L E G E
privind procedura notarială
nr. 246 din 15.11.2018
Monitorul Oficial nr.30-37/89 din 01.02.2019
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de reglementare
Articolul 2. Principiile procedurii notariale
Articolul 3. Asigurarea confidenţialităţii
Articolul 4. Activitatea notarială
Articolul 5. Actul notarial şi acţiunea notarială
Capitolul II
REGULI GENERALE DE ÎNTOCMIRE A ACTELOR NOTARIALE
Articolul 6. Locul întocmirii actelor notariale
Articolul 7. Termenul de întocmire a actului notarial
Articolul 8. Refuzul întocmirii actului notarial şi îndeplinirii acţiunii notariale
Articolul 9. Suspendarea sau amînarea întocmirii actului notarial şi îndeplinirii acţiunii notariale
Articolul 10. Încheierea de amînare, suspendare sau refuz al întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acţiunii notariale
Articolul 11. Competenţa notarului
Articolul 12. Stabilirea identităţii participanţilor la procedura de întocmire a actului notarial
Articolul 13. Stabilirea capacităţii de exerciţiu şi a discernămîntului
Articolul 14. Verificarea capacităţii juridice a persoanei juridice
Articolul 15. Semnarea actelor notariale
Articolul 16. Actele notariale întocmite prin reprezentant
Articolul 17. Documentele necesare pentru întocmirea actelor notariale şi cerinţele faţă de acestea
Articolul 18. Acordarea asistenţei şi informaţiei necesare
Articolul 19. Cerinţe pentru redactarea actelor notariale
Articolul 20. Citirea actului notarial şi exprimarea consimţămîntului
Articolul 21. Limba întocmirii actelor notariale şi îndeplinirii lucrărilor de secretariat
Articolul 22. Traducerea actului notarial
Articolul 23. Numărul de exemplare ale actelor notariale
Articolul 24. Girul notarial şi certificatul notarial
Articolul 25. Registrele notariale şi evidenţa lucrărilor de secretariat
Articolul 26. Eliberarea duplicatului actului notarial
Articolul 27. Eliberarea extraselor din registrele notariale
Articolul 28. Rectificarea greşelilor sau completarea omisiunilor în actul notarial
Articolul 29. Reconstituirea actului notarial
Capitolul III
AUTENTIFICAREA ACTELOR JURIDICE
Articolul 30. Actele juridice supuse autentificării
Articolul 31. Reguli privind autentificarea contractelor
Articolul 32. Documentele justificative necesare autentificării actelor de dispoziţie
Articolul 33. Stabilirea regimului proprietăţii comune a soţilor
Articolul 34. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a unei cote-părţi ideale din imobil
Articolul 35. Autentificarea tranzacţiei rezultate din mediere
Articolul 36. Autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor în curs de construire
Articolul 37. Autentificarea procurii
Articolul 38. Declaraţia pe proprie răspundere
Articolul 39. Organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor.
Articolul 40. Procedura de modificare, rezoluţiune, revocare a contractelor autentificate
Articolul 41. Desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor
Articolul 42. Respingerea cererii de desfacere a căsătoriei
Articolul 43. Învestirea cu formulă executorie
Articolul 44. Autentificarea şi revocarea testamentului
Articolul 45. Autentificarea testamentului din numele persoanei analfabete sau cu dizabilităţi fizice
Capitolul IV
LEGALIZAREA COPIILOR, EXTRASELOR, SEMNĂTURILOR, CERTIFICAREA
FAPTELOR, ÎNTOCMIREA ŞI ÎNDEPLINIREA ALTOR
ACTE ŞI ACŢIUNI NOTARIALE
Articolul 46. Legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele
Articolul 47. Legalizarea semnăturii de pe înscris
Articolul 48. Legalizarea semnăturii traducătorului
Articolul 49. Eliberarea certificatului de proprietate
Articolul 50. Înregistrarea de către notar a drepturilor în registrul bunurilor imobile
Articolul 51. Certificarea unor fapte
Articolul 52. Certificarea faptului aflării persoanei în viaţă
Articolul 53. Certificarea faptului aflării unei persoane într-un anumit loc
Articolul 54. Certificarea timpului prezentării înscrisului
Articolul 55. Certificarea faptului că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarului, precum şi declaraţia acesteia
Articolul 56. Certificarea conţinutului paginilor web, programelor sau al altor produse informatice
Articolul 57. Certificarea timpului preluării datelor din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică
Articolul 58. Transmiterea înscrisurilor
Articolul 59. Înregistrarea în Registrul garanţiilor reale mobiliare
Articolul 60. Primirea în depozit a mijloacelor financiare şi/sau a instrumentelor financiare pentru a fi transmise destinatarului
Articolul 61. Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise la păstrare în depozit
Articolul 62. Acte de protest al cambiilor
Articolul 63. Acte de protest al cecurilor în caz de neplată
Articolul 64. Primirea documentelor la păstrare
Articolul 65. Primirea testamentului olograf la păstrare
Articolul 66. Asigurarea probelor
Articolul 67. Dispunerea expertizei
Capitolul V
PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ
Articolul 68. Procedura succesorală notarială
Articolul 69. Competenţa notarului în materie succesorală
Articolul 70. Deschiderea procedurii succesorale
Articolul 71. Notificarea cu privire la deschiderea procedurii succesorale notariale
Articolul 72. Declaraţiile şi cererile în cadrul procedurii succesorale notariale
Articolul 73. Suspendarea eliberării certificatului de moştenitor
Articolul 74. Informaţia despre moştenire
Articolul 75. Deschiderea plicului cu testamentul olograf
Articolul 76. Condiţiile pentru executarea testamentului olograf
Articolul 77. Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf
Articolul 78. Validarea testamentului olograf
Articolul 79. Custodia masei succesorale
Articolul 80. Desemnarea custodelui
Articolul 81. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale pînă la eliberarea certificatului de moştenitor
Articolul 82. Închiderea procedurii succesorale
Articolul 83. Reluarea procedurii succesorale
Capitolul VI
PROCEDURA SOMĂRII PUBLICE A CREDITORILOR
Articolul 84. Iniţierea procedurii de somare
Articolul 85. Publicarea somaţiei
Articolul 86. Primirea notificării creditorului de înaintare a creanţei
Articolul 87. Întocmirea tabelului creanţelor
Capitolul VII
PROCEDURA NOTIFICĂRII ÎN MATERIE NOTARIALĂ
Articolul 88. Notificarea în materie notarială
Articolul 89. Modelele citaţiei şi notificărilor
Capitolul VIII
APLICAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA NOTARIAT FAŢĂ DE CETĂŢENII STRĂINI,
APATRIZI ŞI BENEFICIARII DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ. APLICAREA
LEGISLAŢIEI ALTOR STATE. TRATATELE ŞI ACORDURILE INTERNAŢIONALE
Articolul 90. Actele notariale pentru cetăţenii străini, apatrizi, beneficiarii de protecţie internaţională şi persoanele juridice străine
Articolul 91. Aplicarea normelor de drept internaţional
Articolul 92. Acceptarea documentelor întocmite în alte state
Articolul 93. Executarea misiunilor şi adresarea cu misiuni în organele de justiţie ale altor state
Articolul 94. Asigurarea dovezilor cerute pentru soluţionarea cauzelor în organele de justiţie ale altor state
Articolul 95. Tratatele şi acordurile internaţionale
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege stabileşte principiile procedurii notariale, competenţa notarului, procedura de întocmire a actelor notariale şi de îndeplinire a acţiunilor notariale, cerinţele înaintate faţă de acestea.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică notarilor şi altor persoane abilitate prin lege cu atribuţii de autentificare a actelor juridice şi legalizare a copiilor, extraselor şi semnăturilor de pe documente.
Articolul 2. Principiile procedurii notariale
Procedura notarială este guvernată de următoarele principii:
a) legalitatea;
b) independenţa notarului şi supunerea numai legii;
c) întocmirea actelor notariale în mod egal pentru toate persoanele, fără discriminare;
d) imparţialitatea;
e) confidenţialitatea;
f) caracterul nelitigios al procedurii notariale.
Articolul 3. Asigurarea confidenţialităţii
(1) Notarul creează în cadrul biroului notarului condiţiile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii. Dacă actul notarial este întocmit în afara sediului biroului notarului, solicitantul actului notarial este obligat să asigure crearea condiţiilor necesare pentru păstrarea confidenţialităţii.
(2) Notarul, notarul stagiar şi personalul care asigură activitatea notarului au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care legea, persoanele care au oferit informaţiile, după caz, subiecţii datelor cu caracter personal sau instanţa de judecată îl eliberează de această obligaţie.
(3) Terţele persoane pot asista la întocmirea actului notarial dacă solicitantul actului notarial a solicitat prin cerere acest fapt. În acest caz, notarul va stabili identitatea terţilor care asistă la întocmirea actului şi va cere acestora depunerea declaraţiei de confidenţialitate.
(4) Modelul declaraţiei de confidenţialitate este aprobat de către Camera Notarială.
Articolul 4. Activitatea notarială
Activitatea notarială se realizează prin întocmirea de către notar a actelor notariale, prin îndeplinirea acţiunilor şi procedurilor notariale şi oferirea consultaţiilor notariale, în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
Articolul 5. Actul notarial şi acţiunea notarială
(1) Actul juridic este încheiat în formă autentică în baza legii sau la cererea persoanei interesate.
(2) Actul notarial se întocmeşte în formă scrisă, la cererea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Actul notarial se întocmeşte în formă de autentificare, legalizare şi certificare.
(4) Actul notarial, pe lîngă textul care expune conţinutul actului juridic, include obligatoriu şi girul notarial, fără de care actul notarial este nul.
(5) În procedura succesorală, de certificare a faptelor prevăzute de lege, de primire în depozit a mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor financiare, de primire a documentelor la păstrare şi în alte cazuri prevăzute de lege se eliberează certificatul respectiv.
(6) Actul notarial şi girul notarial sînt întocmite pe suport de hîrtie sau în formă de document electronic, avînd aceeaşi forţă juridică.
(7) În cazul întocmirii actelor notariale pe blanchete speciale de strictă evidenţă, acestea se înregistrează la Ministerul Justiţiei. Forma şi conţinutul blanchetelor speciale pe care se întocmesc actele notariale se aprobă de către Ministerul Justiţiei.
(8) Actul notarial purtînd ştampila şi semnătura notarului este de autoritate publică, se prezumă legal, veridic şi are forţă probantă şi, după caz, forţă executorie prevăzută de lege.
(9) Acţiunea notarială reprezintă o totalitate de fapte întreprinse şi acte emise de notar, îndreptate spre stabilirea faptelor şi împrejurărilor necesare întocmirii şi executării actului notarial sau îndeplinirii procedurii notariale. Dispoziţiile prezentei legi cu privire la actul notarial sînt aplicabile şi acţiunilor notariale, în măsura în care legea nu prevede altfel.
[Art.5 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Capitolul II
REGULI GENERALE DE ÎNTOCMIRE A ACTELOR NOTARIALE
Articolul 6. Locul întocmirii actelor notariale
(1) Actele notariale se întocmesc în biroul notarului, în timpul zilelor lucrătoare şi programului de lucru afişat în incinta sediului biroului.
(2) Cu titlu de excepţie şi în mod justificat, atunci cînd o cer circumstanţele cazului, iar actele notariale nu pot fi întocmite altfel, la cererea persoanelor, actul notarial poate fi întocmit în afara zilelor lucrătoare şi/sau programului de lucru şi în afara sediului biroului, în limitele teritoriului de activitate.
(3) Solicitantul întocmirii actului notarial în afara sediului biroului notarului şi/sau în afara programului de lucru suportă cheltuielile aferente conform legii.
Articolul 7. Termenul de întocmire a actului notarial
(1) Actul notarial se întocmeşte într-un termen rezonabil stabilit de către notar împreună cu solicitantul actului notarial conform programării prealabile. Termenul rezonabil se determină în funcţie de complexitatea actului, de timpul necesar obţinerii şi prezentării documentelor necesare, de posibilităţile de prezentare în faţa notarului a părţilor actului şi, după caz, de alte circumstanţe.
(2) În funcţie de complexitatea sau de necesitatea întreprinderii anumitor măsuri şi acţiuni în vederea verificării unor date suplimentare necesare întocmirii actului notarial, notarul sau părţile pot solicita amînarea întocmirii acestuia pentru un termen rezonabil, care se aduce la cunoştinţa solicitanţilor actului notarial.
Articolul 8. Refuzul întocmirii actului notarial şi îndeplinirii acţiunii notariale
(1) Notarul refuză întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale solicitate dacă:
a) acestea sînt contrare legii, bunelor moravuri sau nu corespund cerinţelor legale pentru întocmirea/îndeplinirea lor;
b) acestea urmează a fi întocmite/îndeplinite de către un alt notar;
c) părţile actului notarial, solicitantul nu dispun de autorizarea cerută de lege sau reprezentantul nu dispune de împuternicirile necesare;
d) legea prevede expres obligaţia de a refuza întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale.
(2) Notarul poate refuza întocmirea unui act notarial sau îndeplinirea unei acţiuni solicitate de parte dacă:
a) este solicitată întocmirea/îndeplinirea lor în afara programului de lucru;
b) nu sînt achitate taxele şi plăţile stabilite, precum şi nu sînt suportate toate cheltuielile necesare pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale;
c) nu sînt prezentate documentele necesare sau documentele prezentate sînt incomplete;
d) datele din documentele prezentate nu coincid cu datele din registrele de publicitate ţinute în formă electronică;
e) nu poate identifica partea sau stabili discernămîntul acesteia, dacă această stare rezultă din comportamentul acesteia.
(3) Dacă solicitantul insistă asupra introducerii în actul notarial a unor clauze care trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau la veridicitatea datelor pe care le conţine, iar întocmirea actului notarial nu poate fi refuzată sau suspendată, notarul va atrage atenţia asupra posibilelor consecinţe juridice şi va face menţiune expresă în act. Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul va refuza întocmirea actului.
Articolul 9. Suspendarea sau amînarea întocmirii actului notarial şi îndeplinirii acţiunii notariale
(1) Întocmirea actului notarial se suspendă în baza încheierii instanţei de judecată.
(2) Suspendarea întocmirii actului notarial încetează în baza încheierii irevocabile de anulare a măsurii de asigurare a acţiunii notariale sau în temeiul hotărîrii judecătoreşti definitive.
(3) La cererea scrisă a persoanei care justifică un interes legitim, notarul, prin încheiere, poate suspenda pentru o singură dată întocmirea actului notarial pe un termen de pînă la 30 de zile, informînd solicitantul despre necesitatea prezentării încheierii instanţei de judecată privind suspendarea întocmirii actului notarial. Dacă pînă la expirarea termenului, persoana interesată nu va prezenta notarului încheierea instanţei de judecată privind suspendarea întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acţiunii notariale, notarul întocmeşte actul sau îndeplineşte acţiunea notarială solicitată.
(4) Notarul din oficiu, prin încheiere, amînă întocmirea actului notarial sau a acţiunii notariale dacă documentele prezentate trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau valabilitatea lor. În acest caz, notarul va reţine actele prezentate şi va expedia autorităţilor competente demersurile necesare. Întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale amînate va fi reluată după primirea răspunsului privind autenticitatea sau valabilitatea actelor.
(5) În cazul în care, în urma confruntării informaţiilor din registrele de publicitate, a celor comunicate de sursele primare („furnizorii de informaţii” – în sensul Legii nr.982/2000 privind accesul la informaţii), inclusiv a informaţiilor comunicate de solicitant, precum şi a situaţiei de fapt constatate de către notar în cadrul procedurii de întocmire a actului notarial şi îndeplinire a acţiunii notariale, rezultă că documentele prezentate nu sînt autentice, notarul va reţine actele şi va sesiza organele de drept.
