Codul vamal al Republicii Moldova

 

nr. 95  din  24.08.2021

 

Monitorul Oficial nr.219-225/238 din 17.09.2021

 

* * *

C U P R I N S

 

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Capitolul I

LEGISLAŢIA VAMALĂ. NOŢIUNI

Articolul 1. Domeniul de aplicare a legislaţiei vamale

Articolul 2. Organizarea şi funcţionarea Serviciului Vamal

Articolul 3. Drapelul, pavilionul şi însemnele Serviciului Vamal

Articolul 4. Teritoriul vamal şi frontiera vamală a Republicii Moldova

Articolul 5. Noţiuni principale

 

Capitolul II

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR

 

Secţiunea 1

Furnizarea de informaţii

Articolul 6. Modalităţi de schimb şi de stocare a informaţiilor şi cerinţe privind datele

Articolul 7. Înregistrarea

Articolul 8. Comunicarea informaţiilor şi protecţia datelor cu caracter personal

Articolul 9. Schimbul de informaţii suplimentare între Serviciul Vamal şi operatorii economici

Articolul 10. Furnizarea informaţiilor de către Serviciul Vamal

Articolul 11. Furnizarea de informaţii Serviciului Vamal

 

Secţiunea a 2-a

Reprezentarea în vamă

Articolul 12. Reprezentantul vamal

Articolul 13. Împuternicirea

Articolul 14. Confidenţialitatea informaţiei

 

Secţiunea a 3-a

Deciziile vamale

Articolul 15. Decizii luate în urma depunerii unei cereri

Articolul 16. Condiţiile pentru acceptarea unei cereri

Articolul 17. Prelungirea termenului pentru luarea unei decizii

Articolul 18. Data intrării în vigoare a deciziei

Articolul 19. Excepţii la exercitarea dreptului la replică

Articolul 20. Procedura specifică referitoare la dreptul la replică în procesul de verificare sau control

Articolul 21. Tipurile de decizii şi persoanele competente să ia decizii

Articolul 22. Comunicarea deciziei

Articolul 23. Gestionarea deciziilor luate în urma depunerii unei cereri

Articolul 24. Reevaluarea unei decizii

Articolul 25. Suspendarea unei decizii

Articolul 26. Perioada de suspendare a unei decizii

Articolul 27. Încetarea perioadei de suspendare

Articolul 28. Anularea deciziilor

Articolul 29. Revocarea şi modificarea deciziilor favorabile

Articolul 30. Decizii luate fără cerere

Articolul 31. Limitele aplicabile deciziilor privind mărfurile plasate sub un regim vamal sau depozitate temporar

Articolul 32. Decizii cu privire la informaţiile obligatorii

Articolul 33. Gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii

Articolul 34. Sistemul electronic referitor la informaţii tarifare obligatorii

Articolul 34¹. Schimb de date referitoare la informaţiile obligatorii privind originea

Articolul 35. Decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori

 

Secţiunea a 4-a

Operatorul economic autorizat

Articolul 36. Dispoziţii generale

Articolul 37. Simplificări şi facilităţi

Articolul 38. Criteriile pentru acordarea statutului de AEO

Articolul 39. Conformitatea

Articolul 40. Solvabilitatea financiară

Articolul 41. Sistemul de gestionare a evidenţelor comerciale şi de transport

Articolul 42. Standardele practice de competenţă şi calificările profesionale

Articolul 43. Standardele de securitate şi siguranţă

 

Secţiunea a 5-a

Căi de atac

Articolul 44. Dreptul la o cale de atac şi controlul legalităţii

Articolul 45. Calea de atac împotriva deciziei vamale

Articolul 46. Suspendarea executării

 

Secţiunea a 6-a

Păstrarea documentelor şi a altor informaţii. Tarife şi costuri

Articolul 47. Păstrarea documentelor şi a altor informaţii

Articolul 48. Tarife şi costuri

 

Capitolul III

CONVERSII MONETARE ŞI TERMENE

Articolul 49. Conversii monetare

Articolul 50. Perioade, date şi termene

Articolul 51. Zilele lucrătoare

Articolul 52. Curgerea termenelor

 

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ DREPTURILE DE IMPORT SAU DE EXPORT

ŞI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

 

Capitolul I

TARIFUL VAMAL INTEGRAT AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI CLASIFICAREA

TARIFARĂ A MĂRFURILOR

Articolul 53. Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova şi supravegherea

Articolul 54. Clasificarea tarifară a mărfurilor

 

Capitolul II

ORIGINEA MĂRFURILOR

Articolul 55. Dispoziţii generale

Articolul 56. Confirmarea originii mărfii

 

Secţiunea 1

Originea nepreferenţială şi originea preferenţială

Articolul 57. Determinarea originii nepreferenţiale

Articolul 58. Originea preferenţială a mărfurilor

Articolul 59. Determinarea ţării sau a teritoriului de origine

Articolul 60. Mărfurile obţinute integral într-o singură ţară sau teritoriu

Articolul 61. Mărfurile în a căror producere intervin mai multe ţări sau teritorii

Articolul 61¹. Operaţiuni de transformare sau prelucrare care nu sunt justificate economic

Articolul 62. Operaţiuni minime

Articolul 63. Accesorii, piese de schimb şi unelte

Articolul 64. Elemente neutre şi ambalare

Articolul 65. Dovada de origine

Articolul 66. Dispoziţii suplimentare privind stabilirea ţării de origine a mărfii

Articolul 67. Întemeierea refuzului de trecere a mărfii peste frontiera vamală

Articolul 68. Suspendarea aplicării preferinţei

 

Secţiunea a 2-a

Exportator aprobat

Articolul 69. Dispoziţii generale

Articolul 70. Drepturile şi obligaţiile exportatorului aprobat

 

Capitolul III

VALOAREA MĂRFURILOR ÎN SCOPURI VAMALE

Articolul 71. Domeniul de aplicare

Articolul 72. Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacţie

Articolul 73. Neacceptarea valorilor de tranzacţie declarate

Articolul 74. Elemente ale valorii de tranzacţie

Articolul 75. Elemente care nu se includ în valoarea în vamă

Articolul 76. Tarife percepute pentru trimiterile poştale

Articolul 77. Abrogat

Articolul 78. Simplificarea

Articolul 79. Acordarea simplificării

Articolul 80. Metode secundare de determinare a valorii în vamă

Articolul 81. Metoda valorii de tranzacţie a mărfurilor identice sau similare

Articolul 82. Metoda valorii preţului unitar

Articolul 83. Metoda valorii calculate

Articolul 84. Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile

Articolul 85. Documente justificative referitoare la valoarea în vamă

Articolul 86. Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă

 

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII

 

Capitolul I

DATORIA VAMALĂ

 

Secţiunea 1

Datoria vamală la import

Articolul 87. Datoria vamală la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal

Articolul 88. Dispoziţii speciale referitoare la mărfurile neoriginare

Articolul 89. Datoria vamală care apare prin nerespectare

Articolul 90. Deducerea cuantumului drepturilor de import deja plătite

 

Secţiunea a 2-a

Datoria vamală la export

Articolul 91. Datoria vamală la export şi perfecţionare pasivă

Articolul 92. Datoria vamală care apare prin nerespectare

 

Secţiunea a 3-a

Dispoziţii comune privind datoriile vamale

la import şi la export

Articolul 93. Prohibiţii şi restricţii

Articolul 94. Pluralitatea de debitori

Articolul 95. Norme generale pentru calcularea cuantumului drepturilor de import sau de export

Articolul 96. Norme speciale pentru calcularea cuantumului drepturilor de import

Articolul 97. Locul apariţiei datoriei vamale

 

Capitolul II

GARANŢIA PENTRU O DATORIE VAMALĂ

EXISTENTĂ SAU POTENŢIALĂ

Articolul 98. Dispoziţii generale

Articolul 99. Garanţia obligatorie

Articolul 100. Garanţia facultativă

Articolul 101. Constituirea unei garanţii

Articolul 102. Alegerea garanţiei

Articolul 103. Garantul

Articolul 104. Garanţia globală

Articolul 105. Interdicţiile temporare privind utilizarea garanţiilor globale

Articolul 106. Garanţii suplimentare sau de înlocuire

Articolul 107. Eliberarea garanţiei

Articolul 107¹. Prevederi specifice privind eliberarea obligaţiilor garantului în cadrul regimului de tranzit

 

Capitolul III

DETERMINAREA, PLATA, RAMBURSAREA ŞI REMITEREA CUANTUMULUI

DREPTURILOR DE IMPORT SAU DE EXPORT

 

Secţiunea 1

Determinarea cuantumului drepturilor de import şi de export, notificarea

datoriei vamale şi înscrierea în fişa de evidenţă

Articolul 108. Determinarea cuantumului drepturilor de import sau de export

Articolul 109. Notificarea datoriei vamale

Articolul 110. Prescrierea datoriei vamale

Articolul 111. Înscrierea în fişa de evidenţă

Articolul 112. Termenul de înscriere în fişa de evidenţă

 

Secţiunea a 2-a

Plata cuantumului drepturilor de import sau de export

Articolul 113. Termenele generale de plată şi amânarea termenului de plată

Articolul 114. Suspendarea termenului de plată în cazul depunerii unei cereri de remitere

Articolul 115. Suspendarea termenului de plată în cazul unor mărfuri care urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului

Articolul 116. Suspendarea termenului de plată în cazul datoriilor vamale care au apărut prin nerespectare şi există mai mulţi debitori

Articolul 117. Plata datoriei vamale

Articolul 118. Perceperea drepturilor de import şi de export

 

Secţiunea a 3-a

Rambursarea şi remiterea

Articolul 119. Dispoziţii generale

Articolul 119¹. Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus

Articolul 120. Drepturile de import sau de export percepute în plus

Articolul 121. Mărfurile defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului

Articolul 122. Eroarea autorităţilor competente

Articolul 123. Echitatea

Articolul 124. Procedura pentru rambursare şi remitere

 

Capitolul IV

STINGEREA UNEI DATORII VAMALE

Articolul 125. Stingerea

Articolul 126. Situaţiile de nerespectare fără efect semnificativ asupra funcţionării corecte a unui regim vamal

 

Capitolul V

EXECUTAREA SILITĂ A DATORIEI VAMALE, A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE

(PENALITĂŢILOR) ŞI A SANCŢIUNILOR MATERIALE

Articolul 127. Domeniul de aplicare şi condiţiile declanşării executării silite

Articolul 128. Modalităţi de executare silită a datoriei vamale

Articolul 129. Autoritatea abilitată cu executarea silită a datoriei vamale

Articolul 130. Reguli generale de executare silită a datoriei vamale

Articolul 131. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale debitorului

Articolul 131¹. Cerere către garant de îndeplinire a obligaţiilor debitorului

Articolul 131². Încasarea mijloacelor financiare din conturile bancare ale garantului

Articolul 132. Ridicarea de la debitor a mijloacelor băneşti în numerar

Articolul 133. Reguli generale de sechestrare a bunurilor

Articolul 134. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a datoriei vamale

Articolul 135. Sechestrarea bunurilor debitorului aflate la alte persoane

Articolul 136. Ridicarea sechestrului

Articolul 137. Urmărirea datoriei debitoare

Articolul 138. Imposibilitatea executării silite a datoriei vamale

Articolul 139. Evidenţa acţiunilor de executare silită a datoriei vamale

 

TITLUL IV

MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL

 

Capitolul I

NOTIFICAREA SUMARĂ DE INTRARE

Articolul 140. Depunerea, modificarea şi invalidarea notificării sumare de intrare

 

Capitolul II

SOSIREA MĂRFURILOR

 

Secţiunea 1

Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal

Articolul 141. Notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave

Articolul 141¹. Prohibiţii la introducerea mărfurilor

Articolul 142. Supravegherea vamală

Articolul 143. Transportul la locul desemnat

Articolul 144. Transportul în condiţii speciale

 

Secţiunea a 2-a

Prezentarea, descărcarea şi verificarea mărfurilor

Articolul 145. Prezentarea mărfurilor în vamă

Articolul 146. Descărcarea şi verificarea mărfurilor

Articolul 147. Mărfurile transportate în regim de tranzit

 

Secţiunea a 3-a

Depozitarea temporară a mărfurilor

Articolul 148. Mărfurile depozitate temporar

Articolul 149. Declaraţia de depozitare temporară

Articolul 150. Modificarea şi invalidarea unei declaraţii de depozitare temporară

Articolul 151. Condiţiile şi responsabilităţile pentru depozitarea temporară a mărfurilor

Articolul 152. Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară

Articolul 153. Încheierea depozitării temporare

Articolul 154. Alegerea unui regim vamal

 

TITLUL V

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR

SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE

VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI

 

Capitolul I

STATUTUL VAMAL AL MĂRFURILOR

Articolul 155. Statutul vamal de mărfuri autohtone

Articolul 155¹. Mijloace de demonstrare a statutului vamal al mărfurilor autohtone

Articolul 156. Dovezile prezentate prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor

Articolul 157. Prezumţia privind statutul vamal

Articolul 157¹. Dovada statutului vamal de mărfuri autohtone din bagajele transportate de un călător

Articolul 158. Pierderea statutului vamal de mărfuri autohtone

Articolul 159. Abrogat

 

Capitolul II

PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 160. Declararea mărfurilor în vamă şi supravegherea vamală

Articolul 161. Subdiviziunile Serviciului Vamal competente pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal

Articolul 161¹. Plasarea mijloacelor de transport sub regim vamal

 

Secţiunea a 2-a

Declaraţia vamală standard

Articolul 162. Declaraţia vamală standard

Articolul 163. Documentele justificative

 

Secţiunea a 3-a

Declaraţia vamală simplificată

Articolul 164. Declaraţia vamală simplificată

Articolul 165. Condiţiile de autorizare a utilizării regulate a declaraţiei vamale simplificate

Articolul 166. Declaraţia vamală suplimentară

Articolul 167. Termenele de depunere a declaraţiei suplimentare

Articolul 168. Termenul-limită pentru ca declarantul să fie în posesia documentelor justificative pentru declaraţiile suplimentare

 

Secţiunea a 4-a

Dispoziţii aplicabile tuturor declaraţiilor vamale

Articolul 169. Depunerea declaraţiei vamale

Articolul 170. Depunerea declaraţiei vamale anterior prezentării mărfurilor

Articolul 171. Acceptarea declaraţiei vamale

Articolul 172. Modificarea declaraţiei vamale

Articolul 173. Invalidarea declaraţiei vamale

Articolul 174. Invalidarea declaraţiei vamale în cazul exportului, reexportului sau al perfecţionării pasive

Articolul 175. Dispoziţii speciale referitoare la invalidarea declaraţiei vamale

 

Secţiunea a 5-a

Alte simplificări

Articolul 176. Simplificarea întocmirii declaraţiei vamale pentru mărfurile care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite

Articolul 177. Înscrierea în evidenţele declarantului

Articolul 178. Excepţii la înscrierea în evidenţele declarantului

Articolul 179. Condiţii de acordare a autorizaţiei de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului

Articolul 180. Vămuirea centralizată

 

Capitolul III

VERIFICAREA ŞI ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ

 

Secţiunea 1

Verificarea

Articolul 181. Verificarea unei declaraţii vamale

Articolul 182. Examinarea mărfurilor şi prelevarea de probe după acceptarea declaraţiei vamale

Articolul 183. Examinarea parţială a mărfurilor şi prelevarea de probe

Articolul 184. Rezultatele verificării

Articolul 185. Măsurile de identificare

 

Secţiunea a 2-a

Acordarea liberului de vamă

Articolul 186. Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri

Articolul 187. Liberul de vamă condiţionat de plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale sau de constituirea unei garanţii

 

Capitolul IV

DISPUNEREA DE MĂRFURI

Articolul 188. Distrugerea mărfurilor

Articolul 189. Măsuri aplicabile de către Serviciul Vamal

Articolul 190. Abrogat

Articolul 191. Abandonul mărfurilor

 

TITLUL VI

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE ŞI SCUTIREA

DE DREPTURI DE IMPORT

 

Capitolul I

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE (IMPORTUL)

Articolul 192. Dispoziţii generale

Articolul 193. Măsurile de politică comercială

Articolul 194. Scutiri aplicate la reintroducerea mărfurilor

Articolul 195. Mărfurile plasate în prealabil sub regimul de perfecţionare activă

 

Capitolul II

SCUTIREA DE DREPTURI DE IMPORT

Articolul 196. Domeniul de aplicare

Articolul 197. Măsurile întreprinse de autorităţi

Articolul 198. Noţiuni

 

Secţiunea 1

Bunuri personale introduse de către persoanele fizice care îşi schimbă

domiciliul sau reşedinţa dintr-o ţară străină în Republica Moldova

Articolul 199. Obiectul scutirii

Articolul 200. Limitări

Articolul 201. Subiectul scutirii

Articolul 202. Prohibiţii la acordarea scutirii

Articolul 203. Restricţii privind obiectul scutirii

Articolul 204. Restricţii de acordare a scutirii

Articolul 205. Derogări

Articolul 206. Condiţii privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei

Articolul 207. Cazuri speciale

 

Secţiunea a 2-a

Bunuri importate cu ocazia căsătoriei

Articolul 208. Obiectul scutirii

Articolul 209. Subiectul scutirii

Articolul 210. Prohibiţii la acordarea scutirii

Articolul 211. Condiţii speciale de acordare a scutirii

Articolul 212. Restricţii de acordare a scutirii

 

Secţiunea a 3-a

Bunuri personale dobândite prin moştenire

Articolul 213. Obiectul scutirii

Articolul 214. Prohibiţii la acordarea scutirii

Articolul 215. Restricţii la acordarea scutirii

Articolul 216. Bunurile personale dobândite prin moştenire de persoane juridice

 

Secţiunea a 4-a

Haine pentru şcoală, rechizite şi obiecte de uz casnic

Articolul 217. Obiectul scutirii

Articolul 218. Frecvenţa acordării scutirii

 

Secţiunea a 5-a

Loturi de marfă cu valoare nesemnificativă

Articolul 219. Obiectul scutirii

Articolul 220. Prohibiţii la acordarea scutirii

 

Secţiunea a 6-a

Loturi de marfă expediate de la o persoană fizică la alta

Articolul 221. Obiectul scutirii

Articolul 222. Limitări de valoare în acordarea scutirii

Articolul 223. Restricţii cantitative la acordarea scutirii

 

Secţiunea a 7-a

Bunuri aflate în bagajele personale ale călătorilor

Articolul 224. Pragurile financiare

Articolul 225. Bagajul personal

Articolul 226. Importurile fără caracter comercial

Articolul 227. Limitele cantitative pentru produsele din tutun

Articolul 228. Limitele cantitative pentru produsele de alcool

Articolul 229. Restricţii de acordare a scutirii

Articolul 230. Acordarea scutirii pentru carburantul conţinut în rezervor

Articolul 231. Restricţii aferente pragului financiar

Articolul 232. Cazuri speciale

 

Secţiunea a 8-a

Materiale educaţionale, ştiinţifice şi culturale;

instrumente şi aparate ştiinţifice

Articolul 233. Obiectul scutirii

Articolul 234. Restricţii privind subiectul scutirii

Articolul 235. Definirea instrumentelor sau aparatelor ştiinţifice

Articolul 236. Acordarea scutirii pentru instrumentele şi aparatele ştiinţifice

Articolul 237. Acordarea scutirii pentru piesele de schimb şi uneltele destinate întreţinerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor ştiinţifice

Articolul 238. Restricţii în cazul atingerii intereselor industriei

Articolul 239. Cazuri speciale

Articolul 240. Restricţii de acordare a scutirii

Articolul 241. Dispoziţii de aplicare

 

Secţiunea a 9-a

Animale de laborator şi substanţe biologice sau chimice

destinate cercetării

Articolul 242. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

 

Secţiunea a 10-a

Substanţe terapeutice de origine umană şi reactivi folosiţi pentru determinarea

grupei sangvine şi a tipurilor de ţesuturi

Articolul 243. Obiectul scutirii

Articolul 244. Cerinţe aferente obiectului scutirii

Articolul 245. Scutirea pentru ambalajele speciale

 

Secţiunea a 11-a

Instrumente şi aparate destinate pentru cercetarea medicală, stabilirea

de diagnostice sau realizarea tratamentului medical

Articolul 246. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

Articolul 247. Dispoziţii de aplicare

 

Secţiunea a 12-a

Substanţe de referinţă pentru controlul calităţii medicamentelor

Articolul 248. Scutirea pentru substanţele de referinţă necesare controlului calităţii medicamentelor

 

Secţiunea a 13-a

Produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale

Articolul 249. Scutirea pentru produsele farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale

 

Secţiunea a 14-a

Decoraţii onorifice şi premii

Articolul 250. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 15-a

Cadouri primite în contextul relaţiilor internaţionale

Articolul 251. Obiectul, condiţiile şi prohibiţiile la acordarea scutirii

 

Secţiunea a 16-a

Bunuri destinate şefilor de stat

Articolul 252. Obiectul şi subiectul scutirii

 

Secţiunea a 17-a

Bunuri importate în scopuri de promovare comercială

Articolul 253. Scutirea pentru mostrele de mărfuri cu valoare nesemnificativă

Articolul 254. Condiţiile şi restricţiile de acordare a scutirii pentru materialele publicitare tipărite

Articolul 255. Scutirea pentru mărfurile folosite ori consumate la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

Articolul 256. Limitări aferente importului micilor mostre reprezentative de mărfuri destinate unui târg comercial sau altui eveniment similar

Articolul 257. Limitări aferente mărfurilor importate pentru a fi prezentate sau a prezenta modul de funcţionare a unor maşini sau aparate expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

Articolul 258. Limitări aferente materialelor tipărite, furnizate gratuit pentru a face publicitate unor mărfuri expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

Articolul 259. Prohibiţii la acordarea scutirii

 

Secţiunea a 18-a

Mărfuri importate în scopul examinării, analizării sau testării

Articolul 260. Obiectul scutirii

Articolul 261. Condiţiile aferente obiectului scutirii

Articolul 262. Prohibiţii la acordarea scutirii

Articolul 263. Restricţii la acordarea scutirii

Articolul 264. Cazuri speciale

Articolul 265. Bunurile rămase

Articolul 266. Perioada de efectuare a examinărilor, a analizelor şi a testelor

 

Secţiunea a 19-a

Loturile destinate Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală

Articolul 267. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 20-a

Materiale de informare turistică

Articolul 268. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

 

Secţiunea a 21-a

Diverse documente şi mărfuri

Articolul 269. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 22-a

Materiale auxiliare pentru stivuirea şi protejarea mărfurilor

pe durata transportului acestora

Articolul 270. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 23-a

Aşternuturi de paie, furaje şi hrană pentru animale

pe durata transportului acestora

Articolul 271. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 24-a

Carburanţi şi lubrifianţi existenţi în rezervorul autovehiculelor

şi în containere speciale

Articolul 272. Obiectul scutirii

Articolul 273. Noţiuni aferente obiectului scutirii

Articolul 274. Limitări

 

Secţiunea a 25-a

Materiale pentru construcţia, întreţinerea sau decorarea monumentelor

funerare sau a cimitirelor victimelor de război

Articolul 275. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 26-a

Sicrie, urne funerare şi articole funerare decorative

Articolul 276. Obiectul scutirii

 

Secţiunea a 27-a

Mărfuri pentru filantropie (caritate)

Articolul 277. Obiectul scutirii

Articolul 277¹. Restricţii privind obiectul scutirii

Articolul 277². Cerinţe contabile

Articolul 277³. Cazuri speciale

Articolul 277⁴. Restricţii privind acordarea scutirilor

 

Subsecţiunea 1

Bunuri pentru uzul persoanelor nevăzătoare

Articolul 277⁵. Obiectul scutirii

Articolul 277⁶. Restricţii privind obiectul scutirii

 

Subsecţiunea a 2-a

Bunuri pentru uzul altor persoane cu dizabilităţi

Articolul 277⁷. Obiectul scutirii

 

Subsecţiunea a 3-a

Dispoziţii comune

Articolul 277⁸. Obiectul scutirii

Articolul 277⁹. Cazuri speciale

Articolul 277¹⁰. Restricţii privind acordarea scutirilor

Articolul 277¹¹. Restricţii privind obiectul scutirii

 

Subsecţiunea a 4-a

Bunuri pentru uzul victimelor dezastrelor

Articolul 277¹². Obiectul scutirii

Articolul 277¹³. Excepţie de la scutire

Articolul 277¹⁴. Cerinţe contabile

Articolul 277¹⁵. Cazuri speciale

Articolul 277¹⁶. Restricţii privind acordarea scutirilor

Articolul 277¹⁷. Restricţii privind obiectul scutirii

 

Secţiunea a 28-a

Mijloace de producţie şi alte echipamente importate la transferul de activităţi

dintr-o ţară străină pe teritoriul vamal

Articolul 277¹⁸. Obiectul scutirii

Articolul 277¹⁹. Limitări

Articolul 277²⁰. Excepţie de la scutire

Articolul 277²¹. Restricţii privind obiectul scutirii

Articolul 277²². Cerinţe aferente obiectului scutirii

Articolul 277²³. Restricţii privind acordarea scutirilor

Articolul 277²⁴. Aplicarea scutirii în cazul altor persoane

 

Capitolul III

SCUTIREA DE TAXA VAMALĂ

Articolul 277²⁵. Mărfurile şi bunurile scutite de taxa vamală

 

TITLUL VII

REGIMURI SPECIALE

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 278. Domeniul de aplicare

Articolul 279. Dispoziţii generale privind autorizaţia

Articolul 280. Autorizaţii cu efect retroactiv

Articolul 281. Valabilitatea unei autorizaţii

Articolul 282. Abrogat

Articolul 283. Abrogat

Articolul 284. Abrogat

Articolul 285. Evidenţele

Articolul 286. Încheierea unui regim special

Articolul 287. Transferul drepturilor şi al obligaţiilor

Articolul 288. Circulaţia mărfurilor între diverse locuri de pe teritoriul vamal

Articolul 289. Formele uzuale de manipulare

Articolul 290. Mărfurile echivalente

 

Capitolul II

TRANZITUL

Articolul 291. Tranzitul extern

Articolul 292. Tranzitul intern

Articolul 293. Obligaţiile titularului regimului de tranzit şi ale transportatorului sau destinatarului mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit

Articolul 294. Termenul-limită pentru prezentarea mărfurilor

Articolul 295. Transportul printr-o instalaţie de transport fixă şi operarea regimului de tranzit extern

Articolul 296. Sistemul electronic referitor la tranzit

Articolul 297. Destinatarul agreat în sensul TIR

Articolul 298. Autorizaţiile de simplificări

Articolul 299. Abrogat

 

Capitolul III

DEPOZITAREA

 

Secţiunea 1

Dispoziţii comune

Articolul 300. Domeniul de aplicare

Articolul 301. Durata regimului de depozitare

 

Secţiunea a 2-a

Antrepozitul vamal

Articolul 302. Depozitarea în antrepozite vamale

Articolul 302¹. Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor

Articolul 303. Prelucrarea

Articolul 304. Responsabilităţile titularului autorizaţiei şi ale titularului regimului

 

Secţiunea a 3-a

Magazinul duty-free

Abrogată

Articolul 305. Abrogat

Articolul 306. Abrogat

Articolul 307. Abrogat

Articolul 308. Abrogat

Articolul 309. Abrogat

Articolul 310. Abrogat

 

Secţiunea a 4-a

Zonele libere

Articolul 311. Desemnarea zonelor libere

Articolul 312. Construcţii şi activităţi în zonele libere

Articolul 313. Prezentarea mărfurilor şi plasarea sub regim

Articolul 314. Mărfurile autohtone în zone libere

Articolul 315. Mărfurile străine în zone libere

Articolul 316. Scoaterea mărfurilor din zona liberă

Articolul 317. Statutul vamal

 

Capitolul IV

UTILIZĂRI SPECIFICE

 

Secţiunea 1

Admiterea temporară

Articolul 318. Domeniul de aplicare

Articolul 318¹. Autorizaţia pentru utilizarea regimului de admitere temporară

Articolul 319. Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară

Articolul 319¹. Termenele pentru încheierea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport şi al containerelor

Articolul 320. Cuantumul taxei vamale în cazul admiterii temporare cu scutire parţială de taxa vamală

Articolul 321. Abrogat

Articolul 322. Abrogat

 

Secţiunea a 2-a

Destinaţia finală

Articolul 323. Regimul de destinaţie finală

Articolul 324. Abrogat

 

Capitolul V

PRELUCRAREA

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 325. Rata de randament

Articolul 325¹. Autorizaţia de plasare sub un regim de perfecţionare

 

Secţiunea a 2-a

Perfecţionarea activă

Articolul 326. Domeniul de aplicare

Articolul 327. Perioada pentru încheierea regimului

Articolul 328. Reexportul temporar pentru prelucrare complementară

 

Secţiunea a 3-a

Perfecţionarea pasivă

Articolul 329. Domeniul de aplicare

Articolul 330. Mărfurile reparate cu titlu gratuit

Articolul 330¹. Mărfuri reparate sau modificate în contextul acordurilor internaţionale

Articolul 331. Sistemul de schimb standard

Articolul 332. Importul anticipat al produselor de înlocuire

 

TITLUL VIII

MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL

 

Capitolul I

FORMALITĂŢILE LA IEŞIREA MĂRFURILOR

Articolul 333. Supravegherea vamală şi formalităţile la ieşire

 

Capitolul II

EXPORT ŞI REEXPORT

Articolul 334. Exportul mărfurilor autohtone

Articolul 335. Reexportul mărfurilor străine

 

Capitolul III

NOTIFICAREA SUMARĂ DE IEŞIRE

Articolul 336. Depunerea notificării sumare de ieşire

Articolul 337. Modificarea şi invalidarea notificării sumare de ieşire

 

Capitolul IV

NOTIFICAREA DE REEXPORT

Articolul 338. Depunerea notificării de reexport

Articolul 339. Modificarea şi invalidarea notificării de reexport

 

Capitolul V

SCUTIREA DE DREPTURI DE EXPORT

Articolul 340. Scutirea de drepturi de export pentru mărfuri autohtone exportate temporar

 

TITLUL IX

FORME SPECIFICE ALE CONTROLULUI VAMAL

 

Capitolul I

CONTROLUL MĂRFURILOR

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 341. Managementul riscurilor şi controale vamale

Articolul 342. Cooperarea dintre autorităţi

Articolul 343. Controlul vamal şi formele lui

Articolul 344. Zonele de control vamal

Articolul 345. Acţiunile Serviciului Vamal în cadrul controlului vamal

Articolul 346. Neadmiterea pricinuirii de daune nejustificate la efectuarea controlului vamal

Articolul 347. Termenul de efectuare a controlului vamal

Articolul 348. Asistarea declarantului şi a altor persoane la efectuarea controlului vamal

 

Secţiunea a 2-a

Încercări de laborator/expertiză/evaluare a mărfurilor

Articolul 349. Încercări de laborator/expertiză/evaluare a mărfurilor la efectuarea controlului vamal

 

Secţiunea a 3-a

Echipele mobile

Articolul 350. Echipele mobile

Articolul 350¹. Sarcinile de bază ale echipelor mobile

Articolul 351. Drepturile şi obligaţiile echipelor mobile

 

Capitolul II

CONTROLUL ULTERIOR

Articolul 352. Controlul ulterior

Articolul 353. Auditul postvămuire

Articolul 354. Reverificarea declaraţiei vamale

Articolul 355. Drepturile şi obligaţiile Serviciului Vamal la exercitarea controlului ulterior şi cele ale persoanei supuse controlului

Articolul 356. Calcularea datoriei vamale în cadrul controlului ulterior

 

Capitolul III

CONTROLUL PERSOANELOR ŞI AL BAGAJELOR

Articolul 357. Controlul corporal

Articolul 358. Particularităţile determinării destinaţiei mărfurilor

 

Capitolul IV

MĂSURI ÎN VEDEREA PROTECŢIEI PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

Articolul 359. Noţiuni

Articolul 360. Domeniul de aplicare

Articolul 361. Intervenţia în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale

Articolul 362. Depunerea şi examinarea cererii de intervenţie

Articolul 363. Acceptarea cererii de intervenţie

Articolul 364. Condiţiile şi măsurile de intervenţie ale Serviciului Vamal

Articolul 365. Distrugerea mărfurilor

Articolul 366. Procedura pentru distrugerea mărfurilor care fac obiectul unor livrări mici

Articolul 367. Transmiterea cu titlu gratuit

Articolul 368. Privarea efectivă de profitul economic al operaţiunii

Articolul 369. Măsurile prealabile depunerii cererii de intervenţie

Articolul 370. Acordarea anticipată a liberului de vamă pentru mărfuri

Articolul 371. Răspunderea Serviciului Vamal şi a titularului de drept

 

Capitolul V

CONTROLUL METALELOR PREŢIOASE, AL OBIECTELOR ŞI AL BIJUTERIILOR

DIN METALE ŞI PIETRE PREŢIOASE, AL VALORILOR

VALUTARE ŞI CULTURALE

Articolul 372. Introducerea şi scoaterea metalelor preţioase, a obiectelor şi a bijuteriilor din metale şi pietre preţioase

Articolul 373. Introducerea şi scoaterea numerarului, a cecurilor, a valorilor mobiliare şi a instrumentelor de plată

Articolul 374. Declararea numerarului, a cecurilor, a valorilor mobiliare şi a instrumentelor de plată

Articolul 375. Introducerea şi scoaterea valorilor culturale

 

TITLUL X

CONTRAVENŢIILE VAMALE ŞI RĂSPUNDEREA

PENTRU SĂVÂRŞIREA ACESTORA

 

Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE

Articolul 376. Contravenţia vamală

Articolul 377. Subiectul contravenţiei vamale şi răspunderea aplicată

Articolul 378. Prescripţia răspunderii aplicate în cazul contravenţiilor vamale

Articolul 379. Contravenţii vamale cu răspundere contravenţională şi cu răspundere materială

 

Capitolul II

CONTRAVENŢII VAMALE CU RĂSPUNDERE MATERIALĂ

Articolul 380. Trecerea ilegală a mărfurilor peste frontiera vamală

Articolul 381. Nedeclararea în termen

Articolul 382. Transportul, depozitarea sau procurarea unor mărfuri introduse ilegal

Articolul 383. Încălcarea reglementărilor privind regimul vamal special

Articolul 384. Depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor de însoţire a mărfurilor cu date eronate

Articolul 385. Încălcarea reglementărilor pentru obţinerea certificatului de origine sau a informaţiei obligatorii în materie de origine

Articolul 385¹. Încălcarea reglementărilor pentru obţinerea autorizaţiei de acordare a statutului de AEO

Articolul 386. Introducerea sau scoaterea în/din ţară a mărfurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală

Articolul 387. Beneficierea neîntemeiată de tratament tarifar preferenţial

Articolul 388. Încălcarea condiţiilor privind supravegherea vamală

Articolul 389. Lipsa documentelor necesare în scopuri vamale

Articolul 390. Încălcarea reglementărilor privind distrugerea mărfurilor

Articolul 391. Încălcarea reglementărilor privind măsurile de politică comercială, a prohibiţiilor şi/sau a restricţiilor

Articolul 392. Încălcarea reglementărilor referitoare la cazul de avarie sau de forţă majoră

Articolul 393. Abrogat

Articolul 394. Utilizarea şi prezentarea informaţiei eronate sau neautentice despre produsele cu destinaţie dublă

Articolul 395. Încălcarea reglementărilor privind tranzitul

Articolul 396. Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale Serviciului Vamal

Articolul 397. Eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare

Articolul 398. Încălcarea reglementărilor referitoare la decizia cu privire la informaţiile tarifare obligatorii sau la informaţiile obligatorii în materie de origine

Articolul 399. Contravenţie vamală neînsemnată

 

Capitolul III

PRINCIPII GENERALE

Articolul 400. Principiile individualizării sancţiunii materiale

Articolul 401. Confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport

 

Capitolul IV

PROCESUL CONTRAVENŢIONAL

Articolul 402. Noţiuni generale

Articolul 403. Procesul-verbal privind contravenţia vamală

Articolul 404. Sesizarea organelor de urmărire penală

Articolul 405. Inadmisibilitatea divulgării materialelor

Articolul 406. Audierea şi citarea persoanei

Articolul 407. Solicitarea documentelor necesare soluţionării contravenţiei vamale

Articolul 408. Ridicarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a documentelor

Articolul 409. Solicitarea de la autorităţile publice şi de la persoane a informaţiei

Articolul 410. Cheltuieli aferente

Articolul 411. Circumstanţele care trebuie elucidate în cadrul examinării cazului de contravenţie vamală

Articolul 412. Decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală

Articolul 413. Temeiurile de încetare a procesului contravenţional

Articolul 414. Controlul asupra legalităţii acţiunilor/inacţiunilor şi a deciziilor emise de Serviciul Vamal

 

Capitolul V

CONTESTAREA DECIZIEI SERVICIULUI VAMAL

ASUPRA CAZULUI DE CONTRAVENŢIE VAMALĂ

Articolul 415. Contestarea deciziei

Articolul 416. Examinarea deciziei de către aparatul central al Serviciului Vamal

Articolul 417. Temeiurile pentru anularea deciziei

 

Capitolul VI

EXECUTAREA DECIZIEI SERVICIULUI VAMAL ASUPRA CAZULUI

DE CONTRAVENŢIE VAMALĂ

Articolul 418. Executarea benevolă a deciziei

Articolul 419. Executarea silită a deciziei

Articolul 420. Executarea deciziei privind retragerea autorizaţiei

 

Capitolul VII

ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAŢIE ŞI

URMĂRIREA PENALĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

 

Secţiunea 1

Activitatea specială de investigaţie

Articolul 421. Serviciul Vamal ca subiect al activităţii speciale de investigaţie

Articolul 422. Măsurile speciale de investigaţii care asigură securitatea Serviciului Vamal

 

Secţiunea a 2-a

Urmărirea penală

Articolul 423. Obiectul urmăririi penale

Articolul 424. Organul de urmărire penală în domeniul vamal

Articolul 425. Competenţa organelor de urmărire penală în domeniul vamal

 

Capitolul VIII

COMERCIALIZAREA MĂRFURILOR CONFISCATE, SECHESTRATE

SAU ABANDONATE ÎN FAVOAREA STATULUI

Articolul 425¹. Comercializarea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului

Articolul 425². Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal

Articolul 425³. Comercializarea mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale

Articolul 425⁴. Valorile mobiliare, valuta străină şi moneda transferată confiscată, sechestrată sau abandonată în favoarea statului

Articolul 425⁵. Organizarea evaluării mărfurilor

Articolul 425⁶. Organizarea licitaţiilor

Articolul 425⁷. Comisia de licitaţie

Articolul 425⁸. Condiţiile de participare la licitaţie

Articolul 425⁹. Desfăşurarea licitaţiei

Articolul 425¹⁰. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi achitarea preţului lotului

Articolul 425¹¹. Ridicarea mărfurilor

Articolul 425¹². Transmiterea cu titlu gratuit sau distrugerea mărfurilor

Articolul 425¹³. Restituirea mărfurilor

 

TITLUL XI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 426. Dispoziţii finale

Articolul 427. Dispoziţii tranzitorii

 

Anexa nr.1

Anexa nr.2

Anexa nr.3

Anexa nr.4

 

 

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Prezenta lege:

– transpune parţial Regulamentul (UE) nr.952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 269 din 10 octombrie 2013, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) 2016/2339 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2016;

– transpune parţial Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr.952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343 din 29 decembrie 2015, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2016/651 al Comisiei din 5 aprilie 2016;

– transpune parţial Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr.952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343 din 29 decembrie 2015, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/604 al Comisiei din 18 aprilie 2018;

– transpune art.2 alin.(1) lit.c)–e); art.3–34, 41, 43–50, 53–73, 81–90, 92, 93, 95–113 şi 124 din Regulamentul (CE) nr.1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 324 din 10 decembrie 2009;

– transpune parţial Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) şi (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce priveşte scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 292 din 10 noiembrie 2009;

– transpune parţial Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 286 din 17 octombrie 2006;

– transpune art.1, 2, 23, 24 şi 26 din Regulamentul (UE) nr.608/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1383/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 181 din 29 iunie 2013;

– transpune art.5–13 din Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din ţări străine, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 346 din 29 decembrie 2007;

– transpune Regulamentul (CEE, Euratom) nr.1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 124 din 8 iunie 1971.

[Clauza de armonizare modificată prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Capitolul I

LEGISLAŢIA VAMALĂ. NOŢIUNI

Articolul 1. Domeniul de aplicare a legislaţiei vamale

(1) Prezentul cod stabileşte principiile juridice, economice şi organizatorice ale activităţii vamale, normele şi procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal şi este orientat spre apărarea suveranităţii şi securităţii economice a Republicii Moldova.

(2) Legislaţia vamală este constituită din prezentul cod, din Legea nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, precum şi din alte acte normative şi acorduri internaţionale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte.

(3) Normele Codului vamal, inclusiv cele prin care se reglementează activitatea de întreprinzător, sunt dezvoltate în Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

(4) Activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia în vigoare la data la care Serviciul Vamal a acceptat declaraţia vamală şi alte documente, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. În cazul trecerii ilegale de mărfuri, inclusiv de mijloace de transport, peste frontiera vamală, se aplică legislaţia vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

(5) Anumite dispoziţii ale legislaţiei vamale se pot aplica şi în afara teritoriului vamal, în cadrul reglementărilor specifice sau al acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(6) Apărarea drepturilor şi intereselor debitorilor se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei vamale se vor interpreta în favoarea persoanei.

(7) Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaţionale.

[Art.1 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 2. Organizarea şi funcţionarea Serviciului Vamal

(1) Organizarea şi funcţionarea Serviciului Vamal se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.302/2017 cu privire la Serviciul Vamal.

(2) Bunurile Serviciului Vamal, ale laboratoarelor vamale, ale instituţiilor de învăţământ ale Serviciului Vamal sunt proprietate publică a statului şi fac parte din domeniul public. Serviciul Vamal administrează proprietatea publică a statului şi dispune de ea în condiţiile legii.

 

Articolul 3. Drapelul, pavilionul şi însemnele Serviciului Vamal

Serviciul Vamal arborează drapelul la sediul său, la edificiile şi la bordul navelor sale. Aeronavele şi navele maritime sau fluviale sub pavilionul Republicii Moldova, precum şi vehiculele Serviciului Vamal au însemnele Serviciului Vamal.

 

Articolul 4. Teritoriul vamal şi frontiera vamală a Republicii Moldova

(1) Teritoriul vamal al Republicii Moldova (în continuare – teritoriu vamal) reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale şi spaţiul aerian de deasupra acestora.

(2) Frontiera vamală a Republicii Moldova constituie frontiera de stat a Republicii Moldova.

 

Articolul 5. Noţiuni principale

În sensul prezentului cod, următoarele noţiuni semnifică:

1) acordare a liberului de vamă – acţiune prin care Serviciul Vamal pune mărfurile la dispoziţie în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

2) activităţi de comercializare – în contextul determinării valorii în vamă – activităţi legate de acţiunile de publicitate sau comercializare şi de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum şi activităţile legate de garanţiile aferente;

3) bagaj – toate mărfurile transportate prin orice mijloace în legătură cu o călătorie de către o persoană fizică;

4) călător – orice persoană fizică care:

a) intră temporar pe teritoriul vamal şi nu are domiciliul pe acest teritoriu;

b) revine pe teritoriul vamal, unde are domiciliul, după ce a călătorit temporar în afara acestui teritoriu;

c) părăseşte temporar teritoriul vamal, unde are domiciliul; sau

d) părăseşte teritoriul vamal după o şedere temporară, fără a avea domiciliul pe acest teritoriu;

5) certificat de origine – document care confirmă univoc ţara de origine a mărfii şi care este eliberat de organul ţării exportatoare abilitat în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

6) comision de cumpărare – onorariu plătit de un cumpărător/importator unui agent pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor evaluate;

7) control prin contrapunere – control concomitent al persoanei supuse controlului şi al persoanelor cu care aceasta are sau a avut raporturi economice, financiare şi/sau de altă natură, efectuat pentru a se constata existenţa sau autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor realizate;

8) control vamal – acţiuni specifice îndeplinite de Serviciul Vamal cu scopul de a asigura respectarea legislaţiei vamale sau a altor dispoziţii care reglementează introducerea, scoaterea, tranzitul, circulaţia şi depozitarea mărfurilor care circulă între teritoriul vamal şi ţările sau teritoriile din afara acestui teritoriu, precum şi staţionarea şi circulaţia pe teritoriul vamal a mărfurilor străine;

9) datorie vamală – obligaţie a unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export în conformitate cu legislaţia vamală şi fiscală;

10) debitor – persoană obligată la plata unei datorii vamale;

11) decizie vamală – acţiune şi/sau act al Serviciului Vamal aferent legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz, având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;

12) declarant – persoană care depune în nume propriu sau în numele căreia se depune o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o notificare sumară de intrare, o notificare sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport;

13) declaraţie de depozitare temporară – act prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, faptul că mărfurile se află în depozit temporar;

14) declaraţie de origine – declaraţie cu privire la ţara de origine a mărfii, întocmită de către exportator sau expeditor pe o factură, un invoice sau pe orice alt document comercial care descrie marfa respectivă suficient de detaliat pentru a permite identificarea acesteia. Textul declaraţiei de origine figurează în anexele la acordurile cu privire la comerţul liber la care Republica Moldova este parte;

15) declaraţie de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, voinţa de a scoate de pe teritoriul vamal mărfuri străine, cu excepţia celor aflate în zonă liberă sau în depozitare temporară;

16) declaraţie vamală – acţiune sau act prin care o persoană manifestă, sub forma şi în modalitatea prevăzute, voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal, menţionând, dacă este cazul, procedura specifică care urmează să fie aplicată;

17) depozitare temporară – situaţie a mărfurilor străine depozitate temporar sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă şi plasarea lor sub un regim vamal sau reexportul lor;

18) deşeuri şi resturi – oricare dintre următoarele:

a) mărfuri sau produse care sunt clasificate drept deşeuri şi resturi în conformitate cu legislaţia;

b) în contextul destinaţiei finale sau al perfecţionării active – mărfuri sau produse rezultate în urma unei operaţiuni de transformare, care nu au nicio valoare economică sau au o valoare economică scăzută şi care nu pot fi utilizate fără alte transformări;

19) deţinător al mărfurilor – persoană care este proprietarul mărfurilor sau care este titularul unui drept similar de dispunere cu privire la acestea, sau care are controlul fizic asupra lor;

20) dovadă de origine – certificat de origine a mărfii, declaraţie de origine a mărfii;

21) drepturi de export – taxă vamală care trebuie plătită la exportul mărfurilor;

22) drepturi de import – taxă vamală care trebuie plătită la importul mărfurilor, taxă pe valoarea adăugată şi accize a căror încasare este atribuită Serviciului Vamal;

23) expertiză – operaţiune declanşată în baza unei cereri, realizată în afara unui proces judiciar de către un expert (specialist) competent, care, în baza încercărilor de laborator, a cercetărilor metodice, a aplicării de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, poate formula concluzii argumentate cu privire la anumite mărfuri;

24) exportator:

a) persoană fizică care transportă mărfurile ce urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal, în cazul în care aceste mărfuri se află în bagajele personale ale persoanei fizice;

b) persoană stabilită pe teritoriul vamal care are competenţa de a decide dacă mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

c) în cazul în care lit.b) nu se aplică, orice persoană stabilită pe teritoriul vamal care este parte la un contract în baza căruia mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

25) formalităţi vamale – ansamblu de operaţiuni care trebuie îndeplinite de către o persoană şi de către Serviciul Vamal în vederea respectării legislaţiei vamale;

26) furnizor de serviciu poştal universal – furnizor înregistrat în calitate de întreprinzător în Republica Moldova şi autorizat să presteze servicii poştale din sfera serviciului poştal universal reglementate prin Convenţia Uniunii Poştale Universale;

27) încălcare repetată – comitere a aceleiaşi încălcări în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancţionarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

 

[Pct.28) art.5 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

29) încălcare sistematică – comitere a aceleiaşi încălcări de trei sau mai multe ori în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancţionarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

30) loc permanent de realizare a activităţii economice – loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât şi cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent şi unde se desfăşoară, în totalitate sau în parte, operaţiunile vamale ale unei persoane;

31) management al riscurilor – determinare sistematică a riscurilor, inclusiv cu ajutorul controalelor prin sondaj, şi punere în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri;

32) marfă – bun mobil care poate fi obiect al activităţii economice externe;

33) mărfuri autohtone – mărfuri care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) mărfuri obţinute integral pe teritoriul vamal şi care nu încorporează mărfurile importate din afara teritoriului vamal;

b) mărfuri care au intrat pe teritoriul vamal şi care au fost puse în liberă circulaţie;

c) mărfuri obţinute sau produse pe teritoriul vamal fie exclusiv din mărfuri menţionate la lit.b), fie din mărfuri menţionate la lit.a) şi b);

 

[Lit.d) pct.33) art.5 abrogată prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

34) mărfuri destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor – mărfuri destinate suplinirii rezervelor de alimente, băuturi şi apă potabilă ale unei nave/aeronave, accesorii, piese de rezervă şi articole pentru realizarea reparaţiilor, combustibili, lubrifianţi şi alte stocuri tehnice necesare funcţionării motoarelor, echipamentelor şi aparatelor navei/aeronavei, electrocasnice şi alte lucruri destinate consumului sau folosirii de către echipajul şi/sau pasagerii navei/aeronavei ori destinate încorporării în navă/aeronavă sau servirii în calitate de accesorii ale acesteia, ori pentru asigurarea funcţionării, reparării sau înlocuirii motoarelor, a maşinilor şi a altor echipamente aflate la bordul navei/aeronavei sau a elementelor componente ale acestora, urmând ca orice asemenea utilizare sau consum să aibă loc la bordul navei/aeronavei;

35) mărfuri fără caracter comercial – mărfuri care:

a) se conţin într-un bagaj expediat de la o persoană fizică la alta, în cazul în care trimiterile respective:

– prezintă un caracter ocazional;

– conţin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia, iar natura şi cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenţie de ordin comercial;

– se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată; sau

b) se conţin în bagajele personale ale călătorului, în cazul în care acestea:

– prezintă un caracter ocazional;

– conţin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura şi cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate/exportate din motive comerciale;

36) mărfuri identice – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeaşi ţară, identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privinţa caracteristicilor fizice şi a calităţii lor. Existenţa unor diferenţe neesenţiale de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiţiei;

37) mărfuri perisabile – mărfuri care se deteriorează dacă sunt ţinute pentru o perioadă de până la 20 de zile de la data de suspendare a acordării liberului de vamă sau de la data reţinerii;

38) mărfuri prohibite – mărfuri a căror plasare sub orice regim vamal este interzisă;

39) mărfuri restricţionate – mărfuri a căror plasare sub un regim vamal este condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii prevăzute de legislaţie;

40) mărfuri similare – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeaşi ţară, care, deşi nu se aseamănă în toate privinţele, prezintă caracteristici şi sunt compuse din materiale componente asemănătoare ce le permit să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci se referă la elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;

41) mărfuri străine – mărfuri altele decât cele menţionate la pct.33) sau care şi-au pierdut statutul vamal de mărfuri autohtone;

42) măsuri de politică comercială – măsuri netarifare stabilite în cadrul politicii comerciale sub forma unor restricţii la introducerea sau la scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor, care se instituie din considerente de politică economică şi prevăd deţinerea actelor permisive, contingentarea, impozitarea, stabilirea preţului minim şi maxim;

43) notificare de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma şi în modalitatea prevăzute, voinţa de a scoate în afara teritoriului vamal mărfuri străine care se află într-o zonă liberă sau în depozitare temporară;

44) notificare sumară de ieşire – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie scoase mărfuri de pe teritoriul vamal;

45) notificare sumară de intrare – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma şi în modalitatea prevăzute şi într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie introduse mărfuri pe teritoriul vamal;

46) operator economic – persoană care desfăşoară, în cadrul activităţii sale de întreprinzător, activităţi reglementate prin legislaţia vamală;

47) operaţiuni de perfecţionare – oricare dintre următoarele operaţiuni:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea acestora la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

c) distrugerea mărfurilor;

d) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea;

e) utilizarea mărfurilor care nu sunt incluse în produse prelucrate, dar care permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar în cazul în care ele dispar complet sau parţial în cursul perfecţionării (accesorii de producţie);

48) persoană – orice persoană juridică sau persoană fizică;

49) persoană stabilită pe teritoriul vamal:

a) în cazul unei persoane fizice – persoană care are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul vamal;

b) în cazul unei persoane juridice – persoană care are sediul şi/sau locul permanent de realizare a activităţii economice pe teritoriul vamal;

50) post vamal de destinaţie – post vamal unde mărfurile plasate sub un regim de tranzit sunt prezentate pentru a încheia regimul;

51) post vamal de export – post vamal unde se depune declaraţia de export sau declaraţia de reexport pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal;

52) post vamal de ieşire – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile iese de pe teritoriul vamal în afara acestuia;

53) post vamal de intrare – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile intră pe teritoriul vamal dintr-un teritoriu din afara acestuia;

54) post vamal de plasare – post vamal indicat în autorizaţie pentru un regim special, astfel cum se menţionează la art.278, care are competenţa de a acorda mărfurilor liberul de vamă pentru un regim special;

55) post vamal de plecare – post vamal unde se acceptă declaraţia de plasare sub regim de tranzit;

56) prezentare a mărfurilor în vamă – înştiinţarea Serviciului Vamal asupra sosirii mărfurilor la postul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal şi punerea mărfurilor la dispoziţia acestuia pentru a efectua controale vamale;

57) produse prelucrate – mărfuri plasate sub un regim de perfecţionare şi care au fost supuse operaţiunilor de perfecţionare;

58) rambursare – restituire a unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care au fost plătite;

59) rată de randament – cantitate sau procent de produse prelucrate obţinute prin perfecţionarea unei cantităţi determinate de mărfuri plasate sub un regim de perfecţionare;

60) regim vamal – unul dintre următoarele regimuri sub care pot fi plasate mărfurile:

a) punerea în liberă circulaţie (import);

b) regimuri speciale;

c) export;

61) remitere – scutire de la plata unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care nu au fost plătite;

62) reprezentant vamal – persoană desemnată de o altă persoană pentru a îndeplini acţiunile şi formalităţile prevăzute de legislaţia vamală în relaţia acesteia cu Serviciul Vamal;

63) risc – probabilitate a apariţiei unui eveniment care:

a) ar împiedica aplicarea corectă a legislaţiei;

b) ar compromite interesele financiare ale Republicii Moldova;

c) ar constitui o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa Republicii Moldova şi a persoanelor stabilite pe teritoriul acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori;

64) statut vamal – statut al unor mărfuri ca fiind mărfuri autohtone sau străine;

65) supraveghere vamală – ansamblu de acţiuni întreprinse, în general, de Serviciul Vamal pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, după caz, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

66) titular al regimului:

a) persoană care depune declaraţia vamală sau în numele căreia se depune declaraţia vamală respectivă; sau

b) persoană căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile în privinţa regimului vamal;

67) transbordare – descărcare de mărfuri de la bordul unui mijloc de transport şi încărcarea acestora într-un alt mijloc de transport;

68) transportator:

a) în contextul intrării:

– persoană care introduce mărfurile pe teritoriul vamal sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor pe acest teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor către teritoriul vamal;

b) în contextul ieşirii:

– persoană care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal sau care îşi asumă răspunderea pentru transportul lor în afara acestui teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract şi care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor în afara teritoriului vamal;

69) trimitere poştală internaţională – trimitere poştală expediată de pe teritoriul Republicii Moldova la o adresă care nu se află pe teritoriul acesteia sau expediată din afara Republicii Moldova la o adresă aflată pe teritoriul acesteia, transportată sub răspunderea unui furnizor de servicii poştale;

70) ţară de origine a mărfii – ţară sau teritoriu în care marfa a fost obţinută integral sau a fost supusă unei prelucrări sau transformări substanţiale;

71) ţară străină – o ţară alta decât Republica Moldova;

72) valoare în vamă a mărfurilor – valoare a mărfurilor importate, determinată în vederea perceperii drepturilor de import ad valorem;

73) vămuire – procedeu de plasare a mărfurilor într-un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în condiţiile prezentului cod.

[Art.5 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR

 

Secţiunea 1

Furnizarea de informaţii

Articolul 6. Modalităţi de schimb şi de stocare a informaţiilor şi cerinţe privind datele

(1) Toate schimburile de informaţii, precum declaraţiile, cererile sau deciziile, între Serviciul Vamal şi operatorii economici, precum şi stocarea acestor informaţii în conformitate cu legislaţia vamală se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Utilizarea pentru schimbul şi stocarea informaţiilor a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute la alin.(1) se permite:

a) permanent, în cazurile prevăzute de prezentul cod;

b) temporar, în cazul unei avarii temporare a sistemelor informaţionale ale Serviciului Vamal sau ale operatorilor economici, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(3) Cerinţele privind conţinutul şi formatul datelor utilizate la schimbul de informaţii prevăzute la alin.(1) sunt stabilite de Serviciul Vamal.

 

Articolul 7. Înregistrarea

(1) În cazul în care o persoană intenţionează să îndeplinească formalităţi vamale, aceasta se înregistrează de către Serviciul Vamal în sistemul informaţional integrat vamal.

(2) Serviciul Vamal anulează înregistrarea:

a) la solicitarea persoanei înregistrate;

b) în cazul în care deţine informaţii despre faptul că persoana înregistrată şi-a încetat activitatea;

c) în cazul în care persoana nu desfăşoară activităţi reglementate de legislaţia vamală mai mult de 10 ani.

(3) Procedura de înregistrare/anulare a înregistrării este stabilită de Serviciul Vamal.

 

Articolul 8. Comunicarea informaţiilor şi protecţia datelor cu caracter personal

(1) Informaţiile puse de către persoane la dispoziţia Serviciului Vamal, precum şi cele cuprinse în declaraţiile vamale, deciziile vamale şi/sau formularele tipizate emise de Serviciul Vamal sunt considerate informaţii oficiale cu accesibilitate limitată (informaţie cu caracter confidenţial sau secret comercial), care pot fi folosite numai în scopuri vamale şi nu pot fi divulgate, nici folosite de funcţionarul vamal în scop personal, nu pot fi transmise unor terţi sau autorităţilor publice, cu excepţia cazurilor când:

a) există acordul prealabil scris al persoanei care a furnizat informaţia solicitată;

b) există o cauză penală concretă pornită în privinţa declarantului;

c) informaţia este solicitată de către instanţa de judecată; sau

d) informaţiile sunt solicitate de către autorităţile publice centrale de licenţiere, reglementare şi monitorizare sectorială în scopul exercitării de către acestea a atribuţiilor lor.

(2) La simpla cerere, Serviciul Vamal furnizează doar informaţii cu caracter general.

(3) Serviciul Vamal prezintă Ministerului Finanţelor informaţiile necesare pentru îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor sale, inclusiv pentru elaborarea/actualizarea politicii fiscale şi vamale.

(4) În managementul riscurilor se utilizează informaţii oficiale cu accesibilitate limitată, care nu pot fi divulgate sau transmise unor terţi sau autorităţilor publice centrale, cu excepţia cazurilor când:

a) există o cauză penală concretă pornită în privinţa debitorului vizat de analiza riscurilor; sau

b) informaţia este solicitată de instanţa de judecată.

 

Articolul 9. Schimbul de informaţii suplimentare între Serviciul Vamal şi operatorii economici

(1) Serviciul Vamal şi operatorii economici pot face schimb de orice informaţii care nu sunt în mod expres prevăzute în legislaţia vamală, în special în scopul cooperării reciproce în vederea identificării şi combaterii riscurilor. Acest schimb se poate realiza în cadrul unui acord scris care conţine garanţii privind protecţia drepturilor subiectului datelor cu caracter personal şi poate include accesarea sistemelor informaţionale ale operatorilor economici de către Serviciul Vamal.

(2) Orice informaţie furnizată de către o parte celeilalte părţi în cadrul cooperării menţionate la alin.(1) este confidenţială, dacă cele două părţi nu convin altfel.

 

Articolul 10. Furnizarea informaţiilor de către Serviciul Vamal

(1) Orice persoană poate solicita Serviciului Vamal informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale. O astfel de solicitare se refuză în cazul în care nu se referă la o activitate din domeniul vamal.

(2) Serviciul Vamal menţine un dialog regulat cu operatorii economici şi cu alte autorităţi implicate în comerţul internaţional de mărfuri. Serviciul Vamal promovează transparenţa punând, în măsura posibilităţii, la dispoziţia persoanei şi/sau pe pagina web oficială a Serviciului Vamal legislaţia vamală, deciziile vamale şi formularele de cereri.

 

Articolul 11. Furnizarea de informaţii Serviciului Vamal

(1) Orice persoană implicată, direct sau indirect, în îndeplinirea formalităţilor vamale sau în controale vamale furnizează Serviciului Vamal, la cererea acestuia şi în termenul fixat, documentele şi informaţiile solicitate, într-o formă stabilită, şi acordă întreaga asistenţă necesară pentru îndeplinirea formalităţilor sau efectuarea controalelor.

(2) La depunerea unei declaraţii vamale, a unei declaraţii de depozitare temporară, a unei notificări sumare de intrare sau de ieşire, a unei declaraţii de reexport sau a unei notificări de reexport de către o persoană la Serviciul Vamal sau la depunerea unei cereri pentru obţinerea unei autorizări sau pentru emiterea oricărei alte decizii, persoana în cauză răspunde în ansamblu de:

a) corectitudinea şi caracterul complet al informaţiilor furnizate în această declaraţie, notificare sau cerere;

b) autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea oricărui document justificativ al declaraţiei, al notificării sau al cererii;

c) dacă este cazul, respectarea tuturor obligaţiilor referitoare la plasarea mărfurilor respective sub regimul vamal în cauză sau la executarea operaţiunilor autorizate.

(3) Alin.(2) se aplică şi în cazul furnizării sub orice altă formă a oricărei informaţii solicitate de către Serviciul Vamal sau acordate acestuia.

(4) În cazul în care depunerea declaraţiei sau a notificării, prezentarea cererii sau furnizarea informaţiilor se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, împuternicit în conformitate cu art.13, obligaţiile prevăzute la alin.(2) din prezentul articol se extind şi asupra acestuia, în funcţie de tipul de reprezentare.

 

Secţiunea a 2-a

Reprezentarea în vamă

Articolul 12. Reprezentantul vamal

(1) Reprezentantul vamal poate fi desemnat de către orice persoană.

(2) Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în numele şi pe seama altei persoane, sau indirectă, caz în care reprezentantul vamal acţionează în nume propriu, dar pe seama altei persoane.

(3) Reprezentarea indirectă în vamă poate fi efectuată de către brokerul vamal sau orice persoană desemnată în calitate de reprezentant vamal. Reprezentarea directă poate fi efectuată de către brokerul vamal sau orice operator economic care îndeplineşte cumulativ criteriile prevăzute la art.39–42.

(4) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine licenţă pentru activitatea de broker vamal eliberată de Agenţia Servicii Publice şi care declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni vamale.

(5) Licenţa pentru activitatea de broker vamal se eliberează dacă persoana îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) respectă condiţiile generale de eliberare a actelor permisive, stabilite de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

b) dispune de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker vamal;

c) dispune de echipamente informaţionale şi de comunicaţie necesare utilizării sistemului informaţional vamal;

d) nu a comis încălcări sistematice ale legislaţiei vamale şi/sau fiscale care aduc prejudiciu bugetului de stat;

e) dispune de o garanţie pentru asigurarea responsabilităţii pentru datoria vamală calculată, în mărime de cel puţin 2000000 de lei;

f) are angajată cel puţin o persoană care a promovat examenul de finalizare a cursului de instruire în domeniul vamal.

(6) Licenţa pentru activitatea de broker vamal se suspendă în următoarele cazuri:

a) brokerul nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în prezentul articol;

b) brokerul nu mai corespunde condiţiilor de eliberare a licenţei;

c) brokerul depune cererea de suspendare a licenţei.

Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.

(7) Licenţa pentru activitatea de broker vamal se retrage în următoarele cazuri:

a) în cazurile prevăzute de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

b) neconformarea, în termenele stabilite, la noile cerinţe de activitate stabilite de legislaţie;

c) comiterea a două sau mai multor contravenţii vamale ce atrag răspunderea materială, care aduce prejudiciu bugetului de stat în mărimea minimă de 500000 de lei cumulativ pe perioada unui an;

d) divulgarea datelor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, constatată prin decizia organelor competente;

e) recunoaşterea, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, a insolvabilităţii brokerului vamal.

(8) Suspendarea şi/sau retragerea licenţei pentru activitatea de broker vamal se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr.235/2006 privind principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

(9) Datele privind licenţele eliberate se introduc în Registrul de stat al brokerilor vamali, care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Servicii Publice.

(10) Licenţa pentru activitatea brokerului vamal se eliberează gratuit pe un termen de 5 ani.

(11) În cazul pierderii sau deteriorării licenţei, brokerul vamal îşi poate continua activitatea în baza duplicatului eliberat de Agenţia Servicii Publice. Duplicatul licenţei se eliberează în baza cererii scrise a brokerului vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului.

În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, brokerul vamal îşi poate desfăşura activitatea în baza declaraţiei de proprie răspundere, depusă la Agenţia Servicii Publice concomitent cu cererea de eliberare a duplicatului licenţei şi a certificatului constatator, eliberat în temeiul cererii.

(12) De dreptul de a declara în numele brokerului vamal beneficiază doar persoana care a promovat examenul de finalizare a cursului de instruire în domeniul vamal.

(13) În exercitarea activităţii, reprezentantul vamal are următoarele obligaţii:

a) să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de legislaţia vamală în baza documentelor însoţitoare ale mărfurilor şi să efectueze calculul cuantumului drepturilor de import sau de export;

b) să determine, conform legislaţiei, valoarea în vamă a mărfurilor declarate, precum şi poziţiile tarifare conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, în funcţie de tipul de reprezentare;

c) să asigure declararea mărfurilor Serviciului Vamal, prin procedee informatice adecvate sistemului informaţional vamal sau prin alte procedee stabilite de Serviciul Vamal;

d) să prezinte, la cererea funcţionarului vamal, documente sau alte date suplimentare necesare pentru vămuire, în funcţie de tipul de reprezentare;

e) să verifice, conform actelor normative, documentele şi datele primite de la persoana pe care o reprezintă, în funcţie de tipul de reprezentare;

f) să constituie la Serviciul Vamal o garanţie care să acopere cuantumul drepturilor de import şi de export corespunzător mărfurilor supuse vămuirii şi aflate în depozitele sau în gestiunea proprie, în funcţie de tipul de reprezentare;

g) să prezinte, la cererea funcţionarului vamal, mărfurile supuse declarării şi/sau controlului vamal, în funcţie de tipul de reprezentare;

h) să comunice Serviciului Vamal schimbarea sediului ori a spaţiului de depozitare şi alte modificări care ţin nemijlocit de activităţile de bază ale reprezentantului vamal;

i) să organizeze şi să ţină evidenţa operaţiunilor derulate;

j) să păstreze, pe un termen stabilit de prezentul cod, toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate;

k) să păstreze secretul de stat, secretul comercial, bancar sau alt secret protejat de lege;

l) să prezinte Serviciului Vamal, la solicitarea în scris a acestuia, orice informaţie privind operaţiunile derulate.

[Art.12 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 13. Împuternicirea

(1) În raporturile cu Serviciul Vamal, reprezentantul vamal declară că acţionează pentru persoana reprezentată şi precizează dacă este o reprezentare directă sau indirectă.

(2) Persoana care nu declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal sau care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal fără a fi împuternicită în acest sens se consideră că acţionează în nume propriu şi pe seama sa.

(3) Serviciul Vamal cere persoanei care declară că acţionează în calitate de reprezentant vamal să facă dovada împuternicirii sale de către persoana pe care o reprezintă. În cazurile stabilite de către Serviciul Vamal nu se solicită furnizarea acestei dovezi.

