H O T Ă R Î R E
privind controlul constituţionalităţii prevederilor art.2
alin.(2) şi art.52 din Legea bugetului pe anul 1999
nr.216-XIV din 12 decembrie 1998*
nr. 19 din 29.04.99
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.48-49/28 din 13.05.1999
* * *
_____________________
* M.O. nr.119-120, 1998, art.719.
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa;
Gheorghe SUSARENCO, preşedinte
Nicolae CHISEEV, judecător-raportor
Mihai COTOROBAI, judecător
Constantin LOZOVANU, judecător-raportor
Ion VASILATI, judecător
cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedinte al Comisiei pentru control şi petiţii, autor al sesizării, Ion Mîţu, reprezentant al avocatului parlamentar Alexei Potîngă, autor al sesizării, Mihai Buşuleac, prim-viceministru al justiţiei, reprezentant al ministrului justiţiei Ion Păduraru, autor al sesizării, Ion Creangă, şeful sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentant al Parlamentului, Valentina Bădrajan, prim-viceministru al finanţelor, reprezentant al Guvernului, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art.2 alin.(2) şi art.52 din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998.
Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările deputatului în Parlament Victor Cecan, ministrului justiţiei Ion Păduraru şi avocatului parlamentar Alexei Potîngă, prezentate în conformitate cu prevederile art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională.
Prin deciziile Curţii Constituţionale din 29 ianuarie, 2, 4 şi 24 februarie 1999, sesizările au fost admise spre examinare în fond şi conexate într-un dosar.
În procesul examinării preliminare a sesizărilor Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerului Apărării, Ministerului Securităţii Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Consiliului Federaţiei Generale a Sindicatelor.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor-raportori, argumentele autorilor sesizărilor, reprezentanţilor Parlamentului şi Guvernului, Curtea Constituţională
A CONSTATAT:
1. La 12 decembrie 1998 Parlamentul a adoptat Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV (în continuare Legea nr.216-XIV), prin care a stabilit sursele şi sumele veniturilor în buget şi toate direcţiile de cheltuieli pe anul calendaristic în curs. Potrivit art.52 din legea examinată, au fost suspendate, integral sau parţial, pentru anul 1999, actele normative indicate la anexa nr.23 şi anume:
în Legea cu privire la poliţie nr.416-XII din 18 decembrie 1990:
Art.35 alin.(2) – dreptul colaboratorilor poliţiei de a primi împrumuturi fără dobîndă pentru a-şi construi casă individuală sau locuinţă cooperatistă cu eşalonarea plăţii pe 25 de ani şi cu achitarea în proporţie de 50 la sută a împrumutului acordat din contul mijloacelor bugetelor respective;
Art.35 alin.(3) – dreptul organelor şi instituţiilor de poliţie să cumpere locuinţe pentru colaboratorii lor din contul mijloacelor bugetelor respective cu achitarea ulterioară de către aceştia a costului locuinţei în proporţie de 50 la sută.
Art.35 alin.(5) – stabilirea pentru colaboratorii poliţiei a unei reduceri de 50 la sută a plăţilor pentru serviciile comunale, precum şi pentru combustibil;
Art.38 alin.(1) Dreptul colaboratorului poliţiei la călătorie fără plată;
Art.40 alin.(2) – în cazul în care colaboratorului poliţiei nu i se acordă în termenul stabilit şi în condiţiile prevăzute de legislaţie suprafaţă locativă, lui i se repartizează în mod gratuit mijloacele necesare pentru procurarea unui apartament cooperatist sau a unei case separate, iar în perioada premergătoare procurării i se plătesc recompense din mijloacele bugetului respectiv, echivalente cheltuielilor pentru serviciile comunale;
Art.40 alin.(3) – în cazul în care colaboratorului poliţiei nu i se repartizează în termenul stabilit locuri pentru copiii lui în instituţii preşcolare, lui i se plăteşte, din mijloacele bugetului local, o recompensă echivalentă cu preţurile medii de piaţă, existente în localitatea respectivă, pentru serviciile de îngrijire a copilului;
Art.23 alin.(2), (3) şi (5) – dreptul la primirea împrumuturilor fără dobîndă pentru construcţia caselor individuale sau locuinţelor cooperatiste; pentru unităţile subordonate Departamentului Trupelor de Carabinieri – dreptul de a cumpăra locuinţe pentru militarii trupelor de carabinieri din contul mijloacelor bugetelor respective, aceştia urmînd să achite costul locuinţei în proporţie de 50 la sută; dreptul la reducerea în proporţie de 50 la sută a plăţii pentru spaţiul locativ şi serviciile comunale, precum şi pentru combustibil;
Art.27 alin.(2) şi (3) – în cazul în care militarului trupelor de carabinieri nu i se acordă în termenul stabilit şi în condiţiile prevăzute de legislaţie suprafaţă locativă, i se repartizează în mod gratuit mijloacele necesare pentru procurarea unui apartament cooperatist sau a unei case separate; în cazul în care militarului trupelor de carabinieri nu i se repartizează în termenul stabilit locuri pentru copii în instituţiile preşcolare, i se plăteşte o recompensă echivalentă cu preţurile medii de piaţă pentru serviciile de îngrijire a copilului;
în Legea privind protecţia socială a invalizilor nr.821-XII din 24 decembrie 1991:
Art.36 alin.(1) în partea ce se referă la asigurarea invalizilor cu autoturisme;
Art.41 – dreptul invalizilor de gradele I şi II de a călători gratuit cu toate tipurile de transport (cu excepţia taximetrelor), precum şi la o reducere de 50 la sută din costul biletului de călătorie pe rutele de comunicaţii interne cu transportul aerian, feroviar şi auto de la 1 octombrie pînă la 15 mai, iar în restul anului o singură dată.