Articolul 10. Încheierea de amînare, suspendare sau refuz al întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acţiunii notariale
(1) Amînarea, suspendarea sau refuzul poate fi exprimat părţilor în formă verbală sau, în scris, sub formă de încheiere.
(2) În termen de 10 zile lucrătoare din momentul comunicării cererii de eliberare a încheierii de amînare, suspendare sau refuz, notarul va emite încheierea care va cuprinde obligatoriu data emiterii, numele şi prenumele notarului, datele solicitantului actului notarial, actul notarial solicitat, motivele de fapt şi de drept ale amînării, suspendării sau refuzului, cu invocarea temeiului legal, calea de atac şi termenul de exercitare a încheierii.
(3) Cererea de eliberare a încheierii de amînare, suspendare sau refuz va cuprinde: informaţia cu privire la tipul actului sau acţiunii solicitate şi documentele prezentate pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale. Documentele enumerate în cerere se anexează la aceasta.
(4) Încheierea se întocmeşte în 2 exemplare şi se înregistrează în registrul de corespondenţă al notarului. Un exemplar, împreună cu actele anexate la cererea de eliberare a încheierii, se înmînează sau se expediază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire solicitantului, iar al doilea exemplar, împreună cu copia actelor prezentate, se păstrează în arhiva notarului.
(5) Încheierea de amînare, suspendare sau refuz poate fi atacată în procedura de contencios administrativ, conform legislaţiei în vigoare.
[Art.10 completat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 11. Competenţa notarului
(1) Notarul întocmeşte şi îndeplineşte următoarele acte şi acţiuni notariale:
a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b) autentificarea înscrisurilor;
c) procedura succesorală notarială;
d) eliberarea certificatului de moştenitor;
e) eliberarea certificatelor de proprietate;
f) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
g) legalizarea semnăturilor de pe documente;
h) legalizarea semnăturii traducătorului sau interpretului autorizat;
i) actele de protest al cambiilor şi al cecurilor;
j) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a administratorului masei succesorale;
k) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele;
l) efectuarea şi certificarea traducerilor;
m) transmiterea înscrisurilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice şi, după caz, eliberarea certificatului;
n) primirea în depozit a mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor financiare;
o) somarea publică a creditorilor;
p) asigurarea probelor;
q) organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor sau ale rezultatelor acestora;
r) desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor;
s) eliberarea duplicatelor actelor notariale;
t) medierea în condiţiile legii;
u) învestirea cu formulă executorie;
u1) depunerea cererii de înregistrare a drepturilor în registrul bunurilor imobile;
v) orice alte acte şi acţiuni prevăzute de actele normative.
(2) Notarii pot da şi consultaţii juridice în materie notarială altele decît cele privind conţinutul actelor pe care le întocmesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de solicitanţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice care pot fi supuse autentificării notariale.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, notarul are competenţă generală, cu următoarele excepţii:
[Lit.a)-b) alin.(3) art.11 abrogate prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
c) actele de protest al cambiilor şi al cecurilor se întocmesc de către notarul care desfăşoară activitate pe teritoriul unde se află debitorul;
d) eliberarea duplicatului de pe actul notarial se face de către notarul în a cărui arhivă se păstrează originalul acestuia;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Conflictele de competenţă între notari se soluţionează de către Consiliul Camerei Notariale, la sesizarea notarului sau a părţii interesate.
[Art.11 modificat prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
[Art.11 completat prin Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare 22.12.2023]
Articolul 12. Stabilirea identităţii participanţilor la procedura de întocmire a actului notarial
(1) Notarul stabileşte identitatea solicitantului actului notarial şi a altor participanţi la procedura de întocmire a actului notarial.
(2) Identitatea se stabileşte în baza actelor de identitate. În cazul în care există dubii în privinţa identităţii sau a veridicităţii actului de identitate, notarul stabileşte identitatea persoanei în baza informaţiei din Registrul de stat al populaţiei.
(3) Identitatea cetăţenilor străini şi apatrizi se stabileşte de către notar în baza documentului de călătorie valabil, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, sau în baza actelor de identitate eliberate în conformitate cu Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte.
(4) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sînt:
a) pentru cetăţenii Republicii Moldova şi rezidenţii permanenţi ai Republicii Moldova: numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), cu excepţiile prevăzute de lege, cetăţenia, domiciliul sau, în lipsa acestuia, reşedinţa temporară;
b) pentru cetăţenii străini, apatrizi, persoanele fizice nerezidente în Republica Moldova: numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), după caz, precum şi seria şi numărul actului de identitate, cetăţenia cetăţenilor străini şi reşedinţa declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;
c) pentru persoana juridică autohtonă: denumirea, sediul şi numărul de identificare de stat al unităţii de drept (IDNO) sau numărul de înregistrare în registrele speciale, pentru asociaţii şi fundaţii, după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul, rezidenţa fiscală şi numărul de înregistrare emis de autoritatea competentă din ţara de origine;
e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul fiscal, domiciliul şi sediul profesional, cu specificarea activităţii desfăşurate.
[Art.12 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 13. Stabilirea capacităţii de exerciţiu şi a discernămîntului
(1) În vederea stabilirii capacităţii de exerciţiu şi a discernămîntului, suplimentar criteriului de vîrstă şi cazurilor de emancipare, notarul este obligat să verifice în registrul de publicitate respectiv informaţia despre existenţa în privinţa părţilor actului notarial şi a solicitanţilor adulţi a măsurilor de ocrotire contractuale sau judiciare şi să verifice necesitatea autorizării cerute de lege pentru încheierea actelor juridice solicitate, iar în cazul în care notarul constată lipsa unei astfel de autorizări sau condiţiile măsurilor de ocrotire nu permit întocmirea actului notarial solicitat, emite o încheiere de refuz al întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acţiunii notariale.
(2) Notarul verifică dacă solicitantul actului notarial poate să-şi exprime în mod expres consimţămîntul, să conştientizeze acţiunile sale, să le dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele juridice ale actului notarial solicitat şi ale acţiunilor sale la momentul întocmirii actului.
(3) Notarul în condiţiile art.337 alin.(2) al Codului civil nu va refuza întocmirea actului notarial la solicitarea persoanei.
[Art.13 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 14. Verificarea capacităţii juridice a persoanei juridice
(1) Pentru autentificarea actului juridic în numele persoanei juridice sau cu participarea acesteia, notarul va accesa registrul de publicitate respectiv pentru confirmarea înregistrării persoanei juridice şi, după caz, a componenţei organelor de conducere a acesteia, va verifica actul de constituire şi competenţa organului de conducere, documentele care confirmă împuternicirile de reprezentare şi limitele mandatului reprezentantului, inclusiv prin verificarea registrului electronic unic al procurilor.
(2) În lipsa informaţiei în registrul de publicitate respectiv, precum şi în cazul persoanelor juridice nerezidente, faptele prevăzute la alin.(1) se vor verifica în baza actelor prezentate.
(3) În cazul în care actele prezentate de persoanele juridice rezidente nu corespund cu informaţiile pasibile de înregistrare în registrele de publicitate respective, notarul va întocmi actul notarial sau va îndeplini acţiunea notarială solicitată doar în baza informaţiei actualizate din registrele de publicitate.
Articolul 15. Semnarea actelor notariale
(1) Actul notarial, inclusiv anexele care fac parte integrantă din actul respectiv, se semnează în faţa notarului de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martori, traducători autorizaţi, interpreţi autorizaţi şi alte persoane, dacă este cerută prezenţa lor.
(2) Încuviinţarea reprezentantului legal pentru încheierea actului juridic se exprimă nemijlocit prin semnarea actului notarial de către reprezentant. În lipsa unuia dintre reprezentanţi, încuviinţarea celuilalt reprezentant, dacă este cerută de legislaţie, se exprimă printr-o declaraţie autentificată, cu indicarea tuturor condiţiilor esenţiale ale actului juridic.
(3) În cazul în care solicitantul actului notarial este analfabet, nevăzător sau din pricina dizabilităţii fizice, a bolii sau din alte cauze întemeiate nu poate semna personal actul, după ce a fost citit actul notarial şi a fost exprimat consimţămîntul la semnarea lui, acesta desemnează o altă persoană să semneze actul în numele său, consemnîndu-se acestea în girul notarial.
(4) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este analfabet, la întocmirea actelor notariale este obligatorie prezenţa unui interpret autorizat al semnelor celor surzi, muţi ori surdomuţi, care va comunica solicitantului conţinutul înscrisului notarial şi îl va semna, consemnîndu-se acestea în girul notarial.
(5) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este cărturar, el va depune o cerere scrisă prin care solicită întocmirea actului notarial. Solicitantul va semna personal înscrisul notarial după ce a citit conţinutul acestuia.
(6) Se interzice semnarea actului notarial pentru solicitantul surd, mut, surdomut, analfabet, sau participarea în calitate de interpret al solicitantului, sub sancţiunea nulităţii, de către persoana care:
a) este minoră sau persoana în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară;
b) nu are discernămînt la momentul întocmirii actului;
c) este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab văzătoare;
d) este analfabetă;
e) este parte a actului notarial, reprezentantul solicitantului sau persoana pe numele căreia se întocmeşte actul notarial;
f) obţine un avantaj în rezultatul întocmirii actului;
g) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu solicitantul actului notarial sau soţul/soţia acestuia;
h) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu notarul la care se întocmeşte actul notarial sau soţul/soţia acestuia;
i) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte actul notarial.
(7) Nu se admite trecerea semnăturilor părţilor actului notarial pe o foaie fără text.
(8) Notarul informează semnatarul despre interdicţiile prevăzute la alin.(6) şi despre consecinţele necomunicării acestora, cu efectuarea menţiunilor respective de preîntîmpinare în girul notarial.
Articolul 16. Actele notariale întocmite prin reprezentant
(1) La autentificarea actului juridic prin reprezentant, notarul verifică împuternicirile de reprezentare, păstrînd în arhivă originalul sau copia legalizată a actului ce confirmă împuternicirile de reprezentare.
(2) Stabilirea identităţii, capacităţii de exerciţiu şi a discernămîntului reprezentantului la întocmirea actului notarial se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi pentru solicitantul care acţionează în nume propriu, conform prezentei legi.
(3) Se interzice semnarea actului în numele solicitantului reprezentat de către persoana care:
a) este minoră, cu excepţia celor emancipaţi, sau persoana în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire juridică;
b) nu are discernămînt la momentul întocmirii actului;
c) la momentul semnării actului, este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab văzătoare;
d) este analfabetă;
e) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte actul notarial;
f) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu notarul la care se întocmeşte actul notarial sau soţul/soţia acestuia.
[Art.16 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 17. Documentele necesare pentru întocmirea actelor notariale şi cerinţele faţă de acestea
(1) Notarul va cere părţilor, după caz, înscrisurile confirmative necesare, autorizaţiile şi avizele prevăzute de lege pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale, cu excepţia documentelor care confirmă datele din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică. La cererea acestora, notarul poate acorda servicii de colectare şi obţinere a documentaţiei necesare.
(2) În vederea exercitării atribuţiilor ce-i revin potrivit prezentei legi, notarul verifică datele din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică, la data întocmirii actelor notariale, respectînd prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal. În acelaşi scop, notarul, după caz, va solicita deţinătorilor registrelor publice accesul la actele în original şi informaţiile necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va ridica personal sau prin angajaţii săi duplicatele documentelor sau copiile acestora şi în acelaşi mod va face cunoştinţă cu actele în original păstrate la autorităţile competente, inclusiv cu dosarul cadastral.
(3) Notarul nu acceptă documentele prezentate care:
a) nu corespund condiţiilor de fond şi de formă stabilite de lege;
b) nu pot fi în totalitate citite, din cauza deteriorării, conţin text indescifrabil sau documentul compus din mai multe foi este desigilat, descusut sau alte circumstanţe indică asupra intervenţiei la textul sau forma originală a acestuia, sînt scrise în creion, întocmite incomplet, conţin ştersături, text tăiat, modificări, cuvinte suprimate, corectări sau adăugiri nespecificate, dacă acestea afectează valabilitatea documentului.
(4) Notarul poate solicita traducerea legalizată în limba română a documentelor prezentate întocmite într-o limbă străină.
Articolul 18. Acordarea asistenţei şi informaţiei necesare
(1) Organele de ocrotire a ordinii publice vor acorda asistenţă notarilor în cazul în care aceştia sînt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice au obligaţia ca, în limita atribuţiilor lor, să acorde notarilor asistenţa solicitată pentru întocmirea actelor notariale şi pentru îndeplinirea acţiunilor şi procedurilor notariale.
(2) La solicitarea notarului, persoanele juridice de drept public şi privat au obligaţia să furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care acesta este obligat să le verifice, potrivit legii, la îndeplinirea procedurilor notariale.
(3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin.(2) vor furniza informaţii în baza acordurilor încheiate cu Camera Notarială.
Articolul 19. Cerinţe pentru redactarea actelor notariale
(1) Actul notarial poate fi redactat de către notar sau de către părţi.
(2) Notarul redactează actul potrivit voinţei părţilor în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Notarul acceptă actul redactat de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor numai dacă conţinutul acestuia nu contravine legislaţiei şi îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege. Notarul poate modifica sau completa textul actului prezentat numai cu acordul părţilor.
(4) Actul va fi redactat citeţ, îngrijit şi fără prescurtări. Menţiunile în cifre (date calendaristice de care este legată apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor, termene, mărimea sau valoarea bunurilor, sume băneşti) se vor înscrie şi cu litere luate între paranteze, iar spaţiile goale dintre rînduri şi din rîndurile care nu sînt completate pînă la sfîrşit se vor completa prin trasare de linii.
(5) Bunurile care fac obiectul contractului se individualizează prin caracteristicile sale, numărul cadastral, suprafaţa, mărimea, adresa, cantitatea, destinaţia şi, după caz, prin alte însuşiri.
(6) Actul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicîndu-se ştampila notarului pe marginile alăturate a două file, astfel încît ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului.
Articolul 20. Citirea actului notarial şi exprimarea consimţămîntului
(1) Actul juridic întocmit, înainte de a fi semnat, se prezintă părţilor pentru a face cunoştinţă cu conţinutul acestuia. După aceasta notarul este obligat să dea citire în glas textul actului juridic.
(2) După citirea actului, notarul întreabă părţile dacă cele cuprinse în acesta exprimă voinţa lor. Consimţămîntul părţilor se exteriorizează prin declaraţie şi se confirmă prin semnătură.
(3) Consimţămîntul persoanei cu dizabilitate fizică, al surdului, mutului sau surdomutului, dacă sînt cărturari, se va da în scris în faţa notarului, prin înscrierea de către parte, înainte de a semna, a menţiunii despre exprimarea consimţămîntului la semnarea actului.
(4) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găseşte din orice motiv în imposibilitate de a scrie, consimţămîntul se va da prin interpret, consemnînd acestea în girul notarial.
(5) Dacă persoana cu dizabilitate fizică se găseşte, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, consimţămîntul, la cererea sa, se va confirma prin semnătura persoanei împuternicite să semneze în numele său.
(6) Pentru exprimarea consimţămîntului unui orb sau slab văzător, notarul îi va citi acestuia actul şi îl va întreba dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnînd acestea în girul notarial.
(7) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului notarial, acestea se citesc şi se transmit participanţilor pentru a face cunoştinţă cu ele. Dacă actul notarial face referinţă la hărţi, desene, planuri, imagini, acestea se prezintă participanţilor pentru a face cunoştinţă cu ele.
