H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral

(Sesizarea nr.105g/2018)

 

nr. 25  din  11.10.2018

 

Monitorul Oficial nr.424-429/148 din 16.11.2018

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 17 iulie 2018

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, ridicată de către dl avocat Alexandru Cebănaş în dosarul nr.2-2766/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 17 iulie 2018, de către dl judecător Marcel Gandrabur, de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că dispoziţiile criticate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 24 iulie 2018, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. La şedinţa publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către dl avocat Alexandru Cebănaş, autor al sesizării. De asemenea, Curtea a ascultat şi opinia dlui Dmitrii Russu, coordonator al Programului de Monitorizare şi Raportare în cadrul Institutului pentru Drepturile Omului din Republica Moldova. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei. Comisia Electorală Centrală a fost reprezentantă de către dl Ruslan Nastas, şef-adjunct al Direcţiei juridice din cadrul Aparatului Comisiei Electorale Centrale.

 

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. În cadrul alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie 2016, 93 de rezidenţi ai Internatului psihoneurologic Bădiceni din raionul Soroca şi-au exprimat dorinţa de a-şi exercita dreptul de vot. După prezentarea actului de identitate membrului biroului secţiei de votare, 87 de persoane au fost limitate în exerciţiul dreptului lor de vot, în baza prevederilor articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, de către funcţionarul public al organului electoral. Din acest grup de persoane făcea parte şi dna Valentina Avdeev, la data faptelor rezidentă a Internatului psihoneurologic Bădiceni din raionul Soroca.

8. Pe 19 octombrie 2017, dna Valentina Avdeev a depus prin intermediul reprezentantului său, dl avocat Alexandru Cebănaş, o cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale, intervenient accesoriu fiind Ministerul Justiţiei, prin care a solicitat constatarea discriminării sale în cadrul scrutinului prezidenţial din 30 octombrie 2016, pe criteriu de dizabilitate, precum şi aplicarea în cauza pendinte a prevederilor Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

9. În cadrul şedinţei de judecată din 2 iulie 2018, dl avocat Alexandru Cebănaş, reprezentant al reclamantei, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral.

10. Prin încheierea din 2 iulie 2018, instanţa a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ PERTINENTĂ

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„ (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

„(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.”

12. Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr.1381 din 21 noiembrie 1997, sunt următoarele:

Articolul 2

Principiile participării la alegeri

„(1) Cetăţeanul Republicii Moldova participă la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Participarea la alegeri este liberă (benevolă). Nimeni nu este în drept să exercite presiuni asupra alegătorului cu scopul de a-l sili să participe sau să nu participe la alegeri, precum şi asupra exprimării de către acesta a liberei sale voinţe.

(3) Cetăţenii Republicii Moldova care domiciliază în afara ţării beneficiază de drepturi electorale depline în condiţiile prezentului cod. Misiunile diplomatice şi oficiile consulare sunt obligate să creeze condiţii pentru ca cetăţenii să-şi exercite liber drepturile lor electorale.”

 

Articolul 3

Vot universal

„Cetăţenii Republicii Moldova pot alege şi pot fi aleşi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.”

Articolul 11

Dreptul de a alege

„Dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege.”

Articolul 13

Restricţii

„(1) Nu au dreptul de a alege persoanele:

[…]

b) care sunt recunoscute incapabile prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată. Despre existenţa unor astfel de cazuri, Ministerul Justiţiei informează primarul, iar după implementarea Registrului de stat al alegătorilor – Comisia Electorală Centrală.”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

„Art.XVII.

[…]

(3) Persoanele fizice majore care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt lipsite de capacitate de exerciţiu se consideră persoane fizice în privinţa cărora este instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei, care va fi guvernată de dispoziţiile prezentei legi.

(4) Măsurile de ocrotire judiciară sub forma tutelei, prevăzute la alin.(3), vor înceta de plin drept la expirarea termenului de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia cazului când acestea sunt revocate de către instanţa de judecată înaintea expirării termenului respectiv, cu sau fără instituirea unei noi măsuri de ocrotire judiciare conform alin.(5).”

14. Prevederile relevante ale Protocolului adiţional nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare, Convenţia) sunt următoarele:

Articolul 3

Dreptul la alegeri libere

„Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.”

15. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt următoarele:

Articolul 1

Scop

„Scopul prezentei Convenţii este de a promova, proteja şi asigura exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi şi de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă.

Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.”

