirea de T.V.A.

T.V.A. nu se aplică pe următoarele livrări:

1) locuinţa, pămîntul şi terenul pe care se găseşte locuinţa, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor respective;

2) produsele alimentare şi nealimentare pentru copii, conform listei aprobate în legea bugetului pe anul respectiv;

3) proprietatea de stat, răscumpărată în procesul privatizării;

4) instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi substaţiile electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform destinaţiei), precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; lucrările de construcţie a caselor de locuit, efectuate cu atragerea mijloacelor bugetare de toate nivelurile şi a fondurilor extrabugetare cu destinaţie specială, cu condiţia că mijloacele respective constituie nu mai puţin de 40% din valoarea acestor lucrări; lucrările efectuate în perioada de realizare a programelor (proiectelor) social-economice cu destinaţie specială în domeniul construcţiei caselor de locuit;

5) mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt, legate de procesul instructiv de producţie şi educativ, cu condiţia alocării mijloacelor obţinute din livrarea acestor mărfuri, servicii în scopuri de instruire generală; serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor; serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare;

6) serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordare de licenţe, înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de alte autorităţi abilitate, de către persoanele cu funcţii de răspundere în cazul acordării anumitor drepturi persoanelor juridice şi fizice; serviciile acordate de către membrii colegiului de avocaţi; serviciile legate de exploatarea subsolului; arendarea fondului forestier şi serviciile legate de folosirea resurselor naturale, pentru care se efectuează plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare;

7) serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberare de brevete (cu excepţia celor de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii industriale, precum şi obţinerea drepturilor de autor;

8) proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune; comorile;

9) serviciile legate de pază efectuate de Serviciul de Stat Pază al Ministerului Afacerilor Interne;

10) serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor;

11) serviciile medicale contra plată efectuate de către persoanele juridice şi fizice cărora, conform legislaţiei, le este permisă practicarea medicinei; medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi materia primă medicamentoasă şi alte materiale utilizate la prepararea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia mijloacelor cosmetice; articolele de uz medical, articolele ortopedice şi de protezare şi tehnica medicală, biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, biletele turistice şi de excursie, fără costul serviciilor de intermediere legate de procurarea acestora; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;

12) produsele de fabricaţie proprie ale cantinelor studenţeşti, şcolare şi ale cantinelor altor instituţii de învăţămînt, ale spitalelor şi instituţiilor preşcolare, precum şi ale cantinelor care aparţin altor instituţii şi organizaţii din sfera social-culturală finanţate, parţial sau în întregime, de la buget;

13) serviciile financiare:

a) acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, alte garanţii ale operaţiilor în numerar şi de creditare, inclusiv gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor (operaţiile de creditare, de virament, fiduciare, legate de creditare, de decontări de casă, căutarea sumelor care nu au intrat în cont, deschiderea, închiderea şi reîntocmirea conturilor);

b) operaţiile legate de evidenţa conturilor de depozit, inclusiv a conturilor de depunere, de decontare şi bugetare, viramentele, titlurile de creanţă, cecurile şi alte instrumente financiare, cu excepţia veniturilor de pe vînzarea mărfurilor în cazul nerambursării creditului, din acordarea serviciilor informaţionale, de consultanţă şi de expertiză, din procurarea şi arendarea locurilor de broker la bursă, din darea în arendă, inclusiv în baza leasingului, inclusiv leasingul financiar, din serviciile de încasare şi livrare a banilor în numerar clienţilor, din serviciile de primire la păstrare şi transferare a banilor în numerar, a hîrtiilor de valoare şi a documentelor, a veniturilor de la operaţiile fiduciare de gestionare a bunurilor clienţilor, de la lichidarea bunurilor întreprinderilor care au dat faliment, din aprovizionarea contra plată a clienţilor cu documentaţia normativă;

c) operaţiile legate de circulaţia valutei, mijloacelor băneşti, bancnotelor, care constituie un mijloc legal de plată (cu excepţia celor folosite în scopuri numismatice);

d) operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor, cambiilor şi altor hîrtii de valoare, inclusiv operaţiile comerciale şi de intermediere pe piaţa hîrtiilor de valoare, operaţiile registratorilor independenţi;

e) operaţiile legate de instrumentele financiare derivate, de acordurile forward, de opţiuni şi de alte operaţii financiare;

f) serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale;

g) operaţiile de asigurare şi reasigurare, cu excepţia serviciilor prestate de intermediarii de asigurare;

14) serviciile oficiilor poştale, inclusiv distribuirea pensiilor şi indemnizaţiilor;

15) serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc (inclusiv cu folosirea jocurilor automate), cu excepţia serviciilor a căror valoare, în totalitate sau parţial, a fost inclusă în miză sau în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor sau participanţilor; loteriile;

