L E G E
privind emisiile industriale
nr. 227 din 30.09.2022
Monitorul Oficial nr.326-333/628 din 21.10.2022
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi obiectul legii
Articolul 2. Domeniul de aplicare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Principii de bază
Capitolul II
ATRIBUŢIILE DE ADMINISTRARE ŞI DE REGLEMENTARE
Articolul 5. Atribuţiile Guvernului
Articolul 6. Atribuţiile Ministerului Mediului
Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei de Mediu
Articolul 8. Atribuţiile Inspectoratului pentru Protecţia Mediului
Articolul 9. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Articolul 10. Obligaţiile operatorului
Articolul 11. Specialistul de mediu
Capitolul III
AUTORIZAREA ACTIVITĂŢILOR CU RISC
ASUPRA MEDIULUI
Secţiunea 1
Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu
Articolul 12. Emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
Articolul 13. Condiţiile de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
Articolul 14. Raportul privind situaţia de referinţă
Articolul 15. Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
Articolul 16. Consultarea şi avizarea dosarului tehnic
Articolul 17. Decizia privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
Articolul 18. Planul de aliniere al operatorului
Articolul 19. Conţinutul autorizaţiei integrate de mediu şi al autorizaţiei de mediu
Articolul 20. Cerinţe de monitorizare
Articolul 21. Regulile generale obligatorii şi standardele de calitate a mediului
Articolul 22. Modificările substanţiale ale instalaţiilor
Articolul 23. Termenul de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
Articolul 24. Reexaminarea şi actualizarea condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu
Articolul 25. Suspendarea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
Articolul 26. Retragerea şi anularea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
Articolul 27. Condiţii de reglementare a activităţilor industriale şi economice desfăşurate de operator
Articolul 28. Reguli generale obligatorii pentru activităţile cu risc nesemnificativ
Secţiunea a 2-a
Cele mai bune tehnici disponibile şi valorile-limită de emisie
Articolul 29. Documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile
Articolul 30. Valori-limită de emisie, parametri şi măsuri tehnice echivalente
Capitolul IV
ACCESUL LA INFORMAŢIE ŞI PARTICIPAREA PUBLICULUI INTERESAT LA LUAREA
DECIZIEI PRIVIND AUTORIZAŢIA INTEGRATĂ DE MEDIU
ŞI AUTORIZAŢIA DE MEDIU
Articolul 31. Accesul la informaţie
Articolul 32. Registrul electronic al operatorilor
Articolul 33. Participarea publicului interesat la luarea deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
Articolul 34. Accesul la justiţie
Capitolul V
DISPOZIŢII SPECIALE PENTRU INSTALAŢIILE DE ARDERE
Secţiunea 1
Instalaţii mari de ardere
Articolul 35. Domeniul de aplicare
Articolul 36. Reguli de agregare pentru instalaţii mari de ardere
Articolul 37. Valori-limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere
Articolul 38. Funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor de la instalaţiile mari de ardere
Articolul 39. Instalaţii mari de ardere cu combustibil multiplu
Articolul 40. Monitorizarea emisiilor în aer de la instalaţiile mari de ardere
Secţiunea a 2-a
Instalaţiile medii de ardere
Articolul 41. Domeniul de aplicare
Articolul 42. Autorizarea şi înregistrarea instalaţiilor medii de ardere
Articolul 43. Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere
Articolul 44. Monitorizarea emisiilor de la instalaţiile medii de ardere
Articolul 45. Verificarea conformităţii instalaţiilor medii de ardere
Capitolul VI
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND INSTALAŢIILE DE
INCINERARE ŞI COINCINERARE
A DEŞEURILOR
Articolul 46. Domeniul de aplicare
Articolul 47. Solicitarea şi condiţiile de autorizare pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor
Articolul 48. Exploatarea instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor
Capitolul VII
DISPOZIŢII SPECIALE APLICABILE ACTIVITĂŢILOR ŞI INSTALAŢIILOR
CARE UTILIZEAZĂ SOLVENŢI ORGANICI
Articolul 49. Domeniul de aplicare
Articolul 50. Înlocuirea substanţelor periculoase
Articolul 51. Controlul emisiilor, monitorizarea emisiilor, respectarea valorilor-limită de emisie şi rapoartele privind conformarea
Articolul 52. Modificări substanţiale ale instalaţiilor existente
Capitolul VIII
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND INSTALAŢIILE
PRODUCĂTOARE DE DIOXID DE TITAN
Articolul 53. Domeniul de aplicare
Articolul 54. Interzicerea evacuării deşeurilor de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan
Articolul 55. Controlul şi monitorizarea emisiilor în aer şi apă de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan
Capitolul IX
CONTROLUL DE MEDIU
Articolul 56. Controlul activităţilor industriale şi economice cu impact asupra mediului
Articolul 57. Planul de control de mediu
Articolul 58. Controlul de mediu inopinat
Capitolul X
EFECTE TRANSFRONTALIERE
Articolul 59. Efectele transfrontaliere
Capitolul XI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 60. Dispoziţii finale
Articolul 61. Dispoziţii tranzitorii
Anexa nr.1 Lista activităţilor industriale şi economice cu risc semnificativ asupra mediului
Anexa nr.2 Lista activităţilor industriale şi economice cu risc redus asupra mediului
Anexa nr.3 Lista activităţilor industriale şi economice cu risc nesemnificativ asupra mediului
Anexa nr.4 Participarea publicului interesat la luarea deciziilor
Anexa nr.5 Criteriile pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile
Anexa nr.6 Lista substanţelor poluante
Anexa nr.7 Informaţiile furnizate de operator pentru emiterea autorizaţiei de mediu pentru instalaţiile medii de ardere
Anexa nr.8 Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere
Anexa nr.9 Monitorizarea emisiilor şi verificarea conformităţii pentru activităţi industriale şi economice cu risc redus asupra mediului
Anexa nr.10 Dispoziţii tehnice pentru instalaţiile mari de ardere
Anexa nr.11 Modelul planului de aliniere
Anexa nr.12 Dispoziţii tehnice referitoare la activităţile şi instalaţiile care utilizează solvenţi organici
Anexa nr.13 Dispoziţii tehnice privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan
Anexa nr.14 Lista produselor pentru construcţii şi a produselor chimice interzise
Anexa nr.15 Modelul autorizaţiei integrate de mediu
Anexa nr.16 Modelul autorizaţiei de mediu
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune parţial Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 334 din 17 decembrie 2010, şi transpune Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii medii de ardere (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 313 din 28 noiembrie 2015.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi obiectul legii
(1) Scopul prezentei legi este instituirea cadrului normativ cu privire la prevenirea poluării provocate de activităţile industriale şi economice, în vederea reducerii emisiilor în aer, apă şi sol, inclusiv a generării de deşeuri, precum şi controlul de mediu, promovarea şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a mediului.
(2) Obiectul prezentei legi sunt procedurile şi reglementările aplicate în procesul de prevenire a poluării aerului, apei şi solului, a generării de deşeuri, de prevenire sau reducere a impactului negativ asupra mediului şi a sănătăţii umane urmare a desfăşurării activităţilor industriale şi economice.
Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prevederile prezentei legi se aplică:
a) activităţilor industriale şi economice care prezintă un risc semnificativ asupra mediului şi sunt prevăzute în lista activităţilor din anexa nr.1;
b) activităţilor industriale şi economice care prezintă un risc redus asupra mediului şi sunt prevăzute în lista activităţilor din anexa nr.2;
c) activităţilor industriale şi economice care prezintă un risc nesemnificativ asupra mediului prevăzute în anexa nr.3;
d) instalaţiilor mari de ardere, conform art.35–40;
e) instalaţiilor medii de ardere, conform art.41–45;
f) instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, conform art.46–48;
g) instalaţiilor care utilizează solvenţi organici, conform art.49–52;
h) instalaţiilor producătoare de dioxid de titan, conform art.53–55.
(2) Activităţile industriale şi economice prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) sunt supuse autorizării de mediu.
(3) Activităţile industriale şi economice cu risc nesemnificativ asupra mediului prevăzute în anexa nr.3 se desfăşoară în baza regulilor generale obligatorii de protecţie a mediului.
(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testare a noilor produse şi procese.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
autorizaţie integrată de mediu – act permisiv emis de Agenţia de Mediu, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau parţial o instalaţie şi/sau de a desfăşura una dintre activităţile industriale şi economice prevăzute în anexa nr.1;
autorizaţie de mediu – act permisiv emis de Agenţia de Mediu, care acordă dreptul de a desfăşura una dintre activităţile industriale şi economice prevăzute în anexa nr.2;
biomasă – oricare dintre următoarele:
a) produse de natură vegetală provenite din agricultură sau din activităţi forestiere care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conţinutului său energetic;
b) deşeuri vegetale din agricultură şi din activităţi forestiere; deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se valorifică energia termică generată; deşeuri vegetale fibroase de la producerea celulozei primare şi de la producerea hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producţie şi energia termică generată este valorificată; deşeuri de plută; deşeuri lemnoase, cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu produse de conservare sau de acoperire a lemnului, care cuprind în special deşeurile lemnoase provenite din construcţii şi demolări;
capacitate nominală – sumă a capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se cont de puterea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
cele mai bune tehnici disponibile (BAT) – stadiul cel mai eficient şi mai avansat înregistrat în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor de operare a acestora, care demonstrează posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, concepute pentru a preveni, iar, în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
a) tehnici – tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;
b) tehnici disponibile – acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite aplicarea lor în sectorul industrial, în condiţii economice şi tehnice fezabile, luându-se în considerare costurile şi avantajele, indiferent dacă tehnicile respective sunt sau nu produse ori utilizate la nivel naţional, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiţii acceptabile;
c) cele mai bune tehnici – cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în totalitate a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său;
cerneală – amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecuri care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafaţă;
combustibil de rafinărie – orice material combustibil solid, lichid sau gazos provenit din etapele de distilare şi de conversie a rafinării ţiţeiului, inclusiv gaz de rafinărie, gaz de sinteză, uleiuri de rafinărie şi cocs de petrol;
compus organic – compus ce conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre următoarele elemente: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon, carbonaţilor şi bicarbonaţilor anorganici;
compus organic volatil – compus organic, precum şi fracţiune de creozot, cu o presiune de vapori de minimum 0,01 kPa la temperatura de 293,15 K sau cu o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare;
concluzii BAT – document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora şi informaţiile pentru evaluarea aplicabilităţii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului;
condiţii controlate – condiţii în care o instalaţie funcţionează astfel încât compuşii organici volatili emişi în urma activităţii să fie colectaţi şi eliminaţi în mod controlat, fie printr-un coş, fie printr-un echipament de reducere, şi să nu fie complet dispersabili;
consum de solvent organic – cantitate totală de solvenţi organici utilizată într-o instalaţie pe parcursul unui an calendaristic sau pe parcursul oricărei alte perioade de 12 luni cumulative, minus compuşii organici volatili recuperaţi pentru reutilizare;
coş – structură care conţine una sau mai multe canale ce asigură circulaţia gazelor reziduale pentru a le evacua în aer;
document de referinţă BAT – document rezultat în urma schimbului de informaţii organizat de Comisia Europeană, elaborat pentru anumite activităţi, care descrie tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente, acordând o atenţie specială criteriilor prevăzute în anexa nr.5;
emisie – evacuare directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalaţie în aer, apă şi sol;
emisie fugitivă – orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze reziduale) de compuşi organici volatili în aer, apă şi sol, precum şi de solvenţi din compoziţia produselor, cu excepţia cazului în care există indicaţii contrare specificate în anexa nr.13 partea a 2-a;
emisii totale – sumă a emisiilor fugitive şi a emisiilor de gaze reziduale;
fraze de pericol – cod alfanumeric unic, care constă dintr-o literă şi trei numere care descriu natura şi gravitatea pericolelor substanţei sau ale amestecului;
gaze reziduale – descărcare gazoasă finală care conţine compuşi organici volatili sau alte substanţe poluante şi care se evacuează în aer printr-un coş sau alte echipamente de reducere a poluanţilor;
incident – tulburare (majoră) în funcţionarea instalaţiilor, care, în funcţie de circumstanţe, poate avea un impact negativ semnificativ asupra mediului şi a sănătăţii umane;
instalaţie – unitate tehnică staţionară în cadrul căreia se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexele nr.1 şi 2, precum şi alte activităţi direct asociate, desfăşurate pe acelaşi amplasament şi care poate avea un efect asupra emisiilor şi a poluării;
instalaţie de ardere – orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi pentru a se folosi energia termică astfel generată;
instalaţie de ardere cu combustibil multiplu – orice instalaţie de ardere care poate fi alimentată simultan sau alternativ cu două sau mai multe tipuri de combustibil;
instalaţie existentă – instalaţie care era în funcţiune sau era autorizată în conformitate cu legislaţia existentă până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
intrare de solvent organic – cantitate de solvenţi organici în stare pură sau în amestecuri, utilizată la desfăşurarea unei activităţi, cuprinzând şi solvenţii reciclaţi în interiorul sau în exteriorul unei instalaţii, care sunt socotiţi la fiecare utilizare în cadrul acestei activităţi;
lac – preparat transparent de acoperire;
microsistem izolat (MIS) – orice sistem cu un consum mai mic de 500 GWh de energie electrică în anul 1996, fără a fi interconectat cu alte sisteme;
modificare substanţială – modificare a caracteristicilor sau a funcţionării unei instalaţii, precum şi extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor, care pot avea impact negativ semnificativ asupra mediului şi a sănătăţii umane;
motor cu combustibil dual – motor cu ardere internă care utilizează aprinderea prin compresie şi funcţionează conform ciclului Diesel, pentru arderea combustibililor lichizi, şi conform ciclului Otto, pentru arderea combustibililor gazoşi;
motor diesel – motor cu ardere internă care funcţionează conform ciclului Diesel şi care utilizează pentru arderea combustibilului aprinderea prin compresie;
motor cu gaz – motor cu ardere internă care funcţionează conform ciclului Otto şi care utilizează pentru arderea combustibilului aprinderea cu scânteie sau, în cazul motoarelor cu combustibil dual, aprinderea prin compresie;
niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile – niveluri de emisie obţinute în condiţii normale de funcţionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, aşa cum sunt descrise în concluziile BAT, şi exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, în condiţii de referinţă prestabilite;
ore de funcţionare – timpul, exprimat în ore, în care o instalaţie de ardere, în totalitate sau parţial, funcţionează şi evacuează emisii în aer, cu excepţia perioadelor de pornire şi de oprire;
operaţiuni de pornire şi oprire – operaţiuni prin care se pune în funcţiune, se scoate din funcţiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalaţie, un echipament sau un rezervor, excluzând fazele de oscilaţie care intervin în condiţii normale de funcţionare a unei instalaţii;
plan de aliniere – set de măsuri şi acţiuni concrete elaborate de operator, care conţine termene de realizare a acestora pentru conformarea la cerinţele şi condiţiile autorizaţiei integrate de mediu sau ale autorizaţiei de mediu, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului;
poluare – introducere directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă şi sol, care poate avea efect nociv asupra mediului şi a sănătăţii umane, care poate conduce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau care poate altera ori afecta şi alte utilizări legitime ale mediului;
public – astfel cum este definit în Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
public interesat – public afectat sau care ar putea fi afectat, sau care este interesat de luarea unei decizii privind emiterea sau actualizarea unei autorizaţii sau a condiţiilor de autorizare. În sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc oricare dintre cerinţele dreptului intern sunt considerate a fi interesate;
Raport privind situaţia de referinţă – informaţii privind starea de contaminare a aerului, a apelor subterane şi a solului cu substanţe periculoase relevante, precum şi utilizarea resurselor naturale pe amplasament;
rată de desulfurare – raport, calculat pentru o anumită perioadă de timp, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer de către o instalaţie de ardere şi cantitatea de sulf conţinută în combustibilul solid introdus în instalaţia de ardere şi utilizat în instalaţie în aceeaşi perioadă de timp;
reguli generale obligatorii de protecţie a mediului (în continuare – reguli generale obligatorii) – valori-limită de emisie sau alte cerinţe, cel puţin la nivel de sector, adoptate pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condiţiilor de autorizare şi de funcţionare;
reutilizare a solvenţilor organici – utilizare în scopuri tehnice sau comerciale a solvenţilor organici recuperaţi dintr-o instalaţie, inclusiv sub formă de combustibili, cu excepţia solvenţilor organici recuperaţi care sunt evacuaţi definitiv ca deşeuri;
risc nesemnificativ – indicatori ai impactului potenţial şi concret al instalaţiilor prevăzute de prezenta lege, care nu sunt suficient de puternici pentru a provoca efecte negative asupra mediului şi a sănătăţii umane;
risc semnificativ – impact potenţial şi major al instalaţiilor prevăzute de prezenta lege asupra mediului şi a sănătăţii umane, stabilit de nivelurile şi de tipurile de emisii, de durabilitatea mediului local şi de riscul de accidente;
sistem izolat mic (SIM) – orice sistem cu un consum mai mic de 3000 GWh de energie electrică în anul 1996, în care mai puţin de 5% din consumul anual se obţine prin interconectarea cu alte sisteme;
standard de calitate a mediului – totalitate a cerinţelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către o anumită zonă sau aglomerare sau de către o anumită parte a acestuia în conformitate cu legislaţia;
substanţă – orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia următoarelor substanţe:
a) substanţe radioactive – orice substanţe care conţin unul sau mai mulţi radionuclizi cu un nivel de concentraţie sau activitate care nu poate fi neglijat din punctul de vedere al radioprotecţiei;
b) microorganisme modificate genetic – microorganisme al căror material genetic a fost modificat într-un mod diferit de cel natural, care nu se produce prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
c) organisme modificate genetic – astfel cum sunt definite în Legea nr.152/2022 cu privire la reglementarea şi controlul organismelor modificate genetic;
tehnică emergentă – tehnică nouă pentru o activitate industrială şi economică care, dezvoltându-se la scară comercială, poate asigura fie un nivel mai ridicat de protecţie a mediului, fie cel puţin acelaşi nivel de protecţie a mediului şi economii de costuri mai mari decât cele garantate de cele mai bune tehnici disponibile existente;
turbină cu gaz – orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuit, în principal, dintr-un compresor, dintr-un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină. Definiţia include atât turbinele cu gaz cu ciclu deschis şi cu ciclu combinat, cât şi turbinele cu gaz care funcţionează în regim de cogenerare, toate funcţionând cu sau fără ardere suplimentară;
valori-limită de emisie (VLE) – masă, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţie şi/sau nivel al unei anumite emisii în aer şi apă, care nu pot fi depăşite pe durata unei sau a mai multor perioade de timp de către o instalaţie.
Articolul 4. Principii de bază
(1) Principiile prevenirii poluării şi controlului de mediu sunt următoarele:
a) principiul priorităţii măsurilor şi acţiunilor de protecţie a mediului în cadrul desfăşurării activităţilor industriale şi economice;
b) principiul responsabilităţii pentru prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum şi pentru recuperarea prejudiciului adus mediului în urma desfăşurării activităţilor industriale şi economice;
c) principiul precauţiei în exploatarea instalaţiilor, în gestionarea substanţelor şi amestecurilor periculoase în scopul prevenirii impactului asupra mediului şi a sănătăţii umane;
d) principiul transparenţei, care asigură accesul la informaţii privind efectele negative pe care le pot genera activităţile industriale şi economice;
e) principiul „economiei verzi”, care încurajează dezvoltarea proceselor şi produselor care reduc sau elimină utilizarea resurselor naturale şi generarea deşeurilor;
f) principiul „poluatorul plăteşte”, care prezumă obligaţia poluatorului de a suporta costurile pentru realizarea măsurilor de prevenire a poluării şi costurile aferente daunelor aduse mediului şi remedierii acestora;
g) principiul folosirii contra plată, care presupune utilizarea resurselor naturale de către operator (aer, apă, sol) contra plată;
h) principiul participativ, conform căruia se asigură accesul tuturor părţilor interesate la procesul de emitere a actelor permisive de mediu;
i) principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei, conform căruia prevenirea poluării şi controlul de mediu se realizează în baza informaţiei prezentate de operator şi a informaţiei primite de la autorităţile competente.
(2) Operatorul desfăşoară activităţi industriale şi economice, prevăzute în anexele nr.1 şi 2, în conformitate cu următoarele principii:
a) sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;
b) sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile;
c) nu se generează nicio poluare semnificativă;
d) se previne generarea de deşeuri, iar în cazul imposibilităţii prevenirii generării deşeurilor, în ordinea priorităţii, acestea sunt pregătite pentru a fi reutilizate, reciclate, valorificate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic şi economic, sunt eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact negativ asupra mediului;
e) se utilizează eficient energia;
f) se asigură prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor;
g) se readuce amplasamentul, la încetarea definitivă a funcţionării unei instalaţii, în starea iniţială prezentată în Raportul privind situaţia de referinţă, conform art.14.
Capitolul II
ATRIBUŢIILE DE ADMINISTRARE
ŞI DE REGLEMENTARE
Articolul 5. Atribuţiile Guvernului
Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) stabileşte obiectivele şi asigură realizarea politicilor de stat în domeniul prevenirii poluării şi controlului de mediu;
b) aprobă cadrul normativ în domeniul autorizării şi al controlului de mediu pentru asigurarea implementării prezentei legi;
c) efectuează administrarea în domeniul prevenirii poluării şi controlului de mediu prin intermediul Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii şi al autorităţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu legislaţia.
Articolul 6. Atribuţiile Ministerului Mediului
Ministerul Mediului are următoarele atribuţii:
a) elaborează politici de stat în domeniul autorizării şi al controlului de mediu şi monitorizează implementarea acestora;
b) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare actele normative din domeniul autorizării şi al controlului de mediu şi coordonează procesul de implementare a acestor acte;
c) aprobă la nivel naţional concluziile BAT;
d) asigură implementarea tratatelor internaţionale în domeniul prevenirii poluării şi controlului de mediu şi raportarea privind implementarea acestora.
[Art.6 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei de Mediu
(1) Agenţia de Mediu, în sensul prezentei legi, este autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu atribuţii de implementare a politicii şi a cadrului normativ în domeniul prevenirii poluării aerului, apei, solului şi generării deşeurilor.
(2) Agenţia de Mediu are următoarele atribuţii:
a) acordă suport tehnic la elaborarea proiectelor de acte normative de punere în aplicare a prezentei legi;
b) asigură implementarea actelor normative în domeniul prevenirii poluării şi controlului de mediu, monitorizează şi raportează Ministerului Mediului despre stadiul implementării acestora, prezintă propuneri de modificare corespunzătoare;
c) creează şi asigură funcţionarea sistemelor de evidenţă a operatorilor şi a activităţilor industriale şi economice care sunt prevăzute în anexele nr.1–3;
d) recepţionează, examinează şi aprobă Raportul privind situaţia de referinţă pentru activităţile industriale şi economice, precum şi pentru cele care se află la etapa de închidere a amplasamentului;
e) stabileşte regulile generale obligatorii pentru activităţile industriale şi economice care sunt prevăzute în anexele nr.1–3;
f) transmite copia actelor permisive de mediu şi a regulilor generale obligatorii către autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu operatorul desfăşoară activitate industrială şi economică;
g) emite operatorilor autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr.1 sau autorizaţia de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr.2;
h) stabileşte valorile-limită de emisii pentru substanţele poluante în aer, apă şi sol, precum şi metodele de măsurare a acestora, ţinând cont de valorile-limită admisibile stabilite în legislaţia naţională şi tratatele internaţionale;
i) creează şi asigură funcţionarea sistemului de monitoring al calităţii aerului, apei şi solului şi al nivelului de poluare a acestora;
j) aprobă planurile de aliniere a operatorilor şi le acordă suport la elaborarea acestora;
k) asigură publicului interesat accesul la informaţia de mediu şi participarea la luarea deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu;
l) aplică concluziile BAT la stabilirea condiţiilor de autorizare şi, după caz, documentele de referinţă BAT;
m) suspendă, retrage, anulează, reexaminează, actualizează şi prelungeşte valabilitatea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu.
[Art.7 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 8. Atribuţiile Inspectoratului pentru Protecţia Mediului
Inspectoratul pentru Protecţia Mediului are următoarele atribuţii:
a) efectuează controlul de mediu;
b) inspectează instalaţiile care sunt exploatate în cadrul activităţilor prevăzute în anexele nr.1 şi 2, în procesul de examinare a solicitării privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu;
c) verifică conformitatea datelor din Raportul privind situaţia de referinţă, elaborat de operator;
d) efectuează controlul privind stabilirea cauzelor poluării mediului şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;
e) iniţiază procedura de retragere sau de suspendare a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu urmare a activităţilor neconforme;
f) exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectivelor, la valorificarea noilor tehnologii, la instalarea utilajelor noi;
g) inspectează respectarea condiţiilor şi a cerinţelor din actele permisive de mediu deţinute de operator.
Articolul 9. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) asigură informarea publicului interesat privind nivelul de poluare a mediului;
b) monitorizează implementarea regulilor generale obligatorii şi a condiţiilor din actele permisive de mediu emise operatorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unităţii administrative.
Articolul 10. Obligaţiile operatorului
(1) Operatorul este obligat:
a) să deţină autorizaţia integrată de mediu pentru desfăşurarea activităţii industriale şi economice prevăzute în anexa nr.1 sau autorizaţia de mediu pentru desfăşurarea activităţii industriale şi economice prevăzute în anexa nr.2;
b) să înregistreze la Agenţia de Mediu activitatea industrială şi economică prevăzută în anexa nr.3 pe care o desfăşoară şi să aplice regulile generale obligatorii pentru această activitate;
c) să ia toate măsurile de prevenire a poluării mediului, prin dotarea surselor generatoare de emisii cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare care să reducă substanţele evacuate sub valorile-limită de emisii, stabilite în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu sau de regulile generale obligatorii;
d) să aplice cele mai bune tehnici disponibile;
e) să prevină generarea de deşeuri, în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile, asigurând reutilizarea, reciclarea, valorificare sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic şi economic, să le elimine evitând sau reducând orice impact asupra mediului;
f) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea reducerii volumului de deşeuri prin folosirea cât mai eficientă a materiei prime; să reducă folosirea substanţelor toxice, inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finite cât mai durabile; să producă, să utilizeze şi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, reutilizabile, reciclabile şi uşor degradabile;
g) să utilizeze raţional şi durabil resursele, energia, apa şi să întreprindă măsuri pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe periculoase, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel;
h) să asigure supravegherea construcţiilor şi instalaţiilor pe perioada funcţionării acestora şi să ia măsuri de prevenire a accidentelor industriale şi a poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora, să ia măsuri operative de înlăturare, să anunţe imediat Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, să repare prejudiciile aduse mediului, calculate în baza cadrului normativ aprobat de Guvern, precum şi componentelor lui, averii şi sănătăţii persoanelor afectate;
i) să asigure executarea deciziei autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale referitoare la cerinţele de protecţie a mediului, să prezinte autorităţilor competente pentru protecţia mediului informaţia veridică privind activităţile industriale şi economice desfăşurate, să permită acestora să efectueze orice fel de inspecţii şi vizite la faţa locului, inclusiv să preleveze probe, şi să obţină orice informaţie pentru îndeplinirea obligaţiilor conform prezentei legi;
j) să elaboreze şi să prezinte spre aprobare Agenţiei de Mediu planul de aliniere;
k) să elaboreze şi să prezinte spre aprobare Agenţiei de Mediu Raportul privind situaţia de referinţă, atât pentru activităţile industriale şi economice existente, cât şi pentru cele care se află la etapa de închidere a amplasamentului;
l) să asigure exploatarea instalaţiilor în baza autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, cu respectarea condiţiilor autorizaţiei;
m) să asigure măsurile necesare în vederea îndepărtării, conservării, supravegherii, controlului, limitării sau reducerii substanţelor periculoase identificate la etapa de închidere a instalaţiei sau de încetare a activităţii industriale şi economice;
n) să informeze Agenţia de Mediu despre extinderea, modernizarea sau modificarea activităţii industriale şi economice;
o) să raporteze anual Agenţiei de Mediu emisiile în aer, apă şi sol ale oricăror substanţe poluante, transferurile în afara amplasamentului ale deşeurilor periculoase sau nepericuloase pentru oricare dintre operaţiunile de valorificare sau eliminare şi transferurile în afara amplasamentului ale oricăror substanţe poluante prin apele uzate care sunt destinate epurării, în modul şi în termenele prevăzute în Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, aprobat de Guvern;
p) să ţină evidenţa şi să transmită datele şi informaţiile despre deşeuri şi gestionarea acestora în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
q) să evalueze, la încetarea activităţii, starea solului şi a apelor subterane din amplasament, cu anexarea datelor la Raportul privind situaţia de referinţă;
r) să asigure realizarea măsurilor de restabilire a stării terenului exploatat până la calitatea şi starea iniţială a acestuia documentată în Raportul privind situaţia de referinţă.
