108/18.06.2020 Lege privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase

Notă: În cuprinsul legii, textul „Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase”, la orice formă gramaticală, se substituie cu textul „Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase” la forma gramaticală corespunzătoare, în vigoare 15.07.2023

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Agenţia pentru Supraveghere Tehnică”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului” se substituie cu sintagma „Ministerul Mediului”, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

Prezenta lege transpune Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi, ulterior, de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L197/1 din 24 iulie 2012.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează măsurile de prevenire a accidentelor majore care implică substanţe periculoase, precum şi de limitare a consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecţie pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică fără a aduce atingere actelor normative cu privire la protecţia civilă, securitatea şi sănătatea în muncă.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prevederile prezentei legi se aplică amplasamentelor definite la art.3.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) amplasamentelor, instalaţiilor sau zonelor de depozitare ale unităţilor militare;

b) pericolelor create de radiaţii ionizante provenite de la materiale radioactive;

c) transportului de substanţe periculoase şi depozitării temporare direct legate de transportul respectiv pe căi rutiere, căi ferate, căi de navigaţie fluvială interne, căi aeriene, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, inclusiv încărcării, descărcării şi transportului substanţelor periculoase pe/de pe alte mijloace de transport pe docuri, pontoane sau staţii de triaj;

d) transportului de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv staţiilor de pompare, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi;

e) exploatării, şi anume explorării, extracţiei şi prelucrării minereurilor în mine şi cariere, inclusiv prin intermediul forajelor;

f) depozitelor de deşeuri, inclusiv depozitării subterane a deşeurilor, cu excepţia acelor depozite de deşeuri periculoase care au proprietăţi ce le încadrează în anexa nr.1, precum şi operaţiunilor de prelucrare chimică şi termică şi depozitării aferente acestor operaţiuni, care implică substanţe periculoase, precum şi instalaţiilor funcţionale de eliminare a sterilului, inclusiv bazinelor de decantare sau barajelor care conţin substanţe periculoase.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

amplasament – întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, unde, în una sau mai multe instalaţii, inclusiv în infrastructurile sau activităţile obişnuite ori conexe, sunt prezente substanţe periculoase; amplasamentele sunt de nivel inferior şi de nivel superior;

amplasament de nivel inferior – amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 2 din partea I sau în coloana 2 din partea a II-a din anexa nr.1, dar mai mici decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea I sau în coloana 3 din partea a II-a din anexa nr.1, aplicându-se, acolo unde este necesar, regula de însumare stabilită în pct.4 din anexa nr.1;

amplasament de nivel superior – amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea I ori în coloana 3 din partea a II-a din anexa nr.1, aplicându-se, acolo unde este necesar, regula de însumare stabilită în pct.4 din anexa nr.1;

amplasament învecinat – amplasament a cărui poziţionare în apropierea unui alt amplasament este de natură să sporească riscul sau consecinţele unui accident major;

amplasament nou:

a) amplasament care intră în exploatare după întocmirea actelor de recepţie a construcţiilor sau este construit din data intrării în vigoare a prezentei legi; sau

b) obiect industrial periculos sau un amplasament în exploatare care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior, sau un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior din data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau a activităţilor lui ce duc la o modificare a inventarului său de substanţe periculoase;

amplasament existent – amplasament care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în domeniul de aplicare a Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase, iar de la data intrării în vigoare a prezentei legi intră şi sub incidenţa prevederilor acesteia, fiind atribuit la amplasament de nivel inferior sau de nivel superior;

alt amplasament – amplasament în exploatare care intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, din alte motive decât cele indicate la noţiunea de „amplasament nou”;

accident major – eveniment, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie, ce rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui amplasament care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi care conduce la pericole grave, imediate sau întârziate, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, şi care implică una ori mai multe substanţe periculoase;

depozitare – prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scopul înmagazinării, depozitării în condiţii de siguranţă sau menţinerii în stoc;

efectul domino – rezultatul unei serii de evenimente, în cascadă, în care consecinţele unui accident ce are loc la o instalaţie, un amplasament în exploatare sau un alt amplasament sunt amplificate prin propagarea efectelor sale şi producerea unui alt accident la o altă instalaţie, alt amplasament în exploatare sau alt amplasament, din cauza distanţelor dintre amplasamente şi a proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce în final la un accident major;

instalaţie – unitate tehnică din cadrul unui amplasament, aflată la nivelul sau sub nivelul solului, în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanţe periculoase;

control – toate acţiunile de verificare şi de inspectare, inclusiv vizite la faţa locului, verificări ale unor măsuri interne, sisteme, rapoarte şi documente de monitorizare, precum şi orice monitorizare necesară, efectuată de către sau în numele autorităţii competente pentru a verifica şi a promova conformarea amplasamentelor cu cerinţele prezentei legi;

operator – persoană fizică sau juridică care exploatează ori deţine controlul unui amplasament sau al unei instalaţii ori căreia i-a fost delegată puterea de decizie economică sau de luare a deciziilor privind funcţionarea din punct de vedere tehnic şi al siguranţei amplasamentului ori instalaţiei;

public – astfel cum este definit în Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;

public interesat – public afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind oricare dintre aspectele prevăzute la art.15 alin.(1); în accepţiunea prezentei noţiuni, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele aplicabile în conformitate cu legislaţia naţională sunt considerate public interesat;

prezenţa substanţelor periculoase – prezenţa efectivă sau anticipată a substanţelor periculoase în amplasament ori a substanţelor periculoase despre care se poate prevedea că pot fi generate în cazul pierderii controlului asupra proceselor, inclusiv a activităţilor de depozitare, în oricare dintre instalaţiile aflate în cadrul amplasamentului, în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile relevante prevăzute în anexa nr.1;

substanţă periculoasă – substanţă sau amestec care intră sub incidenţa părţii I ori care este prevăzută/prevăzut în partea a II-a din anexa nr.1, inclusiv sub formă de materie primă, produs, produs secundar, rezidual sau intermediar.

Capitolul II

OBLIGAŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

Articolul 4. Obligaţiile generale ale operatorului

(1) Operatorul este obligat:

a) să întreprindă măsuri de prevenire a accidentelor majore şi de limitare a consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului în strictă concordanţă cu documentele normativ-tehnice care stabilesc norme şi reguli de exploatare în siguranţă a obiectelor industriale periculoase, care au caracter obligatoriu şi se identifică prin sigla „NRS” (norme şi reguli de securitate), inclusiv cu prevederile Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase şi ale Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice;

b) să demonstreze autorităţilor competente prevăzute la art.5 că a întreprins măsurile pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, reieşind din prevederile art.12 şi ale art.19.

(2) Pentru a asigura aplicarea prevederilor prezentei legi, operatorul desemnează la nivelul amplasamentului un responsabil pentru managementul securităţii, care este instruit şi atestat în domeniul securităţii industriale în modul stabilit de Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

Articolul 5. Autorităţile competente

(1) Autorităţi centrale competente sunt:

a) Ministerul Mediului;

b) Ministerul Economiei;

c) Ministerul Afacerilor Interne;

d) Ministerul Sănătăţii.

Autorităţile centrale competente au misiunea de a analiza situaţia şi problemele din domeniul controlului pericolelor de accidente majore, de a elabora politici publice eficiente în domeniu, de a monitoriza calitatea politicilor şi a actelor normative şi de a propune intervenţii justificate ale statului, care să ofere soluţii eficiente în domeniu, asigurând cel mai bun raport dintre rezultatele scontate şi costurile preconizate.

(2) Autorităţi responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) Agenţia de Mediu, inclusiv subdiviziunile ei teritoriale;

b) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

c) Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică;

d) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

d¹) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

e) autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Autorităţile competente prevăzute la alin.(1) şi (2) elaborează proceduri de coordonare a activităţilor în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.

[Art.5 completat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

[Art.5 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

Articolul 6. Notificarea

(1) Operatorul transmite Agenţiei de Mediu notificarea elaborată conform formularului tipizat prevăzut în anexa nr.8, iar copia de pe aceasta – Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică.

(2) Notificarea sau actualizarea acesteia se trimite Agenţiei de Mediu, prin subdiviziunile teritoriale, în următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, înainte de obţinerea autorizaţiei de construire sau, după caz, în perioada exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actului permisiv, potrivit prevederilor legislaţiei, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori ale activităţilor acestora;

b) pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

[Alin.(3) art.6 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

(4) În baza notificării, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei de Mediu, împreună cu autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) lit.b) şi e), efectuează o vizită în amplasament în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi stabilesc încadrarea acestuia potrivit prezentei legi.

(5) Operatorul actualizează notificarea şi o transmite Agenţiei de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, înainte de apariţia următoarelor situaţii:

a) creşterea ori scăderea cantităţii de substanţă periculoasă prezentă în amplasament, schimbarea naturii ori a formei fizice a acesteia în raport cu cele indicate în notificarea prezentată de operator conform prevederilor alin.(1) sau modificarea proceselor în care aceasta este utilizată;

b) modificarea unui amplasament sau a unei instalaţii care poate avea consecinţe în termeni de pericole de accident major;

c) închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia;

d) modificări ale informaţiilor prevăzute la alin.(1) lit.a)–c).

(6) În cazul în care situaţiile de la alin.(5) nu au loc, operatorul transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin.(1).

[Art.6 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 7. Politica de prevenire a accidentelor majore

(1) Operatorul elaborează un document conform anexei nr.2, în care se prezintă politica de prevenire a accidentelor majore (în continuare – PPAM) şi se garantează implementarea acesteia în mod corespunzător. PPAM este elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. Aceasta cuprinde obiectivele globale şi principiile de acţiune ale operatorului, rolul şi responsabilitatea gestionării, precum şi angajamentul privind îmbunătăţirea continuă a controlului pericolelor de accidente majore, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie şi să fie proporţională cu pericolele de accident major.

(2) Operatorul întocmeşte documentul prevăzut la alin.(1) într-un exemplar şi îl transmite Agenţiei de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, în următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actelor permisive de mediu, conform legislaţiei, a procedurilor şi a cerinţelor stabilite prin Legea nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau ale activităţilor acestora;

b) pentru alte amplasamente, în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Agenţia de Mediu pune documentul prevăzut la alin.(1) la dispoziţia Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, a Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică, a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.

(4) Fără a se aduce atingere prevederilor art.10, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani, şi actualizează PPAM. Operatorul transmite PPAM actualizată la Agenţia de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, cu 90 de zile înainte de expirarea perioadei de 5 ani de la data la care a fost întocmită.

(5) PPAM este pusă în aplicare de către operator prin mijloace şi structuri proprii şi printr-un sistem de management al securităţii, potrivit prevederilor prevăzute la anexa nr.4, proporţional cu pericolele de accident major şi cu gradul de complexitate al activităţilor din cadrul amplasamentului. În cazul amplasamentelor de nivel inferior, obligaţia de a pune în aplicare PPAM poate fi îndeplinită prin alte mijloace, structuri şi sisteme de management proprii, proporţionale cu pericolele de accident major, respectând cerinţele prevăzute la anexa nr.4.