(4) Serviciul Vamal nu solicită persoanei care acţionează în calitate de reprezentant vamal şi, în mod regulat, întocmeşte acte şi îndeplineşte formalităţi să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiţia că o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea Serviciului Vamal.

[Art.13 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 14. Confidenţialitatea informaţiei

(1) Informaţia pe care reprezentantul vamal o primeşte de la persoana pe care o reprezintă poate fi folosită numai în scopurile prevăzute de legislaţia vamală şi de contract.

(2) Informaţia care constituie secret de stat, secret comercial, alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată nu pot fi difuzate sau folosite de reprezentantul vamal în scopuri personale, nici transmise unor terţe persoane sau autorităţilor publice, inclusiv Serviciului Vamal, cu excepţia cazurilor stabilite de lege.

(4) Serviciul Vamal nu solicită persoanei care acţionează în calitate de reprezentant vamal şi, în mod regulat, întocmeşte acte şi îndeplineşte formalităţi să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiţia că o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea Serviciului Vamal.

[Art.14 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Secţiunea a 3-a

Deciziile vamale

Articolul 15. Decizii luate în urma depunerii unei cereri

(1) Prezenta secţiune se aplică deciziilor vamale, cu excepţia deciziilor cu privire la contravenţiile vamale reglementate în titlul X.

(2) Cererea ce nu se referă la o decizie vamală se examinează conform procedurii stabilite de actele normative corespunzătoare.

(3) În cazul în care o persoană depune o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, aceasta furnizează Serviciului Vamal toate informaţiile necesare în scopul luării deciziei respective. O decizie solicitată de mai multe persoane poate fi luată conform condiţiilor stabilite de Serviciul Vamal.

(4) Cu excepţia cazului în care se dispune altfel, subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal este cea de la locul permanent de realizare a activităţii economice a solicitantului.

(5) Serviciul Vamal, în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii cererii, verifică întrunirea tuturor condiţiilor pentru acceptarea cererii respective, inclusiv prezenţa informaţiei necesare în vederea luării deciziei. Dacă solicitantului nu i se comunică despre acceptarea cererii, cererea se consideră acceptată. Data acceptării cererii este data primirii cererii de către Serviciul Vamal.

(6) Dacă se întrunesc toate condiţiile necesare în vederea luării unei decizii favorabile, aceasta se ia în termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării cererii şi se comunică fără întârziere solicitantului. În cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(7) Prin derogare de la alin.(5), în cazul în care se stabileşte că cererea nu conţine toate informaţiile pentru luarea deciziei, solicitantului i se oferă un termen de cel mult 20 de zile pentru prezentarea informaţiei necesare. Dacă solicitantul nu furnizează în acest termen informaţia solicitată, cererea nu este acceptată, cu informarea solicitantului. Data acceptării cererii este data la care a fost prezentată ultima informaţie solicitată de Serviciul Vamal. După prezentarea informaţiei solicitate, Serviciul Vamal adoptă decizia în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii, iar în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(8) Înainte de luarea unei decizii nefavorabile pentru solicitant, Serviciul Vamal îi comunică solicitantului motivele pe baza cărora intenţionează să ia decizia, în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 60 de zile de la data acceptării cererii. Solicitantul are dreptul la replică într-un termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării respective. La expirarea termenului respectiv, în cel mult 20 de zile, Serviciul Vamal adoptă decizia, care se comunică solicitantului; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 30 de zile.

(9) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin.(8), în cazul în care decizia se referă la rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio notificare sumară, nicio declaraţie de depozitare temporară, nicio declaraţie de reexport şi nicio declaraţie vamală, Serviciul Vamal poate să îi ceară solicitantului să îşi exercite dreptul la replică în termen de cel mult 24 de ore.

(10) În orice decizie care are consecinţe nefavorabile pentru solicitant se specifică motivele pe care se întemeiază aceasta şi se menţionează calea de atac prevăzută la art.44 şi 45.

(11) Decizia intră în vigoare conform art.18. Începând cu data intrării în vigoare, deciziile sunt executorii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.46 alin.(2).

(12) În cazul cererilor de acordare a statutului de exportator aprobat, de emitere a deciziei referitoare la informaţiile tarifare obligatorii, a deciziei de clasificare a mărfurilor, a deciziei privind determinarea definitivă a valorii în vamă, a deciziei referitoare la informaţii obligatorii în materie de origine, a autorizaţiei de utilizare a garanţiei globale cu un cuantum redus sau de exonerare de la aceasta, termenul acordat în procesul de luare a deciziei este identic cu termenul acordat în procesul de luare a deciziei de acordare a statutului de operator economic autorizat.

[Art.15 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 16. Condiţiile pentru acceptarea unei cereri

(1) O cerere pentru emiterea unei decizii vamale este acceptată atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) solicitantul este înregistrat în conformitate cu art.7, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

b) solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

c) cererea este depusă la subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal conform art.15 alin.(4);

d) cererea nu este depusă de acelaşi solicitant şi nu are acelaşi obiect ca al unei decizii care, în decursul perioadei de un an anterioară cererii, a fost anulată sau revocată din motiv că solicitantul nu a reuşit să îşi îndeplinească o obligaţie impusă în temeiul deciziei respective;

e) solicitantul a furnizat toate informaţiile pentru luarea deciziei.

(2) În cazul în care decizia anterioară a fost anulată în conformitate cu art.28 alin.(1) sau cererea vizează acordarea statutului de operator economic autorizat şi este depusă în conformitate cu art.36, perioada menţionată la alin.(1) lit.d) din prezentul articol, prin derogare, este de 3 ani.

[Art.16 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 17. Prelungirea termenului pentru luarea unei decizii

(1) În cazul în care Serviciul Vamal ia decizia de a prelungi perioada de examinare pentru a se consulta cu alte autorităţi publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorităţi ale unui stat străin, termenul pentru luarea deciziei este prelungit cu perioada necesară pentru consultare, care însă nu poate depăşi 6 luni. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

(2) În cazul în care există motive întemeiate de a suspecta o încălcare a legislaţiei vamale şi Serviciul Vamal sau alt organ împuternicit efectuează controale pe baza acestor motive, termenul pentru luarea deciziei se prelungeşte cu perioada necesară pentru încheierea controalelor respective, care însă nu poate depăşi 12 luni. Cu excepţia cazului în care acest lucru ar compromite controalele, solicitantul trebuie să fie informat cu privire la prelungire.

(3) În cazul în care există o cauză penală, remisă pentru examinare în instanţa de judecată, care ar afecta respectarea de către solicitant a criteriului prevăzut la art.39, termenul pentru luarea deciziei se prelungeşte până la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

[Art.17 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 18. Data intrării în vigoare a deciziei

Decizia intră în vigoare la data la care este comunicată solicitantului sau la care se consideră că a fost comunicată, cu următoarele excepţii:

a) în cazul în care decizia va avea consecinţe favorabile pentru solicitant, iar solicitantul a cerut o dată de intrare în vigoare diferită, decizia intră în vigoare la data cerută de solicitant dacă aceasta este ulterioară datei la care solicitantului i se comunică decizia;

b) în cazul în care anterior s-a luat o decizie cu o valabilitate limitată şi unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a extinde valabilitatea deciziei anterioare, decizia intră în vigoare în ziua următoare a expirării termenului de valabilitate a deciziei anterioare;

c) în cazul în care efectul deciziei este condiţionat de îndeplinirea anumitor formalităţi de către solicitant, decizia intră în vigoare la data notificării de către solicitant a subdiviziunii competente a Serviciului Vamal cu privire la îndeplinirea formalităţilor în mod corespunzător;

d) în cazul în care s-a luat o decizie de acordare a statutului de operator economic autorizat, decizia intră în vigoare la expirarea a 5 zile de la data adoptării.

 

Articolul 19. Excepţii la exercitarea dreptului la replică

Prin derogare de la prevederile art.15 alin.(8), solicitantului nu i se oferă posibilitatea să prezinte dreptul la replică în următoarele cazuri:

a) solicitarea se referă la o decizie menţionată la art.32 alin.(1);

b) solicitantului i se refuză de a beneficia de un contingent tarifar, atunci când este atinsă limita prevăzută a volumului contingentelor tarifare, în conformitate cu art.53 alin.(5);

c) natura sau nivelul unei ameninţări pentru securitatea şi siguranţa Republicii Moldova şi a persoanelor stabilite pe teritoriul vamal, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impune acest lucru;

d) cererea este adresată repetat pentru o situaţie care anterior a făcut obiectul unei decizii nefavorabile şi nu conţine argumente ori informaţii noi;

e) dacă se aduce atingere anchetelor iniţiate în scopul combaterii fraudei;

f) Serviciul Vamal informează persoana care a depus notificarea sumară de intrare că mărfurile nu trebuie să fie încărcate, în cazul traficului maritim containerizat şi în cazul traficului aerian;

g) solicitantul urmează a fi scos de la evidenţă;

h) decizia urmăreşte asigurarea punerii în aplicare a unei decizii în cazul căreia a fost respectat dreptul la replică;

 

[Lit.i) art.19 abrogată prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

j) cererea pentru emiterea unei decizii nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.16.

[Art.19 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 20. Procedura specifică referitoare la dreptul la replică în procesul de verificare sau control

(1) În procesul de verificare sau control, Serviciul Vamal poate comunica motivele pe baza cărora intenţionează să ia o decizie nefavorabilă pentru solicitant, conform art.15 alin.(8), dacă aceasta ar avea la bază oricare dintre următoarele elemente:

a) rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;

b) rezultatele unei verificări a declaraţiei vamale în conformitate cu art.184;

c) rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă;

d) rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri autohtone sau, daca este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi ori de vizare a acestei dovezi;

e) eliberarea unei dovezi de origine de către Serviciul Vamal;

f) rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio notificare sumară, declaraţie de depozitare temporară, declaraţie de reexport sau declaraţie vamală.

(2) Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alin.(1) al prezentului articol, persoana în cauză poate:

a) să îşi exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea aceloraşi mijloace prin care a fost depusă cererea;

b) să îşi exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; sau

c) să solicite o comunicare în conformitate cu art.22, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.f) al prezentului articol.

(3) Dacă se ia o decizie cu consecinţe nefavorabile pentru persoană, Serviciul Vamal trebuie să înregistreze daca persoana respectivă şi-a exercitat dreptul la replică în conformitate cu alin.(2) lit.a) şi b).

[Art.20 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 21. Tipurile de decizii şi persoanele competente să ia decizii

(1) Directorul Serviciului Vamal şi adjuncţii acestuia, precum şi şeful biroului vamal şi adjuncţii acestuia sunt persoane competente să ia decizii.

(2) Persoana competentă să ia o decizie poate să delege acest drept altor funcţionari vamali.

(3) Persoana competentă ia următoarele decizii:

a) autorizaţie de operator economic autorizat pentru simplificări vamale şi autorizaţie de operator economic autorizat pentru securitate şi siguranţă;

b) autorizaţie de utilizare regulată a declaraţiei simplificate;

c) decizie referitoare la informaţia tarifară obligatorie;

d) decizie de clasificare a mărfurilor;

e) decizie privind determinarea definitivă a valorii în vamă;

f) decizie referitoare la informaţia obligatorie în materie de origine;

g) decizie cu privire la amânarea plăţii datoriei vamale;

h) decizie de regularizare;

i) autorizaţie de utilizare a garanţiei globale, inclusiv cu un cuantum redus, sau de exonerare de la aceasta;

j) autorizare a statutului de exportator aprobat;

k) autorizaţie de determinare în mod simplificat a elementelor care se includ în valoarea în vamă;

l) autorizaţie de expeditor agreat;

m) autorizaţie de destinatar agreat;

n) autorizaţie de destinatar agreat în sensul TIR;

o) autorizarea utilizării unor sigilii de tip special;

p) autorizarea utilizării unei declaraţii vamale cu cerinţe reduse;

q) autorizarea utilizării unui document electronic de transport ca declaraţie vamală pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit;

r) autorizarea depunerii declaraţiei simplificate sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului;

s) autorizaţie de utilizare a regimurilor vamale perfecţionare activă, perfecţionare pasivă, antrepozit vamal, admitere temporară;

t) alte decizii vamale.

 

Articolul 22. Comunicarea deciziei

(1) Decizia emisă în conformitate cu art.15, 30 şi 109 se comunică prin una dintre următoarele modalităţi:

a) înmânarea titularului deciziei sau persoanei care îl reprezintă;

b) expedierea prin intermediul furnizorului de serviciu poştal universal;

c) expedierea prin intermediul poştei electronice;

d) publicarea pe pagina web oficială a Serviciului Vamal;

e) expedierea prin intermediul sistemelor informaţionale şi/sau prin folosirea aceloraşi mijloace (însemnare în declaraţia vamală, comunicare verbală sau prin acţiune), care se utilizează la depunerea cererii sau declaraţiei vamale, dacă decizia se ia în cadrul îndeplinirii formalităţilor vamale şi/sau controlului vamal.

(2) Modalitatea de comunicare a deciziei poate fi indicată de solicitant la depunerea cererii pentru emiterea deciziei.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), înmânarea trebuie să fie certificată prin semnătura titularului sau a reprezentantului titularului deciziei şi a persoanei care a înmânat decizia, menţionându-se data înmânării. Refuzul de a primi decizia se certifică cu semnătura persoanei care o înmânează şi de cel puţin un martor. În acest caz, persoana care înmânează decizia înscrie numele şi adresa de domiciliu a martorului, stabilite în baza documentului de identitate, iar decizia se consideră înmânată.

(4) Decizia expediată prin intermediul furnizorului de serviciu poştal universal cu confirmare de primire se consideră ca fiind comunicată la data la care a fost semnată confirmarea de primire sau la data la care se face refuzul de a primi o decizie, care este certificat de către persoana care înmânează decizia.

(5) Decizia expediată la adresa electronică indicată de solicitant se consideră ca fiind comunicată la data expedierii acesteia. Solicitantul este obligat să confirme prin mesaj electronic, în termen de cel mult 3 zile, primirea deciziei.

(6) În cazul în care decizia nu poate fi comunicată prin metodele indicate la alin.(1) lit.a)–c) sau nu există confirmare cu privire la primirea deciziei, Serviciul Vamal publică pe pagina sa web oficială anunţul cu privire la prezentarea, în termen de cel mult 10 zile din momentul publicării anunţului, a titularului deciziei sau a persoanei care îl reprezintă la Serviciul Vamal pentru înmânarea deciziei. În cazul în care titularul deciziei sau persoana care îl reprezintă nu se prezintă la Serviciul Vamal în termenul indicat, decizia se consideră a fi comunicată la data plasării anunţului.

[Art.22 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 23. Gestionarea deciziilor luate în urma depunerii unei cereri

(1) Titularul deciziei respectă obligaţiile care decurg din decizie.

(2) Titularul deciziei este obligat să informeze fără întârziere Serviciul Vamal cu privire la orice factor care intervine după luarea deciziei şi care poate influenţa menţinerea sau conţinutul acesteia.

(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor din alte domenii care precizează cazurile în care deciziile sunt lovite de nulitate, în cazurile prevăzute la art.28 şi 29, aparatul central al Serviciului Vamal poate anula, revoca sau modifica deciziile dacă nu sunt în conformitate cu legislaţia vamală.

(4) În vederea gestionării deciziilor luate, Serviciul Vamal întreprinde următoarele acţiuni:

a) reevaluarea unei decizii;

b) suspendarea unei decizii care nu trebuie anulată, revocată sau modificată.

(5) Serviciul Vamal monitorizează condiţiile şi criteriile care trebuie îndeplinite de titularul unei decizii, precum şi respectarea obligaţiilor care decurg din decizia respectivă.

[Art.23 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 24. Reevaluarea unei decizii

(1) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă pentru luarea deciziei îşi reevaluează decizia în următoarele cazuri:

a) când modificarea legislaţiei afectează decizia;

b) când acest lucru devine necesar în urma monitorizării efectuate;

c) când acest lucru devine necesar ca urmare a informaţiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu art.23 alin.(2) sau de către alte autorităţi.

(2) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă să ia decizia comunică titularului deciziei rezultatul reevaluării.

(3) În cazul reevaluării deciziei, subdiviziunea Serviciului Vamal este în drept să se consulte cu alte autorităţi publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorităţi ale unui stat străin.

 

Articolul 25. Suspendarea unei decizii

(1) Serviciul Vamal suspendă decizia în cazul în care:

a) consideră că pot exista motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate informaţiile necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;

b) consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligaţiilor care îi revin prin respectiva decizie şi este oportun să i se acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condiţiilor sau respectarea obligaţiilor;

c) titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condiţiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligaţiilor care îi revin prin această decizie.

(2) În cazurile menţionate la alin.(1) lit.b) şi c), titularul deciziei informează Serviciul Vamal cu privire la măsurile pe care le va întreprinde pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor sau respectarea obligaţiilor, precum şi cu privire la perioada necesară pentru a lua respectivele măsuri.

[Art.25 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 26. Perioada de suspendare a unei decizii

(1) În cazul prevăzut la art.25 alin.(1) lit.a), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru anulare, revocare sau modificare. Această perioadă nu poate depăşi 30 de zile.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal consideră că titularul deciziei nu poate îndeplini criteriile prevăzute la art.39, decizia se suspendă până când se stabileşte dacă încălcările grave, repetate sau infracţiunile au fost comise de către oricare dintre următoarele persoane:

a) titularul deciziei;

b) persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

c) persoana responsabilă de domeniul vamal a titularului deciziei în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la art.25 alin.(1) lit.b) şi c), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei notificate de către titularul deciziei în conformitate cu art.25 alin.(2). Dacă este cazul, perioada de suspendare poate fi prelungită la cererea titularului deciziei.

(4) Perioada de suspendare poate fi prelungită cu perioada de care are nevoie Serviciul Vamal pentru a verifica dacă aceste măsuri asigură respectarea condiţiilor sau a obligaţiilor. Această perioadă nu poate depăşi 30 de zile.

(5) În cazul în care, în urma suspendării unei decizii, Serviciul Vamal intenţionează să anuleze, să revoce sau să modifice decizia respectivă în conformitate cu art.28 sau 29, perioada de suspendare, astfel cum este stabilită în conformitate cu alin.(1) şi (4) din prezentul articol, se prelungeşte până când decizia privind anularea, revocarea sau modificarea intră în vigoare.

[Art.26 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 27. Încetarea perioadei de suspendare

(1) Suspendarea unei decizii încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu următoarele excepţii:

a) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menţionate la art.25 alin.(1) lit.a), deoarece nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu art.23 alin.(3), art.28 sau art.29;

b) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menţionate la art.25 alin.(1) lit.b) şi c), deoarece titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de Serviciul Vamal, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligaţiilor impuse în temeiul deciziei respective;

c) suspendarea încetează la data anulării, revocării sau modificării deciziei suspendate.

(2) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă să ia decizia informează titularul deciziei cu privire la încetarea suspendării.

[Art.27 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 28. Anularea deciziilor

(1) Serviciul Vamal anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) decizia a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete;

b) titularul deciziei ştia sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile erau inexacte sau incomplete;

c) decizia ar fi fost diferită în cazul în care informaţiile ar fi fost exacte şi complete.

(2) Anularea deciziei favorabile se comunică titularului deciziei.

(3) Anularea produce efecte de la data intrării în vigoare a deciziei favorabile, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în decizie, în conformitate cu legislaţia vamală.

(4) Decizia se anulează şi în cazul în care:

a) este ilegală în fond ca fiind emisă contrar prevederilor legii;

b) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea competenţei;

c) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite.

[Art.28 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 29. Revocarea şi modificarea deciziilor favorabile

(1) În alte cazuri decât cele menţionate la art.28, decizia favorabilă se revocă sau se modifică dacă:

a) cel puţin una dintre condiţiile pentru luarea acesteia nu era sau nu mai este îndeplinită;

b) decizia a fost suspendată în conformitate cu art.25 alin.(1) lit.b) şi c), iar titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condiţiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligaţiile impuse prin decizia respectivă; sau

c) titularul deciziei solicită acest lucru.

(2) Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se referă la mai multe persoane nu poate fi revocată decât în privinţa acelei persoane care nu se conformează obligaţiilor ce îi revin prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.

(4) În caz de revocare sau de modificare a deciziei se aplică art.18.

(5) În cazuri excepţionale în care interesele legitime ale titularului deciziei o cer, Serviciul Vamal poate amâna până la un an data la care revocarea sau modificarea intră în vigoare. Data respectivă se indică în decizia de revocare sau de modificare.

 

Articolul 30. Decizii luate fără cerere

Art.15 alin.(8), (10) şi (11), art.21, art.22, art.23 alin.(3), art.28 şi art.29 se aplică şi deciziilor luate de Serviciul Vamal fără depunerea unei cereri de către persoana interesată.

 

Articolul 31. Limitele aplicabile deciziilor privind mărfurile plasate sub un regim vamal sau depozitate temporar

Cu excepţia cazului în care persoana vizată solicită acest lucru, revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea intră în vigoare, au fost deja plasate şi se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate.

 

Articolul 32. Decizii cu privire la informaţiile obligatorii

(1) Serviciul Vamal, în baza unei cereri, ia decizii referitoare la informaţiile tarifare obligatorii (în continuare – decizii ITO) sau decizii referitoare la informaţii obligatorii în materie de origine (în continuare – decizii IOO).

(1¹) Cererea de decizie referitoare la informaţiile obligatorii şi orice documente care le însoţesc sau le susţin se depun la aparatul central al Serviciului Vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(1²) Prin depunerea unei cereri de decizie referitoare la informaţii obligatorii se consideră că solicitantul este de acord ca toate datele deciziei, inclusiv orice fotografii, imagini şi broşuri, cu excepţia informaţiilor confidenţiale, să fie dezvăluite publicului prin intermediul sistemului electronic prevăzut la art.34 alin.(1). Orice dezvăluire publică a datelor trebuie să respecte dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Cererea menţionată la alin.(1) nu se acceptă în oricare dintre următoarele situaţii:

a) în cazul în care cererea se depune sau a fost deja depusă de către titularul deciziei sau pe seama acestuia pentru aceleaşi mărfuri şi, în ceea ce priveşte deciziile IOO, în aceleaşi circumstanţe care au condus la determinarea originii;

b) în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO ori cu utilizarea unui regim vamal.

(3) Deciziile ITO şi IOO sunt obligatorii numai în ceea ce priveşte clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor:

a) pentru Serviciul Vamal faţă de titularul deciziei, doar în privinţa mărfurilor pentru care formalităţile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia intră în vigoare;

b) pentru titularul deciziei faţă de Serviciul Vamal, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită.

(4) Deciziile ITO şi IOO sunt valabile pe o perioadă de 3 ani de la data la care acestea intră în vigoare.

(5) Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei trebuie să dovedească:

a) în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privinţele cu cele descrise în decizie;

b) în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză şi circumstanţele care au condus la determinarea originii corespund în toate privinţele cu mărfurile şi circumstanţele descrise în decizie.

(6) O cerere pentru o decizie ITO se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare şi între care diferenţele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(7) O cerere pentru o decizie IOO se referă la un singur tip de mărfuri şi un singur set de circumstanţe pentru determinarea originii.

[Art.32 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 33. Gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii

(1) Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la art.32 alin.(4), atunci când nu mai este conformă cu dispoziţiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situaţii:

a) modificarea nomenclaturilor menţionate la art.53 alin.(3) lit.a) şi b);

b) adoptarea măsurilor menţionate la art.54 alin.(5).

Prevederile prezentului alineat se aplică de la data intrării în vigoare a modificării sau măsurilor respective.

(2) Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfârşitul perioadei menţionate la art.32 alin.(4) în oricare dintre următoarele cazuri:

a) ca urmare a adoptării unui act normativ sau a încheierii de către Republica Moldova a unui acord cu ale cărui prevederi informaţia obligatorie privind originea mărfurilor nu mai este conformă, cu efect de la data intrării în vigoare a actului normativ sau a acordului respectiv;

b) decizia IOO nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului sau cu notele explicative ori cu un aviz privind originea, adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) Valabilitatea deciziilor ITO şi IOO nu încetează cu efect retroactiv.

(4) Prin derogare de la art.23 alin.(3) şi art.28, deciziile ITO şi IOO se anulează în cazul în care sunt fondate pe informaţii inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

(5) Deciziile ITO şi IOO se revocă în conformitate cu art.23 alin.(3) şi cu art.29, cu excepţia alin.(1) lit.c).

(6) Deciziile ITO şi IOO nu pot fi modificate.

(7) Serviciul Vamal revocă deciziile ITO în cazul în care acestea nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menţionate la art.53 alin.(3) lit.a) şi b), decurgând din următoarele:

a) notele explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor, menţionate la art.II alin.(1) din Legea nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) hotărârea irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie; sau

c) deciziile de clasificare, avizele de clasificare sau modificări ale notelor explicative ale Nomenclaturii Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, adoptată de organizaţia înfiinţată de Convenţia de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(8) Deciziile IOO se revocă în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărâre irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie.

(9) În cazul în care se aplică alin.(1) lit.b) sau alin.(2), (7) sau (8), o decizie ITO sau IOO poate fi utilizată pentru contracte bazate pe decizia respectivă şi încheiate pe un termen concret de realizare înainte de încetarea valabilităţii sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.

(10) Utilizarea prelungită menţionată la alin.(9) din prezentul articol nu depăşeşte 6 luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menţionată la art.54 alin.(5) poate exclude utilizarea prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităţilor vamale, perioada de şase luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.

(11) Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, titularul deciziei respective depune o cerere către aparatul central al Serviciului Vamal, în termen de cel mult 30 de zile până la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizând cantităţile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită. Aparatul central al Serviciului Vamal ia o decizie privind utilizarea prelungită şi o notifică titularului în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a primit toate informaţiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.

(12) Dacă se decide acordarea unei perioade de utilizare prelungită, Serviciul Vamal menţionează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză şi cantităţile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită. Utilizarea unei decizii pentru care a fost acordată o perioadă de utilizare prelungită încetează odată ce sunt atinse cantităţile respective.

(13) Dacă sunt îndeplinite formalităţi vamale de către titularul unei decizii ITO sau în numele său pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declaraţia vamală prin menţionarea numărului de referinţă al deciziei ITO.

[Art.33 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 34. Sistemul electronic referitor la informaţii tarifare obligatorii

(1) Pentru schimbul şi stocarea de informaţii referitoare la cereri şi decizii legate de informaţii tarifare obligatorii sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei iniţiale se utilizează un sistem informaţional implementat în acest scop.

(2) Prin sistemul informaţional respectiv, Serviciul Vamal pune la dispoziţie informaţii în termen de cel mult 7 zile de la data la care Serviciul Vamal ia cunoştinţă de aceste informaţii.

[Art.34 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 34¹. Schimb de date referitoare la informaţiile obligatorii privind originea

(1) Cererile pentru o decizie privind informaţiile obligatorii privind originea (în continuare – IOO) pot fi depuse folosind alte mijloace decât tehnicile electronice de prelucrare a datelor.

(2) Cererile pentru o decizie privind IOO prevăzute la alin.(1) trebuie să fie depuse folosind formularele stabilite de Serviciul Vamal. Decizia luată cu privire la cererea respectivă se notifică solicitantului în modul stabilit de Serviciul Vamal.

[Art.34¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 35. Decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori

În anumite cazuri, Serviciul Vamal ia, în baza unor cereri, decizii referitoare la informaţiile obligatorii privind alţi factori menţionaţi în titlul II, pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export şi alte măsuri legate de comerţul cu mărfuri.

 

Secţiunea a 4-a

Operatorul economic autorizat

Articolul 36. Dispoziţii generale

(1) Orice operator economic înregistrat pe teritoriul vamal care îndeplineşte criteriile enunţate la art.38 poate să depună o cerere pentru a obţine statutul de operator economic autorizat (Authorised Economic Operator, în continuare – AEO).

(2) Statutul de AEO se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal prin eliberarea unei autorizaţii, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi face obiectul unei monitorizări.

(3) Statutul de AEO cuprinde următoarele tipuri de autorizaţii:

a) autorizaţie AEO pentru simplificări vamale (în continuare – AEOC) – permite titularului care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.39–42 să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislaţia vamală;

b) autorizaţie AEO pentru securitate şi siguranţă (în continuare – AEOS) – conferă titularului care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.39–41 şi 43 dreptul la facilităţi în materie de securitate şi siguranţă.

(4) Autorizaţiile menţionate la alin.(3) pot fi deţinute în acelaşi timp prin eliberarea unei autorizaţii combinate.

[Art.36 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 37. Simplificări şi facilităţi

(1) Serviciul Vamal, pe baza recunoaşterii statutului de AEOC şi cu condiţia ca cerinţele privind un anumit tip de simplificare prevăzut în legislaţia vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Serviciul Vamal nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de AEO.

(2) AEO beneficiază de un tratament favorabil faţă de alţi operatori economici în ceea ce priveşte controalele vamale, în funcţie de tipul de autorizaţie acordată, fiind supus unui număr mai mic de controale fizice şi documentare în raport cu alţi operatori economici. Serviciul Vamal poate decide altfel dacă există o ameninţare excepţională sau dacă obligaţiile respective de control sunt prevăzute de legislaţie.

(3) Dacă mărfurile declarate de un AEO au fost selectate pentru control fizic sau documentar, controalele respective se realizează cu prioritate. La cererea AEO, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât locul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la vamă.

(4) Dacă un AEOS a depus o notificare sumară de intrare sau, în cazurile stabilite de legislaţie, o declaraţie vamală ori o declaraţie de depozitare temporară, postul vamal de intrare menţionat la art.140, în cazul în care lotul a fost selecţionat pentru un control fizic, notifică respectivul AEOS în acest sens. Notificarea respectivă se efectuează înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal. Această notificare trebuie să fie pusă şi la dispoziţia transportatorului, dacă acesta este diferit de AEOS menţionat, cu condiţia ca transportatorul să fie un AEOS şi să fie conectat la sistemele electronice în ceea ce priveşte declaraţiile menţionate.

(5) În cazul în care un AEO depune o declaraţie de depozitare temporară sau o declaraţie vamală în conformitate cu art.170, postul vamal competent pentru a primi respectiva declaraţie de depozitare temporară sau declaraţie vamală notifică AEO dacă lotul a fost selecţionat pentru un control vamal. Notificarea respectivă se efectuează înainte de prezentarea mărfurilor la vamă.

(6) Notificările menţionate la alin.(4) şi (5) nu se efectuează atunci când ele pot compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora şi atunci când nu se referă la controalele vamale în care decizia de control se ia pe baza declaraţiei de depozitare temporară sau a declaraţiei vamale după prezentarea mărfurilor.

(7) În cazul în care un AEOS depune în nume propriu o notificare sumară de ieşire, sub forma unei declaraţii vamale sau a unei declaraţii de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menţionate în declaraţia respectivă. În cazul în care un AEOS depune în numele altei persoane care este de asemenea AEOS o notificare sumară de ieşire, sub forma unei declaraţii vamale sau a unei declaraţii de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menţionate în declaraţia respectivă.

(8) Serviciul Vamal acordă simplificări şi facilităţi care decurg din statutul de AEO persoanelor stabilite în ţări sau pe teritorii din afara Republicii Moldova, care îndeplinesc condiţiile şi respectă obligaţiile definite în legislaţia relevantă a ţărilor sau a teritoriilor respective în măsura în care aceste condiţii şi obligaţii sunt recunoscute de Republica Moldova ca fiind echivalente celor impuse AEO stabiliţi pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Această acordare de simplificări şi facilităţi se bazează pe principiul reciprocităţii, cu excepţia unei decizii contrare a Republicii Moldova, şi se sprijină pe un acord internaţional la care Republica Moldova este parte sau pe legislaţia în domeniul politicii comerciale.

 

Articolul 38. Criteriile pentru acordarea statutului de AEO

(1) Criteriile pentru acordarea statutului de AEO sunt prevăzute la art.39-43.

(2) Serviciul Vamal verifică respectarea de către solicitant a tuturor criteriilor prevăzute la art.39-43, precum şi lipsa datoriilor solicitantului faţă de bugetul de stat.

(3) Pe lângă criteriile pentru acceptarea unei cereri prevăzute la alin.(1), pentru a solicita statutul de AEO, solicitantul prezintă, împreună cu cererea, un chestionar de autoevaluare, pe care Serviciul Vamal îl pune la dispoziţie.

(4) Serviciul Vamal poate lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditului realizat în conformitate cu legislaţia în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor prevăzute la art.39–43.

(5) La examinarea respectării criteriilor prevăzute la art.39-43, Serviciul Vamal ţine seama de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici şi mijlocii.

 

Articolul 39. Conformitatea

(1) Conformitatea este absenţa unor încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale şi fiscale, constatate conform procedurii legale, precum şi absenţa infracţiunilor economice legate de activitatea solicitantului, pe perioada ultimilor 3 ani anteriori depunerii cererii. Criteriul se consideră respectat în cazul în care:

a) nu există nicio decizie a unei autorităţi administrative sau judiciare care să concluzioneze că una dintre persoanele menţionate la lit.b) a comis, în cursul ultimilor 3 ani, încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale ori ale dispoziţiilor fiscale în legătură cu activitatea sa economică; şi

b) niciuna dintre următoarele persoane nu are un cazier care conţine infracţiuni în legătură cu activitatea sa economică, inclusiv, dacă este cazul, cu activitatea economică a solicitantului:

– solicitantul;

– persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului;

– persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia.

(2) În sensul prezentului articol:

1) încălcare gravă a legislaţiei vamale sau fiscale se consideră faptele ce constituie:

a) contravenţie vamală cu răspundere materială, prevăzută la art.380, 382–384, 386–388, 391 şi 395 din prezentul cod, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 200000 de lei;

b) contravenţie cu răspundere contravenţională, prevăzută la art.287 alin.(10), (10¹) şi (11) din Codul contravenţional, la care valoarea obiectului contravenţiei depăşeşte 100000 de lei;

c) contravenţie cu răspundere contravenţională, prevăzută la art.287 alin.(12), (14) şi (15) din Codul contravenţional, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 100000 de lei;

d) încălcare fiscală aferentă taxei pe valoare adăugată care a dus la diminuarea şi/sau eschivarea mai mare de 100000 de lei pe perioada unui an calendaristic;

e) încălcare fiscală aferentă accizei;

2) încălcare repetată se consideră comiterea unor încălcări ale legislaţiei vamale sau fiscale, identice sau similare în ceea ce priveşte natura acestora;

3) infracţiuni legate de activitatea economică a solicitantului se consideră faptele ce constituie infracţiuni economice, informatice, din domeniul telecomunicaţiilor, infracţiuni de corupţie, contra mediului, a securităţii publice şi a ordinii publice prevăzute în Codul penal.

(3) Ca excepţie, Serviciul Vamal poate decide altfel dacă determină, în baza informaţiilor şi a datelor disponibile, că aceste încălcări au o importanţă redusă în raport cu numărul sau amploarea operaţiunilor vamale şi nu creează suspiciuni cu privire la buna-credinţă a solicitantului.

În acest sens se va lua în considerare:

a) examinarea neregulilor pe bază cumulativă;

b) frecvenţa încălcărilor, pentru a stabili dacă există probleme sistematice;

c) dacă solicitantul a informat din proprie iniţiativă Serviciul Vamal despre greşelile sau neregulile descoperite;

d) dacă solicitantul a luat măsuri de remediere pentru a preveni sau minimiza eventuale nereguli sau greşeli.

(4) Dacă persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau cea care exercită controlul asupra gestiunii acestuia, alta decât solicitantul, este stabilită sau îşi are reşedinţa într-o ţară străină, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidenţelor şi a informaţiilor disponibile.

(5) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puţin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidenţelor şi a informaţiilor disponibile.

[Art.39 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 40. Solvabilitatea financiară

(1) Solvabilitatea financiară se consideră a fi dovedită atunci când solicitantul are o situaţie financiară bună care îi permite să îşi îndeplinească angajamentele, ţinând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză. Criteriul se consideră respectat dacă solicitantul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) nu face obiectul unei proceduri de insolvabilitate;

b) în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii şi-a îndeplinit obligaţiile în ceea ce priveşte plata drepturilor de import sau export şi a oricăror altor taxe sau plăţi în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

c) demonstrează, în baza contabilităţii şi a informaţiilor disponibile pentru ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii, că are o situaţie financiară suficientă pentru a-şi îndeplini obligaţiile şi a-şi respecta angajamentele, ţinând seama de tipul şi volumul activităţii comerciale, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepţia cazului în care acestea pot fi acoperite.

(2) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puţin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului menţionat la alin.(1) pe baza evidenţelor şi a informaţiilor disponibile.

[Art.40 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 41. Sistemul de gestionare a evidenţelor comerciale şi de transport

(1) Solicitantul trebuie să dovedească că dispune de un nivel ridicat de control al operaţiunilor sale şi al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a evidenţelor comerciale şi, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale. Criteriul se consideră respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) solicitantul utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise şi care permite realizarea controalelor vamale bazate pe audit şi menţine un istoric al datelor ce oferă posibilitatea de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;

b) evidenţele ţinute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al acestuia sau permit verificări încrucişate ale informaţiilor cu sistemul contabil;

c) solicitantul permite accesul fizic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile şi, dacă este cazul, la evidenţele sale comerciale şi de transport;

d) solicitantul permite accesul electronic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile şi, dacă este cazul, la evidenţele sale comerciale şi de transport dacă sistemele sau evidenţele respective sunt ţinute în format electronic;

e) solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri autohtone sau străine şi indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;

f) solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului şi dimensiunii activităţii şi care este adaptată pentru gestionarea fluxului de mărfuri şi utilizează un sistem de control intern care permite prevenirea, detectarea şi corectarea greşelilor, precum şi prevenirea şi detectarea tranzacţiilor ilegale sau neregulamentare;

g) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licenţelor şi/sau a autorizaţiilor de import şi/sau de export acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială;

h) solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor şi a informaţiilor, precum şi de protecţie împotriva pierderii datelor;

i) solicitantul se asigură că angajaţii vizaţi au primit instrucţiuni să informeze Serviciul Vamal ori de câte ori sunt descoperite dificultăţi în îndeplinirea cerinţelor şi instituie proceduri pentru informarea Serviciului Vamal cu privire la astfel de dificultăţi;

j) solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului său informaţional împotriva intruziunilor neautorizate şi în scopul securizării documentelor sale;

k) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licenţelor de import şi/sau de export legate de prohibiţii şi restricţii, inclusiv de măsuri care permit diferenţierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiţii sau restricţii de alte mărfuri, precum şi de măsuri care permit asigurarea respectării prohibiţiilor şi restricţiilor respective.

(2) Dacă solicitantul depune o cerere doar pentru o autorizaţie AEOS, cerinţa prevăzută la alin.(1) lit.e) nu se aplică.

[Art.41 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 42. Standardele practice de competenţă şi calificările profesionale

(1) În ceea ce priveşte autorizaţia AEOC, solicitantul trebuie să respecte standardele practice de competenţă sau calificările profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfăşurată. Criteriul se consideră respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

1) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului are o experienţă practică dovedită de cel puţin 3 ani în domeniul vamal;

2) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului dispune de un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de organismul naţional de standardizare;

3) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului a absolvit un curs de formare în domeniul legislaţiei vamale corespunzător implicării sale în activităţile din domeniul vamal, asigurat de oricare dintre următoarele entităţi:

a) Serviciul Vamal;

b) o instituţie de învăţământ recunoscută de către Serviciul Vamal sau acreditată pentru a furniza astfel de calificări;

c) o asociaţie profesională recunoscută de Serviciul Vamal.

(2) În cazul în care persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului acţionează în temeiul unui contract şi este un AEOC, criteriul prevăzut la alin.(1) este considerat respectat.

(3) În cazul în care solicitantul este broker vamal, criteriul prevăzut la alin.(1) se consideră respectat.

[Art.42 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 43. Standardele de securitate şi siguranţă

(1) În ceea ce priveşte autorizaţia AEOS, solicitantul trebuie să îndeplinească standardele de securitate şi siguranţă, care se consideră a fi respectate dacă solicitantul demonstrează că menţine măsurile adecvate pentru a garanta securitatea şi siguranţa lanţului de aprovizionare internaţional, inclusiv în domeniul integrităţii fizice şi controlului accesului, al proceselor logistice şi manipulării anumitor tipuri de mărfuri, al personalului şi identificării partenerilor săi comerciali. Criteriul este considerat respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operaţiunilor legate de autorizaţia AEOS oferă protecţie împotriva intruziunii ilegale şi sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;

b) există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, zone de încărcare şi alte locuri relevante;

c) au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecţia împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greşite a mărfurilor, precum şi măsuri împotriva oricărei intervenţii neautorizate asupra unităţilor de încărcare;

d) solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificaţi cu precizie şi ca să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părţii care le corespunde din lanţul de aprovizionare internaţional;

e) solicitantul efectuează, în măsura în care legislaţia permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajaţi care vor ocupa posturi sensibile sub aspectul securităţii şi realizează, în mod periodic şi atunci când circumstanţele justifică acest lucru, un control al antecedentelor penale ale angajaţilor existenţi care ocupă astfel de posturi;

f) solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii de servicii externi contractaţi;

g) solicitantul se asigură că angajaţii săi cu responsabilităţi relevante în domeniul de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor faţă de aspectele de securitate respective;

h) solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru aspectele în materie de securitate şi siguranţă.

(2) Dacă solicitantul este titularul unui certificat de securitate şi siguranţă eliberat în temeiul unei convenţii internaţionale sau al unui standard internaţional, aceste certificate sunt luate în considerare atunci când se verifică respectarea cerinţelor stabilite la prezentul articol.

[Art.43 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 5-a

Căi de atac

Articolul 44. Dreptul la o cale de atac şi controlul legalităţii

(1) Orice persoană are dreptul să atace deciziile vamale dacă consideră că sunt lezate drepturile sau interesele sale legitime.

(2) Persoana care a depus o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, dar nu a obţinut, în termenul prevăzut la art.15, o decizie privind cererea respectivă are dreptul de a depune cerere prealabilă.

(3) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, decizia vamală se contestă cu cerere prealabilă la aparatul central al Serviciului Vamal. Aparatul central al Serviciului Vamal poate anula, revoca, modifica, suspenda sau menţine decizia.

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal, din oficiu, poate anula, revoca, suspenda sau modifica decizia vamală, precum şi poate acţiona legal în cazul unei decizii ilegale sau al unei inacţiuni.

(5) Controlul legalităţii realizat de către aparatul central al Serviciului Vamal privind deciziile sau inacţiunile Serviciului Vamal şi ale funcţionarilor vamali, inclusiv asupra actelor de procedură şi/sau asupra deciziilor emise în cadrul procesului contravenţional, include ansamblul acţiunilor de examinare, coordonare şi control, inclusiv ridicarea spre examinare a materialelor dosarului, acţiuni realizate de către directorul Serviciului Vamal sau adjunctul acestuia, orientate spre asigurarea respectării legislaţiei vamale şi/sau contravenţionale.

[Art.44 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 45. Calea de atac împotriva deciziei vamale

(1) Prevederile prezentului articol se aplică cazurilor de atac al deciziei vamale, cu excepţia cazurilor de atac al deciziei Serviciului Vamal privind cazul de contravenţie vamală.

(2) Decizia vamală poate fi atacată cu cerere prealabilă în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

(3) Cererea prealabilă trebuie să fie soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Decizia cu privire la cererea prealabilă se emite în scris şi se comunică solicitantului în conformitate cu art.22.

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să prelungească termenul indicat la alin.(3) cu cel mult 60 de zile, comunicând solicitantului despre aceasta în termen de 3 zile şi prezentând motivele care au stat la baza prelungirii termenului.

(5) Dacă, din motive întemeiate, cererea prealabilă nu a fost depusă în termenul prevăzut la alin.(2), aparatul central al Serviciului Vamal este în drept, la cererea solicitantului, să îl repună în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii cererii prealabile în termen.

(6) Cererea prealabilă se depune în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, la aparatul central al Serviciului Vamal. Cererea prealabilă este semnată de solicitant şi cuprinde numele şi domiciliul sau denumirea şi sediul acestuia. Cererea prealabilă depusă în format electronic trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic, inclusiv prin aplicarea semnăturii electronice în conformitate cu legislaţia.

(7) Cererile prealabile care nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin.(6) se consideră anonime şi nu se examinează. Cererea prealabilă depusă repetat care nu conţine informaţii sau argumente noi nu se examinează.

(8) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, în caz de dezacord cu decizia aparatului central al Serviciului Vamal referitoare la cererea prealabilă, acţiunea în contencios administrativ se înaintează în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială este amplasat biroul vamal emitent al actului administrativ sau aparatul central al Serviciului Vamal, în cazul emiterii actului administrativ de către acesta.

[Art.45 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 46. Suspendarea executării

(1) Exercitarea unei căi de atac nu are efect suspensiv de executare asupra deciziei contestate.

(2) Aparatul central al Serviciului Vamal suspendă total sau parţial executarea unei astfel de decizii în cazul în care sunt motive de îndoială în privinţa conformităţii cu legislaţia vamală a deciziei contestate sau consideră că la adresa persoanei în cauză se poate produce un prejudiciu ireparabil.

(3) În cazurile menţionate la alin.(2), în măsura în care o decizie atacată are ca efect aplicarea de drepturi de import sau de export, suspendarea executării acestei decizii este condiţionată de constituirea unei garanţii, cu excepţia cazului în care se stabileşte, pe baza unei evaluări documentate, că această garanţie ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăţi grave de ordin economic sau social.

 

Secţiunea a 6-a

Păstrarea documentelor şi a altor informaţii. Tarife şi costuri

Articolul 47. Păstrarea documentelor şi a altor informaţii

(1) Operatorul economic trebuie să păstreze, în scopul controalelor vamale, documentele şi informaţiile menţionate la art.11 alin.(1) timp de cel puţin 4 ani, folosind orice mijloace care sunt acceptate de Serviciul Vamal.

(2) În privinţa mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte cazuri decât cele menţionate la alin.(3) sau a mărfurilor declarate pentru export, acest termen curge de la sfârşitul anului în care au fost acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau de export.

(3) În cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal sau al mărfurilor depozitate temporar, acest termen curge de la sfârşitul anului în care regimul vamal respectiv sau depozitarea temporară s-a încheiat.

 

Articolul 48. Tarife şi costuri

(1) Serviciul Vamal nu percepe plăţi pentru efectuarea controalelor vamale sau pentru orice altă aplicare a legislaţiei vamale în cadrul zonelor de control vamal permanente, în timpul programului de muncă al Serviciului Vamal.

(2) Serviciul Vamal încasează plăţi sau recuperează costuri pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi:

a) vămuirea mărfurilor sau prezenţa funcţionarului vamal în afara programului de lucru al biroului vamal, al postului vamal sau în alte locuri decât birourile vamale ori posturile vamale;

b) analiza sau expertiza mărfurilor, precum şi cheltuielile poştale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în cazul deciziilor luate în temeiul art.32 sau în cazul informaţiilor furnizate în temeiul art.10 alin.(1);

c) examinarea mărfurilor sau prelevarea de probe de mărfuri în scopul verificării ori distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de activitatea funcţionarilor vamali;

d) măsuri excepţionale de control, în cazul în care acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial;

e) escortarea mijloacelor de transport de către echipele mobile, la solicitarea persoanei;

f) sigiliile vamale.

(3) Mijloacele băneşti încasate pentru prestarea de servicii speciale se utilizează în volum deplin de către Serviciul Vamal.

(4) Plata pentru servicii speciale nu se restituie.

(5) Cuantumul tarifelor pentru prestarea de servicii speciale este prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

[Art.48 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

CONVERSII MONETARE ŞI TERMENE

Articolul 49. Conversii monetare

(1) Serviciul Vamal publică, inclusiv pe pagina sa web oficială, cursul de schimb valutar aplicabil dacă conversia monetară este necesară din unul dintre următoarele motive:

a) factorii utilizaţi pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimaţi în valută străină;

b) cursul de schimb al leului moldovenesc (în continuare – MDL) faţă de valutele străine este necesar în scopul determinării clasificării tarifare a mărfurilor şi a cuantumului drepturilor de import şi de export, inclusiv a pragurilor valorice în Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova.

(2) Cursul de schimb al MDL faţă de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin.(1) lit.a), va fi cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei în penultima zi de miercuri a fiecărei luni. În cazul în care nu a fost stabilit un curs de schimb în ziua respectivă, se aplică cel mai recent curs stabilit. Cursul de schimb se aplică timp de o lună, începând cu prima zi a lunii următoare.

(3) Cursul de schimb al MDL faţă de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin.(1) lit.b), se stabileşte o dată pe lună. Cursul de schimb utilizat va fi cel mai recent curs stabilit de Banca Naţională a Moldovei înainte de penultima zi a lunii şi se va aplica pe parcursul lunii următoare. Cu toate acestea, în cazul în care cursul aplicabil la începutul lunii diferă cu mai mult de 5% de cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei înainte de data de 15 a aceleiaşi luni, acesta din urmă se aplică de la data de 15 până la sfârşitul lunii în cauză.

(4) În cazul în care conversia monetară este necesară din alte motive decât cele menţionate la alin.(1), cursul de schimb al MDL faţă de valutele străine care se aplică în cadrul legislaţiei vamale este cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei în prima zi lucrătoare a lunii octombrie. Această rată se aplică de la 1 ianuarie a anului următor până la sfârşitul anului respectiv.

[Art.49 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 50. Perioade, date şi termene

(1) Dacă nu există dispoziţii contrare, în cazul în care legislaţia vamală prevede o perioadă, o dată sau un termen, astfel de perioade nu pot fi prelungite sau reduse, iar astfel de date sau termene nu se amână şi nu se anticipează.

(2) În cazul în care un termen este stabilit în zile, se consideră că acesta este stabilit în zile calendaristice, dacă legea nu prevede altfel.

 

Articolul 51. Zilele lucrătoare

(1) Zilele de sărbătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt cele prevăzute ca zile de sărbătoare nelucrătoare în Codul muncii.

(2) Zilele lucrătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt toate zilele, altele decât zilele de sărbătoare nelucrătoare, duminicile şi sâmbetele.

 

Articolul 52. Curgerea termenelor

(1) Începutul curgerii termenului şi expirarea termenului:

a) termenul stabilit în ani începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului;

b) termenul stabilit în luni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii;

c) termenul stabilit în săptămâni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi expiră în ziua respectivă a ultimei săptămâni;

d) termenul stabilit în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi expiră în ultima oră a ultimei zile a termenului;

e) termenul stabilit în ore începe să curgă de la începutul primei ore şi expiră în ultimul minut al ultimei ore a termenului.

(2) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuie săvârşită la o subdiviziune a Serviciului Vamal, termenul expiră la ora când această subdiviziune a Serviciului Vamal încheie programul de lucru în conformitate cu normele stabilite.

(3) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităţii de timp respective. Prevederile enunţului al doilea din alin.(2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legislaţia, la locul executării obligaţiei, este zi de sărbătoare, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Această prevedere nu se aplică termenelor calculate retroactiv, cu începere de la o dată sau de la un eveniment determinat.

(5) Prin derogare de la alin.(1):

a) dacă un termen exprimat în ore se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ora în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului;

b) dacă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului.

(6) Termenele includ zilele de sărbătoare, duminicile şi sâmbetele, cu excepţia cazului în care acestea sunt excluse în mod expres sau dacă termenele sunt exprimate în zile lucrătoare.

(7) Termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent.

(8) Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice până la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie.

 

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ DREPTURILE DE IMPORT SAU DE EXPORT

ŞI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

 

Capitolul I

TARIFUL VAMAL INTEGRAT AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI CLASIFICAREA

TARIFARĂ A MĂRFURILOR

Articolul 53. Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova şi supravegherea

(1) Taxa vamală datorată se bazează pe Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova.

(2) Alte măsuri prevăzute de legislaţie în materie de schimburi comerciale cu mărfuri se aplică în conformitate cu clasificarea tarifară a acelor mărfuri.

(3) Tariful Vamal Integrat cuprinde următoarele elemente:

a) Nomenclatura combinată a mărfurilor, astfel cum este stabilită în Legea nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor;

b) orice altă nomenclatură care se bazează parţial sau integral pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta şi care este aprobată prin acte normative ce reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile comerciale cu mărfuri;

c) taxele vamale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinată a mărfurilor;

d) măsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile pe care Republica Moldova le-a încheiat cu anumite ţări sau teritorii ori grupuri de ţări sau teritorii din afara teritoriului vamal;

e) măsurile care prevăd o reducere sau o scutire de taxe vamale aferente anumitor mărfuri;

f) tratamentul tarifar favorabil stabilit pentru anumite mărfuri pe motivul naturii sau destinaţiei lor finale în cadrul măsurilor menţionate la lit.d) şi e);

g) alte măsuri tarifare şi netarifare prevăzute de legislaţia sau acordurile din domeniul comerţului ori al agriculturii la care Republica Moldova este parte.

(4) În cazul în care mărfurile în cauză îndeplinesc condiţiile incluse în măsurile definite la alin.(3) lit.d)–f), măsurile respective se aplică, la cererea declarantului, în locul celor prevăzute la lit.c). O astfel de cerere se poate face în mod retroactiv dacă sunt respectate termenele şi condiţiile fixate în măsura relevantă sau în prezentul cod.

(5) Dacă aplicarea măsurilor menţionate la alin.(3) lit.d)–f) este limitată la un anumit volum de importuri sau exporturi, această aplicare sau scutire încetează, în cazul contingentelor tarifare, odată ce este atinsă limita prevăzută a volumului de importuri sau exporturi.

(6) Punerea în liberă circulaţie sau exportul de mărfuri cărora li se aplică măsurile prevăzute la alin.(1)–(3) poate fi supus supravegherii.

[Art.53 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 54. Clasificarea tarifară a mărfurilor

(1) Serviciul Vamal coordonează aplicarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor.

(2) Clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziţii sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor în care mărfurile trebuie clasificate.

(3) În sensul aplicării măsurilor netarifare, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziţii sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor ori a altei nomenclaturi stabilite prin lege, care se bazează total sau parţial pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta, în care mărfurile trebuie clasificate.

(4) Subpoziţia sau o altă subdiviziune determinată conform alin.(2) şi (3) este utilizată pentru aplicarea măsurilor anexate respectivei subpoziţii.

(5) Serviciul Vamal adoptă măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor în conformitate cu alin.(2) şi (3).

[Art.54 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

ORIGINEA MĂRFURILOR

Articolul 55. Dispoziţii generale

(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul aplicării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest teritoriu.

(2) În funcţie de scopul pentru care se stabileşte, originea mărfurilor este:

a) nepreferenţială; sau

b) preferenţială.

 

Articolul 56. Confirmarea originii mărfii

Originea mărfii se confirmă dacă:

a) pentru mărfurile respective se solicită tratament tarifar preferenţial;

b) pentru mărfurile importate din sau exportate în ţara respectivă sunt stabilite restricţii cantitative sau alte măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului, al ocrotirii sănătăţii, al protecţiei drepturilor consumatorilor, al asigurării ordinii publice, al securităţii statului şi în alte domenii de importanţă vitală.

 

Secţiunea 1

Originea nepreferenţială şi originea preferenţială

Articolul 57. Determinarea originii nepreferenţiale

Art.59–65 instituie norme pentru determinarea originii nepreferenţiale a mărfurilor în vederea aplicării:

a) Tarifului Vamal Integrat, cu excepţia măsurilor menţionate la art.53 alin.(3) lit.d);

b) măsurilor stabilite prin acte normative ce reglementează domenii specifice legate de schimburile comerciale cu mărfuri, altele decât cele tarifare;

c) altor măsuri conform legislaţiei referitoare la originea mărfurilor.

[Art.57 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 58. Originea preferenţială a mărfurilor

(1) Pentru a beneficia de măsurile menţionate la art.53 alin.(3) lit.d), mărfurile trebuie să respecte regulile privind originea preferenţială menţionate la alin.(2) din prezentul articol.

(2) Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferenţiale în temeiul acordurilor încheiate între Republica Moldova şi o anumită ţară sau teritoriu ori grupuri de ţări sau teritorii din afara teritoriului vamal, regulile privind originea preferenţială sunt stabilite în acordurile respective.

(3) Serviciul Vamal este desemnat drept autoritate împuternicită cu eliberarea certificatelor de origine preferenţială la exportul mărfurilor, în conformitate cu prevederile acordurilor menţionate la alin.(2), potrivit procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

[Art.58 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 59. Determinarea ţării sau a teritoriului de origine

(1) Drept ţară sau teritoriu de origine a mărfii se consideră ţara în care marfa a fost obţinută integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezentul cod şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept ţară sau teritoriu de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări sau teritorii, o uniune vamală de ţări şi/sau teritorii, în cazul în care este necesar de a le evidenţia pentru a determina originea mărfii.

[Art.59 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 60. Mărfurile obţinute integral într-o singură ţară sau teritoriu

(1) Mărfurile obţinute integral într-o singură ţară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea ţară sau teritoriu.

(2) Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obţinute integral într-o singură ţară sau teritoriu:

a) produsele minerale extrase în respectiva ţară sau teritoriu;

b) produsele din regnul vegetal cultivate şi recoltate în acea ţară sau teritoriu;

c) animalele vii născute şi crescute în respectiva ţară sau teritoriu;

d) produsele obţinute de la animale vii crescute în respectiva ţară sau teritoriu;

e) produsele rezultate din activităţi de vânătoare sau de pescuit efectuate în respectiva ţară sau teritoriu;

f) produsele de pescuit maritim şi alte produse capturate în mările din afara oricăror ape teritoriale de navele care sunt înmatriculate în respectiva ţară sau teritoriu şi care arborează pavilionul respectivei ţări sau teritoriu;

g) mărfurile obţinute sau produse la bordul navelor-fabrică din produsele menţionate la lit.f) care sunt originare din respectiva ţară sau teritoriu, cu condiţia ca astfel de nave-fabrică să fie înregistrate în ţara sau teritoriul în cauză şi să arboreze pavilionul acesteia/acestuia;

h) produsele obţinute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca respectiva ţară sau teritoriu să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) produsele din deşeuri şi produsele reziduale obţinute din operaţiuni de fabricare şi din articole uzate, dacă acestea au fost colectate în respectiva ţară sau teritoriu şi sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;

j) produsele fabricate în respectiva ţară sau teritoriu exclusiv din produsele enunţate la lit.a)–i).

[Art.60 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 61. Mărfurile în a căror producere intervin mai multe ţări sau teritorii

(1) Mărfurile în a căror producere intervin mai multe ţări sau teritorii şi care nu fac obiectul regulilor menţionate la alin.(2) sunt considerate ca fiind originare din ţara sau teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop, şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricaţie important.

(2) Mărfurile supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal se consideră că au suferit ultima lor transformare sau prelucrare substanţială din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricaţie important în ţara sau teritoriul identificat în conformitate cu regulile respective.

[Art.61 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 61¹. Operaţiuni de transformare sau prelucrare care nu sunt justificate economic

(1) Orice operaţiune de transformare sau prelucrare efectuată într-o altă ţară sau teritoriu este considerată nejustificată din punct de vedere economic dacă se stabileşte, pe baza faptelor disponibile, că scopul operaţiunii respective a fost evitarea aplicării măsurilor menţionate la art.57.

(2) Dacă bunurile se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, operaţiunile de transformare sau prelucrare care nu sunt justificate din punct de vedere economic se stabilesc în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal şi dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată nejustificată din punct de vedere economic, originea mărfurilor este ţara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap.1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutăţii materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap.30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

[Art.61¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 62. Operaţiuni minime

(1) Nu sunt considerate ca reprezentând o transformare sau prelucrare substanţială, justificată economic, care conferă caracter originar:

a) operaţiunile destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor pe durata transportului şi a depozitării (ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a părţilor deteriorate şi alte operaţiuni similare) sau operaţiunile de facilitare a expedierii sau a transportului;

b) operaţiunile simple de înlăturare a prafului, cernere sau strecurare, triere, clasificare, aranjare pe sortimente, spălare, debitare;

c) schimbările de ambalaje şi separările sau unificările de transporturi de mărfuri, simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe planşete, precum şi toate celelalte operaţiuni simple de ambalare;

d) gruparea mărfurilor în seturi sau în ansambluri ori gruparea pentru vânzare;

e) aplicarea de mărci, etichete şi alte semne distinctive similare pe produse sau pe ambalajele acestora;

f) simpla asamblare a părţilor produselor pentru a constitui un produs complet;

g) demontarea sau schimbarea utilizării;

h) cumularea a două sau a mai multor dintre operaţiunile indicate la lit.a)–g).

(2) Dacă bunurile sunt supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, ultima transformare sau prelucrare care este considerată a fi o operaţiune minimă se determină în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal şi dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată a fi o operaţiune minimă, originea mărfurilor este ţara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap.1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutăţii materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap.30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

[Art.62 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 63. Accesorii, piese de schimb şi unelte

(1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele care sunt importate împreună cu oricare dintre mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi care fac parte din echipamentul standard al acestora se consideră ca având aceeaşi origine ca mărfurile respective.

(2) Piesele de schimb esenţiale destinate utilizării cu oricare dintre mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor, puse în prealabil în liberă circulaţie, sunt considerate ca având aceeaşi origine ca şi mărfurile respective în cazul în care încorporarea pieselor de schimb esenţiale în faza de producţie a acestora nu le-ar fi modificat originea.

(3) În sensul prezentului articol, prin piese de schimb esenţiale se înţelege piesele care sunt concomitent:

a) componente în a căror absenţă nu se poate asigura funcţionarea corectă a unui echipament, a unei maşini, a unui aparat sau a unui vehicul care a fost pus în liberă circulaţie sau exportat anterior;

b) caracteristice mărfurilor respective;

c) destinate pentru întreţinerea curentă şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

 

Articolul 64. Elemente neutre şi ambalare

(1) Pentru a stabili dacă mărfurile sunt originare dintr-o ţară sau teritoriu nu se ia în considerare originea următoarelor elemente:

a) energia şi combustibilii;

b) instalaţiile şi echipamentele;

c) maşinile şi uneltele;

d) materialele care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a mărfurilor.

(2) Atunci când materialele de ambalare şi containerele sunt considerate ca făcând parte din produs în scopul clasificării, acestea nu sunt luate în considerare pentru determinarea originii, cu excepţia cazului în care regula de origine pentru mărfurile în cauză se bazează pe un procentaj din valoarea adăugată.

 

Articolul 65. Dovada de origine

(1) În cazul în care originea este indicată în declaraţia vamală în conformitate cu legislaţia vamală, Serviciul Vamal poate solicita declarantului să dovedească originea mărfurilor.

(2) În cazul în care dovada originii este furnizată în conformitate cu legislaţia vamală sau cu alte acte normative, Serviciul Vamal, dacă există temei de a bănui că datele prezentate de declarant nu sunt veridice şi/sau suficiente, solicită toate elementele justificative suplimentare necesare pentru a se asigura că dovada de origine respectă regulile stabilite de legislaţia aplicabilă.

(3) În cazul în care este necesar în cadrul schimburilor comerciale, certificatul de origine nepreferenţială a mărfurilor, a cărui formă este prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, poate fi eliberat în Republica Moldova de către Camera de Comerţ şi Industrie în conformitate cu regulile de origine în ţara sau teritoriul de destinaţie sau prin orice altă metodă care identifică ţara în care mărfurile au fost obţinute integral sau au fost supuse ultimei transformări substanţiale.

[Art.65 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 66. Dispoziţii suplimentare privind stabilirea ţării de origine a mărfii

(1) Pentru mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri de liber schimb se aplică tratamentul tarifar preferenţial în cazul prezentării dovezii de origine a mărfurilor până la expirarea termenului prevăzut de acordurile respective şi/sau conform legislaţiei Republicii Moldova.

(2) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial din cauza neprezentării dovezii de origine sau din imposibilitatea de a constata respectarea celorlalte dispoziţii cuprinse în acordul care prevede acel tratament tarifar preferenţial, declarantul poate cere ulterior rambursarea sumelor încasate în plus, prin prezentarea de dovezi, pe baza legislaţiei şi a acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu condiţia prezentării mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate, Serviciul Vamal acordă rambursarea doar atunci când are informaţii care să ateste fără echivoc că dovada de origine prezentată ulterior se aplică acestor mărfuri.

 

Articolul 67. Întemeierea refuzului de trecere a mărfii peste frontiera vamală

(1) Serviciul Vamal este în drept să interzică trecerea mărfii peste frontiera vamală în cazul în care dispune de dovezi că această marfă este originară din ţara ale cărei mărfuri nu pot fi autorizate pentru trecerea frontierei vamale în conformitate cu legislaţia sau cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Neprezentarea dovezii de origine a mărfii, perfectată în modul cuvenit, sau a datelor suplimentare ori a precizărilor în privinţa originii mărfii nu poate constitui temei pentru refuzul trecerii mărfii peste frontiera vamală.

 

Articolul 68. Suspendarea aplicării preferinţei

(1) Dacă, până la acordarea liberului de vamă, există îndoieli justificate cu privire la autenticitatea dovezii de origine a mărfurilor sau cu privire la originea mărfurilor, Serviciul Vamal suspendă acordarea tratamentului tarifar preferenţial şi efectuează un control suplimentar prin iniţierea unei cereri de asistenţă administrativă internaţională.

(2) În aşteptarea rezultatelor procedurii de verificare menţionate la alin.(1), mărfurile pot fi eliberate cu condiţia ca garanţia să fie asigurată pentru cuantumul datoriei vamale care poate apărea.

[Art.68 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Exportator aprobat

Articolul 69. Dispoziţii generale

(1) În cazul în care Republica Moldova dispune de un regim preferenţial cu o ţară sau un teritoriu ori un grup de ţări sau un grup de teritorii din afara teritoriului vamal care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declaraţii de origine întocmite de către un exportator aprobat, exportatorii stabiliţi pe teritoriul vamal pot să solicite statutul de exportator aprobat în scopul întocmirii şi al înlocuirii declaraţiilor respective.

(2) Statutul de exportator aprobat se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal persoanelor care îndeplinesc condiţiile referitoare la originea mărfurilor din cadrul acordurilor de comerţ liber la care Republica Moldova este parte.

(3) Statutul de exportator aprobat se acordă, conform procedurii stabilite de către Serviciul Vamal, prin eliberarea unui certificat.

(4) Serviciul Vamal furnizează ţărilor şi teritoriilor respective adresele autorităţilor vamale responsabile de controlul declaraţiilor de origine întocmite de exportatorii aprobaţi.

[Art.69 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 70. Drepturile şi obligaţiile exportatorului aprobat

(1) Exportatorul aprobat are dreptul de a documenta pe propria răspundere originea preferenţială a mărfurilor exportate prin întocmirea declaraţiilor de origine, indiferent de valoarea acestor mărfuri.

(2) Exportatorul aprobat este obligat:

1) să asigure întocmirea declaraţiei de origine doar pentru mărfurile care sunt conforme regulilor de origine preferenţială, prevăzute de acordul de liber schimb la care Republica Moldova este parte;

2) să asigure păstrarea copiilor de pe documentele pe care sunt întocmite declaraţiile de origine şi de pe actele ce confirmă originea preferenţială a mărfurilor exportate pe baza declaraţiei de origine, cel puţin 3 ani de la data întocmirii declaraţiei;

3) să informeze Serviciul Vamal despre documentele pe care au fost întocmite declaraţiile de origine conform statutului de exportator aprobat;

4) în decurs de cel mult 10 zile de la data intervenirii modificării, să prezinte Serviciului Vamal copiile de pe documentele aferente modificărilor ce se referă la:

a) denumire şi sediu;

b) procesul de producere a mărfurilor la întreprindere;

c) relaţiile contractuale în baza cărora se efectuează exportul în regim preferenţial;

d) persoana responsabilă de la întreprindere de pregătirea actelor aferente confirmării originii mărfurilor.

 

Capitolul III

VALOAREA MĂRFURILOR ÎN SCOPURI VAMALE

Articolul 71. Domeniul de aplicare

În scopul aplicării măsurilor tarifare şi netarifare stabilite de legislaţia ce reglementează domenii specifice privind schimbul de mărfuri, valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu art.72 şi 80.

