L E G E
cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei
împotriva femeilor şi a violenţei în familie
[Denumirea modificată prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
nr. 45-XVI din 01.03.2007
Monitorul Oficial nr.55-56/178 din 18.03.2008
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Articolul 2. Noţiuni principale
Articolul 3. Subiecţii violenţei împotriva femeilor şi ai violenţei în familie
Articolul 4. Cadrul normativ
Articolul 5. Principiile de bază ale prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie
Articolul 6. Sfera de acţiune a legii
Capitolul II
AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE ABILITATE CU FUNCŢII DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE A VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR ŞI VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie
Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
Articolul 9. Competenţa organului de probaţiune
Articolul 91. Competenţele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Articolul 10. Centre/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centre/servicii de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali
Capitolul III
MECANISMUL DE SOLUŢIONARE A ACTELOR DE VIOLENŢĂ ÎMPOTRIVA FEMEILOR ŞI A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
Articolul 11. Dreptul la protecţie al victimei
Articolul 12. Sesizarea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie
Articolul 121. Eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă
Articolul 13. Depunerea cererii
Articolul 14. Modalitatea examinării cererii
Articolul 15. Măsurile de protecţie
Articolul 151. Revocarea măsurilor de protecţie
Articolul 152. Supravegherea executării ordinului de restricţie de urgenţă şi a ordonanţei de protecţie
Articolul 153. Evaluarea şi managementul riscurilor de repetare/comitere a actelor de violenţă în familie
Articolul 154. Mecanismul integrat de colectare a datelor
Articolul 16. Finanţarea
Articolul 17. Sancţiuni
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 18. Intrarea în vigoare. Îndatoririle Guvernului
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022
Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018
Notă: În cuprinsul legii sintagmele „Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului” şi „Ministerul Educaţiei şi Tineretului” se substituie, respectiv, prin sintagmele „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei” şi „Ministerul Educaţiei”, iar sintagma „Ministerul Administraţiei Publice Locale,” se exclude conform Legii nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Pentru consolidarea, ocrotirea şi sprijinirea familiei, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislaţiei cu privire la familie, recunoscînd faptul că realizarea egalităţii de gen între femei şi bărbaţi constituie elementul-cheie în prevenirea violenţei asupra femeilor, faptul că violenţa în familie afectează femeile în mod disproporţionat, dar şi faptul că şi copiii şi bărbaţii pot fi de asemenea victime ale violenţei,
[Preambulul modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie, autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
violenţă în familie – acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau economică, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al aceleiaşi familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral;
violenţă fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;
violenţă sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
violenţă psihologică – provocarea suferinţei psihice şi/sau a stării de tensiune, impunerea voinţei ori a controlului, intimidarea, inclusiv prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi/sau a comunicaţiilor electronice, manifestate prin acte de: înjurare; insultare; luare în derâdere; poreclire; şantajare; distrugere demonstrativă a obiectelor; implicare în viaţa personală; gelozie; izolare prin detenţie, inclusiv în locuinţa familiei; izolare de prieteni, de comunitate; interzicere a contactării altor membri ai familiei, inclusiv creare de impedimente în întrevederea părinţilor şi copiilor; privare de acces la informaţie; interzicere, creare de impedimente sau control al accesului la reţelele de socializare; interzicere şi/sau creare de impedimente în realizarea profesională ori în urmarea programului de studii/programului de formare profesională; ameninţare cu moartea ori cu vătămare a integrităţii corporale; ameninţare cu răspândirea, fără consimţământ, a informaţiei despre viaţa intimă, privată şi/sau de familie; persecutare; deposedare de acte de identitate; afişare ostentativă a armelor sau lovire a animalelor domestice; alte acte cu efect similar;
violenţă spirituală – subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune; refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar;
violenţă împotriva femeilor – act/acte de violenţă bazat/bazate pe gen, care cauzează sau poate/pot cauza femeii/femeilor vătămare sau suferinţă fizică, sexuală ori psihologică, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, forţarea sau privarea arbitrară de libertate, comis/comise în sfera publică ori cea privată;
femicid – act de violenţă împotriva femeilor, inclusiv fetelor, care presupune decesul victimei, ca urmare a infracţiunii de omor intenţionat ori a infracţiunii de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori a infracţiunii de violenţă în familie, sau sinuciderea victimei, ca urmare a determinării sau înlesnirii acesteia ori ca urmare a violenţei în familie, comise din motive de prejudecată bazate pe gen;
victimă-adult – persoană adultă care a fost supusă actelor de violenţă împotriva femeilor şi/sau actelor de violenţă în familie;
victimă-copil – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care a fost supusă ori a fost martoră la acte de violenţă împotriva femeilor şi/sau la acte de violenţă în familie;
prejudiciu moral – cauzare a suferinţelor fizice şi/sau psihice, care conduce la umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei, la sentimente de frustrare şi la alte consecinţe cu caracter similar;
prejudiciu material – daune materiale, susceptibile de evaluare sau estimare financiară/pecuniară, rezultînd din orice act de violenţă în familie, în concubinaj, precum şi costurile pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
agresor – persoană care comite acte de violenţă împotriva femeilor şi/sau de violenţă în familie. În cazul sesizărilor parvenite din partea mai multor membri ai familiei, care îşi aduc învinuiri reciproce de comitere a actelor de violenţă, agresorul este determinat luându-se în considerare următoarele circumstanţe:
– stabilirea persoanelor implicate care au acţionat în apărarea lor ori a altei persoane;
– probabilitatea survenirii unor situaţii critice pentru fiecare persoană;
– modul de acţionare în cadrul scenei de violenţă şi gravitatea vătămărilor şi/sau suferinţelor provocate de fiecare persoană;
– sesizările anterioare cu privire la actele de violenţă împotriva femeilor şi/sau de violenţă în familie;
– alte circumstanţe care indică iniţiatorul actelor de violenţă;
ordonanţă de protecţie – act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei.