Articolul 21. Limba întocmirii actelor notariale şi îndeplinirii lucrărilor de secretariat
(1) Actele notariale şi lucrările de secretariat se îndeplinesc în limba română.
(2) Persoanele care nu cunosc limba română au dreptul să facă cunoştinţă cu cuprinsul actului printr-un interpret sau traducător autorizat.
(3) La cererea părţilor, notarul poate întocmi actele notariale într-o altă limbă decît cea română numai dacă acesta cunoaşte limba în care s-a solicitat întocmirea actelor.
[Art.21 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 22. Traducerea actului notarial
(1) Dacă solicitantul actului notarial declară că nu cunoaşte limba română sau notarul are îndoieli că persoana posedă limba română suficient pentru a înţelege conţinutul actului notarial redactat, notarul va solicita asigurarea participării interpretului sau, după caz, a traducătorului.
(2) Traducerea se efectuează de către un interpret sau traducător autorizat sau de către notar, dacă acesta posedă limba străină. În toate situaţiile în care actul se întocmeşte cu participarea interpretului sau traducătorului autorizat, acesta va semna inscripţia de certificare a traducerii, care se aplică înainte de girul notarial.
(3) Traducerea verbală a actului notarial substituie citirea acestuia dacă solicitantul declară că posedă limba în care se traduce şi a înţeles sensul actului. Dacă la cererea solicitantului, traducerea s-a efectuat în scris, textul tradus se transmite solicitantului pentru a fi citit sau se citeşte în glas de către persoana care a tradus.
(4) Actele notariale traduse în scris într-o limbă străină se pot redacta fie în doua coloane, cuprinzînd în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întîi textul în limba româna, continuîndu-se cu textul în limba străină.
(5) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului supus traducerii, acestea se traduc şi se semnează în aceleaşi condiţii, prevăzute pentru traducerea actului, potrivit legii.
(6) Despre circumstanţele în care se face traducerea actului notarial se face menţiune în girul notarial.
(7) Cheltuielile pentru traducere sînt suportate de către solicitantul actului notarial.
Articolul 23. Numărul de exemplare ale actelor notariale
(1) Numărul de exemplare ale actului notarial în care se expune conţinutul actului juridic autentificat notarial nu poate depăşi numărul părţilor actului juridic plus un exemplar pentru arhiva notarului, în cazurile prevăzute la alin.(3), dacă prezenta lege nu prevede altfel.
(2) Toate exemplarele actelor notariale se semnează de către părţi şi au aceeaşi putere juridică.
(3) Un exemplar original al testamentelor, procurilor, certificatelor, contractelor sau al altor acte, ce necesită a fi arhivate, se păstrează în arhiva notarului.
Articolul 24. Girul notarial şi certificatul notarial
(1) Conţinutul girului actului notarial se stabileşte de către notar în funcţie de actul notarial întocmit şi faptele constatate şi va conţine, după caz:
a) sediul biroului notarului;
b) data întocmirii actului notarial;
c) numele notarului;
d) locul unde s-a întocmit actul notarial, în cazul întocmirii în afara sediului biroului notarului, precizîndu-se împrejurarea ce justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
e) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a stabilit identitatea, cu excepţia încheierilor, certificării faptelor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau legalizării copiilor de pe document;
f) constatarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;
g) constatarea întocmirii actului notarial şi a citirii acestuia de către notar şi de părţi;
h) constatarea că s-a luat consimţămîntul părţilor pentru întocmirea actului notarial;
i) constatarea că actul notarial a fost semnat în faţa notarului de toţi cei obligaţi să-l semneze;
j) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat şi plăţii pentru asistenţa notarială;
k) alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura notarială sau pe care notarul le consideră necesare;
l) semnătura notarului;
m) ştampila notarului.
(2) Certificatul notarial va conţine, după caz:
a) sediul biroului notarului;
b) data eliberării certificatului;
c) numele notarului;
d) numele sau denumirea titularului;
e) faptele constatate de notar, alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura notarială sau pe care notarul le consideră necesare;
f) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat şi plăţii pentru asistenţa notarială;
g) semnătura notarului;
h) ştampila notarului.
(3) Ministerul Justiţiei elaborează şi aprobă modelele girurilor notariale şi ale certificatelor notariale, după consultarea Camerei Notariale.
(4) Actele de protest al cambiilor se întocmesc conform modelului prezentat în anexele nr.3 şi 4 la Legea cambiei nr.1527/1993.
Articolul 25. Registrele notariale şi evidenţa lucrărilor de secretariat
(1) Toate actele notariale, acţiunile şi procedurile notariale, inclusiv încheierile notariale, toate plăţile notariale şi taxele de stat încasate se înregistrează în registrele necesare pentru desfăşurarea activităţii notariale.
(2) Registrele necesare pentru desfăşurarea activităţii notariale, forma, conţinutul registrelor şi modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Justiţiei, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Ministerul Justiţiei ţine Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor şi Registrul procurilor. Conţinutul, accesul la registre, precum şi modul de funcţionare şi gestionare a acestora se stabilesc de către Ministerul Justiţiei.
(4) Modul de îndeplinire a lucrărilor de secretariat în activitatea notarială se stabileşte de către Ministerul Justiţiei la propunerea Camerei Notariale.
Articolul 26. Eliberarea duplicatului actului notarial
(1) La cererea scrisă motivată a uneia dintre părţile actului notarial, a succesorilor sau reprezentanţilor de drept ai uneia dintre părţile actului notarial, inclusiv pentru cazuri de pierdere sau deteriorare a originalului actului notarial, notarul eliberează duplicatul actului notarial, originalul căruia se păstrează în arhiva sa. În cazul exercitării dreptului de gaj, prezentînd actul ce confirmă transmiterea în posesie a bunului gajat, creditorul gajist are dreptul să solicite duplicatul actului notarial translativ de proprietate asupra bunului gajat, iar notarul este obligat să elibereze duplicatul actului notarial, originalul căruia se păstrează în arhiva sa.
(2) Duplicatul actului notarial reproduce întocmai cuprinsul, inclusiv girul notarial cu toate menţiunile actului notarial original. Anexele actului notarial, ce fac parte integrantă a acestuia, se anexează în copie legalizată la duplicatul actului notarial.
(3) În duplicat se indică data eliberării duplicatului, iar în locul semnăturilor originale ale părţilor, se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar şi se aplică girul prevăzut pentru duplicate. Duplicatul astfel eliberat are aceeaşi forţă juridică la fel ca originalul.
(4) În cazul pierderii originalului actului notarial, solicitantul va prezenta dovada privind publicarea avizului despre pierderea actului respectiv pe pagina web oficială a Camerei Notariale sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) La eliberarea duplicatului din cauza deteriorării sau distrugerii parţiale a actului notarial, notarul reţine în arhiva notarului actul notarial respectiv.
(6) Duplicatul testamentului se eliberează, la cererea scrisă a moştenitorului testamentar, legatarului sau executorului testamentar, numai după decesul testatorului, la prezentarea actului ce confirmă deschiderea succesiunii.
Articolul 27. Eliberarea extraselor din registrele notariale
Notarul eliberează extrase din registrele notariale la solicitarea persoanelor în al căror nume sau din ale căror împuterniciri au fost întocmite actele notariale, precum şi la solicitarea autorităţilor publice abilitate prin lege, în legătură cu cauzele penale, contravenţionale sau civile aflate în curs de examinare.
Articolul 28. Rectificarea greşelilor sau completarea omisiunilor în actul notarial
(1) Actul notarial autentificat ce prezintă erori materiale sau omisiuni vădite poate fi rectificat sau completat, după caz, prin rectificare sau completare pe textul actului notarial sau prin încheierea notarului. Erorile materiale sau omisiunile vădite se pot referi la numele şi calitatea părţilor, erori de calcul şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată doar în cazul în care erorile materiale sau omisiunile sînt confirmate prin actele prezentate pentru întocmirea actului notarial supus rectificării, completării, păstrate în arhiva notarului. În aceste cazuri, rectificarea sau completarea se efectuează de către notarul care a întocmit actul la cererea uneia dintre părţi, fără a fi nevoie de prezenţa şi semnătura acesteia în acest sens, acordul celeilalte din urmă fiind prezumat dacă a fost legal citată şi nu şi-a manifestat opunerea.
Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată de către notar din oficiu, în lipsa părţilor, acordul acestora fiind prezumat dacă au fost citate şi n-au făcut obiecţii sau altfel nu au făcut cunoscută opunerea asupra rectificărilor sau completărilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) rectificările sau completările vor fi specificate în textul actului notarial şi la sfîrşitul girului de autentificare, cu aplicarea semnăturii şi ştampilei notarului la menţiunea respectivă după gir.
(4) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2), erorile materiale pot fi rectificate sau omisiunile pot fi completate atît de notarul care a întocmit actul, cît şi de notarul în a cărui arhivă se află originalul actului notarial supus rectificării sau completării, la cererea uneia dintre părţi, sau de notar din oficiu, cu acordul părţilor actului notarial respectiv.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(4), rectificarea sau completarea se efectuează prin încheierea emisă de către notar, nefiind admisă rectificarea directă în cuprinsul actelor notariale. Încheierea se anexează la toate exemplarele originale ale actului notarial supus rectificării sau completării, prezentate de către părţi, şi la cel din arhivă, cu aplicarea pe original a menţiunii despre emiterea încheierii.
(6) Nu se pot rectifica prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept erori materiale sau omisiuni, acestea putînd fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris.
Articolul 29. Reconstituirea actului notarial
Actul notarial distrus sau dispărut, fără a mai fi rămas un exemplar original, se reconstituie la cererea părţilor, prin încheiere, cu acordul părţilor sau, după caz, al succesorilor acestora, dacă există o copie legalizată a acestuia sau o copie de pe copia legalizată a actului notarial. Reconstituirea se efectuează de către notarul care a întocmit actul notarial sau de cel în gestiunea căruia a fost transmisă arhiva.
Capitolul III
AUTENTIFICAREA ACTELOR JURIDICE
Articolul 30. Actele juridice supuse autentificării
(1) Notarul autentifică actele juridice pentru care prezenta lege şi alte acte legislative stabilesc forma autentică obligatorie. La solicitarea părţilor pot fi autentificate şi alte acte juridice.
(2) Se supun autentificării notariale următoarele acte juridice:
a) declaraţia de acceptare sau de renunţare la moştenire;
b) actul prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se revocă drepturi reale imobiliare sau dezmembrăminte ale acestora;
c) contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile în proces de construcţie;
d) procura eliberată în privinţa actelor juridice care necesită forma autentică şi declaraţia de revocare a acesteia;
e) în cazurile prevăzute de lege, actul de constituire, reorganizare a societăţii comerciale, de înstrăinare a părţilor sociale şi acţiunilor, de vînzare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic, declaraţia de fiducie;
f) testamentele autentice;
g) alte acte pentru care legislaţia prevede forma autentică.
Articolul 31. Reguli privind autentificarea contractelor
(1) La autentificarea contractului, notarul verifică:
a) dacă documentele prezentate pentru încheierea contractului şi conţinutul contractului corespund cu prevederile legale;
b) dacă contractul conţine toate clauzele esenţiale;
c) dacă părţile, după caz, reprezentanţii împuterniciţi în modul stabilit sînt prezenţi şi dacă voinţa părţilor este îndreptată spre încheierea contractului;
d) prezenţa sau lipsa sarcinilor, grevărilor, interdicţiilor, aplicate în modul stabilit.
(2) Prezentarea documentelor justificative şi actelor necesare pentru autentificarea contractului se pune în sarcina solicitantului actului notarial.
(3) Părţile contractante sînt obligate să comunice informaţia cu privire la existenţa sau lipsa viciilor juridice şi materiale. Răspunderea pentru tăinuirea viciilor existente la momentul autentificării o poartă partea vinovată.
(4) Părţile sînt obligate să comunice notarului preţul real al bunului, locul aflării bunului înstrăinat, gajat. Răspunderea pentru tăinuirea faptului că bunul este înstrăinat, gajat, a existenţei drepturilor terţelor persoane asupra bunului, existenţei grevărilor sau interdicţiilor (sechestru, arest) asupra bunului, comunicarea preţului nereal al bunului, altor date eronate sau prezentarea de documente false (nevalabile) în procesul autentificării actului juridic o poartă partea vinovată.
(5) În cadrul procedurii de autentificare a contractelor, notarul prezintă părţilor pentru cunoştinţă toate înscrisurile aferente întocmirii actului notarial.
(6) Proiectul contractului poate fi redactat de către părţi sau de către notar. Dacă proiectul contractului, prezentat de părţi, nu corespunde cerinţelor legale sau nu conţine toate clauzele şi informaţiile necesare, notarul va propune părţilor să ajusteze textul contractului la cerinţele legale, iar în cazul în care părţile refuză ajustarea textului contractului, notarul are dreptul să refuze autentificarea acestuia.
(7) Notarul va explica părţilor, în mod imparţial, consecinţele şi efectele juridice ale contractului, inclusiv obligaţia generală de achitare a impozitelor şi taxelor stabilite de legislaţie sau obligativitatea înregistrării drepturilor în registrele publice corespunzătoare. Notarului nu-i poate fi imputată omisiunea de a comunica cu precizie toate obligaţiile fiscale în legătură cu actul notarial întocmit.
(8) Dacă, în procesul discuţiilor cu părţile, se constată că contractul a cărui autentificare se solicită nu corespunde intenţiilor reale, notarul va consulta părţile asupra necesităţii autentificării contractului ce ar corespunde intenţiilor lor.
(9) Notarul răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea expresă a părţilor pentru executarea contractelor autentificate notarial, prin contul bancar şi/sau contul de plăţi special al notarului, deschis în acest sens, nepurtător de dobînzi. Suma depusă în contul bancar şi/sau contul de plăţi special al notarului cuprinde atît suma necesară plăţii, cît şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare.
(10) Dacă se aplică dreptul străin, atunci notarul urmează să indice participanţilor asupra acestui fapt, inclusiv să determine legea aplicabilă contractului cu elemente de extraneitate şi să menţioneze acest lucru în contract. Notarul nu este obligat să informeze şi să explice despre conţinutul legislaţiei străine, însă este obligat să informeze despre eventualele efecte juridice ale actului juridic în străinătate. Notarului nu-i poate fi imputată necomunicarea tuturor efectelor juridice ale actului juridic în străinătate.
[Art.31 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
[Art.31 modificat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]
Articolul 32. Documentele justificative necesare autentificării actelor de dispoziţie
(1) La autentificarea actelor de dispoziţie, notarul solicită prezentarea actelor de proprietate în original şi verifică datele din registrele de publicitate relevante ţinute în formă electronică. Documentele justificative prezentate de către solicitant se anexează la actul notarial păstrat în arhiva notarului, în original, copii legalizate sau, după caz, în copii simple pe care notarul certifică faptul prezentării şi restituirii originalului.
(11) În cazul în care originalele documentelor justificative necesare pentru întocmirea actului notarial nu pot fi reţinute în arhiva notarului, notarul reţine copia de pe acestea, pe care se face menţiunea că originalul a fost prezentat, verificat şi restituit de notar (numele, prenumele), cu data şi semnătura solicitantului actului notarial. Pe originalul documentului justificativ al dreptului de proprietate asupra bunului se face menţiunea despre înstrăinare, cu aplicarea semnăturii şi a ştampilei notarului.