(2) Operatorul unei instalaţii trebuie să deţină următoarele documente:
a) rezultatele monitorizării efectuate conform art.20, 40 şi 44 şi informaţiile prevăzute la anexa nr.7;
b) o evidenţă a orelor de funcţionare a instalaţiilor prevăzute la art.43 alin.(3) şi (13);
c) o evidenţă a tipului şi a cantităţii de combustibili utilizaţi în cadrul instalaţiei şi a oricărei funcţionări defectuoase sau defecţiuni a echipamentului secundar de reducere a emisiilor;
d) o evidenţă a cazurilor de neconformare şi măsurile luate;
e) o evidenţă a deşeurilor generate şi a modului de gestionare a acestora (inclusiv transferul în afara amplasamentului).
(3) Datele şi informaţiile menţionate la alin.(2) se păstrează cel puţin 6 ani.
(4) Operatorul pune la dispoziţia Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi a Agenţiei de Mediu, la cererea acestora, datele şi informaţiile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) şi la alin.(2) şi acordă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea controlului la faţa locului, pentru prelevarea probelor şi pentru obţinerea oricăror informaţii necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce reies din prezenta lege.
(5) Operatorul angajează la nivelul amplasamentului sau pentru desfăşurarea activităţii industriale şi economice unul sau mai mulţi specialişti de mediu responsabili pentru asigurarea implementării legislaţiei din domeniul protecţiei mediului.
Articolul 11. Specialistul de mediu
(1) Specialistul de mediu consultă operatorul şi instruieşte angajaţii cu privire la aspectele privind protecţia mediului, în special privind supravegherea respectării cerinţelor de reglementare, îmbunătăţirea siguranţei şi contribuţia la dezvoltarea proceselor şi produselor ecologice.
(2) Specialistul de mediu este numit sau contractat de operator care îi defineşte atribuţiile în fişa de post sau în contractul de prestare a serviciilor, asigurând asistenţă financiară şi tehnică în exercitarea funcţiilor.
Capitolul III
AUTORIZAREA ACTIVITĂŢILOR CU RISC ASUPRA MEDIULUI
Secţiunea 1
Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu
Articolul 12. Emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
(1) Activităţile industriale şi economice care sunt prevăzute în anexa nr.1 se desfăşoară în baza autorizaţiei integrate de mediu, iar activităţile industriale şi economice care sunt prevăzute în anexa nr.2 se desfăşoară în baza autorizaţiei de mediu, emise de Agenţia de Mediu.
(2) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu se eliberează la cererea operatorului:
a) la darea în exploatare a unor instalaţii noi;
b) pentru exploatarea instalaţiilor existente.
(3) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu se emit în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, contra plată, în baza Regulamentului cu privire la organizarea şi prestarea serviciilor publice de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu şi a Metodologiei de calculare a costului autorizaţiei integrate de mediu şi al autorizaţiei de mediu, aprobate de Guvern.
(4) Agenţia de Mediu asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal sau a secretului comercial, a datelor referitoare la tehnologiile de producere oferite de operator în procesul de examinare a cererii pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu.
(5) Operatorii care desfăşoară pe un amplasament activităţi industriale şi economice prevăzute în anexele nr.1 şi 2 funcţionează în baza autorizaţiei integrate de mediu, care reglementează şi condiţiile pentru activităţile prevăzute în anexa nr.2.
(6) Se interzice importarea, plasarea pe piaţa internă, fabricarea, comercializarea, procesarea, precum şi utilizarea în procesele tehnologice şi la efectuarea lucrărilor de construcţii a produselor pentru construcţii şi a produselor chimice prevăzute în anexa nr.14.
(7) Produsele, serviciile şi lucrările rezultate din activităţile industriale şi economice prevăzute în anexele nr.1–3 se avizează, se certifică şi se plasează pe piaţă la prezentarea autorizaţiei integrate de mediu, autorizaţiei de mediu sau a regulilor generale obligatorii, după caz.
Articolul 13. Condiţiile de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
(1) Agenţia de Mediu emite autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu, conform anexelor nr.15 şi 16, dacă instalaţia îndeplineşte cerinţele prezentei legi, fără a aduce atingere altor prevederi ale legislaţiei.
(2) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu sunt emise pentru una, două sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor exploatate de către acelaşi operator pe acelaşi amplasament.
(3) În cazul în care autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu emisă vizează două sau mai multe instalaţii, aceasta prevede condiţiile care să asigure că fiecare instalaţie îndeplineşte cerinţele prezentei legi şi nu contravine altor prevederi ale legislaţiei.
(4) În cazul în care autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu emisă vizează mai multe părţi ale unei instalaţii exploatate de operatori diferiţi, aceasta stabileşte condiţiile de funcţionare pentru fiecare operator.
(5) Emiterea autorizaţiei de mediu pentru instalaţiile medii de ardere noi se realizează conform prevederilor art.41 alin.(2).
(6) În cazul în care operatorul desfăşoară pe un amplasament diferite activităţi industriale şi economice conform Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (CAEM) din acelaşi domeniu, capacităţile instalaţiilor se însumează.
(7) Operatorul care desfăşoară activitate industrială şi economică pe diferite amplasamente trebuie să deţină actul permisiv de mediu pentru fiecare amplasament în parte.
(8) Modificarea în activităţile industriale şi economice, desfăşurarea, extinderea sau modernizarea acestora se realizează în temeiul Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, cu reexaminarea şi reperfectarea actului permisiv de mediu emis pentru activităţile industriale şi economice prevăzute în anexele nr.1 şi 2.
(9) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu pentru activităţile industriale şi economice noi sau modificate substanţial se eliberează dacă acestea au fost supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, conform prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(10) La solicitarea primei autorizaţii integrate de mediu sau a primei autorizaţii de mediu, operatorul prezintă anexat la cerere Raportul privind situaţia de referinţă.
(11) La luarea deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu pentru o instalaţie existentă, Agenţia de Mediu trebuie să ţină cont de cerinţele de fezabilitate economică şi de protecţie a mediului.
Articolul 14. Raportul privind situaţia de referinţă
(1) Pentru activităţile industriale şi economice prevăzute în anexele nr.1 şi 2, care implică utilizarea, producerea sau emisia de substanţe periculoase cu risc de contaminare a aerului, apelor şi solului şi utilizarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană, a florei şi faunei, a solului şi a subsolului, a ecosistemelor şi resurselor naturale, a bunurilor materiale şi patrimoniului cultural pe amplasamentul instalaţiei, operatorul elaborează şi prezintă Agenţiei de Mediu Raportul privind situaţia de referinţă până la solicitarea primei autorizaţii integrate de mediu sau a primei autorizaţii de mediu.
(2) În cazul în care, în momentul încetării definitive a activităţilor industriale şi economice, poluarea aerului, a apelor, a solului şi subsolului, a florei şi faunei, a ecosistemelor şi resurselor naturale, a bunurilor materiale şi patrimoniului cultural pe amplasamentul instalaţiei prezintă un risc semnificativ pentru mediu şi pentru sănătatea umană, operatorul ia măsurile necesare pentru îndepărtarea, limitarea sau reducerea poluării, astfel încât să readucă amplasamentul la starea iniţială prezentată în Raportul privind situaţia de referinţă. În cadrul activităţilor de readucere a amplasamentului în starea iniţială trebuie să se ţină cont de fezabilitatea tehnică a unor astfel de măsuri.
(3) Raportul privind situaţia de referinţă este elaborat de operator şi aprobat de Agenţia de Mediu. Raportul constituie baza pentru o comparaţie cuantificată a stării iniţiale a amplasamentului instalaţiei cu starea de contaminare în momentul încetării definitive a activităţii, prevăzută la alin.(2).
(4) Raportul privind situaţia de referinţă conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) date privind utilizarea actuală şi anterioară a amplasamentului;
b) date privind rezultatele măsurătorilor calităţii solului şi a apelor subterane care reflectă starea la momentul elaborării raportului sau, ca o alternativă, rezultatele noilor măsurători ale solului şi ale apelor subterane, având în vedere posibilitatea contaminării solului şi apelor subterane de către acele substanţe periculoase care urmează să fie utilizate, produse sau emise de instalaţia în cauză;
c) informaţiile obţinute în temeiul altor acte normative, care îndeplinesc prevederile prezentului alineat, după caz.
(5) Conţinutul şi structura Raportului privind situaţia de referinţă se aprobă prin ordinul ministrului mediului.
Articolul 15. Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
(1) Pentru obţinerea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, operatorul depune la Agenţia de Mediu, prin intermediul ghişeului unic, o cerere însoţită de dosarul tehnic care conţine următoarele informaţii:
a) denumirea comercială a operatorului, numele şi prenumele persoanei responsabile şi adresa completă a amplasamentului;
b) sediul sau domiciliul operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia;
c) numele şi prenumele şi funcţia persoanei responsabile de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit.a);
d) caracteristica şi denumirea instalaţiei pentru care se solicită autorizaţia şi capacităţile de producere a acesteia;
e) materia primă şi auxiliară, substanţele şi sursa de energie utilizate în cadrul instalaţiei sau generate de aceasta (folosirea energiei regenerabile);
f) sursa de aprovizionare cu apă, existenţa sistemului de circuit închis al apei, existenţa staţiei de preepurare a amplasamentului;
g) sursele de emisie din instalaţie, substanţele emise în aer, apă şi sol;
h) caracteristica amplasamentului instalaţiei;
i) Raportul privind situaţia de referinţă, aprobat de Agenţia de Mediu;
j) volumul emisiilor prognozate în aer, apă şi sol, reieşind din capacitatea de producere şi de identificare a efectelor emisiilor asupra mediului;
k) tehnologiile propuse şi alte tehnologii nonpoluante pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalaţii;
l) măsurile de prevenire a generării deşeurilor, de pregătire pentru reutilizarea, reciclarea şi valorificarea deşeurilor generate de instalaţie;
m) măsurile de monitorizare a emisiilor în aer, apă şi sol;
n) principalele alternative la tehnologia, tehnicile şi măsurile propuse;
o) un rezumat nontehnic al informaţiilor menţionate la lit.a)–n), în care se includ referinţe la decizia cu privire la evaluarea prealabilă a activităţii planificate, la acordul de mediu, emise în baza Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, precum şi la avizul expertizei ecologice de stat emis conform Legii nr.851/1996 privind expertiza ecologică pentru activităţile care au fost iniţiate până la abrogarea acesteia.
(2) Pentru activităţile industriale şi economice prevăzute în anexa nr.2, care prevăd folosirea instalaţiilor medii de ardere, la cererea pentru emiterea autorizaţiei de mediu, operatorul prezintă informaţii suplimentare conform anexei nr.7.
(21) Pentru activităţile de gestionare a deşeurilor, la emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu se va ţine cont, suplimentar, de prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile, iar pentru activităţile de gestionare a resurselor acvatice – de prevederile Legii apelor nr.272/2011.
(3) Agenţia de Mediu, în termen de 15 zile de la recepţionarea cererii şi a dosarului tehnic pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, în funcţie de calitatea, complexitatea şi corectitudinea informaţiei prezentate, întreprinde, după caz, următoarele:
a) lansează consultări conform art.16;
b) suspendă termenul de examinare a cererii pentru cel mult 30 de zile, notificând solicitantul despre măsurile care trebuie întreprinse;
c) solicită efectuarea inspecţiei şi a controlului de mediu;
d) respinge cererea pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu.
(4) Operatorul, la depunerea cererii şi a dosarului tehnic, poate prezenta informaţiile pe care le deţine, în conformitate cu prevederile altor acte normative ce îndeplinesc oricare dintre cerinţele alin.(1).
(5) În cazul în care dosarul tehnic nu este complet sau nu conţine măsurile de prevenire şi reducere a impactului negativ asupra mediului, Agenţia de Mediu solicită operatorului completarea şi definitivarea dosarului tehnic, cu indicarea lacunelor care urmează a fi înlăturate.
(6) În cazul suspendării termenului conform alin.(3) lit.b), operatorul prezintă, în termen de 30 de zile, informaţiile şi documentele suplimentare pentru completarea dosarului tehnic, iar Agenţia de Mediu, în termen de 15 zile lucrătoare, aplică prevederile alin.(3) lit.a) şi c). La solicitarea operatorului, termenul de completare a dosarului tehnic poate fi prelungit cu încă cel mult 30 de zile.
[Art.15 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 16. Consultarea şi avizarea dosarului tehnic
(1) Agenţia de Mediu, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul pentru care se solicită autorizaţia, organizează avizarea dosarului tehnic, utilizând ghişeul unic.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în procesul de consultare şi avizare examinează dosarul tehnic în termen de 30 de zile şi remit, pe aceeaşi cale pe care a venit solicitarea, avizul lor Agenţiei de Mediu.
(3) Dosarul tehnic se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei de Mediu pentru consultări publice. Publicul interesat poate transmite obiecţii şi recomandări în termen de 30 de zile de la data publicării dosarului.
(4) Avizele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi obiecţiile şi recomandările publicului interesat recepţionate se anexează la dosarul tehnic şi se fac publice în conformitate cu art.33 alin.(2) al prezentei legi şi cu prevederile Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.
Articolul 17. Decizia privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu
(1) Agenţia de Mediu, în conformitate cu prevederile actelor normative de mediu, cu avizele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, implicate în procesul de consultare şi avizare, şi cu obiecţiile şi recomandările publicului interesat, emite una dintre următoarele decizii privind:
a) iniţierea elaborării proiectului autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu;
b) solicitarea operatorului să completeze şi să definitiveze dosarul tehnic conform obiecţiilor şi recomandărilor primite din partea publicului interesat şi a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale implicate în procesul de avizare şi consultare;
c) refuzul emiterii autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, argumentând decizia luată.
(2) Agenţia de Mediu informează operatorul în termen de 5 zile lucrătoare despre decizia luată.
(3) În cazul deciziei prevăzute la alin.(1) lit.a), Agenţia de Mediu elaborează proiectul autorizaţiei integrate de mediu într-o perioadă de timp care să nu depăşească 90 de zile sau, după caz, proiectul autorizaţiei de mediu – într-o perioadă de timp care să nu depăşească 60 de zile şi îl transmite operatorului spre consultare.
(4) În termen de 30 de zile de la primirea proiectului autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu, operatorul îl examinează şi, după caz, elaborează planul de aliniere pe care îl prezintă Agenţiei de Mediu spre aprobare.
(5) În cazul deciziei prevăzute la alin.(1) lit.b), operatorul, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia, completează şi definitivează dosarul tehnic în conformitate cu obiecţiile şi recomandările publicului interesat şi ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale implicate în procesul de avizare şi consultare. La solicitarea operatorului, termenul de completare a dosarului tehnic poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile.
(6) La definitivarea elaborării proiectului autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu, Agenţia de Mediu ţine cont de propunerile operatorului cu privire la conţinutul proiectului autorizaţiei, de măsurile din planul de aliniere şi de condiţiile prevăzute la art.13.
(7) Proiectul autorizaţiei integrate de mediu consultat cu operatorul este plasat pe pagina web oficială a Agenţiei de Mediu pentru consultări publice. Termenul de prezentare a obiecţiilor şi recomandărilor este de 30 de zile de la data publicării anunţului.
[Art.17 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 18. Planul de aliniere al operatorului
(1) La solicitarea operatorului, Agenţia de Mediu acordă un termen de tranziţie pentru alinierea la prevederile prezentei legi şi la cerinţele şi condiţiile din proiectul autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu.
(2) Planul de aliniere se elaborează de operator, conform structurii stabilite în anexa nr.11, şi include cel puţin măsurile de aliniere la standardele de calitate a mediului, la prevederile prezentei legi, la cerinţele şi condiţiile din proiectul autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu şi termenele de realizare a acestora. Planul se coordonează cu Agenţia de Mediu şi este parte componentă a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu.
Articolul 19. Conţinutul autorizaţiei integrate de mediu şi al autorizaţiei de mediu
(1) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu conţin cel puţin următoarele informaţii:
a) valorile-limită de emisie pentru substanţele poluante prevăzute în anexa nr.6, precum şi pentru alte substanţe poluante, care pot fi emise de instalaţia respectivă în cantităţi semnificative, luându-se în considerare natura acestora şi potenţialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul;
b) cerinţele pentru protecţia solului şi a apelor subterane, precum şi măsurile privind gestionarea deşeurilor generate de instalaţie;
c) cerinţele privind pH-ul, temperatura şi debitul evacuărilor de ape uzate. Condiţiile tehnice se aplică conform Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat de Guvern;
d) cerinţele de monitorizare a emisiilor, indicând:
1. metodologia de măsurare, frecvenţa şi procedura de evaluare; şi
2. în cazul în care se aplică art.30 alin.(4) lit.b), că rezultatele monitorizării emisiilor sunt disponibile pentru aceeaşi perioadă de timp şi pentru aceleaşi condiţii de referinţă ca şi cele corespunzătoare nivelurilor de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile;
e) cerinţele privind ţinerea evidenţei deşeurilor conform Instrucţiunii cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
f) obligaţia de a furniza Agenţiei de Mediu, cel puţin o dată pe an, informaţia obţinută în urma monitorizării emisiilor menţionate la lit.d) a prezentului alineat şi alte date necesare care permit autorităţii competente pentru protecţia mediului să verifice alinierea cu cerinţele şi condiţiile de autorizare, precum şi un rezumat al rezultatelor monitorizării emisiilor, care să permită comparaţia cu nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile în cazul aplicării art.30 alin.(4) lit.b);
g) obligaţia de a se înregistra şi de a furniza în Sistemul informaţional automatizat „Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi” rapoarte anuale privind emisiile şi transferul de poluanţi, iar în Sistemul informaţional automatizat „Managementul deşeurilor” – rapoarte privind gestionarea deşeurilor;
h) cerinţele privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid azotos (N2O), hidrofluorcarburi (HFC), perfluorcarburi (PFC), hexafluorură de sulf (SF6), emise dintr-o instalaţie exploatată în cadrul unei activităţi prevăzute în anexa nr.1 şi nr.2;
i) cerinţele de menţinere şi supraveghere periodică a măsurilor luate pentru prevenirea emisiilor în sol şi în apele subterane în conformitate cu lit.b) şi cerinţe de monitorizare periodică a solului şi a apelor subterane în ceea ce priveşte substanţele periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament, ţinând seama de posibilitatea de poluare a solului şi a apelor subterane de pe amplasamentul instalaţiei;
j) măsurile privind unele condiţii, altele decât condiţiile normale de funcţionare, cum ar fi operaţiunile de pornire şi de oprire, scurgerile, defecţiunile, opririle temporare şi încetarea definitivă a funcţionării;
k) condiţiile privind reducerea poluării la distanţe mari sau transfrontaliere;
l) condiţiile pentru evaluarea conformităţii cu valorile-limită de emisie sau o trimitere la cerinţele aplicabile specificate în alte acte normative;
m) măsurile de prevenire a poluării mediului şi de neadmitere a generării poluării semnificative;
n) cerinţele de aplicare a celor mai bune tehnici disponibile;
o) măsurile de prevenire şi reducere la minimum a generării de deşeuri, după caz, de pregătire pentru reutilizare, reciclare, valorificare sau eliminare, cu evitarea şi reducerea oricărui impact asupra mediului;
p) măsurile privind utilizarea eficientă a resurselor naturale şi a energiei;
q) cerinţele de prevenire a accidentelor industriale şi limitarea consecinţelor;
r) condiţiile specifice de protecţie a mediului, care trebuie respectate în procesul desfăşurării activităţii;
s) obligativitatea furnizării informaţiilor veridice Inspectoratului pentru Protecţia Mediului în procesul desfăşurării activităţii şi a controlului şi Agenţiei de Mediu despre orice modificări efectuate pe parcursul activităţii.
(2) În sensul alin.(1) lit.a), valorile-limită de emisie pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente, care asigură un nivel echivalent de protecţie a mediului.
Articolul 20. Cerinţe de monitorizare
(1) Cerinţele de monitorizare din autorizaţia integrată de mediu şi din autorizaţia de mediu, prevăzute la art.19 alin.(1) lit.d), se bazează, după caz, pe concluziile privind monitorizarea descrise în concluziile BAT.
(2) Frecvenţa monitorizării periodice prevăzute la art.19 alin.(1) lit.g) se stabileşte de către Agenţia de Mediu în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu pentru fiecare instalaţie.
(3) Monitorizarea periodică se efectuează cel puţin o dată la 5 ani – pentru apele subterane şi cel puţin o dată la 10 ani – pentru sol, cu excepţia cazului în care această monitorizare se bazează pe o evaluare sistematică a riscului de poluare.
Articolul 21. Regulile generale obligatorii şi standardele de calitate a mediului
(1) Agenţia de Mediu stabileşte reguli generale obligatorii care sunt executate de către operator în procesul de exploatare a unei instalaţii sau în activitatea industrială şi economică pe care o desfăşoară acesta.
(2) Regulile generale obligatorii pe categorii de activităţi se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei tehnici sau a unei tehnologii specifice, în scopul asigurării conformităţii cu prevederile art.18 şi 29.
(3) La stabilirea regulilor generale obligatorii, Agenţia de Mediu asigură o abordare integrată şi un nivel ridicat de protecţie a mediului, echivalent celui care poate fi atins prin stabilirea în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu a unor condiţii individuale corespunzătoare fiecărei instalaţii.
(4) Regulile generale obligatorii stabilite în autorizaţia integrată de mediu se actualizează luând în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile şi asigurând conformitatea cu prevederile art.24.
(5) Pentru activităţile prevăzute în anexele nr.2 şi 3, Agenţia de Mediu stabileşte reguli generale obligatorii mai puţin riguroase decât cele pentru activităţile din anexa nr.1, reieşind din riscul pe care îl au activităţile industriale şi economice asupra mediului.
(6) În situaţia în care un standard de calitate a mediului prevede condiţii mai stricte decât cele care pot fi atinse prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, Agenţia de Mediu stabileşte, în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu, măsuri suplimentare, fără a afecta alte măsuri care se aplică pentru conformarea cu standardele de calitate a mediului.
Articolul 22. Modificările substanţiale ale instalaţiilor
(1) Operatorul informează Agenţia de Mediu despre orice modificare substanţială a instalaţiilor autorizate în ceea ce priveşte caracteristicile, funcţionarea sau extinderea acestora care pot avea consecinţe asupra mediului şi prezintă o cerere de reexaminare şi reperfectare a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu, cu anexarea la cerere a documentelor confirmative ale modificărilor.
(2) Agenţia de Mediu reexaminează autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu conform prevederilor art.15–17, ţinând cont de modificările planificate de operator conform alin.(1), şi eliberează o autorizaţie integrată de mediu sau o autorizaţie de mediu actualizată, al cărei termen de valabilitate nu va depăşi termenul indicat în autorizaţia pentru care s-a solicitat actualizarea.
(3) Nicio modificare substanţială planificată a unei instalaţii nu se poate realiza fără obţinerea prealabilă a actelor de reglementare corespunzătoare etapelor de dezvoltare a unei astfel de modificări, inclusiv fără cele prevăzute de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(4) Solicitarea de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu conform alin.(1) şi (2) se referă la părţile modificate ale instalaţiei, cu aplicarea prevederilor art.15.
Articolul 23. Termenul de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
(1) Autorizaţia integrată de mediu este emisă pe un termen de 12 ani, cu dreptul de suspendare, retragere, reexaminare, actualizare şi anulare în cazul nerespectării condiţiilor autorizaţiei sau al depistării neconformităţilor.
(2) Autorizaţia de mediu este emisă pe un termen de 6 ani, cu dreptul de suspendare, retragere şi anulare în cazul nerespectării condiţiilor autorizaţiei sau al depistării neconformităţilor.
(3) După expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu, prelungirea acestuia se efectuează în conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. Cererea privind prelungirea termenului se depune cu 12 luni înainte de data expirării.
Articolul 24. Reexaminarea şi actualizarea condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu
(1) În cazul în care este întrunită cel puţin una dintre situaţiile expuse la alin.(4) sau (7), Agenţia de Mediu reexaminează în conformitate cu alin.(2)–(7) toate condiţiile autorizaţiei integrate de mediu şi le actualizează, dacă acest lucru este necesar.
(2) Agenţia de Mediu informează operatorul despre iniţierea procedurii de actualizare a condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu şi temeiul corespunzător care a generat această actualizare, solicitând operatorului să prezinte toate informaţiile necesare, în scopul reexaminării condiţiilor autorizaţiei, inclusiv rezultatele monitorizării emisiilor şi alte date, care permit efectuarea unei comparaţii a funcţionării instalaţiei cu cele mai bune tehnici disponibile descrise în concluziile BAT şi cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(3) La reexaminarea condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu, Agenţia de Mediu utilizează toate informaţiile obţinute în urma monitorizării sau a controlului de mediu.
(4) Agenţia de Mediu ia măsurile necesare astfel încât, în termen de 4 ani de la aprobarea deciziilor privind concluziile BAT aplicabile activităţii principale a unei instalaţii, să se asigure că:
a) toate condiţiile autorizaţiei integrate de mediu pentru instalaţia respectivă sunt reexaminate şi actualizate în vederea asigurării conformităţii cu prevederile prezentei legi;
b) instalaţia este conformă cu noile condiţii de autorizare.
(5) La reexaminare se iau în considerare toate concluziile BAT noi sau actualizate, aplicabile instalaţiei la data acordării autorizaţiei sau a ultimei reexaminări a acesteia.
(6) În cazul în care o instalaţie nu este vizată în niciuna dintre concluziile BAT, condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi actualizate în momentul în care evoluţia celor mai bune tehnici disponibile permite reducerea considerabilă a emisiilor.
(7) Condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi actualizate, cel puţin:
a) în cazul când poluarea generată de instalaţie este atât de semnificativă încât valorile-limită de emisie din autorizaţie trebuie să fie revizuite sau valorile-limită de emisie noi trebuie incluse în autorizaţie;
b) în cazul în care este necesară utilizarea altor tehnici din motive de siguranţă funcţională;
c) în cazul în care este necesară respectarea unui standard nou sau revizuit de calitate a mediului.
(8) Agenţia de Mediu organizează consultări asupra proiectului autorizaţiei integrate de mediu actualizat cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, inclusiv cu publicul interesat, în conformitate cu art.16.
(9) Agenţia de Mediu, ţinând cont de obiecţiile şi recomandările propuse de publicul interesat şi de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în procesul de avizare şi consultare, emite autorizaţia integrată de mediu actualizată.
Articolul 25. Suspendarea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
(1) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu se suspendă de către Agenţia de Mediu în următoarele cazuri:
a) la cererea operatorului;
b) în cazul neexecutării, în termen de cel mult 90 de zile, a prescripţiei înaintate de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului ca urmare a nerespectării condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu şi ale autorizaţiei de mediu;
c) în cazul în care se constată un potenţial pericol imediat pentru sănătatea umană sau ameninţă să aibă un efect nefavorabil semnificativ imediat asupra mediului.
(2) La constatarea repetată a încălcării condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu şi ale autorizaţiei de mediu prin neexecutarea prescripţiilor înaintate în procesul-verbal de control, întocmit de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, Agenţia de Mediu, urmare a demersului Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, suspendă autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu.
(3) Suspendarea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu se realizează pe o perioada de până la 6 luni.
(4) Operatorul anunţă, în scris, Agenţia de Mediu despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu.
(5) Agenţia de Mediu notifică Inspectoratul pentru Protecţia Mediului privind efectuarea controlului de mediu la amplasament în vederea stabilirii conformităţii.
Articolul 26. Retragerea şi anularea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
(1) Autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu se retrage în temeiul art.11 din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(2) După expirarea termenului de suspendare, dacă operatorul nu a realizat măsurile necesare pentru restabilirea conformităţii, Agenţia de Mediu retrage şi anulează autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu.
(3) În cazul în care riscurile semnificative asupra mediului şi a sănătăţii umane, cauzate de activităţile industriale şi economice, nu pot fi abordate prin reexaminarea şi actualizarea condiţiilor de autorizare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, Agenţia de Mediu retrage şi anulează autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu şi dispune încetarea activităţilor respective.
(4) În cazul în care, urmare a executării controlului de mediu, se constată că autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu au fost eliberate cu încălcarea prevederilor legislaţiei, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului solicită, prin demers, de la Agenţia de Mediu retragerea autorizaţiei.
Articolul 27. Condiţii de reglementare a activităţilor industriale şi economice desfăşurate de operator
(1) Operatorul instalaţiei, a cărui activitate este prevăzută în lista activităţilor din anexele nr.1 şi 2 şi care deţine un act permisiv de mediu emis până la intrarea în vigoare a prezentei legi, solicită emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu nu mai târziu de 5 ani de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dacă până la intrarea în vigoare a prezentei legi operatorul deţine mai multe acte permisive de mediu pentru funcţionarea unei sau a mai multor instalaţii existente pe un amplasament, autorizaţia integrată de mediu şi autorizaţia de mediu se solicită la expirarea termenului de valabilitate a primului act permisiv deţinut, după intrarea în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu de 5 ani de la momentul intrării în vigoare a acesteia.
