H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10

pct.4 şi pct.5 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992

cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

(Sesizarea nr.10g/2018)

 

nr. 5  din  06.03.2018

 

Monitorul Oficial nr.113-120/59 din 06.04.2018

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Aurel BĂIEŞU, preşedinte de şedinţă,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 24 ianuarie 2018,

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „activităţii fără licenţă” din pct.4 şi a textului „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” din pct.5 ale articolului 10 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, ridicată de avocatul Vitalie Carmanschi, în dosarul nr.3-516/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 24 ianuarie 2018 de către judecătorul Olga Ionaşcu, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 21, 23 şi 46 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 9 februarie 2018 sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. În şedinţa publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de către avocatul Vitalie Carmanschi, autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiţiei, dl Octavian Vieru, şef-adjunct al Direcţiei contencios şi controlul legalităţii a Ministerului Finanţelor, şi dna Victoria Belous, şef al Direcţiei juridice a Serviciului Fiscal de Stat.

 

Circumstanţele litigiului principal

8. La 24 martie 2017, Inspectoratul fiscal de stat Ialoveni a emis o decizie prin care SRL „SDM-Sirocco” a fost sancţionată, în temeiul art.10 pct.4 şi pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, pentru practicarea fără licenţă a activităţii de transport rutier contra cost şi pentru efectuarea de decontări prin intermediari.

9. La 21 aprilie 2017, SRL „SDM-Sirocco” a depus la Serviciul Fiscal de Stat o contestaţie, prin care a solicitat anularea deciziei menţionate supra.

10. Prin decizia din 18 mai 2017, Serviciul Fiscal de Stat a admis parţial contestaţia depusă de SRL „SDM-Sirocco” şi a redus amenda aplicată pentru practicarea fără licenţă a activităţii de transport rutier contra cost.

11. La 12 iunie 2017, SRL „SDM-Sirocco” a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat anularea deciziei Inspectoratului fiscal de stat Ialoveni din 24 martie 2017.

12. În cadrul şedinţei de judecată din 18 decembrie 2017, avocatul Vitalie Carmanschi a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „activităţii fără licenţă” din pct.4 şi a textului „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” din pct.5 ale articolului 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

13. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (M.O., 1994, nr.2, art.33) sunt următoarele:

Articolul 10

Reglementarea activităţii de antreprenoriat

„[…]

4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de Stat, Agenţia Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate.

5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcând modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.

Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decât în Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.

[…]”

16. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:

Articolul 293

Încălcarea regulilor de efectuare a plăţilor în numerar

„Încălcarea regulilor de efectuare a plăţilor în numerar prevăzute de Banca Naţională a Moldovei sau efectuarea ilegală a plăţilor în numerar şi prin virament prin intermediari

se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 240 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.”

 

ÎN DREPT

17. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, reglementarea paralelă a răspunderii pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător fără licenţă şi a efectuării plăţilor prin intermediari, precum şi aplicarea sancţiunilor în lipsa unor criterii de individualizare.

18. Astfel, excepţia se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum principiul legalităţii şi certitudinii juridice, principiul clarităţii, accesibilităţii şi previzibilităţii legii, principiul individualizării sancţiunilor şi cel al proporţionalităţii sancţiunilor aplicate.

 

A. ADMISIBILITATEA

19. Prin decizia sa din 9 februarie 2018, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

21. Fiind ridicată de către avocatul Vitalie Carmanschi, în dosarul nr.3-516/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

22. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

23. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „activităţii fără licenţă” din pct.4 şi textul „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” din pct.5 ale articolului 10 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

24. Curtea reţine că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru soluţionarea cauzei.

25. Totodată, examinând sesizarea, Curtea observă că autorul a supus criticii de constituţionalitate şi sancţiunile prevăzute de art.10 pct.4 şi pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Astfel, deşi prin încheierea instanţei de judecată nu s-a ridicat excepţia în această parte, ţinând cont de alegaţiile autorului, Curtea va reţine pentru examinare prevederile care stabilesc mărimea sancţiunii şi care sunt aplicabile în speţă.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că anterior a verificat constituţionalitatea textului „activităţii fără licenţă” şi a textului „amendă în mărimea venitului brut” din punctul 4 al articolului 10 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, fiind declarate neconstituţionale prin Hotărârea nr.2 din 30 ianuarie 2018.

27. Prin urmare, ţinând cont de faptul că există o hotărâre a Curţii având ca obiect prevederile contestate din pct.4 al articolului 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi declarată inadmisibilă în această parte.