[Alin.(6) art.7 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

[Art.7 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 8. Măsuri suplimentare în cazul efectelor domino

(1) Autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2), cu excepţia autorităţii prevăzute la lit.e), în baza informaţiilor primite de la operatori conform prevederilor art.6 şi 9, a informaţiilor suplimentare sau a constatărilor rezultate în urma controalelor efectuate în temeiul art.19, identifică amplasamentele de nivel inferior şi de nivel superior sau grupurile de amplasamente în care riscul ori consecinţele unui accident major pot creşte din cauza poziţiei geografice şi a proximităţii unor astfel de amplasamente, precum şi din cauza substanţelor periculoase inventariate pe amplasamentul dat.

(2) Dacă autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) dispun de informaţii suplimentare faţă de cele furnizate de operator conform prevederilor art.6 alin.(1) lit.g), acestea pun la dispoziţia operatorului informaţiile respective pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

(3) Operatorii amplasamentelor identificate conform prevederilor alin.(1) sunt obligaţi:

a) să realizeze schimbul de informaţii pentru a permite operatorilor de amplasamente să ţină cont de natura şi nivelul general de pericol de accident major în PPAM, în sistemele lor de management al securităţii, în rapoartele lor de securitate şi în planurile lor de urgenţă interne;

b) să coopereze în procesul de informare a publicului şi a siturilor învecinate care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, precum şi în procesul de furnizare a informaţiilor către Agenţia de Mediu, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.

[Art.8 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 9. Raportul de securitate

(1) Operatorul amplasamentului de nivel superior întocmeşte raportul de securitate, care include:

a) informaţii referitoare la punerea în practică a PPAM şi a sistemului de management al securităţii, conform anexelor nr.2 şi 4;

b) informaţii privind identificarea pericolelor de accidente majore, a scenariilor posibile de accidente majore, privind măsurile necesare pentru prevenirea acestor accidente şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului;

c) informaţii privind măsurile de securitate şi fiabilitate în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, a zonelor de depozitare, echipamentelor şi infrastructurii aferente exploatării, măsuri care sunt legate de pericolele de accident major în interiorul amplasamentului;

d) informaţii privind elaborarea planurilor de urgenţă interne şi informaţii pentru întocmirea planului de urgenţă extern;

e) informaţii necesare autorităţilor competente prevăzute la art.5 alin.(2) şi autorităţilor administraţiei publice locale responsabile de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru a lua decizii cu privire la localizarea sau dezvoltarea de noi activităţi în jurul amplasamentelor existente.

(2) Raportul de securitate conţine datele şi informaţiile prevăzute la anexa nr.3 şi este corelat cu cerinţele cadrului normativ. În raport se indică denumirea organizaţiilor implicate în elaborarea acestuia.

(3) Operatorul transmite raportul de securitate la Agenţia de Mediu, într-un singur exemplar, precum şi la Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, în copie, în următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actului permisiv de mediu, conform legislaţiei şi cerinţelor stabilite prin Legea nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori ale activităţilor sale;

b) pentru alte amplasamente, la un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Fără a se aduce atingere prevederilor art.10, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani, şi actualizează raportul de securitate. Operatorul actualizează raportul de securitate în urma unui accident major sau incident la amplasamentul său, din proprie iniţiativă ori la cererea autorităţii competente prevăzute la art.5 alin.(2), în cazul în care acest lucru este justificat de date noi sau de informaţii tehnologice noi în domeniul securităţii, inclusiv de informaţii care decurg din analiza unor accidente ori a evenimentelor la limita de producere a unui accident, precum şi de progresele în ceea ce priveşte cunoştinţele legate de evaluarea pericolelor.

(5) Raportul de securitate actualizat sau părţile actualizate ale acestuia se transmit Agenţiei de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, în cel mult 15 zile de la actualizare.

(6) Înainte ca operatorul să înceapă construcţia sau exploatarea ori în cazurile prevăzute la alin.(3) lit.b) şi alin.(4) din prezentul articol, Agenţia de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, după consultarea în scris a autorităţilor competente prevăzute la art.5 alin.(2), într-un interval de timp care nu va depăşi 12 luni de la primirea raportului şi care se stabileşte de comun acord în funcţie de complexitatea acestuia, comunică operatorului concluziile evaluării raportului de securitate, iar autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2), potrivit prevederilor art.18, interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a amplasamentului în cauză.

[Alin.(7) art.9 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

(8) Raportul de securitate se elaborează de către personalul instruit şi atestat în condiţiile Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

[Art.9 modificat prin Legea nr.151 din 09.06.2022, în vigoare 15.07.2023]

[Art.9 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 10. Modificarea unei instalaţii, a unui amplasament sau a unei zone de depozitare

(1) În cazul modificării unei instalaţii, a unui amplasament, a unei zone de depozitare sau în cazul modificării unui proces ori a naturii, a formei fizice sau a cantităţii substanţelor periculoase utilizate, care poate avea consecinţe semnificative în cazul producerii unui accident major sau poate determina reclasificarea unui amplasament de nivel inferior ca amplasament de nivel superior ori viceversa, operatorul actualizează:

a) notificarea, care va fi însoţită de fişele cu date de securitate;

b) PPAM şi sistemul de management al securităţii, potrivit informaţiilor prevăzute în anexele nr.2 şi 4;

c) raportul de securitate, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr.3;

d) planul de urgenţă intern, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr.5.

(2) Operatorul informează cu privire la detaliile actualizării Agenţia de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, iar în cazul actualizării planului de urgenţă intern – şi Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, prin subdiviziunile lui teritoriale, şi transmite documentele actualizate prevăzute la alin.(1) înainte de realizarea modificărilor.

(3) Modificările prevăzute la alin.(1) din prezentul articol se operează după validarea documentelor prezentate Agenţiei de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, conform alin.(2), de către autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2), cu excepţia autorităţii indicate la lit.e).

[Art.10 modificat prin Legea nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023]

Articolul 11. Planurile de urgenţă

(1) Pentru toate amplasamentele de nivel superior, operatorul:

a) elaborează planul de urgenţă intern, care include măsurile aplicate în interiorul amplasamentului în cazul producerii unui accident major;

b) furnizează autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul informaţii care vor fi utilizate pentru elaborarea planului de urgenţă extern în cazul producerii unui accident major.

(2) În termen de 180 de zile de la data primirii de la operator a informaţiilor menţionate la alin.(1) lit.b), autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, cu suportul Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, elaborează, pentru măsurile care sunt luate în exteriorul amplasamentului, un plan de urgenţă extern.

(3) Operatorul îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1), respectând următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, cu 90 de zile înainte de a începe exploatarea acestora sau înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase;

b) pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Planurile de urgenţă se stabilesc pentru asigurarea:

a) limitării şi a controlului incidentelor, astfel încât să se minimalizeze efectele şi să se limiteze daunele asupra sănătăţii umane, asupra mediului şi a proprietăţii;

b) implementării măsurilor pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului împotriva efectelor accidentelor majore;

c) comunicării informaţiilor către publicul şi serviciile sau autorităţile implicate din zona respectivă;

d) refacerii ecologice şi curăţării zonei afectate în urma unui accident major.

(5) La elaborarea şi actualizarea planului de urgenţă intern, operatorul consultă personalul din cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru servicii pe termen lung, relevant din punctul de vedere al securităţii amplasamentului.

(6) Autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul pune la dispoziţia publicului interesat planurile de urgenţă externe atunci când acestea sunt elaborate sau când sunt modificate substanţial, înainte de a fi aprobate, astfel încât publicul să aibă posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la aceste planuri.

(7) Planurile de urgenţă interne şi cele externe sunt actualizate şi testate periodic, la intervale de cel mult 3 ani, şi, dacă este necesar, actualizate de către operator şi, respectiv, de către autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul. Actualizarea ţine cont de modificările care au loc în cadrul amplasamentelor respective sau al serviciilor de urgenţă implicate, de noile cunoştinţe tehnice, precum şi de noile cunoştinţe privind intervenţia în caz de accidente majore.

(8) Planurile de urgenţă se pun în aplicare imediat de către operator şi de autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul în următoarele situaţii:

a) când survine un accident major; sau

b) când survine un eveniment necontrolat, care poate, prin natura sa, să conducă la un accident major.

(9) În baza informaţiilor conţinute în raportul de securitate, autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu Agenţia de Mediu, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin subdiviziunile lor teritoriale, poate decide că pentru anumite amplasamente nu este necesar să se elaboreze planul de urgenţă extern prevăzut la alin.(1) lit.b).

(10) În ceea ce priveşte planurile de urgenţă externe, autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu Agenţia de Mediu, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin subdiviziunile lor teritoriale, se asigură că acolo unde este cazul se ia în considerare necesitatea întăririi cooperării cu statele vecine în ceea ce priveşte asistenţa în domeniul protecţiei civile, în caz de accidente majore.

(11) Planurile de urgenţă conţin informaţiile prevăzute în anexa nr.5.

[Alin.(12) art.11 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

[Art.11 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 12. Amenajarea teritoriului

(1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de planificarea urbană şi amenajarea teritoriului, în comun cu autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2), se asigură că obiectivele de prevenire a accidentelor majore şi de limitare a consecinţelor acestora pentru sănătatea umană şi pentru mediu sunt incluse în politicile de amenajare a teritoriului, inclusiv în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, elaborată şi aprobată conform legislaţiei. În acest scop, autorităţile competente examinează documentele de planificare teritorială şi emit avize la proiectele în care sunt implicate substanţe sau amestecuri periculoase, cu privire la următoarele aspecte:

a) amplasarea şi construcţia noilor amplasamente care se încadrează în prevederile prezentei legi şi sunt în conformitate cu planul urbanistic general al localităţii;

b) procedurile de proiectare şi construcţie a noilor amplasamente, care se efectuează în conformitate cu Legea nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie;

c) modificările aduse amplasamentelor existente, cărora le sunt aplicabile prevederile art.10;

d) noi proiecte de dezvoltare, inclusiv căi de transport, bunuri de uz public şi zone rezidenţiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, unde stabilirea de amplasamente sau dezvoltările pot genera, creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major.

(2) Autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2), în comun cu autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de amenajarea teritoriului şi de urbanism, se asigură că politicile de dezvoltare şi amenajare a teritoriului sau alte politici relevante şi procedurile de punere în aplicare a acestora prevăd pe termen lung următoarele necesităţi:

a) de menţinere a unor distanţe de siguranţă între amplasamentele care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi zonele rezidenţiale, clădirile şi zonele frecventate de public, zonele de agrement şi, în măsura în care este posibil, căile de transport importante;

b) de protecţie a ariilor naturale protejate de stat şi a zonelor de interes special pentru conservare, aflate în apropierea amplasamentelor, atunci când este necesar, prin distanţe de siguranţă ori alte măsuri corespunzătoare;

c) de luare a unor măsuri tehnice suplimentare, în cazul amplasamentelor existente, conform prevederilor art.4, pentru a nu creşte riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

(3) Autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) lit.a)–d), în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de urbanism şi amenajarea teritoriului, iniţiază proceduri de consultare pentru punerea în aplicare a politicilor menţionate la alin.(1) din prezentul articol.