(2) Notarul autentifică contractul de ipotecă în baza contractului de vânzare-cumpărare neînregistrat în Registrul bunurilor imobile în cazul în care ipoteca este constituită în legătură cu dobândirea bunului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
(3) În cazul substituirii sau completării obiectului contractului de ipotecă cu un bun care se individualizează printr-un număr cadastral separat, acordul de modificare a contractului de ipotecă se autentifică cu aplicarea regulilor de autentificare a contractului de ipotecă supus modificării, dacă părţile nu au convenit altfel.
(4) Procurile folosite la autentificarea actelor de dispoziţie sau actelor prin care se oferă dreptul de a încheia acte de dispoziţie rămîn la dosar în original sau în copie legalizată.
[Art.32 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 33. Stabilirea regimului proprietăţii comune a soţilor
(1) Stabilirea regimului proprietăţii comune a soţilor se efectuează în baza documentelor prezentate şi a declaraţiei pe proprie răspundere a titularului dreptului sau a reprezentantului său. În cazul în care informaţia din documentele prezentate nu corespunde cu declaraţia pe proprie răspundere, notarul va solicita titularului de drept sau reprezentantului acestuia prezentarea altor documente justificative.
(2) În actul juridic, notarul face menţiunea despre regimul proprietăţii şi modul în care a fost stabilit acest fapt.
Articolul 34. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a unei cote-părţi ideale din imobil
(1) La autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a unei cote-părţi ideale dintr-un imobil, notarul informează părţile despre consecinţele nerespectării dreptului de preemţiune. Dacă cumpărătorul solicită respectarea dreptului de preemţiune pînă la autentificarea contractului, notarul trebuie să se asigure că a fost respectată procedura de notificare a coproprietarului despre dreptul său de preemţiune, în modul prevăzut de lege.
(2) Dacă coproprietarul nu este cunoscut sau refuză să elibereze declaraţia de renunţ la dreptul de preemţiune, notificarea despre oferta de vînzare se va efectua prin intermediul notarului în procedura de transmitere a înscrisului sau prin executorul judecătoresc.
Articolul 35. Autentificarea tranzacţiei rezultate din mediere
(1) La solicitarea părţilor şi în baza procesului-verbal de mediere semnat de părţi şi mediator, notarul autentifică tranzacţia. În condiţiile prezentei legi, notarul care a efectuat medierea nu poate autentifica tranzacţia.
(2) Tranzacţia, inclusiv anexele acesteia, se semnează de către părţi şi mediator.
Articolul 36. Autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor în curs de construire
La autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor în curs de construire, notarul verifică datele din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică, conform art.17 alin.(2), privind imobilul în curs de construire, terenul pe care-l grevează construcţia, titularii drepturilor asupra acestora, iar părţile prezintă următoarele acte, în măsura în care registrele de publicitate nu conţin informaţii despre ele:
a) autorizaţia de construire;
b) documentele care confirmă dreptul de proprietate sau superficie asupra terenului;
c) declaraţia în condominiu;
d) alte acte, după caz.
Articolul 37. Autentificarea procurii
(1) Notarul autentifică procura în numele unei persoane, pe numele unei sau al mai multor persoane.
(2) Termenul de valabilitate a procurii nu poate depăşi termenul stabilit de legislaţie.
(3) Procura ulterioară se autentifică notarial la prezentarea procurii iniţiale în care este menţionat expres dreptul de eliberare a procurii ulterioare. În cazul cesionării integrale a împuternicirilor, procura iniţială se reţine în original în arhiva notarului. Dacă prin procura ulterioară au fost cesionate doar o parte din împuterniciri, procura iniţială se restituie cu menţiunea despre realizarea dreptului de cesiune, notarul păstrînd în arhivă o copie legalizată a acesteia.
(4) La autentificarea procurii, reprezentatul nu este obligat să prezinte dovezi care să confirme dreptul lui asupra bunurilor. Datele despre bunuri şi despre reprezentant sînt prezentate de către reprezentat, care poartă răspundere pentru veridicitatea datelor şi obţinerea consimţămîntului reprezentantului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
(5) Declaraţia persoanei privind revocarea procurii se autentifică conform prevederilor referitoare la autentificarea actului juridic.
[Art.37 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 38. Declaraţia pe proprie răspundere
(1) În cazul autentificării unei declaraţii pe proprie răspundere, notarul preîntîmpină declarantul despre răspunderea pe care o poartă pentru fals în declaraţii în conformitate cu prevederile Codului penal.
(2) Notarul nu verifică şi nu confirmă cele declarate de persoană.
Articolul 39. Organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor. Autentificarea contractului
(1) Notarul organizează şi desfăşoară licitaţii de vînzare a bunurilor mobile sau imobile iniţiate, la cererea tuturor proprietarilor, creditorului gajist/ipotecar, în conformitate cu Regulamentul aprobat de către Ministerul Justiţiei.
(2) Bunurile grevate cu sarcini, înscrise în registrul de publicitate respectiv, pot fi scoase la licitaţie doar după obţinerea acordului creditorilor.
(3) Licitaţia se va desfăşura cu respectarea principiului publicităţii şi transparenţei. Procesul-verbal al licitaţiei se întocmeşte şi se semnează de notar, proprietar, creditorul gajist/ipotecar sau reprezentantul acestora şi ofertantul care a cîştigat. La cererea proprietarului, creditorului gajist/ipotecar, notarul poate elibera certificat privind constatarea etapei procedurale a licitaţiei şi a rezultatelor acesteia.
(4) Contractul de vînzare-cumpărare se autentifică de notarul care a organizat licitaţia. Părţile contractului de înstrăinare a bunului prin licitaţie sînt proprietarul, creditorul gajist/ipotecar şi ofertantul care a cîştigat licitaţia.
Articolul 40. Procedura de modificare, rezoluţiune, revocare a contractelor autentificate
(1) Pentru autentificarea modificării, rezoluţiunii sau revocării contractului se aplică regulile generale de autentificare.
(2) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluţiune sau revocare a contractului, de comun acord al părţilor contractante, notarul verifică şi extrage datele din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică, conform art.17 alin.(2), inclusiv în privinţa drepturilor şi obligaţiilor care fac obiectul contractului, iar părţile prezintă următoarele acte, în măsura în care registrele de publicitate nu conţin informaţii despre ele:
a) contractul autentificat supus modificării, rezoluţiunii sau revocării;
b) alte acte şi, după caz, consimţămîntul autorităţilor sau persoanelor interesate – în cazul necesităţii verificării altor fapte juridice, necesare pentru încheierea acordului, în măsura în care registrele de publicitate nu conţin informaţii despre ele, notarul va solicita prezentarea actelor respective.
(3) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluţiune sau revocare se vor prezenta părţile contractante şi persoanele care au dobîndit drepturi în urma încheierii contractului sau succesorii lor în drepturi.
(4) Pe contractul revocat sau supus rezoluţiunii notarul face menţiunea respectivă. Acordul de modificare se anexează la contractul de bază şi reprezintă parte integrantă a acestuia.
(5) Notarul în a cărui arhivă se păstrează originalele actelor de proprietate ce au servit la autentificarea actului notarial rezolvit le restituie la cerere titularului, păstrînd copiile legalizate ale acestora în arhiva notarului.
Articolul 41. Desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor
(1) Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor poate fi depusă la oricare notar în baza acordului soţilor şi în prezenţa ambilor soţi sau în prezenţa unuia dintre soţi dacă anterior notarului i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soţ de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa.
(2) Cererea de desfacere a căsătoriei se întocmeşte în scris. Modelul cererii de desfacere a căsătoriei se aprobă de către Ministerul Justiţiei. Cererea şi, dacă există, acordul autentic prevăzut la alin.(1) trebuie să vizeze, după caz, modul de participare a părinţilor la educaţia, întreţinerea copiilor minori comuni, stabilirea domiciliului acestora, plata pensiei de întreţinere a soţului/soţiei sau partajul averii comune dobîndite în perioada căsătoriei. În acest scop, părţile declară notarului pe proprie răspundere despre existenţa copiilor minori sau concepuţi, iar în cazul în care soţii au copii minori, concomitent cu desfacerea căsătoriei, se va autentifica acordul soţilor cu privire la stabilirea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi la stabilirea domiciliului copiilor minori după desfacerea căsătoriei.
(3) La cererea de desfacere a căsătoriei se anexează copiile certificatelor de naştere ale soţilor şi ale copiilor minori existenţi, copiile actelor de identitate ale soţilor, certificatul de căsătorie emis de autorităţile competente ale Republicii Moldova în original şi o copie legalizată a acestuia.
(4) Notarul explică părţilor consecinţele juridice ale desfacerii căsătoriei, drepturile şi obligaţiile părinţilor, regimul patrimonial al bunurilor comune.
(5) La momentul înregistrării cererii, notarul acordă soţilor, potrivit prevederilor Codului familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de desfacere a căsătoriei. Termenul pentru retragerea cererii de desfacere a căsătoriei poate fi prelungit cu acordul soţilor cu maximum 30 de zile.
(6) La expirarea termenului prevăzut la alin.(5), dacă soţii şi-au exprimat consimţămîntul liber şi neviciat şi sînt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, notarul emite încheierea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor, în care consemnează data desfacerii căsătoriei, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ şi, după caz, menţiunile privind acordul parental referitor la plata pensiei de întreţinere a copiilor minori, stabilirea domiciliului minorilor, modalitatea de partajare a bunurilor comune, plata pensiei de întreţinere a soţului/soţiei. Încheierea de desfacere a căsătoriei se emite în 5 exemplare şi produce efectul juridic al unui act de stare civilă de desfacere a căsătoriei (divorţ).
(7) În termen de 3 zile de la data emiterii încheierii de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor, notarul transmite organului de stare civilă teritorial, pentru efectuarea înregistrării actului de stare civilă, împreună cu dovada achitării taxei de stat pentru înregistrarea actelor de stare civilă, două originale ale încheierii şi originalul certificatului de căsătorie. Cîte un original al încheierii se eliberează părţilor şi un original al încheierii se reţine de notar în arhiva sa.
Articolul 42. Respingerea cererii de desfacere a căsătoriei
(1) Notarul emite o încheiere de respingere a cererii de desfacere a căsătoriei în situaţiile în care nu sînt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi în unul dintre următoarele cazuri:
a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţămîntul liber şi neviciat;
b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezenţa notarului, dacă anterior notarului nu i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soţ de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa, iar soţul prezent insistă să fie înregistrată cererea;
c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;
d) soţii nu prezintă, la depunerea cererii, actele necesare prevăzute la art.41 alin.(3);
e) în cazul în care există copii minori sau concepuţi şi, la expirarea termenului prevăzut la art.41 alin.(5), unul dintre soţi nu se prezintă în faţa notarului, nu-şi exprimă consimţămîntul pentru desfacerea căsătoriei sau soţii refuză de a încheia acordul referitor la plata pensiei de întreţinere şi la stabilirea domiciliului copiilor minori, sau acordul încheiat contravine intereselor minorilor;
f) cel puţin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea termenului prevăzut la art.41 alin.(5);
g) cererea a rămas fără obiect întrucît căsătoria dintre soţi a fost desfăcută, fie de către o altă autoritate competentă, fie încetată din cauza decesului unuia dintre soţi;
h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soţi îşi retrage cererea de desfacere a căsătoriei.
(2) În cazul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei, notarul emite o încheiere de respingere în 3 exemplare, dintre care unul se păstrează în arhiva notarului, iar celelalte se transmit fiecăruia dintre soţi. La respingerea cererii de desfacere a căsătoriei, originalul certificatului de căsătorie se restituie persoanei care l-a depus la notar.
Articolul 43. Învestirea cu formulă executorie
(1) La solicitarea părţilor, concomitent cu autentificarea sa, actul notarial, care constată o creanţă certă şi lichidă, poate fi învestit cu formulă executorie. În cazurile expres prevăzute de lege pot fi învestite cu formulă executorie şi alte acte juridice.
(2) Menţiunea despre învestirea actului notarial cu formulă executorie se înscrie în girul de autentificare, iar în cazul altor acte învestite cu formulă executorie în situaţiile expres prevăzute de lege, notarul emite o încheiere. Modelul încheierii de învestire cu formulă executorie se aprobă de către Ministerul Justiţiei, după consultarea Camerei Notariale.
(3) Pentru învestirea cu formulă executorie, în cazurile expres prevăzute de lege, a actului neautentificat notarial, creditorul depune o cerere în care indică:
a) datele de identificare şi domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondenţă a creditorului şi a debitorului;
b) temeiul solicitării învestirii cu formulă executorie;
c) valoarea creanţei;
d) indicarea modului în care a fost notificat debitorul şi declaraţia despre neexecutarea obligaţiei de către debitor pînă la expirarea termenului acordat debitorului prin notificare;
e) valoarea creanţei restante, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate de debitor creditorului, la momentul depunerii cererii de învestire;
f) semnătura creditorului.
(4) La cererea de învestire, creditorul va anexa originalul actului ce confirmă naşterea obligaţiei, notificarea debitorului şi dovada recepţionării.
(5) În urma examinării cererii şi actelor prezentate de creditor, notarul, prin încheiere, dă curs procedurii de învestire cu formulă executorie şi expediază debitorului o notificare despre pornirea procedurii de învestire cu formulă executorie.
(6) Notificarea despre pornirea procedurii de învestire cu formula executorie trebuie să conţină:
a) datele de identificare şi domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondenţă a creditorului şi a debitorului;
b) temeiul executării dreptului;
c) valoarea creanţei şi modul de executare a obligaţiei;
d) consecinţele juridice ale învestirii actului cu formulă executorie;
e) indicarea termenului, care nu poate fi mai mic de 20 de zile din momentul recepţionării notificării, la a cărui expirare notarul va emite încheierea de învestire a actului cu formulă executorie;
f) valoarea sumelor restante, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de învestire, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;
g) semnătura notarului.
(7) În termenul indicat în notificare, debitorul are dreptul să achite suma restantă sau să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, astfel după cum este stabilit în notificare, cu notificarea notarului despre acest fapt.
(8) Dacă pînă la expirarea termenului indicat la alin.(6) lit.e) debitorul nu a executat obligaţia, notarul, la cererea creditorului, emite încheierea de învestire cu formulă executorie a actului neautentificat notarial.
(9) Actul notarial învestit cu formulă executorie are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii creanţei sau la data indicată în contract. Celelalte acte învestite de notar cu formulă executorie au putere de titlu executoriu în condiţiile legii.
(10) În lipsa originalului actului învestit cu formulă executorie, titlu executoriu poate constitui duplicatul din arhiva notarului de pe exemplarul actului învestit cu formulă executorie.
Articolul 44. Autentificarea şi revocarea testamentului
(1) Autentificarea testamentului se face respectîndu-se dispoziţiile privind autentificarea.
(2) La autentificarea testamentului, notarul nu va cere testatorului să prezinte dovezi pentru confirmarea dreptului de proprietate asupra patrimoniului testat.
(3) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul redactează testamentul în baza solicitărilor exprimate de către testator, utilizînd terminologia juridică corespunzătoare. În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă ultima voinţă a testatorului. Testamentul astfel redactat este citit cu voce testatorului şi este transmis acestuia pentru a face cunoştinţă cu el, fiind apoi semnat de către testator. Despre îndeplinirea acestor formalităţi se face o menţiune expresă în girul de autentificare care se semnează de către notar.
(4) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul va da îndrumările necesare privind legalitatea şi efectele juridice ale dispoziţiilor testamentare, după care va proceda la redactarea testamentului. Dacă testatorul insistă ca testamentul să fie autentificat în redacţia prezentată de el, notarul nu va refuza autentificarea. În acest caz, notarul nu va purta răspundere pentru formularea dispoziţiilor testamentare.