(3) Cererea de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu se depune la Agenţia de Mediu cu 12 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a actului permisiv de mediu deţinut.
(4) În cazul în care actul permisiv de mediu deţinut expiră într-o perioadă de timp mai scurtă de 24 de luni, după intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenţia de Mediu, din oficiu, prelungeşte termenul de valabilitate a acestuia până la 24 de luni, înainte de emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu.
(5) Operatorii a căror activitate se încadrează în lista activităţilor din anexele nr.1 şi nr.2, dar care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, nu aveau obligaţia de a deţine acte permisive de mediu, solicită emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
[Art.27 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 28. Reguli generale obligatorii pentru activităţile cu risc nesemnificativ
(1) Activităţile industriale şi economice cu risc nesemnificativ asupra mediului se desfăşoară cu condiţia înregistrării acestora de către operator la Agenţia de Mediu, în conformitate cu procedura stabilită în Ghidul cu privire la emiterea autorizaţiei integrate de mediu, a autorizaţiei de mediu şi înregistrarea activităţilor, aprobat prin ordinul ministrului mediului.
(2) Activităţile industriale şi economice prevăzute în anexa nr.3 se desfăşoară în baza regulilor generale obligatorii care sunt determinate pentru genul specific fiecărei activităţi şi sunt stabilite de Agenţia de Mediu pentru fiecare operator, în scopul asigurării prevenirii efectelor nocive asupra mediului şi a sănătăţii umane.
(3) La solicitarea privind înregistrarea activităţii, Agenţia de Mediu emite în termen de 30 de zile regulile generale obligatorii.
(4) Operatorii care desfăşurau, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, activităţi industriale şi economice prevăzute în anexa nr.3 solicită regulile generale obligatorii în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(5) Regulile generale sunt obligatorii pentru a fi executate de către operator şi sunt obiect de control din partea Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.
Secţiunea a 2-a
Cele mai bune tehnici disponibile
şi valorile-limită de emisie
Articolul 29. Documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile
(1) Concluziile BAT publicate în limba română în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se adoptă ca concluzii BAT naţionale prin ordin al ministrului mediului.
(2) Ministerul Mediului urmăreşte evoluţia şi actualizarea celor mai bune tehnici disponibile şi, la publicarea oricăror concluzii BAT noi, pune la dispoziţia publicului interesat informaţiile cu privire la acestea.
(3) Agenţia de Mediu aplică concluziile BAT şi, după caz, documentele de referinţă BAT la stabilirea condiţiilor de autorizare.
(4) Agenţia de Mediu stabileşte condiţii de autorizare mai stricte decât cele rezultate din utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt prevăzute în concluziile BAT.
(5) În cazul în care Agenţia de Mediu stabileşte condiţiile de autorizare în baza uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile, care nu este descrisă în niciuna dintre concluziile BAT, aceasta se asigură că:
a) tehnica respectivă este stabilită acordând o atenţie deosebită criteriilor prevăzute în anexa nr.5; şi
b) se aplică cerinţele prevăzute la art.30.
(6) În cazul în care concluziile BAT prevăzute la alin.(5) nu includ nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, Agenţia de Mediu impune măsuri pentru ca tehnica menţionată la alin.(5) lit.a) să asigure un nivel de protecţie a mediului echivalent cu cel garantat de cele mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT.
(7) În cazul în care o activitate industrială şi economică sau un segment din procesul de producere desfăşurat în interiorul unei instalaţii nu este acoperit de niciuna dintre concluziile BAT sau dacă aceste concluzii nu iau în considerare toate efectele potenţiale asupra mediului ale activităţii sau ale segmentului dat, Agenţia de Mediu prevede, după consultarea prealabilă a operatorului, condiţiile de autorizare pe baza celor mai bune tehnici disponibile pe care le-a stabilit pentru activităţile sau pentru segmentul în cauză, cu aplicarea criteriilor prevăzute în anexa nr.5.
(8) Pentru instalaţiile exploatate în cadrul activităţilor prevăzute în anexa nr.1 pct.6 subpct.8), prevederile alin.(3)–(6) se aplică cu condiţia asigurării bunăstării animalelor.
[Art.29 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 30. Valori-limită de emisie, parametri şi măsuri tehnice echivalente
(1) Valorile-limită de emisie pentru substanţele poluante se stabilesc în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia, neluându-se în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.
(2) În cazul evacuărilor indirecte de substanţe poluante în apă, la stabilirea valorilor-limită de emisie ale instalaţiei se ia în considerare efectul unei staţii de preepurare şi/sau epurare, cu condiţia să fie asigurat un nivel echivalent de protecţie a mediului în întregul său, prevăzut de normativele şi standardele de calitate a mediului, astfel încât aceasta să nu conducă la un nivel mai ridicat de poluare a mediului.
(3) Stabilirea valorilor-limită de emisie, a parametrilor şi a măsurilor tehnice echivalente se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, prevăzute la art.19 alin.(1) lit.a)–j) şi la alin.(2) al prezentului articol, fără a impune utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii şi fără a aduce atingere prevederilor art.21 alin.(6).
(4) Agenţia de Mediu stabileşte valorile-limită de emisie care asigură că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt prevăzute în concluziile BAT prin:
a) stabilirea unor valori-limită de emisie pentru aceleaşi perioade sau pentru perioade mai scurte de timp, precum şi în aceleaşi condiţii de referinţă ca şi nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
b) stabilirea unor valori-limită de emisie diferite de cele prevăzute la lit.a).
(5) În cazul în care se aplică prevederile alin.(4) lit.b), Agenţia de Mediu evaluează rezultatele monitorizării emisiilor, cel puţin o dată pe an, pentru a se asigura că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu au depăşit nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(6) Agenţia de Mediu, prin derogare de la prevederile alin.(4) şi (5) şi fără a aduce atingere art.21 alin.(6), poate stabili în cazuri specifice valori-limită de emisie mai puţin riguroase.
(7) Excepţia prevăzută la alin.(6) se aplică numai în situaţiile în care, în baza unei evaluări, se demonstrează că respectarea valorilor-limită de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT presupune costuri disproporţionat de mari în comparaţie cu beneficiile pentru mediu, luând în considerare următoarele:
a) amplasarea geografică a instalaţiei sau condiţiile locale de mediu; sau
b) caracteristicile tehnice ale instalaţiei în cauză.
(8) Agenţia de Mediu, la emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, prezintă într-o notă anexată la autorizaţie motivele aplicării prevederilor alin.(7), incluzând rezultatul evaluării şi justificarea condiţiilor impuse.
(9) Valorile-limită de emisie stabilite pentru instalaţiile mari de ardere, în conformitate cu alin.(7), nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.10, astfel încât să se asigure că instalaţia nu produce niciun risc semnificativ şi se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului.
(10) Agenţia de Mediu reevaluează aplicarea prevederilor alin.(6), (7) şi (9) la reexaminarea condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu în temeiul art.24.
(11) Agenţia de Mediu acordă derogări temporare de la prevederile alin.(3)–(5) ale prezentului articol şi ale art.4 alin.(2) lit.a) şi b) pentru testarea şi utilizarea unor tehnici emergente, pe o perioadă totală de cel mult 9 luni, cu condiţia că, la expirarea perioadei menţionate, utilizarea acestor tehnici să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puţin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
Capitolul IV
ACCESUL LA INFORMAŢIE ŞI PARTICIPAREA PUBLICULUI INTERESAT
LA LUAREA DECIZIEI PRIVIND AUTORIZAŢIA INTEGRATĂ
DE MEDIU ŞI AUTORIZAŢIA DE MEDIU
Articolul 31. Accesul la informaţie
(1) Solicitările de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu se publică pe pagina web oficială a Agenţiei de Mediu.
(2) În urma luării deciziei privind emiterea, reexaminarea sau actualizarea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu, Agenţia de Mediu pune la dispoziţia publicului interesat următoarele informaţii:
a) decizia privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu, inclusiv copiile autorizaţiilor cu actualizările ulterioare;
b) motivele pe care se întemeiază decizia;
c) rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare la emiterea deciziei respective;
d) titlul documentelor de referinţă BAT relevante pentru instalaţia sau activitatea autorizată;
e) metoda utilizată pentru determinarea condiţiilor de autorizare menţionate la art.13;
f) valorile-limită de emisie în raport cu cele mai bune tehnici disponibile şi cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile;
g) în cazul în care s-a acordat o derogare în conformitate cu art.30 alin.(6)–(10), motivele specifice ale acordării acesteia pe baza criteriilor prevăzute la art.30 alin.(7) şi a condiţiilor impuse;
h) informaţia cu privire la măsurile luate de către operator la încetarea definitivă a activităţii sau la închiderea amplasamentului, în conformitate cu art.14;
i) rezultatele monitorizării emisiilor impuse, astfel cum sunt prevăzute în condiţiile autorizaţiei integrate de mediu şi ale autorizaţiei de mediu.
(3) Informaţiile prevăzute la alin.(2) lit.a), b) şi g) se pun la dispoziţia publicului interesat, inclusiv pe pagina web oficială a Agenţiei de Mediu.
Articolul 32. Registrul electronic al operatorilor
(1) Înregistrarea în Registrul electronic al operatorilor şi radierea din acesta se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu prevederile Ghidului cu privire la emiterea autorizaţiei integrate de mediu, a autorizaţiei de mediu şi înregistrarea activităţilor, aprobat prin ordinul ministrului mediului.
(2) Registrul electronic al operatorilor conţine datele de identificare ale operatorilor, clasificaţi după categoria de risc asupra mediului conform activităţilor prevăzute în anexele nr.1–3, adresa juridică a operatorului şi a amplasamentului, data înregistrării acestora, numărul autorizaţiei integrate de mediu sau al autorizaţiei de mediu, sau al scrisorii privind înregistrarea operatorilor, precum şi termenul de valabilitate a autorizaţiei.
Articolul 33. Participarea publicului interesat la luarea deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu
(1) Publicul interesat beneficiază din timp de posibilitatea de a participa la:
a) emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu pentru instalaţiile noi şi cele existente;
b) emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu pentru orice modificare substanţială a instalaţiilor existente;
c) emiterea sau la actualizarea autorizaţiei integrate de mediu pentru o instalaţie în cazul căreia s-a propus aplicarea art.30 alin.(6)–(10);
d) reexaminarea şi la actualizarea autorizaţiei integrate de mediu sau a condiţiilor de autorizare pentru o instalaţie, în conformitate cu art.24 alin.(7) lit.a).
(2) Participarea publicului interesat la procedurile de autorizare se realizează în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa nr.4 a prezentei legi şi cu prevederile Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.
Articolul 34. Accesul la justiţie
(1) Publicul care are un interes legitim sau se consideră lezat într-un drept al său se poate adresa în instanţa de judecată pentru a contesta din punct de vedere procedural deciziile, actele sau omisiunile care fac obiectul participării acestuia la luarea deciziilor, prevăzute de prezenta lege.
(2) Publicul interesat aplică procedurile de executare a căilor de atac în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
Capitolul V
DISPOZIŢII SPECIALE PENTRU INSTALAŢIILE
DE ARDERE
Secţiunea 1
Instalaţii mari de ardere
Articolul 35. Domeniul de aplicare
(1) În sensul prezentei secţiuni, instalaţiile mari de ardere sunt instalaţiile care au o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.
(2) Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică:
a) instalaţiilor de ardere care utilizează produsele de ardere pentru încălzirea directă, pentru uscarea obiectelor ori a materialelor sau pentru orice alt tratament aplicat acestora;
b) instalaţiilor postardere care sunt proiectate pentru purificarea gazelor reziduale prin ardere şi care nu sunt exploatate ca instalaţii de ardere independente;
c) instalaţiilor de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitică;
d) instalaţiilor pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
e) reactoarelor folosite în industria chimică;
f) cuptoarelor de preîncălzire a cocsului;
g) cauperelor;
h) oricărui echipament tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;
i) turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz folosite pe platformele maritime;
j) instalaţiilor care utilizează drept combustibil orice deşeuri solide sau lichide, cu excepţia deşeurilor menţionate la art.3 în noţiunea „biomasă” lit.b).
Articolul 36. Reguli de agregare pentru instalaţii mari de ardere
(1) În cazul în care gazele reziduale de la 2 sau mai multe instalaţii mari de ardere sunt evacuate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră o singură instalaţie mare de ardere, iar pentru calcularea puterii termice instalate totale, capacităţile acestora se însumează.
(2) Agenţia de Mediu emite o singură autorizaţie integrată de mediu în cazul în care 2 sau mai multe instalaţii mari de ardere, care au fost autorizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt amplasate astfel încât, având în vedere factorii tehnici şi economici, gazele reziduale produse de acestea pot fi evacuate printr-un coş comun. Ansamblul format de aceste instalaţii se consideră o singură instalaţie mare de ardere, iar capacităţile acestora se însumează pentru calcularea puterii termice totale.
(3) La calcularea puterii termice instalate totale a unei combinaţii de instalaţii mari de ardere menţionate la alin.(1) şi (2), instalaţiile mari de ardere individuale cu o putere termică instalată mai mică de 15 MW nu sunt luate în considerare.
Articolul 37. Valori-limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere
(1) Gazele reziduale de la instalaţiile mari de ardere sunt evacuate în mod controlat, prin intermediul unui coş care conţine unul sau mai multe canale.
(2) Înălţimea coşului este calculată luând în considerare condiţiile de evacuare a gazelor reziduale, astfel încât să se protejeze mediul şi sănătatea umană.
(3) Autorizaţiile emise pentru instalaţiile care au în componenţa lor instalaţii mari de ardere autorizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de această dată includ condiţii care să asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 partea 1.
(4) Autorizaţiile emise pentru instalaţiile care cuprind instalaţii mari de ardere ce nu cad sub incidenţa alin.(3) includ condiţii prin care să se asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 partea a 2-a.
(5) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 părţile 1 şi 2 se aplică emisiilor evacuate prin fiecare coş comun, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În cazul în care anexa nr.10 prevede că valorile-limită de emisie se pot aplica unei părţi a instalaţiei mari de ardere care are un număr limitat de ore de funcţionare, valorile-limită respective se aplică emisiilor părţii respective a instalaţiei, dar sunt stabilite în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(6) În cazul în care operatorul nu poate să respecte valorile-limită de emisie prevăzute la alin.(3) şi (4) pentru dioxidul de sulf din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf, ca urmare a unei crize considerabile, Agenţia de Mediu poate acorda o derogare, pentru o perioadă de maximum 6 luni, de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie menţionate pentru o instalaţie mare de ardere care foloseşte, în mod normal, combustibil cu conţinut redus de sulf.
(7) Agenţia de Mediu poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alin.(3) şi (4) în cazul în care o instalaţie mare de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor tipuri de combustibil din cauza unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu gaz şi, din acest motiv, ar trebui să fie dotată cu un echipament secundar de reducere a emisiilor. Perioada pentru care se acordă derogarea nu trebuie să depăşească 10 zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate stringentă de a menţine alimentarea cu energie.
(8) Operatorul informează imediat Agenţia de Mediu cu privire la fiecare caz specific prevăzut la alin.(7).
(9) În cazul extinderii unei instalaţii mari de ardere, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 partea a 2-a se aplică părţii extinse a instalaţiei afectate de modificare şi sunt stabilite în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(10) În cazul în care modificarea unei instalaţii mari de ardere generează riscuri asupra mediului şi afectează o parte a instalaţiei cu o putere termică mai mare sau egală cu 50 MW, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 partea a 2-a se aplică acelei părţi a instalaţiei care a fost modificată, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(11) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 părţile 1 şi 2 nu se aplică instalaţiilor mari de ardere cu motoare diesel şi cazanelor de recuperare din cadrul instalaţiilor de fabricare a celulozei.
Articolul 38. Funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor de la instalaţiile mari de ardere
(1) Autorizaţia integrată de mediu prevede condiţiile cu privire la funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni ale echipamentelor de reducere a emisiilor.
(2) În cazul unei funcţionări necorespunzătoare sau al unor defecţiuni ale echipamentelor de reducere a emisiilor, care nu permit reluarea funcţionării în condiţii normale în termen de 24 de ore, Agenţia de Mediu solicită operatorului să reducă sau să oprească funcţionarea instalaţiei mari de ardere ori să exploateze instalaţia folosind combustibili mai puţin poluanţi.
(3) Operatorul, în termen de 24 de ore din momentul funcţionării necorespunzătoare sau al defectării echipamentelor de reducere a emisiilor, informează, în scris, Agenţia de Mediu.
(4) Durata cumulată a perioadelor în care instalaţia funcţionează fără echipament secundar de reducere a emisiilor corespunzător nu poate depăşi 120 de ore pe parcursul a 12 luni.
(5) Fără a aduce atingere standardelor de calitate a mediului, Agenţia de Mediu acordă derogări de la termenele-limită prevăzute la alin.(2) şi (4) în cazul în care există o necesitate stringentă de a menţine alimentarea cu energie sau instalaţia mare de ardere cu defecţiuni urmează a fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp cu o altă instalaţie.
Articolul 39. Instalaţii mari de ardere cu combustibil multiplu
(1) Pentru instalaţiile mari de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan 2 sau mai multe tipuri de combustibil, Agenţia de Mediu stabileşte valorile-limită de emisie, cu respectarea următoarelor etape:
a) stabilirea valorii-limită de emisie pentru fiecare substanţă poluantă în parte, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii mari de ardere, în conformitate cu anexa nr.10 părţile 1 şi 2;
b) determinarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de tipul de combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii-limită individuale de emisie menţionată la lit.a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulţirii fiind împărţit la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;
c) agregarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de tipul de combustibil.
(2) Pentru instalaţiile mari de ardere cu combustibil multiplu, prevăzute la art.37 alin.(3), care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alte tipuri de combustibil, după caz, în locul valorilor-limită de emisie determinate conform prevederilor alin.(1) al prezentului articol se aplică valori-limită de emisie stabilite astfel:
a) dacă, pe parcursul funcţionării instalaţiei mari de ardere, proporţia combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii este mai mare sau egală cu 50%, valoarea-limită de emisie este cea prevăzută în anexa nr.10 partea 1 pentru combustibilul determinant;
b) dacă, pe parcursul funcţionării instalaţiei mari de ardere, proporţia combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii este mai mică de 50%, la determinarea valorii-limită de emisie se parcurg următoarele etape:
1. se iau valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.10 partea 1 pentru fiecare tip de combustibil utilizat, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalaţiei mari de ardere;
2. se calculează valoarea-limită de emisie a combustibilului determinant prin înmulţirea cu 2 a valorii-limită de emisie stabilite pentru combustibilul respectiv în conformitate cu pct.1 şi prin scăderea din acest produs al valorii-limită de emisie a combustibilului utilizat a celei mai mici valori-limită de emisie, astfel cum este prevăzut în anexa nr.10 partea 1, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalaţiei mari de ardere;
3. se determină valorile-limită de emisie ponderate pentru fiecare tip de combustibil utilizat prin înmulţirea valorii-limită de emisie stabilite la pct.1 şi 2 cu puterea termică a combustibilului în cauză şi prin împărţirea produsului respectivei înmulţiri la suma puterilor termice produse de toţi combustibilii;
4. se însumează valorile-limită de emisie ponderate ale combustibililor determinate la pct.3.
(3) Pentru instalaţiile mari de ardere cu combustibil multiplu, prevăzute la art.37 alin.(3), care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alte tipuri de combustibil, după caz, în locul valorilor-limită de emisie determinate conform prevederilor alin.(1) sau (2) ale prezentului articol se aplică valorile-limită medii de emisie pentru dioxidul de sulf prevăzute în anexa nr.10 partea a 5-a.
Articolul 40. Monitorizarea emisiilor în aer de la instalaţiile mari de ardere
(1) Monitorizarea substanţelor poluante emise în aer se desfăşoară de către operator în conformitate cu anexa nr.10 partea a 3-a.
(2) Instalarea şi funcţionarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul controlului şi testelor anuale de supraveghere prevăzute în anexa nr.10 partea a 3-a.
(3) Agenţia de Mediu stabileşte localizarea punctelor de prelevare sau de măsurare utilizate pentru monitorizarea emisiilor.
(4) Rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate de către operator Agenţiei de Mediu şi Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, astfel încât să permită verificarea respectării condiţiilor de funcţionare şi valorilor-limită de emisie incluse în autorizaţie.
(5) Valorile-limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condiţiile prevăzute în anexa nr.10 partea a 4-a sunt îndeplinite.
Secţiunea a 2-a
Instalaţiile medii de ardere
Articolul 41. Domeniul de aplicare
(1) În sensul prezentei secţiuni, instalaţiile medii de ardere sunt:
a) instalaţiile cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică de 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat;
b) combinaţiile formate din instalaţii medii de ardere noi cărora li se aplică regulile de agregare prevăzute în alin.(2) al prezentului articol, inclusiv în cazul unei combinaţii care are puterea termică instalată totală mai mare sau egală cu 50 MW, cu excepţia cazului în care această combinaţie formează o instalaţie de ardere care cade sub incidenţa art.36 alin.(3).
(2) O combinaţie formată din două sau mai multe instalaţii medii de ardere noi, prevăzute în anexa nr.2, se consideră drept o singură instalaţie medie de ardere în sensul prezentei legi, iar puterea termică instalată a acestora se însumează în scopul calculării puterii termice instalate totale a instalaţiei, în cazul în care gazele reziduale ale acestor instalaţii medii de ardere:
a) sunt evacuate printr-un coş comun;
b) pot fi evacuate printr-un coş comun, luând în considerare factorii tehnici şi economici, la decizia Agenţiei de Mediu.
(3) Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică:
a) instalaţiilor de ardere care cad sub incidenţa capitolului V secţiunea 1 sau a capitolului VI;
b) instalaţiilor de ardere din exploataţiile agricole cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 5 MW, care utilizează drept combustibil exclusiv gunoi de grajd neprelucrat, provenit de la păsări de curte, conform art.11 lit.a) al Legii nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;
c) instalaţiilor de ardere care utilizează produse gazoase de ardere pentru încălzirea directă, pentru uscarea obiectelor ori a materialelor sau pentru orice alt tratament aplicat acestora;
d) instalaţiilor de ardere care utilizează produse gazoase de ardere pentru încălzirea directă cu gaz a unor spaţii interioare în scopul îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
e) instalaţiilor de postardere care sunt proiectate pentru purificarea prin ardere a gazelor reziduale din procesele industriale şi care nu funcţionează ca instalaţii medii de ardere independente;
f) oricărui dispozitiv tehnic utilizat la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;
g) instalaţiilor pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;
h) instalaţiilor pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
i) reactoarelor utilizate în industria chimică;
j) cauperelor;
k) instalaţiilor medii de ardere care ard combustibili de rafinărie, individual sau împreună cu alte tipuri de combustibil, pentru producerea de energie în cadrul rafinăriilor de ţiţei şi gaz;
l) cazanelor de recuperare din cadrul instalaţiilor de fabricare a celulozei;
m) activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau de testare ce vizează instalaţiile medii de ardere.
Articolul 42. Autorizarea şi înregistrarea instalaţiilor medii de ardere
(1) Operarea instalaţiilor medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 5 MW şi mai mică de 50 MW se desfăşoară în baza autorizaţiei de mediu emisă pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în anexa nr.2.
(2) Operarea instalaţiilor medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică de 5 MW se desfăşoară cu condiţia înregistrării acestora în conformitate cu procedura stabilită în Ghidul cu privire la emiterea autorizaţiei integrate de mediu, a autorizaţiei de mediu şi înregistrarea activităţilor, aprobat prin ordinul ministrului mediului.
(3) Autorizarea instalaţiilor medii de ardere existente, prevăzute la alin.(1) al prezentului articol, se realizează conform prevederilor art.27.
(4) Înregistrarea instalaţiilor medii de ardere existente prevăzute la alin.(2) se realizează de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Articolul 43. Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere
(1) Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere sunt stabilite în anexa nr.8.
(2) De la 1 ianuarie 2025, emisiile în atmosferă de SO2, NOx şi de pulberi provenite de la o instalaţie medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.8 partea 1 tabelele nr.2 şi 3. De la 1 ianuarie 2030, emisiile în atmosferă de SO2, NOx şi de pulberi provenite de la o instalaţie medie de ardere existentă cu o putere termică instalată mai mică sau egală cu 5 MW nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.8 partea 1 tabelele nr.1 şi 3.
(3) Instalaţiile medii de ardere existente care nu funcţionează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, sunt exceptate de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.8 partea 1 tabelele nr.1–3.
(4) Instalaţiile medii de ardere existente care nu funcţionează mai mult de 1000 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, sunt exceptate de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.8 partea 1 tabelele nr.1–3 dacă sunt exploatate pentru producerea de energie termică în condiţii meteorologice cu temperaturi excepţional de scăzute.
(5) În situaţiile prevăzute la alin.(3) şi (4) se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 200 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor care ard combustibili solizi.
(6) De la 1 ianuarie 2030, instalaţiile medii de ardere existente care fac parte din „sisteme izolate mici” sau „microsisteme izolate” respectă valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.8 partea 1 tabelele nr.1–3.
(7) Până la 1 ianuarie 2030, instalaţiile medii de ardere existente cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW sunt exceptate de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.8, cu condiţia ca cel puţin 50% din producţia de energie termică utilă a instalaţiei, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, să fie distribuite sub formă de aburi sau apă caldă unei reţele publice de termoficare. În situaţia unei astfel de excepţii, valorile-limită de emisie stabilite de Agenţia de Mediu nu depăşesc 1100 mg/Nm3 pentru SO2 şi 150 mg/Nm3 pentru pulberi.
(8) Până la 1 ianuarie 2030, instalaţiile medii de ardere care folosesc biomasa solidă drept combustibil principal sunt exceptate de obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie pentru pulberi stabilite în anexa nr.8, cu condiţia că aceste instalaţii să fie situate în zone în care, potrivit evaluărilor realizate în concordanţă cu prevederile Legii nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic, este asigurată conformitatea cu valorile-limită impuse pentru substanţele poluante pentru care se realizează evaluarea calităţii aerului.
(9) În situaţia unei astfel de excepţii prevăzute la alin.(8), valorile-limită de emisie stabilite de Agenţia de Mediu nu depăşesc 150 mg/Nm3 pentru pulberi.
(10) Agenţia de Mediu se va asigura că nu se produce nicio poluare semnificativă şi că se obţine un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
(11) Până la 1 ianuarie 2030, instalaţiile medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW, exploatate în scopul alimentării staţiilor de comprimare a gazelor naturale necesare pentru a asigura securitatea şi siguranţa sistemului naţional de transport al gazelor naturale, sunt exceptate de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie de NOx prevăzute în anexa nr.8 partea 1 tabelul nr.3.
(12) De la intrarea în vigoare a prezentei legi, emisiile în atmosferă de SO2, NOx şi de pulberi provenite de la instalaţiile medii de ardere noi nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.8 partea a 2-a.
(13) Instalaţiile medii de ardere noi care nu funcţionează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 3 ani, sunt exceptate de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.8 partea a 2-a. În situaţia unei astfel de excepţii se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 100 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor care ard combustibili solizi.
(14) În zonele şi aglomerările, prevăzute în Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic, Agenţia de Mediu evaluează necesitatea de a aplica pentru fiecare instalaţie medie de ardere din aceste zone şi aglomerări valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta lege, ca măsură a planului de calitate a aerului, elaborat pentru acea zonă şi aglomerare.
(15) În cazul în care operatorul nu poate să respecte valorile-limită de emisie prevăzute la alin.(2) şi (12) pentru dioxidul de sulf din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf, ca urmare a unui deficit grav, Agenţia de Mediu poate acorda o derogare, pentru o perioadă de maximum 6 luni, de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie menţionate, pentru o instalaţie medie de ardere care utilizează, în mod normal, combustibil cu conţinut redus de sulf.
(16) Agenţia de Mediu poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la alin.(2) şi (12) în cazul în care o instalaţie medie de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor tipuri de combustibil din cauza unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu gaz şi, din acest motiv, ar trebui să fie dotată cu un echipament secundar de reducere a emisiilor. Perioada pentru care se acordă derogarea nu trebuie să depăşească 10 zile, cu excepţia cazului în care operatorul demonstrează Agenţiei de Mediu că e nevoie de o perioadă mai îndelungată.
(17) Agenţia de Mediu informează Ministerul Mediului cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu alin.(15) şi (16), în termen de 5 zile de la acordarea acesteia.
(18) Pentru instalaţiile medii de ardere cu combustibil multiplu, Agenţia de Mediu stabileşte valorile-limită de emisie respectând următoarele etape:
a) stabilirea valorii-limită de emisie pentru fiecare combustibil în parte, astfel cum este stabilită în anexa nr.8;
b) determinarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de tipul de combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii-limită de emisie individuale menţionată la lit.a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulţirii fiind împărţit la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor; şi
c) agregarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de tipul de combustibil.