(4) Operatorii amplasamentelor prezintă autorităţilor competente menţionate la alin.(3) informaţii cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, precum şi recomandări tehnice cu privire la aceste riscuri.

(5) Operatorii amplasamentelor de nivel inferior prezintă, la solicitarea autorităţilor competente prevăzute la art.5 alin.(2), informaţii cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, acestea fiind necesare în scopul amenajării teritoriului.

(6) Dispoziţiile prevăzute la alin.(1)–(4) se aplică fără a aduce atingere prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi ale Legii nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.

[Alin.(7) art.12 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

[Art.12 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 13. Informarea publicului

(1) Operatorul pune la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute în anexa nr.6, inclusiv în format electronic, pe propria pagină web oficială. Informaţiile se actualizează, inclusiv în cazul modificărilor prevăzute la art.10.

(2) Pentru amplasamentele de nivel superior, operatorul:

a) comunică lunar, pe pagina web oficială a autorităţilor menţionate la art.5 şi prin intermediul mass-mediei, persoanelor care pot fi afectate de un accident major, fără ca acestea să solicite acest lucru, informaţii clare şi suficiente privind măsurile de securitate şi conduita obligatorie în caz de accident major;

b) pune la dispoziţia publicului, la cerere, raportul de securitate, iar în cazul aplicării prevederilor art.21 alin.(3), pune la dispoziţia acestuia un raport modificat, sub forma unui rezumat fără caracter tehnic, care include informaţii generale privind pericolele de accident major şi efectele potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului în caz de accident major;

c) pune la dispoziţia publicului, la cerere, inventarul substanţelor periculoase, în conformitate cu prevederile art.21 alin.(3).

(3) Informaţiile care urmează să fie furnizate în temeiul prevederilor alin.(2) lit.a) din prezentul articol sunt prevăzute în anexa nr.6. Acestea urmează să fie furnizate şi tuturor administratorilor sau proprietarilor construcţiilor şi ai zonelor de utilitate publică, inclusiv ai şcolilor şi spitalelor, precum şi tuturor amplasamentelor învecinate, în cazul amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor art.8.

(4) Operatorul are obligaţia să furnizeze informaţiile o dată la 5 ani, să le revizuiască periodic şi, atunci când este necesar, să le actualizeze, inclusiv în cazul unor modificări care intră sub incidenţa prevederilor art.10.

(5) În ceea ce priveşte posibilitatea producerii unui accident major cu efecte transfrontaliere provenind de la un amplasament de nivel superior, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă furnizează informaţii autorităţilor similare din statele învecinate care pot fi afectate, astfel încât prevederile art.11 şi 12 şi ale prezentului articol să poată fi folosite, acolo unde sunt aplicabile, de către statele care pot fi afectate.

(6) În cazurile în care un amplasament aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident major în afara perimetrului său, în contextul prevederilor art.11 alin.(9), şi, din acest motiv, nu este necesară elaborarea unui plan de urgenţă extern prevăzut la art.11 alin.(1), Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă informează autorităţile similare din statul vecin cu privire la decizia adoptată şi motivarea acesteia.

Articolul 14. Consultarea publicului şi participarea la procesul decizional

(1) Agenţia de Mediu, prin subdiviziunile sale teritoriale, în colaborare cu autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru a oferi, din timp, publicului interesat posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la proiectele privind:

a) planificarea de noi amplasamente, prevăzută la art.12;

b) modificarea semnificativă a amplasamentelor, prevăzută la art.10, în cazul în care aceste modificări sunt supuse prevederilor art.12;

c) noile amenajări în apropierea imediată a amplasamentelor, în cazul în care acestea pot creşte riscul sau pot agrava consecinţele unui accident major, potrivit prevederilor art.12.

(2) În cazul proiectelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, publicul este informat, prin anunţuri publice sau prin alte mijloace, inclusiv prin mijloacele electronice, dacă acestea sunt disponibile, la începutul procedurii de adoptare a unei decizii ori, cel târziu, imediat ce informaţiile pot fi furnizate, cu privire la următoarele aspecte:

a) obiectul proiectului specific;

b) informaţia despre supunerea proiectului unei evaluări de impact asupra mediului la nivel naţional sau transfrontalier ori al consultărilor între statele învecinate în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin.(5);

c) datele de contact ale autorităţii responsabile de luarea deciziei, de la care pot fi obţinute informaţii, căreia îi pot adresa întrebări şi îi pot fi prezentate observaţii şi detalii privind termenele pentru transmiterea acestora;

d) natura posibilelor decizii sau, în cazul în care o decizie există deja, proiectul acesteia;

e) ora şi locul în care vor fi oferite informaţiile relevante, în cazul anunţurilor publice, sau mijloacele prin care acestea vor fi oferite;

f) detalii privind modalităţile de participare a publicului şi de consultare a acestuia, realizate conform prevederilor din Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

(3) În ceea ce priveşte proiectele prevăzute la alin.(1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că publicul interesat are acces, în termenele legale stipulate în procedurile de reglementare, la următoarele elemente:

a) principalele rapoarte şi recomandări adresate autorităţii competente pentru protecţia mediului la momentul în care publicul interesat a fost informat în conformitate cu alin.(2), potrivit prevederilor legislaţiei;

b) alte informaţii decât cele cuprinse în prezentul alineat, care sunt relevante pentru decizia adoptată şi care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat, potrivit prevederilor Regulamentului privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

(4) Agenţia de Mediu, prin subdiviziunile sale teritoriale, se asigură că publicul interesat beneficiază de dreptul de a formula observaţii şi opinii înainte de adoptarea unei decizii cu privire la un proiect, astfel cum prevede alin.(1), şi că rezultatele consultărilor desfăşurate în temeiul respectivului alineat sunt luate în considerare, în mod corespunzător, la adoptarea unei decizii.

(5) Atunci când se ia o decizie, autoritatea competentă pentru protecţia mediului pune la dispoziţia publicului:

a) conţinutul deciziei şi motivele pe care se bazează, inclusiv orice actualizări ulterioare;

b) rezultatele consultărilor organizate înainte de adoptarea deciziei şi informaţiile privind modul în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă.

(6) La stabilirea de planuri sau programe legate de aspectele prevăzute la alin.(1) lit.a) sau c), Agenţia de Mediu se asigură că publicului i se oferă din timp posibilităţi efective de a participa la pregătirea şi modificarea sau revizuirea acestora prin utilizarea procedurilor stabilite în Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu şi Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului identifică publicul interesat să participe în sensul prezentului alineat, inclusiv organizaţiile neguvernamentale relevante care îndeplinesc condiţiile legislaţiei, precum cele care promovează protecţia mediului.

(7) Prevederile alin.(6) din prezentul articol nu se aplică planurilor şi programelor pentru care o procedură de participare a publicului se realizează în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.

(8) Modalităţile de informare şi consultare a publicului interesat sunt cele prevăzute în Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

Articolul 15. Informaţiile furnizate de către operator şi acţiunile întreprinse de către acesta în urma producerii unui accident major

(1) În urma producerii unui accident major, operatorul are obligaţia să ia următoarele măsuri:

a) să informeze imediat autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, Agenţia de Mediu, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică referitor la producerea accidentului;

b) să ofere imediat autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul şi Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă informaţii referitoare la circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii umane, asupra mediului şi asupra proprietăţii şi măsurile de urgenţă adoptate;

c) să informeze autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) cu privire la măsurile planificate pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului, precum şi pentru prevenirea repetării unui astfel de accident;

d) să actualizeze informaţiile furnizate în cazul în care cercetările ulterioare dezvăluie date suplimentare care modifică informaţiile iniţiale sau concluziile stabilite.

(2) Autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu subdiviziunea teritorială a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, la primirea informaţiilor furnizate de către operator în temeiul alin.(1) lit.a) şi b) din prezentul articol, informează toate celelalte autorităţi competente prevăzute la art.5 alin.(2).

(3) Procedura de notificare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, produse inclusiv în context transfrontalier, se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1076/2010.

[Art.15 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 16. Acţiunile întreprinse de autorităţile competente în urma producerii unui accident major

(1) În urma producerii unui accident major, autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) au următoarele obligaţii:

a) să se asigure că s-au întreprins toate măsurile urgente care s-ar putea dovedi necesare pe termen mediu şi lung;

b) să colecteze, prin control, investigaţie sau prin alte mijloace corespunzătoare, informaţiile necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizaţionale şi manageriale ale accidentului;

c) să se asigure că operatorul ia toate măsurile de remediere necesare;

d) să facă recomandări cu privire la viitoarele măsuri de prevenire;

e) să informeze persoanele care pot fi afectate cu privire la accidentul care a avut loc şi, atunci când este cazul, cu privire la măsurile luate pentru atenuarea consecinţelor acestuia;

f) să informeze în cel mai scurt timp autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(1) cu privire la producerea accidentului;

g) să evalueze impactul accidentului major asupra sănătăţii umane.

(2) Procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.

[Art.16 modificat prin Legea nr.151 din 09.06.2022, în vigoare 15.07.2023]

Articolul 17. Informaţii furnizate de către Republica Moldova statelor afectate în urma producerii unui accident major

(1) În scopul prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor majore, Ministerul Mediului, în calitate de coordonator naţional al Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1546/1993, şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în calitate de punct de contact pentru notificarea accidentelor industriale, conform Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale, informează statele posibil afectate despre accidentele majore produse pe teritoriul Republicii Moldova, dacă acestea îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr.7. Informarea cuprinde următoarele:

a) statul, denumirea şi adresa autorităţii responsabile pentru elaborarea notificării;

b) data, ora şi locul producerii accidentului major, incluzând numele sau, după caz, denumirea şi/sau denumirea comercială a operatorului, şi adresa amplasamentului implicat;

c) descrierea circumstanţelor în care s-a produs accidentul, incluzând lista substanţelor periculoase implicate şi efectele imediate asupra sănătăţii umane şi mediului;

d) descrierea măsurilor de urgenţă întreprinse şi a măsurilor imediate pentru a preveni repetarea accidentului;

e) rezultatele analizei şi recomandările Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol se pun la dispoziţia Secretariatului Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale de îndată ce este posibil din punct de vedere practic şi cel târziu în decurs de un an de la data accidentului, prin utilizarea bazei de date prevăzute la art.20 alin.(4). Dacă, în acest termen, referitor la datele prevăzute la alin.(1) lit.e) din prezentul articol se pot furniza numai informaţii preliminare pentru introducerea în baza de date, informaţiile se actualizează odată ce sunt disponibile rezultatele unei analize mai aprofundate şi recomandări noi.

