H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din punctul 13

al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi de plată

a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007

 

nr. 18  din  21.10.2008

 

Monitorul Oficial nr.195-196/12 din 31.10.2008

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier Victoria Botnariuc-Trelea, cu participarea reprezentantului permanent al Guvernului la Curtea Constituţională Nicolae Eşanu, specialistului Vasile Pavel – profesor universitar, doctor habilitat în filologie, şef de sector la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în conformitate cu prevederile art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din punctul 13 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea avocatului parlamentar Iurie Perevoznic, depusă la 6 iunie 2008, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 16 iunie 2008 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Comitetului Naţional Olimpic al Republicii Moldova.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

1. La 29 noiembrie 2007 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.1322 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă”¹ (în continuare – Hotărîrea nr.1322).

__________________

¹ M.O., 2007, nr.188-191, nr.1372

 

Punctul 13 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă (în continuare – Regulamentul) stipulează: “Sportivii care au depus cerere de acordare a indemnizaţiei viagere pînă la 31 decembrie 2006, dar nu li s-a plătit indemnizaţia, vor primi indemnizaţia conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport, în redacţia anului 1999, iar cu începere de la 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei viagere se calculează şi se plăteşte conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea art.34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

Sportivilor care au primit indemnizaţia viageră conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport, în redacţia anului 1999, cuantumul indemnizaţiei viagere se recalculează şi se plăteşte din 1 ianuarie 2007 conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.”

2. Autorul sesizării contestă constituţionalitatea punctului 13 din Regulament, cu excepţia sintagmei “Sportivii care au depus cerere de acordare a indemnizaţiei viagere pînă la 31 decembrie 2006, dar nu li s-a plătit indemnizaţia, vor primi indemnizaţia conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport în redacţia anului 1999”, invocînd mai multe motive pe care le raportează la norme din Constituţie. Astfel, el susţine că punctul 13 din Regulament:

- încalcă prevederile art.6 şi art.102 din Constituţie, întrucît depăşeşte cadrul Legii nr.66-XVI, în executarea căreia a fost adoptat, prin aceasta Guvernul a comis o imixtiune în activitatea legislativului şi şi-a depăşit atribuţiile;

- încalcă principiul neretroactivităţii legii, statuat de art.22 din Constituţie, întrucît îşi extinde acţiunea asupra relaţiilor apărute pînă la adoptarea Legii nr.66-XVI;

- încalcă art.47 din Constituţie, care consfinţeşte obligaţia statului de a crea condiţii pentru un nivel de trai decent pentru orice om, deoarece diminuează valoarea indemnizaţiei viagere faţă de cea stabilită anterior;

- restrînge exerciţiul drepturilor dobîndite în mod licit, or, potrivit art.54 alin.(2) din Constituţie, restrîngerea poate avea loc doar în condiţiile prevăzute de lege.

3. Examinînd dispoziţiile contestate prin prisma normelor constituţionale şi legale în domeniu, Curtea reţine următoarele.

Bazele juridice, sociale şi economice de organizare a culturii fizice şi sportului în Republica Moldova sînt stabilite de Legea cu privire la cultura fizică şi sport nr.330-XIV din 25 martie 1999² (în continuare – Legea nr.330-XIV), care stipulează în art.34 garanţii sociale pentru sportivii de performanţă.

__________________

² M.O., 1999, nr.83-86, art.399

 

Conform art.34 din această lege, sportivii de performanţă, în cazul retragerii din activitatea de sportiv activă, pentru obţinerea unei medalii de aur la Jocurile Olimpice, campionatele mondiale şi europene de seniori – probe olimpice, puteau beneficia de o indemnizaţie viageră lunară, valoarea căreia reprezenta echivalentul a 5 salarii medii pe ţară calculat în luna anterioară celei în care se acorda.

Pentru o medalie de argint sau bronz, în funcţie de nivelul competiţiilor, valoarea indemnizaţiei constituia 90% – 60% din valoarea indemnizaţiei pentru medalia de aur.

Pentru sportivii care cumulau titlul de campion olimpic cu cel de campion mondial sau european ori titlul de campion mondial cu cel european, indemnizaţia viageră acordată pentru cea mai bună performanţă se cumula cu cea inferioară la nivel de 50%.

În executarea Legii nr.330-XIV, Guvernul, prin Hotărîrea nr.369 din 12 aprilie 2006³, a aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă.