[Art.71 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 72. Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacţie

(1) Baza iniţială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, ajustat, dacă este cazul, atunci când acestea sunt vândute pentru export către teritoriul vamal.

(2) Preţul efectiv plătit sau de plătit este suma tuturor plăţilor efectuate sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terţ în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate şi cuprinde toate plăţile efectuate sau de efectuat drept condiţie a vânzării mărfurilor importate.

(3) Valoarea de tranzacţie se aplică numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) nu există alte restricţii privind dispunerea de mărfuri sau utilizarea acestora de către cumpărător decât cele care:

a) sunt impuse sau prescrise prin lege sau de către autorităţile publice;

b) limitează zonele geografice în care mărfurile pot fi revândute;

c) nu afectează în mod substanţial valoarea în vamă a mărfurilor;

2) vânzarea sau preţul nu depinde de unele condiţii sau prestaţii pentru care valoarea nu se poate determina în raport cu mărfurile de evaluat;

3) nicio parte a profitului din nicio revânzare, dispunere sau utilizare ulterioară a mărfurilor de către cumpărător nu revine direct sau indirect vânzătorului, decât în cazul în care se poate efectua o ajustare adecvată;

4) nu există nicio legătură între cumpărător şi vânzător sau relaţia existentă între ei nu influenţează preţul.

(4) În sensul prezentului capitol, două persoane se consideră legate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

1) una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al celeilalte persoane;

2) persoanele sunt recunoscute juridic ca parteneri de afaceri;

3) una dintre ele este angajatorul celeilalte;

4) o terţă parte este proprietar, controlează sau deţine direct sau indirect 5% sau mai mult din acţiunile sau cotele-părţi emise cu drept de vot de ambele persoane;

5) una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

6) ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terţă persoană;

7) împreună controlează direct sau indirect o terţă persoană;

8) sunt membri ai aceleiaşi familii. Se consideră membri ai aceleiaşi familii următoarele persoane:

a) soţ şi soţie;

b) părinţi şi copii;

c) fraţi şi surori;

d) părinţi adoptivi şi copii adoptaţi;

e) bunici şi nepoţi;

f) unchi sau mătuşă şi nepoţi de la soră sau frate;

g) socri şi ginere sau noră;

h) cumnaţi şi cumnate.

(5) Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate legate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alin.(4).

(6) În sensul alin.(4) pct.5)–7), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când prima deţine, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

[Art.72 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 73. Neacceptarea valorilor de tranzacţie declarate

(1) În cazul în care Serviciul Vamal are îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacţie declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menţionează la art.72 alin.(2), acesta solicită declarantului să furnizeze informaţii suplimentare.

(2) În cazul în care îndoielile Serviciului Vamal nu sunt eliminate, acesta decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu art.72 alin.(1).

 

Articolul 74. Elemente ale valorii de tranzacţie

(1) Pentru a se determina valoarea în vamă în temeiul art.72, la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă:

1) elementele următoare, în măsura în care sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:

a) comisioanele şi cheltuielile de brokeraj, cu excepţia comisioanelor de cumpărare;

b) costul containerelor care, în scopuri vamale, sunt considerate inseparabile de mărfurile în cauză; şi

c) costul ambalajului, care include atât manopera, cât şi materialele;

2) valoarea, repartizată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii, atunci când acestea sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător, gratuit sau la un cost redus, pentru a fi utilizate la fabricarea şi vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:

a) materiale, componente, piese de schimb şi articole similare încorporate în mărfurile importate;

b) unelte, forme, matriţe şi articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate;

c) materiale consumate la producerea mărfurilor importate;

d) activităţi de inginerie şi de dezvoltare, artă, design, planuri şi schiţe executate în afara Republicii Moldova şi necesare la producerea mărfurilor importate, cu excepţia costurilor de cercetare şi a costurilor schiţelor preliminare;

3) redevenţele (royalty) şi taxele de licenţă referitoare la mărfurile evaluate pe care cumpărătorul trebuie să le achite fie direct, fie indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe de licenţă nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit;

4) valoarea oricărei părţi din profitul oricărei revânzări, dispuneri sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate, care îi revine vânzătorului direct sau indirect;

5) următoarele costuri, până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal:

a) cheltuielile de transport şi costul asigurării mărfurilor importate;

b) costurile de încărcare, descărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate.

(2) Orice elemente care se adaugă, în conformitate cu alin.(1), la preţul efectiv plătit sau de plătit se bazează exclusiv pe date obiective şi cuantificabile.

(3) Pentru a stabili valoarea în vamă, la preţul efectiv plătit sau de plătit nu se adaugă niciun alt element în afara celor prevăzute la prezentul articol.

 

Articolul 75. Elemente care nu se includ în valoarea în vamă

Pentru determinarea valorii în vamă în temeiul art.72 nu se includ următoarele elemente, cu condiţia ca acestea să fie distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit:

1) costul pentru transportul mărfurilor importate după intrarea lor pe teritoriul vamal;

2) cheltuielile pentru construcţie, montare, asamblare, întreţinere sau asistenţă tehnică, întreprinse după intrarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate, cum ar fi instalaţii, utilaje sau echipamente industriale;

3) cheltuielile în temeiul unui acord de finanţare încheiat de cumpărător referitor la achiziţionarea mărfurilor importate, indiferent dacă finanţarea este acordată de vânzător sau de o altă persoană, cu condiţia ca acordul de finanţare să fi fost încheiat în scris şi cumpărătorul să poată face dovada îndeplinirii următoarelor condiţii:

a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plătit sau de plătit;

b) rata dobânzii pretinsă nu depăşeşte nivelul predominant pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea;

4) cheltuielile pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate;

5) comisioanele de cumpărare;

6) drepturile de import şi alte plăţi de achitat în Republica Moldova pentru importul sau vânzarea mărfurilor;

7) fără a aduce atingere art.74 alin.(1) pct.3), plăţile efectuate de cumpărător pentru dreptul de a distribui sau de a revinde mărfurile importate, dacă plăţile respective nu reprezintă o condiţie pentru vânzarea mărfurilor în scopul exportării în Republica Moldova.

 

Articolul 76. Tarife percepute pentru trimiterile poştale

Tarifele poştale achitate până la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia tarifelor poştale suplimentare percepute pe teritoriul vamal.

 

Articolul 77. Amânarea determinării valorii în vamă

[Art.77 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 78. Simplificarea

Serviciul Vamal, la cerere, autorizează determinarea următoarelor sume pe baza unor criterii specifice, în cazul în care acestea nu sunt cuantificate la data acceptării declaraţiei vamale:

a) sumele care trebuie incluse în valoarea în vamă în conformitate cu art.72 alin.(2);

b) sumele menţionate la art.74 şi 75.

 

Articolul 79. Acordarea simplificării

(1) Autorizaţia menţionată la art.78 se acordă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) aplicarea procedurii menţionate la art.164 ar reprezenta, în aceste circumstanţe, costuri administrative disproporţionate;

b) valoarea în vamă determinată nu va fi diferită în mod semnificativ de cea determinată în lipsa unei autorizaţii.

(2) Autorizaţia se acordă dacă solicitantul îndeplineşte următoarele condiţii:

a) respectă criteriul stabilit la art.39 alin.(1);

b) utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise şi care facilitează controalele vamale prin audit. Sistemul contabil trebuie să menţină un istoric al datelor, ce oferă posibilitate de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

c) dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului şi dimensiunii întreprinderii şi care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum şi de un sistem de control intern care permite detectarea tranzacţiilor ilegale sau neregulamentare.

[Art.79 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 80. Metode secundare de determinare a valorii în vamă

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor nu poate fi determinată prin aplicarea art.72, se aplică succesiv pct.1)–4) din alin.(3) al prezentului articol, până la primul dintre punctele respective care permite determinarea acesteia.

(2) Ordinea în care se aplică dispoziţiile de la alin.(3) pct.3) şi 4) se inversează la cererea declarantului.

(3) Valoarea în vamă determinată prin aplicarea alin.(1) este:

1) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export către teritoriul vamal şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

2) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

3) valoarea bazată pe preţul unitar la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare cu cele importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în cea mai mare cantitate totală, către persoane care nu sunt legate cu vânzătorii; sau

4) valoarea calculată a mărfii, care constă în suma:

a) costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;

b) unui cuantum al profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în vânzările de mărfuri de aceeaşi clasă sau acelaşi tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Republica Moldova;

c) costului sau valorii elementelor menţionate la art.74 alin.(1) pct.5).

(4) În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea alin.(1), aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale:

a) Acordului referitor la punerea în aplicare a art.VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994;

b) art.VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994.

 

Articolul 81. Metoda valorii de tranzacţie a mărfurilor identice sau similare

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art.80 alin.(3) pct.1) sau 2) se utilizează valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice sau similare vândute la acelaşi nivel comercial şi aproximativ în aceleaşi cantităţi ca şi mărfurile care se evaluează.

(2) În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantităţi diferite. Această valoare de tranzacţie ar trebui ajustată pentru a ţine cont de diferenţele la nivel comercial şi/sau la cel al cantităţii.

(3) Se efectuează o ajustare pentru a ţine cont de diferenţele semnificative la nivelul costurilor şi al plăţilor dintre mărfurile care se evaluează şi mărfurile identice sau similare vizate, care se datorează diferenţelor de distanţe şi moduri de transport.

(4) În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacţie pentru mărfuri identice sau similare, pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor care se evaluează se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacţie.

(5) Noţiunile „mărfuri identice” şi „mărfuri similare” nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activităţi de inginerie şi de dezvoltare, artă, design, planuri şi schiţe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul art.74 alin.(1) pct.2) lit.d), deoarece aceste activităţi au fost executate în Republica Moldova.

(6) Valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacţie pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile ce se evaluează.

 

Articolul 82. Metoda valorii preţului unitar

(1) Preţul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul art.80 alin.(3) pct.3) este preţul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment cu importul mărfurilor care se evaluează.

(2) În absenţa unui preţ unitar, astfel cum se menţionează la alin.(1), preţul unitar utilizat este preţul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează, însă nu mai târziu de 90 de zile de la data importului.

(3) În absenţa unui preţ unitar, astfel cum se menţionează la alin.(1) şi (2), la cererea declarantului se utilizează preţul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ţinând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.

(4) În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu art.80 alin.(3) pct.3) nu se iau în considerare următoarele vânzări:

a) vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial decât primul nivel comercial după import;

b) vânzările către persoane legate;

c) vânzările către persoane care furnizează, direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la art.74 alin.(1) pct.2) pentru a fi utilizate la fabricarea şi vânzarea la export a mărfurilor importate;

d) vânzările în cantităţi care nu sunt suficiente pentru a permite determinarea preţului unitar.

(5) La determinarea valorii în vamă, din preţul unitar determinat în conformitate cu alin.(1)–(4) se deduc următoarele elemente:

a) fie comisioanele plătite în mod obişnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obişnuit pentru profit şi cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate din aceeaşi clasă sau de acelaşi tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;

b) cheltuielile uzuale de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal;

c) drepturile de import şi alte plăţi pe teritoriul vamal pentru importul sau vânzarea mărfurilor.

(6) Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile poate fi determinată direct în conformitate cu art.80 alin.(3) pct.3).

 

Articolul 83. Metoda valorii calculate

(1) La aplicarea art.80 alin.(3) pct.4), Serviciul Vamal nu poate cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile ori la alte documente pentru determinarea valorii în vamă.

(2) Costul sau valoarea materialelor şi a fabricării, specificate la art.80 alin.(3) pct.4) lit.a), include costul elementelor prevăzute la art.74 alin.(1) pct.1) lit.b) şi c). Acesta include, de asemenea, costul repartizat proporţional al oricărui produs sau serviciu specificat la art.74 alin.(1) pct.2), care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor enumerate la art.74 alin.(1) pct.2) lit.d), care se execută în Republica Moldova, se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.

(3) Costul de producţie include toate cheltuielile suportate în operaţiunile de creare a mărfurilor, în cele în care se fac completări mărfurilor sau în cele care ameliorează în mod substanţial mărfurile. Acesta include şi costurile prevăzute la art.74 alin.(1) pct.2) lit.b) şi c).

(4) Cheltuielile generale menţionate la art.80 alin.(3) pct.4) lit.b) acoperă costurile directe şi indirecte de producţie şi de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la art.80 alin.(3) pct.4) lit.a).

 

Articolul 84. Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile

(1) La determinarea valorii în vamă în conformitate cu art.80 alin.(4) se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la art.72 şi la art.80 alin.(3). Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

(2) Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alin.(1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz, drept bază pentru determinarea valorii în vamă nu pot fi luate:

a) preţul de vânzare pe teritoriul vamal al mărfurilor produse pe teritoriul vamal;

b) un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;

c) preţul mărfurilor pe piaţa internă a ţării exportatoare;

d) costul de producţie, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu art.80 alin.(3) pct.4);

e) preţurile pentru exportul într-o ţară străină;

f) valorile în vamă minime;

g) valori arbitrare sau fictive.

 

Articolul 85. Documente justificative referitoare la valoarea în vamă

Document justificativ referitor la valoarea în vamă este documentul comercial (factura sau invoice-ul) care se referă la valoarea de tranzacţie declarată.

 

Articolul 86. Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă

În cazul în care pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintr-o valută străină, se aplică cursul valutar prevăzut la art.49.

 

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ŞI GARANŢII

 

Capitolul I

DATORIA VAMALĂ

 

Secţiunea 1

Datoria vamală la import

Articolul 87. Datoria vamală la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal

(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, datoria vamală apare în cazurile când:

a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulaţie, inclusiv în temeiul regimului de destinaţie finală;

b) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxa vamală.

(2) Datoria vamală apare în momentul acceptării declaraţiei vamale.

(3) Declarantul este debitorul. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana pe seama căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea debitor.

(4) În cazul în care declaraţia vamală pentru unul dintre regimurile menţionate la alin.(1) este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că drepturile de import sau o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat informaţiile necesare întocmirii declaraţiei şi care ştia sau trebuia în mod rezonabil să ştie că aceste informaţii sunt eronate este, de asemenea, debitor.

[Art.87 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 88. Dispoziţii speciale referitoare la mărfurile neoriginare

(1) În cazul în care o interdicţie de restituire sau de scutire de taxa vamală se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferenţial instituit între Republica Moldova şi anumite ţări sau teritorii ori grupuri de ţări sau de teritorii din afara teritoriului vamal, la momentul acceptării declaraţiei de reexport privind produsele în cauză apare o datorie vamală la import pentru mărfurile neoriginare respective.

(2) În cazul în care apare o datorie vamală în temeiul alin.(1), cuantumul taxei vamale corespunzătoare se determină în aceleaşi condiţii ca în cazul unei datorii vamale rezultate din acceptarea, la aceeaşi dată, a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a mărfurilor neoriginare folosite pentru fabricarea produselor în cauză, pentru a încheia regimul de perfecţionare activă.

(3) În sensul prezentului articol, prevederile art.87 alin.(2), (3) şi (4) se aplică corespunzător. Cu toate acestea, în cazul menţionat la art.335 privind mărfurile străine, persoana care depune declaraţia de reexport este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se depune declaraţia este debitorul.

[Art.88 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 89. Datoria vamală care apare prin nerespectare

(1) În cazul mărfurilor supuse unor drepturi de import, o datorie vamală la import apare dacă nu se respectă:

a) oricare dintre obligaţiile stabilite în legislaţia vamală cu privire la introducerea mărfurilor străine pe teritoriul vamal, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulaţia, perfecţionarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv; sau

b) o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor străine sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinaţiei finale a mărfurilor, a unei scutiri sau a unei reduceri de drepturi de import; sau

c) oricare dintre obligaţiile stabilite în legislaţia vamală cu privire la destinaţia finală a mărfurilor.

(2) Datoria vamală apare:

a) fie în momentul în care nu este îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită obligaţia a cărei neîndeplinire duce la apariţia datoriei vamale;

b) fie în momentul în care se acceptă o declaraţie vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în cazul în care se constată ulterior că una dintre condiţiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinaţiei finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită.

3) În cazurile menţionate la alin.(1) lit.a) şi c), debitor este:

a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţiile respective;

b) orice persoană care cunoştea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligaţie prevăzută de legislaţia vamală nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligaţia sau care a participat la acţiunea ce a dus la neîndeplinirea obligaţiei;

c) orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligaţiile prevăzute în legislaţia vamală sau fiscală nu a fost îndeplinită.

(4) În cazurile menţionate la alin.(1) lit.b), debitor este persoana care are obligaţia de a respecta condiţiile care reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal, întocmirea declaraţiei vamale pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv sau acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinaţiei finale a mărfurilor.

(5) În cazul în care se întocmeşte o declaraţie vamală pentru unul dintre regimurile vamale menţionate la alin.(1) lit.b) şi orice informaţie solicitată în temeiul legislaţiei vamale cu referire la condiţiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizată Serviciului Vamal, ceea ce determină ca drepturile de import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat datele necesare pentru întocmirea declaraţiei vamale şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o astfel de informaţie era eronată este, de asemenea, debitor.

[Art.89 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 90. Deducerea cuantumului drepturilor de import deja plătite

(1) În cazul în care, în temeiul art.89 alin.(1), apare o datorie vamală pentru mărfuri puse în liberă circulaţie cu reducere a drepturilor de import datorită destinaţiei lor finale, cuantumul drepturilor de import plătit la punerea lor în liberă circulaţie se deduce din cuantumul drepturilor de import corespunzător datoriei vamale.

(2) Alin.(1) se aplică şi în cazul în care o datorie vamală apare pentru deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea unor asemenea mărfuri.

(3) În cazul în care, în conformitate cu art.89 alin.(1), apare o datorie vamală pentru mărfuri plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxa vamală, cuantumul taxei vamale achitate cu titlu de scutire parţială se deduce din cuantumul drepturilor de import corespunzător datoriei vamale.

[Art.90 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Datoria vamală la export

Articolul 91. Datoria vamală la export şi perfecţionare pasivă

(1) Datoria vamală la export apare prin plasarea mărfurilor supuse drepturilor de export sub regimul de export sau de perfecţionare pasivă.

(2) Datoria vamală apare în momentul acceptării declaraţiei vamale.

(3) Declarantul este debitor. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.

(4) În cazul în care o declaraţie vamală de export este întocmită pe baza unor informaţii din care rezultă că drepturile de export, în totalitate sau în parte, nu sunt percepute, persoana care a furnizat informaţiile necesare întocmirii declaraţiei şi care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că informaţiile respective sunt eronate este, de asemenea, debitor.

[Art.91 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 92. Datoria vamală care apare prin nerespectare

(1) În cazul în care mărfurile sunt supuse unor drepturi de export, o datorie vamală la export apare dacă nu se respectă:

a) oricare dintre obligaţiile stabilite în legislaţia vamală aplicabilă la ieşirea mărfurilor; sau

b) condiţiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parţială de drepturi de export.

(2) Datoria vamală la export apare:

a) în momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal fără declaraţie vamală;

b) în momentul în care mărfurile ajung la o altă destinaţie decât cea pentru care s-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parţială de drepturi de export; sau

c) în lipsa posibilităţii pentru Serviciul Vamal de a determina momentul menţionat la lit.b) – în momentul în care expiră termenul fixat pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condiţiilor ce fac posibilă această scutire.

(3) În cazul menţionat la alin.(1) lit.a), debitor este:

a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligaţia respectivă;

b) orice persoană care cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligaţia respectivă nu a fost îndeplinită şi care a acţionat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească această obligaţie;

c) orice persoană care a participat la acţiunea ce a dus la neîndeplinirea obligaţiei şi care cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că declaraţia vamală nu a fost depusă, deşi ar fi trebuit să fie depusă.

(4) În cazul menţionat la alin.(1) lit.b), debitor este persoana căreia i se cere să respecte condiţiile ce au permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal cu scutire totală sau parţială de drepturi de export.

[Art.92 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 3-a

Dispoziţii comune privind datoriile vamale

la import şi la export

Articolul 93. Prohibiţii şi restricţii

(1) Datoria vamală la import sau la export apare chiar şi în cazul în care se referă la mărfurile ce fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau de restricţie la import sau la export, indiferent de natura acestora.

(2) Prin derogare de la alin.(1), nu apare nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:

a) introducerea ilegală de semne băneşti false pe teritoriul vamal;

b) introducerea de stupefiante, de substanţe psihotrope, de precursori şi analogii acestora pe teritoriul vamal, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict de către autorităţile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau ştiinţifice.

(3) În scopul aplicării sancţiunilor prevăzute pentru încălcările vamale, se consideră că datoria vamală a apărut în cazul în care legislaţia prevede că drepturile de import sau de export ori existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancţiunilor.

 

Articolul 94. Pluralitatea de debitori

În cazul în care mai multe persoane sunt responsabile pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale, acestea răspund în mod solidar pentru achitarea cuantumului respectiv.

 

Articolul 95. Norme generale pentru calcularea cuantumului drepturilor de import sau de export

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se calculează pe baza cotelor în vigoare la data apariţiei datoriei vamale.

(2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care apare datoria vamală, acest moment este considerat ca fiind cel în care Serviciul Vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie în care a apărut o datorie vamală.

(3) Prin derogare de la alin.(2), în cazul în care informaţiile de care dispune Serviciul Vamal îi permit să constate că datoria vamală a apărut într-un moment anterior celui în care s-a ajuns la această constatare, datoria vamală este considerată a fi apărută în momentul cel mai îndepărtat în care poate fi stabilită existenţa datoriei vamale rezultate din această situaţie.

 

Articolul 96. Norme speciale pentru calcularea cuantumului drepturilor de import

(1) În cazul în care, pentru mărfurile plasate sub un regim vamal sau în depozit temporar, pe teritoriul vamal au fost suportate cheltuieli pentru depozitare sau pentru manipulări uzuale, astfel de cheltuieli sau creşterea valorii nu se iau în considerare la calcularea cuantumului drepturilor de import datorate, cu condiţia ca declarantul să furnizeze o dovadă pentru cheltuieli.

(2) Prin derogare de la alin.(1), valoarea în vamă, cantitatea, natura şi originea mărfurilor străine utilizate în aceste operaţiuni se iau în considerare pentru calcularea cuantumului drepturilor de import.

(3) În cazul în care clasificarea tarifară a mărfurilor plasate sub un anumit regim se schimbă ca urmare a executării unei manipulări uzuale pe teritoriul vamal, la cererea declarantului se aplică clasificarea tarifară iniţială a mărfurilor plasate sub regim.

(4) În cazul în care apare o datorie vamală pentru produsele prelucrate rezultate dintr-un regim de perfecţionare activă, cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii se determină, la cererea declarantului, pe baza clasificării tarifare, a valorii în vamă, a cantităţii, a naturii şi a originii mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă la momentul acceptării declaraţiei vamale privind aceste mărfuri.

(5) Atunci când apare o datorie vamală pentru produse prelucrate care rezultă din regimul de perfecţionare pasivă sau pentru produse de înlocuire, astfel cum sunt menţionate la art.331 alin.(1), cuantumul drepturilor de import se calculează pe baza costului operaţiunii de prelucrare executate în afara teritoriului vamal.

(6) În cazul în care legislaţia vamală prevede un tratament tarifar favorabil, o scutire totală sau parţială de drepturi de import sau de export în temeiul art.53 alin.(3) lit.d)–f), un astfel de tratament tarifar favorabil, o astfel de scutire se aplică în cazul în care apare o datorie vamală, cu condiţia ca nerespectarea obligaţiilor care a dus la apariţia datoriei vamale să nu constituie o tentativă de încălcare a legislaţiei vamale.

 

Articolul 97. Locul apariţiei datoriei vamale

(1) Datoria vamală apare în locul unde este depusă declaraţia vamală sau declaraţia de reexport menţionată la art.87, 88 şi 91.

(2) În toate celelalte cazuri, datoria vamală apare în locul unde se produc faptele care au cauzat apariţia acestei datorii.

(3) În cazul în care nu este posibilă determinarea acestui loc, datoria vamală apare în locul unde Serviciul Vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie în care apare o datorie vamală.

(4) În cazul în care mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător, iar locul unde apare datoria vamală nu poate fi stabilit în conformitate cu alin.(2) şi (3), într-un anumit termen, datoria vamală apare în locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul vamal în cauză, fie introduse pe teritoriul vamal sub regimul respectiv, fie unde erau depozitate temporar.

(5) În cazul în care informaţiile de care dispune îi permit Serviciului Vamal să constate că apariţia datoriei vamale s-a putut produce în mai multe locuri, se consideră că respectiva datorie vamală a apărut în locul în care a apărut iniţial.

[Art.97 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

GARANŢIA PENTRU O DATORIE VAMALĂ

EXISTENTĂ SAU POTENŢIALĂ

Articolul 98. Dispoziţii generale

(1) În cazul în care nu există dispoziţii contrare, prezentul capitol defineşte normele aplicabile garanţiilor pentru datoriile vamale existente şi datoriile vamale susceptibile de a apărea.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal solicită constituirea unei garanţii, această garanţie este furnizată de către debitor sau de către persoana care poate deveni debitor. Serviciul Vamal poate accepta ca garanţia să fie constituită de o altă persoană decât cea de la care este solicitată.

(3) Fără a aduce atingere art.106, Serviciul Vamal solicită constituirea unei singure garanţii pentru mărfuri distincte.

(4) În cazul în care garanţia nu a fost eliberată, aceasta poate fi utilizată, în limitele cuantumului garantat, pentru a se recupera cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit ca urmare a controalelor efectuate ulterior acordării liberului de vamă pentru mărfurile respective.

(5) În baza unei cereri depuse de persoana menţionată la alin.(2) din prezentul articol, Serviciul Vamal, conform art.104 alin.(1)–(3), autorizează ca o garanţie globală să fie constituită pentru acoperirea cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în legătură cu două sau mai multe operaţiuni, declaraţii sau regimuri vamale.

(6) Serviciul Vamal monitorizează garanţia.

(7) Nu se solicită nicio garanţie de la autorităţile publice centrale şi locale pentru activităţile sau operaţiunile legate de import sau export îndeplinite în calitate de autorităţi publice.

(8) Nu se solicită nicio garanţie în oricare dintre următoarele situaţii:

1) în cazul transportului mărfurilor prin instalaţii de transport fixe;

2) pentru mărfurile care sunt plasate sub regimul de admitere temporară în următoarele cazuri:

a) în cazul în care declaraţia vamală poate fi făcută verbal sau prin orice altă acţiune stabilită;

b) în cazul echipamentelor utilizate în traficul internaţional de către companiile aeriene, navale sau feroviare sau de către furnizorul de serviciul poştal universal, cu condiţia ca echipamentele respective să fie identificate printr-un marcaj distinct;

c) în cazul ambalajelor importate goale, atunci când acestea poartă marcaje rezistente la ştergere şi care nu pot fi înlăturate;

d) în cazul în care titularul anterior al autorizaţiei de admitere temporară a declarat mărfurile pentru regimul de admitere temporară, iar mărfurile respective sunt ulterior plasate sub regimul de admitere temporară pentru acelaşi scop.

 

[Alin.(9)-(10) art.98 abrogate prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

(11) Garanţia constituită pentru o declaraţie vamală se aplică cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în legătură cu toate mărfurile care fac obiectul acestei declaraţii sau sunt puse în liberă circulaţie pe baza acestei declaraţii, indiferent dacă această declaraţie este sau nu corectă.

(12) Serviciul Vamal poate renunţa la constituirea unei garanţii în cazul în care cuantumul drepturilor de import necesare a fi garantate nu depăşeşte limita neimpozabilă pentru declaraţii prevăzută de prezentul cod.

[Art.98 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 99. Garanţia obligatorie

(1) În cazul în care constituirea unei garanţii este obligatorie, Serviciul Vamal stabileşte cuantumul acestei garanţii la un nivel egal cu cuantumul exact al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale, dacă acest cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanţia este solicitată.

(2) În cazul în care nu este posibilă determinarea cuantumului exact, garanţia corespunde cuantumului cel mai ridicat, estimat de către Serviciul Vamal, al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale, existente sau potenţiale.

(3) Fără a aduce atingere art.104, în cazul unei garanţii globale constituite pentru cuantumul drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale care variază în timp, cuantumul acestei garanţii se fixează la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale.

 

Articolul 100. Garanţia facultativă

Dacă constituirea unei garanţii este facultativă, aceasta este în orice caz solicitată de Serviciul Vamal în măsura în care acesta consideră că este posibil ca cuantumul drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale să nu fie plătit în termenele prevăzute. Cuantumul garanţiei este stabilit de către Serviciul Vamal astfel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la art.99.

 

Articolul 101. Constituirea unei garanţii

(1) Garanţia poate fi constituită în una dintre următoarele forme:

a) prin depunerea mijloacelor băneşti în numerar sau prin virament la contul trezorerial de garanţii, efectuat în moneda naţională;

b) prin angajamentul unui garant;

c) prin depunerea unui depozit în numerar în moneda naţională, în euro sau în dolari SUA, în cazul tranzitului extern.

(2) În cazul în care o garanţie este constituită prin depunerea mijloacelor băneşti în numerar sau prin virament la contul trezorerial de garanţii, Serviciul Vamal nu are obligaţia plăţii unei dobânzi aferente acestei garanţii.

 

Articolul 102. Alegerea garanţiei

(1) Persoana căreia i se solicită furnizarea garanţiei alege dintre formele de garanţie prevăzute la art.101 alin.(1).

(2) Serviciul Vamal refuză acceptarea formei de garanţie alese în cazul în care aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal în cauză.

(3) Serviciul Vamal solicită ca forma de garanţie aleasă să fie menţinută pe o perioadă determinată.

 

Articolul 103. Garantul

(1) Garantul menţionat la art.101 alin.(1) lit.b) este o persoană terţă stabilită pe teritoriul vamal. Garantul este aprobat de către Serviciul Vamal, cu excepţia cazului în care garantul este o bancă.

(2) Garantul se angajează în scris să plătească cuantumul garantat al drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale.

(3) Serviciul Vamal refuză aprobarea garantului sau a tipului de garanţie propus în cazul în care consideră că sau garantul, sau tipul de garanţie nu prezintă siguranţa că plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale se va face în termenele prevăzute.

(4) Serviciul Vamal poate revoca aprobarea angajamentului garantului. Revocarea aprobării garantului sau a angajamentului garantului intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care decizia de revocare este primită sau este considerată a fi primită de către garant.

(5) Garantul îşi poate anula angajamentul. Anularea angajamentului de către garant intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care garantul notifică Serviciul Vamal despre aceasta.

(6) Anularea/revocarea angajamentului garantului nu afectează mărfurile care, la momentul în care anularea/revocarea produce efecte, erau deja plasate şi încă se află sub un regim vamal sau în depozitare temporară în temeiul angajamentului anulat/revocat.

[Art.103 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

[Art.103 completat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 104. Garanţia globală

(1) Autorizaţia menţionată la art.98 alin.(5) se acordă numai persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) nu au avut o încălcare gravă sau repetată a legislaţiei vamale şi/sau fiscale, constatată conform procedurii legale, nici infracţiuni constatate în temeiul unei hotărâri definitive a instanţei de judecată;

c) folosesc în mod regulat regimurile vamale în cauză sau utilizează spaţiile de depozitare temporară, sau îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.42.

(2) În cazul în care urmează să se constituie o garanţie globală pentru datoriile vamale care pot apărea, un operator economic poate fi autorizat:

a) să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus la 50% din suma de referinţă în conformitate cu art.99, cu condiţia să îndeplinească criteriile prevăzute la art.40 şi art.41 alin.(1) lit.a) şi f);

b) să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus la 30% din suma de referinţă conform art.99, cu condiţia să îndeplinească criteriile prevăzute la art.40 şi art.41 alin.(1) lit.a), f) şi i);

c) să utilizeze o exonerare de garanţie, cu condiţia să îndeplinească criteriile prevăzute la art.40 şi art.41 alin.(1), cu excepţia lit.b), d) şi k).

(3) În cazul în care urmează să se acorde o garanţie globală pentru datoriile vamale care au fost contractate, titularul AEOC este autorizat, la cerere, să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus la 30% din suma stabilită conform art.99.

(4) La verificarea capacităţii financiare suficiente a solicitantului pentru acordarea unei autorizaţii de utilizare a unei garanţii globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanţie în conformitate cu art.40 alin.(1) lit.c), Serviciul Vamal ţine cont de capacitatea solicitantului de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a datoriilor vamale care ar putea apărea şi nu sunt acoperite de această garanţie.

(5) Atunci când condiţia privind capacitatea financiară suficientă a fost deja evaluată ca modalitate de aplicare a criteriului menţionat la art.40, Serviciul Vamal verifică doar dacă situaţia financiară a solicitantului justifică acordarea unei autorizaţii de utilizare a unei garanţii globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanţie.

(6) Garanţia globală cu un cuantum redus sau exonerarea de garanţie menţionată la alin.(2) echivalează cu constituirea unei garanţii.

[Art.104 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 105. Interdicţiile temporare privind utilizarea garanţiilor globale

(1) În contextul regimurilor speciale sau al depozitării temporare, Guvernul, la cererea Serviciului Vamal, poate decide interzicerea temporară a recurgerii la oricare dintre următoarele:

a) garanţia globală cu un cuantum redus sau exonerarea de garanţie prevăzute la art.104 alin.(2);

b) garanţia globală menţionată la art.104 pentru mărfurile identificate ca obiect al unor fraude, în sensul prevăzut la art.39 alin.(2) pct.3).

(2) Dacă se aplică alin.(1) lit.a) sau b) din prezentul articol, recurgerea la garanţia globală cu un cuantum redus sau la exonerarea de garanţie, precum şi la garanţia globală menţionată la art.104, poate fi autorizată în cazul în care persoana în cauză îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

a) persoana poate demonstra că, în cadrul operaţiunilor pe care le-a angajat în cursul celor 2 ani care au precedat decizia menţionată la alin.(1), pentru mărfurile în cauză nu a apărut nicio datorie vamală;

b) persoana respectivă poate demonstra că, în cazul în care au apărut datorii vamale în cursul celor 2 ani care au precedat decizia menţionată la alin.(1), acestea au fost plătite integral de debitor, de debitori sau de garant în termenul prevăzut.

(3) Pentru a obţine autorizaţia de utilizare a unei garanţii globale interzise temporar, persoana în cauză trebuie, de asemenea, să îndeplinească condiţiile prevăzute la art.40 şi 41.

[Art.105 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

[Art.105 completat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 106. Garanţii suplimentare sau de înlocuire

În cazul în care Serviciul Vamal constată că garanţia furnizată nu asigură sau nu mai asigură în mod cert ori complet plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale în termenele prevăzute, acesta solicită uneia dintre persoanele menţionate la art.98 alin.(2) fie furnizarea unei garanţii suplimentare, fie înlocuirea garanţiei iniţiale cu o nouă garanţie, la alegerea persoanelor respective.

 

Articolul 107. Eliberarea garanţiei

(1) Serviciul Vamal eliberează garanţia imediat după ce datoria vamală pentru care a fost constituită încetează sau nu mai este susceptibilă de a apărea.

(2) În cazul în care datoria vamală încetează parţial sau este susceptibilă de a apărea numai pentru o parte a cuantumului care a fost garantat, garanţia constituită se eliberează, la cererea persoanei în cauză, într-o proporţie corespunzătoare, cu excepţia cazului în care cuantumul în cauză nu justifică o asemenea acţiune.

 

Articolul 107¹. Prevederi specifice privind eliberarea obligaţiilor garantului în cadrul regimului de tranzit

(1) În cazul în care regimul de tranzit nu a fost încheiat, garantul este notificat, în termen de 9 luni de la termenul stabilit pentru prezentarea mărfurilor la postul vamal de destinaţie, că regimul nu a fost încheiat.

(2) În cazul în care regimul de tranzit nu a fost încheiat, garantul este notificat, în termen de 3 ani de la data acceptării declaraţiei de tranzit, că este sau ar putea fi obligat să plătească creanţa de care este pasibil pentru operaţiunea de tranzit în cauză.

(3) Garantul este eliberat de obligaţiile sale dacă oricare dintre termenele prevăzute la alin.(1) şi (2) nu a fost respectat.

(4) Dacă a fost emisă oricare dintre notificările prevăzute la alin.(1) şi (2), garantului i se aduce la cunoştinţă recuperarea creanţei sau încheierea procedurii.

[Art.107¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

DETERMINAREA, PLATA, RAMBURSAREA ŞI REMITEREA CUANTUMULUI

DREPTURILOR DE IMPORT SAU DE EXPORT

 

Secţiunea 1

Determinarea cuantumului drepturilor de import şi de export, notificarea

datoriei vamale şi înscrierea în fişa de evidenţă

[Denumirea modificată prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 108. Determinarea cuantumului drepturilor de import sau de export

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit se determină de subdiviziunea Serviciului Vamal de la locul unde a apărut sau se consideră că a apărut datoria vamală conform art.97, odată ce aceasta dispune de informaţiile necesare.

(2) Fără a aduce atingere art.356, Serviciul Vamal poate accepta cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit determinat de declarant.

 

Articolul 109. Notificarea datoriei vamale

(1) Datoria vamală se notifică debitorului, în forma prevăzută, în locul unde a apărut sau se consideră că a apărut datoria vamală conform art.97.

(2) Notificarea menţionată la alin.(1) nu se efectuează în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în aşteptarea determinării definitive a cuantumului drepturilor de import sau de export a fost impusă o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe;

b) cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit este superior celui determinat pe baza unei decizii luate conform art.32;

c) decizia iniţială de a nu notifica datoria vamală sau de a o notifica cu un cuantum al drepturilor de import sau de export inferior cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit a fost luată pe baza dispoziţiilor cu caracter general invalidate ulterior prin hotărârea unei instanţe judecătoreşti;

d) termenul de prescripţie a expirat.

(3) Serviciul Vamal poate renunţa la notificarea unei datorii vamale în următoarele cazuri:

a) datoria vamală apare prin nerespectare, în temeiul art.89 sau 92, şi cuantumul drepturilor de import sau de export în cauză este mai mic de 100 de lei;

b) datoria vamală notificată iniţial a fost cu un cuantum al drepturilor de import sau de export mai mic decât cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit, cu condiţia ca diferenţa dintre cuantumurile respective să fie mai mică de 100 de lei.

Limita de 100 de lei menţionată la lit.a) şi b) se aplică pentru fiecare acţiune de recuperare.

(4) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit este egal cu cuantumul menţionat în declaraţia vamală, acordarea de către Serviciul Vamal a liberului de vamă pentru mărfuri este echivalentă cu notificarea debitorului privind datoria vamală.

(5) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit nu este egal cu suma înscrisă în declaraţia vamală, Serviciul Vamal notifică debitorul cu privire la datoriile vamale, atunci când acesta este în măsură să determine cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit, şi ia o decizie asupra acestora.

(6) Decizia de regularizare este un document, după un model stabilit, care serveşte drept dovadă a apariţiei, a modificării şi/sau a anulării datoriei vamale, a rambursării sau a remiterii cuantumului drepturilor de import sau de export plătite ori percepute în plus şi a măsurilor de politică comercială şi care este executoriu din momentul notificării debitorului. Decizia de regularizare prevede, după caz, majorările de întârziere care ar putea apărea. Debitorul semnează decizia de regularizare chiar şi în caz de dezacord.

(7) Declaraţia vamală şi decizia de regularizare sunt titluri executorii ce se onorează de către garant fără accept, poprire şi validare, la simpla solicitare a Serviciului Vamal. În cazul în care garantul nu dă curs solicitării Serviciului Vamal în cel mai scurt termen posibil, acesta din urmă este în drept să nu accepte pe viitor instrumentele de plată sau de garantare emise de acest garant.

 

[Alin.(8) art.109 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

(9) În cazul în care notificarea datoriei vamale ar prejudicia cursul anchetelor penale, Serviciul Vamal poate amâna notificarea până în momentul în care aceasta nu mai prejudiciază cursul anchetei penale.

[Art.109 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 110. Prescrierea datoriei vamale

(1) Termenul de prescripţie pentru notificarea datoriei vamale şi a majorărilor de întârziere (penalităţilor) este de 3 ani de la data la care a apărut datoria vamală.

(2) În cazul în care datoria vamală apare ca urmare a unei fapte susceptibile de a genera un proces penal, termenul de 3 ani prevăzut la alin.(1) se prelungeşte la 10 ani.

(2¹) Termenele prevăzute la alin.(1) şi (2) se suspendă în cazul în care:

a) este introdusă o cale de atac în conformitate cu art.44. Suspendarea se aplică de la data la care este introdusă calea de atac şi este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau

b) Serviciul Vamal comunică debitorului, în conformitate cu art.15 alin.(8), motivele pentru care intenţionează să notifice datoria vamală. Suspendarea se aplică de la data comunicării şi până la sfârşitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-şi exercita dreptul la replică.

(3) În cazul în care datoria vamală este restabilită în temeiul art.119 alin.(11), termenul prevăzut la alin.(1) şi (2) din prezentul articol este considerat ca suspendat de la data la care s-a depus cererea de rambursare sau de remitere conform art.124 şi până la data la care s-a luat decizia în privinţa acestei cereri de rambursare sau de remitere.

[Art.110 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 111. Înscrierea în fişa de evidenţă

(1) Serviciul Vamal înscrie în fişa de evidenţă cuantumul drepturilor de import sau de export determinat conform art.108.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile menţionate la art.109 alin.(2) şi (3).

(3) Serviciul Vamal nu are obligaţia să înscrie în fişa de evidenţă cuantumul drepturilor de import sau de export care, în temeiul art.110, corespunde unei datorii vamale ce nu mai poate fi notificată debitorului.

(4) Procedura de înscriere în fişa de evidenţă a cuantumului drepturilor de import sau de export se stabileşte de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

[Art.111 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 112. Termenul de înscriere în fişa de evidenţă

(1) În cazul în care apare o datorie vamală ca rezultat al acceptării declaraţiei vamale a mărfurilor pentru un regim vamal, altul decât admiterea temporară cu scutire parţială de taxa vamală, sau al oricărei alte acţiuni având aceleaşi efecte juridice ca această acceptare, înscrierea în fişa de evidenţă a cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit se efectuează de către Serviciul Vamal în termen de 14 zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

(2) În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în anumite condiţii de care depinde fie determinarea cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit, fie încasarea acestuia, înscrierea în fişa de evidenţă se face în termen de 14 zile de la data la care se determină cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit sau se stabileşte obligaţia de achitare a acestor drepturi.

(3) În cazul în care datoria vamală se referă la o măsură provizorie de politică comercială care ia forma unei taxe, înscrierea în fişa de evidenţă a cuantumului drepturilor de import sau de export de plătit se efectuează în termen de două luni de la data publicării oficiale a deciziei de stabilire a măsurii definitive de politică comercială.

(4) În cazul apariţiei unei datorii vamale în alte condiţii decât cele menţionate la alin.(1) şi (2), înscrierea în fişa de evidenţă a cuantumului drepturilor de import sau de export se efectuează în termen de 14 zile de la data la care Serviciul Vamal este în măsură să determine cuantumul drepturilor de import sau de export în cauză şi să ia o decizie.

(5) Alin.(4) se aplică cuantumului drepturilor de import sau de export de recuperat sau care rămâne să fie recuperat în cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export de plătit nu a fost înscris în fişa de evidenţă în conformitate cu alin.(1)–(4) sau a fost calculat şi înscris în fişa de evidenţă la o valoare inferioară cuantumului de plătit.

(6) Termenele de înscriere în fişa de evidenţă, stabilite la alin.(1)–(4), nu se aplică în cazul unei forţe majore.

(7) Înscrierea în fişa de evidenţă poate fi amânată atât timp cât notificarea datoriei vamale nu aduce prejudicii unei anchete penale.

(8) Cuantumul drepturilor de import al căror termen de plată a fost prelungit se înscrie în fişa de evidenţă cu ziua validării declaraţiei vamale.

[Art.112 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Plata cuantumului drepturilor de import sau de export

Articolul 113. Termenele generale de plată şi amânarea termenului de plată

(1) Cuantumul drepturilor de import şi de export se plăteşte până la acordarea liberului de vamă sau în termen de 10 zile de la data notificării datoriei vamale, cu constituirea unei garanţii în cuantum deplin al drepturilor de import. În cazul menţionat la art.109 alin.(5) nu se solicită nicio garanţie. În toate aceste cazuri, majorarea de întârziere (penalitatea) pentru perioada de amânare nu se calculează.

(2) Prin derogare de la alin.(1), importatorii care deţin statutul AEO în conformitate cu art.36 dispun de dreptul de amânare a termenului de plată a cuantumului drepturilor de import pe o perioadă ce nu poate depăşi 30 de zile de la data notificării. În acest caz, acordarea liberului de vamă este condiţionată de constituirea unei garanţii, determinată conform art.104. În cazul amânării plăţii cuantumului drepturilor de import, majorarea de întârziere (penalitatea) nu se calculează.

(3) În cazul amânării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.

(4) Serviciul Vamal este în drept să modifice termenul de plată a datoriei vamale prin încheierea cu plătitorii vamali restanţieri a contractelor de eşalonare/amânare a plăţii datoriei vamale, conform procedurii stabilite în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(4¹) În cazul în care se modifică termenul de plată a datoriei vamale conform alin.(4), se percepe o dobândă la credit, în plus faţă de cuantumul drepturilor de import sau de export, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt în vigoare la data acordării prelungirii, pentru fiecare zi de prelungire a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit, se percep majorării de întârzieri (penalităţi) în conformitate cu legislaţia.

(4²) Serviciul Vamal poate renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii sau la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care, pe baza unei evaluări documentate, stabileşte că aceasta ar provoca debitorului grave dificultăţi de ordin economic sau social.

(4³) Serviciul Vamal renunţă la perceperea unei dobânzi la credit în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 100 de lei.

 

[Alin.(5) art.113 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

(6) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale duce la apariţia unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declaraţie li se acordă liberul de vamă doar dacă datoria vamală a fost achitată sau garantată.

[Alin.(7) art.113 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

[Art.113 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 114. Suspendarea termenului de plată în cazul depunerii unei cereri de remitere

(1) Termenul pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale se suspendă la depunerea unei cereri de remitere conform art.124:

a) în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul art.121 sau 122 şi condiţiile stabilite la articolul respectiv sunt îndeplinite;

b) în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul art.120 şi condiţiile stabilite la art.120 şi la art.46 alin.(2) sunt îndeplinite.

(2) În cazul în care mărfurile care fac obiectul unei cereri de remitere nu mai sunt sub supraveghere vamală la momentul depunerii cererii, se constituie o garanţie.

(3) Prin derogare de la alin.(2), Serviciul Vamal nu solicită o garanţie în cazul în care se stabileşte că, prin constituirea unei garanţii, debitorul s-ar putea afla în dificultăţi grave de ordin economic sau social.

 

Articolul 115. Suspendarea termenului de plată în cazul unor mărfuri care urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului

Serviciul Vamal suspendă termenul pentru plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător unei datorii vamale în cazul în care mărfurile se află în continuare sub supraveghere vamală şi urmează să fie confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului, iar Serviciul Vamal consideră că este probabil să se îndeplinească condiţiile pentru confiscare, distrugere sau abandonare, până la adoptarea deciziei finale privind confiscarea, distrugerea sau abandonarea acestora.

 

Articolul 116. Suspendarea termenului de plată în cazul datoriilor vamale care au apărut prin nerespectare şi există mai mulţi debitori

(1) Serviciul Vamal suspendă termenul de plată pentru persoana menţionată la art.89 alin.(3) lit.a) în ceea ce priveşte cuantumul drepturilor de import corespunzător unei datorii vamale atunci când o datorie vamală apare prin nerespectare, astfel cum se prevede la art.89, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

a) cel puţin un alt debitor a fost identificat în conformitate cu art.89 alin.(3) lit.b) sau c);

b) cuantumul drepturilor de import în cauză a fost notificat debitorului menţionat la lit.a) din prezentul alineat, în conformitate cu art.109;

c) persoana menţionată la art.89 alin.(3) lit.a) nu este considerată debitor în conformitate cu art.89 alin.(3) lit.b) sau c) şi acesteia nu i se poate atribui o fraudă sau neglijenţă evidentă.

(2) Acordarea suspendării este condiţionată de constituirea de către persoana care beneficiază de aceasta a unei garanţii pentru cuantumul drepturilor de import în cauză, cu excepţia cazului când există o garanţie care să acopere întregul cuantum al drepturilor de import sau de export în cauză şi garantul nu a fost eliberat de obligaţiile sale.

(3) Durata suspendării se limitează la un an. Cu toate acestea, acest termen poate fi prelungit de către Serviciul Vamal din motive justificate.

[Art.116 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 117. Plata datoriei vamale

(1) Plata datoriei vamale se efectuează în numerar sau prin virament, iar pentru persoanele fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plata poate fi efectuată în numerar sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar acceptate de către Serviciul Vamal.

(2) Plata poate fi efectuată de către o persoană terţă în locul debitorului.

(3) Debitorul poate în toate cazurile să achite cuantumul drepturilor de import sau de export, parţial sau integral, anterior expirării termenului dat în acest scop.

 

Articolul 118. Perceperea drepturilor de import şi de export

(1) Dacă cuantumul drepturilor de import sau de export nu este plătit în modul prevăzut la art.113, Serviciul Vamal iniţiază executarea silită a datoriei vamale conform art.127–139, inclusiv prin executarea garanţiilor.

(2) Pentru fiecare zi de întârziere a plăţii cuantumului drepturilor de import sau de export se încasează o majorare de întârziere (penalitate) în mărimea stabilită de Codul fiscal.

(3) Majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe din prima zi după expirarea termenului prelungit sau din data apariţiei acesteia şi până la data plăţii totale, după caz.

(4) Majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe la cuantumul drepturilor de import şi de export, separat pentru fiecare tip de impozit sau taxă.

(5) În cazul în care datoria vamală apare în baza art.89 sau art.92 ori în cazul în care notificarea datoriei vamale rezultă dintr-un control ulterior, majorarea de întârziere (penalitatea) se percepe în plus faţă de cuantumul drepturilor de import sau de export, de la data apariţiei datoriei vamale şi până la data notificării acesteia.

(6) Calcularea majorării de întârziere (penalităţii) după notificare şi înscrierea acesteia în fişa de evidenţă se efectuează lunar, fără emiterea unei decizii. La necesitate, notificarea debitorului privind cuantumul majorării de întârziere (penalităţii) calculate în acest sens se efectuează prin decizia de regularizare.

(7) Majorarea de întârziere (penalitatea) menţionată la alin.(6) nu se calculează în limita supraplăţii la buget, constatate în contul unic trezorerial al drepturilor de import sau de export achitate în avans. Supraplata respectivă este utilizată pentru stingerea datoriei prin compensare. Modul şi procedura de stingere prin compensare se stabilesc de Ministerul Finanţelor.

(8) Remiterea datoriei vamale atrage anularea majorării de întârziere (penalităţii) aferente acesteia.

(9) Serviciul Vamal poate renunţa la aplicarea unei majorări de întârziere (penalităţi) în cazul în care, pe baza unei evaluări documentate, stabileşte că aceasta ar provoca debitorului grave dificultăţi de ordin economic sau social.

(10) Serviciul Vamal renunţă la perceperea unei dobânzi în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 100 de lei.

(11) Neplata în termen legal a datoriei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de îndeplinire a altor formalităţi vamale de către debitorul respectiv până la stingerea datoriei vamale, în condiţiile stabilite de legislaţia vamală.

(12) Serviciul Vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea datoriei vamale de la debitor şi, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, datoria vamală se încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta pentru achitarea datoriei vamale.

[Art.118 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 3-a

Rambursarea şi remiterea

Articolul 119. Dispoziţii generale

(1) Sub rezerva condiţiilor stabilite în prezenta secţiune, cuantumul drepturilor de import sau de export se rambursează sau se remite din oricare dintre următoarele motive:

a) drepturi de import sau de export percepute în plus;

b) mărfuri defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului;

c) eroarea autorităţilor competente;

d) echitate.

(2) În cazul în care cuantumul drepturilor de import sau de export a fost achitat şi declaraţia vamală respectivă este invalidată în conformitate cu art.173, cuantumul respectiv se rambursează.

(3) Rambursarea sau remiterea este condiţionată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate Serviciului Vamal, acesta ia decizia de acordare a rambursării sau remiterii numai în cazul în care deţine dovezi că mărfurile în cauză sunt cele pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.

(4) Serviciul Vamal rambursează sau remite cuantumul drepturilor de import sau de export, menţionat la alin.(1) şi (2), atunci când acesta este egal cu cel puţin 10 lei, cu excepţia cazului în care persoana respectivă solicită rambursarea sau remiterea unui cuantum inferior.

(5) Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export se efectuează în contul stingerii datoriilor debitorului faţă de bugetul de stat, iar în lipsa datoriilor, la cererea debitorului, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul de stat sau la contul bancar al debitorului respectiv. Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export în contul stingerii datoriilor creditorilor debitorului, inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari, este interzisă.

(6) Rambursarea cuantumului drepturilor de import sau de export constatate se efectuează într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile de la intrarea în vigoare a deciziei de regularizare.

(7) În cazul în care Serviciul Vamal consideră că rambursarea sau remiterea ar trebui acordată în baza art.122, pentru cuantumul drepturilor de import sau de export ce egalează sau depăşeşte 500000 de lei ca urmare a unei erori sau a unor circumstanţe speciale, decizia de regularizare se adoptă de Serviciul Vamal.

(8) Sub rezerva normelor de competenţă în materie decizională, în cazul în care Serviciul Vamal însuşi constată că se poate rambursa sau remite un cuantum al drepturilor de import sau de export în temeiul art.120, 122 sau 123, acesta procedează din oficiu la rambursare sau la remitere.

(9) Nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o încălcare a legislaţiei vamale de către debitor.

(10) Rambursarea nu presupune plata de dobânzi de către Serviciul Vamal. Cu toate acestea, se plătesc dobânzi în cazul în care decizia de regularizare nu este pusă în aplicare în termen de 3 luni de la data la care a fost luată decizia, cu excepţia cazului în care nerespectarea termenului nu s-a produs din cauza Serviciului Vamal. În asemenea cazuri, pentru fiecare zi de întârziere se plătesc dobânzile pentru perioada cuprinsă între data la care expiră termenul de 3 luni şi data rambursării. Rata acestor dobânzi este echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt în vigoare la data acordării prelungirii, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(11) În cazul în care Serviciul Vamal a acordat din greşeală o rambursare sau o remitere, datoria vamală iniţială este restabilită în măsura în care nu s-a prescris în temeiul art.110. În asemenea cazuri, eventualele dobânzi achitate în temeiul alin.(10) al prezentului articol trebuie rambursate.

[Alin.(12) art.119 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

[Art.119 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 119¹. Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus

(1) Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în contul stingerii datoriilor debitorului faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea persoanei, – în contul viitoarelor obligaţii faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al acesteia.

(2) Se interzice restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus de către persoană, în contul stingerii datoriilor creditorilor acesteia sau a datoriilor altor debitori vamali, inclusiv ale persoanelor juridice şi fizice cesionari.

(3) Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în modul stabilit în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile.

[Art.119¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 120. Drepturile de import sau de export percepute în plus

(1) Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import sau de export în cazul în care cuantumul corespunzător datoriei vamale notificate iniţial depăşeşte cuantumul de plătit în mod legal sau datoria vamală a fost notificată debitorului cu nerespectarea modalităţilor prevăzute la art.109 alin.(2) lit.c) sau d).

(2) În cazul în care cererea de rambursare se bazează pe existenţa, în momentul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie este acceptată, a unei cote reduse sau zero a taxei vamale aplicabile în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, rambursarea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii însoţite de documentele necesare, oricare dintre următoarele condiţii să fie îndeplinită:

a) în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;

b) în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.

 

Articolul 121. Mărfurile defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului

(1) Se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import în cazul în care notificarea datoriei vamale se referă la mărfuri refuzate de către importator deoarece, în momentul acordării liberului de vamă, acestea erau defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului pe baza căruia au fost importate.

(2) Se consideră mărfuri defecte mărfurile deteriorate înaintea acordării liberului de vamă.

(3) Rambursarea sau remiterea nu se acordă în următoarele situaţii:

a) mărfurile, înainte de a fi puse în liberă circulaţie, au fost plasate sub un regim special pentru a fi testate, cu excepţia cazului în care se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea dispoziţiilor contractului nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste;

b) caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea dispoziţiilor contractului, mai ales a preţului, înainte ca mărfurile să fie plasate într-un regim vamal care presupune apariţia unei datorii vamale; sau

c) mărfurile sunt vândute de solicitant după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu dispoziţiile contractului.

(4) Prin derogare de la alin.(3), rambursarea sau remiterea se acordă dacă mărfurile nu au fost utilizate, cu excepţia cazului în care o utilizare iniţială este necesară pentru a constata defecţiunea sau neconformitatea acestora.

(5) În baza unei cereri depuse de persoana interesată, Serviciul Vamal autorizează, în locul scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasarea acestora sub regimul de perfecţionare activă, inclusiv în vederea distrugerii, sau de tranzit extern, de antrepozit vamal sau de zonă liberă.

 

Articolul 122. Eroarea autorităţilor competente

(1) În alte cazuri decât cele menţionate la art.119 alin.(2), art.120, art.121 şi art.123, un cuantum de drepturi de import sau de export se rambursează sau se remite dacă, urmare a unei erori a autorităţii competente, cuantumul datoriei vamale notificate iniţial a fost inferior cuantumului de plătit, cu condiţia că:

a) debitorul nu ar fi putut să detecteze eroarea;

b) debitorul a acţionat cu bună-credinţă.

(2) În cazul în care condiţiile prevăzute la art.120 alin.(2) nu sunt îndeplinite, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica scutirea de drepturi de import sau reducerea acestora a fost rezultatul unei erori din partea Serviciului Vamal, iar declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea scutirii de drepturi de import sau a reducerii acestora.

(3) În cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în afara teritoriului vamal, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul alin.(1) lit.a).

(4) Eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente cunoşteau sau trebuiau în mod rezonabil să cunoască faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.

(5) Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să demonstreze că, pe parcursul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus eforturi pentru a garanta că toate condiţiile privind tratamentul tarifar preferenţial au fost întrunite.

[Art.122 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 123. Echitatea

(1) În alte cazuri decât cele menţionate la art.119 alin.(2) şi la art.120–122 se procedează la rambursarea sau la remiterea cuantumului drepturilor de import sau de export, din motive de echitate, dacă datoria vamală apare în circumstanţe speciale în care debitorului nu i se poate atribui nicio fraudă sau neglijenţă evidentă.

(2) Existenţa circumstanţelor speciale menţionate la alin.(1) este stabilită dacă din circumstanţele cazului reiese clar că debitorul se află într-o situaţie excepţională în raport cu alţi operatori care desfăşoară aceeaşi activitate şi că, în absenţa unor astfel de circumstanţe, nu ar fi suferit prejudiciul cauzat de perceperea cuantumului reprezentând drepturi de import sau de export.

 

Articolul 124. Procedura pentru rambursare şi remitere

(1) Cererile de rambursare sau de remitere prezentate în conformitate cu art.119 se depun la Serviciul Vamal în termenele următoare:

a) în cazul drepturilor de import sau de export percepute în plus, al erorii Serviciului Vamal sau în cazul în care se impune aplicarea principiului echităţii – în termen de 3 ani de la data notificării datoriei vamale;

b) în cazul mărfurilor defecte sau neconforme cu dispoziţiile contractului – în termen de un an de la data notificării datoriei vamale;

c) în cazul invalidării unei declaraţii vamale – în termenul prevăzut la art.174 sau 175.

(2) Termenul menţionat la alin.(1) lit.a) şi b) este prelungit în cazul în care solicitantul face dovada că a fost împiedicat să depună o cerere în termenul stabilit ca urmare a unei forţe majore.

(3) În cazul în care Serviciul Vamal, ţinând seama de motivele invocate, nu este în măsură să acorde rambursarea sau remiterea unui cuantum al drepturilor de import sau de export, este necesar ca acesta să examineze temeinicia unei cereri de rambursare sau remitere, ţinând seama de celelalte motive de rambursare sau de remitere menţionate la art.119.

(4) În cazul în care se exercită o cale de atac conform art.44, termenele menţionate la alin.(1) din prezentul articol sunt suspendate din momentul depunerii cererii prealabile până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii instanţei de judecată.

(5) Cuantumul drepturilor de import sau de export care nu au făcut obiectul unei cereri de rambursare sau remitere în termenele prevăzute în prezentul articol se transferă la bugetul de stat.

(6) În cazul în care drepturile de import sau de export urmează a fi rambursate sau remise din cauza unei erori comise de autoritatea competentă sau o autoritate echivalentă, decizia de rambursare sau de remitere este aprobată de Serviciul Vamal.

[Art.124 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul IV

STINGEREA UNEI DATORII VAMALE

Articolul 125. Stingerea

(1) Prezentul capitol se aplică datoriei vamale, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi sancţiunilor materiale aplicate conform prevederilor prezentului cod.

(2) Datoria vamală la import sau la export se stinge în următoarele cazuri:

1) datoria vamală nu mai poate fi notificată debitorului în conformitate cu art.110;

2) plata cuantumului drepturilor de import sau de export a fost efectuată;

3) sub rezerva alin.(6), cuantumul a fost remis;

4) declaraţia vamală în privinţa mărfurilor declarate pentru un regim vamal care comportă obligaţia plăţii drepturilor de import sau de export este invalidată;

5) mărfurile supuse drepturilor de import sau de export sunt reţinute şi simultan sau ulterior confiscate;

6) mărfurile supuse drepturilor de import sau de export sunt distruse sub supraveghere vamală sau abandonate în favoarea statului;

7) dispariţia mărfurilor sau neîndeplinirea obligaţiilor care decurg din legislaţia vamală rezultă din distrugerea totală ori din pierderea iremediabilă a acestora ca rezultat al naturii mărfurilor sau al unei forţe majore. În sensul prezentului punct, mărfurile sunt considerate a fi pierdute în mod iremediabil în cazul în care au devenit inutilizabile de către orice persoană;

7¹) datoria vamală a apărut în temeiul art.89 sau al art.92 şi sunt întrunite condiţiile de mai jos:

a) nerespectarea care a dus la apariţia datoriei vamale nu a avut consecinţe semnificative asupra funcţionării corecte a regimului declarat şi nu constituie o tentativă de fraudă;

b) toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior;

 

[Pct.8) alin.(2) art.125 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

9) mărfurile puse în liberă circulaţie cu scutire de drepturi de import sau cu reducerea acestora datorită destinaţiei lor finale au fost exportate cu permisiunea Serviciului Vamal;

10) datoria vamală aferentă taxei vamale a apărut în temeiul art.88 şi formalităţile îndeplinite pentru a permite obţinerea tratamentului tarifar preferenţial menţionat în articolul respectiv sunt anulate;

11) sub rezerva alin.(6) din prezentul articol, datoria vamală a apărut în temeiul art.89 şi Serviciului Vamal i se furnizează dovada că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate şi au fost scoase în afara teritoriului vamal;

12) termenul de 6 ani calculat din data notificării datoriei vamale a expirat;

13) prin scădere în cazul plătitorului vamal persoană juridică în urma încetării activităţii lui prin lichidare pe cale judiciară.

(2¹) Datoria vamală poate fi stinsă prin compensare, la iniţiativa organului vamal (fără acordul debitorului) şi/sau la cererea debitorului, prin trecerea în contul datoriei a sumelor plătite şi înregistrate la contul drepturilor de import sau de export ori la contul de garanţii, după caz. Modul şi procedura de stingere prin compensare se stabilesc de Ministerul Finanţelor.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) pct.5), datoria vamală este totuşi considerată, în sensul sancţiunilor aplicabile infracţiunilor vamale, ca nefiind stinsă atunci când legislaţia prevede că drepturile de import sau de export ori existenţa unei datorii vamale servesc drept bază pentru stabilirea sancţiunilor.

(4) În cazul în care, conform alin.(2) pct.7), o datorie vamală se stinge în privinţa unor mărfuri puse în liberă circulaţie cu scutire de drepturi de import sau cu reducerea acestora datorită destinaţiei lor finale, deşeurile şi resturile rezultate din distrugerea acestora sunt considerate drept mărfuri străine.

(5) Dispoziţiile în vigoare referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă ca rezultat al naturii mărfurilor se aplică în cazul în care persoana în cauză nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.

(6) În cazul în care mai multe persoane sunt supuse plăţii cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale şi se acordă o remitere, datoria vamală se stinge numai pentru persoana sau persoanele pentru care remiterea a fost acordată.

(7) În cazul menţionat la alin.(2) pct.11), datoria vamală nu este stinsă în privinţa oricărei persoane care a comis o tentativă de fraudă.

(8) În cazul în care datoria vamală apare în temeiul art.89, aceasta se stinge în privinţa persoanei al cărei comportament nu a implicat nicio tentativă de fraudă şi care a contribuit la lupta împotriva fraudei.

[Art.125 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

[Art.125 completat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 126. Situaţiile de nerespectare fără efect semnificativ asupra funcţionării corecte a unui regim vamal

Următoarele situaţii sunt considerate drept nerespectare fără efect semnificativ asupra funcţionării corecte a unui regim vamal:

a) depăşirea unui termen cu o perioadă de timp care nu este mai lungă decât prelungirea termenului care ar fi fost acordată în cazul în care ar fi fost solicitată;

b) apariţia unei datorii vamale în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor plasate anterior sub un regim special sau în depozitare temporară în conformitate cu art.89 alin.(1) lit.a) sau b);

c) comiterea unei erori referitoare la informaţiile din declaraţia vamală de încheiere a regimului sau a depozitării temporare, cu condiţia ca eroarea să nu aibă niciun impact asupra încheierii regimului sau a încheierii depozitării temporare – în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit şi de zonă liberă sau aflate în depozitare temporară;

d) apariţia unei datorii vamale în conformitate cu art.89 alin.(1) lit.a), cu condiţia ca persoana în cauză să informeze Serviciul Vamal cu privire la neconformitate fie înainte ca datoria vamală să fie notificată, fie înainte ca Serviciul Vamal să fi informat persoana respectivă că intenţionează să efectueze un control.

 

Capitolul V

EXECUTAREA SILITĂ A DATORIEI VAMALE, A MAJORĂRILOR DE ÎNTÂRZIERE

(PENALITĂŢILOR) ŞI A SANCŢIUNILOR MATERIALE

Articolul 127. Domeniul de aplicare şi condiţiile declanşării executării silite

(1) Prezentul capitol se aplică datoriei vamale, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi sancţiunilor materiale aplicate conform prevederilor prezentului cod.

(2) Termenul de prescripţie pentru executarea silită a datoriei vamale, a majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi a sancţiunilor materiale este de 6 ani de la constatarea acestora.

(3) Executarea silită a datoriei vamale se declanşează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există o datorie vamală ajunsă la scadenţă, în baza unui act cu valoare executorie, inclusiv al instanţei de judecată;

b) debitorului nu i-a fost intentată o procedură de insolvabilitate prin care să i se aplice suspendarea executării datoriilor debitoare;

c) nu au expirat termenele de prescripţie stabilite în prezentul cod.

 

Articolul 128. Modalităţi de executare silită a datoriei vamale

(1) Executarea silită a datoriei vamale se efectuează prin:

a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale debitorului sau garantului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);

b) ridicare de la debitor a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;

c) urmărire a bunurilor debitorului, cu excepţia celor menţionate la lit.a) şi b);

d) urmărire a datoriilor debitoare ale debitorului prin modalităţile prevăzute la lit.a) şi b).

(2) Urmărirea bunurilor se face prin aplicarea de interdicţii şi/sau prin sechestrare.

(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, datoria vamală a debitorului nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Vamal are dreptul să iniţieze procedura de insolvabilitate.

[Art.128 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 129. Autoritatea abilitată cu executarea silită a datoriei vamale

(1) Executarea silită a datoriei vamale se efectuează de către Serviciul Vamal.