(3) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin.(1) lit.e) poate fi amânată pentru a permite finalizarea procedurilor judiciare în cazul în care furnizarea informaţiei poate afecta acele proceduri.

(4) Ministerul Mediului comunică Secretariatului Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale denumirea şi adresa instituţiilor/organizaţiilor care pot deţine informaţii relevante referitoare la accidentele majore şi care pot asigura consultanţă autorităţilor competente din alte state care trebuie să intervină în eventualitatea unui astfel de accident.

Articolul 18. Interzicerea utilizării amplasamentelor, a instalaţiilor şi a zonelor de depozitare

(1) Autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(2) interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a oricărui amplasament, a oricărei instalaţii sau zone de depozitare ori a oricărei părţi din acestea dacă măsurile luate de operator pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore prezintă deficienţe grave. În acest sens, se iau în considerare, între altele, deficienţele grave în desfăşurarea acţiunilor identificate în raportul de control.

(2) Autorităţile competente prevăzute la alin.(1) pot interzice utilizarea ori punerea în funcţiune a oricărui amplasament, a oricărei instalaţii sau zone de depozitare ori a oricărei părţi din acestea dacă operatorul nu a înaintat, în termenul stabilit, notificarea, documentul PPAM, raportul de securitate sau alte informaţii solicitate potrivit prevederilor prezentei legi.

(3) Operatorii au dreptul să conteste decizia de interdicţie. Contestaţia se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, cu respectarea prevederilor Codului administrativ şi fără a aduce atingere altor prevederi legale.

[Alin.(4) art.18 abrogat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

[Art.18 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 19. Controale

(1) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (ca organ consultativ) şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică organizează un sistem de control adaptat tipului de amplasament şi care nu depinde de primirea raportului de securitate sau a oricăror alte documente înaintate de operator, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(2) Numărul controalelor efectuate asigură examinarea planificată a sistemelor tehnice, organizaţionale sau manageriale utilizate în cadrul amplasamentului, corespunde complexităţii acestuia şi cantităţilor de substanţe existente, astfel încât:

a) operatorul poate demonstra că, în legătură cu diversele activităţi din cadrul amplasamentului, a luat măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore;

b) operatorul poate demonstra că a asigurat mijloacele necesare pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore în interiorul amplasamentului şi în afara acestuia;

c) datele şi informaţiile cuprinse în raportul de securitate sau în orice alt document înaintat reflectă în mod corespunzător condiţiile din cadrul amplasamentului;

d) informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului potrivit prevederilor art.13.

(3) Autorităţile competente cu atribuţii de control îşi coordonează planurile anuale de control pentru a efectua controale comune la amplasamentele încadrate sub incidenţa prevederilor prezentei legi.

(4) Fiecare plan de control include următoarele elemente:

a) evaluarea generală a problemelor de securitate relevante;

b) zona geografică acoperită de planul de control;

c) lista amplasamentelor incluse în plan;

d) lista grupurilor de amplasamente cu posibile efecte domino conform dispoziţiilor art.8;

e) lista amplasamentelor în care anumite surse externe de risc sau de pericol pot creşte riscul ori consecinţele unui accident major;

f) procedurile pentru controalele planificate, inclusiv programele pentru astfel de controale;

g) procedurile aplicabile controalelor inopinate în conformitate cu prevederile alin.(7);

h) dispoziţii privind cooperarea dintre diferite autorităţi cu atribuţii de control.

(5) Perioada dintre două vizite consecutive la faţa locului nu depăşeşte un an – pentru amplasamentele de nivel superior şi 3 ani – pentru amplasamentele de nivel inferior, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a întocmit un program de control bazat pe evaluarea sistematică a pericolelor de accidente majore în cadrul amplasamentelor vizate.

(6) Pentru stabilirea frecvenţei controalelor se realizează evaluarea sistematică a pericolelor din amplasamentele în cauză, care se bazează pe următoarele criterii:

a) impactul potenţial al amplasamentelor în cauză asupra sănătăţii umane şi a mediului;

b) măsura în care au fost respectate cerinţele prezentei legi;

c) numărul de incidente/accidente înregistrate anterior în amplasament. Dacă este cazul, se iau în considerare constatările relevante ale controalelor efectuate în temeiul altor acte normative.

(7) Pentru investigarea sesizărilor privind deficienţele grave, a accidentelor grave şi a evenimentelor la limita de producere a unui accident, a incidentelor sau a cazurilor de neconformitate, autorităţile prevăzute la alin.(1) desfăşoară controale inopinate cât mai curând posibil de la data primirii acestor informaţii.

(8) În termen de cel mult 5 zile de la data realizării fiecărui control, autorităţile competente prevăzute la alin.(1) comunică operatorului concluziile controlului, precum şi toate acţiunile identificate, dacă acestea nu au fost dispuse până la această dată.

(9) După primirea concluziilor controlului, operatorul, de comun acord cu autorităţile competente menţionate la alin.(1), stabileşte pentru fiecare acţiune prevăzută un calendar de punere în aplicare şi notifică autorităţile competente despre realizarea acestora.

(10) Dacă, în cadrul realizării unui control, se identifică un caz important de neconformitate cu dispoziţiile prezentei legi, în termen de maximum 6 luni se efectuează un control inopinat pentru verificarea respectării cerinţelor stabilite de legislaţie.

(11) Când este posibil, controalele se coordonează şi se combină cu alte controale, efectuate în temeiul altor acte normative.

(12) Operatorii asigură autorităţilor competente prevăzute la alin.(1) asistenţă necesară pentru efectuarea controalelor şi obţinerea oricărei informaţii, în special pentru a permite acestora evaluarea completă a posibilităţii producerii unui accident major şi determinarea măsurii în care este posibil să crească probabilitatea producerii unor accidente majore sau a agravării acestora, precum şi pentru pregătirea unui plan de urgenţă extern şi luarea în considerare a substanţelor care, datorită caracteristicilor lor fizice, condiţiilor speciale sau localizării lor, pot impune atenţie suplimentară, în scopul respectării prevederilor prezentei legi.

(13) Modul de planificare, organizare, pregătire şi de desfăşurare a controalelor comune la amplasamentele care cad sub incidenţa prezentei legi se stabileşte în baza Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

[Art.19 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Articolul 20. Sistemul şi schimbul de informaţii

(1) Autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(1) participă la schimb de informaţii în domeniul controlului pericolelor de accidente majore care pot cauza efecte transfrontaliere, organizat de Comisia Europeană în conformitate cu prezenta lege.

(2) La fiecare 4 ani, Ministerul Mediului, coordonatorul naţional al Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale, în colaborare cu celelalte autorităţi centrale competente, întocmeşte raportul privind punerea în aplicare a prevederilor Convenţiei, pe care îl transmite Secretariatului Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.

(3) Pentru amplasamentele care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, autorităţile menţionate la alin.(2) transmit Comisiei Europene raportul privind punerea în aplicare a prevederilor legii, care conţine următoarele informaţii:

a) numele sau, după caz, denumirea şi/sau denumirea comercială a operatorului, şi adresa amplasamentului în cauză;

b) activitatea sau activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului.

(4) Ministerul Mediului, în colaborare cu celelalte autorităţi centrale competente, desemnează persoanele care să acceseze bazele de date dezvoltate de Comisia Europeană referitoare la amplasamentele ce cad sub incidenţa prezentei legi, precum şi la accidentele majore care au avut loc. În vederea obţinerii accesului la aceste baze de date ale sistemului de informaţii, lista cu persoanele desemnate din cadrul autorităţilor competente se întocmeşte, se actualizează periodic şi se transmite Comisiei Europene.

(5) Pentru a asigura comunicarea cu Comisia Europeană, autorităţile competente prevăzute la art.5 alin.(1) dezvoltă baze de date comune care să cuprindă informaţii referitoare la amplasamentele ce cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, precum şi la incidentele şi accidentele majore care au avut loc pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 21. Accesul la informaţii şi confidenţialitatea

(1) În scopul asigurării transparenţei, Agenţia de Mediu are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice care solicită acest lucru toate informaţiile primite în baza prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

(2) Furnizarea oricăror informaţii solicitate în temeiul prevederilor prezentei legi, inclusiv în baza prevederilor art.13 din prezenta lege, poate fi refuzată sau restricţionată de către Agenţia de Mediu în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile cap.III din Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

(3) Furnizarea informaţiilor complete prevăzute la art.13 alin.(2) lit.b) şi c) din prezenta lege, deţinute de către Agenţia de Mediu, poate fi refuzată de către aceasta, fără a aduce atingere alin.(2) din prezentul articol, în cazul în care operatorul a solicitat să nu se divulge anumite părţi ale raportului de securitate sau ale inventarului substanţelor periculoase în condiţiile prevăzute de dispoziţiile pct.26 şi 29 din Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016. Agenţia de Mediu poate decide, de asemenea, din aceleaşi motive, nedivulgarea anumitor părţi ale raportului sau ale inventarului substanţelor periculoase. În astfel de cazuri, cu aprobarea autorităţii respective, operatorul furnizează autorităţii competente un raport sau un inventar modificat, care exclude aceste părţi.

Articolul 22. Accesul la justiţie

Agenţia de Mediu se asigură că:

a) orice persoană care solicită informaţii în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin.(2) lit.b) sau c) sau cu ale art.21 alin.(1) din prezenta lege poate să obţină, potrivit prevederilor pct.32 şi 33 din Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016, o revizuire a actelor sau a omisiunilor altei autorităţi competente în legătură cu o astfel de solicitare;

b) în cadrul sistemului juridic, publicul interesat are acces la procedurile de contestare în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei

Persoanele fizice şi/sau juridice vinovate de încălcarea legislaţiei privind condiţiile de utilizare a substanţelor periculoase în contextul prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu Codul contravenţional, Codul penal şi cu alte acte normative.

Capitolul III

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 24. Organizarea executării

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va adopta actele normative necesare pentru executarea prevederilor prezentei legi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Zinaida GRECEANÎI

Nr.108. Chişinău, 18 iunie 2020.

Anexa nr.1

SUBSTANŢE PERICULOASE

Substanţele periculoase care se încadrează în categoriile de pericol prevăzute în coloana 1 din partea I a prezentei anexe sunt supuse cantităţilor relevante stabilite în coloanele 2 şi 3 din partea I.

În cazul în care o substanţă periculoasă se încadrează atât în partea I din prezenta anexă, cât şi în partea a II-a, sunt aplicabile cantităţile relevante stabilite în coloanele 2 şi 3 din partea a II-a.