28. Totodată, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii textului „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” şi a textului „sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite” din pct.5 al articolului 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

29. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul pretinde că normele contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 21, 23 alin.(2) şi 46 din Constituţie.

30. De asemenea, autorul excepţiei a susţinut că dispoziţiile legale contestate încalcă principiul individualizării sancţiunii şi, prin urmare, deşi nu indică expres textul de referinţă din Constituţie, Curtea constată, în mod rezonabil, că se are în vedere încălcarea prevederilor art.20 din Constituţie.

31. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va opera cu prevederile articolelor 1 alin.(3), 20 şi 23 alin.(2) din Constituţie, prin raportare la jurisprudenţa sa şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – Curtea Europeană).

 

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 1 ALIN.(3), 20 ŞI 23 ALIN.(2) DIN CONSTITUŢIE

32. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate încalcă articolul 1 alin.(3) din Constituţie, potrivit căruia:

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

33. La fel, prevederile supuse controlului constituţionalităţii urmează a fi examinate prin prisma articolului 20 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

34. De asemenea, în opinia autorului, prevederile supuse controlului constituţionalităţii contravin articolului 23 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia:

„(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

 

1. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

35. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede răspunderea pentru efectuarea decontărilor în numerar şi prin virament prin intermediari, deşi aceeaşi faptă este susceptibilă de răspundere şi în baza art.293 din Codul contravenţional, care este o normă adoptată ulterior şi care stabileşte o sancţiune mai blândă. Prin urmare, autorul susţine că prevederile contestate nu corespund exigenţelor de previzibilitate a legii, or, persoana nu poate să cunoască în baza cărei legi va fi sancţionată, fapt contrar articolului 23 din Constituţie.

36. De asemenea, autorul afirmă că, spre deosebire de prevederile Codului contravenţional, care permit individualizarea sancţiunii, ţinându-se cont de toate circumstanţele atenuante şi agravante, sancţiunea stabilită în art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi este una fixă, care se aplică în proporţie de 10 la sută din sumele plătite. În acest sens, autorul menţionează că, potrivit jurisprudenţei anterioare a Curţii, în lipsa unor sancţiuni relativ determinate şi a altor mecanisme de individualizare a sancţiunii, persoana nu are posibilitatea reală de a beneficia de o sancţiune echitabilă.

 

2. Argumentele autorităţilor

37. Potrivit opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, prin reglementarea răspunderii pentru una şi aceeaşi faptă de două legi diferite s-a creat o stare inadmisibilă de paralelism legislativ, iar stabilirea sancţiunii într-o formă absolut determinată privează instanţa de judecată de posibilitatea aplicării unor pedepse individualizate.

38. De asemenea, în opinia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova se menţionează că raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.2 din 30 ianuarie 2018 sunt valabile şi se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

39. În opinia scrisă a Parlamentului s-a menţionat că prevederile contestate din art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, care sancţionează efectuarea decontărilor în numerar şi prin virament prin intermediari, sunt în deplină concordanţă cu Constituţia, întrucât acestea urmăresc scopul de a preveni evaziunea fiscală şi spălarea banilor.

40. De asemenea, în cadrul şedinţei plenare publice a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susţinut că art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi art.293 din Codul contravenţional au individualitatea lor distinctă în raport cu subiecţi diferiţi. În acest sens, reprezentantul Parlamentului a menţionat că art.10 pct.5 alineatul doi din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi enumeră în mod exhaustiv subiecţii faţă de care nu este aplicabilă sancţiunea prevăzută de art.10 pct.5 alineatul întâi din lege şi, prin urmare, aceşti subiecţi cad sub incidenţa art.293 din Codul contravenţional.

41. Guvernul, în opinia prezentată, a susţinut că art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi este o normă specială în raport cu art.293 din Codul contravenţional, iar sancţiunea prevăzută de această normă este aplicată proporţional faptei comise, ceea ce denotă că prevederile contestate nu sunt de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale.

42. Reprezentantul Ministerului Finanţelor în cadrul şedinţei plenare publice a precizat că normele criticate acoperă insuficienţa sancţiunii prevăzute de art.293 din Codul contravenţional, întrucât aceasta nu are efect disuasiv şi nu asigură scopul de prevenţie.

43. Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, în cadrul şedinţei plenare publice, a menţionat că sancţiunea prevăzută de art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi este aplicabilă doar persoanelor care practică activitate de întreprinzător, iar sancţiunea cuprinsă la art.293 din Codul contravenţional este incidentă persoanelor care nu practică activitate de întreprinzător.