Înlesnirile arătate mai sus se acordă şi persoanei care însoţeşte un invalid de gradul I sau un copil invalid;
în Legea cu privire la Procuratură nr.902-XII din 29 ianuarie 1992:
Art.45 pct.2) – dreptul procurorilor şi anchetatorilor în exerciţiul funcţiunii de a beneficia gratuit de transportul în comun de toate tipurile (exceptînd taximetrele);
Art.7 alin.(1) pct.12) – dreptul persoanelor care s-au îmbolnăvit şi au suferit de boală actinică, de alte boli, precum şi persoanelor care au devenit invalizi ca urmare a catastrofei de la Cernobîl, inclusiv membrilor familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, la reducere în mărime de 50 la sută din plata stabilită pentru încălzire, apă, telefon, gaz, energie electrică şi combustibil (în casele care nu au încălzire centralizată);
Art.8 alin.(1) pct.3) şi 4) – dreptul participanţilor la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl în zona de înstrăinare la călătorie gratuită cu toate tipurile de transport orăşenesc de pasageri (cu excepţia taximetrelor), cu mijloacele de transport auto în comun (cu excepţia taximetrelor) în localităţile săteşti, în hotarele raionului administrativ în care locuiesc, şi la reducere în proporţie de 50 la sută din costul biletului de călătorie (dus şi întors), o dată în an, cu transportul feroviar, aerian sau fluvial, în interiorul republicii;
Art.13 alin.(1) pct.3) – dreptul copiilor la călătorie gratuită împreună cu unul din părinţi sau cu o persoană care îl înlocuieşte cu transportul auto, feroviar, aerian sau fluvial la instituţia curativă sau balneo-sanatorială;
Art.9 pct.4 alin.(2) – dreptul militarilor, care îşi satisfac serviciul militar prin contract, la trecerea lor în rezervă sau în retragere pentru vechime în muncă, limită de vîrstă sau din motive de sănătate, de a primi o indemnizaţie bănească unică în mărimea sumei mijloacelor băneşti de întreţinere pe un an;
în Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 8 decembrie 1992:
Art.21 alin.(1) subalin.1), 2), 3) şi 4) – dreptul invalizilor şi pensionarilor-cetăţeni ai Republicii Moldova, supuşi represiunilor şi ulterior reabilitaţi, de a achita plăţile pentru serviciile comunale în mărime de 50 la sută; de prioritate la asigurarea în condiţii avantajoase (reducere cu 50 la sută din cost) cu lemne, cărbune şi la transportarea lor; de a călători pe teritoriul republicii gratuit în transportul de pasageri urban (cu excepţia taximetrelor), cu bilete la preţ redus de 50 la sută în autobusele suburbane şi interurbane;
în Legea cu privire la impozitul funciar şi modul de impozitare nr.1245-XII din 22 decembrie 1992:
Art.5, art.6, art.7 – cotele de impozit funciar pentru terenurile cu destinaţie agricolă (anexa nr.1), pentru terenurile din intravilan (anexele nr.2 şi 3), pentru terenurile din extravilan;
Art.11 alin.(2) – prezentarea de către persoanele juridice anual, nu mai tîrziu de 1 iunie, inspecţiei fiscale de stat a calculului impozitului funciar pentru fiecare teren, coordonat cu organele de autoadministrare locală;
Art.12 alin.(4) – perceperea impozitului funciar în părţi egale cel mai tîrziu la 15 august şi 15 octombrie şi calcularea unei penalităţi în cazul încălcării acestor termene;
Art.14 alin.(2) – modul de formare a contului bugetar special;
Art.15 alin.(1) lit.a) – folosirea mijloacelor încasate prin perceperea impozitului funciar;
în Legea despre statutul deputatului în Parlament nr.39-XIII din 7 aprilie 1994:
Art.26 alin.(7) – dreptul deputatului de a călători gratuit pe teritoriul ţării cu toate tipurile de transport public, precum şi dreptul prioritar de a procura bilete de călătorie;
în Legea privind apărarea împotriva incendiilor nr.267-XIII din 9 noiembrie 1994:
Art.34 alin.(2) – scutirea de impozite în modul stabilit a unităţilor economice care produc tehnică de intervenţie la incendiu, utilaj tehnic pentru stingerea incendiului şi mijloace de protecţie contra incendiilor;
Art.41 alin.(2) – dreptul lucrătorilor din serviciul de pompieri şi salvatori de a primi împrumuturi fără dobîndă pentru a-şi construi casă individuală sau locuinţă cooperatistă cu eşalonarea plăţii pe 25 ani şi cu achitarea a 50 procente din împrumutul acordat de la bugetele respective;
