D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.7g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi ale articolului 34 alin.(4) din Codul de procedură penală

(recuzarea repetată)

 

nr. 13  din  09.02.2018

 

Monitorul Oficial nr.157-166/78 din 18.05.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Aurel BĂIEŞU, preşedinte de şedinţă,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 ianuarie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 februarie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „în mod repetat” de la alineatul (4) al articolului 34 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Cerga, în dosarul nr.1-717/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 18 ianuarie 2018 de către judecătorul Vitalie Ciumac din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află cauza penală nr.1–717/2107 privind învinuirea lui Felix Grincu de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 27 [Tentativa de infracţiune], 190 alin.(5) [Escrocheria], 238 [Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare prin înşelăciune], 310 alin.(1) [Falsificarea probelor], 311 alin.(2) lit.a) [Denunţarea falsă sau plângerea falsă] şi 335 alin.(1) [Abuzul de serviciu] din Codul penal.

4. La 1 septembrie 2017, în cadrul şedinţei de judecată avocatul inculpatului a depus o cerere prin care a solicitat recuzarea judecătorului Vitalie Ciumac, în temeiul art.33 alin.(2) pct.6) [dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului] din Codul de procedură penală. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 1 septembrie 2017, emisă de judecătorul Diana Tricolici, cererea avocatului a fost respinsă ca neîntemeiată.

5. La 4 septembrie 2017, avocatul inculpatului a depus o nouă cerere cu privire la recuzarea judecătorului Vitalie Ciumac, în temeiul art.33 alin.(2) pct.6) din Codul de procedură penală. Cererea respectivă a fost respinsă prin încheierea judecătorului Vitalie Ciumac din 4 septembrie 2017, ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit art.34 alin.(4) din Codul de procedură penală, a fost depusă în mod repetat. În motivarea deciziei sale, instanţa a menţionat că prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 1 septembrie 2017 a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere de recuzare similară. Totodată, instanţa a reţinut că cererea de recuzare declarată repetat este considerată „cererea care este înaintată de aceeaşi parte la proces (avocat, inculpat), împotriva aceleiaşi persoane (judecător), pentru aceleaşi cauze de incompatibilitate, cu aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept, invocate în cererea de recuzare anterioară.”

6. În cadrul şedinţei de judecată din 1 noiembrie 2017, avocatul Ion Cerga a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „în mod repetat” de la alin.(4) al art.34 din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 33

Incompatibilitatea judecătorului

„(1) Judecătorii care sunt soţi sau rude între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată.

(2) Judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei şi urmează a fi recuzat:

1) dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, precum şi alte rude ale lui, sunt direct sau indirect interesate în proces;

2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente responsabilă, soţ sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia;

3) dacă a participat în acest proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret, traducător, grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror, judecător de instrucţie, apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile;

4) dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanţelor cauzei sau a participat la adoptarea unei hotărâri referitoare la această cauză în orice organ obştesc sau de stat;

5) dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare judecăţii în care şi-a expus opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului;

6) dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului.

[…]”

Articolul 34

Abţinerea sau recuzarea judecătorului

„(1) În cazul în care există circumstanţe prevăzute la art.33, judecătorul este obligat să facă declaraţie de abţinere de la judecarea cauzei.

(2) Pentru aceleaşi motive, judecătorul poate fi recuzat şi de către părţile în proces. Recuzarea trebuie să fie motivată şi poate fi propusă, de regulă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Cererea de recuzare poate fi făcută mai târziu numai în cazurile dacă cel care face propunerea de recuzare a aflat motivul recuzării abia după începerea cercetării judecătoreşti.

(3) Recuzarea anticipată a judecătorilor care încă nu participă la judecarea cauzei date, precum şi a judecătorului sau completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare, nu se admite, însă argumentele cererii de recuzare pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond.

(4) În cazul în care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii răuvoitoare, instanţa care soluţionează cauza poate aplica faţă de persoana vinovată o amendă judiciară în condiţiile prezentului cod.”

Articolul 35

Procedura soluţionării cererii de recuzare

şi a declaraţiei de abţinere

„(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată.

(2) Examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.

(3) Încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.”

10. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul menţionează că prevederile contestate de la alin.(4) al art.34 din Codul de procedură penală permit judecătorului faţă de care a fost înaintată o cerere de recuzare să aprecieze dacă cererea este depusă în mod repetat şi să decidă unipersonal asupra admisibilităţii cererii menţionate, încălcând dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv.

12. Astfel, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 şi 8 din Constituţie şi articolelor 6 şi 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Ion Cerga în dosarul nr.1-717/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

16. Curtea relevă că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „în mod repetat” de la alin.(4) al art.34 din Codul de procedură penală.

18. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, invocând articolele 4 şi 8 din Constituţie, care vizează respectarea tratatelor internaţionale, susţine că prevederile contestate încalcă articolele 6 şi 13 din Convenţia Europeană, care garantează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. Deşi autorul excepţiei nu indică nici o normă din Constituţie care garantează un drept fundamental şi care, în opinia sa, ar fi încălcat, din argumentele prezentate în motivarea excepţiei se poate deduce, în mod rezonabil, că prevederile contestate sunt criticate prin raportare la articolul 20 din Constituţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că articolul 34 alin.(4) din Codul de procedură penală prevede că, în cazul în care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat cu rea-credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenţii răuvoitoare, instanţa care soluţionează cauza poate aplica faţă de persoana vinovată o amendă judiciară în condiţiile codului.

20. Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa a statuat că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii (Decizia nr.62 din 19 septembrie 2016, §20).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut cu titlu de principiu că este fundamental ca într-o societate democratică tribunalele să inspire încredere justiţiabililor, art.6 §1 din Convenţie impunând ca fiecare instanţă să fie imparţială (cauza Padovani v. Italia, hotărârea din 26 februarie 1993, §27).

22. Curtea reţine că, în vederea garantării principiului constituţional al imparţialităţii judecătorilor, art.33 din Codul de procedură penală reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor.

23. Astfel, în decizia menţionată supra, Curtea a subliniat că instituţia incompatibilităţii constituie un remediu procesual pentru situaţiile în care prezumţia de imparţialitate a judecătorului este pusă la îndoială. Judecătorul declarat incompatibil este împiedicat să participe la activitatea procesuală desfăşurată într-o anumită cauză, în acest mod fiind respectate principiile de drept privind imparţialitatea şi obiectivitatea modului de soluţionare a litigiilor deduse judecăţii (Decizia nr.62 din 19 septembrie 2016, §25).

24. Curtea constată că, potrivit normelor procesuale, chestiunea recuzării sau abţinerii judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată.

25. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, în virtutea art.34 alin.(4) din Codul de procedură penală, judecătorul poate dispune sancţionarea persoanei în situaţia în care aceasta înaintează în mod repetat o cerere de recuzare cu rea credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul.

26. Curtea relevă că prevederile art.34 alin.(4) din Codul de procedură penală nu acordă judecătorului dreptul de a se pronunţa în fond asupra cererii prin care se solicită în mod repetat recuzarea sa, fiind limitat în a examina doar dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, în privinţa sa, pentru acelaşi caz de incompatibilitate, cu aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept.

27. Curtea reţine că în cazul în care cererea de recuzare conţine temeiuri şi argumente noi instanţa de judecată are obligaţia de a o remite completului competent în vederea soluţionării în ordinea prevăzută de dispoziţiile art.35 din Codul de procedură penală. Or, judecătorul faţă de care a fost înaintată cererea de recuzare repetată este ţinut să respecte principiul nemo iudex in causa sua (nimeni nu este judecător în propriul său proces).

28. Curtea menţionează că scopul textului de lege criticat este de a asigura o protecţie a tuturor justiţiabililor împotriva abuzurilor de drept ale părţilor care au ca scop tergiversarea procesului. De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv, pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.

29. Totodată, Curtea reţine că, potrivit prevederilor procesual-penale referitoare la examinarea cauzei în ordine de apel, dacă instanţa de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului şi procedura de soluţionare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei [art.415 alin.(1) pct.3)].

30. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „în mod repetat” de la alineatul (4) al articolului 34 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Cerga, în dosarul nr.1-717/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.