__________________

³ M.O., 2006, nr.59-62, art.408

 

Prin Legea nr.66-XVI din 22 martie 2007 “Pentru modificarea art.34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport”⁴ (în continuare – Legea nr.66-XVI), art.34 a fost expus într-o redacţie nouă, care stabileşte plata indemnizaţiei viagere, începînd cu 1 ianuarie 2007, în mărime de:

__________________

⁴ M.O., 2007, nr.54-56, art.254

 

a) 2500 lei pentru prima medalie olimpică de aur;

b) 2200 lei pentru prima medalie olimpică de argint sau pentru prima medalie de aur obţinută la campionatele mondiale;

c) 2000 lei pentru prima medalie olimpică de bronz sau pentru prima medalie de argint, obţinută la campionatele mondiale, sau pentru prima medalie de aur la campionatele europene;

d) 1500 lei pentru prima medalie de bronz obţinută la campionatele mondiale sau pentru prima medalie de argint obţinută la campionatele europene;

e) 1200 lei pentru prima medalie obţinută la campionatele europene.

Pentru sportivii care cumulează titlul de campion olimpic cu cel de campion mondial sau european, ori titlul de campion mondial cu cel de campion european, indemnizaţia viageră acordată pentru cea mai bună performanţă se cumulează cu cea pentru performanţa inferioară la nivel de 30%.

Prin articolul II al Legii nr.66-XVI Guvernul a fost obligat, în termen de 3 luni, să aducă actele sale normative în concordanţă cu legea.

În executarea acestei dispoziţii, prin Hotărîrea nr.1322 din 29 noiembrie 2007, Guvernul a aprobat un nou Regulament cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, punctul 13 al căruia este criticat de autorul sesizării.

4. Curtea relevă că unul din principiile fundamentale ale statului de drept este cel al separării şi colaborării puterilor în stat.

Legea Supremă a Republicii Moldova consacră expres acest principiu în art.6, statuînd că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Conform art.96 alin.(1) din Constituţie şi art.1 alin.(1) din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 “Cu privire la Guvern”⁵, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. În activitatea sa el se conduce de Constituţie, de celelalte legi ale Republicii Moldova, de decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (art.2).

__________________

⁵ Veştile, 1990, nr.8, art.191

 

Executivul a fost abilitat cu dreptul de a adopta hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii. Art.102 alin.(2) din Constituţie, art.30 alin.(1) din Legea cu privire la Guvern, art.11 alin.(1) din Legea nr.317 din 18 iulie 2003 “Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale”⁶ stipulează expres că Guvernul adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor.

__________________

⁶ M.O., 2003, nr.208-210, art.783

 

Adoptate în baza şi în executarea legii, hotărîrile Guvernului au forţă juridică inferioară legii şi nu o pot contrazice sau depăşi.

În jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a statuat constant că hotărîrile Guvernului sînt acte subsecvente legii, se emit în scopul concretizării, executării corecte şi efective a acesteia, normele cuprinse în hotărîri nu pot avea caracter primar, nu pot modifica cadrul stabilit prin actul legislativ, executivul neavînd competenţă normativă primară (HCC nr.7 din 11.02.1999⁷, nr.46 din 21.09.1999⁸, nr.62 din 23.11.1999⁹, nr.22 din 18.05.2000¹⁰, nr.6 din 06.02.2001¹¹, nr.21 din 18.04.2002¹², nr.22 din 28.09.2004¹³, nr.18 din 06.10.2005¹⁴).

__________________

⁷ M.O., 1999, nr.22-23, art.13

⁸ M.O., 1999, nr.109-111, art.56

⁹ M.O., 1999, nr.135-136, art.74

¹⁰ M.O., 2000, nr.63-64, art.23

¹¹ M.O., 2001, nr.19-20, art.5

¹² M.O., 2002, nr.62, art.14

¹³ M.O., 2004, nr.182-185, art.24

¹⁴ M.O., 2005, nr.135-138, art.13

 

Prin urmare, Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007 putea fi adoptată numai în scopul organizării executării Legii nr.66-XVI.

Avînd în vedere enunţurile expuse, Curtea relevă că dispoziţiile punctului 13 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea nr.1322, prin care s-a dispus plata şi recalcularea indemnizaţiei viagere conform Legii nr.66-XVI sportivilor care pînă la 1 ianuarie 2007 aveau dreptul să primească sau deja primeau indemnizaţia conform art.34 din Legea nr.330-XIV, în redacţia anului 1999, depăşesc cadrul Legii nr.66-XVI, comportînd, prin conţinutul lor, caracter normativ primar. Legea nr.66-XVI a modificat cuantumul indemnizaţiei viagere, specificînd doar că plata acesteia se va efectua de la 1 ianuarie 2007. Prin urmare, noile prevederi pot fi aplicate doar faţă de sportivii care au obţinut dreptul la indemnizaţia viageră de la data stipulată în lege.