(5) În cazul în care la întocmirea testamentului sînt atraşi martori, interpretul autorizat, traducătorul autorizat, persoana care semnează testamentul în locul testatorului, executorul testamentar, aceştia vor semna testamentul. La exemplarul testamentului din arhiva notarului se anexează declaraţia comună a persoanelor atrase privind obligaţia de păstrare a secretului întocmirii testamentului.
(6) Declaraţia de revocare a testamentului se autentifică notarial în conformitate cu regulile generale pentru autentificarea testamentului. Printr-o declaraţie poate fi revocat un singur testament sau mai multe testamente. La declaraţie se anexează copia testamentului care este revocat. În cazul lipsei testamentului, informaţia despre testament, la cererea testatorului, se obţine din Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
(7) Autentificarea şi revocarea testamentului se înregistrează, cel tîrziu în următoarea zi lucrătoare, dar nu mai tîrziu de 3 zile, în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
[Art.44 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 45. Autentificarea testamentului din numele persoanei analfabete sau cu dizabilităţi fizice
(1) În cazul în care testatorul este analfabet sau din cauza unei dizabilităţi fizice, a unei boli sau a altor cauze nu poate citi sau semna actul, el va dicta notarului conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmînd să redacteze testamentul.
(2) Ori de cîte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi o persoană desemnată de testator să semneze în locul său şi 2 martori.
(3) În cazul în care testatorul este nevăzător, notarul, în prezenţa a 2 martori, îi va citi actul înainte de a-i lua consimţămîntul. După citire, testamentul va fi semnat de către testator şi cei 2 martori.
(4) În situaţiile speciale cînd notarul ia declaraţia de voinţă a testatorului surd, mut sau surdomut în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret.
(5) În girul de autentificare notarul va face menţiunea expresă a declaraţiei testatorului, inclusiv cauza care l-a împiedicat să semneze, precum şi menţiunea despre prezenţa altor persoane la procedura de autentificare.
(6) Martorii trebuie să întrunească cerinţele prevăzute de Codul civil.
Capitolul IV
LEGALIZAREA COPIILOR, EXTRASELOR, SEMNĂTURILOR, CERTIFICAREA
FAPTELOR, ÎNTOCMIREA ŞI ÎNDEPLINIREA ALTOR
ACTE ŞI ACŢIUNI NOTARIALE
Articolul 46. Legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele
(1) Notarul eliberează copii legalizate numai de pe documentele originale prezentate de solicitant, după confruntarea copiei cu originalul.
(2) Pot fi legalizate copii atît de pe un document în întregime, cît şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia ca acestea să nu denatureze înţelesul integral al documentului şi să cuprindă textul deplin ce se referă la o anumită problemă. Copia de pe documentul prezentat de cetăţean se legalizează numai în cazul în care semnătura de pe document este legalizată notarial.
(3) Copiile legalizate de pe actele din arhiva notarului se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora.
(4) Copia de pe copia documentului se legalizează cu condiţia că cea din urmă este legalizată notarial sau este eliberată de o autoritate competentă ce deţine originalul documentului. În ultimul caz, pe copia documentului trebuie să fie aplicată ştampila autorităţii, semnătura persoanei competente, data eliberării copiei şi menţiunea că copia corespunde originalului documentului care se păstrează la autoritatea respectivă.
Articolul 47. Legalizarea semnăturii de pe înscris
(1) Notarul legalizează semnătura de pe înscrisul al cărui conţinut nu este o expunere a unui act juridic.
(2) La legalizarea semnăturii, notarul confirmă doar că semnătura aparţine persoanei care a semnat. Notarul nu verifică faptele expuse în înscris şi nu poartă răspundere pentru veridicitatea lor, acest fapt fiind indicat în gir.
(3) Dacă la întocmirea actului notarial participă, în condiţiile legii, alte persoane (martori, interpreţi, traducători, persoane desemnate de persoana care nu poate semna), notarul va legaliza semnătura acestora pe actul notarial.
Articolul 48. Legalizarea semnăturii traducătorului
(1) Notarul legalizează semnătura traducătorului autorizat care a efectuat şi certificat traducerea. Notarul poate legaliza semnătura traducătorului neautorizat în condiţiile stabilite la art.1 alin.(3) din Legea nr.264/2008 cu privire la statutul, autorizarea şi organizarea activităţii de interpret şi traducător în sectorul justiţiei.
(2) Înscrisurile traduse de traducător vor conţine inscripţia de certificare a traducerii cu semnătura şi ştampila traducătorului. Traducătorul poartă răspundere personală pentru corectitudinea traducerii actului.
(3) Originalul înscrisului sau copia legalizată a acestuia care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii notarului pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încît ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se coase sau se broşează.
(4) Nu se legalizează semnătura traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere este în copie simplă.
(5) Modul de înregistrare, evidenţă şi verificare a specimenelor de semnătură a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi se aprobă de către Consiliul Camerei Notariale. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului.
Articolul 49. Eliberarea certificatului de proprietate
(1) În baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmaşi, notarul eliberează certificate cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie.
(2) În cazul decesului unuia sau mai multor coproprietari devălmaşi, certificatul de proprietate asupra cotelor-părţi din proprietate comună în devălmăşie se eliberează de notarul care instrumentează dosarul succesoral în baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmaşi şi a moştenitorilor coproprietarului devălmaş decedat.
(3) În cazul decesului cîtorva coproprietari devălmaşi, eliberarea certificatului de proprietate ţine de competenţa notarului care primul a deschis procedura succesorală şi care va solicita de la notarii care au deschis procedurile succesorale după ceilalţi coproprietari decedaţi informaţia cu privire la moştenitorii acestora.
(4) Pentru eliberarea certificatului de proprietate, notarul verifică şi extrage datele din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică, conform art.17 alin.(2), inclusiv despre dreptul de proprietate comună în devălmăşie a solicitanţilor, grevările existente asupra acestui drept, starea civilă a solicitanţilor, iar părţile prezintă următoarele acte:
a) actul justificativ al dreptului de proprietate asupra bunului proprietate comună în devălmăşie, înregistrat conform legii, dacă dreptul asupra bunului este supus înregistrării, cu excepţiile prevăzute de lege;
b) alte acte – în cazul necesităţii verificării altor fapte juridice necesare pentru eliberarea certificatului de proprietate, în măsura în care registrele de publicitate nu conţin informaţii despre ele, notarul va solicita prezentarea actelor respective.
(5) Certificatelor de proprietate pentru fiecare coproprietar li se atribuie numere diferite de înregistrare.
Articolul 50. Înregistrarea de către notar a drepturilor în registrul bunurilor imobile
(1) Imediat după autentificarea actului juridic de dispoziţie sau după eliberarea certificatului notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare în registrul bunurilor imobile, pînă la îndeplinirea altor proceduri notariale, dar nu mai tîrziu de sfîrşitul zilei sale de muncă, conform programului de lucru, notarul va efectua, prin aplicarea semnăturii electronice, înregistrarea provizorie a actului juridic sau certificatului notarial în registrul bunurilor imobile. Înregistrarea provizorie în registrul bunurilor imobile se va efectua doar dacă bunurile şi drepturile asupra acestora, care fac obiectul actului de dispoziţie sau certificatului notarial, au fost supuse înregistrării de stat.
(2) La cererea dobînditorului, notarul care a autentificat actul juridic sau a eliberat certificatul notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare poate întreprinde acţiunile necesare pentru înregistrarea dreptului în registrul bunurilor imobile.
[Art.50 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 51. Certificarea unor fapte
(1) În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul va întocmi certificatul corespunzător, în al cărui cuprins va identifica solicitantul certificării şi va constata faptul certificat.
(2) Notarul certifică, în baza cererii, următoarele:
a) faptul aflării persoanei în viaţă;
b) faptul aflării unei persoane într-un anumit loc;
c) timpul prezentării înscrisului;
d) faptul că persoana, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarului, precum şi declaraţia acesteia;
e) conţinutul paginilor web, programelor sau al altor produse informatice;
f) timpul preluării datelor din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică;
g) alte fapte care nu sînt date în competenţa exclusivă a altor organe.
(3) Certificarea faptelor cu participarea minorului de pînă la 14 ani se efectuează în baza cererii reprezentantului legal, iar în cazul minorului de la 14 pînă la 18 ani – la cererea acestuia, condiţionat de consimţămîntul reprezentantului legal.
Articolul 52. Certificarea faptului aflării persoanei în viaţă
(1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notar prin percepţia acestuia în baza simţurilor proprii asupra persoanei prezente în faţa sa.
(2) Certificatul eliberat de către notar va cuprinde elementele de identificare a persoanei şi modul în care i s-a stabilit identitatea, data identificării în formatul an, lună, zi şi ora constatării.
[Art.52 modificat prin Legea nr.78 din 31.03.2022, în vigoare 20.04.2022]
Articolul 53. Certificarea faptului aflării unei persoane într-un anumit loc
Notarul certifică faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarului sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul se deplasează în acel loc, dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.
Articolul 54. Certificarea timpului prezentării înscrisului
Înscrisul depus de solicitant pentru certificarea timpului prezentării acestuia trebuie să nu contravină legii şi bunelor moravuri. Înscrisul se prezintă notarului în două exemplare, unul dintre care se păstrează în arhiva notarului. În cazul imposibilităţii prezentării înscrisului în două exemplare, se va prezenta originalul şi o copie a acestuia, care va fi confirmată de solicitant prin semnătură. Girul de certificare a timpului prezentării înscrisului se face pe înscris, indicîndu-se persoana care l-a prezentat.
Articolul 55. Certificarea faptului că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarului, precum şi declaraţia acesteia
(1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau notificări la o anumită zi şi oră la sediul biroului notarului, partea interesată, împreună cu cererea, depune un exemplar al somaţiei sau al notificării şi dovada comunicării acesteia către toate persoanele interesate.
(2) Notarul verifică dacă înmînarea sau comunicarea somaţiei ori notificării s-a făcut în condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularităţile procedurii de citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată se prezintă în faţa notarului.
(3) La data şi ora indicate în somaţie sau în notificare, notarul verifică prezenţa persoanei somate sau notificate.
(4) Declaraţia persoanei somate sau notificate se consemnează în certificat, semnat de notar. În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în certificat.
(5) Somaţia sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte dacă, printr-un act autentic, părţile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate prin somaţie sau notificare.
(6) Certificatul se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhiva notarului.
Articolul 56. Certificarea conţinutului paginilor web, programelor sau al altor produse informatice
(1) Certificarea conţinutului paginilor web se face de notar la cererea persoanei interesate. Certificatul cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La certificat se ataşează captura de ecran tipărită pe suport de hîrtie.
(2) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ajutorul unui expert sau specialist în domeniu.
(3) La certificatul solicitat notarului, indiferent de forma în care programul este prezentat de către parte, se anexează varianta tipărită, integrală sau parţială a conţinutului programului/produsului, după caz.
(4) Certificatul va cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite, cu semnătura solicitantului la sfîrşitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat spre tipărire, programul/produsul aflat pe CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare, precum şi denumirea programului/produsului prezentat. Certificatul şi documentul anexat se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.
(5) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ca programul sau produsul să fie atestat de un expert sau specialist în domeniu.
Articolul 57. Certificarea timpului preluării datelor din registrele de publicitate, ţinute în formă electronică
(1) La cererea proprietarului, moştenitorului, asociatului, administratorului, precum şi în cazurile prevăzute de lege, notarul confirmă timpul preluării datelor din registrul de publicitate, ţinut în formă electronică, la care are acces notarul.
(2) Preluarea datelor se va confirma printr-un certificat, care va include, suplimentar la cele indicate la art.24 alin.(2), denumirea registrului de publicitate, timpul preluării datelor, conform celui indicat de sistemul informaţional, momentul interogării datelor din sistemul informaţional al registrului de publicitate, dacă această informaţie este afişată de sistem, alte date relevante, inclusiv numărul cadastral al bunului imobil, corespunzătoare informaţiei din registrul de publicitate respectiv. Dacă certificarea se efectuează în legătură cu întocmirea unui act notarial, timpul preluării datelor se certifică printr-o menţiune notarială, aplicată pe extrasul pe suport de hîrtie al informaţiei certificate, care include numele notarului, semnătura notarului şi alte date relevante.
(3) Informaţia în formă electronică privind timpul preluării datelor din registrele de publicitate se imprimă pe hîrtie şi se anexează la certificatul întocmit sau la dosarul actului notarial întocmit, dacă certificarea se efectuează în legătură cu întocmirea unui act notarial.
Articolul 58. Transmiterea înscrisurilor
(1) La solicitare, printr-o cerere în scris, notarul transmite prin poştă destinatarului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înscrisul solicitantului al cărui conţinut nu contravine legii. Semnătura pe cerere se legalizează notarial conform regulilor generale pentru legalizarea semnăturii.
(2) Cheltuielile legate de transmiterea înscrisului le suportă solicitantul.
(3) Notarul trimite prin poştă destinatarului, pe adresa comunicată de către solicitant, înscrisul cu o scrisoare de însoţire.
(4) La solicitarea persoanei care a cerut transmiterea înscrisului, acesteia i se eliberează un certificat care confirmă transmiterea, recepţionarea sau, după caz, nerecepţionarea înscrisului de către destinatar. La certificatul de transmitere a înscrisului se anexează o copie legalizată a confirmării de primire a scrisorii.
Articolul 59. Înregistrarea în Registrul garanţiilor reale mobiliare
(1) La cerere, notarul înscris în lista operatorilor autorizaţi înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare: gajul bunurilor mobile, radierea gajului bunurilor mobile, avizul de executare a gajului, leasingul financiar şi alte drepturi de garanţie asupra bunurilor mobile, în conformitate cu legislaţia în vigoare. La efectuarea înregistrării, notarul stabileşte identitatea părţilor şi, după caz, împuternicirile reprezentantului.
(2) La înregistrarea garanţiei, notarul nu verifică drepturile asupra bunurilor mobile grevate, valabilitatea temeiului garanţiei, acordul coproprietarilor, cuprinderea tuturor clauzelor esenţiale ale contractului şi nu este obligat să asigure înregistrarea garanţiei asupra bunurilor în alte registre publice.
(3) În baza cererii de înregistrare, notarul verifică completarea tuturor rubricilor avizului de înregistrare, care se verifică şi se semnează de către solicitant. La efectuarea înregistrării, notarul eliberează o confirmare de înregistrare din Registrul garanţiilor reale mobiliare. Confirmarea se înregistrează în Registrul actelor notariale.
Articolul 60. Primirea în depozit a mijloacelor financiare şi/sau a instrumentelor financiare pentru a fi transmise destinatarului
(1) Notarul poate primi în depozit sume de bani şi/sau instrumente financiare pentru a le transmite creditorului în baza unei cereri a debitorului, legalizată notarial, în care se va indica suma bănească şi/sau descrierea instrumentelor financiare, destinatarul, temeiul naşterii obligaţiei, data scadenţei, domiciliul creditorului sau adresa de corespondenţă a acestuia, cu eliberarea unui certificat notarial. La cererea sa debitorul anexează o declaraţie pe proprie răspundere, autentificată notarial, că sumele de bani şi/sau instrumentele financiare au provenienţă licită.
(2) Notarul care a primit la păstrare bani sau instrumente financiare va expedia imediat la domiciliul creditorului înştiinţare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dacă se constată că creditorul nu domiciliază la adresa indicată în cererea de primire în depozit sau nu se află la adresa de corespondenţă astfel indicată, informarea se va efectua prin publicarea unui aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau într-un ziar naţional.
(3) Notarul trece neîntîrziat banii primiţi în depozit pe un cont special destinat unor astfel de operaţiuni, deschis la o bancă comercială şi/sau un prestator de servicii de plată care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova.