Articolul 29

Participarea la viaţa politică şi publică

„Statele Părţi vor garanta persoanelor cu dizabilităţi drepturi politice şi posibilitatea de a beneficia de acestea, în condiţii de egalitate cu alţii, şi se angajează:

(a) Să se asigure că persoanele cu dizabilităţi pot participa efectiv şi deplin la viaţa politică şi publică, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în mod direct sau prin reprezentanţi liber aleşi, precum şi dreptul şi oportunitatea de a vota şi de a fi alese, printre altele, prin:

(i) Asigurarea de proceduri, facilităţi şi materiale de vot adecvate, accesibile şi uşor de înţeles şi utilizat;

(ii) Protejarea dreptului persoanelor cu dizabilităţi de a vota prin vot secret la alegerile şi referendumurile publice, fără intimidare, de a candida la alegeri, de a deţine efectiv un mandat ales şi de a îndeplini orice funcţie publică, la orice nivel guvernamental, facilitând utilizarea tehnologiilor noi şi de asistare, acolo unde este cazul;

(iii) Garantarea exprimării libere a voinţei persoanelor cu dizabilităţi ca electori şi în acest scop, dacă este cazul, la solicitarea acestora, să permită asistarea la vot de către o persoană la alegerea lor;

(b) Să promoveze activ un mediu în care persoanele cu dizabilităţi pot participa efectiv şi pe deplin la administrarea afacerilor publice, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi şi să încurajeze participarea lor la afacerile publice, inclusiv:

(i) Să activeze în cadrul organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiilor care se ocupă de viaţa publică şi politică a ţării şi la activităţile şi administrarea partidelor politice;

(ii) Să formeze şi să adere la organizaţii ale persoanelor cu dizabilităţi pentru a le reprezenta pe acestea din urmă la nivel internaţional, naţional, regional şi local.”

16. Prevederile relevante ale Recomandării R (99) 4 a Consiliului Europei către statele membre privind principiile referitoare la protecţia juridică a adulţilor fără capacitate de exerciţiu (adoptată pe 23 februarie 1999) sunt următoarele:

Principiul 3 – Menţinerea maximă a capacităţii

„[...] (2) În special, o măsură de protecţie nu trebuie să lipsească în mod automat persoana vizată de dreptul de a vota, de a întocmi un testament, de a consimţi ori de a refuza o intervenţie medicală sau de a lua alte decizii cu caracter personal oricând îi permite capacitatea. ...”

17. Prevederile relevante ale Avizului nr.190/2002 al Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (i.e. Comisia de la Veneţia) privind Codul de bune-practici în materie electorală sunt următoarele:

I.1. Sufragiul universal – 1.1. Reguli şi excepţii

„i. Exerciţiul dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales ale persoanei poate fi limitat, sub rezerva următoarelor condiţii cumulative:

ii. Această măsură trebuie să fie prevăzută de lege;

iii. Trebuie respectat principiul proporţionalităţii; condiţiile privind limitarea exerciţiului dreptului persoanelor de a participa la alegeri pot fi mai puţin stricte decât condiţiile privind privarea de acest drept;

iv. Limitarea trebuie să se bazeze pe incapacitatea mintală sau pe existenţa unei condamnări penale pentru comiterea unei infracţiuni grave.

v. Mai mult, retragerea drepturilor politice sau constatarea incapacităţii persoanei poate fi impusă printr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti.„

18. Prevederile relevante ale Recomandării R (2006) 5 a Consiliului Europei către statele membre privind Planul de acţiune al Consiliului Europei pentru promovarea drepturilor şi participarea deplină a persoanelor cu dizabilităţi în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi în Europa 2006-2015 (adoptată pe 5 aprilie 2006) sunt următoarele:

3.1. Linia de acţiune nr.1: Participarea la viaţa politică şi publică

3.1.3. Acţiuni speciale ale statelor membre

„... iii. să se asigure că nicio persoană cu dizabilităţi nu este exclusă de la exercitarea dreptului de a alege sau de a fi ales din cauza dizabilităţii ei ...”

 

PRACTICA INTERNAŢIONALĂ RELEVANTĂ

19. În anul 2014, Ludvig Beckman, profesor la Universitatea Stockholm, a elaborat un studiu cu privire la statutul dreptului de vot al persoanelor cu dizabilităţi în 91 de state ale lumii (a se vedea, în acest sens, Ludvig Beckman, The Accuracy of Electoral Regulations: The Case of the Right to Vote by People with Cognitive Impairments, Social Policy and Society, vol.13, nr.2, 2014, pp.221-233). Acest cercetător a constatat că în 16 din statele analizate (Austria, Canada, Bolivia, Croaţia, Ecuador, Finlanda, Irlanda, Israel, Italia, Kenya, Mexic, Olanda, Norvegia, Slovenia, Suedia şi Regatul Unit) nu există vreo interdicţie privind dreptul de vot. Pe de altă parte, în celelalte 75 de state analizate, în exercitarea dreptului de vot al persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal se aplică anumite restricţii. Astfel, în 73 dintre ele, dreptul de vot este negat prin referire la anumite stări (e.g. retard mintal, incapacitate juridică, tutelă sau plasarea într-o instituţie psihiatrică), pe când în celelalte două state, dreptul de vot este negat în baza unui test, în conformitate cu care se apreciază capacitatea individului de a înţelege procesul de vot.