(19) În cazul nerespectării valorilor-limită de emisie stabilite în anexa nr.8, operatorul ia măsurile necesare pentru a asigura restabilirea conformităţii, în cel mai scurt timp posibil, fără a aduce atingere măsurilor necesare în corespundere cu art.45.
Articolul 44. Monitorizarea emisiilor de la instalaţiile medii de ardere
(1) Operatorii instalaţiilor medii de ardere monitorizează emisiile de substanţe poluante în aer în conformitate cu prevederile anexei nr.9 partea 1, în condiţiile stabilite de către Agenţia de Mediu în autorizaţia de mediu sau în regulile generale obligatorii.
(2) Pentru instalaţiile medii de ardere cu combustibil multiplu, monitorizarea emisiilor de substanţe poluante în aer se efectuează de către operatori în timpul arderii unui combustibil sau a unei combinaţii de combustibili care conduce la cel mai înalt nivel al emisiilor şi în perioada funcţionării în condiţii normale.
(3) Operatorul ţine evidenţa rezultatelor monitorizării emisiilor şi prelucrează aceste rezultate în scopul verificării respectării valorilor-limită de emisie în conformitate cu normele stabilite în anexa nr.9 partea a 2-a.
(4) Pentru instalaţiile medii de ardere care utilizează echipamente secundare de reducere a emisiilor în vederea respectării valorilor-limită de emisie, operatorul păstrează evidenţa înregistrărilor sau a informaţiilor care atestă funcţionarea efectivă continuă a acestor echipamente.
Articolul 45. Verificarea conformităţii instalaţiilor medii de ardere
(1) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului evaluează conformitatea valorilor-limită de emisie rezultate în urma monitorizării efectuate de operator şi validate de către acesta, astfel cum este prevăzut în anexa nr.9, în raport cu valorile-limită de emisie stabilite în autorizaţia de mediu sau în regulile generale obligatorii în corespundere cu prevederile anexei nr.8.
(2) În scopul evaluării conformităţii instalaţiilor medii de ardere cu cerinţele prezentei legi, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului instituie un sistem de inspecţii de mediu.
(3) În cazul neconformării instalaţiilor medii de ardere cu cerinţele prezentei legi, pe lângă măsurile pe care operatorii sunt obligaţi să le aplice în temeiul prevederilor art.43 alin.(19), Inspectoratul pentru Protecţia Mediului solicită acestora să ia orice măsuri suplimentare pe care le consideră necesare pentru a asigura restabilirea neîntârziată a conformităţii.
(4) În cazul în care neconformităţile generează impact semnificativ asupra calităţii aerului din zonă, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului dispune întreruperea funcţionării instalaţiilor medii de ardere până la restabilirea conformităţii.
(5) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului stabileşte normele privind tipul, frecvenţa şi formatul informaţiilor referitoare la evenimentele care au condus la apariţia neconformităţilor, pe care operatorii instalaţiilor medii de ardere trebuie să le transmită acestuia.
Capitolul VI
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND INSTALAŢIILE DE INCINERARE
ŞI COINCINERARE A DEŞEURILOR
Articolul 46. Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor care incinerează sau coincinerează deşeuri solide sau lichide.
(2) Prezentul capitol nu se aplică instalaţiilor de gazeificare sau piroliză dacă gazele rezultate în urma acestui tratament termic al deşeurilor sunt purificate în asemenea măsură încât nu mai constituie deşeuri înainte de incinerare şi nu mai pot genera emisii mai ridicate decât cele care rezultă din arderea gazului natural.
(3) În sensul prezentului capitol, instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor includ toate liniile de incinerare sau de coincinerare; instalaţiile de recepţie, de stocare şi de tratare prealabilă a deşeurilor existente pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanele; instalaţiile de tratare a gazelor reziduale; instalaţiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor şi a apelor uzate; coşurile de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare sau de coincinerare, de înregistrare şi monitorizare a condiţiilor de incinerare sau coincinerare.
(4) Dacă pentru tratamentul termic al deşeurilor se aplică procesele, altele decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalaţia de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor include atât procesul de tratament termic, cât şi procesul de incinerare ulterioară.
(5) În cazul în care coincinerarea deşeurilor are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci tratarea termică a deşeurilor, instalaţia este considerată ca o instalaţie de incinerare a deşeurilor.
(6) Prevederile prezentului capitol nu se aplică:
a) instalaţiilor în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
1. deşeurile menţionate la art.3 în noţiunea „biomasă” lit.b);
2. deşeurile radioactive;
3. carcasele de animale prevăzute în Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;
b) instalaţiilor de cercetare, de dezvoltare şi de testare, care vizează ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.
Articolul 47. Solicitarea şi condiţiile de autorizare pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor
(1) Funcţionarea instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor se realizează în baza autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu.
(2) Pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor, dosarul tehnic prevăzut la art.15 conţine suplimentar o descriere a măsurilor ce garantează îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a) instalaţia este concepută, echipată, întreţinută şi exploatată astfel încât să fie respectate prevederile prezentului capitol, ţinând cont de categoriile de deşeuri incinerate sau coincinerate;
b) căldura rezultată prin incinerare şi coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;
c) reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive şi, după caz, reciclate;
d) eliminarea reziduurilor a căror generare nu poate fi evitată ori redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea Legii nr.209/2016 privind deşeurile.
(3) Autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor conţine suplimentar următoarele date:
a) lista tuturor tipurilor de deşeuri care pot fi tratate utilizând, dacă este posibil, cel puţin tipurile de deşeuri prevăzute în Lista deşeurilor, aprobată de Guvern, cuprinzând, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri din fiecare tip;
b) capacitatea totală de incinerare sau de coincinerare a instalaţiei;
c) valorile-limită de emisie în aer şi apă;
d) cerinţele privind pH-ul, temperatura şi debitul evacuărilor de ape uzate;
e) procedurile şi frecvenţele de prelevare a probelor şi de măsurare care trebuie utilizate pentru a respecta condiţiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;
f) durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare, în timpul cărora emisiile în atmosferă şi evacuările de ape uzate pot depăşi valorile-limită de emisie prevăzute.
(4) Autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu emisă pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor periculoase include suplimentar faţă de cerinţele de la alin.(3) următoarele informaţii:
a) o listă a cantităţilor de deşeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate;
b) debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maxim de policlorobifenili, pentaclorofenol, clor, fluor, sulf, metale grele şi de alte substanţe poluante.
(5) Agenţia de Mediu stabileşte categoriile de deşeuri care se includ în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu şi care pot fi coincinerate în anumite categorii de instalaţii de coincinerare a deşeurilor.
(6) Agenţia de Mediu reexaminează periodic şi actualizează, după caz, condiţiile autorizaţiei integrate de mediu conform art.24.
Articolul 48. Exploatarea instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor
(1) Exploatarea instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor se realizează conform Regulamentului privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
(2) În sensul prezentului capitol, este considerată modificare substanţială a instalaţiei o modificare survenită în exploatarea unei instalaţii de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor care tratează numai deşeuri nepericuloase în cadrul unei instalaţii care face obiectul emiterii autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu şi care implică incinerarea sau coincinerarea de deşeuri periculoase.
Capitolul VII
DISPOZIŢII SPECIALE APLICABILE ACTIVITĂŢILOR ŞI INSTALAŢIILOR
CARE UTILIZEAZĂ SOLVENŢI ORGANICI
Articolul 49. Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică activităţilor care sunt prevăzute în anexa nr.12 partea 1 şi care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea a 2-a din anexa respectivă.
Articolul 50. Înlocuirea substanţelor periculoase
Substanţele sau amestecurile, clasificate ca fiind substanţe cancerigene, mutagene sau toxice, cărora le sunt atribuite ori pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F, din cauza conţinutului lor în compuşi organici volatili, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil şi în cel mai scurt timp, cu substanţe sau amestecuri mai puţin nocive.
Articolul 51. Controlul emisiilor, monitorizarea emisiilor, respectarea valorilor-limită de emisie şi rapoartele privind conformarea
(1) Operatorul aplică măsurile necesare prin care să se asigure că instalaţia este conformă cu una dintre următoarele condiţii:
a) respectă valorile-limită de emisie a gazelor reziduale, valorile-limită pentru emisiile fugitive sau totale, cantitatea de compuşi organici volatili utilizaţi, precum şi celelalte cerinţe prevăzute în anexa nr.12 părţile 2 şi 3;
b) aplică o schemă de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili prevăzută în anexa nr.12 partea a 5-a, cu condiţia să atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea pe care ar realiza-o aplicând valorile-limită de emisie menţionate la lit.a).
(2) Agenţia de Mediu permite ca emisiile instalaţiei să depăşească valoarea-limită de emisie prevăzută la alin.(1) lit.a), cu condiţia că niciun risc semnificativ asupra mediului sau a sănătăţii umane nu se anticipează şi operatorul demonstrează că instalaţia nu poate, din punct de vedere tehnic şi economic, să respecte valoarea-limită pentru emisiile fugitive şi că se aplică cele mai bune tehnici disponibile.
(3) Acordarea excepţiei prevăzute la alin.(2) se aplică în baza avizului emis de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
(4) Pentru activităţile de acoperire prevăzute în anexa nr.12 partea a 2-a pct.8, care nu pot fi efectuate în condiţii controlate, Agenţia de Mediu permite ca emisiile din instalaţie să nu respecte cerinţele prevăzute la alin.(1) în cazul în care operatorul demonstrează autorităţii competente că o astfel de conformare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi că sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile.
(5) Emisiile de compuşi organici volatili cărora le sunt atribuite ori pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D ori H360F sau emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 ori H351 sunt verificate în condiţii controlate, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, cu scopul de a proteja mediul şi sănătatea umană, şi nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr.12 partea a 4-a.
(6) Instalaţiile care sunt exploatate în două sau mai multe activităţi, fiecare depăşind pragurile de consum stabilite în anexa nr.12 partea a 2-a, îndeplinesc următoarele condiţii:
a) pentru substanţele indicate la alin.(5), se respectă cerinţele pentru fiecare activitate în parte;
b) pentru toate celelalte substanţe, altele decât cele prevăzute la lit.a):
1. se respectă prevederile alin.(1) pentru fiecare activitate în parte; sau
2. să se atingă un nivel al emisiilor totale de compuşi organici volatili aflat sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea pct.1.
(7) În cursul operaţiunilor de pornire şi de oprire sunt luate toate măsurile de precauţie corespunzătoare pentru a reduce la minim emisiile de compuşi organici volatili.
(8) Agenţia de Mediu stabileşte în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu cerinţe pentru ca monitorizarea emisiilor să se desfăşoare conform anexei nr.12 partea a 6-a.
(9) Valorile-limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în anexa nr.12 partea a 8-a.
(10) Operatorul furnizează Agenţiei de Mediu, o dată pe an şi/sau la cerere, date care să îi permită acesteia să verifice conformarea cu următoarele condiţii, după caz:
a) valorile-limită de emisie pentru gazele reziduale, valorile-limită pentru emisiile fugitive şi totale ale compuşilor organici volatili;
b) cerinţele specificate în schema de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili prevăzută în anexa nr.12 partea a 5-a;
c) derogările acordate în conformitate cu alin.(2) şi (4).
(11) Raportul privind conformarea include, după caz, un plan de gestionare a solvenţilor organici, întocmit în conformitate cu anexa nr.12 partea a 7-a.
Articolul 52. Modificări substanţiale ale instalaţiilor existente
(1) O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenţi organici utilizaţi într-o instalaţie existentă, atunci când aceasta funcţionează în condiţii altele decât cele privind operaţiunile de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, este considerată modificare substanţială dacă are ca efect o creştere a emisiei de compuşi organici volatili de peste:
a) 25% – pentru instalaţiile care sunt exploatate în cadrul activităţilor prevăzute în anexa nr.12 partea a 2-a pct.1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 şi care au un consum de solvenţi organici situat la pragul minim sau în cadrul activităţilor care sunt menţionate la celelalte puncte din anexa nr.12 partea a 2-a şi care au un consum de solvenţi organici mai mic de 10 tone/an;
b) 10% – pentru toate celelalte instalaţii.
(2) În cazul în care o instalaţie existentă suferă o modificare substanţială sau în cazul în care o instalaţie intră pentru prima dată în domeniul de aplicare a prezentei legi în urma unei modificări substanţiale, acea parte a instalaţiei care suferă o modificare substanţială este tratată fie ca o instalaţie nouă, fie ca o instalaţie existentă, cu condiţia ca valoarea-limită pentru emisiile totale ale întregii instalaţii să nu depăşească valoarea-limită care ar fi fost atinsă în cazul în care partea de instalaţie modificată substanţial ar fi fost tratată ca o instalaţie nouă.
(3) În cazul unei modificări substanţiale, operatorul demonstrează Agenţiei de Mediu conformarea instalaţiei cu prevederile prezentului capitol.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND INSTALAŢIILE
PRODUCĂTOARE DE DIOXID DE TITAN
Articolul 53. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentului capitol se aplică instalaţiilor producătoare de dioxid de titan.
Articolul 54. Interzicerea evacuării deşeurilor de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan
Este interzisă evacuarea în orice corp de apă a următoarelor deşeuri:
a) deşeurile solide din instalaţiile producătoare de dioxid de titan;
b) soluţiile-mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluţiei de sulfat de titanil, provenite din instalaţii care utilizează procedeul cu sulfat, inclusiv deşeuri acide asociate cu aceste soluţii-mamă, conţinând, în total, mai mult de 0,5% acid sulfuric liber şi diferite metale grele, şi acele soluţii-mamă care au fost diluate, astfel încât proporţia de acid sulfuric liber să nu depăşească 0,5%;
c) deşeurile provenite din instalaţii care utilizează procedeul cu clor, conţinând mai mult de 0,5% acid clorhidric liber şi diferite metale grele, inclusiv deşeurile care au fost diluate, astfel încât proporţia de acid clorhidric liber să nu depăşească 0,5%;
d) sărurile de filtrare, nămolurile şi deşeurile lichide care provin de la tratarea, concentrarea sau neutralizarea deşeurilor menţionate la lit.b) şi c) şi conţin diferite metale grele, fără a include deşeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conţin numai urme de metale grele şi care, înainte de orice diluţie, au un pH mai mare de 5,5.
Articolul 55. Controlul şi monitorizarea emisiilor în aer şi apă de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan
(1) Emisiile în aer provenite de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.13 partea a 2-a.
(2) Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan conţin măsuri privind prevenirea emisiilor de aerosoli acizi provenite de la aceste instalaţii.
(3) Emisiile în apă provenite de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr.13 partea 1.
(4) Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan conţin măsuri de monitorizare a emisiilor în apă în scopul respectării prevederilor alin.(3).
(5) Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan conţin măsuri de monitorizare a emisiilor în aer în scopul respectării prevederilor alin.(1), incluzând minimum monitorizarea emisiilor prevăzută în anexa nr.13 partea a 3-a.
Capitolul IX
CONTROLUL DE MEDIU
Articolul 56. Controlul activităţilor industriale şi economice cu impact asupra mediului
(1) Controlul de mediu este realizat de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi Metodologiei privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor aferent domeniilor de competenţă ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, aprobată de Guvern.
(2) Controlul de mediu planificat se realizează în baza planului anual al controalelor elaborat de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
Articolul 57. Planul de control de mediu
(1) Planul de control de mediu pentru activităţile industriale şi economice din anexa nr.1 este elaborat de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi vizează examinarea tuturor riscurilor asupra mediului produse de o instalaţie.
(2) Instalaţiile prevăzute în anexa nr.1 fac obiectul unui plan de control de mediu la nivel naţional, regional sau local, care este revizuit şi actualizat anual.
(3) Planul de control de mediu include următoarele elemente:
a) evaluarea generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;
b) zona geografică acoperită de planul de control;
c) un registru al controalelor prevăzute în plan;
d) dispoziţii privind cooperarea între diverse autorităţi competente pentru efectuarea controlului.
(4) În baza planului de control de mediu prevăzut la alin.(3) şi a evaluării sistematice a riscurilor asupra mediului, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului elaborează planul anual de control în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(5) Activităţile industriale şi economice şi instalaţiile care prezintă riscuri semnificative asupra mediului sunt supuse, anual, controlului de mediu, iar activităţile şi instalaţiile care prezintă riscuri reduse asupra mediului sunt supuse controlului de mediu o dată la 3 ani.
(6) Evaluarea riscurilor asupra mediului se realizează sistematic în baza impactului potenţial şi concret al instalaţiei asupra mediului şi a sănătăţii umane, ţinând cont de nivelurile şi de tipurile de emisii, de sensibilitatea mediului local, de riscul de accidente şi de istoricul conformării condiţiilor de autorizare.
Articolul 58. Controlul de mediu inopinat
(1) Controlul de mediu inopinat se efectuează în conformitate cu art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Controlul de mediu inopinat se desfăşoară cu scopul de a investiga, în cel mai scurt timp posibil şi, dacă este cazul, înainte de acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii, plângerile pertinente în materie de mediu, accidentele industriale, incidentele grave, precum şi, în urma înregistrării depăşirii valorilor-limită de emisii, cazurile grave de neconformare.
(3) Dacă în rezultatul unui control de mediu planificat s-a constatat nerespectarea condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu şi ale autorizaţiei de mediu, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în termen de 6 luni, efectuează un control inopinat în scopul evaluării conformităţii cu condiţiile acestor autorizaţii.
(4) După fiecare vizită la faţa locului, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului întocmeşte procesul-verbal de control conform Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care va include constatările cu privire la nivelul de conformare a instalaţiei la condiţiile autorizaţiei integrate de mediu şi ale autorizaţiei de mediu şi concluziile privind eventuala necesitate a unei acţiuni ulterioare.
(5) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului monitorizează îndeplinirea prescripţiilor din procesul-verbal de control şi se asigură că operatorul ia toate măsurile necesare pentru asigurarea conformităţii în termenul stabilit.
Capitolul X
EFECTE TRANSFRONTALIERE
Articolul 59. Efectele transfrontaliere
(1) În cazul în care Agenţia de Mediu deţine informaţii potrivit cărora funcţionarea unei instalaţii pentru care a fost depusă o solicitare de acordare a autorizaţiei integrate de mediu poate genera riscuri semnificative asupra mediului unui stat vecin, aceasta informează Ministerul Mediului.
(2) Ministerul Mediului, în termen de 5 zile lucrătoare de la recepţionarea informaţiei de la Agenţia de Mediu, notifică autoritatea competentă din statul vecin posibil a fi afectat.
(3) Notificarea este transmisă autorităţii competente din statul vecin pe căi diplomatice, în limba de stat sau într-o altă limbă stabilită în comun cu aceasta.
(4) În cazul în care informaţiile prevăzute la alin.(1) sunt solicitate de autoritatea competentă din statul vecin, Ministerul Mediului transmite, în condiţiile legii, orice informaţie solicitată dacă această informaţie este disponibilă.
(5) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sunt puse atât la dispoziţia publicului statului vecin posibil a fi afectat, potrivit prevederilor anexei nr.4, cât şi la dispoziţia propriului public şi sunt utilizate în cadrul consultărilor bilaterale dintre Ministerul Mediului şi autoritatea competentă din statul vecin.
(6) În contextul consultărilor bilaterale, Ministerul Mediului se asigură că, în cazurile prevăzute la alin.(1)–(3), solicitările de emitere sau de actualizare a autorizaţiei integrate de mediu sunt disponibile publicului statului vecin posibil a fi afectat pentru o perioadă de 30 de zile, astfel încât să îi permită exercitarea dreptului de a transmite observaţii şi propuneri înainte de luarea deciziei.
(7) Rezultatele consultărilor derulate potrivit prevederilor alin.(1)–(6) sunt luate în considerare de către Agenţia de Mediu la luarea deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu.
(8) Ministerul Mediului informează statul vecin despre decizia luată şi o publică pe pagina web oficială a sa.
(9) În cazul statului vecin afectat sau posibil a fi afectat, Ministerul Mediului pune la dispoziţia publicului interesat informaţiile primite în cadrul consultărilor bilaterale.
Capitolul XI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 60. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi:
a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu aceasta;
c) va elabora şi va aproba Metodologia de calculare a costului autorizaţiei integrate de mediu şi al autorizaţiei de mediu;
d) va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la organizarea şi prestarea serviciilor publice de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu.
(3) Ministerul Mediului, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi, va aproba:
a) concluziile BAT;
b) Ghidul cu privire la elaborarea Raportului privind situaţia de referinţă;
c) Ghidul cu privire la emiterea autorizaţiei integrate de mediu, a autorizaţiei de mediu şi înregistrarea activităţilor.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, art.11, 12, 17 alin.(3) lit.b), art.20 alin.(3) şi anexa din Legea nr.1422/1997 privind protecţia aerului atmosferic se abrogă.
(5) Deţinătorii autorizaţiei pentru emisia în atmosferă a substanţelor poluante de la surse fixe de poluare, eliberată în temeiul Legii nr.1422/1997 privind protecţia aerului atmosferic până la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) respectă normativele ELA de poluanţi;
b) respectă graficul şi procedurile de verificare a emisiilor în aerul atmosferic, coordonate cu Agenţia de Mediu;
c) implementează măsurile de reducere a efectelor poluării şi de protecţie a mediului.
[Art.60 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
Articolul 61. Dispoziţii tranzitorii
Instalaţiile mari de ardere prevăzute la art.35 alin.(1) care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în funcţiune asigură conformitatea cu prezenta lege de la data de 31 decembrie 2028.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Igor GROSU
|
| Nr.227. Chişinău, 30 septembrie 2022. |
LISTA
activităţilor industriale şi economice cu risc semnificativ asupra mediului
Nu cad sub incidenţa prezentei legi instalaţiile sau părţi ale instalaţiilor care:
a) sunt folosite în scop de cercetare, dezvoltare şi testare a unor produse noi care nu sunt supuse comercializării;
b) sunt folosite în scop de cercetare, dezvoltare şi testare a unor procese noi.
Valorile de prag se referă la capacitatea maximă de producţie a instalaţiei.
În cazul în care un operator desfăşoară în aceeaşi instalaţie sau pe acelaşi amplasament mai multe activităţi prevăzute în aceeaşi categorie de activitate pentru care este stabilită o valoare de prag, capacităţile acestor activităţi se însumează.
1. Industria energetică
1) Arderea combustibililor în instalaţii cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 50 MW.
2) Rafinarea ţiţeiului şi a gazului.
3) Producerea cocsului.
4) Gazeificarea şi lichefierea:
a) cărbunelui;
b) altor combustibili în instalaţii cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 20 MW.
2. Producerea şi prelucrarea metalelor
1) Arderea şi sinterizarea minereurilor metalice, inclusiv a minereurilor de sulf.
2) Producerea fontei sau a oţelului (topirea primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate maximă de producţie ce depăşeşte 2,5 tone pe oră.
3) Prelucrarea metalelor feroase:
a) exploatarea laminoarelor la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oţel brut pe oră;
b) exploatarea de instalaţii de forjare cu ciocan de forjă cu o capacitate mai mare de 50 kJ pe ciocan şi cu puterea termică mai mare de 20 MW;
c) aplicarea de straturi protectoare de metale topite, cu un flux de intrare de peste 2 tone de oţel brut pe oră.
4) Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producţie mai mare de 20 de tone pe zi.
5) Prelucrarea metalelor neferoase:
a) producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
b) topirea de metale neferoase şi de produse recuperate, inclusiv realizarea de aliaje, şi exploatarea de turnătorii de metale neferoase, cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb şi cadmiu sau de peste 20 de tone pe zi pentru toate celelalte metale.
În sensul prezentului subpunct, materia primă secundară reprezintă deşeuri metalice curate (degresate şi lipsite de alte categorii de impurităţi decât cele metalice), nămoluri, zguri metalice etc.
6) Tratarea de suprafaţă a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul total al cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3. Cuvele folosite pentru pregătirea şi spălarea probelor nu constituie cuve de tratare.
3. Industria mineralelor
1) Producerea de ciment, var şi oxid de magneziu:
a) producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 de tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
b) producerea varului în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
c) producerea oxidului de magneziu în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi.
2) Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 de tone pe zi.
3) Topirea substanţelor minerale, inclusiv pentru producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire mai mare de 20 de tone pe zi.
4) Fabricarea produselor de ceramică prin ardere, în special ţigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice (gresie, faianţă), obiecte de ceramică sau porţelan, cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone pe zi şi/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 m3, cu o densitate stabilită pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3.
4. Industria chimică
În sensul activităţilor din această categorie, producerea reprezintă activitatea desfăşurată la scară industrială prin prelucrarea chimică sau biologică a substanţelor sau a grupelor de substanţe menţionate la subpct.1)–6).
1) Producerea compuşilor chimici organici, cum sunt:
a) hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
b) hidrocarburile cu conţinut de oxigen, precum alcoolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii şi amestecurile de esteri, acetaţii, eterii, peroxizii şi răşinile epoxidice;
c) hidrocarburile sulfuroase;
d) hidrocarburile azotoase, precum aminele, amidele, compuşii nitriţi, compuşii nitro sau compuşii nitraţi, nitrilii, cianaţii, izocianaţii;
e) hidrocarburile cu conţinut de fosfor;
f) hidrocarburile halogenate;
g) compuşii organometalici;
h) materialele plastice (polimeri, fibre sintetice şi fibre pe bază de celuloză);
i) cauciucurile sintetice;
j) vopselele şi pigmenţii;
k) agenţii activi de suprafaţă şi agenţii tensioactivi.
2) Producerea compuşilor chimici anorganici, cum sunt:
a) gazele, precum amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compuşii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;
b) acizii, precum acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul azotic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroşi;
c) bazele, precum hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;
d) sărurile, precum clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul de sodiu, nitratul de argint;
e) nemetalele, oxizii metalici sau alţi compuşi anorganici, precum carbura de calciu, siliciul, carbura de siliciu.
3) Producerea îngrăşămintelor (simple sau complexe) pe bază de fosfor, azot sau potasiu.
4) Fabricarea produselor fitosanitare sau a biocidelor.
5) Fabricarea produselor farmaceutice, inclusiv a produselor intermediare.
6) Producerea de explozivi.
5. Gestionarea deşeurilor conform Listei instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor (tabelul 1) din anexa nr.31 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile
1) Eliminarea sau valorificarea deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfăşurarea uneia sau a mai multor dintre următoarele activităţi:
a) tratarea biologică;
b) tratarea fizico-chimică;
c) mixarea sau malaxarea anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate la subpct.1) şi 2);
d) reambalarea anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate la subpct.1) şi 2);
e) valorificarea/regenerarea solvenţilor;
f) reciclarea/valorificarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compuşii metalici;
g) regenerarea acizilor sau a bazelor;
h) valorificarea componentelor utilizate pentru reducerea poluării;
i) valorificarea componentelor din catalizatori;
j) valorificarea sau alte reutilizări ale uleiurilor;
k) acumularea la suprafaţă.
2) Eliminarea sau valorificarea deşeurilor în instalaţii de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor:
a) în cazul deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 3 tone pe oră;
b) în cazul deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi.
3) Eliminarea deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând desfăşurarea uneia sau a mai multor dintre următoarele activităţi, cu excepţia activităţilor definite în Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi diversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat de Guvern:
a) tratarea biologică;
b) tratarea fizico-chimică;
c) pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
d) tratarea zgurii şi a cenuşii;
e) tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora.
4) Valorificarea sau o combinaţie de valorificare şi eliminare a deşeurilor nepericuloase cu o capacitate mai mare de 75 de tone pe zi, implicând desfăşurarea uneia sau a mai multor dintre următoarele activităţi, cu excepţia activităţilor definite în Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi diversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat de Guvern:
a) tratarea biologică;
b) pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
c) tratarea zgurii şi a cenuşii;
d) tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora.
În cazul în care singura activitate de tratare a deşeurilor desfăşurată este fermentarea aerobă, pragul de capacitate pentru activitatea respectivă este de 100 de tone pe zi.
5) Depozitarea de deşeuri în depozite care primesc peste 10 tone pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25000 de tone de deşeuri, cu excepţia depozitelor pentru deşeurile inerte.
6) Depozitarea temporară a deşeurilor periculoase care nu cad sub incidenţa subpct.5) înaintea oricăreia dintre activităţile enumerate la subpct.1), 2), 5) şi 7), cu o capacitate totală de peste 50 de tone, cu excepţia depozitării temporare pe amplasamentul unde sunt generate deşeurile, înaintea colectării acestora.
7) Depozitarea subterană a deşeurilor periculoase, cu o capacitate totală de peste 50 de tone.
6. Alte activităţi
1) Producerea în instalaţii de:
a) celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase;
b) hârtie sau carton, cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi;
c) unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de panouri pe bază de lemn, precum sunt: panouri din aşchii de lemn numite OSB (oriented strand board), plăci aglomerate sau panouri fibrolemnoase, cu o capacitate de producţie mai mare de 600 m3 pe zi.
2) Pretratarea (operaţiuni de spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile sau a textilelor, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi.
3) Tăbăcirea blănurilor şi a pieilor, cu o capacitate de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi.
4) Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de prelucrare a carcaselor de peste 50 de tone pe zi.