Partea I

Categorii de substanţe periculoase

Prezenta parte include toate substanţele periculoase care se încadrează în categoriile de pericol enumerate în coloana 1:

Coloana 1	Coloana 2	Coloana 3
Clase şi categorii de pericol	Cantităţile relevante (tone) ale substanţelor periculoase pentru încadrarea amplasamentelor de
Clase şi categorii de pericol	nivel inferior	nivel superior
H – PERICOLE PENTRU SĂNĂTATE
H1 TOXICITATE ACUTĂ, categoria 1, toate căile de expunere	5	20
H2 TOXICITATE ACUTĂ: – categoria 2, toate căile de expunere; – categoria 3, căi de expunere – prin inhalare (a se vedea pct.7)	50	200
H3 STOT TOXICITATE ASUPRA UNUI ORGAN-ŢINTĂ SPECIFIC – EXPUNERE SINGULARĂ STOT SE, categoria 1	50	200
P – PERICOLE FIZICE
P1a EXPLOZIVI (a se vedea pct.8): – explozivi instabili; sau – explozivi, diviziunea 1.1, 1.2, 1.3, 1.5 sau 1.6; sau – substanţe sau amestecuri având proprietăţi explozive şi care nu fac parte din clasele de pericol peroxizi organici sau substanţe şi amestecuri autoreactive	10	50
P1b EXPLOZIVI (a se vedea pct.8) Explozivi, diviziunea 1.4 (a se vedea pct.10)	50	200
P2 GAZE INFLAMABILE Gaze inflamabile, categoria 1 sau 2	10	50
P3a AEROSOLI INFLAMABILI (a se vedea pct.11) Aerosoli inflamabili, categoria 1 sau 2, care conţin gaze inflamabile, categoria 1 sau 2, sau lichide inflamabile, categoria 1	150 (net)	500 (net)
P3b AEROSOLI INFLAMABILI Aerosoli „inflamabili”, categoria 1 sau 2, care nu conţin gaze inflamabile, categoria 1 sau 2, sau lichide inflamabile, categoria 1 (a se vedea pct.11)	5000 (net)	50000 (net)
P4 GAZE OXIDANTE Gaze oxidante, categoria 1	50	200
P5a LICHIDE INFLAMABILE: – lichide inflamabile, categoria 1; sau – lichide inflamabile, categoria 2 sau 3, menţinute la o temperatură superioară punctului de fierbere; sau – alte lichide cu punct de aprindere ≤ 60°C, menţinute la o temperatură superioară punctului lor de fierbere (a se vedea pct.12)	10	50
P5b LICHIDE INFLAMABILE: – lichide inflamabile, categoria 2 sau 3, în cazul cărora anumite condiţii de procesare, cum ar fi presiune înaltă sau temperatură ridicată, pot crea pericole de accidente majore; sau – alte lichide cu punct de aprindere ≤ 60°C în cazul cărora anumite condiţii de procesare, cum ar fi presiune înaltă sau temperatură ridicată, pot crea pericole de accidente majore (a se vedea pct.12)	50	200
P5c LICHIDE INFLAMABILE Lichide inflamabile, categoria 2 sau 3, care nu sunt incluse în categoriile P5a şi P5b	5000	50000
P6a SUBSTANŢE ŞI AMESTECURI AUTOREACTIVE ŞI PEROXIZI ORGANICI Substanţe şi amestecuri autoreactive, tipul A sau B, ori peroxizi organici, tipul A sau B	10	50
P6b SUBSTANŢE ŞI AMESTECURI AUTOREACTIVE ŞI PEROXIZI ORGANICI Substanţe şi amestecuri autoreactive, tipul C, D, E sau F, ori peroxizi organici, tipul C, D, E sau F	50	200
P7 LICHIDE ŞI SOLIDE PIROFORICE Lichide piroforice, categoria 1, sau solide piroforice, categoria 1	50	200
P8 LICHIDE ŞI SOLIDE OXIDANTE Lichide oxidante, categoria 1, 2 sau 3, ori solide oxidante, categoria 1, 2 sau 3	50	200
E – PERICOLE PENTRU MEDIU
E1 Periculoase pentru mediul acvatic, categoria acut 1 sau cronic 1	100	200
E2 Periculoase pentru mediul acvatic, categoria cronic 2	200	500
O – ALTE PERICOLE
O1 Substanţe sau amestecuri cu frază de pericol EUH014	100	500
O2 Substanţe şi amestecuri care în contact cu apa emit gaze inflamabile, categoria 1	100	500
O3 Substanţe sau amestecuri cu frază de pericol EUH029	50	200