 

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

3.1.1. Condiţiile de calitate a legii

44. Articolul 1 alin.(3) din Constituţie proclamă Republica Moldova ca un stat de drept şi democratic. Curtea reiterează importanţa principiului statului de drept pentru o societate democratică.

45. Curtea menţionează că exigenţele statului de drept presupun inter alia asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice (Raportul privind preeminenţa dreptului, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 86 sesiune plenară, 2011, §41).

46. În acest context, Curtea reţine că principiul legalităţii şi al certitudinii juridice este esenţial pentru garantarea încrederii în statul de drept şi constituie o protecţie împotriva arbitrarului. Aşadar, asigurarea şi respectarea acestor principii obligă statul să edicteze într-o manieră clară şi previzibilă normele adoptate.

47. Adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile şi clare se impune şi prin articolul 23 alin.(2) din Constituţie, care stabileşte obligaţia statului de a asigura dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle sale. În acest sens, norma constituţională stabileşte că statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.

48. În Hotărârea nr.26 din 23 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că:

„Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie […].”

49. Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind o serie de repere, pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru respectarea acestor exigenţe.

50. Astfel, Curtea Europeană a menţionat că nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi corecteze conduita. În special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice (cauza Amann v. Elveţia, hotărârea din 16 februarie 2000, §56). Testul preciziei legii impune ca legea, în situaţiile în care oferă o anumită marjă de discreţie, să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (cauza Silver şi alţii v. Regatul Unit, hotărârea din 25 martie 1983, §80).

51. În acest sens, în Hotărârea nr.26 din 27 septembrie 2016, Curtea a reţinut că la elaborarea unui act normativ legiuitorul trebuie să respecte normele de tehnică legislativă pentru ca acesta să corespundă exigenţelor de calitate. De asemenea, textul legislativ trebuie să corespundă principiului unităţii materiei legislative sau corelaţiei între textele regulatorii, pentru ca persoanele să-şi poată adapta comportamentul la reglementările existente, ce exclud interpretările contradictorii sau concurenţa între normele de drept aplicabile.

52. Prin urmare, Curtea reţine că previzibilitatea şi claritatea constituie elemente sine qua non ale constituţionalităţii unei norme, care în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise.

3.1.2. Principiul individualizării sancţiunilor

53. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prin individualizarea legală legislatorul trebuie să ofere judecătorului competenţa de stabilire a pedepsei în anumite limite predeterminate – minimul şi maximul special al pedepsei, precum şi să prevadă, pentru acelaşi judecător, instrumentele care să-i permită alegerea şi determinarea unei sancţiuni concrete, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana care a comis o contravenţie sau o infracţiune (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.10 din 10 mai 2016).

54. Astfel, individualizarea judiciară se poate realiza doar în baza unor mecanisme de apreciere reglementate de lege, fiind astfel o expresie a principiului legalităţii.

55. De asemenea, în Hotărârea nr.10 din 10 mai 2016, Curtea a subliniat că în lipsa unei sancţiuni relativ determinate şi a altor mecanisme de individualizare a sancţiunii persoana nu are nici o posibilitate reală şi adecvată de a beneficia pe cale judiciară de protejarea drepturilor sale, inclusiv de o sancţiune echitabilă. Individualizarea sancţiunii trebuie să reflecte relaţia dintre sancţiune (proporţia şi natura acesteia) şi gradul pericolului social al faptei.

56. În acest sens, Curtea a statuat că lipsa posibilităţii instanţei de judecată de a aplica criteriile pentru individualizarea sancţiunii în cauza concretă şi aplicarea unei sancţiuni absolut determinate nu asigură caracterul ei echitabil.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

57. Curtea menţionează că principiul certitudinii juridice este esenţial pentru garantarea încrederii în statul de drept, consfinţit prin art.1 alin.(3) din Constituţie. Aşadar, asigurarea şi respectarea principiului certitudinii juridice obligă statul să edicteze într-o manieră previzibilă normele adoptate.

58. Curtea reţine că, în temeiul art.10 pct.5 din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Serviciul Fiscal de Stat aplică faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite pentru efectuarea decontărilor în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcând modul stabilit de decontare prin virament, precum şi pentru efectuarea decontărilor în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate.

59. Totodată, Curtea observă că efectuarea ilegală a plăţilor în numerar şi prin virament prin intermediari se sancţionează şi în temeiul art.293 din Codul contravenţional.