20. Mai există un studiu recent în materia dreptului de vot al persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal, care a fost elaborat în anul 2016 (a se vedea, în acest sens, Dinesh Bhugra et al., Mental Illness and the Right to Vote: A Review of Legislation across the World, International Review of Psychiatry, vol.28, nr.4, 2016, pp.395-399). Aici s-a analizat legislaţia tuturor statelor-membre ale Naţiunilor Unite şi s-a stabilit că restricţionarea dreptului de vot al persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal are loc în 69 de state-membre. În acest din urmă grup de state, interdicţia exercitării dreptului de vot este aplicată fără distincţie. În alte 56 de state-membre, interdicţia exercitării dreptului de vot în cazul persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal este aplicată de către tribunalele naţionale. În alte nouă state-membre, dreptul de vot este restricţionat în baza reglementărilor cu privire la sănătatea mintală, care stabilesc interdicţia exercitării dreptului de vot în cazul internării persoanei într-o instituţie psihiatrică. Totodată, în acelaşi studiu, s-a stabilit că în 21 de state-membre nu există niciun fel de restricţii.

21. În Statele Unite ale Americii, fiecare stat îşi are propriile reglementări în materia dreptului de vot. Astfel, restricţii ale exerciţiului dreptului de vot în cazul persoanelor cu dizabilităţi există în 25 de state şi în cazul districtului Columbia. În acestea, interdicţia exerciţiului dreptului de vot este aplicată de către un tribunal, atunci când se constată că persoana este lipsită de capacitatea de a vota. În alte 10 state, persoanele aflate sub tutelă sunt lipsite de dreptul de vot, iar în alte trei state, exerciţiul dreptului de vot este restricţionat în cazul persoanei considerate că nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale (non compos mentis). O situaţie specială este înregistrată în statul Montana, unde persoana considerată că nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale este lipsită de dreptul de vot prin hotărâre judecătorească, în afara cazului în care este reabilitată în modul prevăzut de lege. Pe de altă parte, în alte 11 state (Colorado, Idaho, Illinois, Indiana, Kansas, Maine, Michigan, New Hampshire, Carolina de Nord, Pennsylvania şi Vermont) nu există niciun fel de interdicţii pentru exercitarea dreptului de vot în cazul persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal.

22. În ciuda existenţei sale în legislaţia mai multor state, interdicţia exercitării dreptului de vot al persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal reprezintă o practică contestată în faţa tribunalelor naţionale. Jurisprudenţa recentă a tribunalelor americane confirmă acest fapt. Astfel, în cauza Doe v. Rowe, 156 F. Supp.2d 35 (D. Me. 2001), Curtea Federală a statului Maine a anulat interdicţia exercitării dreptului de vot în cazul persoanei plasate sub tutelă. Această Curte Federală a stabilit că, deşi autorităţile statului urmăresc interesul asigurării participării la vot a alegătorilor care înţeleg natura şi efectele votării, interdicţia nu trebuie să aibă un caracter general. Pentru că prevederea în discuţie nu distingea între diferitele categorii de persoane plasate sub tutelă şi conducea la lipsirea de acest drept a unor persoane în măsură să conştientizeze procesul votării, Curtea Federală a statului Maine a invalidat dispoziţia contestată. Soluţia Curţii Federale s-a bazat pe Clauza Protecţiei Egale a celui de-al Paisprezecelea Amendament la Constituţia Statelor Unite.