16) lucrările de cercetări ştiinţifice şi de construcţie experimentale, efectuate din contul mijloacelor bugetare;

17) serviciile rituale prestate de birourile de pompe funebre, de cimitire şi crematorii; ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase;

18) serviciile legate de închirierea spaţiului locativ şi cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei: alimentarea cu apă, canalizarea, alimentarea cu energie termică (aprovizionarea centralizată cu căldură şi apă caldă), salubrizarea, serviciile legate de folosirea ascensorului;

19) serviciile prestate de transportul în comun urban (cu excepţia taximetrelor cu numărul de pasageri nu mai mare de 4), precum şi serviciile prestate de transportul de pasageri suburban auto, feroviar şi fluvial;

20) mărfurile importate (cu condiţia că importul lor corespunde cerinţelor stabilite de legislaţia vamală şi fiscală):

a) destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale;

b) definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern;

c) exportate, iar apoi reimportate de către exportator, fără modificarea caracteristicilor cantitative şi calitative;

d) temporar importate cu obligaţia că ele vor fi exportate în timp de 12 luni;

e) tranzitate;

f) depuse la depozitele vamale libere;

g) destinate comercializării în magazinele “duty-free”, precum şi în magazinele ce deservesc în exclusivitate misiunile diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova şi personalul acestora.

[Art.103 modificat prin Legea nr.251-XIV din 24.12.1998, în vigoare 04.02.1999]

Capitolul 5

IMPOZITAREA LA COTA ZERO A T.V.A.

Articolul 104. Livrările impozitate la cota zero

La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări:

a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

b) mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova, precum şi uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern;

c) mărfurile, serviciile pentru organizaţiile internaţionale în limitele acordurilor la care Republica Moldova este parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în legea bugetului pe anul respectiv.

Capitolul 6

LIVRĂRILE

Articolul 105. Livrările de mărfuri, servicii

(1) Livrarea energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră livrare de mărfuri.

(2) Livrarea serviciilor legată de livrarea mărfurilor se consideră parte a livrării de mărfuri.

(3) Livrarea serviciilor legată de exportul de mărfuri se consideră parte a exportului de mărfuri.

(4) Livrarea mărfurilor legată de livrarea serviciilor se consideră parte a livrării de servicii.

Articolul 106. Livrările efectuate de către agenţi şi angajaţi

(1) Livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată de un agent în numele subiectului impozabil constituie o livrare efectuată de însuşi subiectul impozabil.

(2) Prevederile alin.(1) nu se extind asupra livrării serviciilor de către agent către subiectul impozabil.

(3) Livrarea serviciilor de către angajaţi patronului său (în limitele îndatoririlor de serviciu sau de producţie) nu constituie o livrare impozabilă din partea angajatului.

Articolul 107. Transmiterea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător

Transmiterea de către un subiect impozabil a dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător sau a unei părţi a acestei activităţi altui subiect nu constituie o livrare de mărfuri, servicii dacă:

a) subiectul căruia i se transmite dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător sau a unei părţi a acestei activităţi este un subiect impozabil sau devine subiect impozabil în momentul transmiterii acestui drept;

b) subiectul căruia i se transmite dreptul de desfăşurare a activităţii de întreprinzător continuă după transmitere să desfăşoare această activitate.

Capitolul 7

TERMENELE OBLIGAŢIEI FISCALE

Articolul 108. Termenele obligaţiei fiscale

(1) Data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin.(5) şi (6).

(2) Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor consumatorului sau dacă mărfurile sînt transportate, data livrării se consideră data la care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) În cazul livrării de bunuri imobiliare, construirii unui obiect pe terenul consumatorului, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare, a obiectului de construcţie în posesia consumatorului.

(4) Pentru servicii, data livrării se consideră data eliberării facturii T.V.A. sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parţial sau în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(5) Dacă factura T.V.A. este eliberată sau plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii T.V.A. sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(6) Dacă mărfurile, serviciile sînt livrate regulat pe parcursul unei anumite perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data eliberării facturii T.V.A. sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

Articolul 109. Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor

(1) Pentru mărfurile, serviciile importate şi utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se stabileşte prin legea bugetului pe anul respectiv.

(2) Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă marfa a fost supusă taxei vamale. În cazul în care taxa vamală pe marfa importată nu trebuie achitată, marfa se consideră importată, ca şi cum ea ar fi fost supusă taxei vamale, cu respectarea procedurilor corespunzătoare de import a mărfurilor, prevăzute în legislaţia vamală.

Capitolul 8

LOCUL LIVRĂRII

Articolul 110. Locul livrării mărfurilor

(1) Locul livrării mărfurilor se consideră locul de aflare a mărfurilor la momentul predării (transmiterii) sau la momentul trecerii lor în posesia consumatorului. Dacă mărfurile sînt furnizate cu transportul consumatorului sau de către o organizaţie de transport, atunci locul livrării mărfurilor este locul de aflare a mărfurilor la începutul transportării, cu excepţia livrărilor pentru export.