(2) Serviciul Vamal colaborează cu organele de drept, cu alte autorităţi şi cu persoane juridice, care sunt obligate să-i acorde informaţii pentru executarea silită a datoriei vamale.

 

Articolul 130. Reguli generale de executare silită a datoriei vamale

(1) Executarea silită a datoriei vamale se face în orele de program (08:00 – 17:00). Executarea silită a datoriei vamale în afara orelor de program se admite în cazul în care debitorul acesteia se eschivează de la ea.

(2) Dacă debitorul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, Serviciul Vamal solicită intervenţia autorităţilor publice competente.

(3) În cazul în care debitorul a fost trecut, complet sau parţial, la evidenţa altei subdiviziuni a Serviciului Vamal, dosarul lui şi decizia de executare silită a datoriei vamale se remit respectivei subdiviziuni în vederea continuării procedurii.

(4) Dacă bunurile sau datornicii debitorului se află în diferite unităţi administrativ-teritoriale, executarea silită a datoriei vamale o efectuează subdiviziunea Serviciului Vamal de la locul de evidenţă a debitorului şi, după caz, cu participarea funcţionarului vamal din cadrul subdiviziunii de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului.

(5) Serviciul Vamal este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a datoriei vamale. Executarea silită a datoriei vamale în modul prevăzut la art.128 se face în temeiul unei decizii, emisă pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Vamal, care are valoare de document executoriu.

(6) În cazul în care are la bază un acord internaţional la care Republica Moldova este parte, executarea silită se face conform procedurii stabilite de prezentul cod.

 

Articolul 131. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale debitorului

(1) Din momentul când datoria vamală ajunge la scadenţă sau începând cu ziua următoare celei în care a apărut datoria vamală ori în care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Vamal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), a conturilor de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale debitorului, dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Vamal le cunoaşte. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în moneda naţională. La executarea ordinului incaso emis în moneda naţională înaintat la contul în valută străină al debitorului, banca efectuează operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naţionale aplicând cursul valutar stabilit de ea, cu transferarea mijloacelor băneşti la bugetul de stat în aceeaşi zi.

(2) În cazul în care debitorul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, banca este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al Serviciului Vamal în decursul a 24 de ore din momentul în care a fost primit.

(3) În cazul în care în ziua sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului au fost înaintate alte documente executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi cont/conturi bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi nu sunt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit de către bancă în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent pentru încasarea şi distribuirea mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite de Codul de executare. În aceeaşi zi, banca informează în scris şi/sau prin alte metode legale Serviciul Vamal despre existenţa altor ordine incaso şi/sau documente executorii şi despre transmiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.

(4) În cazul în care debitorul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total sau parţial, datoria vamală şi nu există situaţiile prevăzute la alin.(3), banca remite Serviciului Vamal, în termen de 3 ore după termenul stabilit de alin.(2), informaţia privind imposibilitatea executării ordinului incaso. În cazul suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea datoriei vamale, banca informează imediat Serviciul Vamal despre înscrierea în contul debitorului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabileşte de Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.

(5) Pentru situaţiile reglementate la alin.(3) al prezentului articol se vor aplica prin analogie dispoziţiile art.92 din Codul de executare nr.443/2004.

[Art.131 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 131¹. Cerere către garant de îndeplinire a obligaţiilor debitorului

(1) Serviciul Vamal are dreptul de a cere garantului să îndeplinească obligaţiile debitorului în cazul în care banca (sucursala acesteia) transmite Serviciului Vamal informaţii că un ordin de încasare din conturile bancare ale debitorului nu poate fi executat sau în cazul în care Serviciul Vamal nu este în măsură să aplice prevederile art.131 şi plata datoriei vamale este asigurată printr-o garanţie.

(2) Serviciul Vamal depune o cerere către garant pentru îndeplinirea obligaţiilor debitorului în termen de 30 de zile. Forma cererii se stabileşte de către Serviciul Vamal.

(3) În cazul în care debitorul (sau o altă persoană care acţionează în numele lui) achită drepturile de import recuperabile (sau o parte a acestora), Serviciul Vamal emite un ordin fie de anulare a creanţei, fie de ajustare a unei cereri pentru un cuantum mai mic al drepturilor de import, imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la primirea datelor referitoare la achitarea drepturilor de import (sau o parte a acestora). Un ordin de anulare a creanţei sau de ajustare a acesteia pentru un cuantum mai mic al drepturilor de import se transmite garantului imediat, dar nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare după întocmirea acestuia.

[Art.131¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 131². Încasarea mijloacelor financiare din conturile bancare ale garantului

(1) În cazul în care garantul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în cerere sau îşi îndeplineşte parţial obligaţiile în termenul stabilit la art.131¹ alin.(2), Serviciul Vamal este în drept să încaseze mijloacele financiare din conturile bancare ale garantului, aplicând în acest sens prevederile art.131. Recuperarea din conturile bancare ale garantului începe nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la art.131¹ alin.(2).

(2) În cazul în care debitorul (sau o altă persoană care acţionează în numele lui) plăteşte taxele recuperabile (sau o parte din acestea), Serviciul Vamal anulează recuperarea din conturile bancare ale garantului sau ajustează ordinele de încasare la o sumă mai mică, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la primirea datelor referitoare la plata drepturilor de import (sau a unei părţi a acestora).

[Art.131² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 132. Ridicarea de la debitor a mijloacelor băneşti în numerar

(1) Executarea silită a datoriei vamale prin ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată debitorului.

(2) Pentru ridicarea de la debitor a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul vamal controlează sediul şi încăperile în care debitorul păstrează numerarul.

(3) Deschiderea fără consimţământul debitorului (reprezentantului acestuia) sau în lipsa acestuia a sediului şi a încăperilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi. Până la sosirea acestora din urmă, funcţionarul vamal sigilează sediul şi încăperile.

(4) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii sediului şi a încăperilor fără consimţământul debitorului (reprezentantului acestuia) este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat debitorului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.

(5) Funcţionarul vamal predă mijloacele băneşti ridicate băncii, care este obligată să le primească şi să le transfere la contul trezorerial de încasări. Valuta străină se predă băncii contra lei la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor la contul respectiv. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară internă) se păstrează la bancă până la posibila comercializare.

(6) Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la bancă în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei Serviciului Vamal pentru ca aceasta să le transmită băncii în următoarea zi lucrătoare.

 

Articolul 133. Reguli generale de sechestrare a bunurilor

(1) Îndeplinirea deciziei Serviciului Vamal de sechestrare a bunurilor debitorului se efectuează, dacă legislaţia nu prevede altfel, în prezenţa debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care debitorul este persoană fizică care nu este subiect al activităţii de întreprinzător – în prezenţa acestuia sau a unui membru al familiei lui cu capacitate deplină de exerciţiu.

(2) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţământul sau în absenţa lor. Deschiderea fără consimţământul debitorului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea lor se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.

(3) Dacă bunurile debitorului se află la domiciliul sau la reşedinţa lui ori a altor persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimţământul debitorului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa.

(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul vamal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, Serviciul Vamal va intenta o acţiune în justiţie.

(5) Dacă debitorul nu şi-a stins datoria vamală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 de zile lucrătoare din data sechestrării, Serviciul Vamal comercializează bunurile conform prevederilor prezentului cod. În cazul în care acţiunile Serviciului Vamal sunt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se suspendă până la soluţionarea cauzei.

[Art.133 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 134. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a datoriei vamale

(1) În temeiul deciziei Serviciului Vamal privind executarea silită a datoriei vamale sunt supuse sechestrării toate bunurile proprietate a debitorului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor enumerate la alin.(6).

(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul deciziei Serviciului Vamal este efectuată de funcţionarul vamal.

(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere li se remite o copie de pe decizia privind executarea silită a datoriei vamale şi li se aduce la cunoştinţă în scris ce drepturi şi obligaţii au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

(4) Debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sunt datori să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date altor persoane la păstrare sau în folosinţă, precum şi documentele confirmative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor, şi să comunice în scris:

a) informaţii despre bunurile care nu aparţin debitorului şi despre proprietarii acestora;

b) informaţii despre bunurile care aparţin debitorului şi care au fost date altor persoane la păstrare sau în folosinţă;

c) informaţii despre bunurile gajate;

d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.

(5) Pentru depistarea bunurilor debitorului, funcţionarul vamal este în drept să cerceteze locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi al reşedinţei – cu acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărârii instanţei judecătoreşti.

(6) Nu pot fi sechestrate următoarele bunuri:

a) produsele agricole perisabile, conform unei liste prevăzute în actele normative;

b) bunurile gajate sau ipotecate până la momentul sechestrării;

c) bunurile personale ale persoanei fizice, care, conform Codului de executare, nu pot fi urmărite;

d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;

e) alte bunuri care, conform legislaţiei, nu pot fi urmărite.

(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea datoriei vamale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit până la sau la data comercializării acestora, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

(8) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor de bilanţ, în conformitate cu datele contabilităţii debitorului. În cazul când persoanele, conform legislaţiei, nu ţin contabilitatea şi când debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul vamal conform procedurilor de evaluare stabilite de legislaţie, luând în considerare starea lor tehnică şi alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile mobiliare sunt sechestrate la valoarea lor nominală. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.

(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul vamal întocmeşte, în două exemplare, după un model aprobat de Serviciul Vamal, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru.

(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele de identificare individuală şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul, emitentul, valoarea nominală şi alte date cunoscute la momentul sechestrării.

(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat de Serviciul Vamal şi se semnează de participanţii la sechestru. Exemplarul al doilea se înmânează debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.

(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la debitor sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite transmiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit debitorului, care este obligat să le primească. La decizia funcţionarului vamal, bunurile pot fi transmise spre păstrare altor persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale sunt depuse spre păstrare la bancă de către funcţionarul vamal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sunt debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, ori persoana căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.

(13) Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 de zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, debitorul nu va plăti datoria vamală, bunurile sechestrate vor fi comercializate în conformitate cu prezentul cod şi alte acte normative.

(14) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul vamal notează în dreptul numelui acestuia: „A refuzat să semneze”. Nota refuzului se confirmă prin semnătura a doi martori asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul vamal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat debitorului în aceeaşi zi în care a fost semnat actul de sechestru sau în ziua următoare.

(15) Dacă debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sunt prezenţi la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a doi martori asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat debitorului în 24 de ore.

(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, Serviciul Vamal va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia de pe actul de sechestru entităţii care ţine evidenţa lor. Aceasta va consemna în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare, imediat după primirea copiei. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul Serviciului Vamal, nicio operaţiune cu valorile mobiliare sechestrate.

(17) În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, Serviciul Vamal va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, Agenţiei Servicii Publice copia de pe actul de sechestru şi decizia de executare silită a datoriei vamale pentru notarea aplicării sechestrului.

(18) Dacă debitorul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, pot fi sechestrate, funcţionarul vamal întocmeşte un act de carenţă (imposibilitatea executării).

[Art.134 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 135. Sechestrarea bunurilor debitorului aflate la alte persoane

(1) Bunurile debitorului aflate la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de locaţiune, de păstrare, a altor tipuri de contracte se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune debitorul, referitoare la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre datoria ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul Serviciului Vamal. Bunurile, după caz, sunt examinate la locul aflării lor.

(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile debitorului sunt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre datoria ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul Serviciului Vamal. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul vamal şi de deţinătorul bunurilor sau reprezentantul acestuia.

(3) După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul vamal o va verifica după documentele contabile ale debitorului. După identificarea bunurilor se va întocmi un act de sechestru.

(4) Ridicarea bunurilor sechestrate şi comercializarea acestora se efectuează în conformitate cu prezentul cod şi alte acte normative.

 

Articolul 136. Ridicarea sechestrului

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:

a) stingerii, totale sau parţiale, a datoriei vamale şi al recuperării de către Serviciul Vamal a cheltuielilor de executare silită;

b) stingerii, totale sau parţiale, a datoriei vamale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;

c) necesităţii sechestrării altor bunuri în vederea urgentării plăţii restanţelor;

d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;

e) imposibilităţii comercializării bunurilor;

f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plângerea, dacă se încalcă procedura de sechestrare;

g) încheierii cu Serviciul Vamal a contractului privind modificarea termenului de stingere a datoriei vamale în modul stabilit de Codul fiscal, cu recuperarea, până la semnarea contractului, a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;

h) emiterii unei încheieri/hotărâri definitive a instanţei de judecată.

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, Serviciul Vamal le restituie debitorului, dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de Codul fiscal, acestea nu se restituie.

(3) În cazul stingerii parţiale a datoriei vamale, Serviciul Vamal dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi aplică imediat sechestru pe bunurile debitorului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea datoriei vamale existente şi compensarea cheltuielilor de executare silită suportate, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor.

 

Articolul 137. Urmărirea datoriei debitoare

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane stabilite pe teritoriul vamal se face în baza listei datornicilor prezentate de debitor sau a altor informaţii de care dispune Serviciul Vamal. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane care nu sunt stabilite pe teritoriul vamal, precum şi de la datornicii autohtoni în beneficiul debitorului străin.

(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci când însuşi datornicul are o datorie vamală.

(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, debitorul este obligat să prezinte Serviciului Vamal lista datornicilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea Serviciului Vamal, datele din listă sunt confirmate documentar.

(4) În baza datelor furnizate de debitor, Serviciul Vamal verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă debitorul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata datoriilor este confirmat, Serviciul Vamal, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, remite datornicului somaţia că, la data primirii acesteia, asupra sumelor pe care el le datorează debitorului s-a aplicat sechestru în cuantumul datoriei vamale a acestuia şi că datornicul este obligat să stingă datoria vamală.

(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a debitorului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele corespunzătoare.

(6) Dacă suma datoriei debitoare a debitorului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la data primirii somaţiei, Serviciului Vamal nu i s-a răspuns, acesta are dreptul să aplice datornicului, în mod corespunzător, modalităţile de executare silită a datoriei vamale enumerate la art.128 şi să emită dispoziţia de suspendare a operaţiunilor din conturile de plăţi conform art.118 alin.(10).

 

Articolul 138. Imposibilitatea executării silite a datoriei vamale

(1) Executarea silită a datoriei vamale se consideră imposibilă dacă:

a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;

b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;

c) persoana fizică care nu este subiect al activităţii de întreprinzător nu posedă bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;

d) persoana fizică care nu este subiect al activităţii de întreprinzător şi-a părăsit domiciliul, nu poate fi găsită şi nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;

e) persoana fizică a decedat şi nu există alte persoane obligate prin lege să-i stingă datoria vamală;

f) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;

g) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea datoriei vamale este imposibilă sau există ordonanţa privind pornirea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător.

(2) Suma datoriei vamale a cărei executare silită este imposibilă, precum şi suma datoriilor vamale stinse prin renunţarea la încasare, în cazul când se constată că este nedatorată, sunt luate în evidenţă separată, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, până la expirarea termenului de prescripţie.

 

Articolul 139. Evidenţa acţiunilor de executare silită a datoriei vamale

(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a datoriei vamale o ţine Serviciul Vamal în modul stabilit de acesta.

(2) În ziua semnării sau cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a datoriei vamale se înscriu în registre speciale de evidenţă, de un model stabilit de Serviciul Vamal.

(3) În dosarul debitorului căruia i s-a aplicat executarea silită a datoriei vamale se păstrează decizia Serviciului Vamal despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vânzare-cumpărare, corespondenţa cu debitorul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

 

TITLUL IV

MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL

 

Capitolul I

NOTIFICAREA SUMARĂ DE INTRARE

Articolul 140. Depunerea, modificarea şi invalidarea notificării sumare de intrare

(1) Notificarea sumară de intrare se depune la postul vamal unde are loc prima intrare, până la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal.

(2) Notificarea sumară de intrare se depune de către transportator. Notificarea sumară de intrare poate fi depusă şi de către una dintre următoarele persoane:

a) importatorul, destinatarul sau orice altă persoană în numele sau pe seama căreia acţionează transportatorul;

b) orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la postul vamal de intrare.

(3) Notificarea sumară de intrare conţine datele necesare pentru analiza de risc în scopul securităţii şi al siguranţei.

(3¹) În cazul în care toate datele menţionate la alin.(3) nu pot fi obţinute de la persoanele menţionate la alin.(2), alte persoane care deţin acele date şi drepturi corespunzătoare pentru a le furniza pot fi obligate să furnizeze datele respective.

(4) În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din notificarea sumară de intrare ulterior depunerii acesteia.

(5) Nicio modificare nu mai este posibilă după una dintre următoarele acţiuni:

a) Serviciul Vamal a informat persoana care a depus notificarea sumară de intrare că intenţionează să verifice mărfurile;

b) Serviciul Vamal a stabilit că datele din notificarea sumară de intrare sunt incorecte;

c) mărfurile au fost deja prezentate în vamă.

(6) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare sumară de intrare nu sunt introduse pe teritoriul vamal, Serviciul Vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) după expirarea termenului de 200 de zile de la depunerea notificării.

(7) Prin derogare de la alin.(1) din prezentul articol, obligaţia de depunere a unei notificări sumare de intrare dispare în cazul mărfurilor pentru care, înainte de expirarea termenului pentru depunerea acesteia, se depune o declaraţie vamală sau, după caz, o declaraţie de depozitare temporară. În acest caz, declaraţia vamală sau declaraţia de depozitare temporară conţine cel puţin datele care trebuie să figureze în notificarea sumară de intrare. Până în momentul în care declaraţia vamală este acceptată în conformitate cu art.171 sau, după caz, mărfurile declarate sunt prezentate în vamă în conformitate cu art.145, declaraţia vamală sau declaraţia de depozitare temporară are statutul unei notificări sumare de intrare.

(8) Procedura şi termenul de depunere a notificării sumare de intrare se stabilesc în Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

[Art.140 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

SOSIREA MĂRFURILOR

 

Secţiunea 1

Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal

Articolul 141. Notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave

(1) Operatorul unei nave maritime sau al unei aeronave care intră pe teritoriul vamal notifică postul vamal de primă intrare cu privire la sosirea mijlocului de transport.

(2) În cazul în care are la dispoziţie informaţii cu privire la sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, Serviciul Vamal acordă o derogare de la obligaţia de notificare menţionată la alin.(1).

(3) Serviciul Vamal permite utilizarea în procesul de notificare a sosirii mijloacelor de transport a sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor sisteme de informaţii disponibile.

 

Articolul 141¹. Prohibiţii la introducerea mărfurilor

(1) Anumite mărfuri sunt prohibite de legislaţie de a fi introduse pe teritoriul vamal din considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de protecţie a mediului, a obiectelor de artă, a obiectelor de valoare istorică şi arheologică, de protecţie a obiectelor de proprietate intelectuală, de protecţie a pieţei interne, de apărare a altor interese ale Republicii Moldova.

(2) Mărfurile care cad sub incidenţa alin.(1) trebuie să fie scoase imediat de pe teritoriul vamal dacă nu sunt supuse confiscării conform legislaţiei Republicii Moldova şi acordurilor internaţionale la care aceasta este parte. În acest caz, scoaterea de pe teritoriul vamal se efectuează pe cheltuiala persoanei care trece mărfurile peste frontiera vamală sau pe cheltuiala transportatorului. Dacă nu pot fi scoase imediat, mărfurile sunt păstrate în spaţii de depozitare temporară cel mult 3 zile.

(3) Introducerea şi plasarea sub orice regim vamal a anvelopelor din cauciuc uzate (poziţia tarifară 401220000), a deşeurilor (cu excepţia deşeurilor prevăzute în anexa nr.7 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, precum şi a deşeurilor obţinute sau generate în urma activităţii rezidenţilor pe teritoriul zonelor libere), a resturilor şi a bavurilor de cauciuc nedurificat, chiar transformate în pulbere sau granule (poziţia tarifară 400400000), a părţilor şi a accesoriilor uzate pentru autovehicule sunt interzise.

(4) Prin derogare de la alin.(3), se permite introducerea în regim de tranzit a mărfurilor menţionate la alin.(3), cu condiţia prezentării pentru lotul respectiv a notificării privind transportul transfrontalier al deşeurilor, emisă conform legislaţiei.

[Art.141¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 142. Supravegherea vamală

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal sunt supuse, de la data introducerii, unei supravegheri vamale şi fac obiectul controalelor vamale. Dacă este cazul, acestea fac obiectul prohibiţiilor sau al restricţiilor justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecţie a mediului, a patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică şi de protecţie a proprietăţii comerciale, inclusiv al controlului vizând precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală şi sumele de bani în numerar, precum şi al aplicării măsurilor de conservare şi administrare a patrimoniului piscicol şi a celor de politică comercială.

(2) Mărfurile rămân sub supraveghere vamală atât timp cât este necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează decât cu permisiunea Serviciului Vamal.

(3) Mărfurile autohtone nu fac obiectul unei supravegheri vamale odată ce le-a fost stabilit statutul vamal.

(4) Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală fie până când se schimbă statutul vamal al acestora, fie până la scoaterea de pe teritoriul vamal sau distrugerea lor.

(5) Deţinătorul mărfurilor aflate sub supraveghere vamală poate, cu permisiunea Serviciului Vamal, să le examineze sau să preleve probe, în special în scopul plasării sub un regim vamal, al determinării clasificării tarifare, a valorii în vamă sau a statutului vamal.

[Alin.(6) art.142 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

[Art.142 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 143. Transportul la locul desemnat

(1) Persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal le transportă fără întârziere pe traseul specificat şi conform instrucţiunilor eventual precizate de Serviciul Vamal fie spre postul vamal desemnat de acesta, fie către orice alt loc desemnat sau aprobat de acesta ori spre o zonă liberă.

(2) Orice persoană care îşi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce acestea au fost introduse pe teritoriul vamal devine responsabilă de îndeplinirea obligaţiilor menţionate la alin.(1).

(3) Mărfurile care se află încă în afara teritoriului vamal şi fac obiectul controalelor vamale efectuate de Serviciul Vamal în temeiul unui acord încheiat cu ţara sau cu teritoriu respectiv din afara teritoriului vamal sunt asimilate mărfurilor introduse pe teritoriul vamal.

(4) Alin.(1) nu exclude aplicarea normelor speciale în cazul mărfurilor transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte şi cabluri şi al transporturilor de importanţă economică neglijabilă, precum scrisorile, cărţile poştale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ţinut pe alte suporturi, sau al mărfurilor transportate de către călători, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilităţile de control vamal să nu fie compromise.

(5) Alin.(1) nu se aplică mijloacelor de transport sau mărfurilor care se află la bordul acestora şi care doar traversează apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal fără a se opri pe acest teritoriu.

[Art.143 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 144. Transportul în condiţii speciale

(1) În cazul în care, în situaţia unui impediment justificator, obligaţia prevăzută la art.143 alin.(1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligaţie sau oricare altă persoană care acţionează pe seama ei informează fără întârziere Serviciul Vamal despre această situaţie. În cazul în care impedimentul justificator nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, Serviciul Vamal este informat cu privire la localizarea lor exactă.

(2) În cazul în care, în situaţia unui impediment justificator, o navă sau o aeronavă care intră sub incidenţa art.143 alin.(5) este constrânsă să ancoreze în port sau să aterizeze temporar pe teritoriul vamal, fără a putea respecta obligaţia prevăzută la art.143 alin.(1), persoana care introduce nava sau aeronava pe teritoriul vamal sau orice altă persoană care acţionează pe seama acesteia informează fără întârziere Serviciul Vamal cu privire la această situaţie.

(3) Serviciul Vamal stabileşte măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menţionate la alin.(1) sau a navei ori a aeronavei, precum şi, în circumstanţele prevăzute la alin.(2), a mărfurilor de la bordul acestora, şi pentru a se asigura, dacă este cazul, că ele sunt transportate ulterior spre un post vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal.

[Art.144 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Prezentarea, descărcarea şi verificarea mărfurilor

Articolul 145. Prezentarea mărfurilor în vamă

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal, imediat după sosirea lor la postul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal, sunt prezentate de către una dintre următoarele persoane:

a) persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

b) persoana în numele şi pe seama căreia acţionează persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

c) persoana care şi-a asumat responsabilitatea pentru transportul mărfurilor după introducerea acestora pe teritoriul vamal.

(2) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal pe cale aeriană şi care rămân la bordul aceloraşi mijloace de transport în vederea transportării se prezintă în vamă numai la aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate. Mărfurile introduse pe teritoriul vamal care sunt descărcate şi reîncărcate în aceleaşi mijloace de transport pe durata transportului respectiv pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri nu sunt prezentate în vamă la aeroport.

(3) Fără a aduce atingere obligaţiilor persoanelor menţionate la alin.(1), mărfurile pot fi prezentate şi de către una dintre următoarele persoane:

a) orice persoană care plasează imediat mărfurile sub un regim vamal;

b) titularul unei autorizaţii de exploatare a spaţiilor de depozitare sau orice persoană care desfăşoară activitate în zona liberă.

(4) Persoana care prezintă mărfurile poate face referire la notificarea sumară de intrare, la declaraţia vamală sau la declaraţia de depozitare temporară depusă pentru mărfurile respective.

(5) În cazul în care pentru mărfurile străine prezentate în vamă nu s-a depus o notificare sumară de intrare, una dintre persoanele menţionate la art.140 alin.(2) depune imediat o declaraţie vamală sau o declaraţie de depozitare temporară.

(6) Alin.(1) nu exclude aplicarea normelor speciale în cazul mărfurilor transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte şi cabluri şi al transporturilor de importanţă economică neglijabilă, precum scrisorile, cărţile poştale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ţinut pe alte suporturi, sau al mărfurilor transportate de către călători, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilităţile de control vamal să nu fie compromise.

(7) Mărfurile prezentate în vamă nu pot fi ridicate din locul în care sunt prezentate fără permisiunea Serviciului Vamal.

(8) Serviciul Vamal poate accepta utilizarea sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor metode disponibile de informare pentru prezentarea mărfurilor în vamă.

[Art.145 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 146. Descărcarea şi verificarea mărfurilor

(1) Mărfurile nu pot fi descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport pe care se află decât cu permisiunea Serviciului Vamal, în locuri desemnate sau aprobate de acesta.

(2) Permisiunea menţionată la alin.(1) nu este necesară în cazul unui pericol iminent care impune descărcarea imediată a mărfurilor, în totalitate sau în parte. În acest caz, Serviciul Vamal este informat fără întârziere.

(3) Serviciul Vamal poate solicita oricând descărcarea şi dezambalarea mărfurilor cu scopul de a le verifica, de a preleva probe şi de a controla mijloacele de transport în care sunt transportate mărfurile.

[Alin.(4) art.146 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

[Art.146 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 147. Mărfurile transportate în regim de tranzit

(1) Art.143 alin.(2) şi (3), art.145, 146 şi 148–153 nu se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor care se află deja plasate sub un regim de tranzit.

(2) Art.146 şi 148–153 se aplică mărfurilor străine care au fost transportate în regim de tranzit, din momentul în care mărfurile respective sunt prezentate la postul vamal de destinaţie, în conformitate cu reglementările privind regimul de tranzit.

 

Secţiunea a 3-a

Depozitarea temporară a mărfurilor

Articolul 148. Mărfurile depozitate temporar

Mărfurile străine sunt depozitate temporar din momentul prezentării lor în vamă.

[Art.148 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 149. Declaraţia de depozitare temporară

(1) Mărfurile străine prezentate în vamă fac obiectul unei declaraţii de depozitare temporară, care conţine toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează depozitarea temporară.

(2) Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziţia postului vamal în cazul în care legislaţia prevede astfel sau atunci când acest lucru este necesar în vederea controlului vamal.

(3) Declaraţia de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menţionate la art.145 alin.(1) cel târziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.

(4) Postul vamal poate accepta ca declaraţia de depozitare temporară să ia una dintre următoarele forme:

a) o referinţă la o notificare sumară de intrare depusă pentru mărfurile în cauză, completată cu datele unei declaraţii de depozitare temporară;

b) un document de transport, cu condiţia ca acesta să conţină datele unei declaraţii de depozitare temporară, inclusiv o referinţă la o notificare sumară de intrare, dacă aceasta a fost depusă.

(5) Serviciul Vamal poate accepta utilizarea sistemelor de informaţii comerciale, portuare sau de transport pentru depunerea unei declaraţii de depozitare temporară, cu condiţia ca acestea să conţină datele necesare pentru o astfel de declaraţie şi ca datele în cauză să fie disponibile în conformitate cu alin.(3).

(6) Dacă se depune o declaraţie vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art.170, postul vamal poate considera declaraţia respectivă ca fiind o declaraţie de depozitare temporară.

(7) Declaraţiei de depozitare temporară i se aplică prevederile art.181–185.

(8) Declaraţia de depozitare temporară poate fi utilizată şi în următoarele scopuri:

a) pentru notificarea sosirii menţionate la art.141; sau

b) pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art.145, în măsura în care aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute în dispoziţiile respective.

(9) O declaraţie de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel târziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri autohtone este determinat în conformitate cu art.155–158.

(10) Declaraţia de depozitare temporară este păstrată de către Serviciul Vamal sau este accesibilă acestuia pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu art.153.

(11) În sensul alin.(1)–(10), în cazul în care mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate la un post vamal de destinaţie, datele din declaraţia vamală de tranzit sunt suficiente pentru declaraţia de depozitare temporară, cu condiţia să îndeplinească cerinţele în acest scop. După finalizarea regimului de tranzit, deţinătorul mărfurilor poate depune o declaraţie de depozitare temporară.

[Art.149 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 150. Modificarea şi invalidarea unei declaraţii de depozitare temporară

(1) În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declaraţia de depozitare temporară ulterior depunerii acesteia. Modificarea nu poate să facă declaraţia aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus declaraţia că intenţionează să verifice mărfurile; sau

b) a stabilit că datele din declaraţie sunt incorecte.

(3) Dacă mărfurile pentru care a fost depusă o declaraţie de depozitare temporară nu sunt prezentate în vamă, Serviciul Vamal invalidează respectiva declaraţie:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) după expirarea a 30 de zile de la depunerea declaraţiei.

 

Articolul 151. Condiţiile şi responsabilităţile pentru depozitarea temporară a mărfurilor

(1) Mărfurile depozitate temporar sunt stocate numai în spaţii de depozitare temporară în conformitate cu art.152 sau în alte spaţii desemnate ori aprobate de Serviciul Vamal.

(2) Fără a aduce atingere art.142 alin.(5), mărfurile depozitate temporar nu fac obiectul altor manipulări decât al celor destinate să le asigure conservarea fără a modifica aspectul sau caracteristicile tehnice.

(3) Titularul autorizaţiei menţionate la art.152 sau persoana care depozitează mărfurile, în cazurile în care acestea sunt depozitate în alte locuri desemnate sau aprobate de Serviciul Vamal, răspunde pentru:

a) asigurarea faptului că mărfurile depozitate temporar nu sunt scoase de sub supravegherea vamală;

b) îndeplinirea obligaţiilor care rezultă în urma păstrării mărfurilor în depozitare temporară;

c) constituirea, în conformitate cu art.98, a garanţiei pentru datoria vamală aferentă.

(4) În cazul în care, din orice motiv, mărfurile nu pot fi menţinute în depozitare temporară, Serviciul Vamal ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a reglementa situaţia respectivelor mărfuri, în conformitate cu art.188, 189 şi 191.

 

Articolul 152. Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară

(1) Pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară este necesară autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare temporară, acordată de aparatul central al Serviciului Vamal. O astfel de autorizaţie nu este necesară în cazul în care operatorul spaţiului de depozitare temporară este însuşi Serviciul Vamal.

(2) Autorizaţia menţionată la alin.(1) se acordă la respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) spaţiile de depozitare temporară nu sunt folosite în scopul vânzării cu amănuntul;

b) în cazul în care mărfurile depozitate prezintă pericol, pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale, spaţiile de depozitare temporară sunt special echipate pentru depozitarea mărfurilor respective;

c) spaţiile de depozitare temporară sunt gestionate exclusiv de către titularul autorizaţiei.

(3) Condiţiile în care este permisă exploatarea spaţiilor de depozitare temporară sunt prevăzute în autorizaţie.

(4) Autorizaţia menţionată la alin.(1) este acordată numai persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) oferă asigurarea necesară bunei derulări a operaţiunilor. Se consideră că un AEOC îndeplineşte obligaţia respectivă în măsura în care exploatarea spaţiilor de depozitare temporară este luată în considerare în cadrul autorizaţiei menţionate la art.36 alin.(3) lit.a);

c) constituie o garanţie în conformitate cu art.98.

(5) În cazul în care se constituie o garanţie globală, respectarea obligaţiilor aferente respectivei garanţii se monitorizează printr-un control corespunzător.

(6) Autorizaţia prevăzută la alin.(1) se acordă numai în cazul în care Serviciul Vamal poate exercita supravegherea vamală fără a trebui să introducă măsuri administrative disproporţionate faţă de nevoile economice respective.

(7) Titularul autorizaţiei ţine o evidenţă corespunzătoare în forma aprobată de către Serviciul Vamal.

(8) Evidenţa menţionată la alin.(7) trebuie să conţină informaţiile şi datele care să permită Serviciului Vamal să supravegheze exploatarea spaţiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce priveşte identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal şi circulaţia acestora.

(9) Se consideră că un AEOC îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin.(7) şi (8) în măsura în care evidenţele sale sunt adecvate scopului depozitării temporare.

(10) Serviciul Vamal îl poate autoriza pe titularul autorizaţiei să mute, sub supraveghere vamală, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, mărfurile depozitate temporar, între diferite spaţii de depozitare temporară, cu condiţia ca astfel de mutări să nu crească riscul de fraudă.

(11) În cazul în care există o necesitate economică şi supravegherea vamală nu este afectată, Serviciul Vamal poate autoriza depozitarea mărfurilor autohtone într-un spaţiu de depozitare temporară. Aceste mărfuri nu sunt considerate mărfuri depozitate temporar.

[Art.152 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 153. Încheierea depozitării temporare

Mărfurile străine depozitate temporar sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate în termen de 90 de zile.

 

Articolul 154. Alegerea unui regim vamal

Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, declarantul este liber să aleagă regimul vamal sub care să plaseze mărfurile, în condiţiile specifice regimului respectiv, indiferent de natura sau cantitatea lor, de ţara de origine, de transport sau de destinaţie.

 

TITLUL V

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR

SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE

VAMĂ ŞI DISPUNEREA DE MĂRFURI

 

Capitolul I

STATUTUL VAMAL AL MĂRFURILOR

Articolul 155. Statutul vamal de mărfuri autohtone

(1) Toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal sunt presupuse a fi mărfuri autohtone, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acestea nu au statutul vamal de mărfuri autohtone.

(2) În cazul în care prezumţia prevăzută la alin.(1) nu se aplică, statutul vamal al mărfurilor autohtone trebuie să fie dovedit conform art.155¹.

(3) Mărfurile obţinute integral pe teritoriul vamal nu au statutul vamal de mărfuri autohtone dacă sunt obţinute din mărfuri plasate în depozitare temporară sau sub regim de tranzit extern, de antrepozit vamal, de admitere temporară sau de perfecţionare activă.

(4) Cazurile în care nu se aplică prezumţia de la alin.(1) din prezentul articol şi condiţiile de acordare a unei facilitări pentru stabilirea dovezii statutului de mărfuri autohtone sunt prevăzute la art.157.

[Art.155 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 155¹. Mijloace de demonstrare a statutului vamal al mărfurilor autohtone

Statutul vamal al mărfurilor autohtone se dovedeşte prin mijloace bazate pe utilizarea tehnicilor electronice de prelucrare a datelor prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

[Art.155¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 156. Dovezile prezentate prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor

(1) Un călător care nu este operator economic poate depune în scris o cerere pentru o dovadă a statutului vamal de mărfuri autohtone. Procedura de depunere, de examinare a cererii şi de confirmare a statutului vamal pentru călători se stabileşte de Serviciul Vamal.

(2) Dovada statutului vamal de mărfuri autohtone atunci când valoarea acestora nu depăşeşte echivalentul în lei a 15000 EUR poate fi prezentată prin oricare dintre următoarele mijloace, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:

a) documentul comercial (invoice-ul) aferent mărfurilor;

b) documentul de transport pentru mărfuri.

(3) În cazul în care mărfurile autohtone sunt transportate în conformitate cu Convenţia vamală privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR) sau cu Convenţia privind admiterea temporară (Convenţia de la Istanbul), dovada statutului vamal de mărfuri autohtone poate fi prezentată prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

 

Articolul 157. Prezumţia privind statutul vamal

(1) Prezumţia de a avea statutul vamal de mărfuri autohtone nu se aplică:

a) mărfurilor introduse pe teritoriul vamal care sunt sub supraveghere vamală pentru a se stabili statutul lor vamal;

b) mărfurilor depozitate temporar;

c) mărfurilor plasate sub oricare dintre regimurile speciale, cu excepţia regimurilor de perfecţionare pasivă şi de destinaţie finală.

(2) Mărfurile autohtone pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal şi pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în cazul în care acestea sunt transportate, pe baza unui document de transport feroviar emis în Republica Moldova, pe cale feroviară fără încărcări, descărcări sau transbordări pe teritoriul ţării străine.

(3) Dacă statutul vamal de mărfuri autohtone este dovedit, mărfurile autohtone pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal şi pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în următoarele situaţii:

a) mijloacele de transport înmatriculate în Republica Moldova au părăsit temporar teritoriul vamal şi au reintrat ulterior pe acesta;

b) ambalajele, paleţii şi alte echipamente similare, cu excepţia containerelor, care aparţin unei persoane stabilite pe teritoriul vamal şi sunt folosite pentru transportul mărfurilor au părăsit temporar teritoriul vamal şi au reintrat ulterior pe acesta;

c) mărfurile transportate de călători în bagaje şi care nu sunt destinate uzului comercial au părăsit temporar teritoriul vamal şi au reintrat ulterior pe acesta.

[Art.157 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 157¹. Dovada statutului vamal de mărfuri autohtone din bagajele transportate de un călător

În cazul unor mărfuri din bagajele transportate de un călător care nu sunt destinate utilizării comerciale, care au părăsit temporar teritoriul vamal al Republicii Moldova şi care au fost reintroduse pe acesta, statutul vamal de mărfuri autohtone este considerat dovedit dacă călătorul declară că mărfurile au statutul vamal de mărfuri autohtone şi nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declaraţiei.

[Art.157¹ introdus prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 158. Pierderea statutului vamal de mărfuri autohtone

Mărfurile autohtone devin mărfuri străine în cazul în care:

a) sunt scoase în afara teritoriului vamal;

b) sunt plasate sub regim de tranzit extern, de depozitare sau de perfecţionare activă, în măsura în care legislaţia vamală o permite;

c) declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile respective;

d) au fost plasate sub regimul de destinaţie finală şi fie sunt ulterior abandonate în favoarea statului, fie sunt distruse şi rămân deşeuri.

[Art.158 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 159. Prohibiţii la introducerea mărfurilor

[Art.159 abrogat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

[Art.159 modificat prin Legea nr.49 din 10.03.2022, în vigoare 25.03.2022]

 

Capitolul II

PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 160. Declararea mărfurilor în vamă şi supravegherea vamală

(1) Toate mărfurile destinate plasării sub un anumit regim vamal, cu excepţia regimului de zonă liberă, fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzătoare regimului respectiv.

(2) Declaraţia vamală se depune folosind tehnici de prelucrare electronică a datelor. În cazuri specifice, prevăzute de prezentul cod sau de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, declaraţia vamală poate fi depusă prin alte mijloace decât tehnicile electronice de prelucrare a datelor:

a) în scris;

b) verbal;

c) prin orice altă acţiune.

(3) Mărfurile autohtone declarate pentru export, perfecţionare pasivă sau tranzit intern se află sub supraveghere vamală din momentul acceptării declaraţiei menţionate la alin.(1) şi până în momentul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal, sunt abandonate în favoarea statului sau sunt distruse ori până când declaraţia vamală este invalidată.

[Art.160 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 161. Subdiviziunile Serviciului Vamal competente pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal

Cu excepţia cazurilor când există dispoziţii contrare, subdiviziunea Serviciului Vamal competentă pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal este biroul vamal responsabil de teritoriul unde mărfurile sunt prezentate în vamă.

 

Articolul 161¹. Plasarea mijloacelor de transport sub regim vamal

(1) Persoanele fizice şi juridice care au obţinut titlul de proprietate asupra mijloacelor de transport auto introduse pe teritoriul vamal sunt responsabile pentru achitarea drepturilor de import dacă mijloacele de transport respective nu au fost vămuite.

(2) Mijloacele de transport auto care, la introducerea în Republica Moldova, nu au fost plasate într-un regim vamal nu pot fi înmatriculate la Agenţia Servicii Publice. Se interzice înmatricularea primară a mijloacelor de transport auto, a caroseriilor şi a motoarelor prohibite.

(3) Înmatricularea de stat a mijloacelor de transport auto în temeiul titlurilor de proprietate se efectuează cu condiţia prezentării actelor vamale stabilite de Serviciul Vamal, care confirmă autorizarea punerii mijlocului de transport în liberă circulaţie.

(4) Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, a caroseriei şi a motorului se ia anul de fabricaţie. Anul de fabricaţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN (numărul de identificare al vehiculului). În cazul necorespunderii datelor din documentele de înmatriculare cu cele din codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului sau informaţia obţinută de la dealerii autorizaţi ai producătorilor de maşini. În cazul în care o persoană prezintă copii de pe documentele de înmatriculare, eliberate anterior de ţara exportatoare a vehiculului, şi există suspiciuni privind anul de fabricaţie indicat în aceste copii, anul de fabricaţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare sau în baza informaţiei obţinute de la dealerii autorizaţi ai producătorilor de maşini. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de fabricaţie a vehiculului supus evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, se face menţiunea respectivă în sistemul informaţional al Serviciului Vamal.

(5) Introducerea şi plasarea sub orice regim vamal a anvelopelor din cauciuc uzate (poziţia tarifară 401220000), a deşeurilor, cu excepţia deşeurilor obţinute sau generate în urma activităţii rezidenţilor pe teritoriul zonelor libere, a resturilor şi a bavurilor de cauciuc nedurificat, chiar transformate în pulbere sau granule (poziţia tarifară 400400000), a părţilor şi a accesoriilor uzate pentru autovehicule, componente ale sistemelor de frânare şi de direcţie, de la poziţiile tarifare stabilite de Serviciul Vamal, sunt interzise.

[Art.161¹ introdus prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Declaraţia vamală standard

Articolul 162. Declaraţia vamală standard

Declaraţia vamală standard conţine toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Procedura de depunere a declaraţiei vamale standard se stabileşte de Serviciul Vamal.

 

Articolul 163. Documentele justificative

(1) Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile trebuie să se afle în posesia declarantului şi la dispoziţia Serviciului Vamal în momentul depunerii declaraţiei vamale.

(2) Documentele justificative se pun la dispoziţia Serviciului Vamal în cazul în care legislaţia prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.

(3) În cazuri specifice, Serviciul Vamal poate autoriza operatorii economici cu dreptul de a întocmi documente justificative conform procedurii stabilite de acesta.

 

Secţiunea a 3-a

Declaraţia vamală simplificată

Articolul 164. Declaraţia vamală simplificată

(1) Serviciul Vamal poate accepta ca o persoană să plaseze mărfurile sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate, care poate omite o parte dintre datele menţionate la art.162 sau dintre documentele justificative menţionate la art.163.

(2) Utilizarea regulată a declaraţiei simplificate menţionate la alin.(1) face obiectul unei autorizaţii din partea Serviciului Vamal.

 

Articolul 165. Condiţiile de autorizare a utilizării regulate a declaraţiei vamale simplificate

(1) Autorizaţia de utilizare regulată a declaraţiei simplificate, prevăzută la art.164 alin.(2), se acordă în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) solicitantul respectă criteriul stabilit la art.39;

b) după caz, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licenţelor şi a autorizaţiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială;

c) solicitantul se asigură că angajaţii vizaţi primesc sarcina de a informa Serviciul Vamal dacă sunt detectate dificultăţi de conformare la cerinţe şi stabileşte proceduri pentru a informa Serviciul Vamal cu privire la astfel de dificultăţi;

d) după caz, solicitantul a pus în aplicare proceduri satisfăcătoare de gestionare a licenţelor de import şi export legate de interdicţii şi restricţii, inclusiv măsuri care permit diferenţierea mărfurilor care fac obiectul unor interdicţii sau restricţii de alte mărfuri, cu scopul de a asigura respectarea acestor interdicţii şi restricţii.

(2) Se consideră că un AEOC îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) lit.b)–d) în măsura în care evidenţele lor corespund condiţiilor de plasare a mărfurilor sub un regim vamal în baza unei declaraţii simplificate.

[Art.165 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 166. Declaraţia vamală suplimentară

(1) În cazul declaraţiei simplificate conform art.164 sau al înscrierii în evidenţele declarantului conform art.177, declarantul depune la subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal, într-un anumit termen, o declaraţie suplimentară conţinând datele necesare pentru regimul vamal respectiv. În cazul unei declaraţii simplificate, conform art.164, documentele justificative necesare se află în posesia declarantului şi sunt la dispoziţia Serviciului Vamal pe termenul stabilit la art.168.

(2) Declaraţia suplimentară poate avea un caracter global, periodic sau recapitulativ.

(3) Se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară în următoarele cazuri:

a) mărfurile sunt plasate sub regim de antrepozit vamal;

b) în alte cazuri specifice.

(4) Serviciul Vamal poate acorda o derogare de la obligaţia de depunere a unei declaraţii suplimentare în cazul în care sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:

a) declaraţia simplificată se referă la mărfuri ale căror valoare şi cantitate sunt inferioare limitei nedeclarabile stabilite;

b) declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru regimul vamal în cauză;

c) declaraţia simplificată nu este făcută prin înscriere în evidenţele declarantului.

(5) Declaraţia simplificată sau înscrierea în evidenţele declarantului şi declaraţia suplimentară constituie un instrument unic şi indivizibil care produce efecte de la data la care declaraţia simplificată este acceptată conform art.171 şi, respectiv, de la data la care mărfurile sunt înscrise în evidenţele declarantului.

(6) În sensul art.97, locul unde trebuie depusă declaraţia suplimentară este considerat a fi cel în care a fost depusă declaraţia simplificată.

[Art.166 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 167. Termenele de depunere a declaraţiei suplimentare

(1) În cazul în care Serviciul Vamal urmează să înscrie în evidenţe cuantumul drepturilor de import sau de export de plată în conformitate cu art.112 alin.(1), declaraţia suplimentară menţionată la art.166 alin.(1), dacă aceasta este de natură generală, trebuie depusă în termen de 10 zile de la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(2) În cazul în care o înscriere în evidenţe are loc în conformitate cu art.112 alin.(2) sau nu apare nicio datorie vamală şi declaraţia suplimentară are caracter periodic sau recapitulativ, perioada acoperită de declaraţia suplimentară nu depăşeşte o lună calendaristică.

(3) Termenul-limită pentru depunerea declaraţiei suplimentare cu caracter periodic sau recapitulativ este de 10 zile de la data la care expiră perioada acoperită de declaraţia suplimentară.

(4) În cazul în care nu apare nicio datorie vamală, termenul-limită de depunere a declaraţiei nu poate depăşi 30 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

(5) Serviciul Vamal acordă, în circumstanţe temeinic justificate, un termen mai mare pentru depunerea declaraţiei suplimentare prevăzute la alin.(1), (3) sau (4). Acest termen nu poate depăşi 120 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri. Cu toate acestea, în circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător legate de valoarea în vamă a mărfurilor, acest termen poate fi prelungit, dar nu poate depăşi doi ani de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

[Art.167 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 168. Termenul-limită pentru ca declarantul să fie în posesia documentelor justificative pentru declaraţiile suplimentare

Documentele justificative care lipsesc la depunerea declaraţiei simplificate trebuie să se afle în posesia declarantului în termenul-limită stabilit pentru depunerea declaraţiei suplimentare în conformitate cu art.167 alin.(1), (3), (4) sau (5).

[Art.168 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 4-a

Dispoziţii aplicabile tuturor declaraţiilor vamale

Articolul 169. Depunerea declaraţiei vamale

(1) Fără a aduce atingere art.166 alin.(1), declaraţia vamală poate fi depusă de către orice persoană care este în măsură să furnizeze toate informaţiile solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Această persoană trebuie să fie în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora în vamă.

(2) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale impune anumite obligaţii pentru o anumită persoană, respectiva declaraţie este depusă de către această persoană sau de către reprezentantul său.

(3) Declarantul trebuie să fie o persoană stabilită pe teritoriul vamal.

(4) Prin derogare de la alin.(3), următorii declaranţi nu au obligaţia de a fi stabiliţi pe teritoriul vamal:

a) persoanele care depun o declaraţie vamală pentru tranzit sau pentru admitere temporară;

b) persoanele care depun ocazional o declaraţie vamală, inclusiv pentru destinaţie finală sau perfecţionare activă, cu condiţia ca Serviciul Vamal să considere acest lucru justificat.

(5) Declaraţiile vamale se autentifică de către declarant.

(6) Declaraţia vamală se consideră depusă atunci când:

a) declaraţia în format electronic este depusă pe serverul Serviciului Vamal;

b) declaraţia este prezentată în scris, verbal sau prin acţiune la postul vamal;

c) înscrierile sunt în evidenţele declarantului conform art.177.

(7) Persoanele fizice care, la trecerea frontierei vamale, au în bagaj bunuri depun declaraţie vamală odată cu prezentarea bunurilor.

[Art.169 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 170. Depunerea declaraţiei vamale anterior prezentării mărfurilor

Se poate depune o declaraţie vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă. În cazul în care nu se prezintă mărfurile în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei vamale, se consideră că declaraţia respectivă nu a fost depusă.

 

Articolul 171. Acceptarea declaraţiei vamale

(1) Declaraţia vamală care respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol este acceptată imediat de Serviciul Vamal, cu condiţia ca mărfurile la care se referă sunt prezentate în vamă.

(2) Data de acceptare a declaraţiei vamale de către Serviciul Vamal este, în cazul în care nu există dispoziţii contrare, data care se ia în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează regimul vamal pentru care au fost declarate mărfurile şi pentru toate celelalte formalităţi de import sau export.

[Alin.(3) art.171 abrogat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

[Art.171 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 172. Modificarea declaraţiei vamale

(1) În baza unei cereri depuse de către declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declaraţia vamală după acceptarea acesteia de către Serviciul Vamal. Modificarea nu poate să facă declaraţia aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia.

(2) Modificarea prevăzută la alin.(1) nu poate fi permisă în cazul în care cererea este depusă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat declarantul despre intenţia sa de a proceda la verificarea mărfurilor;

b) a stabilit că datele din declaraţia vamală sunt incorecte; sau

c) a acordat mărfurilor liberul de vamă.

(3) La solicitarea declarantului, în termen de 4 ani de la data acordării liberului de vamă, modificarea declaraţiei vamale poate fi permisă pentru ca declarantul să îşi respecte obligaţiile referitoare la plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză.

(4) Cazurile şi procedura de modificare a unei declaraţii vamale după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri în conformitate cu alin.(3) se stabilesc de către Serviciul Vamal.

 

Articolul 173. Invalidarea declaraţiei vamale

(1) În baza unei cereri depuse de declarant, Serviciul Vamal invalidează o declaraţie vamală deja acceptată în oricare dintre următoarele cazuri:

a) Serviciul Vamal este sigur că mărfurile sunt plasate imediat sub un alt regim vamal;

b) Serviciul Vamal este sigur că, în urma unor circumstanţe speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal a informat declarantul de intenţia de a proceda la verificarea mărfurilor, cererea de invalidare a declaraţiei vamale nu poate fi acceptată înainte ca această verificare să aibă loc.

(3) Declaraţia vamală nu poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.174 şi 175.

 

Articolul 174. Invalidarea declaraţiei vamale în cazul exportului, reexportului sau al perfecţionării pasive

(1) În cazul în care există o discrepanţă privind natura mărfurilor pentru care s-a acordat liberul de vamă pentru export, reexport sau perfecţionare pasivă şi a mărfurilor prezentate la postul vamal de ieşire, postul vamal respectiv informează despre acest fapt postul vamal de export, care invalidează declaraţia în cauză.

(2) În cazul în care, după o perioadă de 30 de zile de la data acordării liberului de vamă mărfurilor pentru export, reexport sau perfecţionare pasivă, postul vamal de export nu a primit nicio informaţie privind ieşirea mărfurilor, nici dovezi care să ateste că mărfurile au părăsit teritoriul vamal, postul vamal respectiv invalidează declaraţia în cauză.

(3) În cazul în care postul vamal de export este informat, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal, acesta invalidează imediat declaraţia în cauză şi, după caz, invalidează imediat certificarea relevantă de ieşire a mărfurilor.

[Art.174 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 175. Dispoziţii speciale referitoare la invalidarea declaraţiei vamale

(1) În cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal în care apare o datorie vamală la import, în loc să fie declarate pentru un alt regim vamal, declaraţia vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei;

b) mărfurile nu au fost utilizate într-un mod incompatibil cu regimul vamal pentru care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;

c) la momentul declaraţiei eronate, erau îndeplinite condiţiile în vederea plasării mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;

d) a fost depusă o declaraţie vamală pentru regimul vamal pentru care mărfurile ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc.

(2) În cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal în care apare o datorie vamală la import, declaraţia vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei;

b) mărfurile declarate în mod eronat nu au fost utilizate în alt mod decât cel autorizat în starea lor originală şi au fost readuse la starea iniţială;

c) acelaşi birou vamal este competent în ceea ce priveşte mărfurile declarate în mod eronat şi mărfurile pe care declarantul intenţionase să le declare;

d) mărfurile urmează să fie declarate pentru acelaşi regim vamal ca şi cele declarate în mod eronat.

(3) În cazul în care mărfurile vândute în cadrul unui contract la distanţă au fost puse în liberă circulaţie şi sunt returnate, declaraţia vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei;

b) mărfurile au fost exportate în vederea returnării lor la adresa furnizorului iniţial sau la o altă adresă indicată de respectivul furnizor.

(4) În completarea cazurilor menţionate la alin.(1)–(3), declaraţiile vamale sunt invalidate după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) mărfurile au primit liberul de vamă pentru export, reexport sau perfecţionare pasivă şi nu au părăsit teritoriul vamal;

b) mărfurile autohtone au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care se aplică mărfurilor străine şi statutul lor vamal de mărfuri autohtone a fost demonstrat ulterior;

c) mărfurile au fost declarate, în mod eronat, în cadrul mai multor declaraţii vamale;

d) se acordă o autorizaţie cu efect retroactiv în conformitate cu art.280 alin.(1);

e) mărfurile autohtone sunt plasate sub regim de antrepozit vamal.

(5) În cazul în care mărfurilor ce fac obiectul drepturilor de export, al unei cereri de rambursare a drepturilor de import, al restituirii sau al plăţii altor sume la export ori al altor măsuri speciale la export, declaraţia vamală poate fi invalidată dacă sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:

a) declarantul furnizează postului vamal de export sau, în cazul perfecţionării pasive, postului vamal de plasare dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal;

b) dacă declaraţia vamală este pe suport de hârtie, declarantul returnează la postul vamal de export sau, în cazul perfecţionării pasive, la postul vamal de plasare toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declaraţiei;

c) declarantul furnizează postului vamal de export dovada că restituirile şi celelalte sume sau avantaje financiare acordate la export pentru mărfurile în cauză au fost rambursate sau că autorităţile competente au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc;

d) declarantul respectă toate celelalte obligaţii care îi revin în ceea ce priveşte mărfurile;

e) orice ajustări efectuate pe o licenţă de export prezentată în sprijinul declaraţiei vamale sunt anulate.

[Art.175 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 5-a

Alte simplificări

Articolul 176. Simplificarea întocmirii declaraţiei vamale pentru mărfurile care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite

(1) În cazul în care lotul este compus din mărfuri care fac obiectul unor subpoziţii tarifare diferite, iar tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri conform clasificării sale tarifare antrenează, în vederea întocmirii declaraţiei vamale, activităţi şi cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de import sau de export care le sunt aplicabile, Serviciul Vamal poate, în baza unei cereri depuse de declarant, să accepte ca întregului lot să i se aplice drepturi de import sau de export conform subpoziţiei tarifare a mărfii care este supusă celui mai ridicat cuantum al drepturilor de import sau de export.

(2) Serviciul Vamal refuză utilizarea simplificării menţionate la alin.(1) pentru mărfurile care fac obiectul prohibiţiilor, al restricţiilor sau al accizelor în situaţia în care clasificarea corectă este necesară pentru aplicarea măsurii.

(3) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se încadrează la subpoziţii tarifare care fac obiectul unei taxe vamale specifice exprimate prin referirea la aceeaşi unitate de măsură, taxa vamală care trebuie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celei mai mari taxe vamale specifice.

(4) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se încadrează la subpoziţii tarifare ce fac obiectul unei taxe specifice exprimate în unităţi de măsură diferite, cea mai mare taxă vamală specifică pentru fiecare unitate de măsură se aplică tuturor mărfurilor din lot pentru care taxa vamală specifică este exprimată prin referire la unitatea respectivă şi este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip din mărfurile respective.

(5) Taxa care urmează să fie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul alin.(4).

(6) În cazul în care mărfurile dintr-un lot se clasifică la o subpoziţie tarifară care face obiectul unei taxe ad valorem şi al unei taxe specifice, cea mai mare taxă specifică, astfel cum este stabilită în conformitate cu alin.(3) şi (4), este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip de mărfuri pentru care taxa specifică se exprimă prin referire la aceeaşi unitate.

(7) Taxa care urmează să fie aplicată întregului lot se bazează pe subpoziţia tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv al taxei ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul alin.(6).

 

Articolul 177. Înscrierea în evidenţele declarantului

(1) Serviciul Vamal poate autoriza o persoană, în baza unei cereri, să depună o declaraţie vamală, inclusiv o declaraţie simplificată, sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului, cu condiţia ca datele din declaraţia respectivă să fie la dispoziţia Serviciului Vamal, în sistemul electronic al declarantului, la momentul depunerii declaraţiei sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului.

(2) Declaraţia vamală se consideră acceptată în momentul în care mărfurile sunt înscrise în evidenţe.

 

Articolul 178. Excepţii la înscrierea în evidenţele declarantului

(1) Serviciul Vamal poate acorda, în baza unei cereri, o derogare de la obligaţia prezentării mărfurilor. În acest caz, se consideră că liberul de vamă a fost acordat la momentul efectuării înscrierii în evidenţele declarantului.

(2) Derogarea prevăzută la alin.(1) poate fi acordată doar în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) declarantul este un AEOC;

b) natura şi fluxul mărfurilor în cauză justifică acest lucru şi sunt cunoscute de Serviciul Vamal;

c) subdiviziunea Serviciului Vamal care asigură supravegherea are acces la toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi putea exercita drepturile de examinare a mărfurilor în cazul în care acest lucru este necesar;

d) la momentul efectuării înscrierii în evidenţe, mărfurile nu mai fac obiectul prohibiţiilor sau restricţiilor, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în acest sens în autorizaţie.

(3) Biroul vamal care asigură supravegherea poate solicita în situaţii specifice ca mărfurile să fie prezentate.

(4) Condiţiile în care se permite acordarea liberului de vamă pentru mărfuri sunt menţionate în autorizaţie.

[Art.178 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 179. Condiţii de acordare a autorizaţiei de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului

(1) Autorizaţia de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului se acordă în cazul în care solicitanţii dovedesc că îndeplinesc criteriile stabilite la art.39, 41 şi 42.

(2) Pentru ca o autorizaţie de depunere a unei declaraţii vamale sub forma unei înscrieri în evidenţele declarantului să fie acordată, cererea trebuie să se refere la oricare dintre următoarele:

a) punere în liberă circulaţie;

b) antrepozit vamal;

c) admitere temporară;

d) perfecţionare activă;

e) perfecţionare pasivă;

f) export şi reexport.

(3) În cazul în care cererea de autorizare se referă la punerea în liberă circulaţie, autorizaţia nu se acordă pentru punerea în liberă circulaţie şi reimportul cu punerea în liberă circulaţie a produselor supuse accizelor.

(4) În cazul în care cererea de autorizare se referă la export şi reexport, exportul de mărfuri supuse accizelor nu este permis.

(5) În cazul în care cererea de autorizare se referă la export şi reexport, autorizaţia se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) se renunţă la obligaţia depunerii unei notificări sumare de ieşire în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal;

b) postul vamal de export este şi postul vamal de ieşire.

[Art.179 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

[Art.179 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 180. Vămuirea centralizată

(1) Serviciul Vamal poate autoriza, în baza unei cereri, o persoană să depună la postul vamal în a cărui rază este stabilită aceasta o declaraţie vamală pentru mărfurile prezentate în vamă la un alt post vamal.

(2) Solicitantul autorizaţiei menţionate la alin.(1) trebuie să fie AEOC.

(3) Postul vamal la care este depusă declaraţia vamală:

a) supraveghează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;

b) desfăşoară controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale prevăzute la art.181 lit.a) şi b);

c) în cazuri justificate, solicită postului vamal la care sunt prezentate mărfurile să desfăşoare controalele vamale pentru verificarea declaraţiei vamale menţionate la art.181 lit.c) şi d);

d) îndeplineşte formalităţile vamale pentru recuperarea cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător oricărei datorii vamale.

(4) Postul vamal la care se depune declaraţia vamală şi postul vamal la care sunt prezentate mărfurile fac schimb de informaţiile necesare pentru verificarea declaraţiei vamale şi pentru acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(5) Fără a aduce atingere propriilor controale care ţin de mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, postul vamal la care sunt prezentate mărfurile desfăşoară controalele vamale menţionate la alin.(3) lit.c) şi prezintă rezultatele acestora postului vamal la care se depune declaraţia vamală.

(6) Postul vamal la care se depune declaraţia vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri în conformitate cu art.186 şi 187, luând în considerare:

a) rezultatele propriilor controale pentru verificarea declaraţiei vamale;

b) rezultatele controalelor desfăşurate de postul vamal la care sunt prezentate mărfurile pentru verificarea declaraţiei vamale şi rezultatele controalelor aplicabile mărfurilor introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.

[Art.180 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

VERIFICAREA ŞI ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ

 

Secţiunea 1

Verificarea

Articolul 181. Verificarea unei declaraţii vamale

În scopul verificării corectitudinii datelor conţinute în declaraţia vamală acceptată, Serviciul Vamal este în drept:

a) să examineze declaraţia şi documentele justificative;

b) să solicite declarantului furnizarea altor documente;

c) să verifice mărfurile;

d) să preleve probe în vederea analizei sau examinării aprofundate a mărfurilor.

 

Articolul 182. Examinarea mărfurilor şi prelevarea de probe după acceptarea declaraţiei vamale

(1) Transportul mărfurilor spre locurile în care se procedează la verificarea lor, respectiv, dacă este cazul, la prelevarea de probe şi toate manipulările necesare pentru a permite această verificare sau prelevare se efectuează de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Cheltuielile care rezultă sunt suportate de către declarant.

(2) Declarantul are dreptul să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de probe. În cazul în care are motive rezonabile, Serviciul Vamal poate solicita declarantului să asiste sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de probe ori să îi furnizeze asistenţa necesară pentru facilitarea verificării mărfurilor sau a prelevării de probe.

(3) În cazul în care prelevările de probe se efectuează conform legislaţiei, Serviciul Vamal nu datorează nicio compensaţie, dar suportă costurile de analiză sau de examinare.

 

Articolul 183. Examinarea parţială a mărfurilor şi prelevarea de probe

(1) În cazul în care verificarea nu se efectuează decât asupra unei părţi din mărfurile care fac obiectul declaraţiei vamale sau în cazul în care se procedează la prelevarea de probe, rezultatele acestei verificări parţiale sau ale analizei ori examinării probelor sunt valabile pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.

(2) Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare a mărfurilor sau o prelevare de probe suplimentară în cazul în care estimează că rezultatele verificării parţiale sau ale analizei ori examinării probelor nu sunt valabile pentru restul mărfurilor declarate. Cererea este acceptată cu condiţia ca mărfurile să nu fi primit liberul de vamă sau, în cazul în care acesta a fost acordat, ca declarantul să demonstreze că acestea nu au fost modificate în niciun fel.

(3) În sensul alin.(1) şi (2), în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe poziţii tarifare, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare poziţie tarifară sunt considerate a fi declaraţii vamale separate.

 

Articolul 184. Rezultatele verificării

(1) Atunci când verifică corectitudinea datelor cuprinse într-o declaraţie vamală, Serviciul Vamal înregistrează faptul că a fost realizată o verificare, precum şi rezultatele acesteia.

(2) Rezultatele verificării declaraţiei vamale se utilizează drept bază pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile, dar nu se limitează numai la aceasta.

(3) Atunci când nu s-a procedat la verificarea declaraţiei vamale, alin.(2) se aplică în conformitate cu datele din declaraţia respectivă.

(4) Atunci când Serviciul Vamal consideră că verificarea declaraţiei vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al drepturilor de import sau de export ori al altor plăţi care urmează să devină exigibile în raport cu cuantumul care rezultă din datele declaraţiei vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiţionată de furnizarea unei garanţii suficiente pentru a acoperi diferenţa dintre cuantumul care corespunde datelor declaraţiei vamale şi cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.

(5) Atunci când, pe baza verificării declaraţiei vamale, Serviciul Vamal stabileşte un cuantum al drepturilor de import sau de export diferit de cuantumul care rezultă din datele declaraţiei, se aplică art.187 alin.(1)–(3) în ceea ce priveşte cuantumul astfel estimat.

(6) Atunci când Serviciul vamal are îndoieli cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei interdicţii sau a unei restricţii, iar situaţia nu poate fi soluţionată până când nu sunt disponibile rezultatele verificărilor efectuate de acesta, mărfurilor în cauză nu li se acordă liberul de vamă.

 

Articolul 185. Măsurile de identificare

(1) Serviciul Vamal sau, după caz, operatorii economici autorizaţi în acest sens de Serviciul Vamal iau măsurile necesare de identificare a mărfurilor în cazul în care identificarea este necesară pentru garantarea respectării dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile respective au fost declarate.

(2) Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor, ambalajului sau mijloacelor de transport nu pot fi înlăturate sau distruse decât de Serviciul Vamal sau, în cazul când sunt autorizaţi de către Serviciul Vamal, de către operatorii economici, cu excepţia cazului în care, în urma unei forţe majore, înlăturarea sau distrugerea acestora este indispensabilă pentru a asigura protecţia mărfurilor sau a mijloacelor de transport.

 

Secţiunea a 2-a

Acordarea liberului de vamă

Articolul 186. Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri

(1) Atunci când condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză sunt întrunite, eventualele restricţii sunt aplicate şi mărfurile nu fac obiectul unor prohibiţii, Serviciul Vamal acordă liberul de vamă acestor mărfuri în momentul în care datele din declaraţia vamală au fost verificate sau au fost acceptate fără verificare.

(2) Alin.(1) din prezentul articol se aplică şi în cazul în care verificarea menţionată la art.181 nu poate fi terminată într-un termen rezonabil şi prezenţa mărfurilor în vederea acestei verificări nu mai este necesară.

(3) Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.

(4) În sensul alin.(3), în cazul în care o declaraţie vamală acoperă mărfuri care se încadrează la două sau mai multe poziţii tarifare, datele referitoare la mărfurile încadrate la fiecare poziţie tarifară sunt considerate a fi declaraţii vamale separate.

 

Articolul 187. Liberul de vamă condiţionat de plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale sau de constituirea unei garanţii

(1) În cazul în care plasarea mărfurilor sub un regim vamal duce la apariţia unei datorii vamale, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri este condiţionată de plata cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător datoriei vamale sau de constituirea unei garanţii pentru acoperirea acestei datorii.

(2) Cu toate acestea, fără a aduce atingere alin.(3), alin.(1) nu este aplicabil regimului de admitere temporară cu scutire parţială de taxa vamală.

(3) În cazul în care, prin aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care mărfurile sunt declarate, Serviciul Vamal solicită constituirea unei garanţii, liberul de vamă pentru aceste mărfuri sub regimul vamal în cauză nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanţii.