(4) Numai notarul personal are dreptul să dispună de contul special şi numai în folosul creditorului sau a succesorilor acestuia, la cererea scrisă a acestora, prin virament bancar, în cazul creditorului persoană juridică, sau în numerar, prin cec sau virament bancar, în cazul creditorilor persoane fizice, dacă legea nu prevede altfel. Dobînzile şi alte beneficii ale banilor păstraţi la contul de depozit aparţin creditorilor proporţional sumelor depuse şi timpului de păstrare, iar în cazul restituirii acestora către debitor, trec în proprietatea lui. Notarul nu poartă răspundere pentru alegerea băncii.
(5) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, dispunerea de contul special trece, prin ordinul ministrului justiţiei, în competenţa notarului căruia i-a fost transmisă arhiva notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.
(6) Mijloacele băneşti păstrate la contul special nu constituie venitul notarului şi nu pot fi urmărite în baza pretenţiilor creditorilor acestuia.
(7) Instrumentele financiare primite în depozit pentru a fi transmise creditorului pot fi păstrate fie la o bancă comercială care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, fie la biroul notarului sau la orice alt depozitar în condiţii de siguranţă.
(8) Cheltuielile ce ţin de depozitarea, transmiterea sumelor de bani şi a instrumentelor financiare şi înştiinţarea creditorului le suportă debitorul, după caz, creditorul.
[Art.60 completat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]
Articolul 61. Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise la păstrare în depozit
(1) Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise la păstrare în depozit se admite doar cu acordul scris al persoanei în folosul căreia s-a făcut depunerea sau în baza hotărîrii judecătoreşti.
(2) Dacă, pe parcursul a 10 ani de la depunerea banilor sau a instrumentelor financiare în depozit, nici creditorul şi nici debitorul nu au solicitat eliberarea sau restituirea acestora, în baza hotărîrii judecătoreşti acestea se transmit statului după deducerea cheltuielilor, care nu au fost achitate în avans, prevăzute la art.60 alin.(8).
Articolul 62. Acte de protest al cambiilor
(1) Notarul întocmeşte acte de protest de neacceptare, nedatare a acceptului şi neplată a cambiei în conformitate cu prevederile Legii cambiei nr.1527/1993. Actele de protest al cambiilor se întocmesc de către notarul de la locul aflării debitorului. Locul unde urmează a fi efectuată plata se indică în cambie.
(2) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cambiei, notarului i se prezintă cambia şi cererea posesorului în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data scadenţei cambiei, suma cambiei, motivul protestării, locul de efectuare a cambiei. Posesorul cambiei are dreptul să solicite notarului eliberarea confirmării de primire a cambiei pentru protest.
(3) Primind cambia pentru protest, notarul verifică dacă aceasta corespunde legislaţiei, sub aspectul conţinutului şi al formei. Dacă cambia corespunde prevederilor legislaţiei, notarul solicită trasului plata, acceptarea sau datarea cambiei. Dacă trasul plăteşte, acceptă sau datează cambia, notarul nu întocmeşte actul de protest al cambiei, restituind-o posesorului.
(4) Dacă trasul refuză plata, acceptarea sau datarea cambiei, notarul întocmeşte actul de protest al cambiei, care se înregistrează în Registrul actelor notariale. Actul de protest se înscrie pe versoul cambiei sau pe o alonjă, care reprezintă un text ce completează conţinutul cambiei, anexîndu-se la aceasta prin coasere. Actul de protest al cambiei se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care un exemplar se păstrează în arhiva notarului cu copia cambiei protestate, iar al doilea exemplar se restituie posesorului cambiei.
Articolul 63. Acte de protest al cecurilor în caz de neplată
(1) Notarul care desfăşoară activitatea de la locul aflării debitorului primeşte cecuri pentru a le verifica spre plată în conformitate cu legislaţia.
(2) Notarul primeşte cecuri pentru a le prezenta spre plată, verificînd dacă acestea cuprind menţiunile prevăzute de legislaţie.
(3) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cecului, notarului i se prezintă cecul şi cererea posesorului, în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data scadenţei şi suma cecului. Posesorul cecului are dreptul să solicite notarului eliberarea confirmării de primire a cecului pentru protest de neplată.
(4) Notarul prezintă trasului cecul spre plată. În cazul în care trasul plăteşte cecul, suma obţinută se transmite titularului cecului. Dacă cecul nu este plătit, notarul întocmeşte un act de protest de neplată. Acesta trebuie să fie întocmit înainte de expirarea termenului de prezentare a cecului pentru plată. Dacă cecul este prezentat în ultima zi a termenului, actul de protest poate fi întocmit în următoarea zi lucrătoare.
(5) Actul de protest de neplată se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care un exemplar se păstrează în arhiva notarului cu copia cecului protestat, iar al doilea exemplar se restituie posesorului cecului. Actul de protest se înscrie pe versoul cecului sau pe o alonjă care se coase la cec şi se înregistrează în Registrul actelor notariale.
Articolul 64. Primirea documentelor la păstrare
(1) Primirea de către notar a documentelor la păstrare se efectuează la cerere, în baza unui inventar, întocmit în 2 exemplare, semnat de persoana care a depus documentele la păstrare (deponent) şi notar. Un exemplar al inventarului se transmite deponentului, iar celălalt se păstrează în arhiva notarului.
(2) Notarul verifică documentele sau înscrisurile primite la păstrare să nu contravină legii sau bunelor moravuri.
(3) Deponentului i se eliberează un certificat cu privire la primirea documentelor la păstrare. Deponentul avansează cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de 10 ani.
(4) Documentele primite la păstrare se restituie la prezentarea certificatului şi a inventarului de către deponent sau terţul indicat în acest scop sau în baza unei hotărîri a instanţei de judecată.
(5) Dacă pe parcursul a 10 ani de la depunerea documentelor la păstrare nu a fost solicitată restituirea, în baza hotărîrii judecătoreşti acestea se transmit statului după deducerea cheltuielilor care nu au fost achitate în avans.
Articolul 65. Primirea testamentului olograf la păstrare
(1) Notarul primeşte testamentul olograf la păstrare în baza cererii testatorului.
(2) Testatorul prezintă personal notarului testamentul olograf într-un plic sigilat, astfel încît să nu poată fi deschis decît prin distrugerea plicului. Pe plic testatorul va confirma în scris, pe proprie răspundere, sub semnătură, că plicul prezentat conţine testamentul său olograf.
(3) Plicul cu testamentul olograf se sigilează în alt plic de către notar. La plic se anexează cererea testatorului care conţine declaraţia pe proprie răspundere că plicul prezentat conţine testamentul său olograf, scris în întregime, datat şi semnat personal de testator.
(4) În baza cererii autentificate a testatorului, notarul înregistrează informaţia despre testamentul olograf primit la păstrare în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
(5) Primirea la păstrare a testamentului olograf se confirmă prin certificat eliberat de către notar.
(6) Testatorul va avansa cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de cel puţin 10 ani.
Articolul 66. Asigurarea probelor
(1) În scopul prevenirii dispariţiei ori imposibilităţii administrării în viitor a unei probe utile pentru dovedirea pretenţiilor şi justificarea obiecţiilor, precum şi a altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii într-un viitor proces civil, pentru procedura specială, sau în arbitraj, la cererea persoanelor interesate, notarul efectuează asigurarea probelor, înainte de intentarea procesului în instanţa de judecată sau în arbitraj.
(2) Asigurarea probelor se efectuează de către notar conform prevederilor Codului de procedură civilă privind cercetarea probei.
(3) Dacă probele necesare trebuie să fie prezentate autorităţilor unui stat străin, asigurarea probelor se efectuează indiferent de faptul dacă cauza, la momentul adresării persoanelor interesate către notar, se află în curs de examinare în instanţa de judecată sau de către alte autorităţi ale statului străin.
(4) Solicitantul asigurării probelor depune o cerere la notar care conţine numele, numărul de identificare de stat (IDNP) şi domiciliul sau sediul solicitantului, esenţa pricinii, datele persoanelor care vor participa în proces, domiciliul sau sediul acestora, probele a căror asigurare se cere.
(5) În cazul asigurării probelor cu martori, cererea depusă la notar, suplimentar, va cuprinde numele şi domiciliul persoanelor care urmează să depună depoziţii în calitate de martori, motivul solicitării asigurării probelor, faptele ce urmează a fi confirmate sau infirmate prin aceste probe.
(6) Depoziţiile persoanei audiate în calitate de martor se consemnează într-un proces-verbal. Fiecare filă a procesului-verbal se întocmeşte în 2 exemplare, se semnează de martor, iar ultima filă se semnează de martor şi persoanele participante la audiere, semnătura cărora se legalizează de către notar. Un exemplar al procesului-verbal se eliberează solicitantului asigurării probei cu martori, iar al doilea exemplar se păstrează în arhiva notarului.
(7) Cererile şi declaraţiile de asigurare a probelor se depun la notar de către solicitantul asigurării probelor pe proprie răspundere şi se autentifică notarial.
(8) Dacă cererea a fost admisă de către notar, solicitantul asigurării probelor, după ce va conveni cu notarul locul, data şi ora asigurării probelor, va înştiinţa celelalte persoane interesate despre acestea. Neprezentarea persoanelor interesate nu va constitui un obstacol la asigurarea probelor. Faptul înştiinţării se confirmă de către solicitant printr-o declaraţie pe proprie răspundere.
(9) În cazul pericolului de întîrziere sau în cazul imposibilităţii de a determina cine va participa ulterior în proces, notarul are dreptul să asigure probele fără înştiinţarea persoanelor interesate. În acest caz, motivul neinformării persoanelor interesate va fi indicat în procesul-verbal de audiere a martorului sau de cercetare a probelor.
(10) Notarul nu asigură proba în cazul în care:
a) cererea solicitantului nu întruneşte condiţiile legii;
b) la momentul adresării către notar a solicitantului, cauza deja se află în curs de examinare în instanţa de judecată;
c) martorul refuză să depună mărturii în faţa notarului;
d) martorul refuză să se prezinte la biroul notarului pentru a depune mărturii;
e) faptele care sînt prezentate de persoana audiată în calitate de martor nu sînt cunoscute de ea, personal, direct sau indirect;
f) persoana audiată în calitate de martor nu cunoaşte sau nu doreşte să indice sursa informaţiei sale.
Articolul 67. Dispunerea expertizei
(1) Pentru efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, notarul, din oficiu sau la cererea viitoarelor părţi şi altor participanţi la procesul de judecată sau în arbitraj, poate dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare.
(2) Viitoarele părţi şi alţi participanţi la proces au dreptul să depună la notar o cerere de recuzare a expertului, dar nu mai tîrziu de 3 zile calendaristice din data înştiinţării despre desemnarea expertului, indicînd motivul recuzării.
(3) Asupra dispunerii expertizei notarul emite o încheiere, care va conţine:
a) data emiterii încheierii;
b) numele notarului care emite încheierea;
c) dacă se dispune la cererea viitoarelor părţi şi altor participanţi la procesul de judecată sau în arbitraj – numele, anul naşterii, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), domiciliul solicitantului dispunerii expertizei, în cazul persoanei juridice – denumirea, sediul, numărul de identificare de stat al unităţii de drept (IDNO), datele reprezentantului acestuia;
d) denumirea instituţiei care va efectua expertiza sau numele, sediul profesional al expertului, funcţia acestuia şi denumirea instituţiei în care activează;
e) întrebările asupra cărora urmează să se pronunţe expertul;
f) informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a cercetării potrivit actului de dispunere a expertizei.
(4) Încheierea referitoare la dispunerea expertizei se întocmeşte într-un număr de exemplare egal cu cel al solicitanţilor, plus un exemplar pentru arhiva notarului.
(5) Notarul păstrează în arhiva sa un exemplar al raportului de expertiză extrajudiciară întocmit.
Capitolul V
PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ
Articolul 68. Procedura succesorală notarială
(1) Procedura succesorală notarială este procedura specială notarială necontencioasă, care are ca scop rezolvarea cauzelor succesorale.
(2) Cheltuielile legate de desfăşurarea procedurii succesorale se avansează de către solicitantul procedurii sau acţiunii notariale din cadrul procedurii succesorale.
Articolul 69. Competenţa notarului în materie succesorală
(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, persoanele stabilite la art.70 alin.(2) pot depune o cerere autentificată de deschidere a procedurii succesorale la oricare notar cu teritoriul de activitate în una dintre unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea ale Republicii Moldova sau în cadrul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Îndeplinirea procedurii succesorale este de competenţa primului notar sesizat care a înregistrat dosarul succesoral în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
(11) Notarul care desfăşoară procedura succesorală poate transfera dosarul succesoral către un alt notar la cererea comună a unei majorităţi simple a moştenitorilor cărora li s-a eliberat certificat de calitate de moştenitor, însoţită de acordul scris al notarului care urmează să preia dosarul succesoral respectiv. Fiecare dintre notari întocmeşte o încheiere cu privire la transferul, respectiv, la primirea dosarului succesoral, care se comunică participanţilor la procedura succesorală. Transferul dosarului succesoral se face doar cu condiţia achitării tuturor cheltuielilor legate de desfăşurarea procedurii succesorale către notarul care transferă dosarul succesoral. Cheltuielile respective se indică în încheierea de transfer.
(2) Evidenţa unică a dosarelor succesorale se ţine în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
[Art.69 modificat prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
Articolul 70. Deschiderea procedurii succesorale
(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul verifică în prealabil dacă procedura succesorală nu a fost deschisă anterior. Notarul, primind informaţia despre deschiderea procedurii succesorale de alt notar, informează despre aceasta solicitantul.
(2) Procedura succesorală notarială se deschide în baza cererii autentificate de deschidere a procedurii succesorale a oricărui dintre succesibili, a creditorilor masei succesorale, a legatarilor, a executorilor testamentari, a autorităţilor tutelare, organelor fiscale, precum şi a oricărei alte persoane care justifică un interes legitim.
(3) În cerere solicitantul va comunica pe proprie răspundere numele, prenumele, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moştenirea, data aflării despre deschiderea moştenirii, datele de stare civilă ale celui ce a lăsat moştenirea, cercul de moştenitori din clasa chemată la succesiune, domiciliul cunoscut al acestora, solicitarea inventarierii, alte date pertinente.
(4) În vederea îndeplinirii procedurii succesorale pentru cazul succesiunii vacante, depunerii cererii de deschidere a procedurii succesorale de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea, deschiderii procedurii succesorale din oficiu sau în cazul moştenirii testamentare, dacă solicitantul este în imposibilitate de a prezenta actul care confirmă decesul celui ce a lăsat moştenirea, notarul are dreptul să solicite şi să primească de la organul de stare civilă informaţia despre decesul persoanei şi despre rudele acestuia.
(5) În vederea deschiderii şi instrumentării procedurii succesorale, statul asigură accesul notarului la Registrul de stat al populaţiei şi la resursele informaţionale de stat în care se conţine informaţia despre actele de stare civilă. În cazul în care informaţia din registre nu este disponibilă, actualizată sau suficientă pentru deschiderea succesiunii şi stabilirea cercului de moştenitori, solicitantul va anexa la cererea de deschidere actul ce confirmă deschiderea succesiunii şi actele ce confirmă temeiul chemării la succesiune.
(6) Procedura succesorală se consideră deschisă din momentul obţinerii de către notar a confirmării de înregistrare a dosarului succesoral din Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
(7) Procedura succesorală se deschide după fiecare persoană care a lăsat moştenirea.
