H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 345

alin.(2) din Codul contravenţional (individualizarea sancţiunii)

(Sesizările nr.26g/2016 şi nr.34g/2016)

 

nr. 10  din  10.05.2016

 

Monitorul Oficial nr.204-205/58 din 12.07.2016

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizările depuse

şi înregistrate la 18 martie 2016 şi 7 aprilie 2016,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” din articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/2016 şi 5r-109/2016, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost depuse la Curtea Constituţională la 18 martie şi 7 aprilie 2016 de către dna Ana Cucerescu şi dna Natalia Mămăligă, judecători în cadrul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorul excepţiei a pretins că modul de reglementare a sancţiunii din art.345 alin.(2) din Codul contravenţional este contrar articolelor 20 şi 22 din Constituţie.

4. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 23 martie şi 12 aprilie 2016, sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost declarate admisibile, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. Având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

6. În procesul examinării cauzei, Curtea Constituţională a solicitat opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie.

7. În şedinţa plenară publică a Curţii, sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost susţinute de dl Vladimir Grosu, avocat. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al justiţiei. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, şef al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului.

 

CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

1. Circumstanţele cauzei contravenţionale nr.5r-110/2016

8. La 26 ianuarie 2016, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a întocmit un proces-verbal privind sancţionarea administratorului unităţii comerciale „Aurărie VS” SRL, Vitalie Timuş, în temeiul art.345 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, pentru lipsa mijlocului legal de măsurare a masei articolelor din metal preţios, aplicându-i o amendă în mărime de 300 u.c.

9. La 9 februarie 2016, contravenientul Vitalie Timuş a contestat în instanţa de judecată procesul-verbal şi decizia de aplicare a amenzii din 26 ianuarie 2016, întocmite de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor.

10. La 10 martie 2016, avocatul Vladimir Grosu a solicitat instanţei de judecată ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în vederea verificării constituţionalităţii textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” din articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional, invocând motivul imposibilităţii individualizării sancţiunii de către instanţa de judecată în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

11. Prin încheierea Judecătoriei Centru din 10 martie 2016, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi prezentarea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

2. Circumstanţele cauzei contravenţionale nr.5r-109/2016

12. La 26 ianuarie 2016, unitatea comercială „Aurărie VS” SRL a fost sancţionată contravenţional de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor în baza art.345 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, fiindu-i aplicată o amendă de 300 u.c.

13. La 9 februarie 2016, unitatea comercială „Aurărie VS” SRL a contestat în instanţa de judecată decizia de sancţionare din 26 ianuarie 2016, emisă de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor.

14. În cadrul şedinţei de judecată din 29 martie 2016, la fel, avocatul Vladimir Grosu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în vederea verificării constituţionalităţii textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” din articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional.

15. Prin încheierea Judecătoriei Centru din 30 martie 2016, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi prezentarea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

16. Prevederile relevante ale Constituţiei (Republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„[...]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

17. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (M.O., 2009, nr.3–6, art.15) sunt următoarele:

Articolul 9

Principiul individualizării răspunderii contravenţionale

şi sancţiunii contravenţionale

„(1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.”

[…]”.

Articolul 10

Contravenţia

„Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, săvârşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.”

Articolul 32

Sancţiunea contravenţională

„(1) Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârşit o contravenţie.

[…]

(5) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt:

a) amenda;

b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

(6) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune complementară.”

Articolul 34

Amenda

„(1) Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 20 de lei.

(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 150 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 500 de unităţi convenţionale.

(2¹) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întâi a prezentului cod, după caz:

a) amendă de la 10 la 500 de unităţi convenţionale;

b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a cărţii întâi.

[…].”

Articolul 41

Criteriile generale de individualizare a sancţiunii

„(1) Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante.

(2) Faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.”