23. Cu şase ani mai târziu, în cauza Mo. Prot. & Advocacy Servs. v. Carnahan, 499 F.3d 803 (8th Cir. 2007), Curtea de Apel a celui de-al Optulea Circuit Federal al Statelor Unite a examinat apelul declarat împotriva unei hotărâri prin care au fost respinse obiecţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind protecţia alegătorilor din Missouri, care stabilea restricţii ale exerciţiului dreptului de vot în cazul alegătorilor care suferă de dizabilităţi de ordin fizic sau mintal şi faţă de care a fost instituită tutela ca măsură de protecţie. Această Curte de Apel a reţinut că situaţia care i-a fost dedusă judecăţii nu contravine Articolului VIII, §2 din Constituţia Statului Missouri, care garantează dreptul de vot, şi nici Clauzei Protecţiei Egale a Amendamentului al Paisprezecelea. De asemenea, ea a menţionat că statele au competenţe extinse în materie de stabilire a condiţiilor de realizare a dreptului de vot. Cu referire la fondul cauzei, Curtea de Apel a celui de-al Optulea Circuit Federal al Statelor Unite a constatat că unul dintre reclamanţi, care fusese diagnosticat cu schizofrenie paranoidă şi care a fost plasat sub tutelă în anul 1999, se bucura totuşi de dreptul de vot. După ce a stabilit că Legea privind protecţia alegătorilor din Missouri nu excludea în mod categoric de la vot persoanele plasate sub tutelă, Curtea de Apel a celui de-al Optulea Circuit Federal al Statelor Unite a respins apelul reclamanţilor.

24. În cazul Carroll v. Cobb (N.J. Super. Ct. App. Div. 1976), în care s-a analizat prezumţia de incapacitate a persoanei declarate incapabile de a înţelege natura şi efectele votării (în cauza examinată, reclamanţii sufereau de retard mintal şi erau internaţi, la data faptelor, într-o instituţie specializată de învăţământ), Curtea Supremă din New Jersey a constatat că tribunalele sunt cele care trebuie să stabilească dacă o persoană plasată sub tutelă are sau nu capacitatea de a vota, iar autorităţile electorale sau funcţionarii lor nu sunt competenţi să facă astfel de aprecieri. Această Curte a reţinut că Constituţia statului New Jersey şi legile sale electorale le interzic persoanelor care suferă de debilitate mintală sau de demenţă să voteze (în anul 2007, Constituţia Statului New Jersey a fost amendată, iar Articolul II, Secţiunea 1, §6, care stabilea această interdicţie, are în prezent următorul text: „Persoana care a fost recunoscută de către un tribunal ca lipsită de capacitatea înţelegerii procesului votării nu are drept de vot”). Curtea Supremă din New Jersey a menţionat că este evident faptul că un funcţionar al statului nu posedă cunoştinţele necesare pentru a aprecia dacă o persoană incapabilă are sau nu capacitatea de a vota. Mai mult, ea a reţinut că simpla internare a persoanei într-o instituţie specializată nu generează o prezumţie de înapoiere mintală. În consecinţă, cererea reclamanţilor privind recunoaşterea dreptului lor de a vota a fost admisă.

25. Într-o altă cauză, Boyd v. Board of Registrars of Voters (334 N.E.2d 629 (Mass. 1975), Curtea Supremă din Massachusetts a stabilit că textul „sub tutelă” impune respectarea strictă a statutului juridic al acestei instituţii. În cauza Boyd v. Board of Registrars of Voters, pacienţii unui spital pentru persoane cu retard mintal au contestat în faţa unui tribunal decizia de refuz al înregistrării lor la alegeri. La baza deciziei au stat prevederile constituţionale şi legale care interziceau dreptul de vot pentru persoanele plasate sub tutelă. Această Curte şi-a început analiza prin a menţiona că există o diferenţă semnificativă între instituţia tutelei şi măsurile medicale obligatorii, ultimele fiind o varietate a măsurilor cu caracter medical, a căror esenţă constă în spitalizare, în acordarea de tratament ambulatoriu forţat sau utilizarea altor proceduri medicale faţă de persoanele care prezintă simptome de tulburări mintale. Curtea Supremă din Massachusetts a menţionat că, de vreme ce tutela presupune aprecierea unui tribunal privind imposibilitatea persoanei de a se îngriji, iar măsurile medicale obligatorii presupun doar un tratament obligatoriu, persoanele care se pot îngriji au dreptul de vot. Astfel, pentru că reclamanţii nu erau declaraţi incapabili şi plasaţi sub tutelă, ci erau simpli pacienţi ai unei instituţii psihiatrice, care urmau un tratament voluntar privind sănătatea mintală, Curtea Supremă din Massachusetts a constatat că reclamanţii beneficiază de dreptul de vot.