situaţie de criză/situaţie critică – totalitate a circumstanţelor ce prezintă pericol iminent pentru viaţa şi/sau integritatea fizică şi/sau psihică a persoanei, necesitînd intervenţie în regim de urgenţă cu măsuri de protecţie;
ordin de restricţie de urgenţă – act administrativ emis de poliţie, prin care sunt aplicate măsuri de protecţie menite să asigure înlăturarea imediată a agresorului din locuinţa familiei supuse violenţei şi stabilirea unor interdicţii prevăzute de lege, în vederea prevenirii repetării/comiterii actelor de violenţă, garantând astfel siguranţă victimei şi altor membri ai familiei în locuinţa lor şi în afara acesteia.
[Art.2 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.2 modificat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.2 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 3. Subiecţii violenţei împotriva femeilor şi ai violenţei în familie
(1) Subiecţi ai violenţei în familie sînt agresorul şi victima membri ai aceleiaşi familii.
(11) Subiecţii violenţei împotriva femeilor sunt agresorul şi victima.
(2) Membri de familie, în sensul prezentei legi, sînt:
a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub tutelă şi curatelă, în privinţa cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, rudele, afinii lor, soţii rudelor, persoanele aflate în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre părinţi şi copii;
b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, în privinţa cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, persoanele care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj).
[Art.3 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.3 completat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.3 în redacţia Legii nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 4. Cadrul normativ
(1) Legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie constă din Constituţia Republicii Moldova, din prezenta lege, din alte acte normative, din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
[Art.4 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
Articolul 5. Principiile de bază ale prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie
Prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie se realizează în temeiul următoarelor principii de bază:
a) legalitate;
b) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
c) egalitate şi nondiscriminare;
d) respectarea demnităţii umane;
e) confidenţialitate;
f) acces la justiţie;
g) protecţia şi securitatea victimei;
h) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale;
i) celeritate;
j) intersecţionalitate.
[Art.5 în redacţia Legii nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.5 completat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 6. Sfera de acţiune a legii
Prevederile prezentei legi se aplică în egală măsură cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul ei.
Capitolul II
AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE ABILITATE CU FUNCŢII DE
PREVENIRE ŞI DE COMBATERE A VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA
FEMEILOR ŞI VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
[Denumirea modificată prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie
(1) Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie sunt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei);
a1) agenţiile teritoriale de asistenţă socială;
b) autorităţile de specialitate ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi structurile desconcentrate:
- structurile teritoriale de asistenţă socială, structurile responsabile de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;
- direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport;
- organele ocrotirii sănătăţii;
- subdiviziunile teritoriale ale poliţiei;
c) administraţia publică locală de nivelul întîi;
d) centrele/serviciile de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centrele/serviciile de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali;
e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.
(2) Organul central de specialitate abilitat cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, precum şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(21) Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie este autoritatea administrativă centrală din subordinea Guvernului abilitată cu funcţii de coordonare a activităţii interinstituţionale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, de implementare a programelor naţionale, de acordare a asistenţei Guvernului în implementarea politicilor, de monitorizare şi evaluare a politicilor publice în domeniu, de facilitare a cooperării şi dialogului cu societatea civilă, de raportare a modului de aplicare la nivel naţional a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (în continuare – Convenţia de la Istanbul), a altor convenţii şi instrumente internaţionale.
(3) Pe lângă Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie se creează şi îşi desfăşoară activitatea Consiliul Naţional Coordonator în Domeniul Prevenirii şi Combaterii Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie (în continuare – Consiliul Naţional Coordonator), în componenţa căruia intră reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, conform alin.(1), reprezentanţi ai societăţii civile şi alte părţi interesate. Consiliul Naţional Coordonator asigură colaborarea dintre autorităţile şi structurile organizaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, precum şi cooperarea acestora cu organizaţiile necomerciale şi cu partenerii străini, de asemenea serveşte ca platformă pentru dezbateri în procesul de implementare, la nivel naţional şi local, a politicilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă reglementate de Convenţia de la Istanbul. Regulamentul Consiliului Naţional Coordonator se aprobă prin hotărâre de Guvern. Activitatea membrilor Consiliului Naţional Coordonator nu este remunerată.
(4) Funcţia de implementare a politicilor de prevenire a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, precum şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este realizată la nivel local de către agenţiile teritoriale de asistenţă socială prin intermediul structurilor teritoriale de asistenţă socială şi de către structurile responsabile de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, în cadrul cărora sunt instituite funcţii de specialişti în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi al reabilitării victimelor infracţiunilor.
(5) Celelalte servicii publice de nivel local vor desemna persoane cu atribuţii privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, responsabile de coordonarea activităţilor specifice în cadrul instituţiei sale şi de colaborarea în desfăşurarea activităţilor comune la nivelul teritoriului administrativ, în baza unor proceduri stabilite de conlucrare în prevenirea şi combaterea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie.