Articolul 345

Încălcarea regulilor din domeniul metrologiei

„[…]

(2) Încălcarea regulilor din domeniul metrologiei prin:

a) utilizarea unităţilor de măsură nelegale în domeniile de interes public;

b) efectuarea de măsurări în domenii de interes public neconforme reglementărilor tehnice şi reglementărilor de metrologie legală, măsurări ale căror rezultate nu sînt trasabile la etaloanele naţionale sau la cele de referinţă ale Republicii Moldova, sau ale altor ţări care sânt trasabile la etaloanele internaţionale; sau

c) efectuarea de măsurări oficiale cu mijloace de măsurare nelegale şi cu proceduri de măsurare legale, dar neaprobate de organismul naţional de metrologie;

d) plasarea pe piaţă, punerea în funcţiune şi exploatarea mijloacelor de măsurare utilizate în măsurările din domenii de interes public fără marcaje metrologice (de aprobare de model, de verificare metrologică) sau cu marcaje metrologice deteriorate, alterate, modificate, înlăturate sau cu termenul de valabilitate al certificatelor de aprobare de model şi al buletinelor de verificare metrologică expirat;

e) neasigurarea metrologică a persoanelor juridice care activează în domenii de interes public, oferirea serviciilor de către aceştia cu mijloace de măsurare neadecvate, nelegalizate, neverificate metrologic sau deteriorate;

f) utilizarea mijloacelor de măsurare cu caracteristici metrologice modificate premeditat sau cu indicaţii exprimate numai în unităţi de măsură nelegale, puse sub interdicţie de către inspectorul de stat

se sancţionează cu amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice {literele d) şi e)} şi persoanei cu funcţie de răspundere {literele a)-f)}.”

 

18. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[…].”

 

ÎN DREPT

19. Din conţinutul sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea vizează în esenţă modul de reglementare a sancţiunilor contravenţionale.

20. Astfel, sesizările se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum principiul individualizării sancţiunilor şi cel al proporţionalităţii sancţiunilor aplicate, examinate prin prisma principiului legalităţii şi dreptului la un proces echitabil.

 

A. ADMISIBILITATEA

21. Prin deciziile din 23 martie şi 12 aprilie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

22. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu.

23. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/2016 şi 5r-109/2016, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

24. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

25. Curtea observă că obiect al cauzei îl constituie textul prevăzut la articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]”.

26. Curtea acceptă argumentele autorului, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice, care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru soluţionarea litigiului privind anularea actului administrativ prin care a fost dispusă tragerea la răspunderea contravenţională.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

27. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

28. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizările nu pot fi respinse ca inadmisibile şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

29. Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – Curtea Europeană).

30. Curtea constată că autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 22 din Constituţie. Cu referire la prevederile articolului 22 din Constituţie, care reglementează principiul neretroactivităţii legii, Curtea reţine că acestea sunt irelevante în raport cu normele contestate.

31. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizări, Curtea va opera cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 1 şi 54 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolului 20 combinat cu articolele 1 şi 54 din Constituţie

32. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 1 din Constituţie, potrivit căruia:

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

33. De asemenea, în opinia autorului, prevederile supuse controlului constituţionalităţii contravin articolului 20 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

34. La fel, autorul consideră că dispoziţiile contestate încalcă articolul 54 din Constituţie, care prevede:

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

 

1. Argumentele autorului

35. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Vladimir Grosu a susţinut că alin.(2) al art.345 din Cod stabileşte sancţiunea contravenţională în mărime fixă, nepermiţând instanţei de judecată să individualizeze sancţiunea în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, astfel cum prevede art.9 şi 41 din Codul contravenţional.

36. În viziunea sa, prin aplicarea unei pedepse disproporţionate se încalcă dreptul justiţiabililor la un proces echitabil.

37. Potrivit autorului, prevederile contestate încalcă art.20 din Constituţie, care reglementează accesul la justiţie.

 

2. Argumentele autorităţilor

38. Guvernul, în opinia sa, a menţionat că, potrivit criteriilor generale de individualizare a sancţiunii prevăzute în art.41 din Codul contravenţional, faţă de persoana, a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile Codului. Or, din prevederile acestui articol reiese că sintagma „în limitele ” nu presupune neapărat faptul că sancţiunea trebuie stabilită doar în limitele plafonului minim şi maxim, ar putea fi stabilită şi în mărime fixă.

39. Conform opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, stabilirea sancţiunilor în mărime fixă este o practică legislativă obişnuită, care este conformă cu teoria dreptului. În opinie se menţionează de asemenea că acest lucru nu poate periclita sub nici o formă accesul liber la justiţie, consfinţit de art.20 din Constituţie.