(4) În cazul în care se utilizează o simplificare astfel cum se prevede la art.164, 177 şi 180 şi se constituie o garanţie globală, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu este condiţionată de o monitorizare a garanţiei de către Serviciul Vamal.

 

Capitolul IV

DISPUNEREA DE MĂRFURI

Articolul 188. Distrugerea mărfurilor

(1) În cazul în care are motive rezonabile, Serviciul Vamal poate solicita ca mărfurile care au fost prezentate în vamă să fie distruse şi informează deţinătorul acestora în acest sens. Cheltuielile rezultate din această distrugere sunt suportate de deţinătorul mărfurilor.

(2) Serviciul Vamal stabileşte tipul şi cantitatea tuturor deşeurilor sau resturilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor, în scopul de a determina orice fel de drepturi de import şi alte plăţi aplicabile deşeurilor sau resturilor respective atunci când sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate.

(3) Serviciul Vamal nu permite distrugerea mărfurilor în cazul în care:

a) distrugerea lor poate cauza prejudiciu oamenilor şi mediului;

b) acesta nu are posibilitate să controleze dacă mărfurile au fost realmente distruse;

c) distrugerea presupune suportarea cheltuielilor din partea statului.

 

Articolul 189. Măsuri aplicabile de către Serviciul Vamal

(1) Serviciul Vamal poate întreprinde toate măsurile necesare de dispunere de mărfuri, inclusiv confiscarea sau distrugerea, în următoarele cazuri:

1) una dintre obligaţiile cu privire la introducerea mărfurilor străine pe teritoriul vamal nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

2) mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă pentru unul dintre următoarele motive:

a) verificarea lor nu a putut fi efectuată sau continuată în termenul stabilit de Serviciul Vamal din motive imputabile declarantului;

b) documentele a căror prezentare condiţionează plasarea sub regimul vamal solicitat sau acordarea liberului de vamă pentru acest regim nu au fost furnizate;

c) plăţile sau garanţiile care ar fi trebuit efectuate sau constituite cu privire la drepturile de import sau de export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenele prevăzute;

d) mărfurile fac obiectul unor măsuri de prohibiţie sau restricţie;

3) mărfurile nu sunt ridicate în termen de 90 de zile după acordarea liberului de vamă;

4) după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea acestuia; sau

5) mărfurile sunt abandonate în favoarea statului.

(2) Mărfurile străine care au fost abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal. Acestea se înscriu în evidenţele operatorului antrepozitului vamal sau, în cazul în care sunt deţinute de către Serviciul Vamal, în evidenţele acestuia din urmă.

(3) În cazul în care mărfurile ce urmează a fi distruse, abandonate în favoarea statului, sechestrate sau confiscate fac deja obiectul unei declaraţii vamale, evidenţele includ trimiterea la declaraţia vamală respectivă. Serviciul Vamal invalidează respectiva declaraţie vamală.

(4) Costul măsurilor menţionate la alin.(1) este suportat:

a) în cazul menţionat la alin.(1) pct.1) – de persoana căreia i s-a solicitat îndeplinirea obligaţiilor respective sau care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;

b) în cazurile menţionate la alin.(1) pct.2) şi 3) – de declarant;

c) în cazul menţionat la alin.(1) pct.4) – de persoana care trebuie să respecte condiţiile aplicabile acordării liberului de vamă pentru mărfuri;

d) în cazul menţionat la alin.(1) pct.5) – de persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.

 

Articolul 190. Alte măsuri luate de Serviciul Vamal

[Art.190 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 191. Abandonul mărfurilor

(1) Cu permisiunea prealabilă a Serviciului Vamal, mărfurile străine pot fi abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către deţinătorul mărfurilor.

(2) Serviciul Vamal poate refuza acordarea permisiunii de a abandona mărfuri în favoarea statului în conformitate cu alin.(1) atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a) mărfurile nu pot fi vândute pe teritoriul vamal sau costul acestei vânzări ar fi disproporţionat faţă de valoarea mărfurilor;

b) mărfurile trebuie distruse.

(3) Se consideră că s-a formulat o solicitare de abandon în favoarea statului în conformitate cu alin.(1) dacă Serviciul Vamal a comunicat deţinătorului mărfurilor să se prezinte şi au trecut 90 de zile fără ca deţinătorul să facă acest lucru.

 

TITLUL VI

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE ŞI SCUTIREA

DE DREPTURI DE IMPORT

 

Capitolul I

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE (IMPORTUL)

Articolul 192. Dispoziţii generale

(1) Mărfurile străine destinate comercializării pe piaţa Republicii Moldova sau uzului personal pe teritoriul vamal fac obiectul punerii în liberă circulaţie.

(2) Punerea în liberă circulaţie implică:

a) achitarea drepturilor de import datorate;

b) achitarea, dacă este cazul, a altor plăţi prevăzute de legislaţie;

c) aplicarea de măsuri de politică comercială, precum şi de măsuri de prohibiţie sau restricţie;

d) îndeplinirea altor formalităţi prevăzute pentru importul de mărfuri.

(3) Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul de mărfuri autohtone.

 

Articolul 193. Măsurile de politică comercială

(1) În cazul în care produsele prelucrate obţinute în cadrul perfecţionării active sunt puse în liberă circulaţie, iar calcularea cuantumului drepturilor de import se face în conformitate cu art.96 alin.(4), măsurile de politică comercială care urmează să fie aplicate sunt cele aplicate la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care au fost plasate în regim de perfecţionare activă.

(2) Alin.(1) nu se aplică în cazul deşeurilor şi al resturilor.

(3) În cazul în care produsele prelucrate obţinute în cadrul perfecţionării active sunt puse în liberă circulaţie, iar calcularea cuantumului drepturilor de import se face în conformitate cu art.95 alin.(1), măsurile de politică comercială aplicabile respectivelor mărfuri se aplică numai dacă mărfurile care au fost plasate în perfecţionare activă fac obiectul unor astfel de măsuri.

(4) În cazul în care legislaţia prevede măsuri de politică comercială la punerea în liberă circulaţie, aceste măsuri nu se aplică produselor prelucrate puse în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive în oricare din următoarele cazuri:

a) produsele prelucrate îşi păstrează originea din Republica Moldova în sensul art.59;

b) perfecţionarea pasivă implică repararea, inclusiv sistemul de schimb standard menţionat la art.331;

c) perfecţionarea pasivă este urmată de operaţiuni de prelucrare complementară în conformitate cu art.328.

 

Articolul 194. Scutiri aplicate la reintroducerea mărfurilor

(1) Mărfurile străine care, după ce au fost exportate iniţial în calitate de mărfuri autohtone în afara teritoriului vamal, sunt reintroduse în termen de 3 ani şi declarate pentru punerea în liberă circulaţie sunt scutite de drepturi de import în baza unei cereri depuse de persoana care anterior a efectuat exportul.

(2) Alin.(1) se aplică şi în cazul în care mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate iniţial în afara teritoriului vamal.

(3) În cazul în care, anterior exportului de pe teritoriul vamal, mărfurile reintroduse au fost puse în liberă circulaţie cu scutire de drepturi de import, acestora li se acordă scutirea în conformitate cu alin.(1) numai în măsura în care ele urmează să fie puse în liberă circulaţie pentru aceeaşi destinaţie.

(4) În cazul în care destinaţia finală pentru care mărfurile respective urmează să fie puse în liberă circulaţie nu mai este aceeaşi, cuantumul drepturilor de import se reduce cu cel eventual încasat la prima punere în liberă circulaţie a mărfurilor. În cazul în care cuantumul încasat la prima punere în liberă circulaţie îl depăşeşte pe cel încasat la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor reintroduse, nu se acordă nicio restituire.

(5) În cazul în care mărfurile autohtone şi-au pierdut statutul vamal de mărfuri autohtone în temeiul art.158 şi sunt puse în liberă circulaţie ulterior, se aplică alin.(1)–(4) din prezentul articol.

(6) Scutirea de drepturi de import nu se acordă decât cu condiţia ca mărfurile să fie reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate.

(7) Se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate în cazul în care mărfurile nu au făcut obiectul unor modificări în afara modificării referitoare la aspectul lor sau a modificărilor necesare pentru a le repara, a le readuce în stare bună sau a le menţine în stare bună.

(8) Se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate în cazul în care, după ce au fost exportate, ele au făcut obiectul unor modificări în afara modificării referitoare la aspectul lor sau a modificărilor necesare pentru a le repara, a le readuce în stare bună sau a le menţine în stare bună, dar, odată ce astfel de modificări au fost iniţiate, s-a constatat că acestea nu sunt adecvate pentru utilizarea propusă a mărfurilor.

(9) În cazul în care mărfurile menţionate la alin.(7) sau (8) au fost supuse unor modificări care le-ar fi determinat să facă obiectul drepturilor de import dacă acestea ar fi fost plasate sub regimul de perfecţionare pasivă, mărfurile respective se consideră a fi reintroduse în aceeaşi stare în care au fost exportate numai cu condiţia ca aceste modificări, inclusiv încorporarea unor piese de schimb, să nu depăşească ceea ce este strict necesar pentru a permite utilizarea mărfurilor în aceleaşi condiţii ca acele din momentul exportului.

(10) Scutirea de drepturi de import se acordă pe baza informaţiilor din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea scutirii.

 

Articolul 195. Mărfurile plasate în prealabil sub regimul de perfecţionare activă

(1) Art.194 se aplică pentru produsele prelucrate care au fost iniţial reexportate în afara teritoriului vamal după regimul de perfecţionare activă.

(2) La cererea declarantului şi cu condiţia ca acesta să comunice informaţiile necesare, cuantumul drepturilor de import pentru mărfurile menţionate la alin.(1) din prezentul articol se determină în conformitate cu art.95 alin.(1). Data de acceptare a declaraţiei de reexport se consideră data punerii în liberă circulaţie.

(3) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.194 nu se acordă produselor prelucrate care au fost exportate conform art.290 alin.(4) lit.c), cu excepţia cazului în care se asigură că nicio marfă nu va fi plasată sub regimul de perfecţionare activă.

 

Capitolul II

SCUTIREA DE DREPTURI DE IMPORT

Articolul 196. Domeniul de aplicare

Prezentul capitol prevede cazurile în care se acordă scutirea de drepturi de import atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt exportate în afara teritoriului vamal.

 

Articolul 197. Măsurile întreprinse de autorităţi

În sensul prezentului titlu, autorităţile competente se asigură că, atunci când scutirea de drepturi de import s-a acordat cu condiţia ca mărfurile să fie folosite într-un anumit mod, mărfurile puse în liberă circulaţie nu pot fi folosite în alte scopuri fără achitarea drepturilor de import, dacă această alternativă nu aduce atingere condiţiilor prevăzute de prezentul cod.

 

Articolul 198. Noţiuni

În sensul prezentului capitol, următoarele noţiuni semnifică:

1) bunuri personale – bunuri destinate uzului sau consumului personal al persoanelor ori necesităţilor lor casnice, inclusiv următoarele:

a) bunuri de uz gospodăresc, inclusiv cele destinate cerinţelor normale de aprovizionare ale unei familii, animalele de casă şi animalele de călărie, precum şi instrumentele portabile utilizate în artele aplicate sau liberale de care persoana respectivă are nevoie în exercitarea ocupaţiei sau profesiei sale;

b) biciclete şi motociclete, vehicule particulare cu motor şi remorcile lor, rulote de camping, bărci de agrement şi avioane particulare.

Bunurile personale nu trebuie să indice, prin natură sau cantitate, faptul că sunt importate în vederea comercializării;

2) bunuri de uz gospodăresc – bunuri destinate uzului sau consumului personal, lenjerie de pat, mobilier şi echipament destinate uzului personal al persoanelor respective sau satisfacerii necesităţilor lor gospodăreşti;

3) produse alcoolice – produsele care sunt încadrate la poziţiile tarifare 220300–2208 din Nomenclatura combinată a mărfurilor.

 

Secţiunea 1

Bunuri personale introduse de către persoanele fizice care îşi schimbă

domiciliul sau reşedinţa dintr-o ţară străină în Republica Moldova

Articolul 199. Obiectul scutirii

În conformitate cu art.200–207, bunurile personale importate de persoanele fizice care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa dintr-o ţară străină în Republica Moldova sunt scutite de drepturi de import.

 

Articolul 200. Limitări

Scutirea de drepturi de import se limitează la bunurile personale care:

a) au fost în proprietatea persoanei şi, în cazul bunurilor neconsumabile, au fost utilizate de persoana respectivă la locul vechiului domiciliu sau al reşedinţei anterioare cu cel puţin 6 luni înainte de data la care persoana a încetat să aibă domiciliu sau reşedinţă în ţară străină. Excepţie de la această regulă fac cazurile particulare justificate de circumstanţe, aprobate de Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene;

b) sunt destinate a fi folosite în acelaşi scop la noul domiciliu sau reşedinţă.

 

Articolul 201. Subiectul scutirii

(1) Pot beneficia de scutire de drepturi de import doar persoanele care au avut domiciliul sau reşedinţa în afara Republicii Moldova cel puţin 12 luni consecutive.

(2) Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene poate deroga de la prevederile alin.(1) în cazul în care intenţia persoanei respective a fost în mod cert aceea de a locui în afara Republicii Moldova o perioadă de cel puţin 12 luni consecutive.

 

Articolul 202. Prohibiţii la acordarea scutirii

Scutirea de drepturi de import nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun;

c) mijloace de transport destinate activităţii comerciale;

d) bunuri folosite pentru exercitarea meseriei sau profesiei, altele decât instrumentele portabile în artele aplicate sau liberale.

[Art.202 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 203. Restricţii privind obiectul scutirii

(1) Cu excepţia cazurilor particulare reglementate de prezenta secţiune, scutirea de drepturi de import nu se acordă decât pentru bunurile personale introduse pe o perioadă de 12 luni, începând cu data stabilirii domiciliului sau reşedinţei în Republica Moldova.

(2) Bunurile personale pot fi puse în liberă circulaţie în mai multe trimiteri separate pe parcursul perioadei menţionate la alin.(1).

 

Articolul 204. Restricţii de acordare a scutirii

(1) Până la expirarea termenului de 12 luni de la data punerii în liberă circulaţie, bunurile personale scutite de drepturi de import nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil a Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile au fost împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.(1) din prezentul articol, persoana menţionată la art.201 achită drepturile de import aferente bunurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinaţiei, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

[Art.204 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 205. Derogări

(1) Prin derogare de la art.203 alin.(1), scutirea poate fi acordată pentru bunurile personale introduse înainte de stabilirea domiciliului sau a reşedinţei în Republica Moldova, pe baza angajamentului scris privind intenţia persoanei interesate de a se stabili efectiv într-un termen de 6 luni pe teritoriul Republicii Moldova. Acest angajament este însoţit de o garanţie acceptată de Serviciul Vamal.

(2) În cazul aplicării alin.(1) din prezentul articol, termenul de 6 luni prevăzut la art.200 lit.a) se calculează de la data introducerii bunurilor personale pe teritoriul vamal.

[Art.205 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 206. Condiţii privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei

(1) În situaţia în care, datorită angajamentelor profesionale, persoana părăseşte ţara străină unde avea domiciliul sau reşedinţa anterioară fără să-şi stabilească simultan domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, dar cu intenţia de a le stabili ulterior, în baza unui angajament scris al persoanei, Serviciul Vamal permite introducerea cu scutire de drepturi de import a bunurilor personale care sunt transferate cu acest scop pe teritoriul vamal.

(2) Introducerea bunurilor personale cu beneficierea de scutire de drepturi de import se acordă cu respectarea condiţiilor enumerate la art.199–204, inclusiv:

a) termenele prevăzute la art.200 lit.a) şi la art.203 alin.(1) sunt calculate începând cu data importului bunurilor personale pe teritoriul vamal;

b) termenul prevăzut la art.204 alin.(1) este calculat începând cu data efectivă a stabilirii domiciliului sau reşedinţei în Republica Moldova a persoanei interesate.

(3) Scutirea de drepturi de import se acordă în baza angajamentului scris al persoanei că îşi stabileşte efectiv domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova într-un termen de până la 6 luni din momentul importului bunurilor personale.

(4) Angajamentul menţionat la alin.(3) din prezentul articol este însoţit de o garanţie de una dintre formele stabilite la art.101.

[Art.206 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 207. Cazuri speciale

Guvernul poate deroga de la prevederile art.200 lit.a) şi b), ale art.202 lit.c) şi d) şi ale art.204 în cazul în care, urmare a circumstanţelor politice sau a altor situaţii excepţionale, o persoană este determinată să-şi schimbe domiciliul sau reşedinţa dintr-o ţară străină în Republica Moldova.

[Art.207 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Bunuri importate cu ocazia căsătoriei

Articolul 208. Obiectul scutirii

(1) Sunt scutite de drepturi de import, în condiţiile art.209–212, trusourile şi bunurile de uz gospodăresc, indiferent dacă sunt noi sau nu, aparţinând unei persoane care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa dintr-o ţară străină în Republica Moldova cu ocazia căsătoriei sale.

(2) Se admit cu scutire de drepturi de import, în condiţiile art.209–212, cadourile oferite cu ocazia căsătoriei, destinate unei persoane care se încadrează în condiţiile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, de către persoanele care au domiciliul sau reşedinţa într-o ţară străină. Valoarea fiecărui cadou admis cu scutire de drepturi de import nu poate depăşi 1000 de euro.

 

Articolul 209. Subiectul scutirii

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.208 se acordă persoanelor care:

a) au domiciliul sau reşedinţa în afara Republicii Moldova de cel puţin 12 luni consecutive. Se pot acorda derogări de la această normă dacă intenţia persoanei respective era în mod clar de a locui în afara Republicii Moldova pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni; şi

b) fac dovada căsătoriei lor.

[Art.209 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 210. Prohibiţii la acordarea scutirii

Nu se acordă scutiri de drepturi de import pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun.

 

Articolul 211. Condiţii speciale de acordare a scutirii

(1) Cu excepţia cazurilor deosebite, scutirea de drepturi de import se acordă doar pentru bunurile care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:

a) au fost puse în libera circulaţie cu cel mult 2 luni înainte de data stabilită pentru căsătorie. În acest caz, scutirea este acordată numai în baza unei garanţii de una dintre formele stabilite la art.101;

b) au fost introduse pe teritoriul vamal nu mai târziu de 4 luni de la data căsătoriei.

(2) Introducerea bunurilor prevăzute la art.208 poate fi făcută în mai multe trimiteri separate, în termenul prevăzut la alin.(1) din prezentul articol.

[Art.211 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 212. Restricţii de acordare a scutirii

(1) Până la expirarea termenului de 12 luni de la data punerii în liberă circulaţie, bunurile personale care au beneficiat de scutire de drepturi de import în condiţiile prevăzute la art.208 nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil al Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile au fost împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.(1) din prezentul articol, persoana menţionată la art.209 achită drepturile de import aferente bunurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinaţiei, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

[Art.212 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 3-a

Bunuri personale dobândite prin moştenire

Articolul 213. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import în condiţiile art.214–216 bunurile personale dobândite prin moştenire de o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal.

 

Articolul 214. Prohibiţii la acordarea scutirii

Nu se acordă scutire de drepturi de import pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun;

c) mijloace de transport destinate activităţii comerciale;

d) bunuri folosite pentru exercitarea meseriei sau profesiei, altele decât instrumentele portabile în artele aplicate sau liberale, care au fost necesare pentru exercitarea meseriei sau profesiei defunctului;

e) stocuri de materii prime şi de produse finite sau semifabricate;

f) animale (şeptel) vii şi stocuri de produse agricole ce depăşesc cantităţile corespunzătoare pentru aprovizionarea unei familii.

[Art.214 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 215. Restricţii la acordarea scutirii

(1) Scutirea de drepturi de import se acordă numai bunurilor personale puse în liberă circulaţie nu mai târziu de 2 ani de la data la care persoana respectivă dobândeşte dreptul la moştenire (devine proprietarul bunurilor respective). Acest termen poate fi prelungit de către Serviciul Vamal pe baza unor motive speciale.

(2) Bunurile personale pot fi importate în mai multe trimiteri separate, în termenul menţionat la alin.(1).

[Art.215 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 216. Bunurile personale dobândite prin moştenire de persoane juridice

Art.213–215 se aplică corespunzător bunurilor personale dobândite prin moştenire de persoanele juridice care desfăşoară activitate nonprofit stabilite pe teritoriul vamal.

[Art.216 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 4-a

Haine pentru şcoală, rechizite şi obiecte de uz casnic

Articolul 217. Obiectul scutirii

(1) Sunt scutite de drepturi de import hainele, rechizitele şi obiectele de uz casnic aparţinând elevilor şi studenţilor care vin să locuiască pe teritoriul vamal în vederea efectuării studiilor şi destinate folosirii personale pe parcursul perioadei de studiu.

(2) În sensul alin.(1), următoarele noţiuni semnifică:

a) elev sau student – orice persoană înscrisă într-o instituţie de învăţământ pentru a urma cursuri cu frecvenţă în cadrul acesteia;

b) haine – îmbrăcăminte, lenjerie de corp, lenjerie de pat, încălţăminte, indiferent dacă sunt noi sau nu;

c) rechizite – obiecte şi instrumente, inclusiv calculatoare, folosite în mod normal de elevi şi studenţi pentru studiile lor.

 

Articolul 218. Frecvenţa acordării scutirii

Scutirea de drepturi de import se acordă o dată în fiecare an şcolar.

 

Secţiunea a 5-a

Loturi de marfă cu valoare nesemnificativă

Articolul 219. Obiectul scutirii

Se scutesc de taxă vamală, cu excepţia bunurilor prevăzute la art.220, loturile de marfă care sunt expediate direct dintr-o ţară străină unui destinatar în Republica Moldova şi conţin bunuri a căror valoare intrinsecă nu depăşeşte 150 de euro/lot marfă.

[Art.219 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 220. Prohibiţii la acordarea scutirii

Scutirea de taxă vamală nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun;

c) parfumuri şi ape de toaletă;

d) loturi care nu poartă caracter ocazional.

[Art.220 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 6-a

Loturi de marfă expediate de la o persoană fizică la alta

Articolul 221. Obiectul scutirii

(1) Sunt scutite de drepturi de import, sub rezerva art.222 şi 223, loturile de mărfuri expediate de o persoană fizică dintr-o ţară străină altei persoane fizice aflate pe teritoriul vamal, cu condiţia ca importul acestora să fie fără caracter comercial.

(2) În sensul alin.(1), import fără caracter comercial înseamnă importul ce se referă la expedierile care, cumulativ, îndeplinesc următoarele condiţii:

a) prezintă un caracter ocazional;

b) conţin mărfuri destinate exclusiv uzului personal al destinatarului sau familiei acestuia;

c) conţin mărfuri care, prin natura sau cantitatea lor, nu sunt destinate comercializării;

d) sunt trimise de către expeditor către destinatar fără nicio obligaţie de plată;

e) sunt constituite din mărfuri a căror valoare intrinsecă nu depăşeşte 150 euro/lot marfă, inclusiv mărfurile menţionate la art.223.

 

Articolul 222. Limitări de valoare în acordarea scutirii

(1) Atunci când valoarea intrinsecă a mărfurilor din lot depăşeşte valoarea prevăzută la art.221 alin.(2) lit.e), scutirea se acordă doar până la suma acestei valori pentru acele mărfuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ţinând cont de faptul că valoarea mărfii nu poate fi fracţionată.

(2) Mărfurile introduse peste limita prevăzută la art.221 alin.(2) lit.e) sunt supuse drepturilor de import potrivit legislaţiei.

 

Articolul 223. Restricţii cantitative la acordarea scutirii

Pentru mărfurile enumerate mai jos, scutirea de drepturi de import este limitată, pe lot de marfă, la următoarele cantităţi:

1) produse din tutun:

a) 40 de ţigarete;

b) 40 de rezerve din tutun pentru dispozitive de încălzire a tutunului;

c) 25 de ţigări de foi;

d) 10 trabucuri;

e) 50 de grame de tutun de fumat;

2) alcool şi băuturi alcoolice:

a) băuturi distilate şi spirtoase cu o concentraţie alcoolică de peste 22% în volum; alcool etilic nedenaturat de 80% din volum şi peste – 1 litru; sau

b) băuturi distilate şi spirtoase şi aperitive pe bază de vin sau alcool, tafia, sake sau băuturi similare cu o concentraţie alcoolică de cel mult 22% în volum; vinuri spumante, lichioruri – 1 litru sau o combinaţie proporţională a acestor produse diferite; şi

c) vinuri liniştite – 2 litri.

3) parfumuri – 50 ml sau apă de toaletă – 250 ml.

 

Secţiunea a 7-a

Bunuri aflate în bagajele personale ale călătorilor

Articolul 224. Pragurile financiare

(1) Bunurile aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară străină sunt scutite de drepturi de import, cu condiţia ca acestea să nu fie introduse în scopuri comerciale şi valoarea lor intrinsecă să nu depăşească 300 de euro de persoană.

(2) În cazul călătorilor care folosesc transportul aerian şi al celor care folosesc transportul maritim, valoarea intrinsecă pentru bagajele personale este de până la 430 de euro de persoană.

(3) Atunci când valoarea totală a mărfurilor din lot depăşeşte valoarea prevăzută la alin.(1) şi (2), scutirea se acordă doar până la suma acestei valori pentru acele mărfuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ţinând cont de faptul că valoarea unui articol individual nu poate fi fracţionată.

(4) Valoarea bagajelor personale ale călătorului care sunt admise temporar sau sunt reimportate ca urmare a exportului lor temporar, declarate conform art.160 alin.(2), precum şi valoarea medicamentelor necesare călătorului pentru nevoile sale personale nu sunt luate în considerare în sensul aplicării scutirilor prevăzute la alin.(1) şi (2).

(5) Prevederile prezentului articol se aplică şi persoanelor care nu sunt stabilite pe teritoriul vamal, cu constituirea unei garanţii pentru bunurile a căror valoare depăşeşte pragul financiar prevăzut la alin.(1) şi (2).

[Art.224 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 225. Bagajul personal

(1) În sensul aplicării scutirilor, bagaj personal reprezintă toate bagajele pe care călătorul le poate prezenta Serviciului Vamal la sosire în ţară, precum şi bagajele pe care acesta le prezintă aceleiaşi subdiviziuni mai târziu, sub rezerva dovezii că acest bagaj a fost înregistrat la compania responsabilă pentru transport ca bagaj însoţit la momentul plecării călătorului.

(2) Carburantul, altul decât cel menţionat la art.230, nu se consideră bagaj personal.

[Art.225 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 226. Importurile fără caracter comercial

În sensul prezentei secţiuni, import fără caracter comercial înseamnă import care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) prezintă un caracter ocazional;

b) constă exclusiv din mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori din mărfuri destinate a fi oferite cadou;

c) natura sau cantitatea mărfurilor nu indică faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

 

Articolul 227. Limitele cantitative pentru produsele din tutun

(1) Sunt scutite de drepturi de import următoarele tipuri de produse din tutun în următoarele limite cantitative:

a) 200 de ţigarete;

b) 200 de rezerve din tutun pentru dispozitive de încălzire a tutunului;

c) 50 de ţigări de foi;

d) 50 de trabucuri;

e) 250 de grame de tutun de fumat.

(2) Fiecare dintre cantităţile menţionate la alin.(1) reprezintă, în sensul alin.(3), 100% din totalul admis pentru produsele din tutun.

(3) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinaţie de produse din tutun, cu condiţia ca totalul procentelor utilizate din cantităţile individuale permise să nu depăşească 100%.

 

Articolul 228. Limitele cantitative pentru produsele de alcool

(1) Sunt scutite de drepturi de import alcoolul şi băuturile alcoolice, altele decât vinurile liniştite şi berea, în următoarele limite cantitative:

a) un total de 1 litru de alcool şi băuturi alcoolice cu o concentraţie alcoolică de peste 22% în volum sau de alcool etilic nedenaturat de 80% în volum şi peste;

b) un total de 2 litri de alcool şi băuturi alcoolice cu o concentraţie alcoolică de cel mult 22% în volum.

(2) Fiecare dintre cantităţile menţionate la alin.(1) reprezintă, în sensul alin.(3), 100% din totalul admis pentru alcool şi băuturi alcoolice.

(3) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinaţie de tipuri de alcool şi băuturi alcoolice menţionate la alin.(1), cu condiţia ca totalul procentelor utilizate din cantităţile individuale permise să nu depăşească 100%.

(4) Este scutit de drepturi de import un total de 2 litri de vinuri liniştite şi 5 litri de bere.

 

Articolul 229. Restricţii de acordare a scutirii

Scutirile prevăzute la art.227 şi 228 nu se aplică în cazul călătorilor cu vârsta sub 18 ani.

 

Articolul 230. Acordarea scutirii pentru carburantul conţinut în rezervor

Carburantul conţinut în rezervor se scuteşte de drepturi de import în conformitate cu art.272.

 

Articolul 231. Restricţii aferente pragului financiar

Valorile mărfurilor prevăzute la art.227 şi 228 nu vor fi luate în considerare în scopul aplicării scutirilor prevăzute la art.224 şi 230.

[Art.231 completat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

 

Articolul 232. Cazuri speciale

(1) Guvernul poate reduce pragurile financiare şi/sau limitele cantitative ale mărfurilor scutite de drepturi de import în cazul călătorilor din următoarele categorii:

a) persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în zona de frontieră;

b) lucrătorii din zona de frontieră;

c) personalul mijloacelor de transport utilizate în traficul internaţional dintre ţările străine şi Republica Moldova.

(2) Alin.(1) nu se aplică atunci când persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în zona de frontieră dovedesc că mărfurile nu revin în zona de frontieră a unei ţări străine limitrofe. Alin.(1) se aplică totuşi lucrătorilor din zona de frontieră şi personalului mijloacelor de transport utilizate în traficul internaţional dintre ţările străine şi Republica Moldova atunci când ei importă mărfuri cu ocazia unei deplasări efectuate în cadrul activităţii lor profesionale.

(3) Pentru aplicarea alin.(1), prin zonă de frontieră se înţelege un teritoriu cu lăţimea de 10 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat şi pe apele de frontieră. Unităţile administrative locale (inclusiv unităţile administrative locale ale unei ţări terţe) al căror teritoriu se află în interiorul zonei sunt, de asemenea, considerate ca făcând parte din această zonă de frontieră.

(4) Prin lucrător în zona de frontieră se înţelege orice persoană obligată, în virtutea activităţii profesionale normale pe care o desfăşoară, să se afle în zilele de lucru de cealaltă parte a frontierei.

[Art.232 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 8-a

Materiale educaţionale, ştiinţifice şi culturale;

instrumente şi aparate ştiinţifice

Articolul 233. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import materialele educaţionale, ştiinţifice şi culturale (bunuri culturale mobile) menţionate la anexa nr.1, indiferent de destinatar şi de scopul în care vor fi folosite aceste materiale.

 

Articolul 234. Restricţii privind subiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import materialele educaţionale, ştiinţifice şi culturale (bunuri culturale mobile) menţionate la anexa nr.2 care sunt destinate:

a) organizaţiilor sau instituţiilor de învăţământ, ştiinţifice şi culturale de stat;

b) organizaţiilor sau instituţiilor care sunt desemnate de ministerul de resort să primească astfel de materiale cu scutire de drepturi de import.

 

Articolul 235. Definirea instrumentelor sau aparatelor ştiinţifice

În sensul art.236 şi 237, următoarele noţiuni semnifică:

a) instrument sau aparat ştiinţific – instrument sau aparat care, datorită caracteristicilor tehnice obiective şi rezultatelor pe care le poate obţine, este în mod exclusiv sau în principal destinat activităţilor ştiinţifice;

b) instrument sau aparat ştiinţific importat în scopuri necomerciale – instrument sau aparat ştiinţific definit la lit.a) destinat a fi utilizat în scop de învăţământ sau de cercetare ştiinţifică, fără scop lucrativ.

 

Articolul 236. Acordarea scutirii pentru instrumentele şi aparatele ştiinţifice

(1) Se scutesc de drepturi de import, sub rezerva art.237–240, instrumentele şi aparatele ştiinţifice care nu se regăsesc la art.234 şi care sunt importate exclusiv în scopuri necomerciale.

(2) Scutirea de drepturi de import menţionată la alin.(1) se aplică pentru instrumentele şi aparatele ştiinţifice care sunt destinate:

a) instituţiilor publice care au ca activitate principală învăţământul sau cercetarea ştiinţifică, precum şi serviciilor acestora;

b) instituţiilor private care au ca activitate principală învăţământul sau cercetarea ştiinţifică, desemnate de ministerul de resort să primească aceste mărfuri cu scutire de drepturi de import.

 

Articolul 237. Acordarea scutirii pentru piesele de schimb şi uneltele destinate întreţinerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor ştiinţifice

Scutirea de drepturi de import menţionată la art.236 alin.(1) se aplică:

a) pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor pentru instrumentele ori aparatele ştiinţifice, importate în acelaşi timp cu instrumentele sau aparatele ştiinţifice în cauză;

b) pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor pentru instrumentele ori aparatele ştiinţifice, importate ulterior, cu condiţia ca acestea să fie recunoscute ca destinate instrumentelor ori aparatelor care au fost admise anterior cu scutire de drepturi de import şi care, la momentul solicitării scutirii de drepturile de import pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice, prezintă un caracter ştiinţific sau care ar fi susceptibile să beneficieze de scutire la momentul în care aceasta a fost solicitată pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice;

c) uneltelor destinate întreţinerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor ştiinţifice, care sunt importate în acelaşi timp cu aceste instrumente sau aparate;

d) uneltelor destinate întreţinerii, controlului, calibrării sau reparării instrumentelor ori aparatelor ştiinţifice, importate ulterior, cu condiţia ca acestea să fie recunoscute ca destinate instrumentelor ori aparatelor care au fost admise anterior cu scutire de drepturile de import pentru unelte şi care, la momentul solicitării scutirii de drepturile de import pentru unelte, prezintă un caracter ştiinţific sau care ar fi susceptibile să beneficieze de scutire la momentul la care aceasta a fost solicitată pentru unelte.

 

Articolul 238. Restricţii în cazul atingerii intereselor industriei

În situaţia în care importul instrumentelor sau al aparatelor ştiinţifice menţionate la art.236 şi 237 cu acordarea scutirii de drepturi de import aduce atingere intereselor industriei în sectorul de producţie în cauză, Serviciul Vamal, cu avizul Ministerului Economiei, la propunerea ministerului de resort, poate decide să nu acorde scutire unor astfel de mărfuri.

 

Articolul 239. Cazuri speciale

(1) Materialele menţionate la art.234, precum şi instrumentele sau aparatele ştiinţifice care au fost importate cu scutire de drepturi de import în condiţiile prevăzute la art.237 nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) Dacă materialele, instrumentele sau aparatele ştiinţifice au fost împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, către o instituţie sau organizaţie îndreptăţită să beneficieze de scutirea prevăzută la art.233 sau 236, scutirea rămâne aplicabilă cu condiţia ca instituţia sau organizaţia să utilizeze materialele, instrumentele sau aparatele în scopurile pentru care a fost acordată scutirea.

(3) Dacă materialele, instrumentele sau aparatele ştiinţifice au fost împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, în cazurile menţionate la alin.(1) din prezentul articol, instituţiile şi organizaţiile menţionate la art.234 şi 236 achită drepturile de import aferente mărfurilor respective conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinaţiei, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

[Art.239 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 240. Restricţii de acordare a scutirii

(1) Instituţiile sau organizaţiile menţionate la art.234 şi art.236 alin.(2) care nu mai îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de scutire sau care intenţionează să utilizeze un bun admis cu scutire în alte condiţii decât cele prevăzute în articolele respective sunt obligate să informeze despre aceasta Serviciul Vamal.

(2) Mărfurile rămase în posesia instituţiilor sau organizaţiilor care încetează sa îndeplinească condiţiile pentru a beneficia de scutire sunt supuse drepturilor de import aferente conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data la care condiţiile încetează a fi îndeplinite, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

(3) Instituţiile sau organizaţiile care au beneficiat de scutire în baza art.234 şi 236, dar care au utilizat mărfurile în cauză în alte scopuri sunt obligate să achite drepturile de import conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data schimbării destinaţiei, la valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la acea dată.

[Art.240 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 241. Dispoziţii de aplicare

Art.238–240 se aplică corespunzător mărfurilor menţionate la art.236.

[Art.241 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 9-a

Animale de laborator şi substanţe biologice sau chimice

destinate cercetării

Articolul 242. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

(1) Se scutesc de drepturi de import:

a) animalele pregătite special pentru a fi utilizate în laborator;

b) substanţele biologice sau chimice, stabilite de autorităţile competente, care sunt importate exclusiv pentru scopuri necomerciale.

(2) Scutirea menţionată la alin.(1) se limitează la animalele şi la substanţele biologice sau chimice care sunt destinate:

a) instituţiilor publice care au ca activitate principală învăţământul sau cercetarea ştiinţifică ori pentru serviciile acestora;

b) instituţiilor private care au ca activitate principală învăţământul sau cercetarea ştiinţifică, desemnate de către ministerul de resort să primească asemenea mărfuri cu scutire.

(3) Scutirea prevăzută la alin.(1) lit.b) poate fi acordată doar substanţelor biologice sau chimice pentru care în Republica Moldova nu se fabrică produse echivalente şi care, datorită specificităţii sau gradului de puritate, sunt exclusiv sau în principal destinate cercetării ştiinţifice.

(4) Produse echivalente sunt produsele care se încadrează la aceeaşi subpoziţie din Nomenclatura combinată a mărfurilor, prezintă aceeaşi calitate comercială şi au aceleaşi caracteristici tehnice.

 

Secţiunea a 10-a

Substanţe terapeutice de origine umană şi reactivi folosiţi pentru determinarea

grupei sangvine şi a tipurilor de ţesuturi

Articolul 243. Obiectul scutirii

(1) În conformitate cu art.244, sunt scutite de drepturi de import:

a) substanţele terapeutice de origine umană;

b) reactivii folosiţi pentru determinarea grupei sangvine;

c) reactivii folosiţi pentru determinarea tipurilor de ţesuturi.

(2) În sensul alin.(1), următoarele noţiuni semnifică:

a) substanţe terapeutice de origine umană – sânge uman şi derivatele sale (sânge uman întreg, plasmă umană uscată, albumină umană şi soluţii de fixare a proteinelor plasmatice umane, imunoglobulină umană şi fibrinogen uman);

b) reactivi folosiţi pentru determinarea grupei sangvine – reactivi de origine umană, animală, vegetală sau de altă origine folosiţi pentru determinarea grupei sangvine şi pentru depistarea incompatibilităţii de sânge;

c) reactivi folosiţi pentru determinarea tipurilor de ţesuturi – reactivi de origine umană, animală, vegetală sau de altă origine folosiţi pentru determinarea tipurilor de ţesuturi umane.

 

Articolul 244. Cerinţe aferente obiectului scutirii

Scutirea de drepturi de import se aplică exclusiv produselor care:

a) sunt destinate instituţiilor sau laboratoarelor acreditate de ministerul de resort pentru a fi folosite exclusiv în scopuri medicale sau ştiinţifice necomerciale;

b) sunt însoţite de un certificat de conformitate, emis de un organ competent autorizat în acest sens în ţara de provenienţă;

c) se află în containere/recipiente care poartă o etichetă specială pentru a le putea identifica.

 

Articolul 245. Scutirea pentru ambalajele speciale

Scutirea de drepturi de import se aplică şi ambalajelor speciale care sunt esenţiale pentru transportul de substanţe terapeutice de origine umană, de reactivi folosiţi pentru determinarea grupei sangvine sau de reactivi folosiţi pentru determinarea tipurilor de ţesuturi, precum şi oricăror solvenţi şi accesorii necesare pentru utilizarea acestora.

 

Secţiunea a 11-a

Instrumente şi aparate destinate pentru cercetarea medicală, stabilirea

de diagnostice sau realizarea tratamentului medical

Articolul 246. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

(1) Instrumentele şi aparatele destinate pentru cercetarea medicală, stabilirea de diagnostice medicale sau pentru realizarea tratamentului medical, care sunt donate de către o organizaţie filantropică ori de către o persoană privată unei autorităţi din domeniul sănătăţii, unui spital sau unei instituţii de cercetare medicală desemnate de ministerul de resort să primească astfel de bunuri cu scutire sau care sunt achiziţionate de astfel de autorităţi, de spitale sau de instituţii de cercetare medicală, în întregime din fonduri primite de la o organizaţie filantropică ori din donaţii, sunt scutite de drepturi de import la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) donaţia instrumentelor sau aparatelor în cauză să nu poarte caracter comercial din partea donatorului şi să nu fie însoţită de niciun fel de obligaţie de plată; şi

b) donatorul nu este afiliat producătorului de instrumente sau aparate pentru care se solicită scutirea.

(2) Scutirea drepturilor de import se aplică, în aceleaşi condiţii, pentru:

a) piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice destinate instrumentelor sau aparatelor menţionate la alin.(1), cu condiţia ca aceste piese de schimb, componente sau accesorii să fie importate în acelaşi timp cu aceste instrumente sau aparate;

b) piesele de schimb, componentele sau accesoriile specifice destinate instrumentelor şi aparatelor menţionate la alin.(1), importate ulterior, cu condiţia ca acestea să poată fi identificate ca fiind destinate instrumentelor şi aparatelor scutite anterior de drepturi de import;

c) uneltele care se folosesc pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea instrumentelor ori aparatelor menţionate la alin.(1), cu condiţia ca aceste unelte să fie importate în acelaşi timp cu aceste instrumente sau aparate;

d) uneltele care se folosesc pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea instrumentelor ori aparatelor menţionate la alin.(1), importate ulterior, cu condiţia ca acestea să poată fi identificate ca fiind necesare pentru instrumentele şi aparatele scutite anterior de drepturi de import.

[Art.246 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 247. Dispoziţii de aplicare

Art.238–240 se aplică corespunzător pentru punerea în aplicare a art.246 şi, în special, în ceea ce priveşte instrumentele sau aparatele, precum şi organismele beneficiare vizate.

[Art.247 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 12-a

Substanţe de referinţă pentru controlul calităţii medicamentelor

Articolul 248. Scutirea pentru substanţele de referinţă necesare controlului calităţii medicamentelor

Coletele/containerele care conţin mostre de substanţe de referinţă, aprobate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru controlul calităţii materialelor utilizate în fabricarea de medicamente, şi care sunt trimise unor destinatari desemnaţi de către ministerul de resort să primească asemenea colete/containere sunt scutite de drepturi de import.

 

Secţiunea a 13-a

Produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale

Articolul 249. Scutirea pentru produsele farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale

Sunt scutite de drepturi de import produsele farmaceutice pentru uz medical uman sau veterinar destinate a fi folosite de persoanele sau de animalele care vin din ţări străine pentru participare la manifestările sportive internaţionale organizate în Republica Moldova, în limitele necesare pentru acoperirea necesităţilor pe durata sejurului pe teritoriul vamal.

 

Secţiunea a 14-a

Decoraţii onorifice şi premii

Articolul 250. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import, cu condiţia ca mărfurile implicate să nu aibă caracter comercial şi persoana interesată să prezinte documente confirmative Serviciului Vamal, următoarele:

a) decoraţii conferite de guverne ale ţărilor străine unor persoane al căror domiciliu sau reşedinţă este în Republica Moldova;

b) cupe, medalii şi articole similare de natură simbolică, care au fost acordate într-o ţară străină persoanelor al căror domiciliu sau reşedinţă este în Republica Moldova, în semn de recunoştinţă pentru activităţi desfăşurate în domeniile artă, ştiinţă, sport sau serviciu public sau ca recunoaştere a meritelor cu ocazia unui anumit eveniment, şi care sunt importate pe teritoriul vamal de către persoanele respective în nume propriu;

c) cupe, medalii şi articole similare de natură simbolică, care sunt oferite gratuit de către autorităţi sau persoane stabilite într-o altă ţară, pentru a fi prezentate pe teritoriul vamal în aceleaşi scopuri ca cele prevăzute la lit.b);

d) premii, trofee şi suvenire cu caracter simbolic şi cu o valoare neglijabilă, destinate a fi distribuite gratuit persoanelor cu domiciliu sau reşedinţă în Republica Moldova cu ocazia conferinţelor de afaceri sau a altor evenimente internaţionale similare, şi care, prin natura, prin valoarea lor unitară şi prin alte caracteristici, nu prezintă nicio intenţie că au fost importate în scopuri comerciale.

 

Secţiunea a 15-a

Cadouri primite în contextul relaţiilor internaţionale

Articolul 251. Obiectul, condiţiile şi prohibiţiile la acordarea scutirii

(1) Prin derogare de la art.224–232, sunt scutite de drepturi de import mărfurile:

a) importate pe teritoriul vamal de către persoane care au efectuat o vizită oficială într-o ţară străină şi le-au primit cadou cu această ocazie de la autorităţile ţării-gazdă;

b) importate pe teritoriul vamal de către persoane care efectuează o vizită oficială pe teritoriul vamal şi care intenţionează să le ofere cadou cu această ocazie autorităţilor din ţara-gazdă;

c) trimise drept cadou, în semn de prietenie sau bunăvoinţă, de către o autoritate, colectivitate sau un grup care exercită activităţi de interes public pe teritoriul unei ţări străine, unei autorităţi, unei colectivităţi sau unui grup care desfăşoară o activitate de interes public pe teritoriul vamal, care sunt desemnate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Ministerul Finanţelor să primească asemenea mărfuri.

(2) Scutirea de drepturi de import se aplică doar în cazul în care se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) mărfurile sunt cadouri oferite ocazional;

b) prin natura, valoarea sau cantitatea lor, mărfurile nu au caracter comercial;

c) mărfurile nu sunt folosite în scopuri comerciale.

(3) Nu se acordă scutire de drepturi de import pentru produsele alcoolice, tutun sau produsele din tutun.

[Art.251 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 16-a

Bunuri destinate şefilor de stat

Articolul 252. Obiectul şi subiectul scutirii

(1) Sunt scutite de drepturi de import, bazându-se pe principiul reciprocităţii şi în limitele şi în condiţiile stabilite:

a) cadourile oferite şefilor de stat în cadrul acţiunilor de protocol;

b) mărfurile pentru folosinţa sau consumul şefilor de stat din ţări străine sau al persoanelor oficiale care îi reprezintă, în timpul şederii lor oficiale pe teritoriul vamal.

(2) Alin.(1) se aplică, de asemenea, persoanelor care se bucură de prerogative la nivel internaţional similare cu acelea de care se bucură şefii de stat.

 

Secţiunea a 17-a

Bunuri importate în scopuri de promovare comercială

Articolul 253. Scutirea pentru mostrele de mărfuri cu valoare nesemnificativă

(1) Fără a aduce atingere art.257 lit.a), se scutesc de drepturi de import mostrele de mărfuri care au o valoare nesemnificativă şi nu pot fi folosite decât pentru a solicita comenzi pentru mărfuri de tipul celor pe care le reprezintă în vederea importării lor pe teritoriul vamal.

(2) Serviciul Vamal poate solicita ca anumite mostre de mărfuri, pentru a beneficia de scutire de drepturi de import, să devină inutilizabile prin rupere, perforare sau marcare clară şi indelebilă ori prin alte procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre.

(3) În sensul alin.(1), mostră de marfă înseamnă orice articol care reprezintă un tip de marfă şi al cărui mod de prezentare sau cantitate, pentru mărfuri de acelaşi tip, îl exclude de la folosirea sa în alte scopuri decât pentru încercarea de a obţine comenzi.

 

Articolul 254. Condiţiile şi restricţiile de acordare a scutirii pentru materialele publicitare tipărite

(1) Materialele publicitare tipărite, cum ar fi cataloage, liste de preţuri, instrucţiuni de folosire sau broşuri, sunt scutite de drepturi de import cu condiţia să se refere la:

a) mărfuri pentru vânzare sau locaţiune; sau

b) servicii de transport, servicii de asigurare sau servicii bancare oferite de către o persoană stabilită în afara teritoriului vamal.

(2) Scutirea de drepturi de import prevăzută la alin.(1) se limitează la materiale publicitare tipărite care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:

a) materialele tipărite prezintă clar numele agentului economic care produce, vinde sau închiriază marfa ori care oferă serviciile la care se referă;

b) fiecare lot de marfă conţine nu mai mult de un document sau, dacă este compus din mai multe documente, un singur exemplar din fiecare document. Loturile care conţin mai multe exemplare ale aceluiaşi document se scutesc de drepturi de import cu condiţia ca greutatea lor brută să nu depăşească un kilogram;

c) materialele tipărite nu pot face obiectul unor loturi grupate de la acelaşi expeditor către acelaşi destinatar.

(3) Sunt scutite de drepturi de import materialele cu caracter publicitar care sunt destinate exclusiv reclamei şi care nu au valoare comercială, trimise fără nicio obligaţie de plată de către furnizor clienţilor săi.

[Art.254 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 255. Scutirea pentru mărfurile folosite ori consumate la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

(1) Sunt scutite de drepturi de import:

a) mici mostre reprezentative de mărfuri fabricate în afara teritoriului vamal destinate unui târg comercial sau altui eveniment similar;

b) mărfuri importate numai pentru a fi prezentate sau pentru a prezenta modul de funcţionare a unor maşini sau aparate fabricate în afara teritoriului vamal şi expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar;

c) materiale cu valoare mică, cum ar fi vopsele, lacuri, tapet, folosite pentru construirea, echiparea şi decorarea standurilor temporare de către reprezentanţii unor ţări străine la un târg comercial sau la un alt eveniment similar, care se distrug prin folosirea lor;

d) materiale tipărite, cataloage, prospecte, liste de preţuri, postere publicitare, calendare, ilustrate sau nu, fotografii neînrămate şi alte materiale furnizate gratuit pentru a face publicitate unor mărfuri fabricate în afara teritoriului vamal şi expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar.

(2) În sensul alin.(1), târg comercial sau un alt eveniment similar înseamnă:

a) expoziţii, târguri, saloane de prezentare şi alte manifestări din comerţ, industrie, agricultură sau artizanat;

b) expoziţii şi manifestări realizate în principal în scopuri de binefacere;

c) expoziţii şi manifestări realizate în principal în scopuri ştiinţifice, tehnice, de artizanat, artistice, educaţionale, culturale sau sportive, în scopuri religioase sau manifestări ale unui cult religios, manifestări de activitate sindicală, turistică sau în vederea promovării cooperării internaţionale;

d) reuniuni ale reprezentanţilor unor organizaţii sau organisme internaţionale;

e) ceremonii şi adunări oficiale sau comemorative.

(3) Noţiunea „târg comercial sau un alt eveniment similar” nu include expoziţii organizate în scopuri private în magazine sau clădiri comerciale pentru vânzarea de mărfuri provenind din ţări străine.

 

Articolul 256. Limitări aferente importului micilor mostre reprezentative de mărfuri destinate unui târg comercial sau altui eveniment similar

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.255 alin.(1) lit.a) se limitează la mostre care:

a) sunt importate fără achitarea drepturilor de import din ţări străine sau sunt obţinute la expoziţii din mărfuri importate în vrac din aceste ţări;

b) se distribuie exclusiv gratuit publicului în timpul expoziţiei pentru folosire sau consum de către persoanele cărora le-au fost oferite;

c) pot fi identificate ca mostre publicitare cu valoare unitară mică;

d) nu sunt uşor de vândut pe piaţă şi sunt ambalate în aşa fel încât cantitatea din articolul respectiv este mai mică decât cea mai mică cantitate din acelaşi articol care se vinde pe piaţă;

e) în cazul produselor alimentare şi al băuturilor care nu sunt ambalate aşa cum se menţionează la lit.d), se consumă pe loc la expoziţie;

f) sunt adecvate ca valoare totală şi cantitate pentru tipul de expoziţie, numărul de vizitatori şi amploarea participării expozantului.

 

Articolul 257. Limitări aferente mărfurilor importate pentru a fi prezentate sau a prezenta modul de funcţionare a unor maşini sau aparate expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.255 alin.(1) lit.b) se limitează la mărfuri care sunt:

a) consumate sau distruse la expoziţie; şi

b) adecvate ca valoare totală şi cantitate pentru tipul de expoziţie, numărul de vizitatori şi amploarea participării expozantului.

 

Articolul 258. Limitări aferente materialelor tipărite, furnizate gratuit pentru a face publicitate unor mărfuri expuse la un târg comercial sau la un alt eveniment similar

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.255 alin.(1) lit.d) se limitează la materialele tipărite şi la articolele pentru scopuri publicitare care:

a) sunt destinate exclusiv distribuirii gratuite publicului la locul unde se realizează expoziţia;

b) sunt adecvate ca valoare totală şi cantitate pentru tipul de expoziţie, numărul de vizitatori şi amploarea participării expozantului.

 

Articolul 259. Prohibiţii la acordarea scutirii

Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.255 alin.(1) lit.a) şi b) nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun;

c) carburanţi în formă lichidă, solidă sau gazoasă.

 

Secţiunea a 18-a

Mărfuri importate în scopul examinării, analizării sau testării

Articolul 260. Obiectul scutirii

Potrivit art.261–266, mărfurile care urmează să fie supuse examinării, analizării sau testării pentru a li se determina compoziţia, calitatea sau alte caracteristici tehnice în scopul informării sau al cercetării industriale ori comerciale sunt scutite de drepturile de import.

 

Articolul 261. Condiţiile aferente obiectului scutirii

Fără a aduce atingere art.264, scutirea de drepturi de import prevăzută la art.260 se acordă numai cu condiţia ca mărfurile ce urmează a fi examinate, analizate sau testate să fie consumate complet sau distruse pe durata examinării, analizării sau testării.

 

Articolul 262. Prohibiţii la acordarea scutirii

Nu se acordă scutire pentru mărfurile supuse examinării, analizării sau testării în cazul în care acestea reprezintă operaţiuni de promovare a vânzărilor.

 

Articolul 263. Restricţii la acordarea scutirii

Scutirea de drepturi de import se acordă doar pentru cantităţile de mărfuri strict necesare pentru scopurile în care au fost importate. Aceste cantităţi sunt, în fiecare caz, determinate de autorităţile competente, ţinând cont de scopul menţionat.

 

Articolul 264. Cazuri speciale

(1) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.260 se referă la mărfurile care nu sunt în totalitate utilizate sau distruse pe durata examinării, analizării sau testării dacă bunurile rămase, cu acordul şi sub supravegherea autorităţilor competente, sunt:

a) distruse complet sau lipsite de valoare comercială la încheierea examinării, analizării sau a testării;

b) predate statului fără nicio cheltuială din partea acestuia, dacă acest lucru nu contravine legislaţiei; sau

c) exportate în afara teritoriului vamal, în împrejurări bine justificate.

(2) În sensul alin.(1), bunuri rămase înseamnă bunurile care rezultă în urma examinării, a analizării sau a testării ori mărfurile care nu sunt folosite efectiv.

 

Articolul 265. Bunurile rămase

(1) Pentru bunurile rămase care nu se încadrează în art.264 alin.(1) se aplică drepturi de import, conform cotelor drepturilor de import în vigoare la data încheierii analizelor, a examinărilor sau a testărilor, în funcţie de tipul bunurilor şi valoarea în vamă stabilită de Serviciul Vamal la acea dată.

(2) Cu acordul şi sub supravegherea Serviciului Vamal, partea interesată poate să transforme produsele rămase în deşeuri sau resturi. În acest caz, drepturile de import datorate vor fi cele aplicabile unor astfel de deşeuri sau resturi, la momentul transformării.

[Art.265 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 266. Perioada de efectuare a examinărilor, a analizelor şi a testelor

Perioada în care trebuie efectuate examinările, analizele sau testele şi în care trebuie îndeplinite formalităţile administrative pentru a se asigura folosirea mărfurilor în scopurile pentru care sunt destinate se stabileşte de către autorităţile competente.

 

Secţiunea a 19-a

Loturile destinate Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală

Articolul 267. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import cărţile, publicaţiile şi documentele, precum şi materialele audiovizuale cu caracter educaţional, ştiinţific sau cultural ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale oricăreia dintre instituţiile sale specializate, destinate Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală.

 

Secţiunea a 20-a

Materiale de informare turistică

Articolul 268. Obiectul şi condiţiile de acordare a scutirii

Fără a aduce atingere art.233–241, se scutesc de drepturi de import următoarele mărfuri:

a) documentaţia (cărţi, reviste, ghiduri, pliante, broşuri, calendare ilustrate, afişe şi fotografii înrămate sau neînrămate) destinată a fi distribuită gratuit cu scopul principal de a încuraja publicul să viziteze ţări străine şi să participe la întâlniri sau evenimente culturale, turistice, sportive, religioase ori profesionale, cu condiţia ca asemenea materiale să nu conţină mai mult de 25% reclamă comercială privată, cu excepţia reclamelor comerciale private pentru agenţii economici din Republica Moldova, şi să aibă ca scop evident promovarea turistică;

b) listele şi anuarele hotelurilor străine, publicate de către agenţiile oficiale de turism sau sub auspiciile/patronajul lor, şi orarele pentru serviciile de transport străine, care se distribuie gratuit şi care nu conţin mai mult de 25% reclamă comercială privată, cu excepţia reclamelor comerciale private pentru agenţii economici din Republica Moldova;

c) materialul de referinţă furnizat reprezentanţilor acreditaţi sau corespondenţilor numiţi de către agenţiile de turism străine, care nu este destinat pentru distribuţie, precum: anuare, liste de numere de telefon sau de fax, liste hoteliere, cataloage ale târgurilor, specimene de mărfuri artizanale având o valoare neglijabilă şi materiale privind muzee, universităţi, staţiuni balneoclimaterice sau alte instituţii similare.

 

Secţiunea a 21-a

Diverse documente şi mărfuri

Articolul 269. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import următoarele documente şi mărfuri:

a) documente trimise gratuit autorităţilor publice ale Republicii Moldova;

b) publicaţiile guvernelor străine şi publicaţiile oficiale ale organismelor internaţionale, destinate distribuţiei gratuite;

c) buletinele de vot pentru alegerile organizate de organisme stabilite în ţări străine;

d) obiecte ce urmează a fi prezentate ca dovadă sau în alte scopuri similare instanţelor judecătoreşti sau altor autorităţi ale Republicii Moldova;

e) specimene de semnătură şi circulare tipărite referitoare la semnăturile trimise ca parte a schimburilor obişnuite de informaţii între autorităţile publice sau instituţiile bancare;

f) materiale oficiale tipărite trimise Băncii Naţionale a Moldovei;

g) rapoarte, declaraţii, note, prospecte, cereri şi alte documente alcătuite de operatori economici înregistraţi într-o ţară străină şi trimise destinatarilor sau celor care au subscris pentru titluri de valoare emise de astfel de operatori economici;

h) mijloace de înregistrare (cartele perforate, înregistrări sonore, microfilme etc.) folosite pentru transmiterea, cu titlu gratuit, de informaţii destinatarului, atât timp cât admiterea cu scutirea drepturilor de import nu contravine normelor din domeniul concurenţei;

i) dosare, arhive, formulare tipărite şi alte documente folosite la reuniuni, şedinţe, conferinţe sau congrese internaţionale şi rapoarte privind astfel de întruniri;

j) planuri, schiţe tehnice, desene, descrieri şi alte documente similare importate în vederea obţinerii sau executării comenzilor în ţări străine sau a participării la un concurs desfăşurat în Republica Moldova;

k) documente ce urmează a fi folosite pentru verificările realizate în Republica Moldova de către instituţii înfiinţate în ţări străine;

l) formulare tipărite ce urmează a fi folosite ca documente oficiale în traficul internaţional al vehiculelor sau al mărfurilor în cadrul convenţiilor internaţionale;

m) formulare tipărite, etichete, bilete şi alte documente similare trimise de transportatori sau de întreprinderi din industria hotelieră dintr-o ţară străină agenţiilor de turism stabilite pe teritoriul vamal;

n) formulare tipărite şi bilete, conosamente, scrisori de trăsură şi alte documente comerciale sau de birou care au fost folosite;

o) formulare oficiale tipărite dintr-o ţară străină sau de autorităţi internaţionale şi material tipărit care respectă standardele internaţionale, trimise, în vederea distribuirii, de către asociaţiile dintr-o ţară străină asociaţiilor corespondente stabilite pe teritoriul vamal;

p) fotografii, diapozitive şi matriţe pentru fotografii, cu sau fără titlu, trimise agenţiilor de presă sau editorilor de ziare ori reviste;

q) timbre de acciză, timbre fiscale şi altele similare care atestă achitarea taxelor în ţări străine sau timbre de acciză importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor.

 

Secţiunea a 22-a

Materiale auxiliare pentru stivuirea şi protejarea mărfurilor

pe durata transportului acestora

Articolul 270. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import materiale diverse, cum ar fi frânghii, paie, textile, hârtie şi carton, lemn sau plastic, ce sunt folosite pentru stivuirea şi protecţia, inclusiv protecţia termică, a mărfurilor în timpul transportului lor dintr-o ţară străină pe teritoriul vamal, care, în mod normal, nu sunt reutilizabile.

 

Secţiunea a 23-a

Aşternuturi de paie, furaje şi hrană pentru animale

pe durata transportului acestora

Articolul 271. Obiectul scutirii

Aşternuturile de paie, furajele şi hrana pentru animale de orice tip, încărcate în mijloacele de transport folosite pentru a transporta animale dintr-o ţară străină pe teritoriul vamal, cu scopul de a fi distribuite respectivelor animale pe durata călătoriei, sunt scutite de drepturi de import.

 

Secţiunea a 24-a

Carburanţi şi lubrifianţi existenţi în rezervorul autovehiculelor

şi în containere speciale

Articolul 272. Obiectul scutirii

(1) Conform art.274 sunt scutite de drepturi de import următoarele:

a) carburantul conţinut în rezervoarele standard ale autovehiculelor pentru turism, ale autovehiculelor utilitare şi ale motocicletelor ce intră pe teritoriul vamal;

b) carburantul conţinut în rezervoarele standard ale containerelor cu destinaţie specială ce intră pe teritoriul vamal;

c) carburantul conţinut în rezervoarele portabile transportate de către autovehicule private şi motociclete, de maximum 10 litri/autovehicul.

(2) Scutirea de drepturi de import se aplică lubrifianţilor aflaţi în autovehicule şi care sunt necesari pentru funcţionarea normală a acestora pe durata călătoriei respective.

 

Articolul 273. Noţiuni aferente obiectului scutirii

În sensul art.272, următoarele noţiuni semnifică:

1) autovehicul utilitar – orice autovehicul rutier, inclusiv tractoare cu sau fără remorcă, care, prin modalitatea lui de construcţie şi dotare, este creat pentru şi este capabil să transporte, contra cost sau gratuit, mai mult de 9 persoane, inclusiv şoferul, şi mărfuri; precum şi orice autovehicul rutier cu destinaţie specială, alta decât transportul propriu-zis;

2) autovehicul pentru turism – orice autovehicul care nu este cuprins în definiţia de la pct.1);

3) rezervoare standard:

a) rezervoarele fixate permanent de către producător pe toate autovehiculele de acelaşi tip şi a căror adaptare permanentă permite utilizarea directă a carburantului, atât pentru propulsia autovehiculelor, cât şi, după caz, pentru funcţionarea, în cursul transportului, a sistemelor de refrigerare şi a altor sisteme;

b) rezervoarele cu gaz adaptate pe autovehicule care permit utilizarea directă a gazului drept carburant, precum şi rezervoarele adaptate celorlalte sisteme cu care poate fi echipat autovehiculul;

c) rezervoarele fixate permanent de către producător pe toate containerele de acelaşi tip şi a căror adaptare permanentă permite utilizarea directă a carburantului pentru funcţionarea, în cursul transportului, a sistemelor de refrigerare şi a altor sisteme cu care sunt echipate containerele cu destinaţii speciale;

4) containere cu destinaţii speciale – orice container echipat cu dispozitive special adaptate pentru sistemele de refrigerare, de aerisire, de izolare termică sau alte sisteme.

 

Articolul 274. Limitări

(1) Scutirea de drepturi de import prevăzută la art.272 pentru carburantul conţinut în rezervoarele standard ale autovehiculelor utilitare şi ale containerelor cu destinaţii speciale se acordă doar pentru 200 de litri pe autovehicul, pe container cu destinaţii speciale şi pentru o călătorie.

(2) Guvernul poate limita cantitatea de combustibil admis cu scutire de drepturi de import în cazul:

a) autovehiculelor utilitare angajate în transportul internaţional în interiorul zonei de frontieră la o lăţime de 10 km către interior, de-a lungul frontierei pe uscat şi pe apele de frontieră, cu condiţia ca astfel de călătorii să fie făcute de persoane cu domiciliul sau reşedinţa în zona de frontieră. Se consideră, de asemenea, ca făcând parte din această zonă de frontieră şi circumscripţiile administrative locale al căror teritoriu se află în interiorul zonei;

b) autovehiculelor pentru turism aparţinând persoanelor cu domiciliul sau reşedinţa în zona de frontieră.

(3) Carburantul scutit de drepturi de import în baza art.272 nu poate face obiectul:

a) utilizării într-un alt autovehicul decât acela în care a fost importat;

b) mutării, cu depozitare ulterioară, din autovehiculul în care a fost importat, cu excepţia perioadei de reparaţii necesare acelui autovehicul;

c) transferării, contra cost sau gratuit, de către persoana care beneficiază de scutire.

(4) Nerespectarea prevederilor alin.(3) atrage apariţia obligaţiei de achitare a cuantumului drepturilor de import pentru produsele în cauză, calculat la nivelul aplicabil la data la care încep să fie folosite în alt scop, în funcţie de valoarea în vamă stabilită la acea dată de către Serviciul Vamal.

[Art.274 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 25-a

Materiale pentru construcţia, întreţinerea sau decorarea monumentelor

funerare sau a cimitirelor victimelor de război

Articolul 275. Obiectul scutirii

Mărfurile de orice fel, importate de către organizaţii desemnate în acest scop de către Guvernul Republicii Moldova, folosite pentru construcţia, întreţinerea sau decorarea cimitirelor ori a cavourilor şi a monumentelor victimelor de război din ţări străine care sunt înmormântate pe teritoriul vamal sunt scutite de drepturi de import.

 

Secţiunea a 26-a

Sicrie, urne funerare şi articole funerare decorative

Articolul 276. Obiectul scutirii

Sunt scutite de drepturi de import următoarele mărfuri:

a) sicrie conţinând trupuri şi urne conţinând cenuşa persoanelor decedate, florile, coroanele funerare şi alte obiecte decorative obişnuite care le însoţesc;

b) flori, coroane şi alte obiecte decorative aduse de persoane domiciliate în ţări străine care participă la funerarii sau care vin să decoreze mormintele aflate pe teritoriul vamal, cu condiţia ca aceste importuri, prin natura şi cantitatea lor, să nu aibă scop comercial.

 

Secţiunea a 27-a

Mărfuri pentru filantropie (caritate)

[Secţiunea a 27-a în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277. Obiectul scutirii

(1) Sub rezerva art.277² şi 277³, sunt scutite de drepturi de import:

a) mărfurile indispensabile importate de instituţiile de stat sau alte organizaţii filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi distribuite gratuit persoanelor nevoiaşe;

b) mărfurile de orice tip trimise gratuit de către o persoană sau o organizaţie stabilită în afara teritoriului vamal şi fără nicio intenţie comercială din partea expeditorului către instituţii de stat sau alte organizaţii filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi folosite în beneficiul persoanelor nevoiaşe;

c) echipamentele şi rechizitele de birou trimise gratuit de către o persoană sau o organizaţie stabilită în afara teritoriului vamal şi fără nicio intenţie comercială din partea expeditorului către organizaţii filantropice stabilite de Guvern, pentru a fi utilizate exclusiv pentru necesităţi operaţionale sau pentru îndeplinirea scopurilor filantropice.

(2) În sensul alin.(1), mărfuri indispensabile înseamnă mărfuri de strictă necesitate: hrană, medicamente, îmbrăcăminte, încălţăminte, lenjerie de pat.

[Art.277 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹. Restricţii privind obiectul scutirii

Scutirea nu se acordă pentru:

a) produse alcoolice;

b) tutun şi produse din tutun;

c) cafea şi ceai;

d) autovehicule, cu excepţia ambulanţelor.