(2) Locul livrării energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră locul primirii lor.

Articolul 111. Locul livrării serviciilor

(1) Locul livrării serviciilor se consideră:

a) locul aflării bunurilor imobiliare – dacă serviciile sînt legate nemijlocit de această proprietate;

b) locul real al prestării serviciilor – dacă ele sînt legate de bunurile mobiliare sau de persoane;

c) locul real al prestării serviciilor – dacă ele sînt prestate în domeniile culturii, artei, învăţămîntului, culturii fizice, sportului sau în altă sferă de activitate similară;

d) locul real al prestării serviciilor de către o persoană nerezidentă a Republicii Moldova – dacă persoana juridică sau fizică consumator al acestor servicii este rezident al Republicii Moldova sau nu este rezident al Republicii Moldova, dar desfăşoară o activitate de întreprinzător pe teritoriul acesteia, cu excepţia cazurilor cînd serviciile sînt consumate în afara hotarelor Republicii Moldova.

(2) Locul livrării serviciilor de transport se consideră locul lor de destinaţie, luîndu-se în considerare distanţa parcursă.

Capitolul 9

ADMINISTRAREA T.V.A.

Articolul 112. Înregistrarea subiectului impozabil

(1) Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el a efectuat într-o perioadă de oricare 12 luni consecutive livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 20000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de impozitare conform art.103. Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de o lună din ziua expirării termenului, în timpul căruia a fost depăşit plafonul stabilit în prezentul alineat. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii imediat următoare celei în care el este obligat să prezinte avizul oficial.

(2) În cazul prezenţei unor argumente temeinice care îi dau subiectului dreptul de a considera că valoarea livrărilor lui impozabile va depăşi 20000 lei la începutul perioadei impozabile respective, el urmează să se înregistreze, în modul stabilit la alin.(1), pînă la sfîrşitul lunii în care se presupune că va avea loc depăşirea plafonului de înregistrare. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii respective.

(3) Subiectul, faţă de care nu se aplică cerinţele de înregistrare, se poate înregistra benevol în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el efectuează livrări altor subiecţi impozabili şi dacă are posibilitatea să emită factura T.V.A. Faţă de acest subiect se aplică toate prevederile prezentului titlu. Înregistrarea acestui subiect este valabilă pe un termen nu mai mic de 2 ani sau pînă la momentul încetării activităţii de întreprinzător, în dependenţă de ce are loc mai înainte. Subiectul se consideră înregistrat din ziua prezentării formularului de înregistrare completat la Serviciul Fiscal de Stat.

(4) Subiectul care planifică să înceapă o activitate de întreprinzător şi intenţionează să efectueze livrări impozabile cu T.V.A. poate să se înregistreze din timp, pînă la efectuarea livrărilor impozabile. Trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate pe valorile materiale, serviciile procurate în conformitate cu art.102, se permite numai dacă livrările impozabile au fost efectuate pe parcursul a cel puţin 6 luni succesive după înregistrare. Subiectul se consideră înregistrat din ziua prezentării formularului de înregistrare completat la Serviciul Fiscal de Stat. Dacă Serviciul Fiscal de Stat consideră că subiectul înregistrat în conformitate cu prezentul articol nu a avut dreptul sau nu era obligat să se înregistreze, actul de înregistrare se consideră nul din momentul primirii lui.

(5) La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:

a) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;

b) datei înregistrării;

c) codului fiscal al subiectului impozabil.

(6) Subiectul căruia i se prestează servicii de către persoanele juridice sau fizice nerezidenţi ai Republicii Moldova ce nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul acesteia, este obligat să se înregistreze, în conformitate cu prevederile alin.(1), dacă valoarea serviciilor prestate depăşeşte 20000 lei sau dacă valoarea lor, adăugată la valoarea livrărilor de mărfuri, servicii efectuate sau planificate de el pentru termenele stabilite la alin.(1), depăşeşte 20000 lei.

Articolul 113. Anularea înregistrării

(1) În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea contribuabilului T.V.A.

(2) În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămînă înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni, volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să dovedească că în viitor volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.

(3) Anularea înregistrării contribuabilului T.V.A. intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul impozabil sau după expirarea lunii în care au fost primite înştiinţarea şi dovada prevăzute la alin.(2), în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(4) În momentul anulării înregistrării contribuabilului T.V.A., el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pe această livrare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.107. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă.

Articolul 114. Perioada fiscală privind T.V.A.

(1) Perioada fiscală privind T.V.A. constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii.

(2) Dacă volumul anual al livrărilor impozabile ale subiectului nu depăşeşte 20000 lei, perioada fiscală privind T.V.A. se consideră perioada de trei luni, începînd cu prima zi a primei luni şi terminînd cu ultima zi a celei de a treia luni.