Partea a II-a Denumirea substanţelor periculoase
Coloana 1	Numărul CAS⁽¹⁾	Coloana 2	Coloana 3
Substanţe periculoase		Cantităţile relevante (în tone) ale substanţelor pentru încadrarea amplasamentelor de
		nivel inferior	nivel superior
1. Azotat de amoniu (a se vedea pct.13)	–	5000	10000
2. Azotat de amoniu (a se vedea pct.14)	–	1250	5000
3. Azotat de amoniu (a se vedea pct.15)	–	350	2500
4. Azotat de amoniu (a se vedea pct.16)	–	10	50
5. Azotat de potasiu (a se vedea pct.17)	–	5000	10000
6. Azotat de potasiu (a se vedea pct.18)	–	1250	5000
7. Pentaoxid de arsen, acid arsenic (V) şi/sau sărurile lor	1303-28-2	1	2
8.Trioxid de arsen, acid arsenos (III) şi/sau sărurile lor	1327-53-3		0,1
9. Brom	7726-95-6	20	100
10. Clor	7782-50-5	10	25
11. Compuşi de nichel sub formă de pudră inhalabilă: monoxid de nichel, dioxid de nichel, sulfură de nichel, disulfură de trinichel, trioxid de dinichel	–		1
12. Etilenamină	151-56-4	10	20
13. Fluor	7782-41-4	10	20
14. Formaldehidă (concentraţie ≥ 90%)	50-00-0	5	50
15. Hidrogen	1333-74-0	5	50
16. Acid clorhidric (gaz lichefiat)	7647-01-0	25	250
17. Alchili de plumb	–	5	50
18. Gaze lichefiate inflamabile, categoria 1 sau 2 (inclusiv GPL), şi gaz natural (a se vedea pct.19)	–	50	200
19. Acetilenă	74-86-2	5	50
20. Oxid de etilenă	75-21-8	5	50
21. Oxid de propilenă	75-56-9	5	50
22. Metanol	67-56-1	500	5000
23. 4, 4′-Metilen-bis (2-cloranilină) şi/sau săruri, sub formă de pudră	101-14-4		0,01
24. Metilizocianat	624-83-9		0,15
25. Oxigen	7782-44-7	200	2000
26. 2,4-Toluen di-izocianat	584-84-9	10	100
2,6-Toluen di-izocianat	91-08-7	10	100
27. Diclorură de carbonil (fosgen)	75-44-5	0,3	0,75
28. Arsină (hidrogen arsenios)	7784-42-1	0,2	1
29. Fosfină (hidrogen fosforat)	7803-51-2	0,2	1
30. Diclorură de sulf	10545-99-0		1
31. Trioxid de sulf	7446-11-9	15	75
32. Policlordibenzofurani şi policlordibenzodioxine (inclusiv TCDD), calculate în echivalenţi TCDD (a se vedea pct.20)	–		0,001
33. Următoarele substanţe cancerigene sau amestecurile care conţin următorii agenţi cancerigeni în concentraţii de peste 5% în greutate: 4-aminodifenil şi/sau sărurile acestuia, benzotriclorură, benzidină şi/sau sărurile acesteia, di(clormetil)eter, clormetil-metil-eter, 1,2-dibrometan, sulfat de dietil, sulfat de dimetil,clorură de dimetil-carbonil, 1,2-dibrom-3-clorpropan, 1,2-dimetil-hidrazină, dimetil-nitrozamină, triamidă hexametil fosforică, hidrazină, 2-naftilamină şi/sau sărurile acesteia, 4-nitrodifenil şi 1,3 propansultonă		0,5	2
34. Produse petroliere şi carburanţi alternativi: a) benzine şi păcure; b) kerosen (inclusiv carburanţi pentru avioane); c) distilate de petrol, exclusiv fracţia grea (inclusiv motorină, combustibil gazos pentru încălzirea locuinţelor şi amestecurile de combustibili gazoşi); d) păcură; e) carburanţi alternativi utilizaţi în aceleaşi scopuri şi având proprietăţi similare în ceea ce priveşte inflamabilitatea şi pericolele pentru mediu ca produsele menţionate la lit.a)–d)	–	2500	25000
35. Amoniac anhidru	7664-41-7	50	200
36. Trifluorură de bor	7637-07-2	5	20
37. Acid sulfhidric	7783-06-4	5	20
38. Piperidină	110-89-4	50	200
39. Bis(2-dimetilaminoetil)(metil)amină	3030-47-5	50	200
40. 3-(2-Etil-hexiloxi) propilamină	5397-31-9	50	200
41. Amestecurile⁽²⁾ de hipoclorit de sodiu clasificate ca periculoase pentru mediul acvatic – pericol acut, categoria 1 [H400], care conţin mai puţin de 5% clor activ, şi neclasificate în niciuna dintre celelalte categorii de pericole din partea I din prezenta anexă		200	500
42. Propilamină (a se vedea pct.21)	107-10-8	500	2000
43. Acrilat de terţ-butil (a se vedea pct.21)	1663-39-4	200	500
44. 2-Metil-3-butenonitril (a se vedea pct.21)	16529-56-9	500	2000
45. Tetrahidro-3,5-dimetil-1,3,5,-tiadiazină-2-tionă (dazomet) (a se vedea pct.21)	533-74-4	100	200
46. Acrilat de metil (a se vedea pct.21)	96-33-3	500	2000
47. 3-Metilpiridină (a se vedea pct.21)	108-99-6	500	2000
48. 1-Bromo-3-cloropropan (a se vedea pct.21)	109-70-6	500	2000
Note: 1. Substanţele şi amestecurile sunt clasificate în conformitate cu Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice şi cu Regulamentul (CE) nr.1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor. 2. Amestecurile sunt tratate în acelaşi mod ca şi substanţele pure, cu condiţia ca acestea să rămână în limitele de concentraţie stabilite conform proprietăţilor lor, în temeiul Regulamentului (CE) nr.1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor sau al ultimei sale adaptări la progresul tehnic, cu excepţia cazului în care este precizat, în mod special, un procentaj din compoziţia lor sau este dată o altă descriere. 3. Cantităţile relevante stabilite mai sus se referă la fiecare amplasament în parte. Cantităţile care trebuie luate în considerare pentru aplicarea articolelor relevante sunt cantităţile maxime prezente sau care pot exista la un moment dat. Substanţele periculoase care se găsesc în cadrul unui amplasament doar în cantităţi egale cu sau mai mici de 2% din cantitatea relevantă nu sunt luate în considerare la calcularea cantităţii totale existente dacă localizarea lor în cadrul amplasamentului este de aşa natură încât să nu poată provoca un accident major în altă zonă a amplasamentului respectiv. 4. Se aplică următoarele reguli care reglementează însumarea de substanţe periculoase sau de categorii de substanţe periculoase: În cazul unui amplasament în care nicio substanţă periculoasă individuală nu este prezentă într-o cantitate mai mare decât sau egală cu cantităţile relevante, se aplică următoarea regulă pentru a se stabili dacă amplasamentul intră sub incidenţa cerinţelor relevante din prezenta lege. Prezenta lege se aplică amplasamentelor de nivel superior dacă suma: q₁/Q_U1 + q₂/Q_U2 + q₃/Q_U3 + q₄/Q_U4 + q₅/Q_U5 + … este mai mare de sau egală cu 1, unde q_x – cantitatea de substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) inclusă în partea I sau în partea a II-a din prezenta anexă, iar Q_UX – cantitatea relevantă pentru substanţa periculoasă sau categoria x din coloana 3 din partea I sau din coloana 3 din partea a II-a din prezenta anexă. Prezenta lege se aplică amplasamentelor de nivel inferior dacă suma: q₁/Q_L1 + q₂/Q_L2 + q₃/Q_L3 + q₄/Q_L4 + q₅/Q_L5 + … este mai mare de sau egală cu 1, unde q_x – cantitatea de substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) inclusă în partea I sau în partea a II-a din prezenta anexă, iar Q_{LX –} cantitatea relevantă pentru substanţa periculoasă sau categoria x din coloana 2 din partea I sau din coloana 2 din partea a II-a din prezenta anexă. Această regulă se utilizează pentru evaluarea pericolelor pentru sănătate, a pericolelor fizice şi a pericolelor pentru mediu. Prin urmare, ea trebuie aplicată de trei ori: a) pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea a II-a, care se încadrează în categoriile de toxicitate acută 1, 2 sau 3 (prin inhalare) sau STOT SE categoria 1, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează în secţiunea H rubricile H1–H3 din partea I; b) pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea a II-a, care sunt explozivi, gaze inflamabile, aerosoli inflamabili, gaze oxidante, lichide inflamabile, substanţe şi amestecuri autoreactive, peroxizi organici, lichide şi solide piroforice, lichide şi solide oxidante, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează la secţiunea P rubricile P1–P8 din partea I; c) pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea a II-a, care sunt încadrate ca periculoase pentru mediul acvatic, cu toxicitate acută categoria 1, toxicitate cronică categoria 1 sau 2, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează la secţiunea E rubricile E1 şi E2 din partea I. Dispoziţiile relevante din prezenta lege se aplică dacă oricare dintre sumele obţinute prin calculele menţionate la lit.a), b) sau c) este mai mare de sau egală cu 1. 5. În cazul substanţelor periculoase care nu intră sub incidenţa Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice, inclusiv al deşeurilor, dar care, totuşi, sunt prezente sau sunt susceptibile de a fi prezente într-un amplasament şi care au sau pot avea, în condiţiile constatate în amplasament, proprietăţi echivalente în ceea ce priveşte potenţialul de accidente majore, acestea sunt, în mod provizoriu, atribuite celei mai apropiate categorii sau substanţe periculoase nominalizate care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi. 6. În cazul substanţelor periculoase cu proprietăţi care pot determina mai multe clasificări, în sensul prezentei legi se aplică cantităţile relevante mai mici. Cu toate acestea, în vederea aplicării prevederilor pct.4, trebuie utilizată cantitatea relevantă mai mică pentru fiecare grup de categorii de la pct.4 lit.a), b) şi c), corespunzătoare clasificării respective. 7. Substanţele periculoase care se încadrează în categoria 3 de toxicitate acută pe cale orală (H 301), în cazul în care nu poate fi stabilită nici clasificarea de toxicitate acută prin inhalare, nici clasificarea de toxicitate acută pe cale cutanată, de exemplu din cauza lipsei de date concludente privind toxicitatea prin inhalare şi pe cale cutanată, sunt înscrise la poziţia H2 TOXICITATE ACUTĂ. 8. Clasa de pericol EXPLOZIVI include produse explozive. În cazul în care cantitatea de substanţă explozivă sau de amestec conţinută în produs este cunoscută, această cantitate este luată în considerare în sensul prezentei legi. În cazul în care cantitatea de substanţă sau de amestec exploziv conţinută în produs nu este cunoscută, atunci, în sensul prezentei legi, întreg produsul este considerat a fi exploziv. 9. Testarea proprietăţilor explozive ale substanţelor şi ale amestecurilor este necesară doar în cazul în care procedura de depistare în conformitate cu compartimentul 6 partea a 3-a din Recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase: Manual de teste şi criterii (în continuare – Manual ONU de teste şi criterii) identifică substanţa sau amestecul ca putând avea proprietăţi explozive. 10. În cazul în care explozivii din diviziunea 1.4 sunt neambalaţi sau reambalaţi, aceştia sunt incluşi în categoria P1a, cu excepţia cazului în care se arată că pericolele corespund încă diviziunii 1.4. 11. Pentru a utiliza aerosolii inflamabili trebuie să se dovedească, prin documentaţie, că generatorul de aerosoli nu conţine gaze inflamabile din categoria 1 sau 2 şi nici lichide inflamabile din categoria 1. 12. Conform Regulamentului (CE) nr.1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, nu este necesar ca lichidele cu un punct de aprindere de peste 35°C să fie clasificate în categoria 3 dacă s-au obţinut rezultate negative la testul susţinut de combustibilitate L.2 partea a III-a secţiunea 32 din Manualul ONU de teste şi criterii. Acest lucru nu este, totuşi, valabil în condiţii aparte, cum ar fi temperaturi sau presiuni ridicate, şi, prin urmare, astfel de lichide sunt incluse la această rubrică. 13. Azotat de amoniu (5000/10000): îngrăşăminte capabile de o descompunere autoîntreţinută Se aplică îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu (îngrăşămintele complexe/compuse conţin amestecuri de azotat de amoniu cu fosfat şi/sau potasă) care sunt capabile de descompunere autoîntreţinută conform testului Trough al ONU (a se vedea Manualul ONU de teste şi criterii, partea a III-a subsecţiunea 38.2) şi în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – cuprins între 15,75%⁽³⁾ şi 24,5%⁽⁴⁾din greutate şi care nu conţine mai mult de 0,4% din totalul de materii combustibile/organice; – 15,75% din greutate sau mai puţin şi fără limite de concentraţie pentru materialele combustibile. 14. Azotat de amoniu (1250/5000): calitatea de îngrăşământ Se aplică îngrăşămintelor strict pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu şi în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – peste 24,5% din greutate, cu excepţia amestecurilor de îngrăşăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90%; – peste 15,75% din greutate, pentru amestecurile de azotat de amoniu şi sulfat de amoniu; – peste 28%⁽⁵⁾ din greutate, pentru amestecurile de îngrăşăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90%. 15. Azotat de amoniu (350/2500): calitate tehnică Se aplică azotatului de amoniu şi amestecurilor de azotat de amoniu în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – între 24,5% şi 28% din greutate şi care nu conţin mai mult de 0,4% substanţe combustibile; – peste 28% din greutate şi care nu conţin mai mult de 0,2% substanţe combustibile. De asemenea, se aplică la soluţiile apoase de azotat de amoniu în care concentraţia de azotat de amoniu este de peste 80% din greutate. 16. Azotat de amoniu (10/50): materii „off-specs” (neconforme cu specificaţiile) şi îngrăşăminte care nu trec testul de detonare Se aplică: – materiilor refuzate în procesul de fabricaţie, azotatului de amoniu şi amestecurilor de azotat de amoniu, îngrăşămintelor strict pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu, menţionate în pct.14 şi 15, care sunt returnate sau au fost returnate de către utilizatorul final unui fabricant, unei instalaţii de depozitare temporară sau de reprelucrare pentru refabricare, reciclare sau tratare în scopul utilizării în condiţii de securitate, deoarece nu mai îndeplinesc specificaţiile din pct.14 şi 15; – îngrăşămintelor prevăzute la pct.13 prima liniuţă şi la pct.14. 17. Azotat de potasiu (5000/10000) Se aplică acelor îngrăşăminte compuse pe bază de azotat de potasiu (sub formă perlată/de granule) care au aceleaşi proprietăţi periculoase ca azotatul de potasiu pur. 18. Azotat de potasiu (1250/5000) Se aplică acelor îngrăşăminte compuse pe bază de azotat de potasiu (sub formă cristalină) care au aceleaşi proprietăţi periculoase ca azotatul de potasiu pur. 19. Biogaz îmbogăţit În scopul aplicării prezentei legi, biogazul îmbogăţit poate fi clasificat la poziţia 18 din anexa nr.1 partea a II-a atunci când a fost prelucrat în conformitate cu standardele aplicabile biogazului purificat şi îmbogăţit, asigurând o calitate echivalentă cu cea a gazului natural, inclusiv în ceea ce priveşte conţinutul de metan, şi care are o cantitate maximă de oxigen de 1%. 20. Policlordibenzofurani şi policlordibenzodioxine Cantităţile de policlordibenzofurani şi de policlordibenzodioxine se calculează folosind următorii factori:

OMS 2005 TEF
2,3,7,8-TCDD	1	2,3,7,8-TCDF	0,1
1,2,3,7,8-PeCDD	1	2,3,4,7,8-PeCDF	0,3
		1,2,3,7,8-PeCDF	0,03

1,2,3,4,7,8-HxCDD	0,1
1,2,3,6,7,8-HxCDD	0,1	1,2,3,4,7,8-HxCDF	0,1
1,2,3,7,8,9-HxCDD	0,1	1,2,3,7,8,9-HxCDF	0,1
		1,2,3,6,7,8-HxCDF	0,1
1,2,3,4,6,7,8-HpCDD	0,01	2,3,4,6,7,8-HxCDF	0,1

OCDD	0,0003	1,2,3,4,6,7,8-HpCDF	0,01
		1,2,3,4,7,8,9-HpCDF	0,01
		OCDF	0,0003
(T – tetra, P – penta, Hx – hexa, Hp – hepta, O – octa)
21. În cazul în care această substanţă periculoasă se încadrează în categoria P5a LICHIDE INFLAMABILE sau P5b LICHIDE INFLAMABILE, se aplică cele mai reduse cantităţi relevante, în sensul prezentei legi. ____________________ ⁽¹⁾ Numărul CAS (Serviciul de abstracte chimice) este menţionat doar indicativ. ⁽²⁾ Cu condiţia ca amestecul, în absenţa hipocloritului de sodiu, să nu fie clasificat ca periculos pentru mediul acvatic – pericol acut, categoria 1 [H400]. ⁽³⁾ Un conţinut de azot de 15,75% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 45% de azotat de amoniu. ⁽⁴⁾ Un conţinut de azot de 24,5% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 70% de azotat de amoniu. ⁽⁵⁾ Un conţinut de azot de 28% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 80% de azotat de amoniu.