[Art.277¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277². Cerinţe contabile

Scutirea se acordă numai instituţiilor de stat sau organizaţiilor ale căror proceduri contabile permit Serviciului Vamal să le supravegheze operaţiunile.

[Art.277² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277³. Cazuri speciale

(1) Instituţia de stat sau organizaţia care beneficiază de scutire nu este în drept, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor, de a împrumuta, a închiria, a transfera sau de a transmite sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, mărfurile şi echipamentele menţionate la art.277 în alte scopuri decât cele prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) din articolul respectiv, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care mărfurile şi echipamentele sunt împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277 şi 277², scutirea continuă să fie acordată cu condiţia ca aceasta din urmă să folosească mărfurile şi echipamentele în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locaţiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plăţii prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul de mărfuri sau echipamente şi de valoarea în vamă determinată de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

[Art.277³ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277⁴. Restricţii privind acordarea scutirilor

(1) Instituţiile de stat sau organizaţiile menţionate la art.277 care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire sau care îşi propun utilizarea mărfurilor şi echipamentelor scutite de drepturi de import în alte scopuri decât cele prevăzute la articolul menţionat notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de până la 15 zile.

(2) Mărfurile şi echipamentele rămase în posesia instituţiilor de stat sau a organizaţiilor care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data la care aceste condiţii încetează să mai fie îndeplinite, pe baza tipului de mărfuri şi echipamente şi a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

(3) Mărfurile şi echipamentele utilizate de instituţia de stat sau organizaţia care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art.277 sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data schimbării destinaţiei, pe baza tipului de mărfuri şi echipamente şi a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului mărfurilor în cauză.

[Art.277⁴ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Subsecţiunea 1

Bunuri pentru uzul persoanelor nevăzătoare

Articolul 277⁵. Obiectul scutirii

Bunurile special concepute pentru dezvoltarea educaţională, ştiinţifică sau culturală a nevăzătorilor, aşa cum sunt specificate în anexa nr.3, sunt scutite de taxa vamală.

[Art.277⁵ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277⁶. Restricţii privind obiectul scutirii

(1) Bunurile special concepute pentru dezvoltarea educaţională, ştiinţifică sau culturală a nevăzătorilor, aşa cum sunt specificate în anexa nr.4, sunt scutite de taxa vamală cu condiţia ca acestea să fie importate de către:

a) nevăzători pentru uz propriu; sau

b) instituţii de stat sau organizaţii care asigură educaţia sau acordarea de asistenţă nevăzătorilor şi care sunt stabilite de Guvern să primească astfel de bunuri cu scutire de taxa vamală.

(2) Scutirea menţionată la alin.(1) se aplică pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor specifice bunurilor în cauză, precum şi instrumentelor care urmează să fie utilizate pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea bunurilor menţionate, cu condiţia ca piesele de schimb, componentele, accesoriile sau instrumentele să fie importate în acelaşi timp cu bunurile menţionate sau, dacă sunt importate ulterior, să poată fi identificate ca fiind destinate bunurilor scutite anterior de taxa vamală sau care au dreptul la scutire la momentul în care se solicită scutirea pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile şi instrumentele în cauză.

[Art.277⁶ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Subsecţiunea a 2-a

Bunuri pentru uzul altor persoane cu dizabilităţi

Articolul 277⁷. Obiectul scutirii

(1) Bunurile special concepute pentru educaţia, angajarea sau promovarea socială a persoanelor cu dizabilităţi fizice sau mintale, altele decât nevăzătorii, sunt scutite de taxa vamală dacă sunt importate de către:

a) persoane cu dizabilităţi pentru uz propriu; sau

b) instituţii de stat sau organizaţii care asigură în principal educaţia sau acordarea de asistenţă persoanelor cu dizabilităţi şi sunt stabilite de Guvern să primească astfel de bunuri cu scutire de taxa vamală.

(2) Scutirea prevăzută la alin.(1) se aplică pieselor de schimb, componentelor sau accesoriilor specifice bunurilor în cauză, precum şi instrumentelor care urmează să fie utilizate pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea bunurilor menţionate, cu condiţia ca aceste piese de schimb, componente, accesorii sau instrumente să fie importate în acelaşi timp cu bunurile menţionate sau, dacă sunt importate ulterior, să poată fi identificate ca fiind destinate bunurilor scutite anterior de taxa vamală sau care au dreptul la scutire la momentul în care se solicită scutirea pentru piesele de schimb, componentele sau accesoriile şi instrumentele în cauză.

[Art.277⁷ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Subsecţiunea a 3-a

Dispoziţii comune

Articolul 277⁸. Obiectul scutirii

Bunurile importate pentru uz propriu de persoanele nevăzătoare sau de alte persoane cu dizabilităţi, în conformitate cu art.277⁶ alin.(1) lit.a) şi art.277⁷ alin.(1) lit.a), se scutesc de taxa vamală cu condiţia prezentării documentelor ce confirmă statutul de nevăzător sau de persoană cu dizabilitate.

[Art.277⁸ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277⁹. Cazuri speciale

(1) Bunurile importate cu scutire de taxa vamală de către persoanele prevăzute la art.277⁶ şi 277⁷ nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, până la expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunul este împrumutat, gajat, dat în locaţiune, comodat, cesionat, transmis sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, unei persoane, instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277⁶ şi 277⁷, scutirea continuă să fie acordată cu condiţia ca persoana, instituţia de stat sau organizaţia să folosească bunul în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locaţiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plăţii prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul de mărfuri sau echipamente şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

[Art.277⁹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁰. Restricţii privind acordarea scutirilor

(1) Bunurile importate de instituţiile de stat sau organizaţiile eligibile pentru scutire în condiţiile art.277⁶ şi 277⁷ pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesionate, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, de către aceste instituţii de stat sau organizaţii, fără scop lucrativ, nevăzătorilor şi altor persoane cu dizabilităţi cărora le poartă de grijă, fără plata taxei vamale corespunzătoare.

(2) Niciun împrumut, gaj, dare în locaţiune, comodat, cesionare, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, nu pot fi efectuate în alte condiţii decât cele prevăzute la alin.(1) fără acordul Serviciului Vamal.

În cazul în care bunul este împrumutat, gajat, dat în locaţiune, comodat, cesionat, transmis sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, persoanelor, instituţiilor de stat sau organizaţiilor în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277⁶ alin.(1) sau art.277⁷ alin.(1), scutirea continuă să fie acordată cu condiţia ca persoana, instituţia de stat sau organizaţia să folosească bunul în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locaţiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse achitării prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul de mărfuri sau echipamente şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

[Art.277¹⁰ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹¹. Restricţii privind obiectul scutirii

(1) Instituţiile de stat sau organizaţiile menţionate la art.277⁶ şi 277⁷ care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire de taxa vamală sau care îşi propun să utilizeze bunurile scutite de taxa vamală în alte scopuri decât cele prevăzute la articolele menţionate notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de până la 15 zile.

(2) Bunurile rămase în posesia instituţiilor de stat sau a organizaţiilor care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire sunt supuse taxei vamale aferente cotelor în vigoare la data încetării condiţiilor, în funcţie de tipul de mărfuri sau echipamente şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

(3) Bunurile utilizate de instituţia de stat sau organizaţia care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art.277⁶ şi 277⁷ sunt supuse taxei vamale la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul de mărfuri sau echipamente şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului bunurilor în cauză.

[Art.277¹¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Subsecţiunea a 4-a

Bunuri pentru uzul victimelor dezastrelor

Articolul 277¹². Obiectul scutirii

(1) Sub rezerva art.277¹³–277¹⁷, Guvernul aprobă lista bunurilor, a instituţiilor de stat şi a organizaţiilor ce vor beneficia de scutiri de drepturi de import pentru bunurile destinate:

a) distribuirii gratuite către victimele dezastrelor care afectează teritoriul Republicii Moldova; sau

b) distribuirii gratuite către victimele menţionate la lit.a), rămânând în acelaşi timp în proprietatea instituţiilor de stat sau a organizaţiilor în cauză.

(2) Bunurile importate de către instituţiile de stat sau organizaţiile de salvare stabilite de Guvern pentru necesităţile proprii pe perioada activităţii lor beneficiază de scutirea prevăzută la alin.(1), în aceleaşi condiţii.

[Art.277¹² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹³. Excepţie de la scutire

Nu se acordă scutire pentru materialele şi echipamentele destinate reconstrucţiei zonelor calamitate.

[Art.277¹³ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁴. Cerinţe contabile

Scutirea se acordă numai instituţiilor de stat sau organizaţiilor ale căror proceduri contabile permit Serviciului Vamal să le supravegheze operaţiunile.

[Art.277¹⁴ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁵. Cazuri speciale

(1) Instituţiile de stat sau organizaţiile care beneficiază de scutire nu pot împrumuta, gaja, da în locaţiune, comodat, cesiune, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, bunurile menţionate la art.277¹² alin.(1) în alte condiţii decât cele prevăzute la articolul respectiv, fără acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile sunt împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277¹², scutirea continuă să fie acordată cu condiţia ca instituţia de stat sau organizaţia să folosească bunurile în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locaţiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plăţii prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul mărfurilor şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la data importului acestora.

[Art.277¹⁵ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁶. Restricţii privind acordarea scutirilor

(1) Bunurile prevăzute la art.277¹² alin.(1) lit.b), după ce încetează să mai fie utilizate de către victimele dezastrelor, nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, decât cu acordul Serviciului Vamal.

(2) În cazul în care bunurile sunt împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, unei instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277¹² sau, după caz, unei instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277 alin.(1) lit.a), scutirea continuă să fie acordată cu condiţia ca această instituţie de stat sau organizaţie să le folosească în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutul, gajul, darea în locaţiune, comodatul, cesiunea, transmiterea sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, sunt supuse plăţii prealabile a drepturilor de import la cotele în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul mărfurilor şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului.

[Art.277¹⁶ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁷. Restricţii privind obiectul scutirii

(1) Instituţiile de stat sau organizaţiile prevăzute la art.277¹² care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire sau care îşi propun utilizarea bunurilor scutite de drepturi de import în alte scopuri decât cele prevăzute la articolul menţionat notifică Serviciul Vamal despre aceasta în termen de 15 zile.

(2) În cazul bunurilor rămase în posesia instituţiilor de stat sau a organizaţiilor care nu mai îndeplinesc condiţiile ce dau dreptul la scutire, atunci când acestea sunt transferate unei instituţii de stat sau organizaţii în drept să beneficieze de scutire în temeiul art.277¹² sau, după caz, unei instituţii de stat sau organizaţii în drept de a beneficia de scutire în temeiul art.277 alin.(1) lit.a), scutirea continuă să fie acordată, cu condiţia ca acestea din urmă să folosească bunurile în cauză în scopuri care conferă dreptul la o astfel de scutire. În alte cazuri, bunurile sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data la care aceste condiţii încetează să mai fie îndeplinite, pe baza tipului de mărfuri şi a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului.

(3) Bunurile utilizate de instituţia de stat sau organizaţia care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute la art.277¹² sunt supuse drepturilor de import aferente cotelor în vigoare la data schimbării destinaţiei, pe baza tipului de mărfuri şi a valorii în vamă determinate de Serviciul Vamal la momentul importului.

[Art.277¹⁷ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 28-a

Mijloace de producţie şi alte echipamente importate la transferul de activităţi

dintr-o ţară străină pe teritoriul vamal

[Secţiunea a 28-a (art.277¹⁸-277²⁴) introdusă prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁸. Obiectul scutirii

(1) Fără a aduce atingere măsurilor de politică comercială în vigoare în Republica Moldova şi sub rezerva art.277¹⁹–277²³, mijloacele de producţie şi alte echipamente aparţinând întreprinderilor care îşi încetează definitiv activitatea într-o ţară străină şi se mută pe teritoriul vamal al Republicii Moldova pentru a desfăşura o activitate similară sunt scutite de taxa vamală.

Dacă întreprinderea transferată implică o activitate agricolă, şeptelul este, de asemenea, scutit de taxa vamală.

(2) În sensul alin.(1), întreprindere înseamnă un operator economic independent de producţie sau din sectorul de servicii.

[Art.277¹⁸ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277¹⁹. Limitări

Scutirea de taxa vamală se limitează la mijloacele de producţie şi alte echipamente care:

a) cu excepţia cazurilor speciale justificate de anumite circumstanţe, au fost folosite în fapt de întreprindere cu minimum 12 luni înainte de data la care întreprinderea şi-a încetat activitatea într-un stat străin din care îşi transferă activitatea;

b) sunt destinate folosirii în aceleaşi scopuri după transfer;

c) sunt adecvate întreprinderii respective prin natura şi mărimea lor.

[Art.277¹⁹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²⁰. Excepţie de la scutire

Nicio scutire nu se acordă întreprinderilor al căror transfer pe teritoriul vamal este rezultatul unei fuziuni sau se face în scopul fuziunii ori al absorbţiei de către o întreprindere înfiinţată pe teritoriul vamal, fără schimbarea profilului de activitate.

[Art.277²⁰ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²¹. Restricţii privind obiectul scutirii

Nu se acordă scutiri pentru:

a) mijloacele de transport care nu fac parte din categoria mijloacelor de producţie sau a celor folosite în sectorul de servicii;

b) rezervele de orice fel destinate consumului uman sau hrănirii animalelor;

c) combustibilul şi rezervele de materii prime sau de produse finite şi semifinite;

d) şeptelul aflat în proprietatea comerciantului.

[Art.277²¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²². Cerinţe aferente obiectului scutirii

Cu excepţia cazurilor speciale justificate de anumite circumstanţe, scutirea prevăzută la art.277¹⁸ se acordă numai pentru mijloacele de producţie şi alte echipamente puse în liberă circulaţie înaintea expirării unei perioade de 3 ani de la data la care întreprinderea îşi încetează activitatea în ţara străină.

[Art.277²² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²³. Restricţii privind acordarea scutirilor

(1) Mijloacele de producţie şi alte echipamente scutite de taxa vamală nu pot fi împrumutate, gajate, date în locaţiune, comodat, cesiune, transmise sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, fără acordul în prealabil al Serviciului Vamal decât după scurgerea a 3 ani de la data la care a fost acceptată punerea în liberă circulaţie.

(2) Orice împrumut, gaj, dare în locaţiune, comodat, cesionare, transmitere sub orice altă formă de dare în posesie ori folosinţă, cu titlu oneros sau gratuit, efectuată înainte de expirarea perioadei menţionate la alin.(1) atrage după sine plata taxei vamale aferente bunurilor respective la cota în vigoare la data schimbării destinaţiei, în funcţie de tipul mărfurilor şi de valoarea în vamă determinată de către Serviciul Vamal la momentul importului.

[Art.277²³ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²⁴. Aplicarea scutirii în cazul altor persoane

Art.277¹⁸–277²³ se aplică corespunzător mijloacelor de producţie şi altor echipamente care aparţin persoanelor angajate într-o profesiune liberală şi persoanelor juridice angajate în activitate nonprofit care transferă această activitate dintr-o ţară străină pe teritoriul vamal.

[Art.277²⁴ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

SCUTIREA DE TAXA VAMALĂ

[Capitolul III (art.277²⁵) introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 277²⁵. Mărfurile şi bunurile scutite de taxa vamală

Sunt scutite de taxa vamală:

1) moneda naţională, valuta străină de la poziţiile tarifare 490700300 şi 7118 (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi valorile mobiliare de la poziţia tarifară 490700;

2) mărfurile introduse pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;

3) mărfurile importate pe teritoriul vamal destinate realizării proiectelor de asistenţă investiţională finanţate din contul granturilor acordate Guvernului, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;

4) mărfurile destinate proiectelor de asistenţă tehnică realizate pe teritoriul ţării de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

5) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie;

6) mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. La mijloace fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor se atribuie mijloacele fixe a căror amortizare se raportează la costul produselor fabricate, al serviciilor prestate şi/sau al lucrărilor executate.

Mijloacele fixe care au beneficiat de facilitatea fiscală respectivă nu pot fi înstrăinate, transmise în folosinţă sau posesie (exceptând locaţiunea bunurilor imobile), atât integral, cât şi părţile componente ale acestora, pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale respective, cu excepţia cazului în care aceste mijloace fixe sunt exportate, dacă anterior au fost importate şi nu au suferit modificări în afara amortizării normale. În cazul în care aceste mijloace fixe se înstrăinează, se transmit în folosinţă sau posesie, atât integral, cât şi părţile componente ale acestora, până la expirarea a 3 ani, drepturile de import se calculează şi se achită de către persoana juridică în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix, pornind de la valoarea în vamă a acestor mijloace fixe la momentul depunerii declaraţiei vamale;

7) bunurile mobile a căror valoare depăşeşte 6000 de lei şi a căror durată de funcţionare este mai mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfăşoară activitatea de leasing, în scopul onorării obligaţiilor contractuale ale acestora, rezultate din contractele de leasing încheiate cu persoane stabilite pe teritoriul vamal;

8) combustibilul destinat aprovizionării în Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” a navelor maritime implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, indiferent de naţionalitatea navei sau de pavilionul acesteia;

9) mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării;

10) mărfurile consumabile importate de echipele/modulele internaţionale de intervenţie care participă la exerciţiile internaţionale de management al consecinţelor situaţiilor excepţionale ce se desfăşoară pe teritoriul Republicii Moldova, destinate uzului sau consumului exclusiv al echipelor/modulelor internaţionale de intervenţie. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de Ministerul Afacerilor Interne;

11) mărfurile înregistrate în Nomenclatorul de stat al medicamentelor şi/sau autorizate pentru import de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, cu excepţia alcoolului etilic, a mijloacelor cosmetice, conform listei aprobate de Guvern;

12) dializoarele de la poziţia tarifară 842129;

13) mijloacele de transport, indiferent de termenul de exploatare:

a) importate şi, după caz, livrate cu titlu gratuit pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor, în temeiul prevederilor art.49 alin.(3) din Legea nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (reutilate în mod corespunzător), clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu capacitatea cilindrică a motorului de până la 2500 cm³ inclusiv);

b) importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), destinate pentru:

– scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703;

– stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 870530000;

– curăţarea străzilor, împrăştierea materialelor, colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705.

Pot beneficia de facilitatea fiscală şi vamală respectivă atât beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în conformitate cu destinaţia lor finală, cât şi persoanele terţe care au importat aceste mijloace de transport către beneficiari.

Beneficiarii şi persoanele terţe nu pot comercializa, transmite în locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar mijloacele de transport menţionate. În cazul în care aceste prevederi nu se respectă, cuantumul drepturilor de import se calculează şi se achită de către beneficiar sau de către persoana terţă, în funcţie de cine a plasat aceste mijloace de transport sub regimul de import, din valoarea în vamă a mijloacelor de transport şi/sau din capacitatea cilindrică a motorului la data importului.

Prin derogare de la aceste prevederi, după expirarea termenului de 5 ani de la data beneficierii de scutirea de drepturi de import, beneficiarilor din rândul persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor li se permite comercializarea mijloacelor de transport.

[Art.277²⁵ modificat prin Legea nr.186 din 07.07.2023, în vigoare 26.07.2023]

[Art.277²⁵ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

TITLUL VII

REGIMURI SPECIALE

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 278. Domeniul de aplicare

Mărfurile pot fi plasate într-una dintre următoarele categorii de regimuri speciale:

a) tranzit, care cuprinde tranzitul extern şi tranzitul intern;

b) depozitare, care cuprinde antrepozitul vamal şi zonele libere;

c) utilizare specifică, care cuprinde admiterea temporară şi destinaţia finală;

d) prelucrare, care cuprinde perfecţionarea activă şi perfecţionarea pasivă.

[Art.278 modificat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 279. Dispoziţii generale privind autorizaţia

(1) O autorizaţie din partea Serviciului Vamal se solicită pentru următoarele:

a) utilizarea regimului de perfecţionare activă sau pasivă, a regimului de admitere temporară sau a regimului de destinaţie finală;

b) exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor, cu excepţia cazului în care operatorul spaţiului respectiv este chiar Serviciul Vamal.

(2) Condiţiile în care este admisă utilizarea unuia sau a mai multor dintre regimurile speciale menţionate la alin.(1) sau exploatarea spaţiilor de depozitare sunt prevăzute în autorizaţie.

 

[Alin.(3)-(4) art.279 abrogate prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

(5) În cazul în care nu există dispoziţii contrare, autorizaţia menţionată la alin.(1) se acordă exclusiv persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) oferă asigurarea necesară bunei derulări a operaţiunilor. Se consideră că un AEOC îndeplineşte această condiţie în măsura în care activitatea aferentă regimului special vizat a fost luată în considerare atunci când a fost acordată autorizaţia menţionată la art.36 alin.(3) lit.a);

c) în cazul în care pentru mărfurile plasate sub un regim special poate apărea o datorie vamală, persoanele respective constituie o garanţie conform art.98;

d) în cazul regimului de admitere temporară sau de perfecţionare activă, persoanele demonstrează utilizarea mărfurilor în condiţiile regimului vamal solicitat;

e) asigură Serviciului Vamal realizarea supravegherii vamale şi efectuarea controalelor;

f) alte condiţii specifice necesare derulării regimului pentru care se solicită autorizaţia, prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(6) Dacă nu există dispoziţii contrare, autorizaţia menţionată la alin.(1) nu se acordă decât în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) Serviciul Vamal poate exercita supravegherea vamală fără să fie necesară introducerea unor măsuri administrative disproporţionate în raport cu nevoile economice în cauză;

b) interesele esenţiale ale producătorilor din Republica Moldova nu riscă să fie afectate de o autorizaţie de plasare sub un regim de perfecţionare (condiţii economice).

(7) Se consideră că interesele esenţiale ale producătorilor din Republica Moldova nu sunt afectate, astfel cum se menţionează la alin.(6) lit.b), cu excepţia cazului în care se dovedeşte contrariul sau în care condiţiile economice se consideră a fi îndeplinite.

[Art.279 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 280. Autorizaţii cu efect retroactiv

(1) Serviciul Vamal acordă autorizaţie cu efect retroactiv în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) există o necesitate economică dovedită;

2) solicitarea nu are legătură cu o tentativă de fraudă;

3) solicitantul a dovedit, pe baza evidenţelor contabile sau a evidenţelor vamale, că:

a) toate cerinţele regimului sunt îndeplinite;

b) după caz, mărfurile pot fi identificate pentru perioada respectivă;

c) astfel de evidenţe contabile sau de evidenţe vamale permit ca regimul să fie controlat;

4) pot fi îndeplinite toate formalităţile necesare pentru a reglementa situaţia mărfurilor, inclusiv, dacă este necesar, invalidarea declaraţiei vamale în cauză;

5) solicitantului nu i-a fost acordată nicio autorizaţie cu efect retroactiv în termen de 3 ani de la data la care a fost acceptată cererea;

6) nu este necesară o examinare a condiţiilor economice, cu excepţia cazului în care cererea priveşte reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiuni şi mărfuri;

7) cererea nu se referă la exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor;

8) în situaţia în care o cerere nu se referă la reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiuni şi de mărfuri, cererea este înaintată în termen de 3 ani de la data la care a expirat autorizaţia iniţială.

(2) Serviciul Vamal poate acorda o autorizaţie cu efect retroactiv şi în situaţia în care mărfurile care fuseseră plasate sub un regim vamal nu mai sunt disponibile în momentul acceptării cererii pentru o astfel de autorizaţie.

(3) În cazul în care Serviciul Vamal acordă o autorizaţie cu efect retroactiv în conformitate cu alin.(1), autorizaţia produce efecte de la data acceptării cererii.

(4) Atunci când se face o cerere pentru reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi fel de operaţiune şi mărfuri, poate fi acordată o autorizaţie cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizaţia iniţială.

[Art.280 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 281. Valabilitatea unei autorizaţii

În cazul în care se acordă o autorizaţie în conformitate cu art.279 alin.(1) lit.a), perioada de valabilitate a autorizaţiei nu depăşeşte 5 ani de la data la care intră în vigoare autorizaţia.

 

Articolul 282. Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor

[Art.282 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 283. Autorizaţia pentru utilizarea regimului de admitere temporară

[Art.283 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 284. Autorizaţia de plasare sub un regim de perfecţionare

[Art.284 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 285. Evidenţele

(1) Cu excepţia regimului de tranzit sau în cazul în care nu există dispoziţii contrare, titularul autorizaţiei, titularul regimului şi orice altă persoană care desfăşoară o activitate implicând depozitarea, transformarea sau prelucrarea mărfurilor ori vânzarea şi achiziţionarea mărfurilor în zonele libere ţin o evidenţă corespunzătoare în forma aprobată de către Serviciul Vamal.

(2) Evidenţele trebuie să conţină informaţiile şi datele care să permită Serviciului Vamal să supravegheze regimul în cauză, în special în ceea ce priveşte identificarea mărfurilor plasate sub acest regim, statutul vamal şi circulaţia acestora.

(3) Se consideră că un AEOC îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin.(1) în măsura în care evidenţele sale sunt adecvate regimului special în cauză.

[Art.285 modificat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 286. Încheierea unui regim special

(1) În alte cazuri decât regimul de tranzit şi fără a aduce atingere art.323, un regim special este încheiat dacă mărfurile plasate sub acest regim sau produsele prelucrate sunt plasate sub un alt regim vamal, sunt scoase de pe teritoriul vamal sau au fost distruse şi nu au rămas resturi, sau sunt abandonate în favoarea statului în temeiul art.191.

(2) Regimul de tranzit este încheiat de către Serviciul Vamal în momentul în care acesta este în măsură să stabilească, pe baza unei comparaţii între datele disponibile la postul vamal de plecare şi cele disponibile la postul vamal de destinaţie, că acest regim s-a finalizat corect.

(3) Postul vamal de plecare ia toate măsurile necesare în vederea regularizării situaţiei mărfurilor pentru care regimul nu s-a încheiat în condiţiile prevăzute, inclusiv prin încasarea drepturilor de import care se impun.

(4) Încheierea procedurii are loc în termenul-limită de încheiere specificat în autorizaţia acordată în conformitate cu art.279 alin.(1) şi (2). Cu toate acestea, la cererea titularului regimului, termenul-limită pentru încheierea regimului specificat în autorizaţia acordată, în cazuri excepţionale temeinic justificate, poate fi prelungit de Serviciul Vamal, chiar şi după expirarea termenului stabilit iniţial.

(5) Atunci când termenul-limită pentru încheiere expiră la o anumită dată pentru toate mărfurile plasate sub regim într-o anumită perioadă, Serviciul Vamal poate stabili în cadrul autorizaţiei, aşa cum este menţionat la art.279 alin.(1) lit.a), ca termenul-limită pentru încheiere să fie prelungit automat pentru toate mărfurile aflate încă sub acest regim la acea dată. Serviciul Vamal poate hotărî să înceteze prelungirea automată a termenului-limită pentru toate sau pentru o parte dintre mărfurile plasate sub regim.

[Art.286 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 287. Transferul drepturilor şi al obligaţiilor

(1) Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim în privinţa mărfurilor plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, pot fi transferate integral sau parţial altei persoane care îndeplineşte condiţiile definite pentru regimul respectiv.

(2) Biroul vamal decide dacă poate avea loc sau nu un transfer al drepturilor şi al obligaţiilor.

 

Articolul 288. Circulaţia mărfurilor între diverse locuri de pe teritoriul vamal

(1) În anumite cazuri, mărfurile plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau plasate în zone libere pot circula între diferite locuri ale teritoriului vamal.

(2) Circulaţia mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă, admitere temporară sau destinaţie finală poate avea loc între diverse locuri de pe teritoriul vamal fără formalităţi vamale, cu condiţia ca localizarea mărfurilor şi informaţiile despre orice circulaţie a acestora să fie înscrise în evidenţele prevăzute la art.285.

(3) Circulaţia mărfurilor plasate în perfecţionare pasivă poate avea loc în interiorul teritoriului vamal de la postul vamal de plasare la postul vamal de ieşire.

(4) Circulaţia mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal poate avea loc în interiorul teritoriului vamal, cu condiţia ca localizarea mărfurilor şi informaţiile despre orice circulaţie a acestora să fie înscrise în evidenţele prevăzute la art.285, după cum urmează:

a) între diferite spaţii de depozitare specificate în aceeaşi autorizaţie;

b) de la postul vamal de plasare până la spaţiile de depozitare;

c) de la spaţiile de depozitare până la postul vamal de ieşire sau la orice post vamal indicat în autorizaţia pentru un regim special menţionat la art.279 alin.(1), care este împuternicit să acorde mărfurilor liberul de vamă pentru un alt regim vamal sau să primească declaraţia de reexport pentru încheierea regimului special.

(5) Circulaţia sub regimul de antrepozit vamal se încheie în termen de 8 zile de la scoaterea mărfurilor din antrepozitul vamal sau eliberarea pentru antrepozit vamal. La cererea titularului regimului, biroul vamal poate prelungi acest termen cu cel mult 5 zile.

(6) În cazul în care mărfurile circulă în cadrul antrepozitului vamal de la spaţiile de depozitare la postul vamal de ieşire, evidenţele prevăzute la art.285 trebuie să ofere informaţii despre ieşirea mărfurilor în termen de 30 de zile de la scoaterea mărfurilor din antrepozitul vamal. La cererea titularului regimului, biroul vamal poate prelungi acest termen cu cel mult 5 zile.

[Art.288 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 289. Formele uzuale de manipulare

Mărfurile plasate sub regim de antrepozit vamal sau de prelucrare ori plasate în zonă liberă pot fi supuse manipulărilor uzuale destinate să asigure conservarea, să amelioreze aspectul sau calitatea mărfurilor ori să le pregătească pentru distribuţie sau revânzare.

 

Articolul 290. Mărfurile echivalente

(1) Mărfurile echivalente sunt mărfuri autohtone depozitate, utilizate sau prelucrate în locul mărfurilor plasate sub un regim special.

(1¹) În cadrul unui regim de perfecţionare activă, mărfuri echivalente sunt mărfurile autohtone prelucrate în locul mărfurilor străine plasate sub regimul de perfecţionare activă.

(2) În cadrul unui regim de perfecţionare pasivă, mărfuri echivalente sunt mărfurile străine prelucrate în locul mărfurilor autohtone plasate sub regimul de perfecţionare pasivă.

(3) Mărfurile echivalente au acelaşi cod de nouă cifre din Nomenclatura combinată a mărfurilor, au aceeaşi calitate comercială şi prezintă aceleaşi caracteristici tehnice ca ale mărfurilor pe care le înlocuiesc.

(4) Cu condiţia ca regimul să se deruleze corespunzător, în special în ceea ce priveşte supravegherea vamală, biroul vamal autorizează, în baza unei cereri, următoarele:

a) utilizarea mărfurilor echivalente în cadrul regimurilor vamale de prelucrare, antrepozit vamal, zonă liberă, destinaţie finală;

b) în cazul regimului de perfecţionare activă, exportul produselor prelucrate obţinute din mărfuri echivalente înaintea importului de mărfuri pe care le înlocuiesc;

c) în cazul regimului de perfecţionare pasivă, importul produselor prelucrate obţinute din mărfuri echivalente înainte de exportul mărfurilor pe care le înlocuiesc;

d) utilizarea, în anumite cazuri, a mărfurilor echivalente în cadrul regimului de admitere temporară.

(5) Se consideră că un AEOC îndeplineşte condiţia asigurării derulării corespunzătoare a regimului în măsura în care activitatea aferentă utilizării mărfurilor echivalente pentru regimul vizat este luată în considerare în cadrul autorizaţiei menţionate la art.36 alin.(3) lit.a).

(6) Utilizarea de mărfuri echivalente nu este autorizată în niciunul dintre următoarele cazuri:

a) atunci când, în cadrul regimului de perfecţionare activă, se efectuează doar manipulări uzuale astfel cum au fost definite la art.289;

b) atunci când o interdicţie de rambursare sau de scutire de drepturi de import se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor prelucrate în cadrul regimului de perfecţionare activă, pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferenţial instituit între Republica Moldova şi alte ţări sau teritorii, grupuri de ţări sau teritorii din afara teritoriului vamal;

c) atunci când această utilizare riscă să conducă la un avantaj tarifar nejustificat la import sau atunci când legislaţia prevede altfel.

(7) În cazul menţionat la alin.(4) lit.b) din prezentul articol şi în măsura în care produsele prelucrate ar fi supuse unor drepturi de export dacă nu ar fi exportate în cadrul regimului de perfecţionare activă, titularul autorizaţiei constituie o garanţie care acoperă plata drepturilor de export în cazul în care mărfurile străine nu sunt importate în termenul prevăzut la art.327 alin.(5).

[Art.290 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

TRANZITUL

Articolul 291. Tranzitul extern

(1) Regimul de tranzit extern permite transportul pe teritoriul vamal al mărfurilor străine de la un punct la altul al teritoriului vamal fără ca acestea să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor taxe prevăzute de lege;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) În anumite cazuri, mărfurile autohtone pot fi plasate sub regim de tranzit extern.

(3) Transportul menţionat la alin.(1) se desfăşoară în unul dintre următoarele moduri:

1) în conformitate cu regimul de tranzit prevăzut de prezentul cod;

2) în conformitate cu Convenţia TIR (Geneva, 1975), cu condiţia ca circulaţia:

a) să fi început sau să se termine în afara teritoriului vamal;

b) să fie efectuată de la un punct la altul al teritoriului vamal cu traversarea unei ţări străine;

3) în conformitate cu Convenţia de la Istanbul (Istanbul, 1990), atunci când are loc un tranzit;

4) prin poştă, conform statutului Uniunii Poştale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acest statut;

5) în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

[Art.291 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 292. Tranzitul intern

(1) Regimul de tranzit intern permite, în condiţiile prevăzute la alin.(2), transportul mărfurilor autohtone de la un punct la altul al teritoriului vamal, cu traversarea unei ţări străine, fără modificarea statutului vamal al mărfurilor.

(2) Circulaţia mărfurilor sub regim de tranzit intern se desfăşoară în unul dintre următoarele moduri:

a) în cadrul regimului de tranzit intern prevăzut de prezentul cod, cu condiţia ca o astfel de posibilitate să fie prevăzută într-un acord internaţional la care Republica Moldova este parte;

b) în conformitate cu Convenţia TIR (Geneva, 1975);

c) în conformitate cu Convenţia de la Istanbul (Istanbul, 1990), atunci când are loc un tranzit;

d) prin poştă, conform statutului Uniunii Poştale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acest statut.

[Art.292 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 293. Obligaţiile titularului regimului de tranzit şi ale transportatorului sau destinatarului mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit

(1) Titularul regimului de tranzit are următoarele obligaţii:

a) prezentarea mărfurilor intacte şi a informaţiilor solicitate la postul vamal de destinaţie în termenul-limită prevăzut şi cu îndeplinirea măsurilor stabilite de către postul vamal în vederea asigurării identificării acestora;

b) respectarea prevederilor vamale privind regimul respectiv;

c) în cazul în care nu există dispoziţii contrare în legislaţia vamală, constituirea unei garanţii pentru asigurarea plăţii cuantumului drepturilor de import sau de export corespunzător oricărei datorii vamale.

(2) Obligaţiile titularului regimului sunt îndeplinite şi regimul de tranzit se finalizează în momentul în care mărfurile plasate sub regim şi informaţiile solicitate sunt prezentate postului vamal de destinaţie conform legislaţiei vamale.

(3) Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care le acceptă cunoscând faptul că acestea circulă sub un regim de tranzit este de asemenea responsabil de a le prezenta intacte la postul vamal de destinaţie în termenul-limită prevăzut şi de a îndeplini măsurile de identificare luate de către postul vamal.

(4) Se consideră că titularul regimului şi-a îndeplinit obligaţiile şi că regimul de tranzit se încheie în conformitate cu alin.(2) din prezentul articol atunci când mărfurile au fost prezentate intacte destinatarului agreat, astfel cum se prevede la art.298 alin.(1) lit.b), în locul specificat în autorizaţie.

[Art.293 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 294. Termenul-limită pentru prezentarea mărfurilor

(1) Postul vamal de plecare stabileşte termenul-limită în care mărfurile trebuie să fie prezentate la postul vamal de destinaţie. Acest termen nu trebuie să depăşească 8 zile, iar în cazul mărfurilor tranzitate pe calea ferată, acesta este unic, de 8 zile. La stabilirea termenului-limită, postul vamal de plecare ţine seama de următoarele elemente:

a) itinerarul;

b) mijlocul de transport;

c) legislaţia în domeniul transporturilor sau în alte domenii care ar putea avea un impact asupra stabilirii unui termen-limită;

d) orice fel de informaţii pertinente comunicate de titularul regimului.

 

[Alin.(2) art.294 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

(3) În cazul în care prezentarea a avut loc după expirarea termenului-limită stabilit de postul vamal de plecare în conformitate cu alin.(1), se consideră că titularul regimului a respectat termenul-limită dacă acesta sau transportatorul dovedeşte postului vamal de destinaţie că întârzierea nu i se datorează.

[Art.294 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 295. Transportul printr-o instalaţie de transport fixă şi operarea regimului de tranzit extern

(1) În sensul prezentului articol, prin instalaţie de transport fixă se înţelege mijloacele tehnice utilizate pentru transportul continuu al unor mărfuri precum energia electrică, gazul şi petrolul.

(2) Atunci când mărfurile transportate printr-o instalaţie de transport fixă intră pe teritoriul vamal prin instalaţia respectivă, mărfurile în cauză se consideră plasate sub regimul de tranzit extern în momentul în care intră pe teritoriul vamal.

(3) Atunci când mărfurile se află deja pe teritoriul vamal şi sunt transportate printr-o instalaţie de transport fixă, mărfurile în cauză se consideră plasate sub regimul de tranzit intern în momentul în care sunt plasate în instalaţia de transport fixă.

(4) În scopul regimului de tranzit, în cazul în care mărfurile sunt transportate prin instalaţii de transport fixe, titularul regimului este operatorul instalaţiei de transport fixe. Titularul regimului şi Serviciul Vamal convin asupra metodelor de supraveghere vamală a mărfurilor transportate.

(5) În scopul art.293 alin.(3), operatorul unei instalaţii de transport fixe este considerat ca fiind transportatorul.

(6) Se consideră că regimul de tranzit s-a finalizat atunci când:

1) în evidenţele comerciale ale destinatarului este efectuată înscrierea corespunzătoare; sau

2) operatorul instalaţiei de transport fixe a certificat faptul că mărfurile transportate cu ajutorul instalaţiei de transport fixe:

a) au sosit la instalaţia destinatarului;

b) sunt acceptate în reţeaua de distribuţie a destinatarului; sau

c) au părăsit teritoriul vamal.

(7) Mărfurile străine sunt considerate ca fiind în depozitare temporară din momentul finalizării regimului de tranzit în conformitate cu alin.(6) pct.1) sau pct.2) lit.a) sau b).

[Art.295 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 296. Sistemul electronic referitor la tranzit

Pentru a realiza schimbul de date din documentele de tranzit pentru operaţiunile de tranzit şi pentru îndeplinirea formalităţilor vamale aferente regimului de tranzit se utilizează un sistem electronic de tranzit.

 

Articolul 297. Destinatarul agreat în sensul TIR

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal, în baza unei cereri, autorizează o persoană, denumită destinatar agreat, să primească mărfurile expediate în conformitate cu Convenţia TIR într-un loc autorizat, astfel încât regimul să fie încheiat în conformitate cu art.1 lit.d) din Convenţia TIR.

(2) Statutul de destinatar agreat se acordă solicitantului care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este stabilit pe teritoriul vamal;

b) declară că va primi regulat mărfuri care circulă în cadrul unei operaţiuni TIR;

c) respectă criteriile stabilite la art.39, 41 şi 42.

(3) Autorizaţia se acordă în cazul în care Serviciul Vamal este în măsură să supravegheze operaţiunile TIR şi să efectueze controale.

(4) Autorizaţia privind statutul de destinatar agreat se aplică operaţiunilor TIR care urmează să fie încheiate în Republica Moldova, la locul sau locurile specificate în autorizaţie.

 

Articolul 298. Autorizaţiile de simplificări

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal poate, în baza unei solicitări, să acorde autorizaţia de a utiliza oricare dintre următoarele simplificări cu privire la plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit sau la încheierea acestui regim:

a) statutul de expeditor agreat, care permite titularului autorizaţiei să plaseze mărfurile sub regimul de tranzit fără a le prezenta în vamă;

b) statutul de destinatar agreat, care permite titularului autorizaţiei să primească mărfurile care circulă sub regimul de tranzit într-un loc autorizat pentru a încheia regimul în conformitate cu art.293 alin.(2);

c) utilizarea unor sigilii speciale, în cazul în care este necesară sigilarea pentru a asigura identificarea mărfurilor plasate sub regimul de tranzit;

d) utilizarea unei declaraţii vamale cu cerinţe reduse privind datele pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit;

e) în cazul mărfurilor transportate pe cale aeriană, utilizarea unui document electronic de transport ca declaraţie vamală pentru a plasa mărfurile sub regimul de tranzit, cu condiţia ca acesta să conţină datele unei astfel de declaraţii şi ca respectivele date să fie disponibile pentru postul vamal de plecare şi cel de destinaţie pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor şi încheierea regimului.

(2) Autorizaţia menţionată la alin.(1) se acordă solicitantului care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este stabilit pe teritoriul vamal;

b) declară că va folosi în mod regulat regimul de tranzit;

c) respectă criteriile stabilite la art.39, 41 şi 42.

(3) Autorizaţia se acordă în cazul în care Serviciul Vamal este în măsură să supravegheze regimul de tranzit şi să efectueze controale.

(4) Statutul de expeditor agreat menţionat la alin.(1) lit.a) din prezentul articol se acordă numai solicitanţilor care sunt autorizaţi, în conformitate cu art.98 alin.(5), să constituie o garanţie globală sau să utilizeze o garanţie globală cu un cuantum redus ori exonerarea de la aceasta în conformitate cu art.104 alin.(2).

(5) Autorizaţia în conformitate cu alin.(1) lit.c) pentru utilizarea de sigilii speciale pentru mijloacele de transport, containerele şi ambalajele utilizate pentru regimul de tranzit se acordă în cazul în care Serviciul Vamal aprobă sigiliile prevăzute în cererea de autorizare.

(6) Autorizaţia în conformitate cu alin.(1) lit.d) pentru utilizarea unei declaraţii vamale cu cerinţe reduse privind datele pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit se acordă pentru transportul feroviar de mărfuri.

[Art.298 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 299. Avarierea mărfurilor sau apariţia unei forţe majore

[Art.299 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

DEPOZITAREA

 

Secţiunea 1

Dispoziţii comune

Articolul 300. Domeniul de aplicare

(1) Regimul special de depozitare permite depozitarea mărfurilor străine pe teritoriul vamal fără ca mărfurile să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor plăţi;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor de pe acesta.

(2) Mărfurile autohtone pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal sau de zonă liberă în cazurile prevăzute la art.121 alin.(5).

(3) În cazul în care există o necesitate economică şi supravegherea vamală nu este afectată, biroul vamal permite depozitarea mărfurilor autohtone într-un spaţiu de depozitare pentru antrepozitare vamală. Mărfurile în cauză nu sunt considerate ca fiind sub regimul de antrepozit vamal.

[Art.300 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 301. Durata regimului de depozitare

(1) Termenul în care mărfurile pot rămâne sub regimul special de depozitare nu depăşeşte valabilitatea autorizaţiei antrepozitului vamal sau perioada de activitate a zonei libere.

(2) În situaţii excepţionale, Serviciul Vamal poate stabili un termen până la care trebuie încheiat regimul de depozitare, în special atunci când tipul şi natura mărfurilor, în caz de depozitare îndelungată, pot reprezenta un pericol pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor ori pentru mediu.

[Art.301 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Antrepozitul vamal

Articolul 302. Depozitarea în antrepozite vamale

(1) Sub regim de antrepozit vamal, mărfurile străine pot fi depozitate sub supraveghere vamală în spaţii sau în orice alte amplasamente autorizate pentru acest regim de către Serviciul Vamal (denumite în continuare antrepozite vamale).

(2) Antrepozitele vamale pot fi utilizate pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor de către orice persoană (antrepozit vamal public) sau de către titularul unei autorizaţii de antrepozitare vamală (antrepozit vamal privat).

(3) Antrepozitele vamale se clasifică după cum urmează:

a) antrepozit vamal public de tip I;

b) antrepozit vamal public de tip II;

c) antrepozit vamal public de tip III;

d) antrepozit vamal privat.

(4) Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, această scoatere trebuie permisă în prealabil de către biroul vamal.

 

Articolul 302¹. Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor

Autorizaţia pentru exploatarea spaţiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor precizează care dintre tipurile de antrepozite vamale prevăzute la art.302 alin.(3) se utilizează.

[Art.302¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 303. Prelucrarea

(1) În cazul în care există o necesitate economică şi supravegherea vamală nu este afectată, biroul vamal poate autoriza, într-un antrepozit vamal, prelucrarea mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare activă sau de destinaţie finală, în condiţiile prevăzute de acest regim.

(2) Mărfurile menţionate la alin.(1) nu sunt considerate a se afla sub regimul de antrepozit vamal.

[Art.303 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 304. Responsabilităţile titularului autorizaţiei şi ale titularului regimului

(1) Titularul autorizaţiei şi titularul regimului au următoarele responsabilităţi:

a) asigurarea faptului că mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal sunt sub supraveghere vamală; şi

b) îndeplinirea obligaţiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal.

(2) Prin derogare de la alin.(1), în cazul în care autorizaţia priveşte un antrepozit vamal public, aceasta poate prevedea că responsabilităţile menţionate la alin.(1) revin exclusiv titularului regimului.

(3) Titularul regimului este responsabil de îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal.

 

Secţiunea a 3-a

[Secţiunea a 3-a abrogată prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 305. Dispoziţii generale

[Art.305 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 306. Condiţiile plasării mărfurilor în magazinul duty-free

[Art.306 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 307. Licenţierea activităţii magazinului duty-free

[Art.307 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 308. Condiţiile de licenţiere a magazinului duty-free

[Art.308 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 309. Comercializarea mărfurilor în magazinele duty-free

[Art.309 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 310. Particularităţile preţului de vânzare şi justificarea vânzărilor prin intermediul magazinelor duty-free

[Art.310 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Secţiunea a 4-a

Zonele libere

Articolul 311. Desemnarea zonelor libere

(1) Anumite părţi ale teritoriului vamal pot fi desemnate prin lege drept zone libere, cu determinarea perimetrului fiecărei zone libere şi a punctelor de acces şi de ieşire ale acesteia.

(2) Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sunt introduse şi utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, potrivit procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative, în cazul în care legislaţia nu prevede altfel, iar mărfurile autohtone sunt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor necesare plasării sub regimul respectiv. Zonele libere sunt îngrădite. Perimetrul şi punctele de acces şi de ieşire ale unei zone libere sunt supuse supravegherii vamale.

(3) Persoanele, mărfurile şi mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă sau care ies din aceasta fac obiectul controalelor vamale.

[Art.311 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 312. Construcţii şi activităţi în zonele libere

(1) Orice construcţie de imobile într-o zonă liberă este condiţionată de obţinerea unei aprobări prealabile din partea Serviciului Vamal.

(2) Cu excepţiile stabilite de lege, orice activitate de natură industrială, comercială sau de prestări de servicii este permisă într-o zonă liberă. Desfăşurarea acestor activităţi face obiectul unei notificări prealabile a Serviciului Vamal.

(3) Serviciul Vamal poate impune prohibiţii sau restricţii asupra activităţilor menţionate la alin.(2), ţinând seama de natura mărfurilor, de cerinţele supravegherii vamale sau de securitate şi siguranţă.

 

Articolul 313. Prezentarea mărfurilor şi plasarea sub regim

(1) Mărfurile introduse într-o zonă liberă trebuie să fie prezentate în vamă şi să facă obiectul formalităţilor vamale prevăzute în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în cazul în care sunt introduse în zonele libere sosind direct din afara teritoriului vamal;

b) în cazul în care sunt plasate sub un regim vamal care este încheiat sau finalizat în momentul în care acestea sunt plasate sub regimul de zonă liberă;

c) în cazul în care sunt plasate sub regimul de zonă liberă pentru a beneficia de o decizie de acordare a rambursării sau a remiterii de drepturi de import;

d) în cazul în care legislaţia, alta decât cea vamală, dispune astfel de formalităţi.

(2) Mărfurile introduse într-o zonă liberă în alte circumstanţe decât cele menţionate la alin.(1) nu se prezintă în vamă.

(3) Fără a aduce atingere art.314, mărfurile introduse în zona liberă sunt considerate ca fiind plasate sub regim de zonă liberă:

a) în momentul introducerii lor în această zonă, cu excepţia cazului în care acestea se află deja sub un alt regim vamal;

b) în momentul încheierii regimului de tranzit, cu excepţia cazului în care sunt plasate imediat sub un alt regim vamal.

[Art.313 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 314. Mărfurile autohtone în zone libere

(1) Mărfurile autohtone pot fi introduse, antrepozitate, transportate, utilizate, prelucrate sau consumate într-o zonă liberă. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate a se afla sub regimul de zonă liberă.

(2) În baza unei cereri depuse de persoana interesată, Serviciul Vamal stabileşte statutul vamal de mărfuri autohtone pentru oricare dintre următoarele mărfuri:

a) mărfuri autohtone introduse în zonele libere;

b) mărfuri autohtone care au fost supuse operaţiunilor de prelucrare într-o zonă liberă;

c) mărfuri puse în liberă circulaţie într-o zonă liberă;

[Lit.d) alin.(2) art.314 abrogată prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

[Art.314 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 315. Mărfurile străine în zone libere

(1) Mărfurile străine, pe perioada în care rămân în zonele libere, pot fi puse în liberă circulaţie sau plasate sub regimul de perfecţionare activă, de admitere temporară în condiţiile prevăzute de aceste regimuri. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile aprovizionărilor sau proviziilor de alimente şi în cazul în care regimul respectiv o permite, alin.(1) nu împiedică utilizarea sau consumarea mărfurilor care, în cazul punerii în liberă circulaţie sau al admiterii temporare, nu vor fi supuse aplicării drepturilor de import.

(3) În cazul utilizării sau consumării menţionate la alin.(2) nu este necesară o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie sau de plasare sub regimul de admitere temporară.

(4) Prin derogare de la alin.(3), este necesară o declaraţie în cazul în care mărfurile sunt supuse unui contingent tarifar.

 

Articolul 316. Scoaterea mărfurilor din zona liberă

(1) Mărfurile aflate în zona liberă pot fi exportate sau reexportate din teritoriul vamal sau introduse într-o altă parte a teritoriului vamal.

(2) Art.142–153 se aplică mărfurilor scoase din zona liberă în alte părţi ale teritoriului vamal.

 

Articolul 317. Statutul vamal

(1) În cazul în care mărfurile sunt scoase dintr-o zonă liberă şi sunt introduse într-o altă parte a teritoriului vamal sau sunt plasate sub un regim vamal, acestea sunt considerate ca fiind mărfuri străine, cu excepţia cazului în care statutul lor vamal de mărfuri autohtone a fost demonstrat.

(2) Prin derogare de la alin.(1), în scopul aplicării drepturilor de export şi a licenţelor de export sau a măsurilor de control la export prevăzute în cadrul politicilor comerciale, mărfurile sunt considerate drept mărfuri autohtone, cu excepţia cazului în care este stabilit faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri autohtone.

 

Capitolul IV

UTILIZĂRI SPECIFICE

 

Secţiunea 1

Admiterea temporară

Articolul 318. Domeniul de aplicare

(1) În cadrul regimului de admitere temporară, mărfurile străine destinate reexportului pot face obiectul unei utilizări speciale pe teritoriul vamal, cu scutire totală sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse:

a) altor plăţi;

b) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) Regimul de admitere temporară se poate utiliza numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) mărfurile nu suferă nicio modificare, cu excepţia uzurii normale datorate folosirii acestora;

b) este posibilă asigurarea identificării mărfurilor plasate sub regim, cu excepţia cazului în care, având în vedere natura sau utilizarea prevăzută a acestora, absenţa măsurilor de identificare nu riscă să conducă la folosirea abuzivă a regimului sau, în cazul menţionat la art.290, atunci când este posibil să se verifice că sunt respectate condiţiile prevăzute pentru mărfuri echivalente;

c) titularul regimului este stabilit în afara teritoriului vamal, cu excepţia cazurilor prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal;

d) sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în legislaţia vamală pentru acordarea scutirii totale sau parţiale de drepturi de import.

(3) Regimului de admitere temporară a mărfurilor sunt aplicabile prevederile Convenţiei de la Istanbul (Istanbul, 1990).

[Art.318 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 318¹. Autorizaţia pentru utilizarea regimului de admitere temporară

(1) Autorizaţia pentru utilizarea regimului de admitere temporară se acordă cu condiţia ca starea mărfurilor plasate sub acest regim să rămână aceeaşi, cu excepţia uzurii lor.

(2) Sunt acceptate reparaţiile şi întreţinerea, inclusiv revizia şi ajustările, sau măsurile de conservare a mărfurilor ori de asigurare a îndeplinirii cerinţelor tehnice pentru utilizarea lor sub regimul respectiv.

(3) Pe toată durata regimului de admitere temporară, mărfurile trebuie să rămână în proprietatea persoanei străine, dacă nu este menţionat altfel în prezentul cod. Pe teritoriul Republicii Moldova acestea nu pot fi vândute, date în locaţiune, comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane stabilite pe teritoriul vamal decât cu acordul Serviciului Vamal, după plata drepturilor de import şi îndeplinirea formalităţilor vamale de punere în liberă circulaţie.

(4) Serviciul Vamal autorizează admiterea temporară a mărfurilor numai dacă mărfurile nu sunt interzise de a fi introduse în Republica Moldova şi dacă este posibilă asigurarea identificării mărfurilor plasate sub regim, cu excepţia cazului în care, având în vedere natura sau utilizarea prevăzută a acestora, absenţa măsurilor de identificare nu riscă să conducă la folosirea abuzivă a regimului, sau în cazul menţionat la art.290.

[Art.318¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 319. Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară

(1) Serviciul Vamal stabileşte perioada în care mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară trebuie reexportate sau plasate sub un alt regim vamal. Această perioadă trebuie să fie suficientă pentru ca scopul utilizării autorizate să fie atins.

(2) Perioada maximă de păstrare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară pentru aceeaşi utilizare şi sub responsabilitatea aceluiaşi titular de autorizaţie este de 24 de luni, chiar şi în cazul în care regimul a fost încheiat prin plasarea mărfurilor sub un alt regim special, urmat, la rândul său, de o nouă plasare sub regimul de admitere temporară.

(3) În cazul în care, în împrejurări excepţionale, perioada pentru utilizare autorizată menţionată la alin.(1) şi (2) nu este suficientă, Serviciul Vamal poate acorda o prelungire a acesteia pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.

În sensul prezentului articol, prin împrejurări excepţionale se înţelege orice eveniment în urma căruia, în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-a realizat regimul de admitere temporară, mărfurile trebuie utilizate pe o perioadă suplimentară.

(4) Perioada totală pe durata căreia mărfurile pot rămâne sub regimul de admitere temporară nu depăşeşte 10 ani, cu excepţia cazului fortuit.

[Art.319 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 319¹. Termenele pentru încheierea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport şi al containerelor

Încheierea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport şi al containerelor trebuie să aibă loc în următoarele termene, calculate de la data la care mărfurile sunt plasate sub regim:

1) pentru mijloace de transport feroviar – 12 luni;

2) pentru mijloace de transport neferoviar utilizate în scop comercial – intervalul de timp necesar pentru efectuarea operaţiunilor de transport;

3) pentru mijloace de transport rutier utilizate în scop privat:

a) de către studenţi – intervalul şederii lor pe teritoriul vamal în scopul unic de a-şi urma studiile;

b) de către persoane care îndeplinesc activităţi cu o durată determinată – intervalul şederii lor pe teritoriul vamal necesare pentru a-şi urma scopul unic de îndeplinire a activităţii;

c) în alte cazuri, inclusiv pentru animale de tracţiune şi atelaje – 6 luni;

4) pentru mijloace de transport aerian utilizate în scop privat – 6 luni;

5) pentru mijloace de transport maritim şi fluvial utilizate în scop privat – 18 luni;

6) pentru containere, echipamentul şi accesoriile lor – 12 luni.

[Art.319¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 320. Cuantumul taxei vamale în cazul admiterii temporare cu scutire parţială de taxa vamală

(1) Cuantumul taxei vamale pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parţială de taxa vamală este de 3% din cuantumul taxei vamale care ar fi trebuit achitată pentru aceste mărfuri în cazul în care ele ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară şi se achită la încheierea regimului.

(2) Cuantumul se calculează pentru fiecare lună sau fracţiune de lună în timpul căreia mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de taxa vamală.

(3) Cuantumul taxei vamale nu depăşeşte cuantumul care ar fi trebuit achitat în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor respective la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

 

Articolul 321. Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto de către persoane fizice

[Art.321 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 322. Termenele pentru încheierea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport şi al containerelor

[Art.322 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Destinaţia finală

Articolul 323. Regimul de destinaţie finală

(1) Regimul de destinaţie finală permite punerea în liberă circulaţie a mărfurilor cu scutire sau reducere de drepturi de import datorită utilizării lor specifice.

(2) În situaţia în care mărfurile sunt într-un stadiu de producţie care ar permite din punct de vedere economic numai destinaţia finală prevăzută, autorităţile vamale pot stabili în cadrul autorizaţiei condiţiile în care se consideră că mărfurile au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.

(2¹) În situaţia în care mărfurile se pretează la utilizări repetate şi autorităţile vamale consideră acest lucru adecvat pentru evitarea abuzurilor, supravegherea vamală continuă pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani de la data primei utilizări a acestora în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii sau a reducerii de taxe.

(3) Supravegherea vamală exercitată în cadrul regimului de destinaţie finală se încheie în oricare dintre următoarele cazuri:

a) mărfurile au fost utilizate în scopul prevăzut în cererea de scutire sau de reducere de drepturi de import;

b) mărfurile au fost scoase de pe teritoriul vamal, au fost distruse sau abandonate în favoarea statului;

c) mărfurile au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în cererea de scutire sau de reducere de drepturi de import şi drepturile de import datorate au fost plătite.

(4) În cazul în care este necesară rata de randament, art.325 se aplică regimului de destinaţie finală.

(5) Deşeurile şi resturile care rezultă în urma prelucrării sau transformării mărfurilor conform destinaţiei finale prevăzute, precum şi pierderile cauzate de factori naturali sunt considerate mărfuri cu destinaţie finală prevăzută.

(6) Deşeurile şi resturile care rezultă în urma distrugerii mărfurilor plasate sub regimul de destinaţie finală sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

[Art.323 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 324. Punerea în liberă circulaţie şi introducerea în consum a mărfurilor cu scutire de drepturi de import datorită destinaţiei lor finale

[Art.324 abrogat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

[Art.324 modificat prin Legea nr.204 din 24.12.2021, în vigoare 01.01.2022]

 

Capitolul V

PRELUCRAREA

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 325. Rata de randament

(1) Cu excepţia cazului în care legislaţia privind domeniile specifice prevede o rată de randament, postul vamal stabileşte fie rata de randament sau rata medie de randament a operaţiunii de prelucrare, fie, dacă este cazul, modalitatea de determinare a acestei rate.

(2) Rata de randament sau rata medie de randament se stabileşte în funcţie de condiţiile reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operaţiunile de prelucrare. Această rată se ajustează în conformitate cu art.29.

 

Articolul 325¹. Autorizaţia de plasare sub un regim de perfecţionare

(1) În autorizaţia de plasare sub un regim de perfecţionare se specifică măsurile care stabilesc unul dintre următoarele aspecte:

a) faptul că produsele prelucrate au rezultat din transformarea mărfurilor plasate sub un regim de perfecţionare;

b) faptul că sunt îndeplinite condiţiile de utilizare a mărfurilor echivalente în conformitate cu art.290 ori se aplică sistemul de schimb standard în conformitate cu art.331.

(2) Autorizaţia de plasare sub regimul de perfecţionare activă poate fi acordată pentru accesorii de producţie în sensul operaţiunilor de perfecţionare, cu excepţia:

a) combustibililor şi a surselor de energie, altele decât cele necesare pentru testarea produselor prelucrate sau pentru detectarea defectelor la mărfurile care sunt plasate sub regim şi care necesită reparaţii;

b) lubrifianţilor, alţii decât cei necesari pentru testarea, ajustarea sau retragerea produselor prelucrate;

c) echipamentelor şi a instrumentelor.

(3) Autorizaţia de plasare sub regimul de perfecţionare activă se acordă numai în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a) după transformare, mărfurile nu pot fi readuse la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim;

b) utilizarea regimului nu poate duce la eludarea regulilor de origine şi a restricţiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate.

(4) Alin.(3) nu se aplică în cazul în care cuantumul drepturilor de import se determină în conformitate cu art.96 alin.(4).

[Art.325¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Perfecţionarea activă

Articolul 326. Domeniul de aplicare

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art.290, regimul de perfecţionare activă permite folosirea pe teritoriul vamal a mărfurilor străine pentru a le supune uneia sau mai multor operaţiuni de perfecţionare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse:

a) drepturilor de import;

b) altor plăţi;

c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea lor din acesta.

(2) Regimul de perfecţionare activă poate fi utilizat, în alte cazuri decât repararea şi distrugerea, numai în măsura în care mărfurile plasate sub acest regim pot fi identificate în produsele prelucrate, fără a aduce atingere utilizării de accesorii de producţie.

(3) În cazul menţionat la art.290, regimul de perfecţionare activă poate fi utilizat numai în măsura în care poate fi verificată respectarea condiţiilor definite în privinţa mărfurilor echivalente.

(4) În completarea dispoziţiilor alin.(1) şi (2), regimul de perfecţionare activă poate fi utilizat pentru oricare dintre următoarele mărfuri:

a) mărfuri care urmează a fi supuse operaţiunilor ce vizează asigurarea conformităţii acestora cu specificaţiile tehnice pentru punerea în liberă circulaţie;

b) mărfuri care trebuie să facă obiectul manipulărilor uzuale în conformitate cu art.289.

[Art.326 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 327. Perioada pentru încheierea regimului

(1) Serviciul Vamal stabileşte perioada în care urmează să se încheie regimul de perfecţionare activă, în conformitate cu art.286.

(2) Perioada menţionată la alin.(1) curge de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regim şi se determină ţinând seama de durata necesară realizării operaţiunilor de prelucrare şi încheierii regimului.

(3) Serviciul Vamal poate prelungi, pentru o durată rezonabilă, perioada stabilită conform alin.(1) în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.

(4) Autorizaţia poate preciza că o perioadă care începe să curgă în cursul unei luni, al unui trimestru sau al unui semestru se încheie în ultima zi a lunii, respectiv, a trimestrului sau a semestrului care urmează.

(5) În cazul exportului anticipat în conformitate cu art.290 alin.(4) lit.c), autorizaţia stabileşte termenul în care mărfurile străine sunt declarate pentru regimul de perfecţionare activă, luându-se în considerare timpul necesar pentru aprovizionare şi pentru transport spre teritoriul vamal.

(6) Termenul prevăzut la alin.(5) se stabileşte în luni şi nu depăşeşte 6 luni. Acesta curge de la data acceptării declaraţiei de export privind produsele prelucrate obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

(7) La solicitarea titularului autorizaţiei, termenul de 6 luni prevăzut la alin.(6) poate fi prelungit chiar şi după expirarea lui, cu condiţia ca perioada totală să nu depăşească 12 luni.

[Art.327 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 328. Reexportul temporar pentru prelucrare complementară

În baza unei cereri, biroul vamal poate autoriza, pentru o parte sau pentru toate mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare activă sau produsele prelucrate, reexportul temporar în vederea operaţiunilor de prelucrare complementară în afara teritoriului vamal, conform condiţiilor fixate pentru regimul de perfecţionare pasivă.

 

Secţiunea a 3-a

Perfecţionarea pasivă

Articolul 329. Domeniul de aplicare

(1) Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri autohtone în afara teritoriului vamal în vederea supunerii acestora la operaţiunile de perfecţionare. Produsele prelucrate rezultate din aceste operaţiuni pot fi puse în liberă circulaţie cu scutire totală sau parţială de drepturi de import în baza unei cereri depuse de titularul autorizaţiei sau de orice altă persoană stabilită pe teritoriul vamal dacă aceasta a obţinut consimţământul titularului autorizaţiei şi dacă toate condiţiile autorizaţiei sunt îndeplinite.

(2) Nu pot fi plasate sub regimul de perfecţionare pasivă oricare dintre următoarele mărfuri autohtone:

a) mărfurile al căror export dă dreptul la rambursarea sau remiterea de drepturi de import sau de export;

b) mărfurile care, în prealabil exportului, au fost puse în liberă circulaţie cu scutire sau reducere de drepturi de import, în măsura în care scopurile destinaţiei nu sunt realizate, cu excepţia cazului în care aceste mărfuri trebuie supuse unor operaţiuni de reparaţie.

(3) Biroul vamal stabileşte perioada în care mărfurile exportate temporar trebuie să fie reimportate, sub forma produselor prelucrate, şi să fie puse în liberă circulaţie pentru a putea beneficia de scutire totală sau parţială de drepturi de import. Termenul în care produsele prelucrate trebuie reimportate se determină în funcţie de perioada necesară pentru desfăşurarea operaţiunilor de prelucrare, pentru transportul mărfurilor de export temporar şi al produselor prelucrate. Biroul vamal poate acorda o prelungire a acestei perioade, pentru o durată rezonabilă, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.

(4) Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării pasive atrage aplicarea măsurilor de politică comercială prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri. Operaţiunile de perfecţionare pasivă complementare celor de perfecţionare activă atrag aplicarea măsurilor de politică comercială prevăzute pentru reexportul de mărfuri.

[Art.329 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 330. Mărfurile reparate cu titlu gratuit

(1) Mărfurile beneficiază de o scutire totală de drepturi de import în cazul în care Serviciul Vamal stabileşte că acestea au fost reparate cu titlu gratuit fie în temeiul unei obligaţii contractuale sau legale rezultate dintr-o garanţie, fie din cauza existenţei unor defecte de fabricaţie sau de material.

(2) Alin.(1) nu este aplicabil în cazul în care s-a ţinut seama de defectul de fabricaţie sau de material în momentul primei puneri în liberă circulaţie a mărfurilor în cauză.

 

Articolul 330¹. Mărfuri reparate sau modificate în contextul acordurilor internaţionale

(1) Se acordă o scutire totală de drepturi de import în cazul produselor transformate rezultate din mărfuri plasate sub regimul de perfecţionare pasivă dacă se stabileşte, în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale, că:

a) mărfurile respective au fost reparate sau modificate într-o ţară sau pe un teritoriu cu care Republica Moldova a încheiat un acord internaţional care prevede acordarea unei astfel de scutiri; şi

b) sunt îndeplinite condiţiile de acordare a scutirii de drepturi de import prevăzute în acordul menţionat la lit.a).

(2) Alin.(1) nu se aplică în cazul produselor prelucrate care rezultă din mărfuri echivalente menţionate la art.290 şi nici în cazul produselor de înlocuire menţionate la art.331 şi 332.

[Art.330¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 331. Sistemul de schimb standard

(1) În cadrul sistemului de schimb standard, un produs importat (denumit în continuare produs de înlocuire) poate, conform alin.(2)–(6), înlocui un produs prelucrat.

(2) Biroul vamal autorizează, în baza unei cereri, utilizarea sistemului de schimb standard în cazul în care operaţiunea de prelucrare constă într-o reparaţie a unor mărfuri autohtone cu defecte.

(3) Produsele de înlocuire au acelaşi cod de nouă cifre din Nomenclatura combinată a mărfurilor, sunt de calitate comercială identică şi prezintă aceleaşi caracteristici tehnice ca mărfurile defecte, în cazul în care acestea din urmă ar fi făcut obiectul unei reparaţii.

(4) În cazul în care mărfurile defecte au fost utilizate înainte de export, produsele de înlocuire trebuie, de asemenea, să fi fost utilizate.