5) Tratarea şi prelucrarea, cu excepţia ambalării, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării produselor alimentare sau a hranei pentru animale numai din:
a) materii prime de origine animală, altele decât laptele, cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone produse finite pe zi;
b) materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producţie de peste 300 de tone de produse finite pe zi sau de 600 de tone pe zi în cazul în care instalaţia funcţionează pentru o perioadă de cel mult 90 de zile consecutive pe an;
c) materii prime de origine vegetală şi animală, în produse combinate sau separate, cu o capacitate de producţie de produse finite, exprimată în tone, de peste:
- 75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau
- [300 – (22, 5 × A)] în toate celelalte cazuri,
unde „A” reprezintă proporţia de materie de origine animală (exprimată în % din greutate) din cantitatea care intră la calculul capacităţii de producţie de produse finite.
Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului.
Prevederile de la subpct.5) lit.c) nu sunt aplicabile doar în cazul în care materia primă este laptele.
6) Tratarea şi prelucrarea exclusiv a laptelui, în cazul în care cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 de tone pe zi (valoare medie anuală).
În sensul prezentului subpunct, se consideră zi de exploatare intervalul orar corespunzător funcţionării instalaţiei în decursul a 24 de ore.
7) Eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale ori a deşeurilor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi.
8) Creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor în amplasamente cu o capacitate de peste:
a) 40000 de locuri pentru păsări de curte;
b) 2000 de locuri pentru porci pentru producţia de carne (cu o greutate ce depăşeşte 30 de kg); sau
c) 750 de locuri pentru scroafe.
9) Tratarea de suprafaţă a substanţelor, a obiectelor sau a produselor, utilizând solvenţi organici, în special pentru învelire, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, glazurare, vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an.
În sensul prezentului subpunct, capacitatea de consum exclude cantitatea de solvenţi organici recuperată în scopul refolosirii.
10) Producerea de cărbune (cărbune sărac în gaze) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare.
11) Captarea fluxurilor de dioxid de carbon (CO2) provenite de la instalaţiile care cad sub incidenţa prezentei legi, în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon.
12) Conservarea lemnului şi a produselor din lemn cu produse chimice, cu o capacitate de producţie mai mare de 75 m3 pe zi, alta decât tratarea lemnului exclusiv contra mucegaiului.
13) Tratarea independentă a apelor uzate care nu cad sub incidenţa Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat de Guvern.
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
|
LISTA activităţilor industriale şi economice cu risc redus asupra mediului
| |||
| Nr. crt. | Cod CAEM | Denumirea activităţii | Notă |
| 1. Industria energetică | |||
| 1 | Arderea combustibililor în instalaţii medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 5 MW şi mai mică de 50 MW | ||
| 2 | 35.11 | Producţia de energie electrică | |
| 3 | 35.12 | Transportul energiei electrice | |
| 4 | 35.13 | Distribuţia energiei electrice | |
| 5 | 35.21 | Producţia gazelor | |
| 6 | 35.22 | Distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte | |
| 7 | 35.23 | Comercializarea combustibililor gazoşi prin conducte | |
|
2. Producerea şi prelucrarea metalelor | |||
| 8 | 24.10 | Producţia de metale feroase sub forme primare şi de feroaliaje | |
| 9 | 24.20 | Producţia de tuburi, ţevi, profile tubulare şi accesorii pentru acestea, din oţel | |
| 10 | 24.31 | Tragerea la rece a barelor | |
| 11 | 24.32 | Laminarea la rece a benzilor înguste | |
| 12 | 24.33 | Producţia de profile obţinute la rece prin ştanţare sau fălţuire | |
| 13 | 24.41 | Producţia metalelor preţioase | |
| 14 | 24.42 | Producţia aluminiului | |
| 15 | 24.43 | Producţia plumbului, zincului şi cositorului | |
| 16 | 24.44 | Producţia cuprului | |
| 17 | 24.45 | Producţia altor metale neferoase | |
| 18 | 24.46 | Prelucrarea combustibililor nucleari | |
| 19 | 24.51 | Turnarea fontei | |
| 20 | 24.52 | Turnarea oţelului | |
| 21 | 24.53 | Turnarea metalelor neferoase uşoare | |
| 22 | 25.11 | Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice | |
| 23 | 25.12 | Fabricarea de uşi şi ferestre din metal | |
| 24 | 25.21 | Producţia de radiatoare şi cazane pentru încălzirea centrală | |
| 25 | 25.29 | Producţia de rezervoare, cisterne şi containere metalice | |
| 26 | 25.30 | Producţia generatoarelor pe aburi (cu excepţia cazanelor pentru încălzirea centrală) | |
| 27 | 25.40 | Fabricarea armamentului şi muniţiei | |
| 28 | 25.50 | Fabricarea produselor metalice obţinute prin forjare, presare, ştanţare şi laminare; metalurgia pulberilor | |
| 29 | 25.61 | Tratarea şi acoperirea metalelor | |
| 30 | 25.62 | Operaţiuni de mecanică generală | Cu excepţia atelierelor de lăcătuşărie şi a atelierelor de multiplicat chei |
| 31 | 25.71 | Fabricarea produselor de tăiat | Mai mult de 5 tone/lună |
| 32 | 25.72 | Fabricarea articolelor de feronerie (lacăte şi balamale) | Mai mult de 2 tone/lună |
| 33 | 25.73 | Fabricarea uneltelor | Mai mult de 2 tone/lună |
| 34 | 25.91 | Fabricarea de recipiente, containere şi alte produse similare din oţel | Mai mult de 3 tone/lună |
| 35 | 25.92 | Fabricarea ambalajelor din metale uşoare | Mai mult de 3 tone/lună |
| 36 | 25.93 | Fabricarea articolelor din fire metalice; fabricarea de lanţuri şi arcuri | |
| 37 | 25.94 | Fabricarea de şuruburi, buloane şi alte articole filetate; fabricarea de nituri şi şaibe | |
| 38 | 25.99 | Fabricarea altor articole din metal n.c.a. | |
| 39 | 26.11 | Fabricarea componentelor electronice (module) | Cu excepţia activităţilor de asamblare a acestora |
| 40 | 26.12 | Fabricarea altor componente electronice | Cu excepţia activităţilor de asamblare a acestora |
| 41 | 26.20 | Fabricarea calculatoarelor şi a componentelor periferice | Cu excepţia activităţilor de asamblare a acestora |
| 42 | 26.30 | Fabricarea echipamentelor de comunicaţii | Cu excepţia activităţilor de asamblare a acestora |
| 43 | 26.40 | Fabricarea echipamentelor electronice de larg consum | Cu excepţia activităţilor de asamblare a acestora |
| 44 | 26.51 | Fabricarea de instrumente şi dispozitive pentru măsură, verificare, control şi navigaţie | |
| 45 | 26.52 | Producţia de ceasuri | |
| 46 | 26.60 | Fabricarea de echipamente pentru radiologie, electrodiagnostic şi electroterapie | |
| 47 | 26.70 | Fabricarea de instrumente optice şi echipamente fotografice | |
| 48 | 26.80 | Fabricarea suporturilor magnetici şi optici destinaţi înregistrărilor | |
| 49 | 27.11 | Fabricarea motoarelor, generatoarelor şi transformatoarelor electrice | |
| 50 | 27.12 | Fabricarea aparatelor de distribuţie şi control al electricităţii | |
| 51 | 27.20 | Fabricarea de acumulatori şi baterii | |
| 52 | 27.31 | Fabricarea de cabluri cu fibră optică | |
| 53 | 27.32 | Fabricarea altor fire şi cabluri electrice şi electronice | |
| 54 | 27.33 | Fabricarea dispozitivilor de conexiune pentru fire şi cabluri electrice şi electronice | |
| 55 | 27.40 | Fabricarea de echipamente de iluminat | |
| 56 | 27.51 | Fabricarea de aparate electrocasnice | |
| 57 | 27.52 | Fabricarea de echipamente casnice neelectrice | |
| 58 | 27.90 | Fabricarea altor echipamente electrice | |
| 59 | 28.11 | Fabricarea de motoare şi turbine (cu excepţia celor pentru avioane, autovehicule şi motociclete) | |
| 60 | 28.12 | Fabricarea de echipamente hidraulice | |
| 61 | 28.13 | Fabricarea de alte pompe şi compresoare | |
| 62 | 28.14 | Fabricarea de alte robinete şi valve | |
| 63 | 28.15 | Fabricarea lagărelor, angrenajelor, cutiilor de viteză şi a elementelor mecanice de transmisie | |
| 64 | 28.21 | Fabricarea cuptoarelor, furnalelor şi arzătoarelor | |
| 65 | 28.22 | Fabricarea echipamentelor de ridicat şi manipulat | |
| 66 | 28.23 | Fabricarea maşinilor şi echipamentelor de birou (exclusiv fabricarea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice) | |
| 67 | 28.24 | Fabricarea maşinilor-unelte portabile acţionate mecanic | |
| 68 | 28.25 | Fabricarea echipamentelor de ventilaţie şi frigorifice (exclusiv a echipamentelor de uz casnic) | |
| 69 | 28.29 | Fabricarea altor maşini şi utilaje de utilizare generală n.c.a. | |
| 70 | 28.30 | Fabricarea maşinilor şi utilajelor pentru agricultură şi exploatări forestiere | |
| 71 | 28.41 | Fabricarea utilajelor şi a maşinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor | |
| 72 | 28.49 | Fabricarea altor maşini-unelte n.c.a. | |
| 73 | 28.91 | Fabricarea utilajelor pentru metalurgie | |
| 74 | 28.92 | Fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii | |
| 75 | 28.93 | Fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare, băuturilor şi tutunului | |
| 76 | 28.94 | Fabricarea utilajelor pentru industria textilă, a îmbrăcămintei şi a pielăriei | |
| 77 | 28.95 | Fabricarea utilajelor pentru industria hârtiei şi cartonului | |
| 78 | 28.96 | Fabricarea utilajelor pentru prelucrarea maselor plastice şi a cauciucului | |
| 79 | 28.99 | Fabricarea altor maşini şi utilaje specifice n.c.a. | |
| 80 | 29.10 | Fabricarea autovehiculelor de transport rutier | |
| 81 | 29.20 | Producţia de caroserii pentru autovehicule; fabricarea de remorci şi semiremorci | |
| 82 | 29.31 | Fabricarea de echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule | |
| 83 | 29.32 | Fabricarea altor piese şi accesorii pentru autovehicule | |
| 84 | 30.11 | Construcţia de nave şi structuri plutitoare | |
| 85 | 30.12 | Construcţia de ambarcaţiuni sportive şi de agrement | |
| 86 | 30.20 | Fabricarea materialului rulant | |
| 87 | 30.30 | Fabricarea de aeronave şi nave spaţiale | |
| 88 | 30.40 | Fabricarea vehiculelor militare de luptă | |
| 89 | 30.91 | Fabricarea de motociclete | |
| 90 | 30.92 | Fabricarea de biciclete şi de vehicule pentru invalizi | |
| 91 | 30.99 | Fabricarea altor mijloace de transport n.c.a. | |
| 92 | 32.11 | Baterea monedelor | Instalaţii pentru tratarea suprafeţei metalelor pe bază chimică sau electrolitică |
| 93 | 32.12 | Fabricarea bijuteriilor şi articolelor similare din metale şi pietre preţioase | Instalaţii pentru tratarea suprafeţei metalelor pe bază chimică sau electrolitică |
| 94 | 32.13 | Fabricarea imitaţiilor de bijuterii şi articole similare | |
| 95 | 33.15 | Repararea şi întreţinerea navelor şi bărcilor | |
| 96 | 33.16 | Repararea şi întreţinerea aeronavelor şi navelor spaţiale | |
| 97 | 33.17 | Repararea şi întreţinerea altor echipamente de transport | |
| 98 | 33.19 | Repararea altor echipamente | |
| 3. Industria mineralelor | |||
| 99 | 23.51 | Fabricarea cimentului | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.1) |
| 100 | 23.52 | Fabricarea varului şi ipsosului | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.1) |
| 101 | 23.61 | Fabricarea produselor din beton pentru construcţii | De la 10 tone/zi |
| 102 | 23.62 | Fabricarea produselor din ipsos pentru construcţii | De la 10 tone/zi |
| 103 | 23.63 | Fabricarea betonului | De la 10 tone/zi |
| 104 | 23.64 | Fabricarea mortarului | De la 10 tone/zi |
| 105 | 23.69 | Fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos | De la 10 tone/zi |
| 106 | 23.70 | Tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei | |
| 107 | 23.91 | Fabricarea de produse abrazive | |
| 108 | 23.99 | Fabricarea altor produse din minerale nemetalice n.c.a. | |
| 109 | 23.11 | Fabricarea sticlei plate | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.2) |
| 110 | 23.12 | Prelucrarea şi fasonarea sticlei plate | Cu excepţia serviciilor de finisare a sticlei plate şi a atelierelor de geamgerie |
| 111 | 23.13 | Fabricarea articolelor din sticlă | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.2) |
| 112 | 23.14 | Fabricarea fibrelor din sticlă | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.2) |
| 113 | 23.19 | Fabricarea de sticlărie tehnică | |
| 114 | 23.20 | Fabricarea de produse refractare | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.4) |
| 115 | 23.31 | Fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramică | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.4) |
| 116 | 23.32 | Fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi altor produse pentru construcţii, din argilă arsă | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.4) |
| 117 | 23.41 | Fabricarea articolelor ceramice pentru uz gospodăresc şi ornamental | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.4) |
| 118 | 23.42 | Fabricarea de obiecte sanitare din ceramică | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.3 subpct.4) |
| 119 | 23.43 | Fabricarea izolatorilor şi pieselor izolante din ceramică | |
| 120 | 23.44 | Fabricarea altor produse tehnice din ceramică | |
| 121 | 23.49 | Fabricarea altor produse ceramice n.c.a | |
| 4. Industria chimică | |||
| 122 | 20.11 | Fabricarea gazelor industriale | |
| 123 | 20.12 | Fabricarea coloranţilor şi a pigmenţilor | De la 500 kg/zi |
| 124 | 20.13 | Fabricarea altor produse chimice anorganice, de bază | De la 500 kg/zi |
| 125 | 20.14 | Fabricarea altor produse chimice organice, de bază | De la 500 kg/zi |
| 126 | 20.15 | Fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase | De la 1 tonă/zi |
| 127 | 20.16 | Fabricarea materialelor plastice în forme primare | |
| 128 | 20.17 | Fabricarea cauciucului sintetic în forme primare | De la 500 kg/zi |
| 129 | 20.20 | Fabricarea pesticidelor şi a altor produse agrochimice | De la 500 kg/zi |
| 130 | 20.30 | Fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor | De la 500 kg/zi |
| 131 | 20.41 | Fabricarea săpunurilor, detergenţilor şi a produselor de întreţinere | Cu excepţia articolelor de artizanat De la 500 kg/zi |
| 132 | 20.42 | Fabricarea parfumurilor şi a produselor cosmetice (de toaletă) | De la 500 kg/zi |
| 133 | 20.51 | Fabricarea explozivilor | |
| 134 | 20.52 | Fabricarea cleiurilor | |
| 135 | 20.53 | Fabricarea uleiurilor esenţiale | |
| 136 | 20.59 | Fabricarea altor produse chimice n.c.a. | |
| 137 | 20.60 | Fabricarea fibrelor sintetice şi artificiale | |
| 138 | 21.20 | Fabricarea preparatelor farmaceutice | De la 500 kg/zi |
| 139 | 22.11 | Fabricarea anvelopelor şi a camerelor de aer; reşaparea şi refacerea anvelopelor | |
| 140 | 22.19 | Fabricarea altor produse din cauciuc | |
| 141 | 22.21 | Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic | De la 500 kg/zi |
| 142 | 22.22 | Fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic | De la 500 kg/zi |
| 143 | 22.23 | Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii | De la 100 m2/zi |
| 144 | 22.29 | Fabricarea altor produse din material plastic | |
| 5. Gestionarea deşeurilor conform Listei instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor (tabelul 1) din anexa nr.31 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile. Tratarea apelor uzate/reziduurilor | |||
| 145 | 38.21 | Tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.5 |
| 146 | 38.22 | Tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase | Pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate în anexa nr.1 pct.5, cu indicarea operaţiunilor de eliminare a deşeurilor D1–D15 |
| 147 | 39.00 | Activităţi şi servicii de decontaminare | |
| 148 | 38.31 | Demontarea (dezasamblarea) maşinilor şi a echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor | Cu indicarea operaţiunii de eliminare a deşeurilor D14 şi a operaţiunii de valorificare R12 |
| 149 | 38.32 | Valorificarea materialelor reciclabile sortate | Cu indicarea operaţiunilor de valorificare a deşeurilor R1–R13 |
| 150 | 37.00 | Colectarea şi epurarea apelor uzate | |
| 6. Agricultura şi acvacultura | |||
| 151 | 01.41 | Creşterea bovinelor de lapte | Activitatea fermelor pentru obţinerea laptelui De la 50 de capete |
| 152 | 01.42 | Creşterea altor bovine | De la 50 de capete |
| 153 | 01.43 | Creşterea cailor şi a altor cabaline | De la 100 de capete |
| 154 | 01.45 | Creşterea ovinelor şi caprinelor | De la 200 de capete (un loc trebuie să corespundă unui animal adult) |
| 155 | 01.46 | Creşterea porcinelor | Cu greutatea ce depăşeşte 30 kg – de la 50 de capete Cu greutatea de la 7 kg la 30 kg (cu vârsta de 3 luni) – de la 500 de capete Creşterea scroafelor – de la 30 de capete |
| 156 | 01.47 | Creşterea păsărilor | Găini, broileri, raţe, curcani, gâşte, prepeliţe etc. – de la 5000 de capete sumativ |
| 157 | 01.49 | Creşterea altor specii de animale | Iepuri, şinşile, nurci, struţi etc. – de la 500 de capete sumativ |
| 158 | 01.50 | Activităţi în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor) | |
| 159 | 03.22 | Acvacultura în ape dulci | |
| 7. Industria extractivă | |||
| 160 | 06.10 | Extracţia petrolului brut | |
| 161 | 06.20 | Extracţia gazelor naturale | |
| 162 | 07.10 | Extracţia minereurilor feroase | |
| 163 | 07.29 | Extracţia altor minereuri metalifere neferoase | |
| 164 | 08.11 | Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii; extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei şi a ardeziei | |
| 165 | 08.12 | Extracţia pietrişului şi nisipului; extracţia argilei şi caolinului | |
| 166 | 08.91 | Extracţia mineralelor pentru industria chimică şi a îngrăşămintelor naturale | |
| 167 | 08.92 | Extracţia şi aglomerarea turbei | |
| 168 | 08.93 | Extracţia sării | |
| 169 | 08.99 | Alte activităţi extractive n.c.a | |
| 170 | 09.10 | Activităţi de servicii anexe extracţiei petrolului brut şi a gazelor naturale | |
| 171 | 09.90 | Activităţi de servicii anexe pentru extracţia altor minerale | |
| 8. Industria alimentară | |||
| 172 | 10.11 | Producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii | Inclusiv abatoarele De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 173 | 10.12 | Prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 174 | 10.13 | Fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasăre) | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 175 | 10.20 | Prelucrarea şi conservarea peştelui, crustaceelor şi moluştelor | |
| 176 | 10.31 | Prelucrarea şi conservarea cartofilor | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 177 | 10.32 | Fabricarea sucurilor de fructe şi legume | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 178 | 10.39 | Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor, altele decât cartofii | De la 1,5 tone/zi (materie primă) |
| 179 | 10.41 | Fabricarea uleiurilor şi grăsimilor | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 180 | 10.42 | Fabricarea margarinei şi a altor produse comestibile similare | |
| 181 | 10.51 | Fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor | |
| 182 | 10.52 | Fabricarea îngheţatei | Cu excepţia dozatoarelor |
| 183 | 10.61 | Fabricarea produselor de morărit | De la 5 tone/zi |
| 184 | 10.62 | Fabricarea amidonului şi a produselor din amidon | De la 2,5 tone/zi |
| 185 | 10.71 | Fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie | De la 1 tonă/zi (produs finit) |
| 186 | 10.72 | Fabricarea biscuiţilor şi pişcoturilor; fabricarea prăjiturilor şi a produselor conservate de patiserie | De la 1 tonă/zi (produs finit) |
| 187 | 10.73 | Fabricarea macaroanelor, tăiţeilor, cuscus-ului şi a altor produse făinoase similare | De la 1 tonă/zi (produs finit) |
| 188 | 10.81 | Fabricarea zahărului | |
| 189 | 10.82 | Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase | De la 1 tonă/zi (produs finit) |
| 190 | 10.83 | Prelucrarea ceaiului şi cafelei | De la 100 kg/zi (produs finit) |
| 191 | 10.84 | Fabricarea condimentelor şi ingredientelor | De la 100 kg/zi (produs finit) |
| 192 | 10.85 | Fabricarea de mâncăruri preparate | |
| 193 | 10.86 | Fabricarea preparatelor alimentare omogenizate şi alimentelor dietetice | |
| 194 | 10.89 | Fabricarea altor produse alimentare n.c.a. | |
| 195 | 10.91 | Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 196 | 10.92 | Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de companie | De la 1 tonă/zi (materie primă) |
| 197 | 11.01 | Distilarea, rafinarea şi mixarea băuturilor alcoolice | De la 300 de litri/zi |
| 198 | 11.02 | Fabricarea vinurilor din struguri | De la 500 de litri/zi |
| 199 | 11.03 | Fabricarea cidrului şi a altor vinuri din fructe | De la 500 de litri/zi |
| 200 | 11.04 | Fabricarea altor băuturi nedistilate, obţinute prin fermentare | De la 500 de litri/zi |
| 201 | 11.05 | Fabricarea berii | |
| 202 | 11.06 | Fabricarea malţului | |
| 203 | 11.07 | Producţia de băuturi răcoritoare nealcoolice; producţia de ape minerale şi alte ape îmbuteliate | |
| 9. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi a hârtiei | |||
| 204 | 13.10 | Pregătirea fibrelor şi filarea fibrelor textile | De la 50 kg/zi |
| 205 | 13.20 | Producţia de ţesături | De la 50 kg/zi |
| 206 | 13.30 | Finisarea materialelor textile | De la 50 kg/zi |
| 207 | 13.91 | Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare | De la 50 de maşini |
| 208 | 13.92 | Fabricarea de articole confecţionate din textile (cu excepţia îmbrăcămintei şi lenjeriei de corp) | De la 50 de maşini |
| 209 | 13.93 | Fabricarea de covoare şi mochete | De la 50 de maşini |
| 210 | 13.94 | Fabricarea de odgoane, frânghii, sfori şi plase | Numai pentru impregnare sau acoperire |
| 211 | 13.95 | Fabricarea de textile neţesute şi articole din acestea, cu excepţia confecţiilor de îmbrăcăminte | De la 50 de maşini |
| 212 | 13.96 | Fabricarea altor articole tehnice şi industriale din textile | De la 50 de maşini |
| 213 | 13.99 | Fabricarea altor articole textile n.c.a. | De la 50 de maşini |
| 214 | 14.11 | Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din piele | De la 50 de maşini |
| 215 | 14.12 | Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte pentru lucru | De la 50 de maşini |
| 216 | 14.13 | Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjeria de corp) | De la 50 de maşini |
| 217 | 14.14 | Fabricarea de articole de lenjerie de corp | De la 50 de maşini |
| 218 | 14.19 | Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii n.c.a. | De la 50 de maşini |
| 219 | 14.31 | Fabricarea prin tricotare sau croşetare a ciorapilor şi articolelor de galanterie | De la 50 de maşini |
| 220 | 14.39 | Fabricarea prin tricotare sau croşetare a altor articole de îmbrăcăminte | De la 50 de maşini |
| 221 | 14.20 | Fabricarea articolelor din blană | De la 30 de maşini |
| 222 | 15.11 | Tăbăcirea şi finisarea pieilor; prepararea şi vopsirea blănurilor | |
| 223 | 15.12 | Fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, a articolelor de harnaşament şi a altor articole din piele | De la 30 de maşini |
| 224 | 15.20 | Fabricarea încălţămintei | De la 50 de perechi/zi |
| 225 | 16.10 | Tăierea şi rindeluirea lemnului | |
| 226 | 16.21 | Fabricarea de furnire şi a panourilor din lemn | Placaje, panele, furnire, plăci din aşchii de lemn, plăci fibrolemnoase etc. |
| 227 | 16.22 | Fabricarea parchetului asamblat în panouri | |
| 228 | 16.23 | Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie, pentru construcţii | |
| 229 | 16.24 | Fabricarea ambalajelor din lemn | |
| 230 | 16.29 | Fabricarea altor produse din lemn; fabricarea articolelor din plută, paie şi din alte materiale vegetale împletite | |
| 231 | 17.11 | Fabricarea celulozei | |
| 232 | 17.12 | Fabricarea hârtiei şi cartonului | |
| 233 | 17.21 | Fabricarea hârtiei şi cartonului ondulat şi a ambalajelor din hârtie şi carton | Cu excepţia fabricării ambalajelor din mai puţin de 300 kg/zi materie primă |
| 234 | 17.22 | Fabricarea produselor de uz gospodăresc şi sanitar, din hârtie sau carton | |
| 235 | 17.23 | Fabricarea articolelor de papetărie | |
| 236 | 17.24 | Fabricarea tapetului | |
| 237 | 17.29 | Fabricarea altor articole din hârtie şi carton n.c.a. | |
| 238 | 18.11 | Tipărirea ziarelor | |
| 239 | 18.12 | Alte activităţi de tipărire n.c.a. | Cu excepţia activităţilor de fotocopiere şi imprimare computerizată |
| 10. Alte activităţi | |||
| 240 | 36.00 | Captarea, tratarea şi distribuţia apei | |
| 241 | 42.91 | Construcţii hidrotehnice | |
| 242 | 45.11 | Comerţ cu autoturisme şi autovehicule uşoare (sub 3,5 tone) | |
| 243 | 45.19 | Comerţ cu alte autovehicule | |
| 244 | 45.20 | Întreţinerea şi repararea autovehiculelor | Inclusiv spălătorii auto |
| 245 | 46.71 | Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate | Inclusiv instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice |
| 246 | 46.72 | Comerţ cu ridicata al metalelor şi minereurilor metalice | |
| 247 | 46.73 | Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţie şi echipamentelor sanitare | Centre comerciale şi pieţe municipale şi raionale |
| 248 | 46.75 | Comerţ cu ridicata al produselor chimice | |
| 249 | 46.77 | Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor | |
| 250 | 47.11 | Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun | Numai pentru hipermagazine, supermagazine, centre comerciale, pieţe municipale şi raionale |
| 251 | 47.19 | Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare | Centre comerciale, pieţe municipale şi raionale |
| 252 | 55.10 | Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare | De la 50 de locuri |
| 253 | 55.30 | Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere | |
| 254 | 55.90 | Alte servicii de cazare | Numai pentru sate de vacanţă, pensiuni turistice, ferme agroturistice cu sursă proprie de alimentare cu apă potabilă şi sisteme individuale de epurare corespunzătoare a apelor uzate |
| 255 | 56.10 | Restaurante | De la 100 de locuri |
| 256 | 49.20 | Transporturi de marfă pe calea ferată | |
| 257 | 49.31 | Transporturi urbane, terestre şi suburbane de călători | Autogări, parcuri auto |
| 258 | 49.41 | Transporturi rutiere de mărfuri | Numai pentru substanţe, mărfuri şi deşeuri periculoase |
| 259 | 49.50 | Transporturi prin conducte | |
| 260 | 50.40 | Transportul de marfă pe căi navigabile interioare | |
| 261 | 51.10 | Transporturi aeriene de pasageri | Aeroporturi |
| 262 | 51.21 | Transporturi aeriene de marfă | Aeroporturi |
| 263 | 52.10 | Depozitări | |
| 264 | 86.10 | Activităţi de asistenţă spitalicească | |
| 265 | 86.22 | Activităţi de asistenţă medicală specializată | |
| 266 | 96.01 | Spălarea şi curăţarea (uscată) a articolelor textile şi a produselor din blană | |
| 267 | 12.00 | Fabricarea produselor din tutun | |
268 | 47.30 | Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate | |
[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
|
LISTA activităţilor industriale şi economice cu risc nesemnificativ asupra mediului
| |||
| Nr. crt. | Cod CAEM | Denumirea activităţii | Notă |
| 1. Industria energetică | |||
1 | Arderea combustibililor în instalaţii medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică de 5 MW | ||
| 2. Producerea şi prelucrarea metalelor | |||
| 2 | 25.29 | Producţia de rezervoare, cisterne şi containere metalice | Mai puţin de 5 tone/lună |
| 3 | 25.92 | Fabricarea ambalajelor din metale uşoare | Mai puţin de 3 tone/lună |
| 4 | 33.11 | Repararea articolelor fabricate din metal | |
| 5 | 33.12 | Repararea maşinilor | |
| 6 | 33.13 | Repararea echipamentelor electronice şi optice | |
| 7 | 33.14 | Repararea echipamentelor electrice | |
| 3. Industria chimică | |||
| 8 | 20.12 | Fabricarea coloranţilor şi a pigmenţilor | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 9 | 20.13 | Fabricarea altor produse chimice anorganice, de bază | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 10 | 20.14 | Fabricarea altor produse chimice organice, de bază | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 11 | 20.15 | Fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase | Mai puţin de 1 tonă/zi |
| 12 | 20.17 | Fabricarea cauciucului sintetic în forme primare | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 13 | 20.20 | Fabricarea pesticidelor şi a altor produse agrochimice | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 14 | 20.30 | Fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 15 | 20.41 | Fabricarea săpunurilor, detergenţilor şi a produselor de întreţinere | Cu excepţia articolelor de artizanat Mai puţin de 500 kg/zi |
| 16 | 20.42 | Fabricarea parfumurilor şi a produselor cosmetice (de toaletă) | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 17 | 21.20 | Fabricarea preparatelor farmaceutice | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 18 | 22.21 | Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 19 | 22.22 | Fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic | Mai puţin de 500 kg/zi |
| 4. Agricultura şi acvacultura | |||
| 20 | 01.41 | Creşterea bovinelor de lapte | Activitatea fermelor pentru obţinerea laptelui de la 10 la 49 de capete |
| 21 | 01.42 | Creşterea altor bovine | De la 10 la 49 de capete |
| 22 | 01.43 | Creşterea cailor şi a altor cabaline | Măgari şi catâri
De la 25 la 99 de capete |
| 23 | 01.45 | Creşterea ovinelor şi caprinelor | De la 50 la 199 de capete (un loc trebuie să corespundă unui animal adult) |
| 24 | 01.46 | Creşterea porcinelor | Cu greutatea ce depăşeşte 30 kg – de la 20 la 49 de capete Cu greutatea de la 7 kg la 30 kg (cu vârsta de 3 luni) – de la 200 la 499 de capete Creşterea scroafelor – de la 10 la 29 de capete |