40. Parlamentul, în opinia sa, a menţionat că, la 4 aprilie 2016, în Parlament a fost înregistrat proiectul de lege nr.137 privind modificarea şi completarea Codului contravenţional, care prevede modificarea textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” de la alin.(2) din art.345 din Codul contravenţional. Parlamentul a cerut să i se acorde posibilitatea să rezolve pe cale legislativă excepţia de neconstituţionalitate a actului contestat.

41. Curtea Supremă de Justiţie, în opinia sa scrisă, a invocat că prevederea supusă controlului constituţionalităţii nu permite instanţelor de judecată individualizarea pedepselor după criteriile prevăzute în art.9 alin.(1) din Codul contravenţional, fapt ce se răsfrânge asupra asigurării echităţii la aplicarea sancţiunii în cauză.

 

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

3.1.1 Dreptul la un proces echitabil

42. Potrivit articolului 20 din Constituţie, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

43. Curtea menţionează că accesul liber la justiţie constituie un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil, principiu complex, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină. Accesul la justiţie urmează a fi înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv la o instanţă de plină jurisdicţie.

44. Curtea reţine că, potrivit raţionamentelor Curţii Europene expuse în cauza Chevrol v. Franţa, exercitarea deplinei jurisdicţii de către o instanţă presupune să nu renunţe la nici una din componentele funcţiei de a judeca. Aşadar, refuzul unei instanţe sau imposibilitatea de a se pronunţa în mod independent asupra anumitor aspecte cruciale pentru soluţionarea litigiului, cu care a fost sesizată, ar putea constitui o încălcare a art.6 § 1 din Convenţia Europeană.

45. Curtea menţionează că dreptul de acces la justiţie impune legislatorului obligaţia de a acorda oricărei persoane toate posibilităţile pentru a accede la instanţa de judecată şi a asigura efectivitatea dreptului de acces la justiţie prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat.

46. Potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, de competenţa Parlamentului ţine reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.

47. În acelaşi timp, Curtea menţionează că prin reglementarea infracţiunilor şi a pedepselor în materie penală urmează a se înţelege şi competenţa reglementării contravenţiilor şi sancţiunilor contravenţionale. Or, legea contravenţională conţine prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor administrative.

48. Pornind de la raţionamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, Curtea constată, caracterul general al legii contravenţionale şi scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravenţională şi penală.

49. Curtea reţine, competenţa exclusivă a legislatorului de a reglementa care fapte constituie infracţiuni sau contravenţii şi care pedepse urmează a fi aplicate nu exclude obligativitatea respectării principiului legalităţii, care derivă din articolul 1 alin.(3) din Constituţie, şi anume din principiul constituţional al statului de drept.

50. În acest sens, în Hotărârea nr.6 din 16 aprilie 2015 Curtea a subliniat cu valoare de principiu:

„87. Legiuitorul are dreptul de apreciere a situaţiilor ce necesită a fi reglementate prin norme legale. Acest drept semnifică posibilitatea de a decide asupra oportunităţii la adoptarea actului legislativ în conformitate cu politica penală promovată în interesul general.

88. Totodată, orice reglementare urmează a fi în limitele principiilor statuate în sistemul de drept în vigoare şi să se subscrie principiului preeminenţei dreptului.

89. Preeminenţa dreptului se asigură prin întreg sistemul de drept, inclusiv prin normele penale, acestea caracterizându-se prin anumite trăsături proprii, distinctive în raport cu alte categorii de norme, ce se diferenţiază între ele prin caracterul şi structura lor, prin sfera de incidenţă.”

3.1.2. Principiul individualizării sancţiunii contravenţionale

51. Curtea reţine că principiul constituţional al legalităţii impune diferenţierea pedepselor stabilite pentru încălcarea legii. În acest sens, individualizarea legislativă nu este suficientă în atingerea scopului legii contravenţionale atât timp cât nu este posibilă realizarea individualizării judiciare.