[Art.7 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.7 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.7 modificat prin Legea nr.250 din 31.07.2023, în vigoare 11.08.2023]
[Art.7 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.7 modificat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.7 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
[Art.7 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
[Art.7 completat prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în vigoare 03.09.2010]
Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
(1) Organele centrale de specialitate ale statului (Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei lor:
a) asigură elaborarea şi promovarea politicii de consolidare a familiei, de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor şi agresorilor;
b) coordonează activitatea în domeniu a structurilor descentralizate/desconcentrate;
c) asigură accesul la informare a persoanelor privind mecanismul, măsurile de prevenire şi combatere a actelor de violenţă împotriva femeilor şi violenţă în familie şi contribuie la actualizarea paginii web oficiale privind violenţa împotriva femeilor şi violenţa în familie prin transferarea informaţiilor cu caracter general privind activităţile desfăşurate şi proiectele implementate, precum şi a datelor statistice colectate în baza unor indicatori unici pentru toate autorităţile, care sunt incluşi în programele lucrărilor statistice aprobate de către Guvern;
d) colectează sistematic date statistice pe domeniu dezagregate pe sexe, oferă suport în realizarea cercetărilor privind fenomenul de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
e) consolidează capacităţile resurselor umane din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, asigură pregătirea şi perfecţionarea lor continuă;
f) cooperează cu organizaţii necomerciale, cu persoane fizice şi juridice implicate în activităţi de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
g) informează semestrial şi anual Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie despre activitatea realizată în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, corespunzător misiunii şi domeniului lor de specialitate, precum şi la solicitare – în cazul organizării dezbaterilor în cadrul Consiliului Naţional Coordonator.
(11) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în calitate de organ central de specialitate al statului abilitat cu funcţii de elaborare şi promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, precum şi de asistenţă socială a victimelor violenţei şi agresorilor familiali:
a) elaborează politici de consolidare a familiei, de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor violenţei şi de consiliere a agresorilor familiali, de asemenea contribuie la implementarea acestor politici;
b) asigură instituirea şi menţinerea serviciului anonim şi confidenţial de asistenţă telefonică gratuită, care oferă consilierea apelanţilor, în regim de 24/24 de ore, 7 zile din săptămână, privind prevenirea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, precum şi privind serviciile disponibile pentru victimele violenţei şi agresorii familiali;
c) gestionează surse de date administrative din domeniul social şi diseminează statistici sectoriale pe dimensiunea prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, dezagregate după criteriile stabilite, conform metodologiei coordonate cu autoritatea centrală în domeniul statisticii;
d) participă, în comun cu autorităţile şi instituţiile abilitate, cu organizaţiile necomerciale, cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile şi cu partenerii de dezvoltare, la cercetări, studii şi campanii de informare pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
e) asigură, direct sau prin intermediul autorităţilor administrative din subordine, finanţarea şi/sau achiziţionarea serviciilor de asistenţă şi reabilitare pentru victimele violenţei şi a serviciilor de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali;
f) analizează, în colaborare cu structurile teritoriale de asistenţă socială, necesităţile de dezvoltare a reţelei centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei, precum şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali;
g) asigură integrarea domeniului prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie în Mecanismul naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor infracţiunilor;
h) contribuie la abilitarea economică a victimelor violenţei în cooperare cu subiecţii abilitaţi.
(12) Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie:
a) coordonează, la nivel naţional, implementarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, asigură monitorizarea şi evaluarea politicilor publice în domeniu;
b) sprijină implementarea interinstituţională a programelor naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie;
c) organizează şi conduce şedinţele Consiliului Naţional Coordonator;
d) oferă suport metodologic în vederea implementării unitare şi eficiente, la nivel central şi local, a cadrului normativ şi a politicilor de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, inclusiv în privinţa activităţii echipelor multidisciplinare teritoriale;
e) organizează instruiri prin module multidisciplinare pentru specialiştii cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie;
f) asigură crearea şi menţinerea paginii web oficiale privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie în scopul oferirii accesului populaţiei la informaţia referitoare la mecanismul de soluţionare a actelor de violenţă, la infrastructura serviciilor sociale pentru victimele violenţei şi pentru agresorii familiali, precum şi la rezultatele studiilor, cercetărilor din domeniu;
g) facilitează cooperarea şi dialogul cu societatea civilă şi partenerii de dezvoltare;
h) stabileşte şi gestionează un sistem coordonat de colectare şi analiză a datelor administrative şi a statisticilor oficiale în domeniu;
i) planifică şi organizează desfăşurarea cercetărilor, studiilor şi campaniilor de informare pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie în comun cu autorităţile şi instituţiile abilitate, cu organizaţiile necomerciale, cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile şi cu partenerii de dezvoltare;
j) elaborează raportul anual cu privire la violenţa împotriva femeilor şi violenţa în familie cu contribuţia şi participarea tuturor autorităţilor şi instituţiilor abilitate cu funcţii în domeniu. Raportul anual se prezintă Guvernului;
k) elaborează rapoartele naţionale şi asigură aranjamentele în cadrul vizitelor de monitorizare în ţară ale Grupului de experţi pentru acţiunea împotriva violenţei faţă de femei şi a violenţei în familie (GREVIO);
k1) examinează sesizările parvenite de la persoane fizice, persoane juridice şi instituţii publice, care implică cooperarea interinstituţională privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
l) exercită şi alte activităţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale:
[Lit.a) alin.(2) art.8 abrogată prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
b) formează echipe multidisciplinare în domeniu;
c) instituie şi asigură, în limita resurselor financiare alocate şi/sau disponibile, finanţarea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie şi a copiilor lor, precum şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali;
c)1 contribuie la incluziunea socială a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie prin crearea oportunităţilor de reprofilare şi/sau de angajare în cîmpul muncii, asigură accesul lor la locuinţă socială;
d) includ în programele de dezvoltare locală problematica prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie; planifică organizarea studiilor şi campaniilor de informare în vederea combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenţă a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie; cooperează la implementarea sistemului de evidenţă a cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
e) dezvoltă parteneriate sociale cu organizaţiile necomerciale, inclusiv cu fundaţii, sindicate, patronate, cu organizaţii de cult religioase, precum şi cu organisme internaţionale care să contribuie la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.