(3) Dacă subiectul este înregistrat ca contribuabil al T.V.A., prima perioadă fiscală începe de la data indicată în actul de înregistrare şi se termină în ultima zi a lunii care urmează după luna în care a avut loc înregistrarea.

(4) În cazul anulării înregistrării, ultima perioadă fiscală începe în prima zi a lunii în care a avut loc anularea şi se termină în ziua în care intră în vigoare actul cu privire la anularea înregistrării.

Articolul 115. Declararea T.V.A. şi achitarea ei

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

(2) Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, nu mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă.

Articolul 116. Trecerea în cont a T.V.A. în cazul datoriilor compromise

(1) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A. Suma T.V.A. care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A. achitată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.

(2) Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după primirea dreptului de a o trece în cont conform prevederilor alin.(1), această sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei compromise.

Articolul 117. Factura T.V.A.

(1) Subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă este obligat să prezinte consumatorului factura T.V.A. pe livrarea în cauză în termen de 7 zile lucrătoare după efectuarea ei.

(2) Factura T.V.A. trebuie să includă următoarele informaţii:

1) numărul de ordine al facturii;

2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;

3) data eliberării facturii;

4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;

5) denumirea (numele) şi adresa consumatorului;

6) tipul livrării;

7) pentru fiecare tip de livrare:

a) cantitatea mărfii;

b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;

c) cota T.V.A.;

d) suma T.V.A. pe un articol de marfă;

8) suma totală care urmează a fi achitată;

9) suma totală a T.V.A.

(3) În factura T.V.A., la livrările de export, trebuie să fie indicat că bunurile sînt destinate pentru export, precum şi ţara de destinaţie.

(4) Facturile T.V.A. se numerotează în ordine succesivă şi se păstrează la furnizor în aceeaşi ordine.

(5) Pentru vînzarea cu amănuntul în locurile special amenajate, cu plata în numerar, eliberarea facturii T.V.A. nu este obligatorie dacă sînt respectate următoarele condiţii:

a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la fiecare punct comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind efectuarea decontărilor băneşti pentru operaţiile comerciale sau serviciile prestate. Înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face bilanţul;

b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile T.V.A. care au fost achitate în numerar.

(6) În cazul livrării serviciilor contra plată în numerar, factura T.V.A. se eliberează în momentul primirii banilor sau pînă la acest moment.

Articolul 118. Evidenţa mărfurilor, serviciilor

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să ţină evidenţa întregului volum de mărfuri, servicii livrate şi a valorilor materiale, serviciilor procurate. În comerţul cu amănuntul, în sfera prestării serviciilor, subiecţii impozabili sînt obligaţi să ţină zilnic evidenţa tuturor mărfurilor livrate, serviciilor prestate achitate în numerar. Dările de seamă privind mărfurile, serviciile livrate şi valorile materiale, serviciile procurate trebuie întocmite în termen de o lună de la încheierea perioadei fiscale privind T.V.A.

(2) Facturile T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate se numerotează în ordine succesivă şi se înregistrează în aceeaşi ordine în documentaţia de evidenţă respectivă.

(3) Documentaţia pentru evidenţa valorilor materiale, serviciilor procurate trebuie să includă:

a) numărul de ordine al facturii T.V.A.;

b) data primirii facturii;

c) denumirea (numele) furnizorului;

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A.;

g) valoarea oricăror mărfuri exportate, reimportate de către exportator fără schimbarea caracteristicilor lor cantitative şi calitative.

(4) Facturile T.V.A. pentru mărfurile, serviciile livrate se numerotează în ordine succesivă şi se înscriu în registrul de evidenţă în aceeaşi ordine. Copiile facturilor T.V.A. se păstrează în aceeaşi ordine. Originalele conturilor deteriorate sau anulate ale facturilor T.V.A. se păstrează împreună cu copiile.

(5) Înscrierea în registrul de evidenţă a livrării de mărfuri, servicii trebuie să includă:

a) numărul de ordine al facturii T.V.A.;

b) data eliberării ei;

c) denumirea (numele) consumatorului;

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării prezentată pentru a fi achitată fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A.;

g) suma rabatului, dacă acesta se oferă.

(6) Pentru fiecare perioadă fiscală privind T.V.A. se ţine o evidenţă generalizată, care include:

a) suma T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate;

b) suma T.V.A. pe mărfurile, serviciile livrate;

c) ajustările care influenţează suma T.V.A.;

d) suma netă a T.V.A. care trebuie achitată la buget sau suma excesivă netă a T.V.A. care urmează a fi trecută în cont;

e) suma T.V.A. vărsată la buget;

f) suma excesivă a T.V.A. raportată la perioada fiscală următoare;

g) suma T.V.A. supusă rambursării de la buget.