26. Curtea consideră relevantă – deşi nu ar părea la o primă lectură – şi cauza Carrington v. Rash, 380 U.S. 89, 93-94 (1965), pronunţată de către Curtea Supremă a Statelor Unite. Această Curte Supremă a invalidat o prevedere din Constituţia statului Texas, care le interzicea „membrilor forţelor armate ale Statelor Unite” care îşi stabileau domiciliul în timpul serviciului lor militar în Texas să voteze în cadrul alegerilor organizate în acest stat, „atât timp cât erau membri activi ai Forţelor Armate”. Curtea Supremă a Statelor Unite a respins argumentele statului Texas, care a pretins că interdicţia participării la vot a militarilor urmăreşte scopul legitim al combaterii votului concertat al personalului militar, a cărui voce colectivă ar putea să se manifeste în mod covârşitor în cadrul unor colectivităţi mici. În acest sens, Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit că riscul manipulării militarilor nu justifică limitarea dreptului de vot. Mai mult, această Curte a stabilit că dreptul de vot al militarilor nu poate fi restricţionat în baza unor presupuse influenţe din partea comandantului acestora. Ulterior, aceste considerente au fost reiterate şi în alte contexte (a se vedea, de exemplu, opinia concurentă a judecătorului Marshall, J., în cauza O’Brien v. Skinner, 414 U.S. 524, 534 (1974) cu privire la dreptul de vot al deţinuţilor).

27. În privinţa interdicţiei în discuţie există, în general, două opinii opuse. Astfel, cei care sprijină interdicţia exercitării dreptului la vot susţin că antrenarea persoanelor cu dizabilităţi în procesul electoral constituie o problemă şi că alegătorii cu dizabilităţi de ordin mintal pot fi uşor manipulaţi pentru a vota într-un mod care ar pune în pericol procesul electoral. La rândul lor, cei care se opun interdicţiei exercitării dreptului de vot de către aceste persoane susţin că, cu excepţia cazurilor clare de incapacitate de a vota, persoanelor cu dizabilităţi trebuie să li se permită să voteze. De asemenea, aceştia susţin că riscurile asociate participării persoanelor incapabile la vot sunt minore, pe când prejudiciile provocate prin excluderea lor sunt semnificative.

28. La nivel european, recunoaşterea deplină a drepturilor omului, inclusiv a dreptului de a alege şi de a fi ales, în cazul persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal a devenit un deziderat al mai multor organizaţii europene. Acest obiectiv este recunoscut de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (i.e. Comisia de la Veneţia), fiind inclus într-o multitudine de rezoluţii, recomandării şi avize (a se vedea, de exemplu, Declaraţia interpretativă a Codului de bune-practici în materie electorală privind participarea persoanelor cu dizabilităţi la alegeri, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneţia, 14 octombrie 2010) şi de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 84-a sesiuni plenare, pe 15-16 octombrie 2010). De asemenea, o clauză expresă în sensul recunoaşterii depline a dreptului de a alege şi a dreptului de a fi ales ale persoanelor cu dizabilităţi este conţinută şi în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care stabileşte la articolul 29 că statele participante le vor asigura persoanelor cu dizabilităţi drepturile politice şi oportunitatea de a beneficia de aceste drepturi în aceeaşi măsură ca celorlalţi cetăţeni. Convenţia are 172 de părţi contractante, iar alte 15 state au semnat Convenţia, însă nu au ratificat-o.

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

29. Prin decizia din 24 iulie 2018, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

30. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din acest caz îl constituie prevederile articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, care reglementează interdicţia dreptului de vot în cazul persoanelor declarate incapabile prin hotărâre judecătorească.

31. Curtea a menţionat că verificarea constituţionalităţii acestui tip de act normativ ţine de competenţa sa ratione materiae, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

32. De asemenea, excepţia a fost ridicată de către una din părţile la proces, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

33. Curtea a observat că prevederile contestate nu au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

34. Curtea a reţinut că, deşi după intrarea în vigoare a Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, instituţia incapacităţii persoanei fizice a devenit inaplicabilă (a se vedea, în acest sens, Art.XVII alin.(3) din Lege), prevederea contestată face obiectul controlului de constituţionalitate. Curtea a menţionat, în acest sens, că la data faptelor prezentate în litigiul principal, autoritatea competentă în domeniul electoral, i.e. Comisia Electorală Centrală, a limitat exerciţiul dreptului de vot al reclamantei în cadrul scrutinului prezidenţial din data de 30 octombrie 2016, în baza articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, adică până la modificările operate prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017.