(21) Autoritatea tutelară locală:
a) asigură evaluarea iniţială şi realizarea măsurilor urgente de protecţie a copiilor în cazurile de violenţă în familie în care se constată pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului;
b) asigură, la nivel local, mecanisme confidenţiale de raportare a cazurilor de violenţă în familie;
c) colaborează cu autorităţile tutelare teritoriale în scop de asigurare a protecţiei copiilor victime ale violenţei în familie.
(3) Structurile teritoriale de asistenţă socială, structurile responsabile de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, prin intermediul serviciului responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi al reabilitării victimelor infracţiunii:
a) conlucrează cu organele de poliţie în activitatea de identificare a persoanelor predispuse la comiterea actelor de violenţă împotriva femeilor şi de de violenţă în familie;
b) actualizează baza de date, la nivel teritorial, ce vizează victimele violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie redirecţionate pentru acordarea protecţiei şi asistenţei;
c) plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;
d) în vederea lichidării consecinţelor actelor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie, redirecţionează cazul către specialiştii din centrele/serviciile de asistenţă şi protecţie;
e) înlesnesc, la solicitarea organelor de drept, accesul agresorului la programele de reabilitare;
f) se adresează, în condiţiile legii, cu cerere privind aplicarea măsurilor de protecţie; participă în calitate de persoană interesată în procesele de solicitare a măsurilor de protecţie a victimei supuse violenţei în familie; prezintă, la solicitarea instanţei de judecată, materiale informative de caracterizare a familiei vizate şi a presupusului agresor, precum şi alte informaţii pe care instanţa le consideră necesare la examinarea cauzei; contribuie, în condiţiile legii, la executarea măsurilor stabilite în ordonanţa de protecţie; realizează alte activităţi de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
g) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în cooperare cu organizaţiile necomerciale din domeniu, programe informaţionale în vederea prevenirii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
h) determină necesitatea creării de centre/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie şi a copiilor lor, precum şi de centre/servicii de asistenţă şi consiliere a agresorilor familiali, asigurînd sprijinul metodologic şi informaţional al acestora;
i) monitorizează şi coordonează activităţile profesionale ale asistenţilor sociali din cadrul primăriilor de prevenire a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, precum şi de sprijinire/consiliere a victimelor şi de resocializare a agresorilor;
j) prezintă agenţiei teritoriale de asistenţă socială rapoarte semestriale şi anuale privind activităţile desfăşurate în teritoriu şi activitatea intersectorială în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
k) monitorizează victimele şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de reabilitare.
(4) Direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport:
a) asigură informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării actelor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie, aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a autorităţilor abilitate;
b) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în cooperare cu organizaţiile necomerciale din domeniu, programe educaţionale pentru părinţi şi copii în vederea prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
c) asigură desfăşurarea activităţilor de consiliere în vederea reabilitării psihologice şi psihosociale a copiilor victime ale violenţei în familie;
d) comunică autorităţilor abilitate, prin intermediul cadrelor didactice, sesizînd de îndată în mod obligatoriu autoritatea tutelară şi poliţia, cazurile de violenţă în familie, inclusiv cazurile de violenţă în familie împotriva copiilor.
(5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile:
a) organizează campanii de informare;
b) notifică poliţia şi autoritatea tutelară, prin intermediul cadrelor medicale, privind cazurile de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
c) asigură consiliere şi asistenţă medicală victimelor;
c1) soluţionează, în limitele competenţei, cererea victimei de examinare medico-legală a gravităţii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) iniţiază şi realizează programe şi servicii adresate agresorilor; asigură realizarea programelor de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, după caz, cu suportul cheltuielilor din mijloacele abuzatorului sau, după caz, din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
e) iniţiază parteneriate durabile cu toate programele care vizează sănătatea mamei şi a copilului;
f) încheie contracte de prestare a serviciilor medicale cu centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor.
(6) Organele de poliţie, la nivel de structură specializată:
a) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
b) asigură evidenţa nominală a agresorilor;
c) sesizează autoritatea tutelară locală despre fiecare caz de violenţă în familie cu implicarea copilului victimă/martor;
d) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale, centrelor medico-legale şi a altor instituţii referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
e) vizitează familiile ai căror membri sînt luaţi la evidenţă, efectuează lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
f) dispune eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului dacă, din circumstanţele stabilite la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, există o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violenţă în familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare/comitere a acţiunilor violente;
g) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de caz; asigură supravegherea executării ordonanţei de protecţie;
h) în cazul comiterii actului de violenţă împotriva femeilor şi/sau de violenţă în familie, explică victimei drepturile ei, iar la cererea acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de reabilitare;
i) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă juridică gratuită;
[Lit.j) alin.(6) art.8 abrogată prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
k) menţine ordinea şi securitatea publică în preajma centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie şi a copiilor lor, în condiţiile legii;
l) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
m) cooperează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.