(5) Prin derogare de la alin.(4), în cazul în care produsul de înlocuire a fost livrat cu titlu gratuit fie în temeiul unei obligaţii contractuale sau legale rezultate dintr-o garanţie, fie din cauza existenţei unui defect de fabricaţie sau de material, biroul vamal permite înlocuirea.

(6) Dispoziţiile aplicabile produselor prelucrate se aplică, de asemenea, produselor de înlocuire.

 

Articolul 332. Importul anticipat al produselor de înlocuire

(1) Biroul vamal autorizează, în condiţiile stabilite de acesta şi în baza unei cereri depuse de persoana interesată, ca produsele de înlocuire să fie importate înainte ca mărfurile defecte să fie exportate.

(2) În cazul importului anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanţie ce acoperă cuantumul drepturilor de import care ar fi exigibile dacă mărfurile defecte nu ar fi exportate conform alin.(3).

(3) Exportul de mărfuri defecte se face în termen de 2 luni de la data acceptării de către biroul vamal a declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor de înlocuire.

(4) În cazul în care, în împrejurări excepţionale, mărfurile defecte nu pot fi exportate în termenul menţionat la alin.(3), biroul vamal poate acorda o prelungire a acestui termen pentru o durată ce nu depăşeşte 30 de zile, în baza unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei.

 

TITLUL VIII

MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL

 

Capitolul I

FORMALITĂŢILE LA IEŞIREA MĂRFURILOR

Articolul 333. Supravegherea vamală şi formalităţile la ieşire

(1) Anumite mărfuri sunt prohibite de legislaţie de a fi scoase de pe teritoriul vamal din considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de protecţie a mediului, a obiectelor de artă, a obiectelor de valoare istorică şi arheologică, a obiectelor de proprietate intelectuală, de protecţie a pieţei interne, de apărare a altor interese ale Republicii Moldova.

(2) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt prezentate la postul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal, sunt supuse supravegherii vamale şi pot face obiectul controalelor vamale. Serviciul Vamal poate determina traseul care trebuie urmat şi termenul care trebuie respectat la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.

(3) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt prezentate în vamă la ieşire de către una dintre următoarele persoane:

a) persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal;

b) persoana în numele sau pe seama căreia acţionează persoana care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal;

c) persoana care îşi asumă responsabilitatea transportului mărfurilor înaintea ieşirii acestora de pe teritoriul vamal.

(4) Mărfurile care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal fac obiectul:

a) rambursării sau remiterii drepturilor de import;

b) restituirii drepturilor de export;

c) încasării drepturilor de export;

d) formalităţilor necesare conform legislaţiei în materie de alte plăţi;

e) aplicării prohibiţiilor sau a restricţiilor justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor, a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecţie a mediului, a patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică şi de protecţie a proprietăţii comerciale, inclusiv al controlului precursorilor de droguri, al mărfurilor care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală şi al sumelor de bani în numerar, precum şi al punerii în aplicare a măsurilor de politică comercială.

(5) Liberul de vamă la ieşire se acordă de către Serviciul Vamal cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care se aflau în momentul:

a) acceptării declaraţiei vamale sau a declaraţiei de reexport; sau

b) depunerii notificării sumare de ieşire.

 

Capitolul II

EXPORT ŞI REEXPORT

Articolul 334. Exportul mărfurilor autohtone

(1) Mărfurile autohtone care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal sunt plasate sub regimul de export.

(2) Alin.(1) nu se aplică următoarelor mărfuri autohtone:

a) mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasivă;

b) mărfurilor scoase de pe teritoriul vamal după ce au fost plasate sub regimul de destinaţie finală;

c) mărfurilor livrate, scutite de TVA sau accize, pentru aprovizionarea navelor sau aeronavelor, indiferent de destinaţia acestora, pentru care se cere dovada unei astfel de livrări;

d) mărfurilor plasate sub regimul de tranzit intern;

e) mărfurilor scoase temporar în afara teritoriului vamal în conformitate cu art.157 alin.(2) şi (3).

(3) Formalităţile referitoare la declaraţia vamală de export prevăzute de legislaţia vamală se aplică în cazurile menţionate la alin.(2) lit.a)–c).

[Art.334 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 335. Reexportul mărfurilor străine

(1) Mărfurile străine care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal, mărfurile străine destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor sunt supuse unei declaraţii de reexport, care trebuie depusă la postul vamal competent.

(2) Art.160–187 se aplică declaraţiei de reexport.

(3) Alin.(1) nu se aplică următoarelor mărfuri:

a) mărfurilor plasate sub regimul de tranzit extern care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal;

b) mărfurilor depozitate temporar care sunt reexportate direct dintr-un spaţiu de depozitare temporară;

c) mărfurilor transbordate într-o zonă liberă sau direct reexportate dintr-o zonă liberă.

 

Capitolul III

NOTIFICAREA SUMARĂ DE IEŞIRE

Articolul 336. Depunerea notificării sumare de ieşire

(1) În situaţia în care mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal, la postul vamal de ieşire se depune o notificare sumară de ieşire. Serviciul Vamal poate permite ca notificarea sumară de ieşire să fie depusă la un alt post vamal, cu condiţia ca acesta, prin mijloace electronice, să comunice imediat sau să pună la dispoziţia postului vamal de ieşire datele necesare.

(2) Notificarea sumară de ieşire este depusă de transportator. Fără a aduce atingere obligaţiilor transportatorului, notificarea sumară de ieşire poate fi depusă, în locul transportatorului, de una dintre următoarele persoane:

a) exportatorul, expeditorul sau orice altă persoană în numele sau pe seama căreia acţionează transportatorul;

b) orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la postul vamal de ieşire.

(3) Prin derogare de la alin.(1), obligaţia depunerii unei notificări sumare de ieşire pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal poate fi anulată dacă declaraţia vamală sau declaraţia de reexport ce conţine cel puţin datele necesare pentru notificarea sumară de ieşire se depune în mod corespunzător.

[Art.336 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 337. Modificarea şi invalidarea notificării sumare de ieşire

(1) Declarantului i se poate permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date ale notificării sumare de ieşire după depunerea acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus notificarea sumară de ieşire că intenţionează să verifice mărfurile;

b) a stabilit că una sau mai multe dintre datele cuprinse în notificarea sumară de ieşire sunt inexacte sau incomplete; sau

c) a acordat deja liberul de vamă pentru ieşire.

(3) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare sumară de ieşire nu sunt scoase de pe teritoriul vamal, postul vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) la expirarea a 150 de zile de la depunerea notificării.

 

Capitolul IV

NOTIFICAREA DE REEXPORT

Articolul 338. Depunerea notificării de reexport

(1) În situaţia în care mărfurile străine menţionate la art.335 alin.(3) lit.b) şi c) sunt scoase de pe teritoriul vamal, se depune o notificare de reexport.

(2) Notificarea de reexport se depune la postul vamal de ieşire de către persoana responsabilă de prezentarea mărfurilor la ieşire în conformitate cu art.333 alin.(3).

(3) Notificarea de reexport conţine datele necesare pentru a încheia regimul de zonă liberă sau depozitarea temporară.

 

Articolul 339. Modificarea şi invalidarea notificării de reexport

(1) În baza unei cereri, declarantului i se poate permite să modifice una sau mai multe date din notificarea de reexport după depunerea acesteia.

(2) Nicio modificare nu mai este posibilă după ce Serviciul Vamal:

a) a informat persoana care a depus notificarea de reexport că intenţionează să verifice mărfurile;

b) a stabilit că una sau mai multe dintre datele cuprinse în notificarea de reexport sunt inexacte sau incomplete; sau

c) a acordat deja liberul de vamă pentru ieşire.

(3) Dacă mărfurile pentru care s-a depus o notificare de reexport nu sunt scoase de pe teritoriul vamal, Serviciul Vamal invalidează notificarea:

a) la solicitarea declarantului; sau

b) la expirarea a 150 de zile de la depunerea notificării.

 

Capitolul V

SCUTIREA DE DREPTURI DE EXPORT

Articolul 340. Scutirea de drepturi de export pentru mărfuri autohtone exportate temporar

Fără a aduce atingere art.329, mărfurile autohtone care sunt exportate temporar beneficiază de o scutire de drepturi de export cu condiţia reimportării lor.

 

TITLUL IX

FORME SPECIFICE ALE CONTROLULUI VAMAL

 

Capitolul I

CONTROLUL MĂRFURILOR

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 341. Managementul riscurilor şi controale vamale

(1) Serviciul Vamal poate efectua orice control vamal pe care îl consideră necesar. Controalele vamale pot consta, în special, în examinarea mărfurilor, prelevarea de probe, verificarea corectitudinii şi a caracterului complet ale informaţiilor furnizate într-o declaraţie sau o notificare, precum şi a existenţei, autenticităţii, corectitudinii şi valabilităţii documentelor, în examinarea contabilităţii operatorilor economici şi a altor evidenţe, controlul mijloacelor de transport, inspectarea bagajelor şi a altor mărfuri transportate de către persoane sau aflate asupra acestora şi în efectuarea de anchete oficiale sau alte acţiuni similare. Astfel de controale pot fi efectuate în zonele de control vamal, la sediul sau spaţiile deţinătorului mărfurilor sau ale reprezentantului său, ale oricărei persoane implicate, direct sau indirect, cu titlu profesional, în aceste operaţiuni sau ale oricărei persoane care dispune de documentele şi datele respective din motive profesionale.

(2) Controlul vamal, altul decât cel aleatoriu, se bazează în principal pe analiza de risc, efectuată inclusiv prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul de a identifica şi a evalua riscurile în anumite domenii de control şi de a elabora contramăsurile necesare.

(3) Controlul bazat pe analiza de risc se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în conformitate cu alin.(1) din prezentul articol sau cu alte prevederi stabilite de legislaţie.

(4) Serviciul Vamal recurge la managementul riscurilor pentru a identifica diferitele niveluri de risc asociate mărfurilor, inclusiv mijloacelor de transport, şi persoanelor supuse controlului vamal sau supravegherii vamale, precum şi pentru a stabili dacă acestea vor fi supuse unor controale vamale specifice şi, în caz afirmativ, locul în care se vor efectua aceste controale.

(5) Managementul riscurilor include activităţi precum colectarea de date şi informaţii, identificarea, analiza şi evaluarea riscurilor, stabilirea şi luarea măsurilor necesare, precum şi monitorizarea şi revizuirea periodică a acestor procese şi a rezultatelor obţinute.

(6) Serviciul Vamal face schimb de informaţii privind riscurile şi rezultatele analizei de risc cu autorităţile vamale ale ţărilor străine în următoarele situaţii:

a) estimează că riscurile respective sunt semnificative şi impun un control vamal, iar rezultatele controlului indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs; sau

b) rezultatele controlului nu indică faptul că evenimentul care generează riscurile s-a produs, dar Serviciul Vamal consideră că probabilitatea producerii lui este mare.

(7) În procesul de management al riscurilor şi de stabilire a măsurilor de control se ţine cont de următoarele elemente:

a) nivelul de risc;

b) urgenţa necesităţii de aplicare a controalelor;

c) impactul probabil asupra fluxurilor comerciale, asupra bugetului de stat şi asupra resurselor pentru control.

(8) Domeniile de control pot acoperi anumite regimuri vamale, tipuri de mărfuri, rute de trafic, moduri de transport sau anumite persoane care fac obiectul unor niveluri ridicate de analiză de risc şi de controale vamale într-o anumită perioadă, fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obişnuit de Serviciul Vamal.

[Art.341 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 342. Cooperarea dintre autorităţi

(1) În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale decât cele vamale, efectuate de către autorităţi competente, altele decât cele vamale, acestea din urmă, în strânsă cooperare cu celelalte autorităţi în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului şi în limitele prevăzute de lege, să efectueze aceste controale în acelaşi timp şi loc cu controalele vamale („ghişeu unic”), Serviciul Vamal având rolul de coordonator, în limita competenţei sale.

(2) În cadrul controalelor prevăzute în prezenta secţiune, Serviciul Vamal şi alte autorităţi competente pot, dacă este necesar pentru a reduce la minimum riscurile şi a lupta împotriva fraudelor, să facă schimb, atât între ele, cât şi cu Guvernul, de date primite în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, circulaţia, depozitarea mărfurilor, inclusiv traficul poştal, care circulă între teritoriul vamal şi ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal, în legătură cu prezenţa şi circulaţia pe teritoriul vamal a mărfurilor străine, precum şi de date referitoare la rezultatele controalelor efectuate.

 

Articolul 343. Controlul vamal şi formele lui

(1) Controlul vamal constă în:

a) controlul fizic;

b) controlul documentar;

c) controlul corporal ca o formă excepţională de control vamal;

d) controlul ulterior prin audit postvămuire sau reverificare a declaraţiei vamale;

e) evidenţa mărfurilor şi a mijloacelor de transport;

f) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;

g) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;

h) controlul depozitelor, al antrepozitelor vamale, al zonelor libere, al altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale;

h¹) controlul radiologic;

h²) controlul neintruziv;

i) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.

(2) La efectuarea controlului vamal pot fi folosite animale de serviciu şi pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă niciun pericol pentru viaţa şi sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport.

(3) Regulile de efectuare a controlului vamal sunt stabilite de Serviciul Vamal.

(4) În cadrul controlului vamal, Serviciul Vamal şi alte autorităţi competente pot face schimb de informaţii privind trecerea peste frontiera vamală, prezenţa şi circulaţia pe teritoriul vamal a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a persoanelor, în scopul administrării riscurilor, precum şi privind rezultatele controalelor efectuate.

(5) Controlul vamal poate fi efectuat într-o ţară străină în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

[Art.343 modificat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

[Art.343 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 344. Zonele de control vamal

(1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează formalităţile vamale, în locul amplasării subdiviziunii Serviciului Vamal, precum şi în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sunt create zone de control vamal.

(2) Procedura creării şi delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul Vamal.

(3) Desfăşurarea activităţii de producţie, a activităţii comerciale şi de altă natură în perimetrul zonelor de control vamal şi trecerea mărfurilor, a mijloacelor de transport, a persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autorităţile publice peste frontiera lor, sunt posibile numai cu acordul prealabil al Serviciului Vamal şi se vor efectua sub supraveghere vamală. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu acordul prealabil al Serviciului Vamal.

(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Serviciul Vamal dispune de dreptul de a i se atribui, cu titlu gratuit, terenuri din domeniul public al statului în scopuri vamale şi pe un termen nelimitat. Terenurile de la punctele de trecere a frontierei de stat atribuite Serviciului Vamal în scopuri vamale pot fi date în comodat altor autorităţi publice, iar altor subiecţi terenurile respective li se vor atribui în bază de licitaţie publică, în modul stabilit.

[Art.344 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 345. Acţiunile Serviciului Vamal în cadrul controlului vamal

În scopul controlului vamal, Serviciul Vamal este în drept să verifice corectitudinea şi caracterul complet ale informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, o declaraţie de depozitare temporară, o notificare sumară de intrare, o notificare sumară de ieşire, o declaraţie de reexport sau o notificare de reexport, precum şi existenţa, autenticitatea, corectitudinea şi valabilitatea documentelor justificative, şi este în drept să examineze contabilitatea declarantului şi alte evidenţe, precum şi documentele referitoare la operaţiunile privind mărfurile în cauză sau la alte operaţiuni comerciale anterioare sau ulterioare, implicând aceste mărfuri după acordarea liberului de vamă. Serviciul Vamal poate, de asemenea, să examineze aceste mărfuri şi/sau să preleve probe, dacă este încă posibil să se efectueze o asemenea verificare sau prelevare.

 

Articolul 346. Neadmiterea pricinuirii de daune nejustificate la efectuarea controlului vamal

(1) În timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor acesteia.

(2) Serviciul Vamal, în cazul în care este vinovat de pricinuirea daunei nejustificate la efectuarea controlului vamal, repară prejudiciul material cauzat.

(3) Daunele pricinuite justificat la efectuarea controlului vamal nu sunt reparate de către Serviciul Vamal.

[Art.346 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 347. Termenul de efectuare a controlului vamal

(1) Controlul vamal se efectuează de către Serviciul Vamal în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 5 zile din momentul acceptării declaraţiei vamale, al primirii documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar controlul mărfurilor perisabile se efectuează în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 zile, cu condiţia ca obligaţiile declarantului prevăzute la art.182 să fie îndeplinite în mod corespunzător.

(2) În cazul introducerii animalelor vii supuse carantinei profilactice, termenul menţionat la alin.(1) se suspendă până la finalizarea carantinei respective.

(3) În cazul în care se cere prezentarea mărfurilor pentru efectuarea controlului vamal, termenul de efectuare a acestuia curge din momentul prezentării.

(4) Termenul de efectuare a controlului vamal nu include timpul necesar efectuării încercărilor de laborator/expertizelor sau controlului de către alte autorităţi publice, precum şi perioada suspendării sau reţinerii aplicată conform art.364.

[Art.347 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 348. Asistarea declarantului şi a altor persoane la efectuarea controlului vamal

(1) Controlul mărfurilor se efectuează în prezenţa declarantului şi/sau a reprezentanţilor acestuia.

(2) Persoanele indicate la alin.(1), iar în lipsa lor, persoana care conduce mijlocul de transport respectiv, sunt obligate să acorde accesul Serviciului Vamal la mărfurile controlate.

(3) Prin derogare de la alin.(1), Serviciul Vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor în lipsa declarantului, a altor titulari de drepturi asupra mărfurilor, precum şi a reprezentanţilor acestora, dacă:

a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 5 zile de la prezentarea mărfurilor;

b) sunt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amânare;

c) mărfurile sunt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului vamal;

d) controlul respectiv este efectuat de către echipa mobilă;

e) mărfurile sunt transportate prin trimiteri poştale internaţionale.

(4) Controlul mărfurilor în cazurile menţionate la alin.(3) se efectuează în prezenţa unor persoane neinteresate de rezultatul controlului.

[Art.348 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Secţiunea a 2-a

Încercări de laborator/expertiză/evaluare a mărfurilor

Articolul 349. Încercări de laborator/expertiză/evaluare a mărfurilor la efectuarea controlului vamal

(1) Serviciul Vamal efectuează încercări de laborator, expertize şi evaluează mărfuri.

(2) Atunci când în cadrul controlului vamal este necesară efectuarea unor încercări de laborator/expertize/evaluări, acestea se realizează de laboratorul vamal, de alte laboratoare de încercări acreditate şi/sau instituţii de expertiză sau experţi independenţi care dispun de competenţă/cunoştinţe în acest domeniu.

(3) La emiterea deciziilor Serviciului Vamal, rezultatele şi concluziile cuprinse în actele emise de laboratorul vamal prevalează faţă de informaţiile sau actele emise de alte laboratoare, instituţii de expertiză sau experţi, precum şi faţă de alte documente care conţin informaţii referitoare la caracteristicile fizico-chimice sau proprietăţile mărfurilor, în cazul în care acestea sunt contradictorii.

(4) Rezultatele încercărilor de laborator/expertizei/evaluării mărfurilor servesc temei pentru întreprinderea acţiunilor de regularizare.

(5) Prelevarea şi utilizarea mostrelor se efectuează cu respectarea art.182–184.

(6) Cheltuielile suportate în legătură cu antrenarea specialiştilor şi a experţilor din iniţiativa Serviciului Vamal sunt acoperite de Serviciul Vamal.

 

Secţiunea a 3-a

Echipele mobile

Articolul 350. Echipele mobile

(1) Echipele mobile sunt subdiviziuni speciale operative ale Serviciului Vamal care efectuează controlul vamal al mărfurilor, al vehiculelor, al containerelor, al garniturilor de tren, al bordului navelor şi aeronavelor, inclusiv în porturi şi aeroporturi, al depozitelor, al locurilor de stocare şi comercializare, al documentelor şi al persoanelor pentru asigurarea respectării legislaţiei vamale.

(2) Echipele mobile efectuează controlul vamal pe întreg teritoriul vamal, inclusiv pe drumuri, în antrepozitele vamale, în zonele libere, în încăperi şi alte locuri de descărcare, depozitare şi comercializare a mărfurilor. În zona de securitate, echipele mobile urmează să respecte regimul stabilit.

(3) Echipele mobile sunt dotate cu arme de foc, cu mijloace speciale, cu mijloace de transport şi cu alte mijloace necesare pentru realizarea sarcinilor.

(4) Mijloacele de transport de serviciu ale echipelor mobile pot avea inscripţionat vizibil „VAMA/CUSTOMS” şi sunt echipate cu dispozitive speciale de avertizare luminoasă şi sonoră conform prevederilor Regulamentului circulaţiei rutiere.

[Art.350 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 350¹. Sarcinile de bază ale echipelor mobile

Echipele mobile au următoarele sarcini de bază:

a) să participe la contracararea traficului ilicit de mărfuri şi vehicule peste frontiera vamală a Republicii Moldova, la depistarea şi documentarea încălcărilor reglementărilor vamale, în limitele competenţei lor, să asigure respectarea legislaţiei vamale de către persoanele fizice şi juridice pe întreg teritoriul vamal;

b) să depisteze căile, mijloacele şi mecanismele de introducere/scoatere ilegală de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor şi a vehiculelor, să stabilească cauzele şi condiţiile care favorizează comiterea acestor încălcări;

c) să însoţească, în cazul în care există bănuială rezonabilă de a presupune că au fost încălcate prevederile legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, mărfurile şi vehiculele până la postul vamal proxim sau până la locurile situate în raza lui de activitate unde este posibilă examinarea mărfurilor şi a vehiculelor;

d) să asigure respectarea legislaţiei vamale şi a altor acte normative pe care Serviciul Vamal are sarcina să le aplice;

e) să verifice şi să supravegheze deplasarea mărfurilor şi a vehiculelor pe teritoriul vamal;

f) să efectueze, după caz, controlul vamal repetat al vehiculelor şi al loturilor de marfă vămuite anterior.

[Art.350¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 351. Drepturile şi obligaţiile echipelor mobile

(1) În cadrul controlului vamal, echipele mobile au dreptul:

a) să efectueze controlul vamal şi, după caz, controlul vamal repetat;

b) să oprească vehiculele utilizând dispozitive speciale de avertizare luminoasă şi sonoră conform prevederilor Regulamentului circulaţiei rutiere;

c) să solicite de la toate persoanele care au legătură directă sau indirectă cu obiectul controlului prezentarea mărfurilor, a actelor, precum şi a altor informaţii necesare efectuării controlului;

d) în cazul în care vehiculele şi mărfurile transportate nu pot fi supuse controlului la locul stopării, să însoţească sau să aducă forţat vehiculele şi mărfurile la un post vamal proxim dotat corespunzător pentru efectuarea controlului vamal;

e) să urmărească şi să stopeze forţat vehiculele şi persoanele suspecte de comiterea unor încălcări ale legislaţiei vamale;

f) să colecteze, să proceseze şi să utilizeze informaţii necesare pentru prevenirea şi descoperirea încălcărilor legislaţiei vamale şi ale altor acte normative;

g) să utilizeze mijloace speciale din dotare;

h) să însoţească pe întreg teritoriul vamal vehiculele aflate în tranzit între două posturi vamale în cazul în care marfa prezintă un grad sporit de risc;

i) să supravegheze fizic, inclusiv în ascuns, prin utilizarea mijloacelor tehnice, vehicule, depozite sau locuri de stocare asupra cărora există bănuieli rezonabile că sunt bunuri de contrabandă;

j) să monitorizeze drumurile de ocolire a posturilor vamale;

k) să escorteze mijlocul de transport auto;

l) să aplice sigilii.

(2) Se interzice oprirea, controlul şi percheziţionarea echipelor mobile, a vehiculelor şi a persoanelor însoţite de acestea în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, cu excepţia cazului şi modului prevăzute de legislaţie.

(3) Pentru îndeplinirea sarcinilor, funcţionarii vamali din cadrul echipelor mobile sunt obligaţi:

a) să poarte uniforma de serviciu, cu excepţia cazurilor când aceasta poate împiedica îndeplinirea sarcinilor stabilite;

b) să prezinte, la cerere, legitimaţia de serviciu;

c) să explice persoanelor supuse controlului drepturile acestora;

d) să utilizeze dispozitive speciale de avertizare luminoasă şi sonoră conform legislaţiei;

e) să asigure respectarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor;

f) să nu divulge, nici să nu prezinte unor terţe persoane informaţiile deţinute în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie;

g) să asigure integritatea echipamentului tehnic din dotare;

h) să respecte Codul de conduită al funcţionarului vamal.

(4) Persoanele supuse controlului au dreptul:

a) să solicite informaţii cu privire la temeiul controlului vamal efectuat;

b) să conteste în modul stabilit de legislaţie deciziile sau acţiunile funcţionarilor vamali din cadrul echipelor mobile;

c) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţie.

(5) Persoanele supuse controlului sunt obligate:

a) în cazul conducătorului de vehicul, să oprească imediat vehiculul la semnalul funcţionarului vamal al echipei mobile şi să îndeplinească indicaţiile legale ale acestuia;

b) să asigure, pe parcursul desfăşurării controlului, accesul liber în sedii, încăperi şi alte locuri în conformitate cu cerinţele legale ale funcţionarului vamal din cadrul echipei mobile;

c) să prezinte, la cererea funcţionarului vamal din cadrul echipei mobile, vehiculul şi mărfurile pentru control vamal;

d) să prezinte, la cererea funcţionarului vamal din cadrul echipei mobile, informaţii, date, documente sub orice formă necesare efectuării controlului vamal;

e) să acorde asistenţă şi să asigure condiţii necesare pentru efectuarea controlului vamal;

f) să asigure integritatea sigiliilor aplicate de către funcţionarul vamal din cadrul echipei mobile;

g) în cazul absenţei condiţiilor necesare efectuării controlului vehiculelor, al mărfurilor şi al persoanelor suspecte de încălcarea legislaţiei vamale, să se deplaseze la cea mai apropiată subdiviziune a Serviciului Vamal pentru efectuarea controlului vamal.

[Art.351 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul II

CONTROLUL ULTERIOR

Articolul 352. Controlul ulterior

(1) În vederea realizării controlului vamal, Serviciul Vamal efectuează controlul ulterior prin audit postvămuire sau reverificare a declaraţiei vamale. Controlul ulterior se realizează pe o perioadă ce nu depăşeşte termenul de prescripţie stabilit la art.110.

(2) Controlul ulterior se iniţiază planificat, inopinat sau prin contrapunere.

(3) Dacă în cadrul controlului ulterior s-a stabilit că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, Serviciul Vamal întreprinde acţiuni de regularizare.

(4) Serviciul Vamal stabileşte imparţial toţi factorii şi circumstanţele care vizează persoana supusă controlului şi din care rezultă apariţia, modificarea (inclusiv micşorarea) sau anularea datoriei vamale.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(3), controlul ulterior se încheie printr-un raport dacă:

a) persoana juridică în privinţa căreia urmează a fi iniţiată sau a fost iniţiată procedura de control ulterior a fost lichidată, iar întreprinzătorul individual a fost radiat din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;

b) persoana în adresa căreia urmează a fi iniţiat sau a fost iniţiat controlul ulterior nu este de găsit şi informaţia de care dispune Serviciul Vamal este insuficientă pentru efectuarea controlului.

(6) În alte cazuri decât cele menţionate la alin.(5), un control ulterior se finalizează cu întocmirea actului de audit postvămuire sau a procesului-verbal de reverificare a declaraţiei vamale.

(7) În baza actelor menţionate la alin.(6) şi, după caz, a notei de constatare, în cazul apariţiei, modificării (inclusiv micşorării) sau anulării datoriei vamale, Serviciul Vamal emite decizia de regularizare.

(8) Rezultatele controlului ulterior consemnate în actele prevăzute la alin.(6) sunt comunicate persoanei supuse controlului. Persoana supusă controlului este în drept să-şi exprime dezacordul cu rezultatele controlului ulterior în termen de 10 zile de la comunicarea acestora, cu anexarea actelor justificative.

[Art.352 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 353. Auditul postvămuire

(1) Auditul postvămuire se efectuează în baza unui ordin de control emis fie de către directorul Serviciului Vamal sau şeful biroului vamal, fie de persoanele împuternicite de către aceştia.

(2) Iniţierea auditului postvămuire se aduce la cunoştinţa persoanei auditate cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data începerii controlului, cu excepţia controlului inopinat. Ordinul de control se comunică persoanei supuse controlului prin orice modalitate care permite organului vamal confirmarea recepţionării de către persoana respectivă. Comunicarea la adresa electronică indicată a persoanei controlate şi recepţionarea ordinului de control în format electronic, semnat cu semnătură electronică avansată sau calificată, se consideră comunicare la sediul acesteia.

(3) Contestarea ordinului de control, de suspendare sau de prelungire a auditului nu împiedică efectuarea controlului.

(4) Auditul postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii, stabilită în ordinul de control menţionat la alin.(1).

(5) În cazuri întemeiate, durata de desfăşurare a auditului postvămuire poate fi prelungită prin ordin cu cel mult 4 luni sau poate fi sistată. Perioada sistării şi cea a prezentării documentelor nu se includ în durata efectuării auditului postvămuire, ultima fiind calculată din ziua începerii lui până în ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

(6) Auditul postvămuire poate fi sistat în baza ordinului Serviciului Vamal în cazul:

a) intervenţiei unei forţe majore, constatată în modul stabilit;

b) intentării unui proces judiciar care are relevanţă pentru auditul postvămuire;

c) solicitării motivate (întemeiate şi justificate documentar) a persoanei auditate, însă nu mai mult de 30 de zile.

(7) Auditul sistat în condiţiile alin.(6) se reia, în baza ordinului Serviciului Vamal, atunci când temeiul pentru sistare a încetat. Ordinul cu privire la reînceperea controlului se înmânează persoanei supuse controlului cu respectarea termenului stabilit la alin.(2).

(8) Efectuarea repetată a auditului postvămuire în privinţa unora şi aceloraşi riscuri pentru perioada unui an este permisă numai în cazurile când aceasta se impune de:

a) comiterea unor erori, inclusiv procedurale, în cadrul efectuării controlului ulterior, care au condus la anularea rezultatelor acestuia;

b) examinarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor sau acţiunilor Serviciului Vamal;

c) procedura de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice ori procedura de radiere a întreprinzătorului individual din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;

d) auditul activităţii Serviciului Vamal de către organul ierarhic superior;

e) situaţia în care, după efectuarea controlului ulterior, au fost depistate semne de încălcări vamale neidentificate în cadrul controlului ulterior precedent;

f) efectuarea unui control prin contrapunere.

(9) În cazul în care persoana auditată nu dispune de sediu sau de încăpere ce poate fi utilizată pentru efectuarea auditului postvămuire ori sediul se află la adresa de domiciliu, ori în alte cazuri în care nu există condiţii optime de lucru, auditul postvămuire se efectuează în sediul Serviciului Vamal.

(10) Auditul postvămuire se efectuează în orele de lucru ale Serviciului Vamal şi ale persoanei supuse controlului.

(11) În cadrul auditului postvămuire poate fi examinat întregul sistem structural-organizatoric şi operaţional intern al persoanelor auditate.

(12) Serviciul Vamal ridică, dacă este necesar, documentele şi mărfurile, indiferent de apartenenţa şi de locul aflării acestora, şi asigură păstrarea lor la sediul Serviciului Vamal sau la persoana controlată în următoarele situaţii:

a) auditul postvămuire nu se poate realiza la faţa locului;

b) există necesitatea de a asigura integritatea probelor de încălcare vamală;

c) nu pot fi emise copii autentificate de pe documente;

d) în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia vamală.

(13) Ridicarea menţionată la alin.(12) se efectuează în prezenţa persoanei de la care se ridică sau a reprezentantului său, iar dacă aceştia lipsesc sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezenţa a cel puţin un martor asistent.

(14) Asupra cazului de ridicare menţionat la alin.(12) se întocmeşte un act de ridicare, care este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana de la care s-au ridicat documentele şi mărfurile sau de reprezentantul său ori de martorul asistent.

(15) După dispariţia necesităţii de a le utiliza ca probe, documentele şi mărfurile ridicate se restituie persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, reprezentantului său.

(16) Dacă în procesul auditului postvămuire s-au constatat încălcări ale legislaţiei, Serviciul Vamal, împreună cu persoana auditată sau în absenţa acesteia, examinează încălcările, întocmeşte un proces-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului postvămuire şi informează persoana auditată despre consecinţele juridice ale acestora. Persoana auditată este în drept să refuze participarea la acţiunile respective.

(17) Auditul postvămuire se finalizează cu întocmirea actului de audit postvămuire, în termen de până la 14 zile de la aducerea la cunoştinţă a procesului-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului postvămuire.

[Art.353 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 354. Reverificarea declaraţiei vamale

(1) Controlul ulterior prin reverificarea declaraţiei vamale, menţionat la art.352 alin.(1), constă în verificarea declarării mărfurilor, a caracterului complet al informaţiilor furnizate într-o declaraţie vamală, a existenţei şi conformităţii documentelor justificative anexate la aceasta, a altor documente şi informaţii, după caz, aferente operaţiunilor/mărfurilor verificate de care dispune persoana verificată, organul vamal sau alte instituţii şi persoane, precum şi a mărfurilor, în cazul existenţei acestora.

(2) În cazul constatării unor erori şi/sau divergenţe între informaţia din documentele prezentate în procesul vămuirii şi informaţiile obţinute în cadrul controlului sau al aplicării eronate a dispoziţiilor ce reglementează regimul vamal respectiv, care duc la apariţia sau modificarea datoriei vamale, Serviciul Vamal întocmeşte procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale menţionat la art.352 alin.(6) şi întreprinde acţiuni de regularizare.

(3) Procesul-verbal de reverificare menţionat la alin.(2) se comunică persoanei supuse controlului în termen de 10 zile din momentul întocmirii.

(4) În cazul reverificării declaraţiei vamale soldate cu confirmarea conformităţii acesteia, Serviciul Vamal întocmeşte un proces-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale şi îl comunică la solicitare persoanei controlate.

[Art.354 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 355. Drepturile şi obligaţiile Serviciului Vamal la exercitarea controlului ulterior şi cele ale persoanei supuse controlului

(1) În procesul exercitării controlului ulterior, Serviciul Vamal are următoarele drepturi:

a) să primească sau să ridice informaţii, date, documente sub orice formă necesare controlului;

b) să ridice mărfurile care necesită verificare şi care nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de vămuire;

c) să solicite efectuarea inventarierii mărfurilor şi să monitorizeze corectitudinea efectuării acesteia;

d) să sigileze încăperile şi spaţiile necesare efectuării controlului ulterior;

e) să citeze orice persoană care are legătură directă sau indirectă cu activitatea supusă controlului pentru a depune mărturii, a prezenta informaţii, date, documente sub orice formă sau pentru a face cunoştinţă cu rezultatele controlului ulterior;

f) să desfăşoare controlul prin contrapunere;

g) să solicite, în scris, altor autorităţi publice asistenţă pentru acţiunile necesare controlului ulterior.

(2) În legătură cu controlul ulterior, persoana supusă controlului are dreptul:

a) să solicite obţinerea informaţiei despre faptele şi circumstanţele stabilite în măsura în care aceasta nu împiedică efectuarea controlului;

b) să conteste deciziile, acţiunile sau inacţiunile Serviciului Vamal.

(3) În procesul exercitării controlului ulterior, Serviciul Vamal are următoarele obligaţii:

a) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod şi cu alte acte normative;

b) să trateze cu respect şi corectitudine declarantul, reprezentantul lui şi alţi participanţi la raporturile vamale;

c) să informeze declarantul, în cazurile prevăzute de legislaţia vamală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;

d) să informeze declarantul, la solicitarea acestuia, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre prevederile actelor normative relevante în acest sens;

e) în cazul depistării unei circumstanţe ce conduce la apariţia unei datorii vamale şi al neîndeplinirii cerinţelor legale ale declarantului, inclusiv sub rezerva art.15 alin.(8) şi art.20, să emită o decizie de regularizare;

f) să nu admită folosirea de către funcţionarii vamali a situaţiei de serviciu în interese personale;

g) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de legislaţia vamală.

(4) În procesul controlului ulterior, persoana supusă controlului are următoarele obligaţii:

a) să prezinte Serviciului Vamal, la prima solicitare, mărfurile dobândite sau deţinute, informaţii, date, documente sub orice formă necesare verificării;

b) să ofere accesul Serviciului Vamal către sistemele sale informaţionale în situaţia în care informaţia menţionată la lit.a) este colectată, procesată şi stocată în aceste sisteme informaţionale;

c) să asigure funcţionarilor vamali accesul liber în sediu, în spaţii de producţie, în depozite şi alte încăperi, cu excepţia celor utilizate exclusiv în calitate de domiciliu sau reşedinţă, pentru inspectarea acestora;

d) să asigure integritatea sigiliilor aplicate de către Serviciul Vamal;

e) să asiste la efectuarea controlului ulterior, să semneze actele privind rezultatul controlului ulterior şi, în caz de dezacord, să prezinte, în termen de 20 de zile, argumentarea dezacordului, cu anexarea documentelor justificative;

f) să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea auditului postvămuire, să pună la dispoziţie angajaţilor vamali un birou, asigurând asistenţa necesară;

g) să asigure prezenţa unui reprezentant calificat în vederea acordării de asistenţă funcţionarilor vamali pe parcursul auditului postvămuire.

[Art.355 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 356. Calcularea datoriei vamale în cadrul controlului ulterior

(1) Serviciul Vamal calculează datoria vamală în baza rezultatelor controlului ulterior, stabilind dacă aceasta a fost constatată conform legislaţiei, cu emiterea deciziei de regularizare.

(2) Serviciul Vamal determină cuantumul datoriei vamale, precum şi decide asupra corectitudinii aplicării măsurilor de politică comercială inclusiv, în baza informaţiei deţinute, în următoarele cazuri:

a) evidenţa contabilă lipseşte, nu a fost prezentată sau aceasta nu acordă posibilitatea stabilirii datoriei vamale, precum şi în cazul în care documentele necesare stabilirii datoriei vamale sau aplicării măsurilor politicii comerciale sunt distruse cu încălcarea procedurii stabilite de legislaţie;

b) persoana supusă controlului nu prezintă sau prezintă parţial documentele solicitate şi informaţiile corespunzătoare conform art.355 alin.(4) lit.a);

c) documentele solicitate sunt prezentate, însă conţinutul sau starea acestora nu permite utilizarea lor;

d) persoana supusă controlului nu poate fi găsită la sediul sau la subdiviziunile sale;

e) se adoptă o decizie conform art.21 alin.(3) şi/sau altor factori în baza cărora se aplică drepturile de import sau export.

(3) Dovezi pentru calcularea datoriei vamale pot fi datele care se referă la circumstanţele relevante pentru scopul controlului şi care clarifică circumstanţele ce generează datoria vamală. La colectarea şi verificarea dovezilor respective se iau în considerare următoarele:

a) explicaţiile, actele şi declaraţiile persoanei supuse controlului, precum şi ale reprezentantului acesteia;

b) procesele-verbale cu privire la mărturii, inclusiv ale persoanelor terţe care nu participă la control;

c) notele de constatare sau procesele-verbale ale acţiunilor Serviciului Vamal;

d) expertizele;

e) documentele oficiale obţinute ca rezultat al schimbului de informaţii pe calea asistenţei administrative internaţionale;

f) datele statistice deţinute de Serviciul Vamal sau de alte organe abilitate;

g) mărimea patrimoniului persoanei supuse controlului;

h) cantitatea şi valoarea mărfurilor de import comercializate de persoana supusă controlului;

i) analiza modificărilor valorii activelor nete aflate în proprietatea persoanei supuse controlului;

j) cifra de afaceri şi soldurile în conturile bancare ale persoanei supuse controlului;

k) compararea veniturilor şi a cheltuielilor persoanei supuse controlului;

l) informaţiile despre tranzacţiile comerciale şi operaţiunile efectuate de persoana supusă controlului, primite de la bancă, de la autorităţi publice şi de la alte instituţii;

m) alte dovezi relevante pentru stabilirea cuantumului datoriilor vamale sau pentru stabilirea încălcărilor legislaţiei.

(4) Referinţele specificate la alin.(1)–(3) se indică în actul de audit postvămuire sau în procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale.

(5) Dacă stabileşte faptele şi circumstanţele indicate la alin.(2) lit.a)–c), Serviciul Vamal informează în scris persoana supusă controlului despre aplicarea măsurilor corespunzătoare, în baza prevederilor alin.(2), indicând termenul de prezentare a documentelor şi a obiecţiilor.

(6) La solicitarea Serviciului Vamal, conducătorii instituţiilor, inclusiv financiare, ai autorităţilor publice, ai persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice au obligaţia să prezinte acestuia, în cel mult 7 zile lucrătoare, pe suport de hârtie, pe suporturi informaţionale sau în format electronic, datele, informaţiile, înscrisurile, documentele, precum şi alte dovezi necesare realizării controlului ulterior.

[Art.356 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul III

CONTROLUL PERSOANELOR ŞI AL BAGAJELOR

Articolul 357. Controlul corporal

(1) Controlul corporal, ca formă excepţională de control vamal, poate fi efectuat dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de tranzit din aeroportul/portul internaţional are legătură directă sau indirectă cu mărfurile, vehiculele sau încăperile care constituie obiectul controlului, inclusiv cel efectuat de către echipa mobilă, are asupra sa şi nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul contravenţiilor sau infracţiunilor.

(2) Până la efectuarea controlului corporal, călătorul este înştiinţat despre decizia privind efectuarea controlului corporal, i se explică drepturile şi obligaţiile pe care le are şi i se propune să prezinte el însuşi obiectele tăinuite.

(3) Controlul corporal este efectuat de un funcţionar vamal de sexul persoanei supuse controlului corporal, în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex cu primii, precum şi, la necesitate, de un lucrător medical. Controlul corporal se efectuează într-o încăpere izolată, în condiţii corespunzătoare normelor sanitaro-igienice. Accesul în aceste încăperi al persoanelor care nu participă la efectuarea controlului corporal şi filmarea/fotografierea controlului sunt interzise.

(4) Efectuarea controlului corporal se documentează prin întocmirea procesului-verbal respectiv.

[Art.357 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 358. Particularităţile determinării destinaţiei mărfurilor

(1) Destinaţia mărfii transportate de către călători peste frontiera vamală se determină reieşind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum şi din analiza tuturor circumstanţelor călătoriei.

(2) Marfa este calificată a fi destinată uzului personal dacă este introdusă/scoasă în exclusivitate pentru a fi utilizată de către o persoană ori de către membrii familiei acesteia (pentru consum final).

(3) Membri ai familiei sunt soţul (soţia), copiii (inclusiv cei adoptivi), părinţii, persoanele asupra cărora este instituită, conform legii, tutela sau curatela.

(4) La stabilirea destinaţiei mărfii se iau în considerare următoarele:

a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare;

b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare etc.;

c) circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în care pleacă călătorul;

d) caracterul ocazional.

(5) Obligaţia de a confirma faptul că marfa nu este destinată activităţii comerciale sau de producţie se pune în seama călătorului care deplasează marfa.

[Art.358 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Capitolul IV

MĂSURI ÎN VEDEREA PROTECŢIEI PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

Articolul 359. Noţiuni

În sensul prezentului capitol, următoarele noţiuni semnifică:

1) obiect de proprietate intelectuală – orice rezultat al activităţii intelectuale, confirmat şi protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia, ce include: obiectele de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate), obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice) şi ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune), secretul comercial (know-how) şi numele comercial;

2) titular de drept – orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, în temeiul legii sau prin orice altă cale legală, dreptul de proprietate intelectuală;

3) declaraţie a titularului de drept – declaraţie prin care titularul dreptului de proprietate intelectuală îşi asumă responsabilitatea faţă de persoanele implicate, în cazul în care instanţa de judecată stabileşte că mărfurile nu aduc atingere niciunui drept de proprietate intelectuală, şi acceptă să suporte toate cheltuielile ocazionate de păstrarea mărfurilor şi de alte operaţiuni efectuate sub supraveghere vamală, inclusiv cheltuielile cauzate de distrugerea mărfurilor;

4) mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală – mărfuri aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art.360 alin.(1), în privinţa cărora există suspiciuni rezonabile că acestea pot încălca un drept de proprietate intelectuală;

5) mărfuri contrafăcute:

a) orice marfă, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără autorizaţie, o marcă identică cu o marcă de produs legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfă ori o marcă ce nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de aceasta şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului mărcii legale;

b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat, care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile prevăzute la lit.a);

c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile prevăzute la lit.a);

6) mărfuri piratate – mărfuri care fac obiectul unui act de încălcare a unui drept de autor, a unui drept conex sau a unui drept asupra unui desen ori model şi care reprezintă sau conţin copii realizate fără acordul titularului unui drept de autor, al unui drept conex sau al unui drept asupra unui desen ori model sau fără acordul unei persoane autorizate de către titularul respectiv în ţara de fabricaţie;

7) mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală:

a) mărfuri contrafăcute;

b) mărfuri piratate;

c) mărfuri care încalcă drepturile asupra unui brevet de invenţie, a unei indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale ale produselor, a unui brevet de soi de plante, a unei topografii a circuitelor integrate sau a unui desen şi model industrial. Se asimilează mărfurilor sus-menţionate orice tipare sau matriţe destinate ori adaptate fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiţia ca folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atingere titularului de drept;

8) cerere de intervenţie – solicitare prezentată aparatului central al Serviciului Vamal pentru a interveni în cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

9) livrare mică – trimitere poştală sau prin curierat rapid care conţine cel mult 3 unităţi sau are o greutate brută de cel mult 2 kilograme.

[Art.359 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 360. Domeniul de aplicare

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, care:

a) sunt introduse în/sau scoase de pe teritoriul vamal;

b) sunt declarate în scopul plasării lor sub un regim vamal;

c) se află sub supraveghere vamală în orice alte situaţii;

d) nu au fost declarate la introducerea sau la scoaterea din ţară şi sunt descoperite în timpul efectuării controalelor vamale;

e) au intrat în proprietatea statului prin confiscare sau prin abandon în favoarea statului.

(2) Prezentul capitol nu se aplică niciuneia dintre mărfurile care:

a) au fost puse în liberă circulaţie;

b) au fost fabricate cu consimţământul titularului de drept sau fabricate de o persoană autorizată în mod corespunzător de către titularul dreptului să producă o anumită cantitate de mărfuri, în depăşirea cantităţilor convenite între acea persoană şi titularul dreptului;

c) se transportă ca bagaj personal al călătorilor.

[Art.360 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 361. Intervenţia în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale

(1) Serviciul Vamal intervine în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale atunci când există o cerere de intervenţie acceptată de aparatul central al Serviciului Vamal ori din oficiu, prin măsuri prealabile depunerii cererii de intervenţie.

(2) Despre măsurile de intervenţie menţionate la alin.(1) se informează imediat aparatul central al Serviciului Vamal.

 

Articolul 362. Depunerea şi examinarea cererii de intervenţie

(1) Cererea de intervenţie se depune de către titularul de drept la aparatul central al Serviciului Vamal în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, şi trebuie să conţină următoarele informaţii obligatorii:

a) datele de identitate ale titularului/titularilor de drept;

b) tipul obiectului de proprietate intelectuală şi drepturile a căror respectare urmează a fi asigurată;

c) numele şi adresa persoanei de contact desemnate de titularul de drept;

d) descrierea tehnică precisă şi detaliată a mărfurilor originale, date despre producătorul acestora şi locul unde au fost produse;

e) orice informaţie specifică pe care titularul o deţine în legătură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;

f) informaţii referitoare la reprezentantul titularului de drept abilitat să depună cererea de intervenţie;

g) informaţii necesare pentru identificarea uşoară de către Serviciul Vamal a mărfurilor în cauză;

h) informaţii necesare pentru analiza şi evaluarea de către Serviciul Vamal a riscului de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală.

(2) La cererea de intervenţie se anexează:

a) declaraţia titularului de drept;

b) dovada că solicitantul este titularul dreptului de proprietate intelectuală;

c) dovada de reprezentare a intereselor titularului dreptului de proprietate intelectuală în faţa Serviciului Vamal, după caz.

(3) La cererea de intervenţie pot fi anexate fotografii ale mărfurilor originale şi mostre ale acestora.

(4) Titularul de drept furnizează, în măsura în care îi sunt cunoscute, orice alte informaţii referitoare la mărfurile originale, cum ar fi:

a) valoarea mărfurilor înainte de calcularea datoriei vamale;

b) locul unde se află mărfurile sau destinaţia lor;

c) detalii privind identificarea lotului sau a coletelor;

d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;

e) mijloacele de transport utilizate;

f) ţara sau ţările de fabricaţie şi rutele folosite;

g) diferenţele tehnice dintre mărfurile originale şi cele susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

h) denumirea şi sediul persoanei autorizate să introducă, să distribuie sau să scoată de pe teritoriul vamal mărfuri.

(5) În cazul în care cererea de intervenţie este depusă fără respectarea cerinţelor prevăzute la alin.(1) şi (2), aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să o respingă printr-o decizie motivată.

 

Articolul 363. Acceptarea cererii de intervenţie

(1) În cazul în care acceptă cererea de intervenţie, aparatul central al Serviciului Vamal stabileşte perioada de intervenţie de până la un an din data emiterii deciziei de acceptare. La expirare, acest termen poate fi prelungit până la un an, după plata oricărei datorii pentru care titularul de drept este răspunzător.

(2) În cazul depunerii cererii de prelungire a perioadei de intervenţie, titularul de drept confirmă doar informaţiile prevăzute la art.362 a căror valabilitate încetează la momentul depunerii acesteia.

(3) Perioada de intervenţie menţionată la alin.(1) din prezentul articol poate fi suspendată, până la înlăturarea cauzelor care au stat la baza suspendării, dacă titularul de drept:

a) nu respectă obligaţia privind returnarea mostrelor, conform art.364 alin.(6);

b) nu iniţiază în termenul stabilit o procedură de distrugere a mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(4) Titularul de drept este obligat, în termen de 15 zile lucrătoare de la încetarea anticipată a protecţiei dreptului de proprietate intelectuală, precum şi în cazul altor schimbări aferente ce se produc pe teritoriul Republicii Moldova, să înştiinţeze despre aceasta aparatul central al Serviciului Vamal. În caz contrar, titularul de drept suportă toate consecinţele care derivă din inacţiunile lui, purtând răspundere faţă de persoanele implicate.

[Art.363 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 364. Condiţiile şi măsurile de intervenţie ale Serviciului Vamal

(1) În baza cererii de intervenţie acceptate, Serviciul Vamal:

a) suspendă acordarea liberului de vamă pentru mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală sau le reţine. Măsura de reţinere nu se aplică mărfurilor perisabile; şi

b) notifică în scris atât titularul de drept, cât şi declarantul/deţinătorul mărfurilor despre măsura aplicată.

(2) Mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală se află în depozitare temporară sub responsabilitatea deţinătorului mărfurilor. Din momentul în care Serviciul Vamal primeşte răspunsul la notificarea prevăzută la alin.(1) lit.b) că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, toate cheltuielile aferente depozitării temporare a mărfurilor sunt suportate de către titularul de drept.

(3) Pentru a constata dacă s-a adus atingere unui drept de proprietate intelectuală, Serviciul Vamal, la cererea scrisă a titularului de drept, îi comunică, în cazul în care deţine astfel de informaţii, numele şi adresa declarantului/deţinătorului mărfurilor, precum şi ţara de origine şi de expediţie a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală. În cazul în care titularul de drept a primit informaţiile menţionate, acesta le poate dezvălui sau utiliza doar în următoarele scopuri:

a) pentru a iniţia proceduri de stabilire a încălcării unui drept de proprietate intelectuală şi în cursul acestor proceduri;

b) pentru a iniţia o procedură penală, contravenţională sau civilă şi în cursul acestor proceduri;

c) pentru a solicita despăgubiri de la autorul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală sau de la alte persoane;

d) pentru a conveni cu declarantul/deţinătorul mărfurilor ca acestea să fie distruse, în conformitate cu art.365 alin.(1);

e) pentru a conveni cu declarantul/deţinătorul mărfurilor cu privire la cuantumul garanţiei menţionate la art.370 alin.(2).

(4) Utilizarea informaţiilor în alte scopuri decât cele prevăzute expres la alin.(3) atrage răspunderea titularului de drept conform legislaţiei şi anularea intervenţiei Serviciului Vamal.

(5) Serviciul Vamal poate permite atât titularului de drept, cât şi declarantului/deţinătorului mărfurilor să examineze mărfurile în privinţa cărora a fost suspendată acordarea liberului de vamă sau cele reţinute.

(6) Serviciul Vamal poate preleva mostre de mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală. La cererea titularului de drept, Serviciul Vamal îi poate furniza sau trimite acestuia mostre exclusiv pentru a fi analizate şi pentru a facilita continuarea procedurii referitoare la mărfurile respective. Orice analiză a acestor mostre se efectuează pe răspunderea exclusivă a titularului de drept. Dacă mostrele nu sunt distruse, titularul de drept le restituie Serviciului Vamal la momentul finalizării analizei, cel târziu înainte de acordarea liberului de vamă sau de încetarea reţinerii mărfurilor.

(7) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare din momentul primirii notificării sau în termen de 3 zile lucrătoare în cazul mărfurilor perisabile, titularul de drept nu confirmă că mărfurile înscrise în notificare aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor şi îndeplineşte formalităţile vamale.

(8) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data suspendării acordării liberului de vamă sau reţinerii mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, declarantul/deţinătorul mărfurilor contestă aceste măsuri, Serviciul Vamal informează titularul de drept despre aceasta.

(9) În cazul în care declarantul/deţinătorul mărfurilor contestă măsurile de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală conform alin.(8), iar titularul de drept nu îl acţionează în judecată în termen de 10 zile lucrătoare, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor şi îndeplineşte formalităţile vamale. Termenul de 10 zile lucrătoare curge din data în care titularul de drept a primit de la Serviciul Vamal copia contestării depuse de către declarantul/destinatarul mărfurilor.

(10) În cazul în care îl acţionează în judecată pe declarantul/deţinătorul mărfurilor, titularul de drept informează imediat Serviciul Vamal despre acţiunea respectivă. Serviciul Vamal reţine mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

(11) Mărfurile în privinţa cărora s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu pot fi introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, nici plasate într-un regim vamal, cu excepţiile stabilite la alin.(12).

(12) Titularul de drept poate decide aplicarea faţă de mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală a uneia din următoarele măsuri:

a) distrugerea în condiţiile art.365 şi 366;

b) transmiterea cu titlu gratuit în condiţiile art.367;

c) privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operaţiunii, cu respectarea art.368.

(13) Aplicarea măsurilor prevăzute la alin.(12) nu exclude valorificarea de către titularul de drept a drepturilor sale pe cale judiciară, în condiţiile legii.

[Art.364 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 365. Distrugerea mărfurilor

(1) În cazul menţionat la art.364 alin.(12), mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală sunt distruse sub supraveghere vamală, fără cheltuieli din partea statului:

1) în baza hotărârii instanţei de judecată, menţionată la art.364 alin.(10); sau

2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) titularul de drept a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de la reţinerea acestora, faptul că un drept de proprietate intelectuală a fost încălcat;

b) titularul de drept a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă sau de la reţinerea mărfurilor, acordul său privind distrugerea mărfurilor; şi

c) declarantul/deţinătorul mărfurilor a confirmat în scris Serviciului Vamal, în termen de 10 zile lucrătoare sau, în cazul mărfurilor perisabile, în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea suspendării acordării liberului de vamă sau de la reţinerea mărfurilor, acordul său privind distrugerea mărfurilor. În situaţia în care declarantul/deţinătorul mărfurilor nu a confirmat Serviciului Vamal, în termenele respective, acordul său privind distrugerea mărfurilor, nici nu l-a notificat despre dezacordul său în acest sens, Serviciul Vamal poate considera că declarantul/deţinătorul mărfurilor a confirmat acordul său faţă de distrugerea mărfurilor respective.

(2) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului de drept, aparatul central al Serviciului Vamal poate prelungi cu cel mult 10 zile lucrătoare termenul prevăzut la alin.(1) pct.2) lit.a), însă în cazul mărfurilor perisabile perioada respectivă nu poate fi prelungită.

(3) Titularul de drept este obligat să distrugă mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală în decurs de un an din data constatării că acestea aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(4) Distrugerea mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală se efectuează de către titularul de drept, pe cheltuiala şi sub responsabilitatea acestuia.

(5) Titularul de drept este obligat să distrugă mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală cu respectarea normelor privind protecţia mediului.

(6) Serviciul Vamal prelevă, după caz, mostre de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, în vederea constituirii de probe în instanţa de judecată. Mostrele de mărfuri sunt utilizate la instruirea funcţionarilor vamali sau sunt plasate în muzeul Serviciului Vamal.

[Art.365 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 366. Procedura pentru distrugerea mărfurilor care fac obiectul unor livrări mici

(1) Prezentul articol se aplică mărfurilor în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:

a) mărfurile sunt susceptibile a fi mărfuri contrafăcute sau piratate;

b) mărfurile nu sunt produse perisabile;

c) mărfurile sunt vizate de o decizie de acceptare a unei cereri de intervenţie;

d) titularul de drept a solicitat în cererea de intervenţie utilizarea procedurii prevăzute la prezentul articol;

e) mărfurile sunt transportate în livrări mici.

(2) Prin derogare de la art.364 alin.(1) lit.b) şi alin.(6), Serviciul Vamal notifică în scris, în termen de o zi lucrătoare, declarantul/deţinătorul mărfurilor cu privire la suspendarea acordării liberului de vamă sau la reţinerea mărfurilor menţionate la alin.(1) din prezentul articol.

(3) Notificarea menţionată la alin.(2) include următoarele informaţii:

a) intenţia Serviciului Vamal de a distruge mărfurile;

b) drepturile declarantului/deţinătorului mărfurilor în conformitate cu alin.(4)–(6).

(4) Declarantul/deţinătorul mărfurilor are posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării de suspendare a acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de reţinere a acestora.

(5) Mărfurile în cauză pot fi distruse dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării de suspendare a acordării liberului de vamă pentru mărfuri sau de reţinere a acestora, declarantul/deţinătorul mărfurilor a confirmat Serviciului Vamal, în scris, acordul său privind distrugerea mărfurilor.

(6) În cazul în care declarantul/deţinătorul mărfurilor nu a confirmat acordul său cu privire la distrugerea mărfurilor, nici nu a notificat în scris Serviciul Vamal cu privire la dezacordul său în termenul prevăzut la alin.(5), Serviciul Vamal poate considera că declarantul/deţinătorul mărfurilor a confirmat acordul său cu privire la distrugerea mărfurilor.

(7) După obţinerea confirmării cu privire la distrugerea mărfurilor, Serviciul Vamal notifică titularul de drept despre suspendarea acordării liberului de vamă sau reţinerea mărfurilor menţionate la alin.(1) din prezentul articol, precum şi despre necesitatea distrugerii acestora. Distrugerea mărfurilor respective se efectuează în conformitate cu art.365 alin.(3)–(5).

(8) În situaţia în care declarantul/deţinătorul mărfurilor contestă măsurile de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor menţionate la alin.(1), Serviciul Vamal expediază imediat titularului de drept o notificare privind cantitatea de mărfuri şi natura acestora, inclusiv, după caz, imaginile respectivelor mărfuri. De asemenea, Serviciul Vamal comunică titularului de drept, la cererea acestuia şi dacă deţine aceste date, numele şi adresa expeditorului şi ale declarantului/deţinătorului mărfurilor, precum şi originea, provenienţa şi destinaţia mărfurilor pentru care acordarea liberului de vamă a fost suspendată sau care au fost reţinute.

(9) În cazul în care titularul de drept, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la alin.(8), a acţionat în judecată declarantul/deţinătorul mărfurilor, Serviciul Vamal reţine mărfurile până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

(10) Serviciul Vamal acordă liberul de vamă mărfurilor sau pune capăt reţinerii imediat după îndeplinirea tuturor formalităţilor vamale în cazul în care nu a primit informaţii de la titularul de drept despre iniţierea unei proceduri de stabilire a încălcării unui drept de proprietate intelectuală în termen de 10 zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la alin.(8).

 

Articolul 367. Transmiterea cu titlu gratuit

(1) Mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi transmise cu titlu gratuit, în funcţie de natura lor, unor instituţii publice din sistemul protecţiei sociale sau sănătăţii, unor instituţii din învăţământul public, unor asociaţii obşteşti ori fundaţii cu caracter umanitar, unor asociaţii ori cluburi sportive, unor persoane fizice care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale.

(2) Transmiterea gratuită menţionată la alin.(1) se efectuează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există acordul scris al titularului de drept;

b) declarantul/deţinătorul mărfurilor prezintă confirmarea scrisă referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală către titularul de drept;

c) mărfurile sunt inofensive pentru uz.

(3) Pentru mărfurile transmise conform alin.(1) nu se achită drepturile de import sau de export.

(4) Mărfurile transmise conform alin.(1) nu pot fi comercializate sau transmise terţilor.

 

Articolul 368. Privarea efectivă de profitul economic al operaţiunii

(1) Mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi supuse unor măsuri care au drept consecinţă privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operaţiunii.

(2) Prin derogare de la art.364 alin.(11), mărfurile menţionate la alin.(1) din prezentul articol pot fi supuse formalităţilor vamale numai după primirea acordului scris al titularului de drept.

(3) Nu se consideră aplicarea măsurilor menţionate la alin.(1) cazurile de simplă retragere a mărcilor aplicate pe mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

 

Articolul 369. Măsurile prealabile depunerii cererii de intervenţie

(1) În cazul în care nu este depusă cerere de intervenţie sau până la depunerea şi acceptarea acesteia, Serviciul Vamal, din oficiu:

a) poate suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art.360 alin.(1) lit.a)–d) sau le poate reţine, pe un termen de 4 zile lucrătoare, dacă are temeiuri suficiente de a considera că aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală. Măsura de suspendare şi cea de reţinere nu se aplică mărfurilor perisabile. Termenul respectiv începe să curgă din data în care titularul de drept a primit notificarea menţionată la lit.b) din prezentul alineat; şi

b) notifică în scris titularul de drept şi declarantul/deţinătorul mărfurilor despre măsura aplicată.

(2) În cazul acceptării de către aparatul central al Serviciului Vamal a cererii de intervenţie depuse în urma notificării conform alin.(1) din prezentul articol, Serviciul Vamal intervine în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale potrivit art.364 alin.(2)–(11).

(3) Aparatul central al Serviciului Vamal informează declarantul/deţinătorul mărfurilor despre acceptarea cererii de intervenţie menţionate la alin.(2) din prezentul articol. În acest caz, termenul prevăzut la art.364 alin.(8) începe să curgă de la data comunicării deciziei de acceptare.

(4) Dacă în termenul prevăzut la alin.(1) lit.a) titularul de drept nu depune cerere de intervenţie, Serviciul Vamal ridică măsura de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor şi îndeplineşte formalităţile vamale.

(5) Mărfurile susceptibile de a încălca un drept de proprietate intelectuală se află în depozitare temporară sub responsabilitatea deţinătorului mărfurilor.

(6) Până la suspendarea îndeplinirii formalităţilor vamale, Serviciul Vamal, fără a dezvălui alte informaţii decât cantitatea reală sau estimată de mărfuri, natura reală sau presupusă a acestora şi, dacă este cazul, imagini ale acestor mărfuri, poate solicita oricărei persoane informaţii relevante ce ţin de obiectul proprietăţii intelectuale.

(7) Termenul de examinare a cererii de intervenţie menţionate la alin.(2) suspendă măsura de intervenţie a Serviciului Vamal până la data acceptării acesteia.

 

Articolul 370. Acordarea anticipată a liberului de vamă pentru mărfuri

(1) În cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere drepturilor asupra desenelor sau a modelelor industriale, a brevetelor de invenţie, a brevetelor de soi de plante, titularul de drept sau declarantul/deţinătorul mărfurilor poate obţine liberul de vamă sau ridicarea măsurii de reţinere a mărfurilor dacă este constituită o garanţie de către acesta şi dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) titularul de drept a depus la Serviciul Vamal dovada formulării unei acţiuni în judecată;

b) nu este dispusă pe cale judiciară măsura sechestrării mărfurilor;

c) sunt îndeplinite toate formalităţile vamale conform legislaţiei.

(2) Garanţia prevăzută la alin.(1) trebuie să fie suficientă pentru a proteja interesele titularului de drept. Constituirea acestei garanţii nu afectează utilizarea oricăror căi de atac de către titularul de drept.

(3) În cazul în care acţiunea în justiţie a fost formulată altfel decât din iniţiativa titularului de drept asupra desenelor sau modelelor industriale, a brevetelor de invenţie, a brevetelor de soi de plante, garanţia va fi disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titularului de drept, acesta nu face dovada iniţierii unei proceduri privind mărfurile la care se face referire la alin.(1).

(4) Termenul prevăzut la alin.(3) poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare.

[Art.370 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 371. Răspunderea Serviciului Vamal şi a titularului de drept

(1) Acceptarea cererii de intervenţie nu îndreptăţeşte titularul de drept să solicite Serviciului Vamal o compensaţie sau repararea daunei în situaţia în care mărfurile prevăzute la art.360 alin.(1) nu au fost depistate de Serviciul Vamal.

(2) Suspendarea acordării liberului de vamă pentru mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală sau reţinerea acestora nu atrage răspunderea Serviciului Vamal faţă de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art.360 alin.(1) pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca rezultat al intervenţiei Serviciului Vamal.

(3) În cazul în care titularul de drept nu îşi exercită repetat obligaţiile prevăzute de prezentul capitol, aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să anuleze dispoziţia de aplicare a măsurilor de protecţie. Titularul de drept poate depune o cerere repetată de intervenţie doar după executarea obligaţiilor prevăzute.

 

Capitolul V

CONTROLUL METALELOR PREŢIOASE, AL OBIECTELOR ŞI AL BIJUTERIILOR

DIN METALE ŞI PIETRE PREŢIOASE, AL VALORILOR

VALUTARE ŞI CULTURALE

Articolul 372. Introducerea şi scoaterea metalelor preţioase, a obiectelor şi a bijuteriilor din metale şi pietre preţioase

(1) Călătorii au dreptul:

1) de a introduce pe teritoriul vamal:

a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 8 unităţi (indiferent de valoarea lor) de călător, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile respective nu sunt omogene;

b) metale preţioase, obiecte din metale şi pietre preţioase, precum şi bijuterii din metale şi pietre preţioase ce depăşesc cantităţile menţionate la lit.a), care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia declarării lor în scris, precum şi a achitării drepturilor de import;

2) de a scoate de pe teritoriul vamal:

a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 8 unităţi (indiferent de valoarea lor) de călător, fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile respective nu sunt omogene;

b) metale preţioase, obiecte din metale şi pietre preţioase, precum şi bijuterii din metale şi pietre preţioase ce depăşesc cantităţile menţionate la lit.a), a căror valoare nu depăşeşte suma de 10000 de euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;

c) metale preţioase, obiecte din metale şi pietre preţioase, precum şi bijuterii din metale şi pietre preţioase ce depăşesc cantităţile menţionate la lit.a), a căror valoare depăşeşte suma de 10000 de euro, însă nu mai mult de 100000 de euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia de a prezenta Serviciului Vamal raportul de evaluare eliberat de Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării şi avizul de expertiză eliberat de experţi acreditaţi de către ministerul de resort, care confirmă faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală.

(2) Operatorii economici au dreptul:

a) de a introduce pe teritoriul vamal metale preţioase, obiecte şi bijuterii din metale şi pietre preţioase;

b) de a scoate de pe teritoriul vamal metale preţioase, obiecte şi bijuterii din metale şi pietre preţioase (cu excepţia metalelor preţioase obţinute din resturi şi deşeuri), cu condiţia de a prezenta Serviciului Vamal raportul de evaluare eliberat de Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării şi avizul de expertiză eliberat de experţi acreditaţi de către ministerul de resort, care confirmă faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală.

(3) Obiectele din metale şi pietre preţioase care prezintă valoare culturală pot fi scoase în conformitate cu art.375 alin.(3) şi (4).