(8) După deschiderea procedurii succesorale, notarul:
a) va accesa Registrul de stat al populaţiei şi informaţia despre actele de stare civilă din resursele informaţionale de stat în care această informaţie se conţine, în vederea stabilirii cercului de moştenitori din clasa chemată la succesiune;
b) va accesa Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor pentru verificarea existenţei testamentelor;
c) va asigura, în condiţiile art.71, notificarea despre deschiderea procedurii succesorale;
d) va efectua sau va dispune efectuarea de către executorul judecătoresc a inventarierii patrimoniului succesoral, dacă a fost solicitată;
e) va întreprinde alte acţiuni în condiţiile legii.
(9) Întru aplicarea prevederilor alin.(3), dacă ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moştenirea nu poate fi stabilit cu certitudine, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moştenirea se consideră locul ultimei sale reşedinţe temporare. În lipsă de reşedinţă temporară sau dacă aceasta nu se cunoaşte, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moştenirea se indică drept „necunoscut”.
Articolul 71. Notificarea cu privire la deschiderea procedurii succesorale notariale
(1) Informaţia despre procedurile succesorale deschise se publică pe pagina web a Camerei Notariale în termen de 5 zile lucrătoare din momentul deschiderii procedurii succesorale.
(2) După publicarea informaţiei pe pagina web oficială a Camerei Notariale, notarul notifică toţi moştenitorii din clasa chemată la succesiune şi/sau moştenitorii testamentari, creditorii, alte persoane care au drepturi şi obligaţii în legătură cu masa succesorală, cunoscute lui, conform prevederilor cu privire la notificare din prezenta lege. În cazul succesiunii testamentare, notarul informează suplimentar despre deschiderea succesiunii atît moştenitorii testamentari, cît şi toate celelalte persoane care au un interes legitim.
(3) Informaţia şi notificarea prevăzute la alin.(1) şi (2) vor conţine:
a) numele, prenumele celui ce a lăsat moştenirea;
b) data, luna, anul naşterii şi numărul de identificare de stat ale celui ce a lăsat moştenirea;
c) data, luna, anul decesului al celui ce a lăsat moştenirea;
d) data planificată pentru eliberarea certificatului de moştenitor;
e) referinţe la prevederile legale privind consecinţele în cazul în care moştenitorul nu se va adresa la notar pînă la eliberarea certificatului de moştenitor;
f) alte informaţii prevăzute de lege.
(4) Persoanele interesate al căror domiciliu este cunoscut de notar, din declaraţiile depuse în cadrul procedurii succesorale, vor fi notificate cu privire la deschiderea procedurii, conform prevederilor de notificare prevăzute în prezenta lege.
(5) Dacă notarului nu îi este cunoscut domiciliul persoanelor interesate, informaţia despre deschiderea procedurii succesorale se publică şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau într-un ziar naţional.
(6) Cheltuielile pentru notificare şi publicare le suportă solicitantul procedurii succesorale sau alte persoane în interesul sau în beneficiul cărora se îndeplinesc acţiunile notariale.
Articolul 72. Declaraţiile şi cererile în cadrul procedurii succesorale notariale
(1) Declaraţia autentică de acceptare sau de renunţare la succesiune se depune la notarul care instrumentează procedura succesorală. Declaraţia de acceptare sau renunţare la succesiune poate fi întocmită prin reprezentant cu condiţia specificării acestui drept în împuternicirile acordate.
(2) Declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune se autentifică după deschiderea succesiunii.
(3) În declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune, solicitantul va comunica pe proprie răspundere numele, prenumele, ultimul domiciliu al defunctului, data aflării despre deschiderea succesiunii, datele de stare civilă ale defunctului, cercul de moştenitori din clasa chemată la succesiune, după caz, domiciliul acestora, precum şi alte date pertinente.
(4) Moştenitorul legal lipsit de posibilitatea de a prezenta documentele care confirmă temeiul chemării la succesiune poate fi inclus în cercul moştenitorilor cu acordul scris autentificat al tuturor succesorilor din aceeaşi clasă succesorală.
(5) Toate cererile şi declaraţiile din cadrul procedurii succesorale notariale se păstrează în dosarul succesoral.
(6) Succesorii pot prezenta pentru anexare la dosar inventarul masei succesorale, întocmit pe proprie răspundere.
Articolul 73. Suspendarea eliberării certificatului de moştenitor
(1) Eliberarea certificatului de moştenitor se poate suspenda de către notar la cerere, iar în cazul prevăzut la lit.c) – din oficiu, prin încheiere, dacă:
a) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea;
b) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;
c) există dubii rezonabile privind cercul de moştenitori.
(2) În încheierea de suspendare se indică temeiul suspendării şi calea de atac.
(3) La cererea părţilor, notarul va putea elibera certificatul de moştenitor daca se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.
Articolul 74. Informaţia despre moştenire
(1) Persoanele care au dreptul să solicite deschiderea procedurii succesorale, în perioada instrumentării procedurii, pot primi de la notar informaţia privind persoanele care au acceptat sau au renunţat la moştenire, inclusiv informaţia despre acţiunile în cadrul procedurii succesorale.
(2) În cazul moştenirii testamentare, de acelaşi drept beneficiază persoanele care fac parte din clasa care ar fi fost chemată la succesiune dacă nu exista testament. Aceste persoane pot face cunoştinţă cu conţinutul testamentului şi după eliberarea certificatului de moştenitor.
Articolul 75. Deschiderea plicului cu testamentul olograf
(1) Notarul deschide plicul ce conţine testamentul olograf în baza cererii scrise a persoanei care justifică un interes legitim. Plicul se deschide numai după decesul testatorului, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data solicitării, cu efectuarea menţiunilor în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor, în baza informaţiilor eliberate de organele competente privind decesul testatorului.
(2) Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf ţine de competenţa notarului căruia i-a fost transmis testamentul olograf la păstrare.
(3) Notarul va deschide plicul ce conţine testamentul olograf numai dacă acesta nu este deteriorat şi după informarea moştenitorilor de clasa chemată la succesiune despre deschiderea plicului. Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf se face în prezenţa a doi martori, a moştenitorilor legali din clasa ce urmau a fi chemaţi la succesiune dacă nu exista testamentul olograf, după caz, în prezenţa persoanelor care justifică un interes legitim. Lipsa moştenitorilor sau neprezentarea acestora nu împiedică procedura deschiderii plicului ce conţine testamentul olograf.
(4) Notarul va deschide consecutiv plicurile prin tăierea marginilor acestora, astfel încît să nu fie deteriorat conţinutul acestora. După deschiderea plicului, notarul va da citire textului testamentului şi va întocmi procesul-verbal. În procesul-verbal se indică circumstanţele şi particularităţile legate de deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf.
(5) Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se păstrează cu testamentul olograf şi plicurile deschise în arhiva notarului. Un exemplar al procesului-verbal, o copie legalizată a testamentului olograf şi a girului de autentificare aplicată pe plic, după vizarea spre neschimbare, se eliberează pe cont propriu celor interesaţi.
Articolul 76. Condiţiile pentru executarea testamentului olograf
Înainte de a fi executat, testamentul olograf urmează să fie vizat spre neschimbare şi validat.
Articolul 77. Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf
(1) Testamentul olograf va fi vizat spre neschimbare de primul notar căruia i-a fost prezentat, indiferent dacă acesta va fi învestit sau nu cu îndeplinirea procedurii succesorale.
(2) Procedura de vizare spre neschimbare se îndeplineşte la solicitarea persoanei care a prezentat testamentul, în prezenţa a doi martori, a moştenitorilor, după caz, a persoanelor care justifică un interes legitim. Lipsa moştenitorilor sau neprezentarea acestora nu împiedică vizarea spre neschimbare.
(3) Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf se constată prin proces-verbal. Procesul-verbal va cuprinde, pe lîngă datele de identificare a celor prezenţi, următoarele menţiuni:
a) particularităţile suportului pe care este scris testamentul;
b) numărul de pagini ale testamentului;
c) instrumentul de scriere (pastă de pix, stilou-cerneală), precum şi culoarea textului;
d) existenţa ştersăturilor sau adăugirilor, cu indicarea paginii şi rîndului pe care se află;
e) reproducerea textului integral al testamentului, aşa cum a fost scris de testator, precum şi a adăugirilor făcute de acesta. Condiţia se consideră îndeplinită şi prin depunerea unei copii legalizate după testamentul olograf, vizată de notar şi semnată de cei prezenţi, care se va anexa la procesul-verbal cu menţiunea că face parte integrantă din acesta.
(4) Dacă testamentul olograf este scris în altă limbă decît cea română, în vederea vizării spre neschimbare, se va depune şi traducerea legalizată a actului. În procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf se va transcrie textul tradus în limba română, anexîndu-se la procesul-verbal traducerea legalizată a actului întocmit în limba străină şi o copie semnată de cei prezenţi la procedura de vizare spre neschimbare a testamentului olograf.
(5) Procedura de vizare spre neschimbare îndeplinită de către autorităţile competente din ţară sau din străinătate, apostilate sau supralegalizate, după caz, este considerată valabilă şi nu va fi reluată de notarul sesizat cu procedura succesorală.
(6) Testamentul olograf vizat spre neschimbare se înregistrează în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
(7) Dacă constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de către notarul învestit cu îndeplinirea procedurii succesorale, testamentul original se depune în dosarul succesoral. Dacă constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de alt notar, originalul testamentului olograf se va transmite notarului învestit cu îndeplinirea procedurii succesorale, iar dacă procedura nu a fost deschisă, originalul testamentului olograf rămîne la păstrarea în arhiva notarului care a vizat spre neschimbare testamentul pînă la deschiderea procedurii succesorale. După deschiderea procedurii succesorale, testamentul olograf se transmite notarului care instrumentează procedura.
Articolul 78. Validarea testamentului olograf
(1) Validarea testamentului olograf este de competenţa notarului învestit cu îndeplinirea procedurii succesorale.
(2) În procedura de validare, notarul sesizat pentru îndeplinirea succesiunii va verifica dacă testamentul corespunde condiţiilor de formă şi fond incidente testamentului olograf.
(3) În vederea validării testamentului olograf vor fi citaţi moştenitorii legali din clasa chemată la succesiune. În cazul lipsei acestora sau neprezentării, la validarea testamentului în baza cererii moştenitorilor testamentari desemnaţi printr-un testament olograf, notarul va înştiinţa moştenitorii legali din clasa chemată la succesiune în ordinea stabilită, iar în lipsa acestora, organul fiscal teritorial competent. Înştiinţarea se efectuează conform art.71.
(4) În cazul în care toţi moştenitorii citaţi se prezintă şi recunosc că testamentul este scris, datat şi semnat de mîna testatorului, se va încheia procesul-verbal de validare a testamentului olograf.
(5) Notarul va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice dacă:
a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;
b) succesibilii declară că nu cunosc scrisul celui ce a lăsat moştenirea;
c) succesibilii contestă scrisul celui ce a lăsat moştenirea, aducînd probe în acest sens;
d) cel ce a lăsat moştenirea nu are moştenitori legali.
(6) În cazul în care nici legatarul şi nici moştenitorul nu pot produce probe ale scrisului celui ce a lăsat moştenirea sau nu sînt de acord cu rezultatele expertizei, procedura succesorală se suspendă, părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.
(7) În cazul în care nu sînt de acord cu rezultatele expertizei grafoscopice, moştenitorii pot solicita efectuarea unei expertize repetate. În cazul în care unul dintre moştenitori nu este de acord cu rezultatele expertizei repetate, eliberarea certificatului de moştenitor se suspendă, părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.
(8) În cazul în care expertiza grafoscopică confirmă că testamentul a fost scris de către testator, procesul-verbal de validare se va întocmi în prezenţa moştenitorului testamentar, în baza raportului de expertiză.
(9) În cazul în care în expertiza grafoscopică se constată că scrisul nu aparţine testatorului, notarul va continua procedura succesorală şi succesiunea se va deferi moştenitorilor legali sau altor moştenitori chemaţi la succesiune, după caz.
Articolul 79. Custodia masei succesorale
(1) Desemnarea custodelui, desemnarea administratorului, precum şi încetarea măsurilor de custodie sau încetarea măsurilor de administrare se dispune de către notar printr-o încheiere notarială.
(2) Măsurile de custodie aplicate de notar se realizează în condiţiile capitolului II titlul IV Cartea a patra din Codul civil, în care scop se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. Inventarierea se poate face şi din oficiu:
a) în interesul minorilor pentru asigurarea drepturilor lor;
b) în interesul statului pentru asigurarea intereselor sale;
c) prin excepţie, cînd împrejurările speciale impun aceasta (incendiu, război etc.).
(3) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes legitim, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptîndu-se bunurile necesare membrilor familiei celui ce a lăsat moştenirea care au locuit împreună cu acesta.
(4) Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere poate ţine locul cererii de deschidere a acestei proceduri. În acest scop, notarul are dreptul de a solicita de la organul de stare civilă, în regim de urgenţă, informaţia necesară pentru deschiderea şi înregistrarea procedurii succesorale.
(5) Modul de efectuare a inventarierii este stabilit prin regulament aprobat de către Ministerul Justiţiei.
Articolul 80. Desemnarea custodelui
(1) Pentru păstrarea şi administrarea bunurilor succesorale, la cererea persoanelor interesate, notarul va desemna un custode.
(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor persoanelor interesate, unul dintre succesibili, iar în caz contrar, o altă persoană aleasă de către notar. Dacă moştenitorul sau oricare altă persoană interesată nu este de acord cu custodele desemnat, este îndrumată să se adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii pentru desemnarea altui custode. Pînă la adoptarea deciziei de către instanţa de judecată, responsabil de paza averii succesorale transmise este custodele desemnat de către notar printr-o încheiere notarială.
(3) Cheltuielile pentru păstrarea şi administrarea bunului succesoral, precum şi cele de plată a remuneraţiei sînt recuperate în temeiul dispoziţiei eliberate de către notar din contul averii succesorale sau, la cererea moştenitorilor, din mijloacele depuse de ei în acest scop, în depozit.
(4) Custodele desemnat prezintă darea de seamă privind cheltuielile suportate, cu anexarea documentelor justificative.
Articolul 81. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale pînă la eliberarea certificatului de moştenitor
(1) Pînă la eliberarea certificatului de moştenitor, notarul dă dispoziţie de compensare a cheltuielilor utile prevăzute de lege din contul averii succesorale. Cheltuielile pentru notificare, publicare, căutare a moştenitorilor trebuie avansate de către solicitantul deschiderii procedurii succesorale.
(2) Compensarea cheltuielilor se efectuează cu prioritate din contul sumelor băneşti incluse în averea succesorală, iar în lipsa mijloacelor băneşti, cheltuielile se compensează din contul bunurilor incluse în averea succesorală, vîndute la licitaţie.
(3) Valoarea de piaţă a bunurilor vîndute la licitaţie se stabileşte în baza actului de evaluare.
(4) Dispoziţia notarului privind compensarea cheltuielilor este executorie din momentul emiterii.
(5) La cheltuielile utile se atribuie orice cheltuieli prevăzute pentru acţiunile necesare a fi întreprinse în temeiul legii: cheltuielile de notificare, de asigurare a măsurilor de custodie, de administrare. Acestea trebuie compensate pînă la eliberarea certificatului de moştenitor.
Articolul 82. Închiderea procedurii succesorale
(1) Procedura succesorală se închide după eliberarea tuturor certificatelor care confirmă drepturile rezultate din moştenire prevăzute de Codul civil.
(2) În cadrul procedurii succesorale, după ce notarul constată cu certitudine faptele necesare pentru justificarea cererii privind eliberarea certificatului de moştenitor, se eliberează certificatul de moştenitor.
(3) Certificatul de moştenitor se eliberează nu mai devreme de o lună din data ultimei publicări despre deschiderea procedurii succesorale.