(7) Autorităţile menţionate la art.7 alin.(4) şi alin.(5):
a) identifică potenţiale familii afectate de violenţă şi asigură evidenţa cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie din localitate;
b) identifică situaţiile de criză şi redirecţionează victimele violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie spre serviciile de asistenţă şi protecţie a victimelor;
c) asigură schimbul de informaţii cu alte persoane implicate în examinarea cazului;
d) informează serviciul responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi al reabilitării victimelor infracţiunilor despre cazul constatat şi măsurile luate, iar despre cazurile de violenţă în familiile cu copii informează şi autoritatea tutelară locală;
e) oferă organelor poliţiei suportul necesar în procesul de urmărire penală a cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
f) acordă victimelor şi agresorilor servicii de informare privind drepturile şi responsabilităţile acestora, organele abilitate cu competenţe în domeniu, infrastructura serviciilor sociale;
g) oferă, la solicitare, rezultatele constatărilor pe marginea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie organelor de drept, victimei, agresorului sau reprezentanţilor acestora;
h) înfăptuiesc alte acţiuni, conform competenţei, în vederea prevenirii şi combaterii actelor de violenţă, asigurării protecţiei eficiente a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie, resocializării agresorilor.
(8) În vederea asigurării unei abordări sistemice a protecţiei şi asistenţei subiecţilor violenţei împotriva femeilor şi ai violenţei în familie, desfăşurării activităţilor comune de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie, inclusiv a activităţilor menţionate la alin.(7), prin ordinul conducătorului, în calitate de membri ai echipei multidisciplinare teritoriale, se desemnează specialişti abilitaţi.
(9) Membrul echipei multidisciplinare teritoriale:
a) este responsabil de rezultatele lucrului efectuat;
b) asigură confidenţialitatea informaţiei privind identitatea şi viaţa privată a victimei;
c) colaborează eficient cu alţi membri ai echipei;
d) participă la şedinţele echipei;
e) îndeplineşte sarcinile în termenele prevăzute de legislaţie.
(10) Agenţiile teritoriale de asistenţă socială şi structurile responsabile de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia asigură:
a) coordonarea şi monitorizarea activităţilor în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie în unităţile administrativ-teritoriale arondate;
b) acordarea suportului metodologic în domeniul vizat de prezenta lege structurilor teritoriale de asistenţă socială;
c) realizarea acţiunilor relevante pentru integrarea/reintegrarea socială a victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei în familie;
d) dezvoltarea parteneriatelor cu autorităţi şi instituţii publice sau cu organizaţii private, cu organizaţii internaţionale, cu organizaţii necomerciale din ţară şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile, care să contribuie la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
e) prezentarea către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a rapoartelor semestriale şi anuale privind activităţile desfăşurate în teritoriu de către structurile de asistenţă socială.
[Art.8 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.8 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.8 modificat prin Legea nr.250 din 31.07.2023, în vigoare 11.08.2023]
[Art.8 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.8 modificat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.8 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
[Art.8 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.03.2017]
[Art.8 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
[Art.8 completat prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în vigoare 03.09.2010]
Articolul 9. Competenţa organului de probaţiune
(1) Subiecţii probaţiunii sancţionaţi contravenţional sau condamnaţi pentru acţiuni de violenţă în familie pot fi obligaţi de către instanţa de judecată să participe la programe probaţionale.
(2) Activitatea de probaţiune este înfăptuită de organele de probaţiune în condiţiile legii.
[Art.9 în redacţia Legii nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 91. Competenţele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Administraţia Naţională a Penitenciarelor coordonează şi asigură controlul activităţii instituţiilor penitenciare ce ţine de:
a) realizarea programelor de corecţie pentru agresori în penitenciare;
b) conlucrarea cu alte autorităţi abilitate în domeniu.
[Art.91 introdus prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
Articolul 10. Centre/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centre/servicii de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali
(1) Tipologia centrelor/serviciilor:
a) pentru victimele violenţei în familie şi pentru copiii lor: serviciul de asistenţă telefonică gratuită; adăposturi (plasament); centre/servicii de consiliere de zi şi altele;
b) pentru agresori: centre/servicii de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali.
(2) Centrele/serviciile de asistenţă şi protecţie pentru victimele violenţei în familie şi pentru copiii lor oferă servicii specializate de sprijin precum: adăpost (plasament), asistenţă juridică, psihologică, socială, medicală de urgenţă şi alte tipuri de asistenţă.
(3) Centrele/serviciile de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali oferă servicii specializate de informare, consiliere individuală/de grup a cuplului, consiliere juridică, referire şi facilitarea accesului agresorului la serviciile medicale, de angajare în cîmpul muncii şi de profesionalizare.
(4) Organizarea şi funcţionarea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor, precum şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere a agresorilor familiali, se desfăşoară în conformitate cu regulamentele-cadru şi cu standardele minime de calitate aprobate de Guvern.
(5) Centrele/serviciile pot fi create:
a) de Guvern, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau a Agenţiei Naţionale de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie;
b) de autorităţile administraţiei publice locale;
c) de organizaţiile internaţionale şi de organizaţiile necomerciale, cu informarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Agenţiei Naţionale de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie;
d) de autorităţile administraţiei publice şi de organizaţiile necomerciale, în baza unui acord de activitate în comun.
(6) În cazul existenţei unor resurse limitate, prioritate va avea alocarea fondurilor pentru susţinerea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor.