Art.41 alin.(4) – stabilirea pentru lucrătorii din serviciul de pompieri şi salvatori şi membrii familiilor lor, persoanele eliberate din funcţie pentru limită de vîrstră, pe motiv de boală, în urma reducerii de state, precum şi pentru persoanele care au lucrat 20 de ani şi mai mult în organele şi unităţile serviciului de pompieri şi salvatori în funcţii atestate a unei reduceri de 50 procente a plăţii pentru spaţiu locativ, servicii comunale, combustibil, energie electrică şi telefon;
Art.44 alin.(1) – dreptul lucrătorilor din serviciul de pompieri şi salvatori în exerciţiul funcţiunii de a călători gratuit cu toate tipurile de transport pe teritoriul deservit;
în Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995:
Art.24 alin.(3) – dreptul funcţionarilor publici la un spor de salariu pentru grad de calificare, de spor pentru vechime în muncă, de spor pentru grad ştiinţific, de spor pentru cunoaşterea a două sau mai multe limbi, una dintre care este limba de stat, în cazul în care aceste limbi sînt utilizate în exercitarea funcţiei;
Art.25 alin.(3) – dreptul funcţionarilor publici, transferaţi cu serviciul în altă localitate, de a li se rambursa costul transportului, a li se acorda în modul stabilit de legislaţie locuinţă sau un credit pe 15 ani fără dobîndă pentru cumpărarea sau construirea locuinţei;
Art.25 alin.(4) – dreptul funcţionarilor publici încadraţi în serviciul public de cel puţin 15 ani de a beneficia de înlesniri la plata locuinţei de stat şi a serviciilor comunale, precum şi dreptul de a li se transmite în proprietate în mod gratuit spaţiul locativ de stat, conform legislaţiei;
Art.25 alin.(6) – dreptul funcţionarilor disponibilizaţi, cu excepţia persoanelor cărora li se poate stabili anticipat pensie conform alin.(7), sau care au dreptul la demisie conform art.29 alin.(1) lit.a), b) şi c), în cazul lichidării sau reorganizării autorităţii publice ori reducerii statelor de personal de a primi o indemnizaţie de concediere în modul stabilit de legislaţie. De astfel de indemnizaţii beneficiază şi funcţionarii publici cu funcţii de rangul întîi în cazul expirării mandatului acestora şi netransferării lor în altă funcţie.
De astfel de indemnizaţii beneficiază de asemenea funcţionarii publici care au demisionat conform art.14 alin.(8), inclusiv în cazul desemnării lor în aceeaşi sau într-o altă funcţie într-o autoritate publică;
Art.25 alin.(8) – dreptul funcţionarului public în cazul pensionării sale pentru limită de vîrstă pe baze generale sau în cazul pensionării anticipate în legătură cu lichidarea sau reorganizarea autorităţii publice ori cu reducerea statelor de personal (alin.7), precum şi în cazul demisiei conform art.29 alin.(1) lit.a), b) şi c), de a primi o indemnizaţie în proporţie de 50 procente faţă de salariul funcţiei pentru fiecare an de serviciu public, dar nu mai puţin de trei salarii ale funcţiei;
Art.25 alin.(10) – dreptul funcţionarilor publici care au deţinut funcţii de rangul întîi, în cazul demisionării conform art.29 alin.(1) lit.a), b), c), de a li se păstra înlesnirile la plata serviciilor comunale de care au beneficiat conform legislaţiei în vigoare pînă la demisie;
în Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995:
Art.26 alin.(4) – judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere;
Art.30 alin.(3) – dreptul judecătorului de a primi, cu acordul său, în schimbul locuinţei un împrumut fără dobîndă de la bugetul de stat ca să-şi cumpere sau să-şi construiască un apartament cooperatist sau o casă, împrumutul urmînd să fie rambursat de la bugetul local în cazul în care acesta a lucrat în funcţie de judecător cel puţin 10 ani;
Art.30 alin.(4) – dreptul judecătorului, dacă nu a primit locuinţă în condiţiile alin.(1), la reparaţia cheltuielilor pentru servicii comunale pînă va primi locuinţă sau un apartament cooperatist ori casă cumpărată de instanţa judecătorească din mijloacele bugetului care o finanţează;
Art.32 alin.(2) – pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie;