Articolul 83. Reluarea procedurii succesorale
(1) La cererea scrisă a moştenitorului, procedura succesorală poate fi reluată dacă, după finalizarea procedurii succesorale, se constată circumstanţe care pot determina modificarea sau retragerea certificatului de moştenitor. În acest caz, procedura succesorală se reia de notarul în a cărui arhivă se păstrează dosarul succesoral.
(2) În cazul retragerii certificatului de moştenitor, notarul iniţiază procedura succesorală, începînd cu notificarea moştenitorilor.
Capitolul VI
PROCEDURA SOMĂRII PUBLICE A CREDITORILOR
Articolul 84. Iniţierea procedurii de somare
(1) Procedura de somare ţine de competenţa notarului care a desfăşurat procedura succesorală.
(2) Procedura de somare poate fi desfăşurată atît pînă la eliberarea certificatului de moştenitor, cît şi după eliberarea acestuia.
(3) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, competenţa revine notarului căruia i-a fost transmisă arhiva notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.
(4) Cererea de desfăşurare a procedurii de somare se depune la notar de către persoanele prevăzute la art.1573 din Codul civil.
(5) Cererea de desfăşurare a procedurii de somare se autentifică şi va conţine:
a) numele, prenumele şi calitatea persoanei care solicită desfăşurarea procedurii de somare a creditorilor masei succesorale;
b) numele, prenumele defunctului şi data decesului;
c) declaraţia că nu a fost intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale şi asumarea obligaţiei să informeze notarul dacă va avea cunoştinţă de pornirea procesului de insolvabilitate;
d) solicitarea adresată notarului de desfăşurare a procedurii de somare publică a creditorilor;
e) solicitarea publicării somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, după caz, în alte surse de informare.
(6) La cerere se anexează lista creditorilor masei succesorale cunoscuţi, cu indicarea adresei de contact cunoscută.
(7) Dacă în procedura succesorală nu există inventar, solicitantul procedurii de somare îl prezintă concomitent cu cererea de desfăşurare a procedurii de somare.
(8) După primirea cererii de desfăşurare a procedurii de somare, notarul emite încheierea de pornire a procedurii de somare. Încheierea se aduce la cunoştinţa persoanelor indicate în art.1573 alin.(1) din Codul civil.
(9) Cheltuielile legate de desfăşurarea procedurii de somare se avansează de către solicitantul procedurii.
Articolul 85. Publicarea somaţiei
(1) În termen de 10 zile din momentul depunerii cererii, notarul publică somaţia creditorilor o singură dată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. La cerere, somaţia poate fi publicată suplimentar şi în alte surse de informare.
(2) După publicarea somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, notarul expediază somaţia creditorilor înscrişi în lista creditorilor cunoscuţi anexată la cererea de desfăşurare a procedurii de somare.
Articolul 86. Primirea notificării creditorului de înaintare a creanţei
(1) Creditorul depune la notar notificarea de înaintare a creanţei personal sau prin reprezentantul său împuternicit expres în acest sens.
(2) Dacă creditorul nu va anexa la notificare actele prevăzute la art.1575 alin.(2) din Codul civil, creditorul va depune declaraţia pe proprie răspundere că creanţa există, este lichidă, exigibilă sau va deveni exigibilă la o anumită dată specificată.
(3) Notarul refuză primirea notificării creditorului de înaintare a creanţei depuse după expirarea termenului-limită de înaintare a creanţelor.
Articolul 87. Întocmirea tabelului creanţelor
(1) După expirarea termenului-limită de înaintare a creanţelor, notarul, în baza notificărilor depuse în termen, întocmeşte tabelul creanţelor care va conţine:
a) numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul;
b) mărimea integrală a sumelor sau altor prestaţii datorate creditorului la data depunerii;
c) temeiul creanţelor şi scadenţa lor;
d) menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
(2) Înscrierea creditorului în tabelul creanţelor înaintate nu validează creanţa acestuia.
(3) Tabelul creanţelor înaintate întocmit de către notar poate fi contestat doar sub aspectul respectării procedurii de somare a creditorilor masei succesorale.
(4) După definitivarea tabelului creanţelor înaintate, notarul, în termen de 5 zile, îl comunică solicitantului procedurii şi moştenitorilor care au acceptat moştenirea.
(5) Persoana care justifică un interes legitim are dreptul să ia cunoştinţă de actele procedurii de somare, inclusiv de notificările creditorilor şi anexele, precum şi de tabelul creanţelor înaintate.
Capitolul VII
PROCEDURA NOTIFICĂRII ÎN MATERIE NOTARIALĂ
Articolul 88. Notificarea în materie notarială
(1) Citarea părţilor, comunicarea actelor de procedură şi orice altă notificare în materie notarială se efectuează în conformitate cu dispoziţiile art.16 al Codului civil, dacă prezenta lege nu stabileşte altfel.
(2) Notificarea se va expedia la adresa de domiciliu sau a sediului persoanei notificate, comunicată de persoana interesată, care rezultă din materialele şi actele prezentate sau cea înscrisă în registrele publice, iar în cazul în care astfel aceasta nu este identificată, notificarea se va expedia la adresa la care se află bunurile acesteia sau partea principală a acestora.
(3) În cazul în care adresatul nu este cunoscut sau numărul acestora depăşeşte 10 persoane, notarul va efectua notificarea prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau într-un ziar naţional. Notificarea despre deschiderea procedurii succesorale se va publica şi pe pagina web oficială a Camerei Notariale.
(4) Notificarea va conţine informaţii despre condiţiile actului notarial în privinţa căruia titularul poate exercita un drept propriu, termenul de exercitare a dreptului, ce curge din data recepţionării notificării, numele notarului şi adresa biroului unde titularul dreptului urmează să exercite drepturile sale sau poate să facă cunoştinţă cu actele care-l privesc.
(5) Transmiterea notificării se va confirma prin certificat eliberat de către notar.
Articolul 89. Modelele citaţiei şi notificărilor
Modelul citaţiei şi cel al notificării se vor stabili de către Camera notarială.
Capitolul VIII
APLICAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA NOTARIAT FAŢĂ DE CETĂŢENII STRĂINI,
APATRIZI ŞI BENEFICIARII DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ.
APLICAREA LEGISLAŢIEI ALTOR STATE. TRATATELE ŞI
ACORDURILE INTERNAŢIONALE
Articolul 90. Actele notariale pentru cetăţenii străini, apatrizi, beneficiarii de protecţie internaţională şi persoanele juridice străine
(1) Cetăţenii străini, apatrizii, beneficiarii de protecţie internaţională şi persoanele juridice străine au dreptul, ca şi cetăţenii şi persoanele juridice din Republica Moldova, să se adreseze notarilor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova pentru întocmirea de acte notariale.
(2) Guvernul poate stabili restricţii de răspuns pentru cetăţenii şi persoanele juridice ale acelor state care au stabilit restricţii speciale asupra dreptului cetăţenilor şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova de a se adresa organelor notariale.
Articolul 91. Aplicarea normelor de drept internaţional
(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială aplică normele de drept străin în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Persoanele care desfăşoară activitate notarială acceptă documentele întocmite în conformitate cu normele de drept internaţional, precum şi aplică giruri de autentificare în forma prevăzută de legislaţia unui alt stat dacă faptul acesta nu contravine legislaţiei Republicii Moldova sau dacă decurge din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 92. Acceptarea documentelor întocmite în alte state
(1) Documentele întocmite în alte state, cu participarea autorităţilor competente din aceste state sau cele emise de ele, se acceptă de către notarii din Republica Moldova cu condiţia supralegalizării lor.
(2) Documentele întocmite fără a fi supralegalizate se acceptă de către notarii din Republica Moldova în condiţiile prevăzute de acordurile bilaterale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 93. Executarea misiunilor şi adresarea cu misiuni în organele de justiţie ale altor state
(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială îndeplinesc misiunile transmise lor, în modul stabilit, de organele de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte notariale, în conformitate cu regulile internaţionale aplicabile Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor în care:
a) îndeplinirea misiunii ar fi în contradicţie cu suveranitatea Republicii Moldova sau ar ameninţa securitatea ei;
b) îndeplinirea misiunii nu este de competenţa notarilor din Republica Moldova.
(2) Misiunile organelor de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte notariale se execută în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
(3) Notarii din Republica Moldova se pot adresa, în condiţiile stabilite de acordurile internaţionale în vigoare pentru Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei, organelor de justiţie ale altor state cu misiuni privind întocmirea unor anumite acte notariale.
Articolul 94. Asigurarea dovezilor cerute pentru soluţionarea cauzelor în organele de justiţie ale altor state
(1) Notarii din Republica Moldova asigură dovezile cerute pentru soluţionarea cauzelor în organele de justiţie ale altor state.
(2) Actele de asigurare a dovezilor şi procedura de asigurare a acestora se efectuează în temeiul dispoziţiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
Articolul 95. Tratatele şi acordurile internaţionale
(1) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte norme cu privire la actele notariale altele decît cele cuprinse în legislaţia Republicii Moldova, la întocmirea actelor notariale se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.
(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte pune în competenţa notarilor din Republica Moldova întocmirea unui act notarial neprevăzut de legislaţia naţională, notarii întocmesc acest act notarial în modul stabilit de tratatul sau acordul respectiv.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 martie 2019, cu excepţia art.50 alin.(1), art.71 alin.(1) şi dispoziţiilor art.71 alin.(2) în partea ce se referă la publicarea informaţiei despre procedurile succesorale deschise pe pagina web oficială a Camerei Notariale, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2020. Capitolele V şi VI se vor aplica moştenirii persoanelor care au decedat la data de 1 martie 2019 sau după data respectivă.
(2) Succesiunilor deschise pînă la intrarea în vigoarea a prezentei legi se vor aplica reglementările legislaţiei în vigoare la momentul deschiderii succesiunii.
(3) Prevederile art.13 alin.(1), art.17 alin.(2), art.32 alin.(1) privind verificarea de către notar a datelor în registrele de publicitate intră în vigoare la expirarea a 6 luni din data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Ministerul Justiţiei, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, va elabora şi va aproba actele necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele acte legislative se modifică după cum urmează:
I. Codul familiei nr.1316/2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.47-48, art.210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 35 va avea următorul cuprins:
„Articolul 35. Modalitatea de desfacere a căsătoriei
În cazurile prevăzute la art.36 alin.(1) şi (2), căsătoria se desface de către organul de stare civilă, în cazurile prevăzute la art.36 alin.(4) şi (5) şi la art.37 – pe cale judecătorească, iar în condiţiile prevăzute la art.41 şi 42 din Legea nr.246/2018 privind procedura notarială – de către notar.”
2. La articolul 37 alineatul (1), după textul „cu excepţia cazurilor prevăzute la art.36 alin.(2)” se introduce textul „şi a cazurilor în care căsătoria a fost desfăcută prin încheiere notarială”.
3. La articolul 39 alineatul (1), după textul „organul de stare civilă” se introduce textul „ , la notar”.
II. Legea nr.100/2001 privind actele de stare civilă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.97-99, art.765), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 7 alineatul (1), după textul „Pe baza actelor de stare civilă” se introduce textul „ , inclusiv a încheierii notariale de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor,”.
2. La articolul 11 alineatul (1) litera a), textul „prezentei legi” se substituie cu cuvîntul „legii”.
3. La articolul 18 alineatul (2), după textul „a autorităţilor tutelare,” se introduce textul „a notarilor, în condiţiile în care legea acordă acestora dreptul de acces la informaţiile de stare civilă,”.
4. Articolul 41 se completează cu litera d) cu următorul cuprins:
„d) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor.”
5. La articolul 43 alineatul (3), textul „semnătura lui” se substituie cu cuvîntul „declaraţia”, iar textul „sau de persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă de la locul aflării soţului în cauză” se exclude.
III. Articolele 3–5, 30, 31, 33 şi capitolele IV–XII din Legea nr.1453/2002 cu privire la notariat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.154-157, art.1209), cu modificările ulterioare, se abrogă.
IV. La articolul 11 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214-220, art.704), cu modificările ulterioare, litera k) va avea următorul cuprins:
„k) actele învestite cu formulă executorie, în condiţiile în care legea oferă dreptul la executare silită în temeiul acestora;”.
V. La articolul 39 alineatul (1) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35, art.116), cu modificările ulterioare, litera q) va avea următorul cuprins:
„q) legalizează semnăturile de pe documente, legalizează copiile de pe documente şi ale extraselor din ele, autentifică procurile pentru primirea pensiilor, indemnizaţiilor, mijloacelor băneşti repartizate acţionarilor fondurilor de investiţii nemutuale în proces de lichidare silită, fondurilor de investiţii pentru privatizare în proces de lichidare silită, pentru primirea sumelor indexate la depunerile băneşti ale cetăţenilor în „Banca de Economii” S.A., în proces de lichidare silită, precum şi pentru dreptul de înregistrare, transmitere în folosinţă şi înstrăinare a dreptului de proprietate asupra cotelor valorice din bunurile întreprinderilor agricole;”.
VI. Legea nr.161/2014 cu privire la administratorii autorizaţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.293-296, art.605), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
(1) Prezenta lege constituie cadrul juridic general pentru autorizarea, suspendarea şi încetarea activităţii profesionale a administratorilor desemnaţi potrivit legii să exercite atribuţii de supraveghere şi/sau de administrare profesionistă.
(2) Prezenta lege nu se aplică administratorilor desemnaţi în cadrul procesului de lichidare silită a băncilor.”
2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogă, iar alineatul (1) devine alineat unic cu următorul cuprins:
„În sensul prezentei legi, noţiunea de administrator autorizat (denumit în continuare administrator) semnifică orice persoană fizică învestită potrivit legii cu atribuţii de supraveghere şi/sau de administrare în cadrul procedurii succesorale, procedurii de insolvabilitate, procedurii de dizolvare judiciară şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.”
3. La articolul 3, alineatul (3) se abrogă.
4. La articolul 4 alineatul (2), textul „de insolvabilitate sau de dizolvare a persoanelor juridice de drept privat ori a întreprinzătorilor individuali” se substituie cu textul „în care a fost desemnat administrator autorizat”.
5. La articolul 20 alineatul (2) litera f), textul „de insolvabilitate” se exclude, iar după cuvîntul „dizolvată,” se introduce textul „administrată şi/sau supravegheată,”.
6. La articolul 26 alineatul (1), după textul „Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012” se introduce textul „ , prezenta lege, alte acte normative relevante”.
7. La articolul 28 alineatul (2), după textul „actele judecătoreşti,” se introduce textul „dispoziţiile testamentare, convenţia de lichidare a pasivului succesoral, ordinele notarului privitoare la posesia, folosinţa sau dispunerea de bunuri în cazul custodiei masei succesorale,”.
8. La articolul 29, alineatul (2) se completează cu litera i) cu următorul cuprins:
„i) relaţia de căsătorie, afinitate pînă la gradul IV, rudenie, pe linie dreaptă sau colaterală pînă la gradul IV, dintre administrator şi notarul care gestionează procedura succesorală, creditorii masei succesorale, moştenitori, alte persoane care obţin drepturi din moştenire, statutul de creditor, debitor, asociat, administrator, membru al organului de conducere în ultimii 3 ani, consilier juridic, avocat, auditor sau de contabil în ultimii 3 ani.”
9. La articolul 31 alineatul (1), după textul „în procedura de dizolvare” se introduce textul „ , precum şi a celui desemnat în cadrul procedurii succesorale”.
VII. Articolul 12 din Legea nr.69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.277-287, art.588), cu modificările ulterioare, se abrogă.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr.246. Chişinău, 15 noiembrie 2018. |