[Art.10 modificat prin Legea nr.250 din 31.07.2023, în vigoare 11.08.2023]
[Art.10 în redacţia Legii nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Capitolul III
MECANISMUL DE SOLUŢIONARE A ACTELOR DE VIOLENŢĂ
ÎMPOTRIVA FEMEILOR ŞI A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
[Denumirea modificată prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
Articolul 11. Dreptul la protecţie al victimei
(1) Victimei i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
(2) Persoanele cu funcţie de răspundere, alte persoane care cunosc existenţa unui pericol pentru viaţa şi sănătatea unei potenţiale victime trebuie să comunice acest fapt autorităţilor abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.
(21) Victima are dreptul la asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale. Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimei de a face declaraţii şi a participa la procese de urmărire în justiţie a agresorului. Dreptul la viaţa privată şi confidenţialitatea informaţiei privind victima sînt garantate.
(3) Autorităţile abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie sunt obligate să reacţioneze prompt la orice sesizare şi să informeze victimele: despre drepturile lor; despre autorităţile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie; despre tipul serviciilor şi organizaţiile la care se pot adresa după asistenţă; despre asistenţa disponibilă pentru ele; despre locul şi modalităţile în care pot depune o sesizare; despre procedura ce urmează după depunerea sesizării şi rolul lor după procedurile respective; despre modalitatea obţinerii protecţiei; despre măsura şi condiţiile în care au acces la consultanţă sau asistenţă juridică; despre faptul dacă există ori nu vreun pericol pentru viaţa sau sănătatea lor în cazul eliberării unei persoane reţinute sau condamnate; despre faptul anulării ordonanţei de protecţie.
(4) Victima violenţei împotriva femeilor şi/sau a violenţei în familie are dreptul să ceară agresorului repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului material şi moral cauzat prin actele de violenţă, iar statului – repararea prejudiciului material şi moral ca urmare a neasigurării asistenţei şi protecţiei adecvate.
(41) Victima violenţei împotriva femeilor şi/sau a violenţei în familie căreia i s-a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii beneficiază de o compensaţie financiară din partea statului pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, în condiţiile stabilite de legislaţie.
(5) Victima are dreptul la asistenţă juridică primară şi calificată gratuită conform legislaţiei cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
(6) Victimei i se acordă asistenţă medicală de instituţiile medico-sanitare în conformitate cu Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală. Examinarea corporală a victimei şi perfectarea actelor de constatare medico-legală a gravităţii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii se efectuează gratuit în cazurile prevăzute de lege.
(7) Viaţa privată şi identitatea victimei sînt protejate. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea datelor cu caracter personal privind victima se efectuează în conformitate cu prevederile Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
[Art.11 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.11 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
[Art.11 modificat prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în vigoare 03.09.2010]
Articolul 12. Sesizarea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie
(1) Victima are dreptul să sesizeze orice caz de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie şi să solicite protecţie.
(2) Reprezentanţilor autorităţilor abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie li se interzice să întreprindă acţiuni menite să descurajeze victima în denunţarea actelor de violenţă la care este supusă.
(3) Orice persoană care este martoră la acte de violenţă împotriva femeilor şi/sau de violenţă în familie sau care are bănuieli rezonabile că au fost comise asemenea acte ori că sînt posibile acte de violenţă are dreptul să comunice acest lucru autorităţilor abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.
(4) Persoanele cu funcţii de răspundere şi profesioniştii cărora le este impusă asigurarea confidenţialităţii sunt obligaţi să raporteze autorităţilor competente despre actele de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie care pun în pericol viaţa sau sănătatea victimei ori despre pericolul iminent de a se produce asemenea acte de violenţă. În celelalte cazuri, raportarea se va efectua doar cu acordul victimei.
(41) Raportarea cazurilor de violenţă asupra copiilor, inclusiv bănuială rezonabilă de violenţă asupra copiilor, este obligatorie şi nu este necesar de a se efectua cu acordul victimei.
(5) Poliţia este obligată să răspundă imediat la comunicările despre cazurile de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie şi să nu subestimeze importanţa acţiunilor de contracarare a oricăror forme de violenţă în familie.
[Art.12 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.12 modificat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.12 în redacţia Legii nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 121. Eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă
(1) În caz de stabilire la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, a circumstanţelor din care rezultă o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violenţă în familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare sau comitere a acţiunilor violente, organul de poliţie este obligat să dispună imediat eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului pentru înlăturarea situaţiei de criză şi, concomitent, întreprinde acţiunile necesare de constatare a comiterii infracţiunii de violenţă în familie.
(11) Organul de poliţie are dreptul să aplice în privinţa agresorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei;
b) interzicerea de a se apropia de victimă, respectând distanţa ce ar asigura securitatea acesteia şi excluzând orice contact vizual cu victima şi/sau copiii;
c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin orice alte mijloace de comunicare, cu victima şi/sau copiii;
d) interzicerea de a păstra şi purta arma.
(2) Ordinul de restricţie de urgenţă se eliberează pentru o perioadă de pînă la 10 zile şi se pune îndată în aplicare, agresorul şi victima (în cazul copiilor – reprezentantul legal al victimei) fiind informaţi despre restricţiile aplicate, drepturile şi obligaţiile care le revin şi despre răspunderea pentru neexecutarea cerinţelor ordinului de restricţie.
(3) Supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordinul de restricţie de urgenţă se exercită de către angajaţii postului sau ai sectorului de poliţie din localitate în modul prevăzut de lege.
(4) Agresorul are dreptul să conteste ordinul de restricţie de urgenţă în instanţa de judecată în condiţiile contenciosului administrativ. Depunerea cererii nu suspendă acţiunea ordinului de restricţie.