52. Prin individualizarea legală, legislatorul trebuie să ofere judecătorului competenţa de stabilire a pedepsei în anumite limite predeterminate – minimul şi maximul special al pedepsei, precum şi să prevadă, pentru acelaşi judecător, instrumentele care să-i permită alegerea şi determinarea unei sancţiuni concrete, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana care a comis o contravenţie sau o infracţiune.

53. Curtea menţionează că sancţiunea de drept contravenţional, fiind o consecinţă a răspunderii contravenţionale, trebuie să fie strict individualizată, adaptată cantitativ şi calitativ la gravitatea faptei şi persoana făptuitorului.

54. Art.9 din Codul contravenţional determină criteriile care urmează a fi aplicate la individualizarea sancţiunii. Astfel, la aplicarea legii contravenţionale urmează să se ţină cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.

55. Criteriile generale de individualizare a sancţiunii contravenţionale sunt expuse exhaustiv de asemenea în prevederile articolului 41 din Codul contravenţional.

56. Curtea reţine, caracterul prejudiciabil al contravenţiei este determinat de obiectul juridic protejat, constituind semnul calitativ al contravenţiei, în timp ce gradul prejudiciabil depinde de gravitatea faptei săvârşite (valoarea daunei, forma vinovăţiei, motivul, scopul etc.), fiind un semn cantitativ.

57. Prin urmare, calificarea faptei este efectuată doar de instanţa de judecată şi nu poate fi prestabilită de către legislator pentru toţi destinatarii normei juridice contravenţionale.

58. Curtea relevă că legislatorul nu poate determina sancţiunea pentru fiecare situaţie posibilă de facto în viitor, el fixează doar anumite criterii, în limita cărora instanţa stabileşte şi aplică sancţiunea concretă. Or, aplicarea sancţiunii de către instanţa de judecată va fi una deficitară, dacă la elaborarea legii şi stabilirea sancţiunii de către legiuitor nu se va ţine cont de posibilitatea determinării sancţiunii în funcţie de criteriile de individualizare enunţate supra.

59. Astfel, individualizarea judiciară se poate realiza doar în baza unor mecanisme de apreciere reglementate de lege, fiind astfel o expresie a principiului legalităţii.

3.1.2. Principiul proporţionalităţii sancţiunilor

60. Curtea subliniază că în lipsa unei sancţiuni relativ determinate şi a altor mecanisme de individualizare a sancţiunii în legea contravenţională persoana nu are nici o posibilitate reală şi adecvată de a beneficia pe cale judiciară de protejarea drepturilor sale, inclusiv de o sancţiune echitabilă.

61. Curtea reţine că individualizarea sancţiunii trebuie să reflecte relaţia dintre sancţiune (proporţia şi natura acesteia) şi gradul pericolului social al faptei.

62. În lipsa criteriilor de individualizare a sancţiunilor, statuate cert în cadrul legal, individualizarea judiciară nu poate fi efectiv satisfăcută faţă de contravenient pentru a-i asigura deplinătatea drepturilor şi libertăţilor sale legitime.

63. Curtea relevă că principiul individualizării sancţiunilor contravenţionale, ca şi cel al pedepselor în dreptul penal, trebuie să se afirme într-un cadru al deplinătăţii drepturilor fundamentale,

64. În acest sens, Curtea, în Hotărârea nr.7 din 16 aprilie 2015, a statuat că „limitarea exerciţiului unor drepturi individuale, în considerarea unor drepturi colective [...] ce vizează [...] prevenţia penală, constituie în permanenţă o operaţiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menţinerea unui just echilibru între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte.”

65. Curtea reţine că este dreptul legislatorului să stabilească sancţiunile contravenţionale, dar respectând cu stricteţe proporţionalitatea dintre circumstanţele faptei, caracterul şi gradul de prejudiciabilitate.

66. Astfel, lipsa posibilităţii instanţei de judecată de a aplica criteriile pentru individualizarea sancţiunii în cauza concretă şi aplicarea unei sancţiuni absolut determinate nu asigură caracterul ei echitabil.