35. La etapa admisibilităţii, Curtea a mai avut în vedere prevederile articolului XVII alin.(4) din Legea nr.66 din 13 aprilie 2017. Potrivit acestui articol, măsurile de ocrotire judiciară sub forma tutelei, prevăzute la alin.(3), vor înceta de plin drept la expirarea termenului de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi (adică pe data de 2 iunie 2017), cu excepţia cazului în care acestea sunt revocate de către instanţa de judecată înaintea expirării termenului respectiv, cu sau fără instituirea unei noi măsuri de ocrotire judiciare conform alin.(5) din articolul XVII din Legea nr.66 din 13 aprilie 2017.

36. Cu referire la cele enunţate supra, Curtea a menţionat că, în situaţiile în care prevederea contestată nu mai este în vigoare, ea poate face, totuşi, obiect al unei excepţii de neconstituţionalitate, atunci când prejudiciile care i-au fost aduse persoanei prin efectele sale nu au fost redresate până în prezent (a se vedea, în acest sens, HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §73; şi DCC nr.57 din 11 iunie 2018, §16). În acest context, Curtea a subliniat că exerciţiul dreptului de vot al reclamantei a fost limitat în baza articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, până la modificările operate prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017. Prin urmare, Curtea a reţinut că articolul 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral prezintă una din condiţiile necesare pentru controlul constituţionalităţii sale, şi anume aplicabilitatea sa în litigiul principal.

37. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie. Pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu este constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor invocate de către autorul excepţiei, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale pe care le consideră relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 26 aprilie 2018, §23; HCC nr.15 din 22 mai 2018, §24; şi HCC nr.20 din 4 iulie 2018, §47). Curtea este competentă să aplice alte articole din Constituţie, importante fiind argumentele autorului sesizării cu privire la caracterul viciat al prevederilor contestate.

38. Aşadar, pentru că în prezenta cauză criticile autorului sesizării se referă la limitarea exerciţiului dreptului de vot, Curtea a considerat că se impune examinarea acesteia în baza articolului 38 din Constituţie, care garantează dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales. Totodată, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene în materia aplicării prevederilor articolului 3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie, care garantează dreptul la alegeri libere. Curtea a menţionat că articolul 3 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie stabileşte un principiu fundamental al regimului politic democratic şi, respectiv, are o importanţă primordială în sistemul Convenţiei (a se vedea, de exemplu, Mathieu-Mohin şi Clerfayt v. Belgia, 2 martie 1987, §47). Curtea a menţionat că, deşi la prima vedere acest articol enunţă obligaţia pe care o au statele-membre de a organiza alegeri în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului şi nu un anumit drept sau o anumită libertate, interpretarea sa de o manieră sistemică, din perspectiva întregii Convenţii, conduce la concluzia că acest articol vizează în egală măsură şi drepturi individuale, inclusiv dreptul de a vota şi dreptul de a candida la alegeri (a se vedea, în acest sens, Mathieu-Mohin şi Clerfayt, citată mai sus, §51).

39. În fine, Curtea a menţionat că limitarea exerciţiului dreptului de vot instituită prin articolul 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral până la modificările operate prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017 intră în câmpul de aplicare al articolelor menţionate supra. Curtea a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene, care a reţinut, în cazul Alajos Kiss v. Ungaria, 20 mai 2010, incidenţa articolului 3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie, în cazul limitării exerciţiului dreptului de vot al persoanei declarate incapabile.

 

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 38 DIN CONSTITUŢIE

 

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

40. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, care lipsesc persoanele declarate incapabile prin hotărâre judecătorească de dreptul de vot, contravin prevederilor articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie.

41. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că statele-părţi la Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi au obligaţia de a proteja şi de a promova drepturile acestor persoane, inclusiv dreptul de vot.

 

B. Argumentele autorităţilor

42. În opinia sa prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că, de vreme ce prevederile articolului 12 alineatele (1) şi (2) din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi afirmă statutul persoanei cu dizabilităţi de subiect egal în drepturi sub toate aspectele vieţii cu celelalte persoane, alineatul (4) al aceluiaşi articol stabileşte posibilitatea statului de a limita exerciţiul unora dintre aceste drepturi.

43. Preşedintele Republicii Moldova a susţinut că posibilitatea stabilirii interdicţiei exerciţiului dreptului de vot este prevăzută şi de dispoziţiile Constituţiei, care stabilesc la articolul 38 că, în cazurile prevăzute de lege, dreptul de vot poate fi restricţionat. Totodată, acesta a menţionat că modul şi condiţiile în care poate fi realizat acest fapt sunt enumerate de dispoziţiile articolului 54 din Constituţie.

44. În fine, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că garantarea dreptului de vot persoanei cu dizabilităţi de ordin mintal ar trebui însoţită de declararea neconstituţionalităţii unor prevederi din Codul civil şi din Codul penal, care stabilesc nulitatea actului juridic încheiat de o persoană în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară şi, respectiv, impunitatea răspunderii penale în cazul persoanei iresponsabile.