(5) Victima are dreptul, în perioada de acţiune a ordinului de restricţie de urgenţă, să solicite, în condiţiile legii, eliberarea ordonanţei de protecţie. Acţiunea ordinului de restricţie de urgenţă, în acest caz, se prelungeşte de drept şi încetează odată cu punerea în aplicare a măsurilor de protecţie stabilite de judecată.
[Art.121 completat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.121 introdus prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.03.2017]
Articolul 13. Depunerea cererii
(1) Cererea despre comiterea actelor de violenţă în familie se depune:
a) la organele de poliţie;
b) în instanţă de judecată;
c) la structura teritorială de asistenţă socială, structura responsabilă de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;
d) la autoritatea administraţiei publice locale.
(2) Cererea se depune la locul:
a) de domiciliere al victimei;
b) temporar de reşedinţă al victimei dacă aceasta a părăsit domiciliul pentru a evita continuarea violenţei directe;
c) de reşedinţă al agresorului;
d) în care victima a căutat asistenţă;
e) în care a avut loc actul de violenţă.
(21) Cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie se depune de către victimă personal sau prin reprezentant. În caz de imposibilitate a depunerii cererii de către victimă din cauză de sănătate, vîrstă, alte motive întemeiate, la solicitarea ei, cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie poate fi depusă, în interesele victimei, de către organul de poliţie, structura teritorială de asistenţă socială/structura responsabilă de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia sau de procuror. Cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie în interesele copilului sau ale persoanei în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară poate fi depusă de autoritatea tutelară locală sau de procuror şi în lipsa solicitării din partea victimei sau a reprezentantului ei legal.
[Alin.(3) art.13 abrogat prin Legea nr.452 din 28.12.2023, în vigoare 23.01.2024]
[Art.13 modificat prin Legea nr.452 din 28.12.2023, în vigoare 23.01.2024]
[Art.13 modificat prin Legea nr.256 din 17.08.2023, în vigoare 01.01.2024]
[Art.13 modificat prin Legea nr.238 din 08.11.2018, în vigoare 30.12.2018]
[Art.13 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 14. Modalitatea examinării cererii
(1) Cererea depusă în organul de poliţie se examinează conform procedurii prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Cererea sau demersul pentru eliberarea ordonanţei de protecţie depuse în instanţă de judecată se examinează conform Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală.
(3) Cererea depusă în orice autoritate abilitată cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie este readresată conform competenţei în decursul unei zile lucrătoare.
[Art.14 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 15. Măsurile de protecţie
(1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi asistenţă victimei şi copiilor ei, aplicînd agresorului următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar asigura securitatea acesteia, excluzînd şi orice contact vizual cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
d) interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează;
e) obligarea, pînă la încetarea măsurilor de protecţie, de a contribui la întreţinerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;
[Lit.f) alin.(1) art.15 abrogată prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
g) limitarea drepturilor în privinţa bunurilor aflate în posesia şi folosinţa victimei;
h) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere pentru reducerea violenţei sau pentru înlăturarea ei;
[Lit.i) alin.(1) art.15 abrogată prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
j) interzicerea de a păstra şi purta armă.
(11) Măsurile de protecţie prevăzute la alin.(1) lit.a)–d) se aplică în mod obligatoriu cu monitorizare electronică. În acest caz, prevederile art.2711 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 se aplică în mod corespunzător.
(12) Victima sau, după caz, membrii familiei acesteia pot purta un sistem electronic de supraveghere care permite verificarea respectării obligaţiei de către agresor, exprimându-şi în formă scrisă acordul în această privinţă.
(2) Ordonanţa de protecţie se comunică imediat subdiviziunii teritoriale a poliţiei şi organului de probaţiune din raza unităţii administrativ-teritoriale în care îşi are domiciliul agresorul, iar acestea, la rândul lor, asigură informarea neîntârziată a agresorului privind măsurile aplicate. În cazul eliberării ordonanţei de protecţie în privinţa copilului, este informată şi autoritatea tutelară teritorială.
(21) În cazurile în care ordonanţa de protecţie a fost eliberată în perioada de acţiune a ordinului de restricţie de urgenţă, interdicţiile stabilite prin ordinul de restricţie încetează odată cu aplicarea măsurilor de protecţie dispuse prin ordonanţa de protecţie.
(3) Măsurile de protecţie prevăzute la alin.(1) se aplică pe un termen de pînă la 3 luni, pot fi revocate în condiţiile prezentei legi şi pot fi prelungite în cazul unei cereri repetate sau al nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie.
(4) Aplicarea măsurilor de protecţie nu împiedică iniţierea procedurii de divorţ, partajării averii comune, decăderii din drepturile părinteşti, luării copilului fără decădere din drepturile părinteşti şi altor acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.
(41) Pe perioada acţiunii ordonanţei de protecţie în privinţa victimei cu copii, indiferent dacă copiii sunt incluşi sau nu în ordonanţa de protecţie, aceştia se vor afla cu părintele-victimă. La solicitarea părintelui-agresor, vizitarea copilului poate avea loc conform unui program aprobat de către autoritatea tutelară teritorială.
(5) Supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordonanţa de protecţie ţine de competenţa organului de poliţie şi a organului de probaţiune în modul prevăzut de lege. În cazul aplicării măsurii specificate la alin.(1) lit.j), organul de poliţie ridică imediat armele şi muniţiile de la agresor.