67. Prin urmare, acest fapt poate conduce la încălcarea criteriilor de apreciere Engel deduse din jurisprudenţa Curţii Europene (Engel şi alţii v. Olanda, hotărârea din 8 iunie 1976), în cazul în care persoanei declarate vinovate de comiterea contravenţiei să-i fie aplicată o sancţiune care, prin caracterul şi gradul de severitate, să nu fie proporţională naturii juridice a încălcării.

68. În acest sens, Curtea ţine să evidenţieze raţionamentele Curţii Europene, expuse în cauza Cumpănă şi Mazăre v. România, potrivit cărora la aprecierea proporţionalităţii pedepsei trebuie să se ţină seama de efectul de descurajare al acesteia. Or, în prezenţa unor interese concurente dintre victima unei contravenţii şi contravenient, aplicarea unei sancţiuni absolut determinate fără posibilitatea individualizării acesteia nu poate justifica restabilirea echilibrului dintre drepturile victimei şi cele ale făptuitorului, asigurate în cadrul unui proces.

69. Prin urmare, Curtea reţine că aplicarea unei astfel de sancţiuni în toate circumstanţele, indiferent de subiect, nu atinge scopul legitim urmărit prin sancţionare.

70. În acest context, Curtea menţionează că individualizarea legislativă trebuie exercitată în măsura în care nu îngrădeşte sau limitează posibilitatea individualizării sancţiunii în raport cu fapta contravenţională, pentru asigurarea unui just echilibru între drepturile garantate.

3.2. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză

71. Curtea menţionează că sancţiunile stabilite de art.32 din Codul contravenţional, aplicate faţă de persoanele fizice şi juridice, include şi amenda. Potrivit art.34 din Codul contravenţional, amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de cod.

72. Prin urmare, amenda pentru persoanele fizice se aplică de la una la 150 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 500 de unităţi convenţionale. Pentru persoanele juridice este stabilită amenda de la 10 la 500 de unităţi convenţionale.

73. Curtea reţine că, potrivit articolului 345 din Codul contravenţional, constituie contravenţie „încălcarea regulilor din domeniul metrologiei”, iar încălcarea regulilor stabilite la alineatul (2) al acestui articol se sancţionează cu amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice şi persoanei cu funcţie de răspundere.

74. Curtea constată că pentru contravenţia cuprinsă la articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional legea a instituit sancţiunea sub formă de amendă în mărime fixă.

75. Prin urmare, Curtea constată că instanţa este lipsită de posibilitatea aplicării sancţiunii în conformitate cu principiul individualizării sancţiunii contravenţionale instituit în art.9 din Partea generală a Codului contravenţional, principiu care guvernează totalitatea reglementărilor din partea specială şi are la bază următoarele criterii: caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, caracteristica persoanei, precum şi circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea.

76. Astfel, Curtea reţine că liberul acces la justiţie, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, exprimă şi dreptul de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului încălcat, inclusiv ţinând cont de principiul individualizării sancţiunii contravenţionale şi de criteriile acestuia.

77. Curtea menţionează că, potrivit principiului constituţional al legalităţii, legiuitorul nu poate reglementa o sancţiune în aşa fel, încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a individualiza sancţiunea, ţinând cont de circumstanţele cazului. În astfel de situaţie, competenţele instanţei ar fi limitate, creându-se precondiţii pentru încălcarea drepturilor constituţionale ale subiecţilor, inter alia, a dreptului constituţional la un proces echitabil.

78. Prin urmare, Curtea menţionează că în lipsa mecanismelor de individualizare a sancţiunii în cauza concretă instanţa de judecată este lipsită de posibilitatea de a efectua un control judiciar efectiv şi, în final, justiţiabilii nu pot beneficia de dreptul la un proces echitabil.

79. Curtea Europeană, în cauza Silvester’s Horeca SRL v. Belgia din 4 martie 2004, a statuat: dacă judecătorul este competent doar a stabili existenţa sau inexistenţa infracţiunii sau contravenţiei, dar nu este competent să stabilească asupra oportunităţii amenzii sau pedepsei, el nu exercită un control de plină jurisdicţie. În acest sens, persoana interesată nu are dreptul de acces liber la un tribunal de plină jurisdicţie.