45. În opinia adresată Curţii, Guvernul a menţionat că excepţia de neconstituţionalitate a articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral este nefondată. Potrivit acestuia, prevederile contestate sunt desuete şi devenite inaplicabile odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care s-a reformat sistemul de protecţie în cazul persoanei cu dizabilităţi. Astfel, Guvernul a menţionat că, începând cu data de 2 iunie 2017, nu mai există noţiunea de persoane incapabile, ci de persoane în privinţa cărora a fost instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei, iar din 2 iunie 2018, în măsura în care până la această dată nu au fost instituite măsuri de ocrotire judiciară, în conformitate cu prevederile Legii nr.66 din 13 aprilie 2017, măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei a încetat de drept.

46. Parlamentul nu a prezentat Curţii opinia sa asupra sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral. Totuşi, în cadrul şedinţei de judecată reprezentantul Parlamentului a solicitat Curţii respingerea excepţiei drept neîntemeiată.

47. În şedinţa publică a Curţii, reprezentanţii Guvernului, Parlamentului şi Comisiei Electorale Centrale au cerut să fie sistată examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, pe motiv că acestea au fost abrogate prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017, ale cărei prevederi au intrat în vigoare pe data de 2 iunie 2017.

 

C. Aprecierea Curţii

48. Cu privire la solicitarea de sistare a procesului, Curtea menţionează că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate poate fi şi un text de lege care nu mai este în vigoare. În acest sens, modificarea sau abrogarea ulterioară a dispoziţiei contestate nu face să dispară eventuala încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţie. În acest caz, singura condiţie pe care o verifică instanţa constituţională este cea privind aplicabilitatea normei contestate în litigiul din faţa instanţei a quo (a se vedea, în acest sens, §34-36 supra).

49. Curtea menţionează că asigurarea echilibrului diferitelor interese, convingeri şi moduri de viaţă reprezintă o valoare fundamentală a societăţilor democratice.

50. Pronunţându-se cu privire la importanţa dreptului de vot într-o societate democratică, Curtea Europeană a subliniat că în secolul XXI, într-un stat democratic, dreptul de vot nu trebuie să constituie un privilegiu al unor categorii restrânse de persoane, ci un bun al întregii societăţi, iar prezumţia ar trebui să opereze în favoarea recunoaşterii sale în cazul unui număr cât mai mare de persoane (a se vedea, în acest sens, Mathieu-Mohin şi Clerfayt v. Belgia, 3 martie 1987, §51; şi Hirst v. Regatul Unit [nr.2], 6 octombrie 2006, §59). În caz contrar, legitimitatea democratică a corpului legislativ ales astfel şi cea a legilor adoptate de către acesta ar fi subminate (a se vedea Hirst [nr.2], citată mai sus, §62).

51. Cu privire la condiţiile de limitare a dreptului de vot, Curtea Europeană a stabilit că standardul aplicat în cazul acestui articol este mai puţin strict decât cel aplicabil în cazul articolelor 8-11 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, §115). Astfel, pentru că articolul 3 din Protocolul adiţional nr.1 nu este limitat de o listă precisă de scopuri legitime, cum sunt cele enumerate în articolele 8-11 din Convenţie, statele contractante sunt libere să invoce un scop care nu figurează într-o asemenea listă pentru a justifica o restricţie, atât timp cât compatibilitatea acestui scop cu principiul preeminenţei dreptului şi cu obiectivele generale ale Convenţiei poate fi demonstrată, în circumstanţele specifice ale cauzei (a se vedea, în acest sens, Ždanoka, citată mai sus, §115).

52. Totuşi, Curtea Europeană a stabilit că noţiunea de „limitare implicită”, care decurge din articolul 3 din Protocolul adiţional nr.1, are o importanţă deosebită pentru stabilirea caracterului legitim al scopurilor urmărite atunci când se impun restricţii în privinţa drepturilor garantate de acest articol (a se vedea Mathieu-Mohin şi Clerfayt, citată mai sus, §52). Condiţiile cărora li se subordonează dreptul de vot şi cel de a candida la alegeri nu trebuie să limiteze aceste drepturi în măsura în care este afectată însăşi esenţa lor. De asemenea, aceste condiţii trebuie să îndeplinească cerinţele egalităţii, iar mijloacele utilizate în vederea realizării scopului legitim nu trebuie să fie disproporţionate (a se vedea, de exemplu, Mathieu-Mohin şi Clerfayt, citată mai sus, §52).