[Alin.(6) art.15 abrogat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
(7) Contestarea ordonanţei de protecţie se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.15 modificat prin Legea nr.85 din 11.06.2020, în vigoare 03.01.2021]
[Art.15 modificat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.15 completat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.03.2017]
[Art.15 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 151. Revocarea măsurilor de protecţie
(1) La cererea întemeiată a victimei, instanţa de judecată poate revoca înainte de termen măsurile de protecţie stabilite.
(2) Revocarea poate fi dispusă dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile şi obligaţiile stabilite;
b) agresorul a urmat/urmează consilierea ori tratamentul care i-au fost stabilite.
(3) Instanţa de judecată va examina dacă voinţa victimei este liber exprimată, asigurîndu-se că aceasta a avut acces real la asistenţă şi protecţie.
(4) Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a reprezentantului poliţiei care a exercitat supravegherea executării ordonanţei de protecţie a cărei revocare se solicită.
[Art.151 introdus prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 152. Supravegherea executării ordinului de restricţie de urgenţă şi a ordonanţei de protecţie
(1) Supravegherea executării măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie, impuse prin ordinul de restricţie de urgenţă şi prin ordonanţa de protecţie, este de competenţa poliţiei.
(2) Poliţia informează şi explică agresorului măsurile de protecţie a victimei stabilite.
(3) În cazul în care agresorul trebuie să părăsească locuinţa familiei, poliţia trebuie să-i ceară să predea imediat toate cheile de la locuinţă, care sînt ulterior transmise victimei sau sînt preluate spre păstrare provizorie la organul de poliţie. Părăsind locuinţa, agresorul poate lua, sub supravegherea poliţiei, numai articole de uz personal strict necesare (haine, documente, obiecte de igienă).
(4) Dacă agresorul refuză să părăsească benevol locuinţa, organul de poliţie are dreptul să întreprindă măsurile care se impun, în condiţiile legii, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor legale.
(5) În perioada de acţiune a măsurilor de protecţie a victimei, organul de poliţie va asigura efectuarea vizitelor inopinate la locuinţa victimei, precum şi intervenţia imediată la orice comunicare despre nerespectarea sau tentativa de încălcare a măsurilor de protecţie de către agresor.
(6) Refuzul sau eschivarea agresorului de la executarea cerinţelor ordinului de restricţie de urgenţă/ordonanţei de protecţie atrage răspundere conform legii.
[Art.152 introdus prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.03.2017]
Articolul 153. Evaluarea şi managementul riscurilor de repetare/comitere a actelor de violenţă în familie
(1) Procesul de evaluare şi management al riscurilor de repetare/comitere a actelor violenţă în familie este destinat răspunsului cu măsuri neîntârziate şi adecvate menite să asigure protecţia victimei sau potenţialei victime în urma acţiunilor sau potenţialelor acţiuni ale agresorului.
(2) Organizarea şi desfăşurarea evaluării şi managementului riscului de repetare/comitere a actelor de violenţă în familie au loc în modul şi condiţiile stabilite de procedurile interne ale autorităţii competente şi/sau de ordinele comune.
[Art.153 introdus prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
Articolul 154. Mecanismul integrat de colectare a datelor
(1) Mecanismul integrat de colectare a datelor pentru crearea statisticii oficiale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie include colectarea informaţiei prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect) din sistemele informaţionale deţinute de către autorităţile şi instituţiile abilitate din domeniu.
(2) Informaţia furnizată are la bază sursele de date administrative, dezagregate după forma şi tipul de violenţă, sex, vârstă, dizabilitate, etnie, relaţia dintre victimă şi agresor, statutul victimei de persoană solicitantă a unei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova, localizarea geografică, ţara de origine a acesteia.
(3) Datele pentru crearea statisticii oficiale în domeniu sunt colectate, înregistrate şi stocate într-un sistem informaţional dezvoltat şi deţinut de către Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie.
[Art.154 introdus prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
Articolul 16. Finanţarea
(1) Activităţile de implementare a prezentei legi se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în limita mijloacelor financiare stabilite anual, din alte surse neinterzise de lege.
(2) Finanţarea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali se efectuează din alocaţiile prevăzute la bugetul de stat, din donaţii, granturi, din alte surse, conform legislaţiei în vigoare. În cazul unor resurse limitate, prioritate va avea alocarea fondurilor pentru susţinerea centrelor/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie.
(3) Organele centrale de specialitate abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie în procesul de planificare bugetară anuală prevăd resurse financiare pentru:
a) formarea profesională continuă a personalului de specialitate care desfăşoară activitate de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie;
b) dezvoltarea sistemului de identificare, înregistrare, evaluare a riscurilor, raportare şi management al cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie;
c) informarea şi sensibilizarea opiniei publice privind fenomenul violenţei împotriva femeilor şi cel al violenţei în familie;
d) sistemul consolidat de colectare a datelor.
[Art.16 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.16 completat prin Legea nr.113 din 09.07.2020, în vigoare 07.09.2020]
[Art.16 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Articolul 17. Sancţiuni
[Alin.(1) art.17 abrogat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
(2) În caz de comitere a actelor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie care întrunesc elementele constitutive de infracţiune, survine răspunderea în condiţiile legii, indiferent de stabilirea măsurilor de protecţie.
(3) Nerespectarea prezentei legi de către persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii în domeniu este o încălcare a disciplinei muncii şi atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia.
[Art.17 modificat prin Legea nr.231 din 31.07.2024, în vigoare 15.08.2024]
[Art.17 modificat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni din data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Marian LUPU |
Chişinău, 1 martie 2007. | |
| Nr.45-XVI. |