| 25 | 01.47 | Creşterea păsărilor | Găini, broileri, raţe, curcani, gâşte, prepeliţe etc. – de la 1000 la 4999 de capete sumativ |
| 26 | 01.49 | Creşterea altor specii de animale | Iepuri, şinşile, nurci, struţ etc. – de la 300 la 499 de capete sumativ |
| 5. Industria alimentară | |||
| 27 | 10.11 | Producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii | Inclusiv abatoarele
De la 200 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 28 | 10.12 | Prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre | De la 200 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 29 | 10.13 | Fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasăre) | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 30 | 10.31 | Prelucrarea şi conservarea cartofilor | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 31 | 10.32 | Fabricarea sucurilor de fructe şi legume | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 32 | 10.39 | Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor, cu excepţia cartofilor | De la 500 la 1499 kg/zi (materie primă) |
| 33 | 10.41 | Fabricarea uleiurilor şi grăsimilor | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 34 | 10.71 | Fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie | De la 500 la 999 kg/zi (produs finit) |
| 35 | 10.72 | Fabricarea biscuiţilor şi pişcoturilor; fabricarea prăjiturilor şi a produselor conservate de patiserie | De la 500 la 999 kg/zi (produs finit) |
| 36 | 10.73 | Fabricarea macaroanelor, tăiţeilor, cuscus-ului şi a altor produse făinoase similare | De la 500 la 999 kg/zi (produs finit) |
| 37 | 10.82 | Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase | De la 500 până la 999 kg/zi (materie primă) |
| 38 | 10.91 | Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 39 | 10.92 | Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de companie | De la 500 la 999 kg/zi (materie primă) |
| 40 | 11.01 | Distilarea, rafinarea şi mixarea băuturilor alcoolice | De la 100 la 299 de litri/zi |
| 41 | 11.02 | Fabricarea vinurilor din struguri | De la 100 la 499 de litri/zi |
| 42 | 11.03 | Fabricarea cidrului şi a altor vinuri din fructe | De la 100 la 499 de litri/zi |
| 43 | 11.04 | Fabricarea altor băuturi nedistilate, obţinute prin fermentare | De la 100 la 499 de litri/zi |
| 6. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi a hârtiei | |||
| 44 | 13.91 | Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare | De la 20 la 49 de maşini |
| 45 | 13.92 | Fabricarea de articole confecţionate din textile (cu excepţia îmbrăcămintei şi lenjeriei de corp) | De la 20 la 49 de maşini |
| 46 | 13.93 | Fabricarea de covoare şi mochete | De la 20 la 49 de maşini |
| 47 | 13.95 | Fabricarea de textile neţesute şi articole din acestea, cu excepţia confecţiilor de îmbrăcăminte | De la 20 la 49 de maşini |
| 48 | 13.96 | Fabricarea altor articole tehnice şi industriile din textile | De la 20 la 49 de maşini |
| 49 | 13.99 | Fabricarea altor articole textile n.c.a. | De la 20 la 49 de maşini |
| 50 | 14.11 | Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din piele | De la 20 la 49 de maşini |
| 51 | 14.12 | Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte pentru lucru | De la 20 la 49 de maşini |
| 52 | 14.13 | Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp) | De la 20 la 49 de maşini |
| 53 | 14.14 | Fabricarea de articole de lenjerie de corp | De la 20 la 49 de maşini |
| 54 | 14.19 | Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii n.c.a. | De la 20 la 49 de maşini |
| 55 | 14.31 | Fabricarea prin tricotare sau croşetare a ciorapilor şi articolelor de galanterie | De la 20 la 49 de maşini |
| 56 | 14.39 | Fabricarea prin tricotare sau croşetare a altor articole de îmbrăcăminte | De la 20 la 49 de maşini |
| 57 | 14.20 | Fabricarea articolelor din blană | Până la 29 de maşini |
| 58 | 15.12 | Fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, a articolelor de harnaşament şi a altor articole din piele | De la 10 la 29 de maşini |
| 59 | 15.20 | Fabricarea încălţămintei | De la 20 la 49 de perechi/zi |
| 7. Alte activităţi | |||
| 60 | 45.40 | Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor | |
| 61 | 46.74 | Comerţ cu ridicata al echipamentelor şi furniturilor de fierărie pentru instalaţii sanitare şi de încălzire | |
| 62 | 52.21 | Activităţi de servicii anexe pentru transporturi terestre | |
| 63 | 52.22 | Activităţi de servicii anexe transportului pe apă | |
| 64 | 52.23 | Activităţi de servicii anexe transporturilor aeriene | |
| 65 | 55.10 | Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare | Până la 50 de locuri |
| 66 | 56.10 | Restaurante | De la 40 la 99 de locuri |
| 67 | 86.22 | Activităţi de asistenţă medicală specializată | |
| 68 | 86.23 | Activităţi de asistenţă stomatologică | |
| 69 | 96.02 | Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare | |
| 70 | 96.04 | Activităţi de întreţinere corporală | |
|
Participarea publicului interesat la luarea deciziilor
1. Publicul interesat este informat, prin intermediul anunţurilor publice sau prin alte mijloace, inclusiv electronice, despre iniţierea unei proceduri de luare a deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, cel târziu la începutul acestei procedurii sau imediat ce pot fi furnizate informaţiile în limite de timp rezonabile, cu privire la următoarele aspecte: a) solicitarea de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu sau, după caz, solicitarea de actualizare a uneia dintre aceste autorizaţii ori a condiţiilor de autorizare, cu descrierea următoarelor elemente: 1) instalaţia şi activităţile acesteia; 2) materiile prime şi auxiliare, alte substanţe şi energia utilizate în cadrul instalaţiei sau generate de aceasta; 3) sursele de emisie din instalaţie; 4) caracteristicile amplasamentului instalaţiei; 5) Raportul privind situaţia de referinţă, în caz de necesitate; 6) natura şi cantităţile emisiilor prognozate a fi evacuate de instalaţie în fiecare componentă a mediului, precum şi riscurile semnificative ale emisiilor asupra mediului; 7) tehnologiile propuse şi alte tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor instalaţiei; 8) măsurile privind prevenirea şi pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea şi valorificarea deşeurilor generate de instalaţie; 9) măsurile planificate ulterior pentru a respecta principiile prevăzute la art.4 alin.(2); 10) măsurile planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu; 11) principalele alternative la tehnologia, tehnicile şi măsurile propuse şi prezentate de către solicitant în rezumat; b) faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului la nivel naţional sau transfrontalier, în conformitate cu prevederile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului; c) informaţii despre autorităţile competente de luarea deciziei; d) natura posibilelor decizii sau proiectul de decizie, în cazul în care acesta există; e) detalii privind propunerea de actualizare, după caz, a autorizaţiei integrate de mediu sau a condiţiilor autorizaţiei integrate de mediu; f) o precizare a datelor privind locurile în care vor fi oferite informaţiile relevante sau mijloacele prin care vor fi difuzate aceste informaţii; g) detalii privind modalităţile de participare şi consultare a publicului interesat. 2. Publicul interesat transmite obiecţiile şi recomandările sale Agenţiei de Mediu înainte de luarea unei deciziei. 3. Procedurile de participare a publicului interesat includ limite de timp rezonabile pentru informarea acestuia şi timp suficient pentru ca publicul să participe efectiv la procedura de luare a unei decizii pe toată durata acesteia. 4. Autorităţile competente asigură participarea publicului interesat chiar de la începutul procedurii, astfel încât acesta să-şi exercite efectiv dreptul de a transmite autorităţii competente obiecţiile şi recomandările sale înainte de luarea unei decizii. 5. Agenţia de Mediu, la luarea deciziei, ia în considerare obiecţiile şi recomandările publicului interesat. |
|
Criteriile pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile
1. Utilizarea tehnologiei cu generare redusă de deşeuri. 2. Utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase. 3. Extinderea recuperării şi a reciclării substanţelor generate şi utilizate în procesul tehnologic, precum şi a deşeurilor, dacă este posibil. 4. Procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială. 5. Progrese tehnologice şi modificări ale cunoaşterii şi înţelegerii ştiinţifice. 6. Natura, efectele şi volumul emisiilor respective. 7. Datele de punere în funcţiune a instalaţiilor noi şi a celor existente. 8. Intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai bune tehnici disponibile. 9. Consumul şi natura materiilor prime, inclusiv apa, utilizate în procesul tehnologic şi eficienţa lor din punct de vedere energetic. 10. Necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul semnificativ al emisiilor asupra mediului şi riscurile asupra mediului. 11. Necesitatea de a preveni accidentele şi de a reduce consecinţele acestora asupra mediului. 12. Informaţiile publicate de organizaţiile internaţionale publice. |
|
LISTA substanţelor poluante
Aer 1. Dioxid de sulf şi alţi compuşi ai sulfului 2. Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului 3. Monoxid de carbon 4. Compuşi organici volatili 5. Metale şi compuşi ai metalelor 6. Pulberi, inclusiv particule fine de materie 7. Azbest (particule în suspensie, fibre) 8. Clor şi compuşi ai clorului 9. Fluor şi compuşi ai fluorului 10. Arsen şi compuşi ai arsenului 11. Cianuri 12. Substanţe şi amestecuri în care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene sau a proprietăţilor care pot afecta reproducerea prin aer 13. Policlorodibenzodioxine şi policlorodibenzofurani
Apă 1. Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul acvatic 2. Compuşi organofosforici 3. Compuşi organostanici 4. Substanţe şi amestecuri în care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene sau a proprietăţilor care pot afecta reproducerea în sau prin mediul acvatic 5. Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice persistente şi bioacumulabile 6. Cianuri 7. Metale şi compuşi ai metalelor 8. Arsen şi compuşi ai arsenului 9. Substanţe biocide şi produse fitosanitare 10. Materiale în suspensie 11. Substanţe care contribuie la eutrofizare (în special nitraţi şi fosfaţi) 12. Substanţe care au o influenţă nefavorabilă asupra echilibrului de oxigen şi care pot fi determinate prin utilizarea parametrilor CBO şi CCO 13. Lista substanţelor prioritare din domeniul politicii apei, conform tabelului:
| |||||
| Nr. crt. | Denumirea substanţei prioritare(3) | Număr CAS(1) | Număr UE(2) | Identificată ca substanţă periculoasă prioritară | |
| 1 | Alaclor | 15972-60-8 | 240-110-8 | ||
| 2 | Antracen | 120-12-7 | 204-371-1 |
X | |
| 3 | Atrazin | 1912-24-9 | 217-617-8 | ||
| 4 | Benzen | 71-43-2 | 200-753-7 |
X(4) | |
| 5 | Difenileteri bromuraţi | nedeterminat | nedeterminat | ||
| 6 | Cadmiu şi compuşii săi | 7440-43-9 | 231-152-8 | X | |
| 7 | Cloralcani C10-C13 | 85535-84-8 | 287-476-5 | X | |
| 8 | Clorfenvinfos | 470-90-6 | 207-432-0 | ||
| 9 | Clorpirifos (Clorpirifos-etil) | 2921-88-2 | 220-864-4 | ||
| 10 | 1,2-dicloretan | 107-06-2 | 203-458-1 | ||
| 11 | Diclormetan | 75-09-2 | 200-838-9 | ||
| 12 | Di(2-etilhexil)ftalat (DEHP) | 117-81-7 | 204-211-0 |
X | |
| 13 | Diuron | 330-54-1 | 206-354-4 | ||
| 14 | Endosulfan | 115-29-7 | 204-079-4 |
X | |
| 15 | Fluoranten | 206-44-0 | 205-912-4 | ||
| 16 | Hexaclorbenzen | 118-74-1 | 204-273-9 | X | |
| 17 | Hexaclorbutadienă | 87-68-3 | 201-765-5 | X | |
| 18 | Hexaclorciclohexan | 608-73-1 | 210-168-9 | X | |
| 19 | Izoproturon | 34123-59-6 | 251-835-4 | ||
| 20 | Plumb şi compuşii săi | 7439-92-1 | 231-100-4 | ||
| 21 | Mercur şi compuşii săi | 7439-97-6 | 231-106-7 |
X | |
| 22 | Naftalină | 91-20-3 | 202-049-5 | ||
| 23 | Nichel şi compuşii săi | 7440-02-0 | 231-111-4 | ||
| 24 | Nonil-fenoli | nu se aplică | nu se aplică |
X(5) | |
| 25 | Octil-fenoli(6) | nu se aplică | nu se aplică | ||
| 26 | Pentaclorbenzen | 608-93-5 | 210-172-5 | ||
| 27 | Pentaclorfenol | 87-86-5 | 201-778-6 | ||
| 28 | Hidrocarburi poliaromatice(7) | nu se aplică | nu se aplică |
X | |
| 29 | Simazin | 122-34-9 | 204-535-2 | ||
| 30 | Compuşi tributilstanici | nu se aplică | nu se aplică |
X(8) | |
| 31 | Triclorbenzeni | 12002-48-1 | 234-413-4 | ||
| 32 | Triclormetan (cloroform) | 67-66-3 | 200-663-8 | ||
| 33 | Trifluralin | 1582-09-8 | 216-428-8 | X | |
| 34 | Dicofol | 115-32-2 | 204-082-0 | X | |
| 35 | Acid perfluoroctan sulfonic şi derivaţii săi (PFOS) | 1763-23-1 | 217-179-8 | X | |
| 36 | Chinoxifen | 124495-18-7 | nu se aplică | X | |
| 37 | Dioxine şi compuşi de tip dioxină | nu se aplică | nu se aplică | X(9) | |
| 38 | Aclonifen | 74070-46-5 | 277-704-1 | ||
| 39 | Bifenox | 42576-02-3 | 255-894-7 | ||
| 40 | Cibutrin | 28159-98-0 | 248-872-3 | ||
| 41 | Cipermetrin(10) | 52315-07-8 | 257-842-9 | ||
| 42 | Diclorvos | 62-73-7 | 200-547-7 | ||
| 43 | Hexabromociclododecani (HBCDD) | nu se aplică | nu se aplică | X(11) | |
| 44 | Heptaclor şi heptaclorepoxid | 76-44-8/1024-57-3 | 200962-3/213-831-0 | X | |
| 45 | Terbutrin | 886-50-0 | 212-950-5 | ||
| (1) CAS: Chemical Abstracts Service (Serviciul de catalogare a substanţelor chimice). (2) Număr UE: Inventarul european al substanţelor comerciale existente introduse pe piaţă (Einecs) sau Lista europeană a substanţelor chimice notificate (ELINCS). (3) Atunci când au fost selectate grupuri de substanţe, exceptând cazul în care au fost indicate explicit în notă, s-au definit reprezentanţi tipici ai acestora în contextul stabilirii standardelor de calitate a mediului. (4) Numai tetra, penta, hexa şi heptabromodifenileter (numere CAS: 40088-47-9, 32534-81-9, 36483-60-0 şi, respectiv, 68928-80-3). (5) Nonil-fenol (nr.CAS 25154-52-3, nr.UE 246-672-0), inclusiv izomerii 4-nonil-fenol (nr.CAS 104-40-5, nr.UE 203-199-4) şi 4-nonil-fenol (ramificat) (nr.CAS 84852-15-3, nr.UE 284-325-5). (6) Octil-fenol (nr.CAS 1806-26-4, nr.UE 217-302-5), inclusiv izomerul 4-(1, 1', 3, 3'-tetrametilbutil)-fenol (nr.CAS 140-66-9, nr.UE 205-426-2). (7) Inclusiv benzo(a)piren (nr.CAS 50-32-8, nr.UE 200-028-5), benzo(b)fluoranten (nr.CAS 205-99-2, nr.UE 205-911-9), benzo (g, h, i) perilen (nr.CAS 191-24-2, nr.UE 205-883-8), benzo(k)fluoranten (nr.CAS 207-08-9, nr.UE 205-916-6), indeno(1, 2, 3-cd)piren (nr.CAS 193-39-5, nr.UE 205-893-2), dar fără antracen, fluoranten şi naftalină, care sunt incluse în listă separat. (8) Inclusiv tributilstaniu-cationul (nr.CAS 36643-28-4). (9) Aceasta se referă la următorii compuşi: – şapte dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDD): 2, 3, 7, 8-T4CDD (nr.CAS 1746-01-6), 1, 2, 3, 7, 8-P5CDD (nr.CAS 40321-76-4), 1, 2, 3, 4, 7, 8-H6CDD (nr.CAS 39227-28-6), 1, 2, 3, 6, 7, 8-H6CDD (nr.CAS 57653-85-7), 1, 2, 3, 7, 8, 9-H6CDD (nr.CAS 19408-74-3), 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8-H7CDD (nr.CAS 35822-46-9), 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9-O8CDD (nr.CAS 3268-87-9); – zece dibenzofurani policloruraţi (PCDF): 2, 3, 7, 8-T4CDF (nr.CAS 51207-31-9), 1, 2, 3, 7, 8-P5CDF (nr.CAS 57117-41-6), 2, 3, 4, 7, 8-P5CDF (nr.CAS 57117-31-4), 1, 2, 3, 4, 7, 8-H6CDF (nr.CAS 70648-26-9), 1, 2, 3, 6, 7, 8-H6CDF (nr.CAS 57117-44-9), 1, 2, 3, 7, 8, 9-H6CDF (nr.CAS 72918-21-9), 2, 3, 4, 6, 7, 8-H6CDF (nr.CAS 60851-34-5), 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8-H7CDF (nr.CAS 67562-39-4), 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9-H7CDF (nr.CAS 55673-89-7), 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9-O8CDF (nr.CAS 39001-02-0); – doisprezece bifenili policloruraţi, tip dioxină (PCB-DL): 3, 3', 4, 4'-T4CB (PCB 77, nr.CAS 32598-13-3), 3, 3', 4', 5-T4CB (PCB 81, nr.CAS 70362-50-4), 2, 3, 3', 4, 4'-P5CB (PCB 105, nr.CAS 32598-14-4), 2, 3, 4, 4', 5-P5CB (PCB 114, nr.CAS 74472-37-0), 2, 3', 4, 4', 5-P5CB (PCB 118, nr.CAS 31508-00-6), 2, 3', 4, 4', 5'-P5CB (PCB 123, nr.CAS 65510-44-3), 3, 3', 4, 4', 5-P5CB (PCB 126, nr.CAS 57465-28-8), 2, 3, 3', 4, 4', 5-H6CB (PCB 156, nr.CAS 38380-08-4), 2, 3, 3', 4, 4', 5'-H6CB (PCB 157, nr.CAS 69782-90-7), 2, 3', 4, 4', 5, 5'-H6CB (PCB 167, nr.CAS 52663-72-6), 3, 3', 4, 4', 5, 5'-H6CB (PCB 169, nr.CAS 32774-16-6), 2, 3, 3', 4, 4', 5, 5'-H7CB (PCB 189, nr.CAS 39635-31-9). (10) Nr. CAS 52315-07-8 se referă la un amestec de izomeri de cipermetrin, alfa-cipermetrin (nr.CAS 67375-30-8), beta-cipermetrin (nr.CAS 65731-84-2), teta-cipermetrin (nr.CAS 71697-59-1) şi zeta-cipermetrin (nr.CAS 52315-07-8). (11) Se referă la 1, 3, 5, 7, 9, 11-hexabromociclododecan (nr.CAS 25637-99-4), 1, 2, 5, 6, 9, 10-hexabromociclododecan (nr.CAS 3194-55-6), α-hexabromociclododecan (nr.CAS 134237-50-6), β-hexabromociclododecan (nr.CAS 134237-51-7) şi γ-hexabromociclododecan (nr.CAS 134237-52-8). | |||||
|
Informaţiile furnizate de operator pentru emiterea autorizaţiei de mediu pentru instalaţiile medii de ardere
1. Puterea termică instalată (MW) a instalaţiei medii de ardere. 2. Tipul instalaţiei medii de ardere (motor diesel, turbină cu gaz, motor cu combustibil dual, alt tip de motor sau alt tip de instalaţie medie de ardere). 3. Tipul şi proporţia combustibililor utilizaţi, în funcţie de tipurile de combustibil stabilite în anexa nr.8. 4. Data punerii în funcţiune a instalaţiei medii de ardere sau, atunci când nu se cunoaşte data exactă a punerii în funcţiune, o dovadă a faptului că instalaţia a fost pusă în funcţiune înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi. 5. Domeniul de activitate al instalaţiei medii de ardere sau al structurii în care aceasta funcţionează prevăzut în Clasificatorul activităţilor din economia Moldovei. 6. Numărul de ore de funcţionare anuale preconizat pentru instalaţia medie de ardere şi încărcarea medie în regim de utilizare. 7. În cazul în care se aplică opţiunea exceptării în temeiul art.43 alin.(3) sau (13) – o declaraţie semnată de către operator privind faptul că instalaţia medie de ardere nu va funcţiona mai multe ore decât cele prevăzute la alineatele menţionate. 8. Denumirea şi adresa juridică a operatorului şi, în cazul instalaţiilor medii de ardere, adresa amplasamentului unde se află instalaţia. |
|
Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere
Valorile-limită de emisie prevăzute în prezenta anexă sunt stabilite la o temperatură de 273,15 K, la o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6% în cazul instalaţiilor medii de ardere care utilizează combustibili solizi, 3% în cazul instalaţiilor medii de ardere, altele decât motoarele şi turbinele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15% în cazul motoarelor şi al turbinelor cu gaz.
PARTEA 1 Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere existente
Tabelul nr.1
Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru instalaţiile medii de ardere existente cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW, altele decât motoarele şi turbinele cu gaz:
| ||||||
| Substanţa poluantă | Biomasă solidă | Alţi combustibili solizi | Motorină | Combustibili lichizi, alţii decât motorina | Gaze naturale | Combustibili gazoşi, alţii decât gazele naturale |
| SO2 | 200(1)(2) | 1100 | 350 | 200(3) | ||
| NOx | 650 | 650 | 200 | 650 | 250 | 250 |
| Pulberi | 50 | 50 | 50 | |||
| (1) Valoarea-limită de emisie nu se aplică în cazul instalaţiilor care ard exclusiv biomasă solidă lemnoasă. (2) 300 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor care ard paie. (3) 400 mg/Nm3 se aplică în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la cuptoarele de cocs în industria siderurgică. | ||||||
|
Tabelul nr.2
Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru instalaţiile medii de ardere existente cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW, altele decât motoarele şi turbinele cu gaz:
| ||||||
| Substanţa poluantă | Biomasă solidă | Alţi combustibili solizi | Motorină | Combustibili lichizi, alţii decât motorina | Gaze naturale | Combustibili gazoşi, alţii decât gazele naturale |
| SO2 | 200(4)(5) | 400(6) | 350(7) | 35(8) (9) | ||
| NOx | 650 | 650 | 200 | 650 | 250 | 250 |
| Pulberi | 30(10) | 30(10) | 30 | |||
| (4) Valoarea-limită de emisie nu se aplică în cazul instalaţiilor care ard exclusiv biomasă solidă lemnoasă. (5) 300 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor care ard paie. (6) 1100 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW. (7) Până la 1 ianuarie 2030, 850 mg/Nm3 se aplică pentru instalaţiile cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW care utilizează păcură grea. (8) 400 mg/Nm3 se aplică în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la cuptoarele de cocs, şi 200 mg/Nm3 în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la furnale în industria siderurgică. (9) 170 mg/Nm3 se aplică în cazul biogazului. (10) 50 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW. | ||||||
|
Tabelul nr.3
Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru motoarele şi turbinele cu gaz existente:
| |||||
| Substanţa poluantă | Tipul instalaţiei medii de ardere | Motorină | Combustibili lichizi, alţii decât motorina | Gaze naturale | Combustibili gazoşi, alţii decât gazele naturale |
| SO2 | Motoare şi turbine cu gaz | 120 | 15(11) (12) | ||
| NOx | Motoare | 190(13)(14) | 190(13) (15) | 190(16) | 190(16) |
| Turbine cu gaz(17) | 200 | 200 | 150 | 200 | |
| Pulberi | Motoare şi turbine cu gaz | 10(18) | |||
|
(11) 60 mg/Nm3 se aplică în cazul biogazului. (12) 130 mg/Nm3 se aplică în cazul gazelor de cocs cu putere calorică redusă şi 65 mg/Nm3 – în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la furnale în industria siderurgică. (13) 1850 mg/Nm3 se aplică în următoarele cazuri: – pentru motoarele diesel a căror construcţie a început înainte de 18 mai 2006; – pentru motoarele cu combustibil dual în modul de funcţionare cu combustibil lichid. (14) 250 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW. (15) 250 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW; 225 mg/Nm3 – în cazul motoarelor cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW. (16) 380 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor cu combustibil dual în modul de funcţionare cu combustibil gazos. (17) Valorile-limită de emisie se aplică doar la o încărcare de peste 70%. (18) 20 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW. | |||||
|
PARTEA a 2-a Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile medii de ardere noi
Tabelul nr.1
Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru instalaţiile medii de ardere noi, altele decât motoarele şi turbinele cu gaz:
| ||||||
| Substanţa poluantă | Biomasă solidă | Alţi combustibili solizi | Motorină | Combustibili lichizi, alţii decât motorina | Gaze naturale | Combustibili gazoşi, alţii decât gazele naturale |
| SO2 | 200(19) | 400 | 350(20) | 35(21) (22) | ||
| NOx | 300(23) | 300(23) | 200 | 300(24) | 100 | 200 |
| Pulberi | 20(25) | 20(25) | 20(26) | |||
| (19) Valoarea-limită de emisie nu se aplică în cazul instalaţiilor care ard exclusiv biomasă solidă lemnoasă. (20) Până la 1 ianuarie 2025, 1700 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor care fac parte din „sistemul izolat mic” (SIM) sau din „microsistemul izolat” (MI). (21) 400 mg/Nm3 se aplică în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la cuptoarele de cocs, şi 200 mg/Nm3 – în cazul gazelor cu putere calorică redusă, provenite de la furnale în industria siderurgică. (22) 100 mg/Nm3 se aplică în cazul biogazului. (23) 500 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW. (24) Până la 1 ianuarie 2025, în cazul instalaţiilor care fac parte din „sistemul izolat mic” (SIM) şi din „microsistemul izolat” (MI), 450 mg/Nm3 se aplică atunci când se arde păcură grea care conţine între 0,2% şi 0,3% N şi 360 mg/Nm3 – atunci când se arde păcură grea care conţine mai puţin de 0,2% N. (25) 50 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW; 30 mg/Nm3 – în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare de 5 MW şi mai mică sau egală cu 20 MW. (26) 50 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW. | ||||||
|
Tabelul nr.2
Valori-limită de emisie (mg/Nm3) pentru motoarele şi turbinele cu gaz noi:
| |||||
| Substanţa poluantă | Tipul instalaţiei medii de ardere | Motorină | Combustibili lichizi, alţii decât motorina | Gaze naturale | Combustibili gazoşi, alţii decât gazele naturale |
| SO2 | Motoare şi turbine cu gaz | 120(27) | 15(28) | ||
| NOx | Motoare(29) (30) | 190(31) | 190(31) (32) | 95(33) | 190 |
| Turbine cu gaz(34) | 75 | 75(35) | 50 | 50 | |
| Pulberi | Motoare şi turbine cu gaz | 10(36) (37) | |||
| (27) Până la 1 ianuarie 2025, 590 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor diesel care fac parte din „sistemul izolat mic” (SIM) sau din „microsistemul izolat” (MI). (28) 40 mg/Nm3 se aplică în cazul biogazului. (29) Motoarele care funcţionează între 500 şi 1500 de ore pe an pot fi scutite de respectarea acelor valori-limită de emisie dacă se aplică măsuri primare pentru a limita emisiile de NOx şi pentru a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în prezenta anexă, trimiterea (4). (30) Până la 1 ianuarie 2025, în „sistemul izolat mic” (SIM) sau în „microsistemul izolat” (MI), 1850 mg/Nm3 se aplică pentru motoarele cu combustibil dual în modul de funcţionare cu combustibil lichid şi 380 mg/Nm3 în modul de funcţionare cu gaz; 1300 mg/Nm3 – în cazul motoarelor cu motorină cu ≤ 1200 rpm cu putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 20 MW şi 1850 mg/Nm3 – în cazul motoarelor cu motorină cu putere termică instalată totală mai mare de 20 MW; 750 mg/Nm3 – pentru motoarele diesel cu > 1200 rpm. (31) 225 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor cu combustibil dual în modul de funcţionare cu combustibil lichid. (32) 225 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor diesel cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 20 MW cu ≤ 1200 rpm. (33) 190 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor cu combustibil dual în modul de funcţionare cu combustibil gazos. (34) Aceste valori-limită de emisie se aplică doar la o încărcare de peste 70%. (35) Până la 1 ianuarie 2025, 550 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor care fac parte din „sistemul izolat mic” (SIM) sau din „microsistemul izolat” (MI). (36) Până la 1 ianuarie 2025, 75 mg/Nm3 se aplică în cazul motoarelor diesel care fac parte din „sistemul izolat mic” (SIM) sau din „microsistemul izolat” (MI). (37) 20 mg/Nm3 se aplică în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW. | |||||
|
Monitorizarea emisiilor şi verificarea conformităţii pentru activităţi industriale şi economice cu risc redus asupra mediului
PARTEA 1 Monitorizarea emisiilor 1. Operatorul asigură realizarea măsurătorilor periodice cel puţin: a) la fiecare 3 ani – pentru instalaţiile medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW; b) anual – pentru instalaţiile medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW. 2. Ca alternativă la frecvenţele menţionate la pct.1, în cazul instalaţiilor medii de ardere care cad sub incidenţa art.43 alin.(3) sau (13), pot fi solicitate măsurători periodice, cel puţin de fiecare dată după ce a trecut următorul număr de ore de funcţionare: a) de 3 ori numărul mediei maxime a orelor de funcţionare anuale, aplicabile în conformitate cu art.43 alin.(3) sau (13), în cazul instalaţiilor medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică sau egală cu 5 MW; b) numărul mediei maxime a orelor de funcţionare anuale, aplicabile în conformitate cu art.43 alin.(3) sau (13), în cazul instalaţiilor medii de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 5 MW. Frecvenţa măsurătorilor periodice nu poate fi mai mică de o dată la 5 ani. 3. Măsurătorile se realizează în cazul: a) substanţelor poluante pentru care în prezenta anexă se prevede o valoare-limită de emisie pentru instalaţia în cauză; b) monoxidului de carbon (CO) pentru toate instalaţiile. 4. Primele măsurători se efectuează în termen de 4 luni de la data emiterii autorizaţiei sau înregistrării instalaţiei ori de la data începerii funcţionării acesteia, oricare dintre acestea fiind mai recentă. 5. Ca alternativă la măsurările menţionate la pct.1 şi 2 şi la pct.3 lit.a), în ceea ce priveşte SO2, se utilizează alte proceduri, verificate şi aprobate de către Agenţia de Mediu, pentru a stabili emisiile de SO2. 6. Ca alternativă la măsurările periodice menţionate la pct.1, Agenţia de Mediu solicită efectuarea de măsurători continue. 7. Măsurările continue se realizează prin intermediul sistemelor automatizate de măsurare, care se supun verificării cu ajutorul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an, iar operatorul informează Agenţia de Mediu cu privire la rezultatele acestor verificări. 8. Eşantionarea şi analiza substanţelor poluante şi măsurarea parametrilor de proces, precum şi orice alternativă utilizată, menţionată la pct.5 şi 6, se bazează pe metode care permit rezultate fiabile, reprezentative şi comparabile. Pe durata fiecărei măsurători, instalaţia este exploatată în condiţii stabile, la o încărcare uniformă reprezentativă. Perioadele de pornire şi de oprire nu se iau în considerare.