Anexa nr.2

Date şi informaţii minime care trebuie incluse în PPAM

PPAM este elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, să fie proporţională cu pericolele de accidente majore prezente la amplasament şi să conţină următoarele:

a) politica, principiile de acţiune şi obiectivele globale ale operatorului privind prevenirea accidentelor majore;

b) informaţii referitoare la sistemul de management şi organizarea amplasamentului în vederea prevenirii accidentelor majore, conform anexei nr.4;

c) descrierea mediului în care este localizat amplasamentul;

d) descrierea instalaţiilor relevante, a activităţilor, a proceselor şi a substanţelor prezente în amplasament;

e) identificarea şi analiza riscurilor de accidente, precum şi metodele de prevenire a accidentelor majore;

f) măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident major.

Anexa nr.3

Date şi informaţii minime ce trebuie incluse

în raportul de securitate

1. Informaţii referitoare la sistemul de management şi organizarea amplasamentului în vederea prevenirii accidentelor majore.

Aceste informaţii conţin elementele indicate în anexele nr.2 şi nr.4.

2. Prezentarea mediului în care este localizat amplasamentul:

a) descrierea amplasamentului şi a zonei în care este localizat acesta, inclusiv localizarea geografică, condiţiile meteorologice, geologice, hidrografice şi, dacă este necesar, istoricul amplasamentului;

b) identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi ale amplasamentului care pot prezenta un pericol de accident major;

c) identificarea, pe baza informaţiilor disponibile, a amplasamentelor învecinate, precum şi a siturilor care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, a zonelor şi a amenajărilor care pot genera sau creşte riscul ori consecinţele unui accident major şi ale unor efecte domino;

d) descrierea zonelor în care poate avea loc un accident major.

3. Descrierea instalaţiei:

a) descrierea activităţilor şi a produselor principale ale acelor părţi ale amplasamentului care sunt importante din punctul de vedere al securităţii, al surselor de risc de accident major şi al condiţiilor în care un astfel de accident major poate surveni, alături de o descriere a măsurilor preventive propuse;

b) descrierea proceselor, în special a metodelor de operare, luând în considerare, atunci când este cazul, informaţiile disponibile privind cele mai bune practici;

c) descrierea substanţelor periculoase:

(i) inventarul substanţelor periculoase, care să cuprindă:

identificarea substanţelor periculoase: denumire chimică, numărul de înregistrare după Serviciul de abstracte chimice (CAS), denumirea conform Nomenclatorului internaţional al Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC);

- cantitatea maximă de substanţe periculoase care există în amplasament sau care poate exista;

(ii) caracteristicile fizice, chimice, toxicologice şi menţionarea pericolelor, atât imediate, cât şi pe termen lung, pentru sănătatea umană şi pentru mediu;

(iii) comportamentul fizic şi chimic în condiţii normale de utilizare sau în condiţii previzibile de accident.

4. Identificarea şi analiza riscurilor de accidente şi metodele de prevenire:

a) descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore şi probabilitatea producerii acestora sau condiţiile în care acestea se pot produce, inclusiv un rezumat al evenimentelor care pot juca un rol în declanşarea fiecăruia dintre aceste scenarii, incluzând în special:

(i) cauze interne, inclusiv operaţionale;

(ii) cauze externe, precum cele legate, de exemplu, de efectele domino, de situri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, de zone şi amenajări care pot genera sau creşte riscul ori consecinţele unui accident major;

(iii) cauze naturale, de exemplu cutremure sau inundaţii;

b) evaluarea magnitudinii şi a severităţii consecinţelor accidentelor majore identificate, inclusiv prezentarea de hărţi, imagini sau descrieri echivalente ce prezintă zonele care pot fi afectate de astfel de accidente generate de amplasament;

c) analiza accidentelor şi a incidentelor din trecut, cu aceleaşi substanţe şi procese utilizate, luarea în considerare a experienţei acumulate, precum şi referinţa explicită la măsurile luate pentru a preveni astfel de accidente;

d) descrierea parametrilor tehnici şi a echipamentului utilizat pentru securitatea instalaţiilor.

5. Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident major:

a) descrierea echipamentului instalat în cadrul amplasamentului cu scopul de a limita consecinţele accidentelor majore pentru sănătatea umană şi pentru mediu, care include, de exemplu, sisteme de detecţie/de protecţie, dispozitive tehnice pentru limitarea volumului emisiilor accidentale, inclusiv pulverizatoare de apă, perdele de vapori, cuve de retenţie de urgenţă sau vase de colectare, ventile de blocare, sisteme de inertizare, amenajări pentru reţinerea apei de incendiu;

b) organizarea alertării şi a intervenţiei;

c) descrierea resurselor interne sau externe care pot fi mobilizate;

d) descrierea tuturor măsurilor tehnice şi netehnice relevante pentru reducerea impactului unui accident major.

Anexa nr.4

Informaţiile privind sistemul de management al securităţii şi organizarea

amplasamentelor în vederea prevenirii accidentelor majore

În scopul punerii în aplicare a sistemului de management al securităţii, operatorul ţine seama de următoarele cerinţe:

a) sistemul de management al securităţii trebuie să fie proporţional cu pericolele, activităţile industriale şi complexitatea organizării în cadrul amplasamentului şi să se bazeze pe evaluarea riscurilor. Acesta trebuie să includă partea din sistemul de management general care conţine structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru stabilirea şi punerea în aplicare a PPAM;

b) în cadrul sistemului de management al securităţii se abordează următoarele aspecte:

(i) organizare şi personal – rolurile şi responsabilităţile personalului implicat în managementul pericolelor majore la toate nivelurile organizaţiei, precum şi măsurile de sensibilizare a necesităţii unei îmbunătăţiri permanente. Identificarea nevoilor de instruire ale personalului respectiv şi organizarea acestei instruiri. Implicarea angajaţilor şi a personalului subcontractat care lucrează în cadrul amplasamentului, fapt important din punctul de vedere al securităţii;

(ii) identificarea şi evaluarea pericolelor majore – adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri care permit identificarea sistematică a pericolelor majore care decurg din operarea normală şi anormală, inclusiv, atunci când este cazul, pentru activităţile subcontractate, precum şi evaluarea probabilităţii producerii şi a severităţii acestor pericole;

(iii) controlul exploatării – adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor şi instrucţiunilor de exploatare în condiţii de securitate, inclusiv întreţinerea instalaţiei, a proceselor, a echipamentului, şi de gestionare a alarmelor şi a opririlor temporare; luarea în considerare a informaţiilor disponibile privind cele mai bune practici de monitorizare şi control în scopul reducerii riscului de defectare a sistemului; gestionarea şi controlul riscurilor legate de echipamentul învechit instalat în amplasamente şi de coroziune; inventarierea echipamentelor din cadrul amplasamentului, strategia şi metodologia de monitorizare şi control al stării echipamentului, monitorizare adecvată şi orice măsură necesară de soluţionare a problemelor;

(iv) managementul schimbărilor – adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor de planificare a modificărilor aduse unor instalaţii, procese sau suprafeţe de depozitare ori a proiectării de noi instalaţii, procese sau suprafeţe de depozitare;

(v) planificarea pentru situaţii de urgenţă – adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor ce vizează identificarea situaţiilor de urgenţă previzibile prin analiză sistematică, în vederea pregătirii, testării şi revizuirii planurilor de urgenţă pentru a răspunde unor astfel de situaţii de urgenţă şi pentru a asigura o instruire specifică pentru personalul vizat. Această instruire se asigură întregului personal care lucrează în cadrul amplasamentului, inclusiv personalului subcontractat relevant;

(vi) monitorizarea performanţelor – adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor de evaluare permanentă a respectării obiectivelor stabilite de operator în cadrul PPAM şi în cadrul sistemului său de management al securităţii şi aplicarea unor mecanisme de investigare şi de corecţie în caz de nerespectare. Procedurile trebuie să vizeze sistemul operatorului de raportare a accidentelor majore sau a „evenimentelor la limita de producere a unui accident”, în special a celor care s-au produs din cauza eşecului măsurilor de protecţie, precum şi investigarea acestora şi monitorizarea lor pe baza experienţei acumulate. Procedurile pot include, de asemenea, indicatori de performanţă, cum ar fi indicatori de performanţă în domeniul securităţii şi/sau alţi indicatori relevanţi;

(vii) audit şi revizuire – adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri de evaluare sistematică şi periodică a PPAM, a eficacităţii şi caracterului corespunzător al sistemului de management al securităţii; examinarea documentată a performanţei politicii implementate şi a sistemului de management al securităţii şi actualizarea acestuia de către conducere, inclusiv luarea în considerare şi încorporarea modificărilor necesare indicate în urma auditului şi revizuirii.

Anexa nr.5

Date şi informaţii ce trebuie incluse în planurile de urgenţă

1. Planurile de urgenţă interne:

a) numele sau funcţia persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi a persoanei responsabile pentru coordonarea la faţa locului a acţiunii de atenuare a efectelor;

b) numele sau funcţia persoanei responsabile pentru menţinerea legăturii cu autoritatea responsabilă pentru planul de urgenţă extern;

c) în cazul condiţiilor sau al evenimentelor previzibile care pot avea un rol determinant în declanşarea unui accident major, o descriere a acţiunilor care trebuie întreprinse pentru a menţine sub control aceste condiţii sau evenimente şi pentru a limita consecinţele acestora, inclusiv o descriere a echipamentului de protecţie şi a resurselor disponibile;

d) măsurile de limitare a riscurilor pentru persoanele aflate în cadrul amplasamentului, inclusiv informaţiile despre modul în care se face avertizarea, precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă personalul după avertizare;

e) măsurile de avertizare rapidă cu privire la incident a autorităţii responsabile pentru declanşarea planului de urgenţă extern, tipul de informaţii care trebuie incluse în avertizarea iniţială şi măsurile privind furnizarea unor informaţii mai detaliate imediat ce acestea devin disponibile;

f) atunci când este necesar, măsurile privind formarea personalului în vederea îndeplinirii sarcinilor atribuite şi a coordonării activităţii cu serviciile de urgenţă din afara sitului;

g) măsuri privind acordarea de sprijin prin acţiuni de atenuare a efectelor în exteriorul amplasamentului.

2. Planurile de urgenţă externe:

a) numele sau funcţia persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi a persoanelor autorizate pentru conducerea şi coordonarea acţiunilor în exteriorul amplasamentului;

b) măsurile pentru primirea unor avertizări rapide referitoare la incidente, precum şi la procedurile de alertă şi de intervenţie;

c) măsurile privind coordonarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului de urgenţă extern;

d) măsurile privind acordarea de sprijin prin acţiuni de atenuare a efectelor în interiorul amplasamentului;

e) măsurile privind acţiunile de atenuare a efectelor în exteriorul amplasamentului, inclusiv răspunsurile la scenarii de accidente majore, astfel cum sunt prevăzute în raportul de securitate şi luând în considerare posibilele efecte domino, inclusiv ale celor cu impact asupra mediului;

f) măsurile privind punerea la dispoziţia publicului, precum şi a oricăror amplasamente învecinate sau situri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, a informaţiilor referitoare la accident şi la conduita care trebuie adoptată, în conformitate cu art.8;

g) măsuri pentru furnizarea de informaţii către serviciile de urgenţă ale statelor învecinate în cazul în care se produce un accident major cu posibile consecinţe transfrontaliere.