Instituind condiţii privind plata şi recalcularea indemnizaţiei viagere de la 1 ianuarie 2007 pentru sportivii care au obţinut dreptul la indemnizaţie în baza art.34 din Legea nr.330-XIV în redacţia anului 1999, Guvernul şi-a depăşit competenţele, ceea ce constituie o încălcare a art.6 şi art.102 alin.(2) din Constituţie.

5. Cît priveşte critica autorului sesizării privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consfinţit în art.22 din Constituţie, Curtea o califică drept nefondată. După cum s-a remarcat anterior, hotărîrile Guvernului sînt acte subordonare legii, avînd putere juridică inferioară acesteia, un act normativ inferior nu poate conferi legii caracter retroactiv.

Extinderea prevederilor punctului 13 din Regulament asupra relaţiilor de drept apărute pînă la 1 ianuarie 2007 nu învederează încălcarea principiului neretroactivităţii legii, după cum apreciază autorul sesizării, ci denotă că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile.

De asemenea, este nefondată afirmaţia autorului sesizării privind încălcarea art.47 şi art.54 din Constituţie.

Este adevărat, art.47 din Legea Supremă consfinţeşte un drept fundamental – dreptul la asistenţă şi protecţie socială, care, potrivit alin.(1), presupune obligaţia statului de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

Conform dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.47 alin.(2), cetăţenii au dreptul la asigurare socială în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

Art.12 intitulat “Dreptul la securitate socială” din Carta socială europeană (revizuită), articol ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.484-XV din 28 septembrie 2001¹⁵, obligă statele-părţi să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială, să facă eforturi pentru a aduce în mod progresiv regimul de securitate socială la un nivel mai înalt (alin.(1) şi alin.(3)).

__________________

¹⁵ Tratate internaţionale, vol.38, pag.174

 

Realizarea drepturilor statuate în art.47 din Constituţie şi art.12 din Carta socială europeană (revizuită) îşi află expresie în sistemul public de asigurări sociale, în special în Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.1999¹⁶, Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.1998¹⁷, Legea asistenţei sociale nr.547-XV din 25.12.2003¹⁸, care prevăd prestaţii de asigurări sociale în cazul expunerii persoanei unor riscuri sociale.

__________________

¹⁶ M.O., 2000, nr.1-4, art.2

¹⁷ M.O., 1998, nr.111-113, art.683

¹⁸ M.O., 2004, nr.42-44, art.249

 

Avînd în vedere constatările de mai sus, Curtea consideră oportun de a se pronunţa asupra naturii indemnizaţiei viagere acordate sportivilor de performanţă în raport cu prestaţiile sociale garantate de art.47 din Constituţie.

Potrivit art.34 din Legea nr.330-XIV, indemnizaţia viageră se acordă sportivilor de performanţă în cazul retragerii din activitatea de sportiv activă, pentru obţinerea medaliei de aur, argint sau bronz, la Jocurile Olimpice, campionatele mondiale şi europene de seniori – probe olimpice.

Astfel, norma legală enunţată se extinde asupra unui grup de persoane care întrunesc criteriile obiective, expres statuate în art.34 din Legea nr.330-XIV, şi nu a întregii societăţi, ea acordă dreptul la indemnizaţie în alte cazuri decît cele prevăzute la art.47 alin.(2) din Constituţie şi reprezintă prin sine un ajutor social din partea statului destinat unor subiecţi ai relaţiilor de drept specificate în lege şi care nu fac resortul sistemului public de asigurări sociale.

Prin urmare, dreptul sportivilor de performanţă la indemnizaţie viageră nu face parte din categoria drepturilor fundamentale, restrîngerea cărora este interzisă, motiv pentru care Curtea apreciază ca neîntemeiată afirmaţia autorului sesizării privind încălcarea art.47 şi, implicit, a art.54 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 alin.(1) lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se declară neconstituţionale următoarele prevederi ale punctului 13 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007: “..., iar cu începere de la 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei viagere se calculează şi se plăteşte conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

Sportivilor care au primit indemnizaţia viageră conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport, în redacţia anului 1999, cuantumul indemnizaţiei viagere se recalculează şi se plăteşte din 1 ianuarie 2007 conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport”.

2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.