60. Aşadar, Curtea constată că sancţiunea pentru efectuarea ilegală a plăţilor prin intermediari poate fi aplicată concomitent atât în temeiul Codului contravenţional, cât şi al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

61. Curtea observă că legiuitorul nu a instituit nici o diferenţă între faptele care atrag răspunderea potrivit acestor două acte legislative, acestea fiind reglementate în mod paralel.

62. Astfel, Curtea nu poate reţine alegaţiile reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat precum că sancţiunea prevăzută de art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi este aplicabilă doar persoanelor care practică activitate de întreprinzător, iar sancţiunea cuprinsă la art.293 din Codul contravenţional este incidentă persoanelor care nu practică o asemenea activitate. De altfel, din conţinutul normelor disputate, Curtea nu constată nici un criteriu care să permită efectuarea distincţiei la calificarea faptei în funcţie de subiectul răspunderii. Mai mult, Curtea observă că art.293 din Codul contravenţional este inclus în Capitolul XV, intitulat „Contravenţii ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare”, fapt care demonstrează intenţia legiuitorului de a sancţiona activităţile ilegale desfăşurate de către persoanele care practică activitate de întreprinzător.

63. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici argumentele invocate în şedinţă de către reprezentantul Parlamentului, care a menţionat că art.10 pct.5 alineatul doi din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi enumeră în mod exhaustiv subiecţii pentru care nu este aplicabilă sancţiunea prevăzută de art.10 pct.5 alineatul întâi din lege şi, prin urmare, aceşti subiecţi cad sub incidenţa art.293 din Codul contravenţional. Or, Curtea observă că anume prevederile alineatului doi din pct.5 al art.10 al Legii nr.845/1992 nu sunt aplicabile în cazul efectuării decontărilor prin intermediari. Prin urmare, per a contrario efectuarea decontărilor prin intermediari poate fi sancţionată atât în temeiul art.10 pct.5 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, cât şi în temeiul art.293 din Codul contravenţional.

64. În acest context, în jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a subliniat că legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispoziţiile pe care le conţine şi să evite paralelismele legislative, ce generează incertitudine şi insecuritate juridică. Or, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.2 din 30.01.2018, §45).

65. De asemenea, Curtea observă că art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi instituie amenda într-o formă absolut determinată, şi anume 10 la sută din sumele plătite.

66. În acelaşi timp, sancţiunea care poate fi aplicată în temeiul art.293 din Codul contravenţional constituie o amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, de la 90 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere sau o amendă de la 240 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.

67. Astfel, Curtea reţine că, în temeiul prevederilor art.10 pct.5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, instanţa de judecată nu are posibilitatea de a individualiza sancţiunea, rolul său fiind redus la o simplă formalitate de validare a actului de constatare.

68. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că: dacă judecătorul este competent doar a stabili existenţa sau inexistenţa infracţiunii sau contravenţiei, dar nu este competent să stabilească asupra oportunităţii amenzii sau pedepsei, el nu exercită un control de plină jurisdicţie. În acest sens, persoana interesată este lipsită de dreptul de acces liber la un tribunal de plină jurisdicţie (cauza Silvester’s Horeca SRL vs. Belgia din 4 martie 2004).

69. De asemenea, în cauza Chevrol v. Franţa, Curtea Europeană a reliefat că exercitarea deplinei jurisdicţii de către o instanţă presupune să nu renunţe la nici una din componentele funcţiei de a judeca. Aceasta trebuie să se bucure de plenitudine de jurisdicţie, atât în ceea ce priveşte stabilirea faptelor, cât şi aplicarea dreptului. Imposibilitatea de a se pronunţa în mod independent asupra anumitor aspecte cruciale pentru soluţionarea litigiului, cu care a fost sesizată, ar putea constitui o încălcare a art.6 §1 din Convenţia Europeană.

70. În acest sens, Curtea reiterează că legiuitorul nu poate reglementa o sancţiune în aşa fel, încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza. Curtea menţionează că limitarea rolului instanţei de judecată lipseşte de substanţă garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenţia Europeană.

71. De asemenea, Curtea reţine că prevederile legale contestate nu sunt redactate cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea din acestea. Prin urmare, prevederile contestate induc incertitudine juridică, fiind astfel contrare şi articolelor 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vitalie Carmanschi, în dosarul nr.3-516/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Se declară neconstituţionale textul „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” şi textul „sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite” din articolul 10 punctul 5 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

3. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 10 punctul 4 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.