Anexa nr.6

Informaţii care trebuie comunicate publicului

Partea I

Pentru toate amplasamentele care intră sub incidenţa prezentei legi:

1) numele sau, după caz, denumirea şi/sau denumirea comercială a operatorului, şi adresa amplasamentului;

2) confirmarea faptului că amplasamentul intră sub incidenţa prezentei legi şi/sau a actelor normative de punere în aplicare a acesteia şi că notificarea prevăzută la art.6 alin.(1) sau raportul de securitate prevăzut la art.9 alin.(1) a fost transmis autorităţii competente;

3) o explicaţie, în termeni accesibili, a activităţii sau a activităţilor desfăşurate în cadrul amplasamentului;

4) denumirile comune sau, în cazul substanţelor periculoase cuprinse în partea I a anexei nr.1, denumirile generice, sau categoria generală de periculozitate a substanţelor periculoase relevante din cadrul amplasamentului care pot provoca un accident major, indicându-se, în termeni accesibili, principalele lor caracteristici periculoase;

5) informaţii generale cu privire la modalităţile de avertizare a publicului interesat; informaţii corespunzătoare cu privire la conduita adecvată în cazul unui accident major sau indicarea locului în care informaţiile respective pot fi accesate electronic;

6) data ultimei vizite efectuate pe sit, în conformitate cu art.19 alin.(4), sau indicarea locului în care informaţiile respective pot fi accesate electronic;

7) informaţii cu privire la locul unde este posibil să se obţină, la cerere, informaţii mai detaliate despre control şi planul controalelor, conform prevederilor art.21;

8) detalii privind sursele de unde se pot obţine mai multe informaţii relevante, conform prevederilor art.21.

Partea a II-a

Pentru amplasamentele de nivel superior, pe lângă informaţiile menţionate în partea I din prezenta anexă:

1) informaţii generale cu privire la natura pericolelor de accident major, inclusiv cu privire la efectele lor potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, şi detalii succinte privind principalele tipuri de scenarii de accidente majore şi măsurile de control pentru gestionarea acestora;

2) confirmarea obligaţiei operatorului de a lua măsuri corespunzătoare în cadrul amplasamentului, în special menţinerea legăturii cu serviciile de intervenţie în caz de urgenţă, pentru a face faţă accidentelor majore şi pentru a minimaliza efectele acestora;

3) informaţii corespunzătoare din planul de urgenţă extern, elaborat pentru a face faţă oricăror efecte în afara amplasamentului în urma unui accident. Acestea trebuie să includă recomandări de a respecta instrucţiunile şi de a răspunde la toate solicitările din partea serviciilor de intervenţie urgentă în timpul accidentului;

4) când este cazul, se indică dacă amplasamentul se află în apropierea teritoriului unui alt stat şi dacă există posibilitatea unui accident major cu efecte transfrontaliere, în conformitate cu Convenţia privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.

Anexa nr.7

Criterii de notificare a statelor posibil afectate despre un accident major

I. Despre orice accident major care intră sub incidenţa pct.1 sau care are una dintre consecinţele descrise la pct.2–5 se notifică Secretariatul Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.

1. Substanţele periculoase implicate

Orice incendiu sau explozie, sau evacuare accidentală a unei substanţe periculoase care implică o cantitate de minimum 5% din cantitatea relevantă stabilită în coloana 3 din partea I sau în coloana 3 din partea a II-a din anexa nr.1.

2. Vătămarea persoanelor sau daune asupra proprietăţii imobiliare:

a) decesul unei persoane;

b) rănirea a cel puţin şase persoane din interiorul amplasamentului şi spitalizarea acestora pentru cel puţin 24 de ore;

c) spitalizarea unei persoane din afara amplasamentului pentru minimum 24 de ore;

d) deteriorarea, ca urmare a accidentului, a unei locuinţe din afara amplasamentului şi recunoaşterea ei drept inutilizabilă pentru locuit;

e) evacuarea sau izolarea unor persoane pentru mai mult de 2 ore (persoane × ore); valoarea trebuie să fie de minimum 500;

f) întreruperea serviciilor de furnizare a apei potabile, a electricităţii, a gazului sau a serviciilor de telecomunicaţii pentru mai mult de 2 ore (persoane × ore); valoarea trebuie să fie de minimum 1000.

3. Efectele dăunătoare imediate asupra mediului:

a) daune permanente sau pe termen lung asupra habitatelor terestre:

(i) 0,5 ha sau mai mult dintr-un habitat cu valoare ecologică sau de conservare, protejat prin lege;

(ii) 10 ha sau mai mult dintr-un habitat mai extins, incluzând teren agricol;

b) daune semnificative sau pe termen lung asupra habitatelor de apă curgătoare sau marine:

(i) 10 km sau mai mult dintr-un râu sau canal;

(ii) 1 ha sau mai mult dintr-un lac sau iaz;

(iii) 2 ha sau mai mult dintr-o deltă;

(iv) 2 ha sau mai mult dintr-o zonă de coastă sau din mare;

c) daune semnificative asupra unui acvifer sau asupra apelor subterane: minimum 1 ha.

4. Daunele asupra proprietăţii:

a) daune asupra proprietăţii din interiorul amplasamentului: minimum 2000000 de euro;

b) daune asupra proprietăţii din afara amplasamentului: minimum 500000 de euro.

5. Daune transfrontaliere

Orice accident major care implică în mod direct o substanţă periculoasă, conducând la efecte în afara teritoriului statului respectiv.

II. Accidentele sau „evenimentele la limita de producere a unui accident” pe care statele învecinate le consideră ca prezentând un interes tehnic special pentru prevenirea accidentelor majore şi pentru limitarea consecinţelor acestora şi care nu îndeplinesc criteriile cantitative de mai sus trebuie să fie notificate Secretariatului Convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.

Anexa nr.8 NOTIFICARE/NOTIFICARE ACTUALIZATĂ a activităţilor ce prezintă pericole de accidente majore care implică substanţe periculoase
1. Elemente de identificare a operatorului şi a amplasamentului:
1) datele de identificare a operatorului:
a) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea şi/sau denumirea comercială a operatorului;
b) adresa sediului operatorului şi adresa juridică a acestuia;
c) numele, prenumele şi funcţia persoanei responsabile de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit.a);
d) numărul de identificare (IDNO), codul fiscal, data înregistrării de stat.
2) datele de identificare ale amplasamentului:
a) denumirea amplasamentului;
b) adresa completă a amplasamentului (inclusiv codul poştal);
c) clasificare – amplasament de nivel inferior/superior (conform regulii de însumare stabilite la pct.4 din notele la anexa nr.1, se anexează);
d) tipul amplasamentului (nou/existent/alt amplasament);
e) coordonatele geografice ale amplasamentului;
f) descrierea activităţii/activităţilor desfăşurate sau propuse pentru a fi desfăşurate pe amplasament;
g) tipul activităţii industriale şi economice, conform Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (codul CAEM) (se va completa cu activităţi principale şi secundare);
h) persoana responsabilă de administrarea amplasamentului (numele, prenumele, funcţia, numărul de telefon fix şi mobil, adresa de e-mail);
i) persoana responsabilă în domeniul managementului securităţii (numele, prenumele, funcţia, numărul de telefon fix şi mobil, adresa de e-mail);
j) suprafaţa pe care o ocupă amplasamentul.
2. Substanţe periculoase prezente sau posibil prezente pe amplasament:
1) inventarul de substanţe şi amestecuri periculoase;
2) fişele cu date de securitate (FDS) necesare pentru identificarea substanţelor periculoase prezente sau posibil prezente pe amplasament, specificate în anexa nr.1.
3. Tipul activităţii în care sunt implicate substanţe periculoase:
1) descrierea sau tipul fluxurilor tehnologice (producţie, depozitare, manipulare etc.);
2) anul proiectării şi construcţiei instalaţiei;
3) anul punerii în funcţiune a instalaţiei;
4) anul în care s-au făcut ultimele modificări (după caz);
5) modul în care sunt controlate procesele tehnologice;
6) tipul producţiei: a) continuă (24 de ore/zi timp de 7 zile/săptămână); b) semicontinuă (24 de ore/zi timp de 5–6 zile/săptămână); c) discontinuă (întreruptă, de specificat numărul de ore/zi).
4. Informaţii cu privire la alte elemente (inclusiv din imediata vecinătate a amplasamentului) susceptibile de a provoca accidente majore sau de a agrava consecinţele acestora:
1) date despre imediata vecinătate a amplasamentului (cursuri de apă, arii protejate, platforme industriale, zone de locuit, operatori economici, instituţii publice, căi rutiere etc.);
2) date despre zone şi dezvoltări din vecinătate, care ar putea fi surse ale unui accident major sau care ar putea creşte riscul ori agrava consecinţele unui accident major, grupuri cu efect domino.
5. Mărimea zonei/platformei industriale:
1) suprafaţa platformei industriale (după caz); 2) suprafaţa zonei direct afectate de activitatea industrială; 3) zona/distanţa până la spaţiul locativ şi numărul populaţiei.
6. Informaţii cu privire la hazardurile naturale specifice zonei în care este situat amplasamentul:
1) inundaţii; 2) cutremure; 3) alunecări şi prăbuşiri de teren; 4) fenomene meteorologice periculoase; 5) incendii de pădure/fâşii forestiere; 6) incendii de vegetaţie.
7. Scopul notificării:
1) prima notificare; 2) schimbarea informaţiilor conţinute în notificarea anterioară; 3) notificare la termen; 4) scădere sau creştere semnificativă a cantităţii de substanţe periculoase; 5) schimbare semnificativă a naturii sau a formei fizice a substanţelor periculoase; 6) modificare semnificativă a proceselor; 7) consecinţe semnificative; 8) încetare de activitate; 9) altele: _______________
8. Alte informaţii:
1) dacă amplasamentului i se aplică şi prevederile Registrului naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.373/2018;
2) hărţi, planuri, schiţe pentru amplasament, instalaţii, fluxuri tehnologice, amplasamente învecinate.
9. Date de final:
Data întocmirii notificării
Persoana responsabilă care a întocmit notificarea	(numele, prenumele, funcţia)	(semnătura)
Persoana care răspunde de amplasament	(numele, prenumele, funcţia)	(semnătura)
10. Operatorul amplasamentului este responsabil de toate datele şi informaţiile cuprinse în notificare:
Operatorul amplasamentului	(numele, prenumele, funcţia)	(semnătura)

[Anexa nr.8 introdusă prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]

Printează

Descarcă

15.07.2023 08.06.2023 26.02.2023

↑

Lasă-ne feedback-ul tău! 😊