80. Curtea consideră necesar de a menţiona că, potrivit Constituţiei, justiţia este înfăptuită doar de către instanţele judecătoreşti. Totodată, în procesul înfăptuirii justiţiei instanţele judecătoreşti trebuie să fie independente şi să nu fie limitate în competenţe, pentru a exercita un control de plină jurisdicţie.

81. În acest sens, Curtea reiterează că sistemul pedepselor penale şi al sancţiunilor contravenţionale, stabilit prin lege, având la bază anumite principii, trebuie să fie de natură să permită instanţelor judecătoreşti stabilirea pedepselor şi a sancţiunilor.

82. De asemenea, Curtea relevă că o sancţiune nu poate fi exact determinată invocându-se interesul apărării sociale, or, aceasta trebuie subordonată dreptului şi principiilor politicii contravenţionale şi drepturilor fundamentale. Stabilirea sancţiunilor în legea penală sau contravenţională trebuie să fie ghidată de existenţa proporţiei între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte.

83. Principiul constituţional al legalităţii impune diferenţierea sancţiunilor stabilite pentru încălcarea legii, astfel încât să existe un echilibru între scopul legii contravenţionale şi mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri.

84. Prin urmare, Curtea subliniază că lipsa mecanismelor, prin care ar fi posibilă realizarea individualizării judiciare, denaturează caracterul efectiv, proporţional şi disuasiv al sancţiunii contravenţionale, nu permite instanţelor de judecată de a exercita un control judiciar efectiv şi încalcă dreptul justiţiabililor de acces la justiţie.

85. În lumina celor elucidate, Curtea reţine că modul de reglementare a sancţiunii pentru faptele contravenţionale cuprinse la articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional contravine articolelor 1, 20 şi 54 din Constituţie.

86. Ţinând cont de cele relatate, în vederea asigurării aplicării principiului individualizării sancţiunilor contravenţionale, Curtea va emite o adresă Parlamentului, pentru operarea de modificări în Codul contravenţional prin luarea în considerare a raţionamentelor expuse în prezenta hotărâre.

87. Totodată, în vederea evitării vidului legislativ, până la adoptarea modificărilor de rigoare, pentru contravenţiile care prevăd o sancţiune în mărime fixă se va aplica o sancţiune între limita minimă stabilită de Partea generală şi limita maximă de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravenţional.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e), şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/16 şi nr.5r-109/16, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău.

2. Se declară neconstituţional textul „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” din articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, în măsura în care nu permite individualizarea sancţiunii.

3. În vederea executării prezentei hotărâri, până la modificarea cadrului legal, pentru contravenţiile care prevăd o sancţiune în mărime fixă se va aplica o sancţiune între limita minimă stabilită de Partea generală şi până la mărimea sancţiunii de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, care va constitui limita maximă.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

 

 

 

ADRESĂ

 

La 10 mai 2016, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.10, prin care, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, a exercitat controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 345 alin.(2) din Codul contravenţional nr.218-XVI din 24 octombrie 2008.

Prin această hotărâre, Curtea a declarat neconstituţional textul „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)-f)]” din articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional, în măsura în care nu permite individualizarea sancţiunii.

Curtea a menţionat că art.9 din Codul contravenţional determină criteriile care urmează a fi aplicate la individualizarea sancţiunii. Astfel, la aplicarea legii contravenţionale urmează să se ţină cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că pentru contravenţia cuprinsă la articolul 345 alin.(2) din Codul contravenţional legea a instituit sancţiunea sub formă de amendă în mărime fixă.

Curtea a reţinut că, potrivit principiilor constituţionale, legislatorul nu poate reglementa o sancţiune în aşa fel, încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a individualiza sancţiunea, ţinând cont de circumstanţele cazului.

Curtea a subliniat că lipsa mecanismelor prin care ar fi posibilă realizarea individualizării judiciare denaturează caracterul efectiv, proporţional şi disuasiv al sancţiunii contravenţionale.

Curtea a constatat că astfel de reglementări, care stabilesc sancţiunea amenzii în mărime fixă, sunt prevăzute într-un şir de articole din Codul contravenţional. Astfel, Curtea atrage atenţia Parlamentului că aceste articole urmează a fi modificate ţinând cont de considerentele expuse în hotărârea menţionată.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.