[Art.372 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 373. Introducerea şi scoaterea numerarului, a cecurilor, a valorilor mobiliare şi a instrumentelor de plată

La efectuarea controlului vamal al numerarului în moneda naţională, al numerarului şi al cecurilor de călătorie în valută străină, al valorilor mobiliare şi al instrumentelor de plată se aplică prevederile Legii nr.62/2008 privind reglementarea valutară.

 

Articolul 374. Declararea numerarului, a cecurilor, a valorilor mobiliare şi a instrumentelor de plată

La declararea numerarului în moneda naţională, a numerarului şi a cecurilor de călătorie în valută străină, a valorilor mobiliare şi a instrumentelor de plată se aplică prevederile Legii nr.62/2008 privind reglementarea valutară.

 

Articolul 375. Introducerea şi scoaterea valorilor culturale

(1) Prin valori culturale se înţeleg bunurile culturale mobile cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman.

(2) Persoanele au dreptul de a introduce pe teritoriul vamal valori culturale cu declararea în scris şi înregistrarea acestora în modul stabilit de Serviciul Vamal.

(3) Persoanele au dreptul de a scoate de pe teritoriul vamal valori culturale cu declararea în scris a acestora, cu condiţia de a prezenta Serviciului Vamal certificatul de export emis de către ministerul de resort (pentru bunuri realizate cu peste 100 de ani în urmă) sau o adeverinţă emisă de experţi acreditaţi de către ministerul de resort (pentru bunuri producţie contemporană).

(4) În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la mărfurile scoase precum că acestea prezintă valoare culturală, iar persoana nu dispune de certificatul de export sau, după caz, de adeverinţa menţionate la alin.(3), Serviciul Vamal permite scoaterea mărfurilor cu condiţia prezentării dovezii eliberate de ministerul de resort, prin care se va confirma că mărfurile respective nu prezintă valoare culturală.

(5) Prin certificat de export se înţelege un document emis de ministerul de resort, care oferă dreptul la circulaţie pentru una sau mai multe valori culturale şi care este utilizat în acest sens în relaţia cu Serviciul Vamal.

[Art.375 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

TITLUL X

CONTRAVENŢIILE VAMALE ŞI RĂSPUNDEREA

PENTRU SĂVÂRŞIREA ACESTORA

 

Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE

Articolul 376. Contravenţia vamală

(1) Contravenţie vamală înseamnă încălcare a prevederilor legislaţiei vamale ce se săvârşeşte prin acţiune sau inacţiune, în măsură în care aceasta nu este infracţiune.

(2) Contravenţia vamală poate fi continuă sau prelungită.

Se consideră contravenţie vamală continuă fapta care se caracterizează prin săvârşirea neîntreruptă, în decursul unui timp nedeterminat, a activităţii de încălcare a reglementărilor vamale. Contravenţia vamală continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii privind încălcarea reglementărilor vamale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.

Se consideră contravenţie vamală prelungită fapta care se caracterizează prin săvârşirea a două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni identice de încălcare a reglementărilor vamale, săvârşite cu o unică intenţie, comise cu un singur scop şi alcătuind în ansamblu o contravenţie vamală. Contravenţia vamală prelungită se consumă în momentul săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni de încălcare a reglementărilor vamale.

(3) Contravenţia vamală atrage răspundere contravenţională sau materială în conformitate cu prevederile Codului contravenţional şi cu cele ale prezentului cod, care impun aplicarea unei sancţiuni contravenţionale prevăzute de Codul contravenţional şi/sau a unei sancţiuni materiale stabilite de prezentul cod. În cazul comiterii unor contravenţii vamale se poate aplica şi sancţiunea sub formă de retragere a autorizaţiei acordate de Serviciul Vamal.

(4) În cazul contravenţiei vamale continue nu există pluralitate de contravenţii.

(5) În cazul pluralităţii de contravenţii vamale săvârşite de aceeaşi persoană, constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal cu privire la contravenţie, cu aplicarea sancţiunii pentru fiecare contravenţie vamală în parte, stabilindu-se definitiv sancţiunea pentru concurs de contravenţii prin absorbţia sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancţiunea mai gravă.

(6) Tentativa de contravenţie vamală reprezintă acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit spre săvârşirea unei contravenţii vamale care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs efectul.

(7) Contravenţia vamală se săvârşeşte cu intenţie sau din imprudenţă, drept formă a vinovăţiei reglementată de Codul contravenţional.

 

Articolul 377. Subiectul contravenţiei vamale şi răspunderea aplicată

(1) Operatorul economic este pasibil de răspundere materială în conformitate cu prezentul cod.

(2) Persoanele fizice şi persoanele cu funcţie de răspundere sunt pasibile de răspundere contravenţională în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.

(3) Se consideră reprezentant al operatorului economic în privinţa căruia a fost pornit un proces contravenţional conform prevederilor prezentului cod persoana care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

a) reprezintă operatorul economic, fapt confirmat printr-o împuternicire scrisă;

b) are funcţia de luare a deciziilor în numele operatorului economic.

(4) Într-un caz de contravenţie vamală, răspunderea materială a operatorului economic nu exclude răspunderea contravenţională a persoanei fizice sau a persoanei cu funcţie de răspundere.

(5) Răspunderii materiale este supus numai operatorul economic vinovat de săvârşirea unei contravenţii vamale prevăzute de prezentul cod.

[Art.377 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 378. Prescripţia răspunderii aplicate în cazul contravenţiilor vamale

(1) Prescripţia răspunderii contravenţionale este prevăzută la art.30 din Codul contravenţional.

(2) Termenul de prescripţie al răspunderii materiale este de 3 ani.

(3) Prescripţia înlătură răspunderea materială.

(4) Termenul de prescripţie curge de la data săvârşirii contravenţiei vamale şi până la data luării unei decizii pentru cazul de contravenţie vamală.

(5) În cazul contravenţiei vamale continue şi/sau prelungite, termenul de prescripţie curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

(6) Termenul de prescripţie al răspunderii materiale este un termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

(7) Curgerea termenului de prescripţie se suspendă dacă:

a) persoana care a săvârşit contravenţia vamală se sustrage de la procesul contravenţional;

b) în cadrul procesului contravenţional se solicită efectuarea unor acţiuni de reverificare sau de confirmare de către instituţiile internaţionale ori ale altor state a unor documente care sunt relevante pentru cazul supus examinării.

(8) În cazurile menţionate la alin.(7), curgerea termenului de prescripţie se reia de la data dispariţiei cauzelor care au generat suspendarea acestuia.

 

Articolul 379. Contravenţii vamale cu răspundere contravenţională şi cu răspundere materială

(1) Tipurile de încălcări ale reglementărilor vamale care atrag răspunderea contravenţională sunt prevăzute de Codul contravenţional.

(2) Sunt considerate drept încălcări ale reglementărilor vamale care atrag răspunderea materială, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale altor infracţiuni, contravenţiile vamale prevăzute în capitolul II al prezentului titlu.

 

Capitolul II

CONTRAVENŢII VAMALE CU RĂSPUNDERE MATERIALĂ

Articolul 380. Trecerea ilegală a mărfurilor peste frontiera vamală

Trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor prin eludarea controlului vamal (trecerea prin alte locuri decât cele de amplasare a postului vamal) sau prin nedeclararea mărfurilor în documentele vamale ori în documente de transport sau de însoţire a mărfurilor, sau cu folosirea documentelor nevalabile ori dobândite pe căi ilegale se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 100% din valoarea în vamă a mărfurilor introduse/scoase ilegal, cu sau fără confiscarea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport utilizate.

 

Articolul 381. Nedeclararea în termen

Nedepunerea notificării sumare de intrare sau de ieşire ori a notificării de reexport în termenele stabilite, nedeclararea mărfurilor în termenele stabilite se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 25000 de lei.

 

Articolul 382. Transportul, depozitarea sau procurarea unor mărfuri introduse ilegal

Transportul, depozitarea sau procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal prin eludarea controlului vamal ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale ori în documente de transport sau de însoţire a mărfurilor se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 100% din valoarea în vamă a mărfurilor introduse prin eludare, nedeclarate sau declarate neautentic, cu sau fără confiscarea acestora şi/sau a mijloacelor de transport utilizate.

 

Articolul 383. Încălcarea reglementărilor privind regimul vamal special

(1) Nerespectarea obligaţiilor sau a condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea regimului special (cu excepţia regimului vamal de tranzit) se sancţionează cu amendă în mărime de la 20 la 70% din valoarea în vamă a mărfurilor în privinţa cărora nu au fost respectate obligaţiile sau condiţiile stabilite pentru derularea şi încheierea regimului respectiv.

(2) Nerespectarea termenului pentru derularea şi încheierea regimului special (cu excepţia regimului vamal de tranzit) se sancţionează cu amendă în mărime de la 50000 la 250000 de lei.

 

Articolul 384. Depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor de însoţire a mărfurilor cu date eronate

(1) Depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor de însoţire a mărfurilor cu date eronate despre cantitatea sau greutatea mărfurilor transportate, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau parţială de drepturi de import, se sancţionează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din valoarea în vamă a mărfii nedeclarate sau cu confiscarea mărfii nedeclarate ori declarate neautentic.

(2) Depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor de însoţire a mărfurilor cu date eronate privind regimul vamal, valoarea stabilită în documentele comerciale sau cu alte date eronate cu privire la valoarea în vamă, tipul, codul sau originea mărfurilor transportate, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau parţială de drepturi de import, se sancţionează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din suma diminuată a drepturilor de import.

(3) În cazul în care suma diminuată a drepturilor de import nu depăşeşte suma de 500 de lei, persoana este liberată de răspunderea materială prevăzută de prezentul articol.

[Art.384 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 385. Încălcarea reglementărilor pentru obţinerea certificatului de origine sau a informaţiei obligatorii în materie de origine

Prezentarea către Serviciul Vamal a unor documente care conţin date eronate în scopul obţinerii unui certificat de origine sau a informaţiei obligatorii în materie de origine se sancţionează cu amendă în mărime de la 5000 la 25000 de lei.

[Art.385 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 385¹. Încălcarea reglementărilor pentru obţinerea autorizaţiei de acordare a statutului de AEO

Prezentarea către Serviciul Vamal a documentelor care conţin date eronate în vederea obţinerii unei autorizaţii de acordare a statutului de AEO se sancţionează cu amendă în mărime de la 5000 la 25000 de lei.

[Art.385¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 386. Introducerea sau scoaterea în/din ţară a mărfurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală

Introducerea sau scoaterea în/din ţară a mărfurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală se sancţionează cu amendă în mărime de la 100000 la 300000 de lei.

 

Articolul 387. Beneficierea neîntemeiată de tratament tarifar preferenţial

Solicitarea neîntemeiată a unui tratament tarifar preferenţial, beneficierea neîntemeiată de acesta, prezentarea documentelor care conţin date neautentice despre recunoaşterea dreptului la rambursarea drepturilor de import sau de export încasate, primirea neîntemeiată a unor sume şi compensaţii, nerambursarea sau rambursarea lor parţială nemotivată se sancţionează cu amendă în mărime de la 40 la 100% din cuantumul drepturilor de import sau de export pentru care a fost solicitat sau acordat tratament tarifar preferenţial sau din cuantumul drepturilor de import sau export pentru care a fost solicitată rambursarea.

 

Articolul 388. Încălcarea condiţiilor privind supravegherea vamală

Dispunerea de mărfurile aflate sub supraveghere vamală, înstrăinarea sau scoaterea acestora sub orice formă fără permisiunea Serviciului Vamal, pierderea mărfurilor, inclusiv a mijloacelor de transport, aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea acestora la locul indicat de Serviciul Vamal se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 70% din valoarea în vamă a mărfurilor dispuse, înstrăinate sau scoase de sub supraveghere vamală, pierdute sau netransportate.

 

Articolul 389. Lipsa documentelor necesare în scopuri vamale

Pierderea sau nepredarea către Serviciul Vamal a documentelor necesare în scopuri vamale se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 12000 de lei.

 

Articolul 390. Încălcarea reglementărilor privind distrugerea mărfurilor

Nerespectarea cerinţelor, a termenelor şi a condiţiilor de distrugere a mărfurilor şi/sau a deşeurilor se sancţionează cu amendă în mărime de la 25000 la 100000 de lei.

 

Articolul 391. Încălcarea reglementărilor privind măsurile de politică comercială, a prohibiţiilor şi/sau a restricţiilor

Nerespectarea măsurilor de politică comercială, a prohibiţiilor şi/sau a restricţiilor prevăzute la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod, se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 50% din valoarea în vamă a mărfurilor declarate.

 

Articolul 392. Încălcarea reglementărilor referitoare la cazul de avarie sau de forţă majoră

Neasigurarea integrităţii mărfurilor şi a mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală, neinformarea imediată despre condiţiile survenite, neasigurarea transportării mărfurilor la postul vamal proxim sau neasigurarea deplasării funcţionarului vamal la locul de aflare a mărfurilor şi mijloacelor de transport, în caz de avarie sau de forţă majoră, se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 25% din valoarea în vamă a mărfurilor transportate.

 

Articolul 393. Nerespectarea condiţiilor de derulare a regimului duty-free

[Art.393 abrogat prin Legea nr.302 din 03.11.2022, în vigoare 04.09.2023]

 

Articolul 394. Utilizarea şi prezentarea informaţiei eronate sau neautentice despre produsele cu destinaţie dublă

Utilizarea şi prezentarea intenţionată a informaţiei eronate sau neautentice despre produsele cu destinaţie dublă, eschivarea de la prezentarea autorizaţiei necesare plasării acestora sub un anumit regim vamal sau lipsa acesteia, precum şi prezentarea unei autorizaţii anulate sau cu termen expirat se sancţionează cu amendă în mărime de la 20 la 60% din valoarea în vamă a produselor cu destinaţie dublă.

[Art.394 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 395. Încălcarea reglementărilor privind tranzitul

Nerespectarea obligaţiilor, a condiţiilor, a termenelor necesare pentru iniţierea, derularea şi încheierea regimului de tranzit, dacă acest fapt nu a condus la dispariţia mărfurilor aflate în acest regim vamal, se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 40000 de lei.

 

Articolul 396. Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale Serviciului Vamal

Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale Serviciului Vamal de către operatorul economic, de către transportator, declarant sau brokerul vamal se sancţionează cu amendă în mărime de la 2000 la 15000 de lei.

 

Articolul 397. Eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare

Eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către Serviciul Vamal pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport fără să existe acordul prealabil din partea Serviciului Vamal, cu excepţia regimului de tranzit, se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 40000 de lei.

 

Articolul 398. Încălcarea reglementărilor referitoare la decizia cu privire la informaţiile tarifare obligatorii sau la informaţiile obligatorii în materie de origine

Neîndeplinirea obligaţiei de declarare a numărului de referinţă al deciziei cu privire la informaţiile tarifare obligatorii sau la informaţiile obligatorii în materie de origine se sancţionează cu amendă în mărime de la 10 la 30% din valoarea în vamă a mărfii declarate, dar care nu va depăşi suma de 25000 de lei.

[Art.398 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 399. Contravenţie vamală neînsemnată

Descrierea eronată a mărfurilor în declaraţia vamală care conduce la modificarea codului mărfii, fără exonerarea de drepturi de import sau de export, constituind contravenţie vamală neînsemnată, se sancţionează cu amendă în mărime de la 400 la 1000 de lei.

 

Capitolul III

PRINCIPII GENERALE

Articolul 400. Principiile individualizării sancţiunii materiale

(1) Sancţiunea materială se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei vamale, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante. Sancţiunea materială trebuie să fie efectivă, proporţională şi cu efect de conformare şi de descurajare în săvârşirea unei noi contravenţii vamale.

(2) Gradul prejudicial al contravenţiei vamale se determină conform semnelor ce caracterizează elementele constitutive ale contravenţiei vamale cu răspundere materială: obiect, subiect, latura obiectivă şi latura subiectivă.

(3) Caracterul proporţional al sancţiunii materiale presupune respectarea unei echităţi între sancţiunea posibilă a fi aplicată în coraport cu natura şi gravitatea faptei contravenţionale comise, astfel că oricare decizie sau măsură adoptată pe caz urmează să se bazeze pe o justă şi echitabilă evaluare a faptelor şi o echilibrare adecvată a intereselor implicate, precum şi pe o selectare coerentă a mijloacelor şi mecanismelor legale care urmează a fi utilizate în vederea atingerii unui scop predefinit.

(4) Săvârşirea repetată a aceleiaşi contravenţii vamale cu răspundere materială în decursul unei perioade de 12 luni consecutive de la data adoptării deciziei de sancţionare duce la majorarea cu 25% a cuantumului sancţiunii materiale prevăzute de prezentul cod pentru contravenţia respectivă, dar fără depăşirea limitei maxime prevăzute pentru contravenţia vamală respectivă.

(5) În cazul în care obiectul contravenţiei vamale reprezintă mărfuri supuse accizelor, sancţiunea materială prevăzută de prezentul cod se dublează.

(6) La aplicarea sancţiunii materiale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se consideră:

1) circumstanţe atenuante:

a) prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;

b) contribuirea la descoperirea contravenţiei vamale;

c) recunoaşterea vinovăţiei;

d) săvârşirea pentru prima dată a unei contravenţii vamale în decursul a 12 luni consecutive;

e) contravenţia are un impact redus sau inexistent asupra cuantumului drepturilor vamale care trebuie plătite;

f) alte circumstanţe;

2) circumstanţe agravante:

a) săvârşirea contravenţiei vamale de către o persoană care anterior a fost deja sancţionată material pentru o contravenţie vamală în decursul a 12 luni consecutive, indiferent de faptul achitării sancţiunii materiale respective;

b) săvârşirea contravenţiei vamale de către un grup de persoane;

c) tăinuirea mărfurilor nedeclarate în locuri special amenajate sau adaptate în acest scop.

(7) Enumerarea circumstanţelor agravante din prezentul articol este exhaustivă.

(8) Sancţionarea materială nu absolvă persoana de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost aplicată.

(9) În cazul în care, până la depistarea de către Serviciul Vamal a contravenţiei vamale prevăzute la art.384, operatorul economic comunică în scris Serviciului Vamal despre comiterea contravenţiilor vamale, acesta se liberează de răspunderea materială, cu condiţia achitării incontestabile şi benevole, până la data aplicării sancţiunii materiale respective, a drepturilor de import datorate şi a penalităţilor calculate.

 

Articolul 401. Confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport

(1) În sensul prezentului cod, confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport reprezintă o formă a sancţiunii materiale, care constă în trecerea forţată şi gratuită a mărfurilor şi a mijloacelor de transport în proprietatea statului.

(2) Pot fi supuse confiscării doar acele mărfuri care constituie obiectul contravenţiei vamale prevăzute de prezentul cod şi, respectiv, doar acele mijloace de transport care au fost utilizate la săvârşirea acesteia. În cazul în care aceste mărfuri şi mijloace de transport nu mai există, nu pot fi găsite, nu pot fi recuperate, nu aparţin contravenientului sau sunt prohibite de a fi introduse pe teritoriul vamal, se confiscă contravaloarea acestora.

(3) Serviciul Vamal este autoritatea abilitată să decidă asupra confiscării mărfurilor şi a mijloacelor de transport în cazul unei contravenţii vamale prevăzute de prezentul cod.

(4) În cazul în care decide asupra confiscării mărfurilor şi a mijloacelor de transport, Serviciul Vamal trebuie să ţină cont de caracterul proporţional al sancţiunii materiale aplicate.

 

Capitolul IV

PROCESUL CONTRAVENŢIONAL

Articolul 402. Noţiuni generale

(1) Procesul contravenţional se realizează în conformitate cu prezentul cod în cazul în care contravenţia vamală este săvârşită de un operator economic, şi în conformitate cu prevederile Codului contravenţional în cazul în care contravenţia a fost săvârşită de o persoană fizică sau o persoană cu funcţie de răspundere.

(2) Procesul contravenţional începe din momentul sesizării sau al autosesizării Serviciului Vamal despre săvârşirea unei contravenţii. Sesizările sunt înregistrate într-un registru de evidenţă a sesizărilor cu privire la contravenţie, ţinut de Serviciul Vamal.

(3) Termenul de examinare a unui caz de contravenţie vamală nu va depăşi termenul de 12 luni consecutive, calculat din momentul începerii procesului contravenţional respectiv şi nu va fi mai mare decât termenul de prescripţie al răspunderii materiale sau contravenţionale.

(4) Procesului contravenţional reglementat de prezentul cod i se aplică în mod corespunzător prevederile Codului contravenţional cu privire la principiile de drept, mijloacele de probă şi procedeele probatorii, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.

(5) Drepturile şi obligaţiile persoanei în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional, precum şi drepturile şi obligaţiile apărătorului în cadrul procesului contravenţional sunt prevăzute de Codul contravenţional.

(6) Se consideră agent constatator funcţionarul vamal care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod. În procesul adoptării unei decizii de sancţionare într-un dosar de contravenţie vamală, agentul constatator se conduce de convingerile sale, cercetând toate probele administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de prezentul cod.

(7) Persoanele desemnate drept agenţi constatatori sunt prevăzute la art.403 din Codul contravenţional.

 

Articolul 403. Procesul-verbal privind contravenţia vamală

În cazul de contravenţie vamală, funcţionarul vamal întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor Codului contravenţional.

 

Articolul 404. Sesizarea organelor de urmărire penală

Dacă în procesul examinării cauzei contravenţionale se constată că încălcarea conţine elementele constitutive ale infracţiunii, agentul constatator sesizează organul de urmărire penală în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

 

Articolul 405. Inadmisibilitatea divulgării materialelor

Materialele în cazul contravenţiei vamale nu pot fi divulgate până la adoptarea unei decizii asupra cazului respectiv decât cu permisiunea agentului constatator care efectuează actele de procedură sau a celui care adoptă decizia, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod, şi numai în măsura în care consideră că este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi cu neafectarea intereselor persoanei, în condiţiile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

 

Articolul 406. Audierea şi citarea persoanei

(1) Agentul constatator care efectuează actele de procedură sau cel care adoptă decizia asupra cazului de contravenţie vamală este în drept să audieze persoanele fizice, persoanele cu funcţii de răspundere.

(2) Persoana care urmează a fi audiată este obligată să se prezinte la citare şi să dea explicaţii în esenţa cazului.

(3) Referitor la audierea persoanelor menţionate la alin.(1) se întocmeşte un proces-verbal.

(4) Persoana care urmează a fi audiată în cazul contravenţiei vamale este citată în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.

(4¹) Prin derogare de la prevederile Codului contravenţional, în caz de nerecepţionare de către persoană a citaţiilor, agentul constatator are dreptul să emită o citaţie publică prin intermediul Monitorului Oficial al Republicii Moldova, cu indicarea locului şi timpului cercetării cazului de contravenţie vamală.

(5) Cazul de contravenţie vamală poate fi examinat în absenţa persoanei în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional, a avocatului sau a reprezentantului acesteia dacă:

a) există date despre notificarea la timp a persoanei în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional despre locul şi timpul cercetării cazului, iar de la ea nu a parvenit niciun demers referitor la amânarea cercetării;

b) există dovezi că, la momentul cercetării cazului, persoana în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional nu se află în ţară;

c) persoana în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional nu este identificată;

d) contravenţia vamală a fost comisă la expedierea de bunuri prin poşta internaţională.

[Art.406 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 407. Solicitarea documentelor necesare soluţionării contravenţiei vamale

(1) Subdiviziunea Serviciului Vamal care efectuează actele de procedură sau examinează cazul de contravenţie vamală este în drept să solicite persoanei juridice, persoanei cu funcţie de răspundere sau persoanei fizice documentele necesare investigării cazului.

(2) În termen de 5 zile de la solicitare, persoanele enumerate la alin.(1) sunt obligate să prezinte în original documentele solicitate de subdiviziunea Serviciului Vamal respectivă. Cu acordul funcţionarului vamal, pot fi prezentate copiile de pe documentele solicitate, autentificate în modul stabilit.

(3) După expirarea termenului de atac al deciziei asupra cazului de contravenţie vamală, documentele în original se restituie. În acest caz, la dosar se anexează copiile acestora legalizate de funcţionarul vamal.

 

Articolul 408. Ridicarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a documentelor

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport care constituie obiectul contravenţiei vamale, precum şi documentele şi mijloacele de identificare a acestora pot fi calificate drept corpuri delicte şi pot fi ridicate, întocmindu-se un proces-verbal.

(2) Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, mijloacele de transport, alte valori, faţă de care există temeiuri a presupune că au servit la săvârşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenţionale, au constituit obiectul acestei fapte sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei. Regimul juridic al corpurilor delicte, precum şi procedura de întocmire a procesului-verbal de ridicare a obiectelor şi a documentelor sunt reglementate de art.427–431 din Codul contravenţional.

(3) În cazul tragerii la răspundere pentru contravenţie vamală a operatorului economic care nu dispune de filială, reprezentanţă, secţie ori de o altă structură pe teritoriul Republicii Moldova şi al cărui capital social şi/sau valoare a patrimoniului nu acoperă suma sancţiunii materiale aplicabile sau costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport a căror valoare ar putea fi percepută, Serviciul Vamal poate ridica mărfurile, inclusiv valorile valutare, precum şi mijloacele de transport ale acestuia pentru a se asigura perceperea deplină a sancţiunii materiale aplicate.

(4) Prezentarea de probe privind sediul, existenţa de filiale, reprezentanţe, secţii sau de alte structuri, privind mărimea capitalului social sau a unui alt patrimoniu se pune în sarcina persoanei în privinţa căreia a fost pornit procesul contravenţional.

 

Articolul 409. Solicitarea de la autorităţile publice şi de la persoane a informaţiei

(1) Agentul constatator care efectuează actele de procedură în cazul de contravenţie vamală sau cel care adoptă decizia este în drept să primească gratuit, în limitele competenţei funcţionale, la cerere scrisă, de la autorităţile publice sau de la persoane informaţiile necesare soluţionării cazului, inclusiv informaţii pentru uz de serviciu sau informaţii care prezintă secret comercial ori un alt secret ocrotit de lege.

(2) În cazul refuzului neîntemeiat de a i se prezenta informaţia solicitată, agentul constatator este în drept să ridice documentele care conţin informaţia necesară soluţionării cazului în modul prevăzut de prezentul cod.

(3) Agentul constatator este obligat să asigure nedivulgarea informaţiei primite, folosind-o exclusiv la soluţionarea cazului de contravenţie vamală. Agentul constatator nu poate folosi o astfel de informaţie în scopuri personale, nu o poate transmite unor terţi şi nici autorităţilor publice, excepţie făcând cazurile prevăzute de legislaţie.

 

Articolul 410. Cheltuieli aferente

(1) Cheltuieli aferente cazului de contravenţie vamală pot fi următoarele:

a) sumele plătite martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor/traducătorilor, martorilor asistenţi;

b) cheltuielile de revizie, control şi inventariere;

c) cheltuielile de păstrare, expediere, transport şi cercetare a probelor materiale;

d) alte cheltuieli suportate de Serviciul Vamal la efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la examinarea cazului de contravenţie vamală.

(2) Martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor/traducătorilor şi martorilor asistenţi li se restituie cheltuielile de deplasare la Serviciul Vamal, de cazare şi li se plătesc diurnele.

(3) Experţii, specialiştii şi interpreţii/traducătorii sunt retribuiţi pentru lucrul efectuat la solicitarea Serviciului Vamal dacă acest lucru nu este o obligaţie de serviciu.

(4) Persoanelor invitate la Serviciul Vamal în calitate de martori, experţi, specialişti, interpreţi/traducători, martori asistenţi li se păstrează locul de muncă de bază şi salariul mediu lunar în timpul deplasării lor şi al îndeplinirii obligaţiilor la Serviciul Vamal.

(5) Serviciul Vamal plăteşte martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor/traducătorilor şi martorilor asistenţi sumele ce li se cuvin după ce aceştia şi-au îndeplinit obligaţiile.

(6) Procedura de plată şi sumele cuvenite se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

(7) Dacă persoana citată în calitate de martor, expert, specialist în cazul de contravenţie vamală nu locuieşte sau nu se află în Republica Moldova, cheltuielile pe care le suportă pentru a participa la efectuarea actelor de procedură sau la examinarea cazului sunt restituite în conformitate cu procedura prevăzută de Serviciul Vamal.

(8) Cheltuielile aferente cazului de contravenţie vamală le suportă contravenientul după ce a fost emisă decizia pe cazul respectiv.

(9) În condiţiile în care procesul contravenţional încetează, cheltuielile aferente cazului se suportă de la bugetul de stat.

(10) Agentul constatator care efectuează actele de procedură este obligat să anexeze la dosar documentele justificative ale cheltuielilor aferente cazului.

 

Articolul 411. Circumstanţele care trebuie elucidate în cadrul examinării cazului de contravenţie vamală

La examinarea cazului de contravenţie vamală, agentul constatator este obligat să constate dacă:

a) a fost sau nu a fost comisă o contravenţie vamală;

b) persoana trasă la răspundere este sau nu este vinovată de comiterea unei contravenţii vamale;

c) există sau nu există circumstanţe atenuante sau agravante;

d) există sau nu există alte circumstanţe importante pentru soluţionarea cazului.

 

Articolul 412. Decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală

(1) După examinarea cazului de contravenţie vamală se emite una dintre următoarele decizii:

a) aplicarea de sancţiune materială;

b) încetarea procesului contravenţional;

c) remiterea materialelor acumulate către alte organe de drept conform competenţei.

(2) În decizia asupra cazului de contravenţie vamală trebuie să fie soluţionată soarta corpurilor delicte şi a cheltuielilor aferente examinării cazului de contravenţie vamală.

(3) Decizia asupra cazului de contravenţie vamală este semnată de agentul constatator.

(4) Decizia asupra cazului de contravenţie vamală se aduce la cunoştinţa persoanei sancţionate.

(5) Prin derogare de la prevederile Codului contravenţional, în caz de nerecepţionare de către persoana sancţionată a deciziei asupra cazului de contravenţie vamală, agentul constatator are dreptul să notifice prin intermediul Monitorului Oficial al Republicii Moldova persoana în privinţa căreia a fost emisă decizia asupra cazului de contravenţie vamală.

[Art.412 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 413. Temeiurile de încetare a procesului contravenţional

(1) Procesul contravenţional nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat şi va fi încetat în cazurile în care:

a) nu există faptul contravenţiei vamale sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei vamale;

b) pentru acelaşi fapt şi privitor la aceeaşi persoană există o hotărâre definitivă;

c) a intervenit termenul de prescripţie al răspunderii materiale;

d) pentru acelaşi fapt este pornită urmărire penală.

(2) Încetarea procesului contravenţional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privinţă a fost pornit.

 

Articolul 414. Controlul asupra legalităţii acţiunilor/inacţiunilor şi a deciziilor emise de Serviciul Vamal

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal este autoritatea în drept să verifice din oficiu legalitatea actelor de procedură şi/sau a deciziilor Serviciului Vamal aplicate în cazurile de contravenţie vamală.

(2) Aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să anuleze sau să modifice decizia biroului vamal şi/sau a postului vamal, precum şi să acţioneze legal în cazul acţiunii ilegale sau a inacţiunii acestora.

 

Capitolul V

CONTESTAREA DECIZIEI SERVICIULUI VAMAL ASUPRA

CAZULUI DE CONTRAVENŢIE VAMALĂ

Articolul 415. Contestarea deciziei

(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală cu răspundere materială se contestă iniţial la aparatul central al Serviciului Vamal în decursul a 15 zile de la data comunicării deciziei respective. Prin derogare, decizia se comunică respectând art.22.

(2) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală cu răspundere contravenţională se depune în conformitate cu prevederile art.448 din Codul contravenţional şi se examinează de instanţa de judecată.

(3) Dacă, din motive întemeiate, contestaţia împotriva deciziei asupra cauzei de contravenţie vamală cu răspundere materială nu a fost depusă în termenul prevăzut de prezentul articol, aparatul central al Serviciului Vamal este în drept, la demersul persoanei vizate în decizie, al avocatului sau al reprezentantului ei, să o repună în termen.

(4) La demersul de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii contestaţiei în termen.

(5) Depunerea contestaţiei suspendă executarea deciziei Serviciului Vamal în cazul de contravenţie vamală.

(6) În cazul în care persoana nu este de acord cu soluţia adoptată de către aparatul central al Serviciului Vamal asupra contestaţiei depuse, aceasta este în drept să conteste decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul subdiviziunea teritorială emitentă, în ordinea contenciosului administrativ.

[Art.415 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 416. Examinarea deciziei de către aparatul central al Serviciului Vamal

(1) Aparatul central al Serviciului Vamal are competenţa de a examina legalitatea deciziilor asupra cazului de contravenţie vamală în următoarele cazuri:

a) în cadrul examinării contestaţiei persoanei vizate în decizie, a avocatului sau a reprezentantului ei; sau

b) în cadrul desfăşurării unui control din oficiu asupra respectării legalităţii în procesul efectuării actelor de procedură sau al examinării cazurilor de contravenţie vamală cu răspundere materială.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), aparatul central al Serviciului Vamal examinează decizia Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală şi emite una dintre următoarele decizii:

a) decizia nu se modifică, iar contestaţia nu se satisface;

b) decizia se anulează, iar dosarul se remite în procedură suplimentară;

c) decizia se anulează, iar procesul contravenţional încetează;

d) decizia se anulează, iar dosarul se remite altor organe de drept, conform competenţei.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) lit.b)–d), aparatul central emite o decizie. Despre decizia emisă este informată în scris persoana care a depus contestaţia şi/sau cea vizată în decizia asupra cazului de contravenţie vamală.

(4) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală se examinează în termen de 30 de zile, calculat de la data înregistrării acesteia la aparatul central al Serviciului Vamal. Termenul de examinare a contestaţiei poate fi prelungit cu titlu de excepţie de către conducerea aparatului central al Serviciului Vamal, fapt despre care este informată persoana interesată, dar termenul general nu va depăşi 60 de zile.

 

Articolul 417. Temeiurile pentru anularea deciziei

Temeiuri pentru anularea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală servesc:

a) procedura şi/sau examinarea unilaterală ori incompletă a cazului;

b) necorespunderea concluziilor expuse în decizie cu circumstanţele cazului;

c) încălcarea gravă a cerinţelor procedurale reglementate de prezentul cod;

d) calificarea eronată a faptei, neaplicarea sau aplicarea greşită a sancţiunilor prevăzute de prezentul cod.

 

Capitolul VI

EXECUTAREA DECIZIEI SERVICIULUI VAMAL ASUPRA CAZULUI

DE CONTRAVENŢIE VAMALĂ

Articolul 418. Executarea benevolă a deciziei

(1) Termenul de executare benevolă a deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală este de 15 zile de la data aducerii acesteia la cunoştinţa persoanei vizate sau a reprezentantului ei.

(2) Operatorul economic este în drept să achite, în termen de 3 zile lucrătoare din momentul aducerii la cunoştinţă a deciziei asupra cazului de contravenţie vamală, doar jumătate din cuantumul sancţiunii materiale aplicate. În acest caz se consideră că sancţiunea materială este executată integral.

 

Articolul 419. Executarea silită a deciziei

(1) Serviciul Vamal aplică acţiuni de executare silită în vederea executării deciziei privind aplicarea de sancţiune pentru contravenţie vamală în unul dintre următoarele cazuri:

a) după expirarea termenului de 15 zile de la data aducerii deciziei asupra cazului de contravenţie vamală la cunoştinţa contravenientului sau a reprezentantului acestuia;

b) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind legalitatea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală.

(2) Executarea silită a deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală se realizează:

a) conform mecanismului stabilit de prezentul cod pentru executarea silită a datoriei vamale; sau

b) prin intermediul executorului judecătoresc, dacă aplicarea lit.a) nu este justificată economic.

(3) În cazul în care executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală este suspendată în condiţiile legii, executarea deciziei respective se reia odată cu dispariţia cauzelor care au condiţionat suspendarea.

(4) Decizia privind aplicarea de sancţiune nu mai este pasibilă de executare dacă la executarea ei nu s-a recurs în termen de 12 luni de la data emiterii.

 

Articolul 420. Executarea deciziei privind retragerea autorizaţiei

(1) Decizia Serviciului Vamal privind aplicarea de sancţiune materială sub formă de retragere a unei autorizaţii este executată nemijlocit de către subdiviziunea Serviciului Vamal care a emis această decizie, cu respectarea prevederilor Legii nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi ale Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(2) Autorizaţia retrasă devine nevalabilă în momentul recurgerii la executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de contravenţie vamală conform prevederilor prezentului cod.

(3) Persoana a cărei autorizaţie este retrasă trebuie să o predea Serviciului Vamal în termen de cel mult 15 zile de la data la care i s-a adus la cunoştinţă decizia respectivă, cu excepţia cazului când executarea deciziei a fost suspendată. După dispariţia cauzelor care au condiţionat suspendarea deciziei, predarea autorizaţiei Serviciului Vamal devine obligatorie.

 

Capitolul VII

ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAŢIE ŞI

URMĂRIREA PENALĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

 

Secţiunea 1

Activitatea specială de investigaţie

Articolul 421. Serviciul Vamal ca subiect al activităţii speciale de investigaţie

(1) Serviciul Vamal desfăşoară activitate specială de investigaţie în conformitate cu Legea nr.59/2012 privind activitatea specială de investigaţie şi cu alte acte normative.

(2) Serviciul Vamal desfăşoară activitate specială de investigaţie în scopul depistării persoanelor culpabile de pregătirea şi/sau comiterea infracţiunilor de contrabandă, de eschivare de la achitarea plăţilor vamale, precum şi a infracţiunilor conexe care ţin de competenţa organului de urmărire penală al Serviciului Vamal.

 

Articolul 422. Măsurile speciale de investigaţii care asigură securitatea Serviciului Vamal

Măsurile speciale de investigaţii care asigură securitatea Serviciului Vamal se efectuează în modul prevăzut de legislaţie.

 

Secţiunea a 2-a

Urmărirea penală

Articolul 423. Obiectul urmăririi penale

Obiectul urmăririi penale în cauzele ce ţin de competenţa Serviciului Vamal îl constituie colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii şi la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu este cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea făptuitorului.

 

Articolul 424. Organul de urmărire penală în domeniul vamal

(1) Urmărirea penală în domeniul vamal se efectuează de organul de urmărire penală al Serviciului Vamal.

(2) În exercitarea atribuţiilor sale, ofiţerul de urmărire penală al Serviciului Vamal este independent, se supune numai legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală şi ale procurorului, precum şi hotărârilor instanţei de judecată.

 

Articolul 425. Competenţa organelor de urmărire penală în domeniul vamal

Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în toate cazurile de contrabandă şi de eschivare de la achitarea plăţilor vamale.

 

Capitolul VIII

COMERCIALIZAREA MĂRFURILOR CONFISCATE, SECHESTRATE

SAU ABANDONATE ÎN FAVOAREA STATULUI

[Capitolul VIII (art.425¹-art.425¹³) introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425¹. Comercializarea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului

(1) Serviciul Vamal este în drept să comercializeze mărfurile confiscate, sechestrate de către acesta sau abandonate în favoarea statului, de către acesta. Mijloacele băneşti obţinute în urma comercializării se alocă Serviciului Vamal în cuantum de 10% din suma respectivă.

(2) Modul de administrare a mijloacelor băneşti obţinute conform alin.(1) se stabileşte de Serviciul Vamal.

(3) Până la comercializare, Serviciul Vamal este în drept să decidă trecerea mărfurilor respective în proprietatea Serviciului Vamal.

[Art.425¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425². Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal

(1) Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal se efectuează prin negocieri directe cu contravenientul, în termen de 15 zile din momentul aducerii la cunoştinţa contravenientului a deciziei privind confiscarea acestora. În cazul în care contravenientul nu este de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare a mărfurilor confiscate sau nu participă la negocierile directe în termenul prevăzut de lege, bunurile confiscate urmează a fi comercializate conform prevederilor prezentului capitol referitoare la comercializarea mărfurilor sechestrare sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale.

(2) Evaluarea şi comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal, cu excepţia celor prevăzute la art.425³ alin.(5)–(7), se organizează de către Serviciul Vamal, în modul stabilit de Guvern.

(3) Comercializarea mărfurilor confiscate de către Serviciul Vamal se consideră realizată din momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare dintre Serviciul Vamal şi contravenient şi transmiterii mărfurilor respective.

(4) Modelul contractului de vânzare-cumpărare menţionat la alin.(3) este stabilit de Serviciul Vamal şi va include condiţia obligatorie potrivit căreia livrarea mărfurilor se realizează doar după prezentarea de către cumpărător a ordinului de plată privind transferul mijloacelor băneşti pentru bunurile procurate (achitarea).

(5) Costul mărfurilor se achită în termen de cel mult 15 zile din data semnării de către cumpărător a contractului de vânzare-cumpărare respectiv.

(6) Sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor confiscate se varsă la contul trezorerial destinat încasărilor de la comercializarea acestora.

(7) Mecanismul de control şi monitorizare pentru comercializarea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului este stabilit de Guvern.

[Art.425² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425³. Comercializarea mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale

(1) Comercializarea mărfurilor sechestrate de către Serviciul Vamal şi a celor abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale se efectuează la licitaţii organizate în conformitate cu prevederile prezentului cod.

(2) Evaluarea şi comercializarea mărfurilor, cu excepţia celor prevăzute la alin.(5)–(7), se organizează de către Serviciul Vamal în baza unui regulament aprobat de Guvern, care prevede inclusiv condiţii de transparenţă.

(3) Bunurile se comercializează la licitaţie cu strigare. Dacă la licitaţia cu strigare nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Vamal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris niciun participant sau de la efectuarea licitaţiei, stabileşte o licitaţie cu reducere.

(4) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu strigare, comercializarea se efectuează în bază de contract încheiat cu Serviciul Vamal la un preţ care nu va fi mai mic decât preţul iniţial. În cazul licitaţiei cu reducere, comercializarea se efectuează în baza unui contract similar la un preţ redus cu cel mult 10% faţă de preţul iniţial. Dacă părţile nu au ajuns la un acord privind preţul de comercializare a mărfurilor, participantului i se restituie avansul.

(5) Expertiza, evaluarea şi comercializarea mărfurilor sechestrate care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor şi ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul deţine mai mult de o pătrime din capitalul social se organizează de către Agenţia Proprietăţii Publice în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.

(6) Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate se efectuează în conformitate cu legislaţia privind piaţa de capital.

(7) Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern.

(8) Neasigurarea integrităţii mărfurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, descompletarea sau folosirea acestora atrag răspunderea stabilită de legislaţie. Debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana la care s-au păstrat bunurile nu poartă răspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate şi în urma pieirii fortuite a mărfurilor.

(9) Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Vamal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris niciun participant sau de la efectuarea licitaţiei, stabileşte o licitaţie repetată. Dacă nici de această dată nu se înscrie niciun participant sau dacă bunurile nu sunt vândute, Serviciul Vamal ridică sechestrul de pe bunurile necomercializate, în cazul în care acesta a fost aplicat, iar bunurile urmează a fi distruse în modul stabilit de Guvern.

(10) Sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor sechestrate se varsă la contul unic trezorerial destinat drepturilor de import-export, iar sumele încasate ca rezultat al comercializării mărfurilor abandonate în favoarea statului se varsă în contul indicat la art.425² alin.(6).

[Art.425³ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁴. Valorile mobiliare, valuta străină şi moneda transferată confiscată, sechestrată sau abandonată în favoarea statului

(1) Valorile mobiliare şi valuta străină se transmit în termen de o lună după cum urmează:

a) valorile mobiliare – Ministerului Finanţelor;

b) valuta străină în numerar şi documentele de plată în valută străină – băncilor conform acordurilor bilaterale încheiate între acestea şi Serviciul Vamal, în baza ordinului scris al Serviciului Vamal şi, în mod obligatoriu, în baza raportului direcţiei tehnico-criminalistice a Ministerului Afacerilor Interne (privind autentificarea valutei) pentru convertirea şi transferarea în bugetul de stat a echivalentului ei în lei moldoveneşti.

(2) Moneda naţională se transferă conform procedurii de transferare a veniturilor vamale la bugetul de stat.

(3) Valuta străină în numerar (bancnote şi monede), documentele de plată şi alte instrumente de plată (cecuri, cambii, acreditive, librete de economii şi de depuneri etc.) şi hârtiile de valoare (acţiuni, obligaţii etc.) în valută străină sunt evaluate în prealabil la valoarea lor nominală.

(4) Moneda naţională, valuta străină în numerar şi documentele de plată în valută străină cu dreptul de a le transforma în astfel de valută, precum şi valorile mobiliare se predau la instituţia bancară pentru a fi înregistrate la venitul bugetului de stat. În termen de 5 zile banca cumpără/vinde valută străină în numerar (dolari SUA, euro, precum şi altă valută străină pentru care există cerere la momentul respectiv) la cursul băncii stabilit în ziua cumpărării/vânzării valutei şi transferă echivalentul în lei moldoveneşti la bugetul de stat.

[Art.425⁴ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁵. Organizarea evaluării mărfurilor

(1) După sechestrarea mărfurilor, organizarea evaluării şi a comercializării acestora, cu excepţia celor prevăzute la art.425³ alin.(5)–(7), se pune în sarcina Serviciului Vamal.

(2) În cazul aplicării sechestrului asupra mărfurilor întreprinderilor, ale instituţiilor, ale organizaţiilor de stat şi ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor cu cota statului în capitalul social, neincluse în programul de privatizare, despre acest fapt se înştiinţează în scris organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale. În cazul în care, în termenul stabilit, nu au fost luate măsuri pentru achitare, Serviciul Vamal organizează evaluarea şi comercializarea mărfurilor sechestrate conform principiilor generale.

(3) Organizatori ai licitaţiei sunt Serviciul Vamal şi funcţionarii vamali ai subdiviziunilor responsabile.

(4) În baza rapoartelor de expertiză şi a rapoartelor de evaluare a mărfurilor, Serviciul Vamal aprobă preţul iniţial de comercializare al mărfurilor ce urmează să fie comercializate la licitaţie.

[Art.425⁵ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁶. Organizarea licitaţiilor

(1) Pentru a organiza comercializarea mărfurilor, Serviciul Vamal examinează dosarele loturilor de bunuri. Pentru realizarea operaţiunii de predare-primire a loturilor se întocmeşte un proces-verbal.

(2) Serviciul Vamal:

a) decide asupra scoaterii mărfurilor la licitaţie;

b) dispune publicarea comunicatului informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

c) aprobă componenţa comisiei de licitaţie şi numeşte preşedintele ei;

d) determină modul de comercializare a mărfurilor.

(3) Serviciul Vamal are dreptul să examineze plângerile şi contestaţiile privind corectitudinea desfăşurării licitaţiilor de comercializare a patrimoniului sechestrat.

(4) Deciziile cu privire la aprobarea preţurilor mărfurilor şi expunerea lor spre comercializare se emit de Serviciul Vamal. Comunicatele informative ale Serviciului Vamal cu privire la expunerea mărfurilor spre comercializare se aprobă de către conducerea acestuia.

(5) Comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi pe pagina web oficială a Serviciului Vamal, şi trebuie să conţină:

a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;

b) specificarea mărfurilor, a principalelor caracteristici tehnico-economice şi a locului aflării acestora;

c) informaţii despre proprietarul mărfurilor;

d) informaţii despre terenul pe care sunt amplasate bunurile imobiliare şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;

e) condiţiile de comercializare a mărfurilor;

f) informaţii despre forma de plată;

g) modul de familiarizare prealabilă cu bunurile scoase la licitaţie;

h) condiţiile de înaintare a cererilor de participare la licitaţie;

i) data-limită de depunere a cererilor, a propunerilor şi a altor documente pentru participare la licitaţie;

j) informaţia despre necesitatea depunerii unui avans de 10% din preţul iniţial de comercializare a mărfurilor şi contul bancar la care acesta urmează să fie vărsat;

k) informaţii de contact ale comisiei de licitaţie;

l) alte informaţii necesare.

(6) Licitaţia are loc la cel puţin 15 zile de la data publicării comunicatului informativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(7) Licitaţia se face în locurile stabilite de Serviciul Vamal. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure publicului accesul la ele.

(8) Licitaţia are loc dacă la aceasta sunt înscrişi cel puţin doi participanţi, cu excepţiile prevăzute de lege.

[Art.425⁶ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁷. Comisia de licitaţie

(1) Pentru comercializarea mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale, la fiecare licitaţie se formează o comisie în a cărei componenţă intră cel puţin 5 membri reprezentanţi ai Serviciului Vamal propuşi de către conducerea acestora. Componenţa comisiei se aprobă prin ordin de către conducerea Serviciului Vamal. Licitatorul este funcţionarul vamal desemnat de către conducerea Serviciului Vamal, dar nu este membru al comisiei de licitaţie.

(2) Şedinţa comisiei de licitaţie este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din membri. Hotărârea se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi ale membrilor prezenţi. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se va repeta. Dacă egalitatea de voturi se înregistrează repetat, actul administrativ individual se consideră respins.

(3) Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:

a) primeşte şi verifică dosarele loturilor scoase la licitaţie, alte documente;

b) perfectează documentele aferente licitaţiei;

c) organizează familiarizarea prealabilă a participanţilor cu bunurile scoase la licitaţie;

d) eliberează bilete de participant, înregistrează participanţii la licitaţie;

e) desfăşoară licitaţia;

f) exercită controlul asupra îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie şi asigură respectarea drepturilor cumpărătorului;

g) desfăşoară negocieri directe în cazul înscrierii unui singur participant;

h) prezintă informaţii, la solicitarea mass-mediei şi cu acordul prealabil al cumpărătorului, despre rezultatele licitaţiei.

[Art.425⁷ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁸. Condiţiile de participare la licitaţie

(1) La licitaţie au dreptul să participe persoanele care au depus în termenul stabilit cerere de participare, au prezentat documentele necesare şi au plătit, în modul stabilit, avansul de 10% din preţul iniţial al mărfurilor.

(2) Doritorii de a participa la licitaţie prezintă Serviciului Vamal următoarele documente:

a) cererea de participare de modelul stabilit;

b) copia de pe documentul de plată care confirmă depunerea avansului pe contul bancar indicat în comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

c) după caz, procura pentru dreptul de a încheia contract de vânzare-cumpărare.

(3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei.

(4) Datele despre persoanele care au depus cereri de participare la licitaţie şi numărul acestora sunt confidenţiale.

(5) Cu cel puţin 2 zile înainte de data licitaţiei, comisia de licitaţie examinează documentele prevăzute la alin.(2) şi înregistrează în calitate de participant la licitaţie persoana care a depus cerere sau respinge cererea dacă persoana nu a respectat cerinţele prezentului cod referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor. Motivul respingerii cererilor este comunicat în scris persoanei avizate. În acest caz, acesteia i se restituie avansul.

(6) Persoana are dreptul să-şi retragă, printr-un demers scris, cererea de participare cu cel puţin 3 zile înainte de data licitaţiei. În acest caz, persoanei i se restituie avansul.

(7) Dacă a fost înregistrat un singur participant, comisia de licitaţie duce cu acesta, în ziua licitaţiei, negocieri directe. După stabilirea preţului de comercializare a mărfurilor şi după semnarea procesului-verbal referitor la rezultatele negocierilor directe, materialele sunt remise Serviciului Vamal pentru a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

(8) Dacă la licitaţie nu s-a înscris niciun participant, documentele sunt remise Serviciului Vamal pentru a întreprinde acţiunile prevăzute de lege.

[Art.425⁸ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425⁹. Desfăşurarea licitaţiei

(1) În ziua licitaţiei, concomitent cu înmânarea biletelor de participant, comisia de licitaţie înregistrează participanţii prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitaţie.

(2) Licitaţia este condusă de un licitator desemnat prin ordin al directorului Serviciului Vamal.

(3) Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. După ce unul dintre participanţi a ridicat biletul, ceilalţi pot pretinde la lot propunând un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decât cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta fixează printr-o lovitură de ciocan faptul vânzării lotului.

(4) Participantul la licitaţie care a câştigat lotul semnează procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, întocmit pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Vamal.

(5) Participantul care a câştigat lotul la licitaţia cu strigare, dar care a refuzat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, iar licitarea va reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui avansul.

(6) Bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare sunt scoase la licitaţia cu reducere, conform deciziei Serviciului Vamal. Licitatorul începe licitarea fiecărui lot cu anunţarea preţului lui maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul de reducere nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.

(7) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi niciun participant nu şi-a exprimat intenţia de a cumpăra lotul, licitatorul reduce preţul cu încă un pas, declarând de fiecare dată preţul nou.

(8) Licitatorul reduce preţul până când unul dintre participanţi este de acord cu preţul propus, cerând acestuia să confirme oferta numind suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În cazul confirmării, licitatorul va striga preţul de 3 ori, fixând faptul vânzării printr-o lovitură de ciocan. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, acesta are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi, declarând intenţia sa în timpul repetării preţului, până la lovitura de ciocan, şi confirmând oferta prin ridicarea biletului de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.

(9) Reducerea preţului va continua până se va ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Serviciul Vamal poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţia cu reducere limita la care poate fi redus preţul.

(10) Dacă constată încălcarea procedurii de licitaţie, licitatorul, preşedintele sau orice membru al comisiei de licitaţie suspendă licitaţia până când comisia de licitaţie decide continuarea licitaţiei sau scoaterea lotului de la licitaţie.

(11) Participantul la licitaţia cu reducere care a câştigat lotul semnează procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să-l semneze, participantul este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se restituie avansul.

(12) Dacă licitarea unui lot este declarată nulă din motive prevăzute de prezentul cod, se întocmeşte un proces-verbal al licitaţiei nule pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Vamal. În acest caz, participanţii din a căror vină licitaţia a fost declarată nulă nu sunt admişi la licitaţiile ulterioare la care va fi expus lotul a cărui licitare a fost declarată nulă. Lor nu li se va restitui avansul.

[Art.425⁹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425¹⁰. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi achitarea preţului lotului

(1) La încheierea licitării unui lot, comisia de licitaţie negociază direct cu câştigătorul lotului asupra modului şi termenelor de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 24 de ore, debitorului.

(2) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plăteşte integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

(3) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se facă eşalonat, în termen de 7 zile cumpărătorul varsă prima tranşă de cel puţin 40% din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul – în termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, care nu va depăşi 60 de zile din data încheierii licitaţiei. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită o dobândă, calculată conform modului stabilit la art.228 din Codul fiscal nr.1163/1997, pentru suma eşalonată în funcţie de perioada eşalonării.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii, persoanele care nu au raporturi cu sistemul bugetar al Republicii Moldova achită integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

(5) La cumpărarea lotului, avansul depus de cumpărător este inclus în suma stabilită în contractul de vânzare-cumpărare. Cu excepţiile stabilite de lege, celorlalţi participanţi li se va restitui avansul în termen de 3 zile lucrătoare din data încheierii licitaţiei.

(6) Avansul nerestituit conform prezentului cod se consideră venit al debitorului ale cărui bunuri au fost scoase la licitaţie şi se foloseşte pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru plata restanţelor la bugetele respective.

(7) Dacă cumpărătorul nu achită preţul lotului în termenul stabilit, Serviciul Vamal are dreptul să anuleze rezultatele licitaţiei. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar avansul nu se restituie.

(8) Vânzător al mărfurilor sechestrate, confiscate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale este Serviciul Vamal. Acesta încheie contract de vânzare-cumpărare în cazul vânzării atât prin procedura licitaţiei, cât şi prin negocieri directe, în condiţiile legii.

(9) Contractul de vânzare-cumpărare se încheie în termen de 5 zile lucrătoare din data încheierii licitaţiei sau a negocierilor directe. Dacă, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul renunţă la bunuri, acestea se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar avansul nu se restituie.

(10) Rezultatele licitaţiei pot fi contestate în modul stabilit de prezentul cod.

[Art.425¹⁰ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425¹¹. Ridicarea mărfurilor

(1) După semnarea contractului de vânzare-cumpărare şi achitarea integrală a preţului lotului, Serviciul Vamal ridică bunurile sechestrate spre a le remite cumpărătorului. Bunurile supuse plăţii drepturilor de import se ridică cu condiţia achitării acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare. Din momentul semnării actului de ridicare a mărfurilor sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumpărător, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a mărfurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.

(2) În cazul în care participanţii la licitaţie contestă rezultatele acesteia, bunurile nu se ridică până la soluţionarea litigiilor.

(3) Actele juridice în urma cărora bunurile au fost înstrăinate fără acordul scris al Serviciului Vamal pot fi declarate nule de instanţa judecătorească din momentul încheierii lor. Răspunderea pentru pierderile suportate de Serviciul Vamal o poartă persoana care a înstrăinat bunurile sau a decis înstrăinarea lor.

(4) Ridicarea mărfurilor se efectuează în prezenţa debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere şi a cumpărătorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absenţei nemotivate a debitorului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, ridicarea mărfurilor se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a mărfurilor, Serviciul Vamal efectuează ridicarea forţată a acestora.

(5) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista mărfurilor sechestrate, Serviciul Vamal este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcând situaţiile în care substituirea sau degradarea mărfurilor este neînsemnată şi cumpărătorul le-a acceptat la preţul din contractul de vânzare-cumpărare.

(6) Dacă bunurile unei persoane au fost vândute mai multor cumpărători, ridicarea lor se face separat pentru fiecare cumpărător.

(7) Asupra faptului ridicării mărfurilor se întocmeşte un act, în 3 exemplare, de modelul stabilit de Serviciul Vamal. Al treilea exemplar se remite, contra semnătură, debitorului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere, al doilea exemplar – cumpărătorului, iar primul exemplar rămâne la Serviciul Vamal.

(8) În timpul ridicării mărfurilor sau în cel mult 24 de ore după semnarea actului de ridicare, debitorul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sunt obligaţi să remită Serviciului Vamal sau nemijlocit cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate, dacă aceste documente nu au fost ridicate de Serviciul Vamal odată cu sechestrarea mărfurilor.

(9) În temeiul actului de ridicare a mărfurilor sechestrate, persoana efectuează înregistrările contabile în legătură cu comercializarea lor.

(10) În temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al actului de ridicare a mărfurilor şi al certificatului de achitare integrală eliberat de Serviciul Vamal, cumpărătorul înregistrează la organele de resort, în cazurile prevăzute de legislaţie, bunurile ridicate. Cumpărătorul poate folosi bunurile şi până la înregistrare (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vânzare-cumpărare şi a actului de ridicare. După expirarea termenului de plată stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor menţionate.

[Art.425¹¹ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425¹². Transmiterea cu titlu gratuit sau distrugerea mărfurilor

(1) Bunurile confiscate de către Serviciul Vamal sunt transmise cu titlu gratuit în următoarele cazuri:

a) dacă bunurile confiscate constituie construcţii (inclusiv locuinţe şi anexele acestora), acestea sunt transmise în proprietatea statului;

b) dacă bunurile confiscate sunt cărţi cu amprente de ştampile ale bibliotecilor, acestea se predau bibliotecilor; bunurile fără caracteristici comerciale, dar care pot fi folosite, precum şi documente grafice (ilustrate, cărţi poştale, planşe etc.) pentru copii se predau instituţiilor pentru copii;

c) dacă bunurile confiscate sunt articole cu conţinut de metale preţioase şi pietre preţioase cu valoare istorică, ştiinţifică, artistică sau altă valoare culturală, obiecte de cult, valori numismatice, formaţiuni naturale din pietre minerale, acestea se predau instituţiilor publice din subordinea Ministerului Culturii prin intermediul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, care va asigura expertizarea, evaluarea şi transmiterea ulterioară în gestiune instituţiilor publice, conform profilului mărfurilor vizate;

d) dacă bunurile confiscate sau fără stăpân sunt arme şi muniţii prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.130/2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă, acestea se predau Ministerului Afacerilor Interne, în celelalte cazuri se predau Ministerului Apărării.

(2) La transmiterea mărfurilor cu titlu gratuit se întocmeşte un proces-verbal de transmitere cu titlu gratuit, conform modelului stabilit de Serviciul Vamal.

(3) Bunurile care nu pot fi vândute, prelucrate sau folosite în calitate de deşeuri utilizabile se distrug, făcându-se menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal de luare a lor la evidenţă. Bunurile sunt distruse la decizia conducătorului Serviciului Vamal în baza dovezilor privind imposibilitatea vinderii, prelucrării sau folosirii lor conform destinaţiei.

(4) Pentru a evita utilizarea mărfurilor supuse distrugerii, acestea sunt distruse în modul stabilit de Guvern.

(5) Distrugerea lotului de bunuri se efectuează de către o comisie formată prin ordin al conducătorului Serviciului Vamal. Despre distrugerea lotului de bunuri se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică:

a) data şi locul întocmirii procesului-verbal;

b) numele, prenumele şi funcţiile membrilor comisiei;

c) denumirea şi cantitatea mărfurilor distruse;

d) metoda de distrugere.

(6) Procesul-verbal se aduce la cunoştinţa conducerii Serviciului Vamal cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare zilei întocmirii lui.

(7) Decizia privind distrugerea mărfurilor ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor şi pentru mediu, a căror prelucrare şi utilizare sunt imposibile, precum şi decizia privind aducerea lor în conformitate cu prescripţiile legale se adoptă de către organele abilitate.

(8) Medicamentele cu termenul de valabilitate expirat luate la evidenţă de către Serviciul Vamal se distrug în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

(9) Substanţele nocive, produsele chimice şi alte bunuri periculoase pentru mediu care nu pot fi utilizate se nimicesc în modul stabilit de legislaţie.

[Art.425¹² introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

Articolul 425¹³. Restituirea mărfurilor

(1) Restituirea mărfurilor confiscate, sechestrate sau abandonate în favoarea statului ca urmare a derulării unei proceduri vamale are loc în cazurile când au decăzut motivele de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării acestora în favoarea statului.

(2) Mărfurile sunt restituite de către Serviciul Vamal în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire. La cerere se anexează în original actele care confirmă decăderea motivelor de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării mărfurilor în favoarea statului.

(3) Cererea privind restituirea mărfurilor poate fi înaintată Serviciului Vamal în termen de cel mult 1 an de la data înştiinţării persoanei interesate despre existenţa motivelor de drept ce au stat la baza confiscării, sechestrării sau abandonării acestora în favoarea statului. Termenul menţionat este un termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

(4) Mărfurile se restituie titularului în natură dacă nu au fost încă vândute sau predate gratuit în condiţiile legii. În caz contrar, acestuia i se restituie sumele rezultate din comercializarea mărfurilor, din contul bugetului la care aceste mijloace au fost vărsate, cu scăderea cheltuielilor aferente comercializării. Valoarea mărfurilor nimicite pe motiv că nu pot fi folosite conform destinaţiei nu se restituie.

(5) Diferenţa dintre sumele ce constituie contravaloarea mărfurilor confiscate (virată la buget şi achitată efectiv conform preţurilor majorate) se restituie din contul bugetului la care au fost vărsate sumele provenite din vânzări.

[Art.425¹³ introdus prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

TITLUL XI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 426. Dispoziţii finale

(1) Prezentul cod intră în vigoare la 1 ianuarie 2024, cu excepţia art.140 şi a art.336–339, care se pun în aplicare la expirarea a 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Guvernul, până la data de 1 iulie 2023:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezentul cod;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezentul cod;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea actelor normative departamentale care contravin prezentului cod;

d) va aproba actul normativ de punere în aplicare a prezentului cod, care va intra în vigoare la aceeaşi dată cu prezentul cod.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă:

a) Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149/2000 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 1 ianuarie 2007),cu modificările ulterioare;

b) Legea nr.1380/1997 cu privire la tariful vamal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 1 ianuarie 2007),cu modificările ulterioare;

c) Legea nr.1569/2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.185–189, art.1416), cu modificările ulterioare.

[Art.426 modificat prin Legea nr.40 din 03.03.2023, în vigoare 21.03.2023]

[Art.426 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 31.12.2022]

 

Articolul 427. Dispoziţii tranzitorii

(1) Derularea regimurilor vamale (import, export, tranzit) iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod se va finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Procedurile prealabile iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod care nu au fost finalizate până la 1 ianuarie 2024 se vor examina şi finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această dispoziţie este valabilă şi pentru procedurile prealabile iniţiate după data intrării în vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă iniţiată până la data intrării în vigoare a acestuia.

(3) Derularea regimurilor vamale (antrepozit vamal, admitere temporară, perfecţionare activă, perfecţionare pasivă) se va efectua în conformitate cu prevederile Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149/2000 pe o perioadă de 1 an din momentul intrării în vigoare a prezentului cod. În perioada respectivă, Serviciul Vamal va reexamina condiţiile care stau la baza derulării regimului vamal respectiv şi, în caz de neconformitate, va retrage autorizaţiile/acordurile respective imediat după expirarea termenului menţionat în prezentul alineat.

(4) Autorizaţiile, acordate în baza prevederilor Codului vamal nr.1149/2000, care sunt valabile la 1 ianuarie 2024 şi care nu au o perioadă de valabilitate limitată trebuie să fie reevaluate. Deciziile în urma reevaluării unei autorizaţii se vor lua înainte de 1 ianuarie 2024. Prin aceste decizii se vor retrage autorizaţiile reevaluate şi, dacă este cazul, se vor acorda autorizaţii noi. Deciziile vor fi notificate fără întârziere titularilor autorizaţiei până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Aceste autorizaţii nu sunt însă valabile înainte de 1 ianuarie 2024. Autorizaţiile acordate în baza prevederilor art.184² din Codul vamal nr.1149/2000 nu vor mai fi valabile începând cu 1 ianuarie 2024. În scopul protejării intereselor legitime ale operatorilor economici şi asigurării tranziţiei la noile norme, notificările vor fi efectuate fără întârziere în adresa titularilor autorizaţiei până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(5) Serviciul Vamal poate accepta cererile pentru acordarea de autorizaţii în conformitate cu prezentul cod depuse înainte de 1 ianuarie 2024. Serviciul Vamal poate acorda autorizaţii în conformitate cu prezentul cod înainte de 1 ianuarie 2024. Însă aceste autorizaţii nu sunt valabile înainte de 1 ianuarie 2024.

(6) Agenţii economici înregistraţi în zonele economice libere, în Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” şi în Aeroportul Internaţional Liber „Mărculeşti” la data intrării în vigoare a prezentului cod vor aplica garanţiile de stat în conformitate cu prevederile art.13 din Legea nr.440/2001 cu privire la zonele economice libere, ale art.12 din Legea nr.8/2005 cu privire la Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” şi, respectiv, ale art.9 din Legea nr.178/2008 cu privire la Aeroportul Internaţional Liber „Mărculeşti”. Agenţii economici vor activa până la data de 1 ianuarie 2034 conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(7) Agenţii economici înregistraţi în zonele economice libere în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 1 ianuarie 2034, dar care nu va depăşi termenul de funcţionare a zonei economice libere concrete, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(8) Agenţii economici înregistraţi în Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 17 februarie 2030, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(9) Agenţii economici înregistraţi în Aeroportul Internaţional Liber „Mărculeşti” în perioada 1 ianuarie 2024 – 1 septembrie 2024 sunt în drept, pe parcursul perioadei de până la 1 ianuarie 2034, dar care nu va depăşi termenul de funcţionare a Aeroportului Liber, să activeze conform prevederilor valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(10) Prevederile cuprinse în prezentul cod privind plata, garantarea, stingerea datoriei vamale şi anularea drepturilor de import se aplică în mod corespunzător şi pentru taxa pe valoarea adăugată, şi pentru accizele care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile Serviciului Vamal.

(11) Până la data punerii în aplicare a tehnicilor de prelucrare electronică prevăzute la art.6 alin.(1), se vor utiliza orice alte mijloace prevăzute de legislaţie.

(12) Controalele ulterioare iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod care nu au fost finalizate până la 1 ianuarie 2024 se vor realiza şi finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(13) Procedura de amânare a determinării definitive a valorii în vamă iniţiate până la 1 ianuarie 2024 se va realiza şi se va finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(14) Până la 31 decembrie 2024 nu se solicită nicio garanţie în cazurile în care mărfurile sunt transportate pe cale feroviară.

[Art.427 în redacţia Legii nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

 

 

 

 

 

 

 

[Anexa nr.3 introdusă prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]

 

 

[Anexa nr.4 introdusă prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.07.2023]