53. După cum s-a menţionat supra (a se vedea paragrafele 19-21, 28), problema analizată în prezenta cauză se distinge prin conturarea unui consens cu privire la capacitatea de a vota a persoanei cu dizabilităţi de ordin mintal. Acest consens presupune existenţa unui standard în funcţie de care se stabileşte dacă persoana cu dizabilităţi de ordin mintal posedă capacitatea înţelegerii naturii şi a efectelor votării şi, în consecinţă, posedă capacitatea de a vota. Această capacitate poate include unul sau mai multe din următoarele elemente: (a) persoana înţelege informaţiile relevante pentru decizia pe care trebuie să o ia; (b) persoana apreciază implicaţiile acestor informaţii pentru propria ei situaţie; (c) persoana are capacitatea de a compara opţiunile disponibile; şi (d) persoana poate alege opţiunea dorită din lista acestora. Curtea va aprecia, în cele ce urmează, măsura în care s-a ţinut cont de aceste elemente atunci când s-a interzis, de o manieră absolută, exerciţiul dreptului de vot în cazul persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal (declarate „incapabile”), prin dispoziţiile legale contestate.

54. Curtea reţine că, în cazul declarării incapacităţii persoanei, raţiunea protecţiei acesteia de consecinţele negative ale propriilor acţiuni era extinsă şi la dreptul de vot. Astfel, interdicţia dreptului de vot prevăzută de articolul 13 alin.(1) lit.b) din Codul electoral se baza pe simpla supoziţie potrivit căreia o persoană incapabilă este inconştientă în materie de exercitare a votului. O asemenea prezumţie a fost şi este respinsă pe scară largă de către tribunalele naţionale şi internaţionale, care au subliniat că, cu excepţia unor cazuri bine delimitate, persoanele cu dizabilităţi de ordin mintal trebuie să beneficieze de dreptul de vot.

55. În cauza Alajos Kiss v. Ungaria, 20 mai 2010, guvernul maghiar a susţinut că lipsirea persoanelor plasate sub tutelă de dreptul de vot asigură menţinerea încrederii societăţii în sistemul electoral. Curtea Europeană a confirmat legitimitatea unui asemenea scop (§40). Curtea admite că acest scop legitim ar putea fi invocat şi în cazul legislaţiei electorale din Republica Moldova.

56. Deşi statul are un interes de protecţie a integrităţii scrutinului, presupunerea potrivit căreia persoanele cu dizabilităţi de ordin mintal sunt, în mod obişnuit, supuse manipulării, are la bază o prejudecată (a se vedea, mutatis mutandis, Carrington v. Rash, 380 U.S. 89, 93-94 (1965), §26). Chiar dacă această prejudecată s-ar adeveri în cazul persoanelor internate în instituţii medicale, ea nu este justificată în cazul persoanelor care locuiesc în cadrul comunităţii. Mai mult, chiar şi în cazul celor internaţi în instituţii medicale ar exista mijloace mai puţin drastice decât interzicerea exerciţiului dreptului de vot pentru a împiedica manipularea acestora. Cu titlu de exemple, statul ar putea permite accesul liber al persoanelor cu dizabilităţi la materialele electorale şi la sursele de informare, reducând astfel pericolul unor influenţe unilaterale, sau ar putea să încurajeze, atunci când este posibil, votarea în comunitatea în care persoanele au locuit înainte de instituţionalizare.

57. În cauza Alajos Kiss v. Ungaria, care constituie pentru Curte o autoritate de lucru interpretat, simpla constatare a caracterului automat şi nediferenţiat al interdicţiei dreptului de vot al persoanei incapabile a fost suficientă pentru a-i permite Curţii Europene să reţină încălcarea articolului 3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie (§43). Curtea nu remarcă niciun motiv pentru care s-ar abate de la această constatare.

58. Aşadar, de vreme ce interzicerea exerciţiului dreptului de vot a fost aplicată în mod automat şi nediferenţiat în legislaţia veche, în lipsa unei aprecieri fundamentate a unei instanţe de judecată cu privire la capacitatea de vot a persoanelor cu dizabilităţi de ordin mintal, prevederea contestată este contrară prevederilor articolului 38 din Constituţie, care garantează dreptul de vot şi dreptul de a fi ales.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl avocat Alexandru Cebănaş, în dosarul nr.3-694/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana.

2. Se declară neconstituţional articolul 13 alineatul (1) litera b) din Codul electoral, adoptat prin Legea nr.1381 din 21 noiembrie 1997.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.