PARTEA a 2-a Verificarea conformităţii 1. La efectuarea măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie menţionate la art.43 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valoarea-limită de emisie relevantă. 2. În cazul în care se efectuează măsurători continue, respectarea valorilor-limită de emisie menţionate la art.43 se evaluează în conformitate cu anexa nr.10 partea a 4-a pct.1. Valorile-limită medii de emisie validate se determină în conformitate cu anexa nr.10 partea a 3-a pct.9 şi 10. 3. La calcularea valorilor-limită medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în cursul perioadelor prevăzute la art.43 alin.(15) şi (16), precum şi în cursul perioadelor de pornire şi de oprire. |
|
Dispoziţii tehnice pentru instalaţiile mari de ardere
PARTEA 1 Valori-limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la art.37 alin.(3) 1. Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, la o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6% în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi, 3% în cazul instalaţiilor de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15% în cazul turbinelor cu gaz şi al motoarelor pe gaz. 2. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| ||||
| Puterea termică instalată totală (MW) | Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi | Biomasă | Turbă | Combustibili lichizi |
| 50–100 | 400 | 200 | 300 | 350 |
| 100–300 | 250 | 200 | 300 | 250 |
| > 300 | 200 | 200 | 200 | 200 |
|
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi şi pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2. Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi şi pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani respectă o valoare-limită de emisie pentru SO2 de 850 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 300 MW şi de 400 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare de 300 MW. O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani poate cădea sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la cele două alineate precedente, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. 3. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |
| În general | 35 |
| Gaz lichefiat | 5 |
| Gaze cu putere calorică redusă, provenite din cuptoarele de cocs | 400 |
| Gaze de furnal cu putere calorică redusă | 200 |
| Instalaţiile de ardere care utilizează gaze cu putere calorică redusă, provenite de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectă o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2. | |
|
4. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |||
| Puterea termică instalată totală (MW) | Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi | Biomasă şi turbă | Combustibili lichizi |
| 50–100 | 300 450 (în cazul arderii de lignit pulverizat) | 300 | 450 |
| 100–300 | 200 | 250 | 200(1) |
| > 300 | 200 | 200 | 150(1) |
| (1) Valoarea-limită de emisie este de 450 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere, cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi. | |||
|
Instalaţiile de ardere din cadrul instalaţiilor chimice care utilizează reziduuri lichide din producţie drept combustibil necomercial pentru consumul propriu, cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectă o valoare-limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx. Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani respectă o valoare-limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx. Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi, cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani respectă o valoare-limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx. Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani respectă o valoare-limită de emisie de 400 mg/Nm3 pentru NOx. O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate de gaze de ardere aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani poate cădea sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la cele trei alineate precedente, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri, emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. 5. Turbinele cu gaz, inclusiv turbinele cu gaz cu ciclu combinat (în continuare – CCGT), care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi respectă o valoare-limită de emisie de 90 mg/Nm3 pentru NOx şi de 100 mg/Nm3 pentru CO. Turbinele cu gaz, inclusiv CCGT, utilizate în situaţii de urgenţă, care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an nu cad sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute în prezentul punct. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate. 6. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi pentru CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze:
| ||
| Tipul instalaţiilor | NOx | CO |
| Instalaţii de ardere care utilizează gaz natural, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz | 100 | 100 |
| Instalaţii de ardere care utilizează gaz de furnal, gaz de cocserie sau gaze cu putere calorică redusă, provenite de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz | 200(4) | |
| Instalaţii de ardere care utilizează alte gaze, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz | 200(4) | |
| Turbine cu gaz, inclusiv CCGT, care utilizează drept combustibil gazul natural(1) | 50(2) (3) | 100 |
| Turbine cu gaz, inclusiv CCGT, care utilizează drept combustibil alte gaze | 120 | |
| Motoare cu gaz | 100 | 100 |
|
(1) Gazul natural este metanul prezent în mod natural cu un conţinut maxim de 20% (în funcţie de volum) de materie inertă şi alţi compuşi. (2) 75 mg/Nm3, când eficienţa turbinei cu gaz este determinată la condiţii ISO de încărcare de bază, în cazul: - turbinelor cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75%; - turbinelor cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat, cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55%; - turbinelor cu gaz pentru acţionare mecanică. (3) În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate la trimiterea (2), dar care au o eficienţă mai mare de 35%, determinată în condiţii ISO de încărcare de bază, valoarea-limită de emisie este de 50xη/35 pentru NOx, unde η este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată în procente. (4) 300 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor de ardere cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 500 MW pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi. | ||
|
În cazul turbinelor cu gaz, inclusiv CCGT, valorile-limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în tabelul din acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%. În cazul turbinelor cu gaz, inclusiv CCGT, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, valoarea-limită de emisie este de 150 mg/Nm3 pentru NOx în cazul arderii gazului natural şi de 200 mg/Nm3 în cazul arderii altor tipuri de gaz sau de combustibili lichizi. O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1500 de ore pe an ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani poate cădea sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la alineatul precedent, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri, emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. Valorile-limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate. 7. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |||
| Puterea termică instalată totală (MW) | Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi | Biomasă şi turbă | Combustibili lichizi(1) |
| 50–100 | 30 | 30 | 30 |
| 100–300 | 25 | 20 | 25 |
| > 300 | 20 | 20 | 20 |
| (1) Valoarea-limită de emisie este de 50 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi. | |||
8. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |
| În general | 5 |
| Gaz de furnal | 10 |
| Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare | 30 |
|
PARTEA a 2-a Valori-limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la art.37 alin.(4) 1. Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, la o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6% în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi, 3% în cazul instalaţiilor de ardere altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi şi gaz şi 15% în cazul turbinelor cu gaz şi al motoarelor cu gaz. În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat şi ardere suplimentară, conţinutul standard de O2 poate fi definit de Agenţia de Mediu, ţinându-se cont de caracteristicile specifice ale instalaţiei în cauză. 2. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| ||||
| Puterea termică instalată totală (MW) | Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi | Biomasă | Turbă | Combustibili lichizi |
| 50–100 | 400 | 200 | 300 | 350 |
| 100–300 | 200 | 200 | 300 250 (în cazul arderii în pat fluidizat) | 200 |
| > 300 | 150 200 (în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat) | 150 | 150 200 (în cazul arderii în pat fluidizat) | 150 |
|
3. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |
| În general | 35 |
| Gaz lichefiat | 5 |
| Gaze cu putere calorică redusă | 400 |
| Gaze de furnal cu putere calorică redusă | 200 |
|
4. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |||
| Puterea termică instalată totală (MW) | Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi | Biomasă şi turbă | Combustibili lichizi |
| 50–100 | 300 400 (în cazul arderii de lignit pulverizat) | 250 | 300 |
| 100–300 | 200 | 200 | 150 |
| > 300 | 150 200 (în cazul arderii de lignit pulverizat) | 150 | 100 |
|
5. Turbinele cu gaz, inclusiv CCGT, care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi respectă o valoare-limită de emisie pentru NOx de 50 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3. Turbinele cu gaz, utilizate în situaţii de urgenţă, care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an nu cad sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute în prezentul punct. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate. 6. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze:
| ||
| Tipul instalaţiilor | NOx | CO |
| Instalaţii de ardere care utilizează gaz natural, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz | 100 | 100 |
| Turbine cu gaz, inclusiv CCGT | 50(1) | 100 |
| Motoare cu gaz | 75 | 100 |
| (1) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficienţă mai mare de 35%, determinată în condiţii ISO de încărcare de bază, valoarea-limită de emisie este de 50xη/35 pentru NOx, unde η este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent. | ||
|
În cazul turbinelor cu gaz, inclusiv CCGT, valorile-limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în prezentul punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%. Valorile-limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate. 7. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |
| Puterea termică instalată totală (MW) | Valori-limită de emisie (mg/Nm3) |
| 50–300 | 20 |
| > 300 | 10 20 pentru biomasă şi turbă |
|
8. Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz:
| |
| În general | 5 |
| Gaz de furnal | 10 |
| Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare | 30 |
|
PARTEA a 3-a Monitorizarea emisiilor 1. Concentraţiile de SO2, NOx şi pulberi din gazele reziduale provenite de la fiecare instalaţie de ardere cu putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 100 MW sunt supuse unor măsurători continue. Concentraţia de CO din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 100 MW care utilizează combustibili gazoşi este supusă unor măsurători continue. 2. Agenţia de Mediu poate decide să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menţionate la pct.1 în următoarele cazuri: a) pentru instalaţiile de ardere care au funcţionat mai puţin de 10000 de ore; b) pentru SO2 şi pulberi de la instalaţiile de ardere care ard gaz natural; c) pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale; d) pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile-limită de emisie impuse. 3. În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, se efectuează măsurători cel puţin o dată la 6 luni pentru SO2, NOx, pulberi şi, în cazul instalaţiilor care utilizează gaze, şi pentru CO. 4. În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit se măsoară cel puţin o dată pe an emisiile de mercur total. 5. Ca alternativă la măsurătorile de SO2 şi NOx menţionate la pct.3 pot fi folosite şi alte proceduri, verificate şi aprobate de către autoritatea competentă, pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx. Procedurile se bazează pe standardele CEN relevante sau, dacă nu există aceste standarde, pe standarde ISO, pe standarde naţionale sau pe alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă. 6. Operatorul informează Agenţia de Mediu cu privire la modificările substanţiale ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. Agenţia de Mediu decide dacă condiţiile de monitorizare stabilite la pct.1–4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate. 7. Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu pct.1 cuprind măsurători privind conţinutul de O2, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurătorile continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiţia că proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se monitoriza emisiile. 8. Prelevarea de probe, analiza substanţelor poluante şi măsurarea parametrilor procesului, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi a metodelor de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an. Operatorul informează Agenţia de Mediu cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare. 9. La nivelul valorii-limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95% pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depăşesc următoarele procente din valorile-limită de emisie pentru:
| |
| Monoxidul de carbon | 10% |
| Dioxidul de sulf | 20% |
| Oxizii de azot | 20% |
| Pulberii | 30% |
| 10. Valorile-limită de emisie medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile-limită de emisie medii măsurate, validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la pct.9. Se invalidează orice zi în care mai mult de 3 valori-limită de emisie medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de 10 zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile necesare pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.
PARTEA a 4-a Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie 1. În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor acestor măsurători se arată că, pentru orele de exploatare pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite următoarele condiţii: a) niciuna dintre valorile-limită de emisie medii lunare validate nu au depăşit valorile-limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2; b) niciuna dintre valorile-limită de emisie medii zilnice validate nu au depăşit 110% din valorile-limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2; c) în cazul instalaţiilor de ardere, compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 50 MW, niciuna dintre valorile-limită de emisie medii zilnice validate nu au depăşit 150% din valorile-limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2; d) 95% din toate valorile-limită de emisie medii orare validate pe parcursul anului nu au depăşit 200% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2. Valorile-limită de emisie medii validate se stabilesc conform prevederilor pct.10 din partea a 3-a a prezentei anexe. În scopul calculării valorilor-limită de emisie medii nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la art.37 alin.(6) şi (7) şi la art.38, precum şi pe parcursul perioadelor de pornire şi de oprire. 2. În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de Agenţia de Mediu nu depăşesc valorile-limită de emisie.
PARTEA a 5-a Valorile-limită de emisie medii în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării Valorile-limită de emisie medii (mg/Nm3) pentru SO2, în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, care utilizează reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alte tipuri de combustibil, sunt: a) 1000 mg/Nm3, în cazul instalaţiilor de ardere cărora li s-a acordat autorizaţie înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia că instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) 600 mg/Nm3, în cazul altor instalaţii de ardere. Aceste valori-limită de emisie se calculează la o temperatura de 273,15 K, la o presiune de 101,3 kPa, după corecţia conţinutului de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6% în cazul combustibililor solizi şi de 3% în cazul combustibililor gazoşi. | |
|
Modelul planului de aliniere
1. Date generale despre operator: a) denumirea operatorului; b) descrierea amplasamentului; c) descrierea instalaţiilor; d) descrierea procesului de producere; e) descrierea succintă a situaţiei de mediu (calitatea aerului, a apei subterane şi de suprafaţă şi a solului) pe amplasamentul pe care operatorul îşi desfăşoară activitatea. 2. Identificarea neconformităţilor. Analiza coraportului dintre situaţia de mediu, procesul de producere, planificarea activităţii, opţiunile financiare şi calitatea produsului. 3. Planul de aliniere a operatorului la condiţiile autorizaţiilor:
| |||||
| Nr. crt. | Descrierea neconformităţilor | Acţiuni de remediere/ lichidare a neconformităţilor | Termenul de executare (data/luna/anul) | Data verificării îndeplinirii acţiunilor de remediere | Rezultatul evaluării conformităţii |
| 1 | |||||
| 2 | |||||
| 3 | |||||
|
Dispoziţii tehnice referitoare la activităţile şi instalaţiile care utilizează solvenţi organici
PARTEA 1 Activităţile care utilizează solvenţi organici La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea care utilizează solvenţi organici include şi curăţarea echipamentului, dar nu şi curăţarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel: 1. Acoperirea cu adeziv Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării care intră în procedee de tipărire. 2. Activitatea de acoperire Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe: a) oricare dintre următoarele vehicule: 1) automobilele noi destinate pentru transportul pasagerilor şi al bagajelor acestora; autovehiculele cu o masă maximă de cel mult 3,5 tone, în cazul în care sunt acoperite la aceeaşi instalaţie ca şi automobilele menţionate; 2) cabinele camioanelor definite ca adăpost al şoferului, precum şi orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile: autovehicule cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică de 12 tone şi autovehiculele cu o masă maximă mai mare de 12 tone; 3) camioanele şi remorcile definite ca vehicule din categoriile: autovehicule cu o masă maximă de cel mult 3,5 tone; autovehicule cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică de 12 tone şi autovehicule cu o masă maximă mai mare de 12 tone, cu excepţia cabinelor de camioane; 4) autobuzele definite ca vehicule din categoriile: autovehicule cu mai mult de 8 locuri aşezate în plus faţă de poziţia pe scaun a conducătorului auto şi cu o masă de maximum 5 tone, indiferent dacă autovehiculele respective au sau nu spaţiu pentru pasageri în picioare şi autovehicule cu mai mult de 8 locuri aşezate în plus faţă de poziţia pe scaun a conducătorului auto şi cu o masă maximă mai mare de 5 tone, indiferent dacă autovehiculele respective au sau nu spaţiu pentru pasageri în picioare; 5) remorcile din categoriile: remorci cu o masă maximă de cel mult 0,75 tone; remorci cu o masă maximă mai mare de 0,75 tone, dar mai mică sau egală cu 3,5 tone; remorci cu o masă maximă mai mare de 0,75 tone, dar mai mică de 10 tone; remorci cu o masă maximă mai mare de 10 tone; b) suprafeţele din metal şi din plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.; c) suprafeţele din lemn; d) textile, ţesături, filme şi hârtie; e) piele. Activităţile de acoperire nu includ acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operaţia de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă în capitolul VII, dar poate fi reglementată de acesta, în cazul în care activitatea de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei legi. 3. Acoperirea bobinelor Orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu. 4. Curăţarea chimică uscată Orice activitate industrială sau economică în care se utilizează compuşi organici volatili într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcămintea, mobila sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor şi al îmbrăcămintei. 5. Fabricarea încălţămintei Orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia. 6. Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor Fabricarea produselor finite menţionate, precum şi a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în acelaşi loc, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea viscozităţii şi a nuanţei şi încărcarea produsului finit în recipientul său. 7. Fabricarea produselor farmaceutice Sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, prepararea şi prezentarea produselor farmaceutice finite, precum şi fabricarea produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în acelaşi loc. 8. Tipărirea Orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul VII: a) flexografie – procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra porţiunilor neutre, şi în care sunt aplicate cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare; b) tipărire pe rotativă offset cu uscare prin încălzire – activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafeţele tipăritoare şi porţiunile neutre aflându-se în acelaşi plan, unde prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină, de la un sul şi nu cu foi izolate. Porţiunea neutră este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată într-un mod în care să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa care trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald; c) laminarea asociată unui procedeu de tipărire – lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate; d) rotogravura de editare – activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelii pe bază de toluen; e) rotogravura – activitate de tipărire care foloseşte o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafaţa tipăritoare se află dedesubtul porţiunii neutre, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute cu cerneală şi porţiunea neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul şi ca cerneala să iasă din alveole; f) tipărire serigrafică pe rotativă – activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafaţa tipăritoare este deschisă şi porţiunea neutră este etanşată. Acest procedeu foloseşte cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate; g) glazurare – activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare. 9. Conversia cauciucului Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit. 10. Curăţarea suprafeţelor Orice activitate, cu excepţia curăţării chimice uscate, în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă din mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate nu se referă la curăţarea echipamentului utilizat, ci la curăţarea suprafeţelor produselor. 11. Extracţia şi rafinarea uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau din alte materii vegetale şi a grăsimilor din materie animală, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea prin rafinare a grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe sau din materie vegetală şi a grăsimilor din materie animală. 12. Refinisarea vehiculelor Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care implică oricare dintre următoarele activităţi: a) aplicarea preparatului iniţial pe un vehicul rutier în sensul pct.2 sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această operaţiune nu se realizează în linia de fabricaţie originală; b) aplicarea preparatului pe o remorcă, inclusiv pe semiremorci (categoria menţionată la pct.2 subpct.5)). 13. Acoperirea sârmei bobinate Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc. 14. Impregnarea lemnului Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie. 15. Laminarea lemnului şi plasticului Orice activitate de lipire a lemnului şi/sau a plasticului pentru a produce laminate.
PARTEA a 2-a Praguri de consum şi valori-limită de emisie Valorile-limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K şi la o presiune de 101,3 kPa:
| ||||||||
| Nr. crt. | Activitate (praguri de consum al solvenţilor organici în tone/an) | Prag (prag de consum al solvenţilor organici în tone/an) | Valori-limită de emisie pentru gazele reziduale (mgC/Nm3) | Valori-limită ale emisiei fugitive (procentul cantităţii de solvenţi organici utilizate) | Valori-limită ale emisiei totale | Dispoziţii speciale | ||
| Insta- laţii noi | Insta- laţii exis- tente | Insta- laţii noi | Insta- laţii exis- tente | |||||
| 1 | Tipărire pe rotativă offset cu uscare prin încălzire (> 15) | 15–25 > 25 | 100 20 | 30(1) 30(1) | (1) Solventul organic rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor fugitive | |||
| 2 | Rotogravura de editare (> 25) | 75 | 10 | 15 | ||||
| 3 | Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire seriografică pe rotativă, laminare sau glazurare (>15), tipărire seriografică pe rotativă pe textile şi carton (> 30) | 15–25 > 25 > 30(1) | 100 100 100 | 25 20 20 | (1) Prag pentru tipărirea seriografică pe rotativă pe textile şi carton | |||
| 4 | Curăţarea suprafeţelor utilizând compuşii menţionaţi la art.51 alin.(5) (> 1) | 1–5 > 5 | 20(1) 20(1) | 15 10 | (1) Valoarea-limită se referă la masa compuşilor în mg/Nm3, şi nu la cantitatea totală de carbon | |||
| 5 | Alte tipuri de curăţare a suprafeţelor (> 2) | 2–10 > 10 | 75(1) 75(1) | 20(1) 15(1) | (1) Instalaţiile care dovedesc Agenţiei de Mediu că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curăţare folosit nu depăşeşte 30% sunt exceptate de la aplicarea acestor valori | |||
| 6 | Vopsirea autovehiculelor (< 15) şi refinisarea vehiculelor | > 0,5 | 50(1) | 25 | (1) Se demonstrează conformitatea cu partea a 8-a pct.2 din anexă pe baza măsurătorilor medii de 15 minute | |||
| 7 | Acoperirea bobinelor (> 25) | 50(1) | 5 | 10 | (1) Pentru instalaţiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenţilor organici recuperaţi, valoarea-limită de emisie este de150 mgC/Nm3 | |||
| 8 | Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor(5), ţesăturilor, filmului şi hârtiei (> 5) | 5–15 > 15 | 100(1) (4) 50/75(2)(3)(4) | 25(4) 20(4) | (1) Valoarea-limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare în condiţii controlate. (2) Prima valoare-limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire. (3) Pentru instalaţiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor organici recuperaţi, valoarea-limită de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire şi uscare este de 150 mgC/Nm3. (4) Conform art.51 alin.(4), activităţile de acoperire care nu se pot efectua în condiţii controlate (de ex. construcţii navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori. (5) Tipărirea seriografică pe rotativă pe textile este inclusă în pct.3 din tabel | |||
| 9 | Acoperirea sârmei bobinate (> 5) | 10 g/kg(1)
5 g/kg(2) | (1) Se aplică instalaţiilor la care diametrul mediu al sârmei este ≤ 0,1 mm. (2) Se aplică celorlalte instalaţii | |||||
| 10 | Acoperirea suprafeţelor din lemn (> 15) | 15–25 > 25 | 100(1) 50/75(2) | 25 20 | (1) Valoarea-limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare efectuate în condiţii controlate. (2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire | |||
| 11 | Curăţarea chimică uscată | 20 g/kg(1) (2) | (1) Se exprimă în masa solventului organic emis pe kilogram de produs curăţat şi uscat. (2) Valoarea-limită de emisie prevăzută în partea a 4-a pct.2 din anexă nu se aplică pentru această activitate | |||||
| 12 | Impregnarea lemnului (> 25) | 100(1) | 45 | 11 kg/m3 | (1) Valoarea-limită de emisie nu se aplică la impregnarea cu creozot | |||
| 13 | Acoperirea pieilor (> 10) | 10–25 > 25 > 10(1) | 85 g/m2 75 g/m2 150 g/m2 | Valorile-limită de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat. (1) Pentru activităţile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, şi pentru mici bunuri de consum din piele, precum genţi, curele, portmonee etc. | ||||
| 14 | Fabricarea încălţămintei (> 5) | 25 g pe pereche | Valoarea-limită de emisie totală este exprimată în grame de solvent organic emis pe pereche de încălţăminte finită produsă | |||||
| 15 | Laminarea lemnului şi a plasticului (> 5) | 30 g/m2 | ||||||
| 16 | Acoperirea cu adeziv (> 5) | 5–15 > 15 | 50(1) 50(1) | 25 20 | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor organici recuperaţi, valoarea-limită de emisie pentru gazele reziduale este de 150 mgC/Nm3 | |||
| 17 | Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor (> 100) | 100–1000 | 150 | 5 | 5% din cantitatea de solvent organic utilizată | Valoarea-limită a emisiei fugitive nu include solventul organic vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis | ||
| > 1000 | 150 | 3 | 3% din cantitatea de solvent organic utilizată | |||||
| 18 | Conversia cauciucului (> 15) | 20(1) | 25(2) | 25% din cantitatea de solvent organic utilizată | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor organici recuperaţi, valoarea-limită de emisie pentru gazele reziduale este de 150 mgC/Nm3. (2) Valoarea-limită a emisiei fugitive nu include solventul organic vândut ca parte a unui produs sau preparat dintr-un recipient închis | |||
| 19 | Extracţia şi rafinarea uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale (> 10) | Grăsime animală: 1,5 kg/tonă. Ricin: 3 kg/tonă. Seminţe de rapiţă: 1 kg/tonă. Seminţe de floarea-soarelui: 1 kg/tonă. Boabe de soia (concasare normală): 0,8 kg/tonă. Boabe de soia (fulgi albi): 1,2 kg/tonă. Alte seminţe şi materii vegetale: 3 kg/tonă(1) 1,5 kg/tonă(2) 4 kg/tonă(3) | (1) Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile de tratare a loturilor de seminţe şi a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcţie de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile. (2) Se aplică tuturor proceselor de fracţionare, cu excepţia rafinării (eliminarea răşinilor din uleiuri). (3) Se aplică rafinării | |||||
| 20 | Fabricarea produselor farmaceutice (> 50) | 20(1) | 5(2) | 15(2) | 5% din cantitatea de solvent organic utilizată | 15% din cantitatea de solvent organic utilizată | (1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor organici recuperaţi, valoarea-limită de emisie pentru gazele reziduale este de 150 mgC/Nm3. (2) Valoarea-limită a emisiei fugitive nu include solventul organic vândut ca parte a unui produs sau a unui preparat dintr-un recipient închis | |
|
PARTEA a 3-a Valori-limită de emisie pentru instalaţiile din industria de vopsire a autovehiculelor 1. Valorile-limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent organic emis pe metru pătrat de suprafaţă a produsului şi în kilograme de solvent organic emis pe caroserie de maşină. 2. Suprafaţa produselor indicate în tabelul de la pct.3 din prezenta parte este definită ca arie calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi arie a tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi preparat ca cel utilizat pentru produsele în cauză sau arie totală a produselor tratate în instalaţie. Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul următoarei formule:
2 × greutatea totală a carcasei produsului ------------------------------------------------------------------------------------------- grosimea medie a plăcii din metal × densitatea plăcii din metal.
Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci. Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau a ariei totale tratate în instalaţie. 3. Valorile-limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum şi la solventul utilizat pentru curăţarea materialului, inclusiv zona de pulverizare şi alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia.
| |||
| Activitate (praguri de consum al solvenţilor organici în tone/an) | Pragul de producţie (se referă la producţia anuală de material vopsit) | Valoarea-limită a emisiei totale (g/m2) | |
| Instalaţii noi | Instalaţii existente | ||
| Vopsirea maşinilor noi (> 15) | > 5000 | 45 g/m2 sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m2 | 60 g/m2 sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2 |
| ≤ 5000 bloc şasiu-caroserie sau > 3500 şasiu | 90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 | 90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 | |
|
Valoarea-limită a emisiei totale (g/m2) | |||
| Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15) | ≤ 5000 > 5000 | 65 55 | 85 75 |
| Vopsirea camioanelor şi remorcilor noi (> 15) | ≤ 2500 > 2500 | 90 70 | 120 90 |
| Vopsirea autobuzelor noi (> 15) | ≤ 2000 > 2000 | 210 150 | 290 225 |
|
4. Instalaţiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenţilor organici indicate în tabelul de la pct.3 din prezenta parte trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea a 2-a pct.6 din anexă.
PARTEA a-4-a Valori-limită de emisie pentru compuşii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice 1. Pentru emisiile de compuşi organici volatili menţionaţi la art.50, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi. 2. Pentru emisiile compuşilor organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
PARTEA a 5-a Schema de reducere a emisiilor 1. Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere a emisiilor care a fost concepută în mod special pentru instalaţia sa. 2. Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza schema de la pct.3. În cazurile în care această schemă nu este corespunzătoare, Agenţia de Mediu poate permite operatorului să aplice orice altă schemă care duce la obţinerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obţinute în cazul în care s-ar aplica valorile-limită de emisie prevăzute în părţile 2 şi 3 din anexă. În acest scop, se va ţine cont de următoarele: a) în cazul în care substituenţii fără solvenţi sau cu conţinut redus de solvenţi organici sunt încă în curs de sintetizare, operatorului i se acordă o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor; b) punctul de referinţă pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care pot fi obţinute în cazul în care nu este luată nicio măsură de reducere. 3. Schema de reducere a emisiilor care se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant în materie uscată al produsului este următoarea: a) emisiile anuale de referinţă se calculează după cum urmează: 1) se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de preparat de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compuşilor organici volatili; 2) emisiile anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la subpct.1) cu factorul corespunzător din tabelul de mai jos. Agenţia de Mediu poate corecta aceşti factori pentru instalaţiile în care substanţele solide sunt utilizate mai eficient;
| |
| Activitate | Factor de înmulţire pentru lit.a) pct.2) |
| Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte a activităţii de tipărire; glazurarea ca parte a activităţii de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, ţesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv | 4 |
| Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor | 3 |
| Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor | 2,33 |
| Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică pe rotativă | 1,5 |
| b) emisia-ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă înmulţită cu un procent egal cu: 1) valoarea-limită a emisiei fugitive + 15, pentru instalaţiile cărora li se aplică pct.6 şi pragurile minime de la pct.8 şi 10 din partea a 2-a a anexei; 2) valoarea-limită a emisiei fugitive + 5, pentru toate celelalte instalaţii; c) conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenţi organici, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este inferioară sau egală cu emisia-ţintă.
PARTEA a 6-a Monitorizarea emisiilor 1. Canalele la care este racordat un echipament de reducere şi care, la punctul final de emisie, evacuează o cantitate medie totală de carbon organic de mai mult de 10 kg/h sunt monitorizate permanent pentru verificarea conformităţii. 2. În celelalte cazuri se asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice se măsoară cel puţin 3 valori în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare. 3. Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei legi, nu este necesar un echipament de reducere la capătul ciclului.
PARTEA a 7-a Planul de gestionare a solvenţilor organici 1. Principii Planul de gestionare a solvenţilor organici este utilizat pentru: a) verificarea conformităţii în baza art.51 alin.(10) şi (11); b) identificarea posibilităţilor viitoare de reducere a emisiilor; c) informarea publicului interesat cu privire la consumul de solvenţi organici, emisiile de solvenţi şi conformitatea cu cerinţele capitolului VII. 2. Definiţii Definiţiile de mai jos oferă cadrul necesar pentru elaborarea bilanţului masic al solvenţilor organici. Solvenţi organici utilizaţi la intrare (I): I1 – cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalaţii în cursul perioadei în care se calculează bilanţul masei; I2 – cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi la intrare în cadrul procesului. Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activităţii. Solvenţi organici la ieşire (O): O1 – emisii din gazele reziduale; O2 – pierderea solvenţilor organici în apă, ţinându-se seama de tratarea apei uzate pentru calculul prevăzut pentru O5; O3 – cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele ieşite din proces; O4 – emisii necapturate de solvenţi organici în aer. Acestea includ emisiile provenite din ventilaţia generală a încăperilor, însoţită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare; O5 – pierderea solvenţilor organici şi/sau a compuşilor organici în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi prin incinerare sau alte tratări ale gazelor şi apelor uzate ori capturaţi, cu condiţia să nu fie socotiţi în O6, O7 sau O8); O6 – solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate; O7 – solvenţi organici sau solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, care sunt vânduţi sau sunt destinaţi vânzării ca produse de valoare comercială; O8 – solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca mărime de intrare în proces, cu condiţia să nu fie socotiţi în O7; O9 – solvenţi organici eliberaţi în alte moduri. 3. Utilizarea planului de gestionare a solvenţilor organici în vederea verificării conformităţii Planul de gestionare a solvenţilor organici este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică după cum urmează: a) verificarea conformităţii cu schema de reducere a emisiilor stabilită în partea a 5-a pct.3, cu o valoare-limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent organic pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în partea a 2-a şi a 3-a: 1) pentru toate activităţile care utilizează schema de reducere a emisiilor stabilită în partea a 5-a pct.3, planul de gestionare a solvenţilor organici este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează conform următoarei formule:
C = I1 – O8.
În acelaşi timp, se determină cantitatea de substanţe solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referinţă şi emisia-ţintă; 2) planul de gestionare a solvenţilor organici este întocmit anual pentru a determina emisiile (E) şi pentru a evalua conformitatea cu valorile-limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenţi organici pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3. Emisiile se calculează cu ajutorul formulei:
E = F + O1,
unde: F este emisia fugitivă definită la lit.b) pct.1). Cifra de emisie se împarte apoi la parametrul aplicabil produsului în cauză; 3) planul de gestionare a solvenţilor este întocmit anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activităţile în cauză şi pentru a evalua conformitatea cu cerinţele de la art.51 alin.(6) lit.b) pct.2, iar cifra astfel obţinută se compară apoi cu totalul emisiilor care ar fi fost obţinute în cazul în care cerinţele din părţile 2, 3 şi 5 ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat; b) determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile-limită ale emisiilor fugitive din partea a 2-a: 1) emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre formule:
F = I1 – O1 – O5 – O6 – O7 – O8 sau F = O2 + O3 + O4 + O9,
unde: F se determină fie prin măsurarea directă a cantităţilor, fie printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacităţii în capturarea emisiilor din cadrul procesului. Valoarea-limită a emisiei fugitive se exprimă ca proporţie din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul formulei:
I = I1 + I2;
2) emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător, nefiind necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.
PARTEA a 8-a Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie pentru gazele reziduale 1. În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate atunci când: a) niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcţionare a unei instalaţii sau activităţi, cu excepţia operaţiunilor de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, nu depăşeşte valorile-limită de emisie; b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile-limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. 2. În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate atunci când, în cursul unui exerciţiu de monitorizare: a) media tuturor valorilor măsurate nu depăşeşte valorile-limită de emisie; b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile-limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. 3. Conformitatea cu partea a 4-a se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, dacă nu există dispoziţii contrare în partea a 2-a, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. 4. Se pot adăuga volume de gaz la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operaţiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masice a substanţei poluante din gazele reziduale. | |
|
Dispoziţii tehnice privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan
PARTEA 1 Valorile-limită de emisie pentru emisiile în apă 1. În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): 550 kg de sulfat pe tonă de dioxid de titan produs. 2. În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală): a) 130 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs, în cazul utilizării rutilului natural; b) 228 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs, în cazul utilizării rutilului sintetic; c) 330 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs, în cazul utilizării zgurii. 3. În cazul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor şi folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile-limită de emisie de la pct.2 se aplică proporţional cu cantităţile din fiecare tip de minereu utilizat.
PARTEA a 2-a Valori-limită de emisie în aer 1. Valorile-limită de emisie care sunt exprimate în concentraţii masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K şi la o presiune de 101,3 kPa. 2. Pentru pulberi: a) 50 mg/Nm3 ca medie orară provenind de la sursele principale; b) 150 mg/Nm3 ca medie orară provenind din orice altă sursă. 3. Pentru dioxidul şi trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare şi de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2: a) 6 kg pe tonă de dioxid de titan produs, ca medie anuală; b) 500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalaţiile destinate concentrării de deşeuri acide. 4. Pentru clor, în cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor: a) 5 mg/Nm3 ca medie zilnică; b) 40 mg/Nm3 în orice moment.
PARTEA a 3-a Monitorizarea emisiilor Monitorizarea emisiilor în aer include cel puţin monitorizarea continuă a: a) dioxidului şi trioxidului de sulf provenind din fazele de fermentare şi de calcinare din plante pentru determinarea concentraţiei de deşeuri acide în instalaţiile în care este utilizat procedeul cu sulfat; b) clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor; c) pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi. |
|
LISTA produselor pentru construcţii şi a produselor chimice interzise
Sunt interzise: 1) produsele pentru construcţii, produsele chimice şi alte articole care constau din azbest sau care conţin azbest, indiferent de natura sau originea acestora. În sensul prezentului punct, termenul „azbest” desemnează următorii silicaţi fibroşi: a) actinolit (CAS nr.77536-66-4); b) amosit (CAS nr.12172-73-5); c) antofilit (CAS nr.77536-67-5); d) crocidolit (CAS nr.12001-28-4); e) tremolit (CAS nr.77536-68-6); f) silicatul fibros crisotil (CAS nr.12001-29-5 şi nr.132207-32-0). Produsele pentru construcţii şi alte articole cu conţinut de azbest, menţionate la acest punct, care erau deja instalate sau se aflau în utilizare înainte de 20 ianuarie 2016 se utilizează în continuare până la eliminarea lor sau până la încheierea ciclului lor de viaţă; 2) cimentul şi amestecurile cu ciment, dacă acestea conţin, atunci când sunt hidratate, o cantitate de crom hexavalent solubil mai mare de 0,0002% din totalul greutăţii de ciment uscat; 3) carbonaţii de plumb (CAS nr.598-63-0 şi nr.1319-46-6) şi sulfaţii de plumb (CAS nr.7446-14-2 şi nr.15739-80-7), compuşii de mercur, de arsen, de cadmiu, precum şi compuşii organostanici, ca atare sau în amestecuri, atunci când aceste substanţe sau amestecurile respective sunt destinate utilizării: a) în vopsele; b) pentru conservarea lemnului, precum şi în tratarea lemnului; c) în tratarea apelor industriale, indiferent de utilizarea acestora; d) pentru impregnarea textilelor industriale cu regim intens de utilizare şi a firelor textile utilizate la producerea acestora; e) în produsele pentru pardoseli şi pentru acoperirea pereţilor; 4) introducerea pe piaţă a lemnului tratat cu substanţele menţionate la pct.3) şi a vopselelor cu conţinutul acestora; 5) poluanţii organici persistenţi, reglementaţi de Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată prin Legea nr.40/2004, şi de Protocolul privind poluanţii organici persistenţi la Convenţia din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, ratificat prin Legea nr.1018/2002, la care Republica Moldova este parte. |
|
Modelul autorizaţiei integrate de mediu
| ||
|
MINISTERUL MEDIULUI AL |
|
МИНИСТЕРСТВО ОКРУЖАЮЩЕЙ |
|
AUTORIZAŢIE INTEGRATĂ DE MEDIU
Nr._____ din _________________
Actualizată la data de ______________________________________ (se indică în cazul reexaminării autorizaţiei integrate de mediu)
Eliberată ______________________________________________________________ (se includ datele titularului – denumirea, adresa juridică)
pentru activitatea____________________________________________________________, (se indică tipul activităţii şi denumirea activităţii/activităţilor ____________________________________________________________________________ conform anexei nr.1 la Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale)
amplasată/amplasate _________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ (se indică adresa juridică a amplasamentului pe care este situată instalaţia/instalaţiile)
Data eliberării autorizaţiei__________________________________________________ (data) Data expirării autorizaţiei__________________________________________________ (data) Data reexaminării autorizaţiei_______________________________________________ (data) Director________________________________________________________________ (nume, prenume)
AUTORIZAŢIA INTEGRATĂ DE MEDIU
Pentru funcţionarea instalaţiei: ___________________________________________ Amplasată în: __________________________________________________________ (se indică adresa amplasamentului unde se desfăşoară activitatea)
Operator: ______________________________________________________________ Cod fiscal: _____________________________________________________________ Specialistul de mediu responsabil, date de contact___________________________ ____________________________________________________________________________ (se indică numele şi prenumele specialistului de mediu, număr de telefon, e-mail) | ||
1. Categoria de activitate conform anexei nr.1 la Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale:
| |
| Nr. crt. | Denumirea activităţii |
| 1 | |
| 2 | |
| 3 | |
|
2. Categoria de activitate conform anexei nr.1 la Regulamentul privind Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, aprobat de Guvern:
| |
| Nr. crt. | Denumirea activităţii conform RETP |
| 1 | |
| 2 | |
| 3 | |
|
3. Temeiul legal Autorizaţia integrată de mediu s-a emis în baza: 1) Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale; 2) Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător; 3) altele. 4. Documentaţia care a stat la baza luării deciziei privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu: 1) formularul de solicitare a autorizaţiei integrate de mediu; 2) Raportul privind situaţia de referinţă; 3) anunţurile publice privind solicitarea autorizaţiei integrate de mediu; 4) Planul de aliniere; 5) deciziile urmare a consultării dosarului tehnic, proiectului autorizaţiei integrate de mediu; 6) altele. 5. Condiţiile pentru autorizare: 1) managementul activităţii (obligaţiile operatorului); 2) Planul de aliniere; 3) monitorizarea emisiilor; 4) altele. 6. Materii prime şi materiale auxiliare 1) Descrierea materiei prime folosite în activitatea operatorului. 2) Evidenţa, modificarea materiei prime autorizate. 3) Cerinţe pentru folosirea, păstrarea şi eliminarea materiei prime (inclusiv a substanţelor chimice). 4) Altele. 7. Resurse: apă, energie, gaze naturale etc. 1) Alimentarea cu apă (sursa de apă; modul de folosire a apei; volumul necesar de apă; înmagazinarea şi distribuţia apei; tratarea apei; cerinţe de consum al apei – conformitatea cu cerinţele BAT pentru activitate; consum de apă etc.). 2) Utilizarea apelor subterane (sursa de apă; modul de folosire a apei; volumul necesar de apă; înmagazinarea şi distribuţia apei; tratarea apei; cerinţe de consum al apei – conformitatea cu cerinţele BAT pentru activitate; consum de apă etc.). 3) Alimentarea cu energie (descrierea sistemelor de iluminat, a tehnicilor de eficientizare energetică etc.). 4) Alimentarea cu energie termică (descrierea instalaţiilor de încălzire, consumul de combustibili etc.). 5) Altele. 8. Descrierea instalaţiei şi a fluxurilor tehnologice existente pe amplasament 1) Descrierea amplasamentului. 2) Amplasarea în teritoriu (vecinătăţi, zone de protecţie, poziţionarea în raport cu ariile naturale protejate, efecte transfrontaliere etc.). 3) Descrierea activităţilor şi proceselor pe amplasament (instalaţii, echipamente, fluxul tehnologic etc.). 4) Tehnici aplicate pentru conformitatea cu cerinţele BAT. 5) Altele. 9. Instalaţiile pentru evacuarea, reţinerea, dispersia substanţelor poluante în mediu 1) Emisiile în atmosferă (emisii dirijate, emisii difuze etc.). 2) Emisiile de ape uzate (surse de ape uzate (menajere, tehnologice), debite de evacuare, pretratare, tratare, emisare etc.). 3) Emisiile în sol, ape subterane (sursele posibile de poluare, măsuri pentru eliminarea/minimizarea emisiilor în sol, ape subterane etc.). 4) Altele.
10. Concentraţii de substanţe poluante admise la evacuarea în mediu, nivelul de zgomot 1) Aer (emisii din surse dirijate, denumire coş, substanţă poluantă, valori-limită de emisie, condiţii de referinţă etc.). 2) Calitatea aerului în raport cu valorile-limită admisibile stabilite în Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic. 3) Apă (cerinţe privind valorile-limită ale indicatorilor de calitate acceptate de operatorii staţiilor de epurare, valori-limite pentru indicatorii de calitate a apelor tehnologice uzate etc.). 4) Sol (valori-limită ale concentraţiilor de substanţe poluante specifice activităţii prezenţi în solul aferent amplasamentului). 5) Zgomot (valoarea admisă a zgomotului la limita instalaţiei în perioada zilei sau a nopţii). | |
|
11. Gestionarea deşeurilor 1) Deşeuri generate pe amplasament:
| |||||||
| Cod deşeu | Denumire deşeu | Sursă generatoare | Cantitate | Unitate de măsură | Operaţiune/ valorificare/ eliminare | Cod operaţiune | Denumire operaţiune |
|
2) Deşeuri colectate. 3) Deşeuri comercializate. 4) Deşeuri şi echipamente electrice şi electronice colectate/predate. 5) Deşeuri de baterii şi acumulatoare colectate. 6) Deşeuri stocate temporar. 7) Deşeuri tratate. 12. Intervenţia rapidă, prevenirea şi managementul situaţiilor de urgenţă 1) Instalaţii prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase (dacă e cazul). 2) Plan operativ de prevenire şi management al situaţiilor de urgenţă. 3) Program de revizii şi reparaţii ale utilajelor şi instalaţiilor din dotare. 13. Monitorizarea activităţii 1) Prevederi generale privind monitorizarea. 2) Monitorizarea emisiilor în aer (emisii din surse dirijate, monitorizarea calităţii aerului, condiţii de monitorizare, frecvenţa, substanţele poluante, punctul de prelevare a probelor, metoda de analiză, gazele cu efect de seră). 3) Monitorizarea emisiilor în apă (monitorizarea pânzei freatice, monitorizarea tehnologică). 4) Monitorizarea deşeurilor (deşeuri tehnologice, municipale, ambalaje şi deşeuri de ambalaje). 5) Monitorizarea zgomotului. 6) Monitorizarea mirosului. 7) Monitorizarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. 8) Monitorizarea postînchidere. 14. Raportarea către autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi periodicitatea acesteia (termenele de raportare) 1) Date generale. 2) Raportarea datelor de monitorizare. 3) Raportarea pe platforma Sistemului informaţional automatizat „Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi”. 4) Raportul anual de mediu (activitatea de producţie în anul încheiat, sistemul de management de mediu, implementarea măsurilor din Planul de aliniere, date de monitorizare a emisiilor pe factori de mediu, gestionarea deşeurilor etc.). 15. Obligaţiile operatorului Cerinţele privind respectarea condiţiilor de autorizare. 16. Managementul închiderii instalaţiei, managementul reziduurilor 1) Elaborarea planului de închidere a instalaţiei. 2) Implementarea măsurilor de reconstrucţie ecologică a terenului afectat în urma activităţilor desfăşurate pe amplasament. 17. Cerinţe privind respectarea principiului „poluatorul plăteşte” 18. Cerinţe privind informarea Agenţiei de Mediu 19. În autorizaţie se integrează inclusiv cerinţele de la art.19 din Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale 20. Condiţiile de reexaminare, prelungire, suspendare, retragere, actualizare şi anulare a autorizaţiei integrate de mediu Verificarea conformităţii cu prevederile prezentului act permisiv se realizează de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului. Prezenta autorizaţie integrată de mediu a fost emisă în 2 exemplare, fiecare exemplar având x număr de pagini.
Coordonat: Şeful direcţiei acte permisive de mediu_________________________________ (nume, prenume, semnătura)
Elaborat_________________________________________________________ (nume, prenume, număr de telefon, semnătura) | |||||||
|
Modelul autorizaţiei de mediu
| ||
| MINISTERUL MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA AGENŢIA DE MEDIU |
 |
МИНИСТЕРСТВО ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА АГЕНTСТВО ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ |
AUTORIZAŢIE DE MEDIU
Nr._____ din _________________
Eliberată_______________________________________________________________ (se includ datele titularului – denumirea, adresa juridică)
pentru activitatea____________________________________________________________ (se indică tipul activităţii şi denumirea activităţii/activităţilor ____________________________________________________________________________ conform anexei nr.2 la Legea privind nr.227/2022 emisiile industriale)
amplasată/amplasate _________________________________________________________ (se indică adresa juridică a amplasamentului pe care este situată instalaţia/instalaţiile)
Data eliberării autorizaţiei__________________________________________________ (data) Data expirării autorizaţiei___________________________________________________ (data) Director________________________________________________________________ (nume, prenume)
AUTORIZAŢIA DE MEDIU
Pentru operatorul ______________________________________________________, care desfăşoară următoarele activităţi conform codului CAEM: 1. _____________________________________________________________________ 2. _____________________________________________________________________
Amplasat în: ___________________________________________________________ (se indică adresa amplasamentului unde se desfăşoară activitatea)
Cod fiscal: _____________________________________________________________ Specialistul de mediu responsabil, date de contact___________________________ ____________________________________________________________________________ (se indică numele şi prenumele specialistului de mediu, număr de telefon, e-mail)
1. Temeiul legal Autorizaţia de mediu s-a emis în baza: 1) Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale; 2) Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător; 3) altele. 2. Documentaţia care a stat la baza luării deciziei privind emiterea autorizaţiei de mediu: 1) formularul de solicitare a autorizaţiei de mediu; 2) Raportul privind situaţia de referinţă; 3) anunţurile publice privind solicitarea autorizaţiei de mediu; 4) Planul de aliniere; 5) deciziile urmare a consultării dosarului tehnic, proiectului autorizaţiei de mediu; 6) altele. 3. Condiţiile pentru autorizare: 1) managementul activităţii (obligaţiile operatorului); 2) Planul de aliniere; 3) monitorizarea emisiilor; 4) altele. 4. Materii prime şi materiale auxiliare 1) Descrierea materiei prime folosite în activitatea operatorului. 2) Evidenţa, modificarea materiei prime autorizate. 3) Cerinţe pentru folosirea, păstrarea şi eliminarea materiei prime (inclusiv a substanţelor chimice). 4) Altele. 5. Resurse: apă, energie, gaze naturale etc. 1) Alimentarea cu apă (sursa de apă; modul de folosire a apei; volumul necesar de apă; înmagazinarea şi distribuţia apei; tratarea apei; cerinţe de consum al apei – conformitatea cu cerinţele BAT pentru activitate; consum de apă etc.). 2) Utilizarea apelor subterane (sursa de apă; modul de folosire a apei; volumul necesar de apă; înmagazinarea şi distribuţia apei; tratarea apei; cerinţe de consum al apei – conformitatea cu cerinţele BAT pentru activitate; consum de apă etc.). 3) Alimentarea cu energie (descrierea sistemelor de iluminat, a tehnicilor de eficientizare energetică etc.). 4) Alimentarea cu energie termică (descrierea instalaţiilor de încălzire, consumul de combustibili etc.). 6. Descrierea instalaţiei şi a fluxurilor tehnologice existente pe amplasament 1) Descrierea amplasamentului. 2) Amplasarea în teritoriu (vecinătăţi, zone de protecţie, poziţionarea în raport cu ariile naturale protejate, efecte transfrontaliere etc.). 3) Descrierea activităţilor şi proceselor pe amplasament (instalaţii, echipamente, fluxul tehnologic etc.). 4) Tehnici aplicate pentru conformitatea cu cerinţele BAT. 7. Instalaţiile pentru evacuarea, reţinerea, dispersia substanţelor poluante în mediu 1) Emisiile în atmosferă (emisii dirijate, emisii difuze etc.). 2) Emisiile de ape uzate (surse de ape uzate (menajere, tehnologice), debite de evacuare, pretratare, tratare, emisare etc.). 3) Emisiile în sol, ape subterane (sursele posibile de poluare, măsuri pentru eliminarea/minimizarea emisiilor în sol, ape subterane etc.). 8. Concentraţii de substanţe poluante admise la evacuarea în mediu, nivelul de zgomot 1) Aer (emisii din surse dirijate, denumire coş, substanţă poluantă, valori-limită, condiţii de referinţă etc.). 2) Calitatea aerului în raport cu valorile-limită admisibile stabilite în Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic. 3) Apă (cerinţe privind valorile-limită ale indicatorilor de calitate acceptate de operatorii staţiilor de epurare, valori-limite pentru indicatorii de calitate a apelor tehnologice uzate etc.). 4) Sol (valori-limită ale concentraţiilor de substanţe poluante specifice activităţii prezenţi în solul aferent amplasamentului). 5) Zgomot (valoarea admisă a zgomotului la limita instalaţiei în perioada zilei sau a nopţii). | ||
|
9. Gestionarea deşeurilor 1) Deşeuri generate pe amplasament:
| |||||||
| Cod deşeu | Denumire deşeu | Sursă generatoare | Cantitate | Unitate de măsură | Operaţiune/ valorificare/ eliminare | Cod operaţiune | Denumire operaţiune |
| 2) Deşeuri colectate. 3) Deşeuri comercializate. 4) Deşeuri şi echipamente electrice şi electronice colectate/predate. 5) Deşeuri de baterii şi acumulatoare colectate. 6) Deşeuri stocate temporar. 7) Deşeuri tratate. 10. Intervenţia rapidă, prevenirea şi managementul situaţiilor de urgenţă 1) Instalaţii prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase (dacă e cazul). 2) Plan operativ de prevenire şi management al situaţiilor de urgenţă. 3) Program de revizii şi reparaţii ale utilajelor şi instalaţiilor din dotare. 11. Monitorizarea activităţii 1) Prevederi generale privind monitorizarea. 2) Monitorizarea emisiilor în aer (emisii din surse dirijate, monitorizarea calităţii aerului, condiţii de monitorizare, frecvenţa, substanţele poluante, punctul de prelevare a probelor, metoda de analiză, gazele cu efect de seră). 3) Monitorizarea emisiilor în apă (monitorizarea pânzei freatice, monitorizarea tehnologică). 4) Monitorizarea deşeurilor (deşeuri tehnologice, municipale, ambalaje şi deşeuri de ambalaje). 5) Monitorizarea zgomotului. 6) Monitorizarea mirosului. 7) Monitorizarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. 8) Monitorizarea postînchidere. 12. Raportarea către autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi periodicitatea acesteia (termenele de raportare) 1) Date generale. 2) Raportarea datelor de monitorizare. 3) Raportarea pe platforma Sistemului informaţional automatizat „Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi”. 4) Raportul anual de mediu (activitatea de producţie în anul încheiat, sistemul de management de mediu, implementarea măsurilor din Planul de aliniere, date de monitorizare a emisiilor pe factori de mediu, gestionarea deşeurilor etc.). 13. Obligaţiile operatorului Cerinţele privind respectarea condiţiilor de autorizare. 14. Managementul închiderii instalaţiei, managementul reziduurilor 1) Elaborarea planului de închidere a instalaţiei. 2) Implementarea măsurilor de reconstrucţie ecologică a terenului afectat în urma activităţilor desfăşurate pe amplasament. 15. Cerinţe privind respectarea principiului „poluatorul plăteşte” 16. Cerinţe privind informarea Agenţiei de Mediu 17. În autorizaţie se integrează inclusiv cerinţele de la art.19 din Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale 18. Condiţiile de prelungire, suspendare, retragere a autorizaţiei de mediu Verificarea conformităţii cu prevederile prezentului act permisiv se realizează de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului. Prezenta autorizaţie de mediu a fost emisă în 2 exemplare, fiecare exemplar având x număr de pagini.
Coordonat: Şeful Direcţiei acte permisive de mediu_________________________________ (nume, prenume, semnătura)
Elaborat_________________________________________________________ (nume, prenume, număr de telefon, semnătura) | |||||||