Art.32 alin.(3) – dreptul judecătorului după pensionare de a se angaja şi a primi şi pensia şi salariul integral;
Art.33 alin.(2) lit.a) – în cazul decesului judecătorului sumele de asigurare se plătesc familiei lui sub forma unei indemnizaţii unice, reieşind din salariul lui mediu, egale cu produsul înmulţirii salariului lui mediu anual la numărul de ani lucraţi în funcţia de judecător, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale. Acest mod de plată se aplică şi în cazul decesului judecătorului demisionat şi pensionat;
în Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995:
Art.13 alin.(4) – în învăţămîntul preşcolar grupa este de cel mult 10 copii – în creşă, 15 – în grădiniţă. În învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal clasa cuprinde cel mult 20 de elevi, iar în cel secundar, profesional şi superior grupa nu depăşeşte 25 de persoane;
Art.53 alin.(5) – salariul minim al cadrelor didactice nu va fi mai mic decît salariul mediu al salariaţilor din economia naţională;
Art.61 alin.(2) – statul garantează alocarea anuală de mijloace bugetare pentru învăţămînt în proporţie de cel puţin 7 procente din produsul intern brut, inclusiv mijloace valutare şi asigură protecţia articolelor de cheltuieli de la buget;
Art.61 alin.(3) – normativele de finanţare a instituţiilor de învăţămînt se indexează în corespundere cu rata inflaţiei;
în Legea cu privire la sistemul penitenciar nr.1036-XIII din 17 decembrie 1996:
Art.28 alin.(3) – instituţiile şi organele sistemului penitenciar au dreptul să cumpere, pe contul bugetului de stat, locuinţe pentru colaboratorii lor, aceştia urmînd să achite ulterior 50 procente din costul locuinţei;
Art.28 alin.(5) – pentru colaboratorii sistemului penitenciar şi membrii familiilor lor cu care domiciliază în comun se stabileşte o reducere de 50 procente a plăţilor pentru încălzire, alimentare cu apă şi gaze, energie electrică şi pentru alte servicii comunale. De aceste înlesniri beneficiază şi persoanele eliberate din serviciu pentru limită de vîrstă în serviciu, precum şi la îndeplinirea condiţiilor de vechime în muncă, pe motiv de boală, în urma reducerii de personal şi persoanelor care au deţinut 20 de ani şi mai mult (vechimea în muncă fiind calculată cu înlesniri) funcţii în trupele şi corpul de comandă ale sistemului penitenciar;
Art.29 alin.(7) – dreptul colaboratorilor sistemului penitenciar să folosească fără plată toate tipurile de transport public (cu excepţia taximetrelor);
Art.29 alin.(10) – la eliberarea din serviciu în sistemul penitenciar pentru limită de vîrstă în serviciu, precum şi la îndeplinirea condiţiilor de vechime în muncă, pe motiv de boală sau de reducere de personal, colaboratorilor sistemului penitenciar li se plăteşte o indemnizaţie de concediere egală cu suma drepturilor băneşti lunare în ultima funcţie deţinută, înmulţită cu numărul de ani efectivi lucraţi (calculat cu înlesniri), dar nu mai mare de suma drepturilor băneşti pentru 20 de luni.
În Legea pentru modificarea şi completarea Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1426-XIII din 23 decembrie 1997, care reglementează plata pensiilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de ofiţeri şi din corpul de comandă în Codul vamal nr.1320-XII din 9 martie 1993:
Art.107 alin.(4) – dreptul factorilor de decizie din organele vamale care au grade de a călători gratuit cu orice tip de transport public (cu excepţia taximetrelor) în limitele republicii, precum şi cu transportul feroviar şi fluvial în zonele de supraveghere vamală.
Prin Legea nr.216-XIV a fost suspendată integral şi acţiunea Hotărîrii Parlamentului nr.201-XIII din 29 iulie 1994 "Privind indexarea depunerilor populaţiei în instituţiile Băncii de Economii a Moldovei" şi a Hotărîrii nr.867-XIII din 5 iunie 1996 "Privind indexarea primelor de asigurare plătite de populaţie conform contractelor de asigurare facultativă pe termen lung".
2. În sesizarea sa deputatul în Parlament Victor Cecan solicită controlul constituţionalităţii prevederilor art.52 din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998 şi a anexei nr.23.
După părerea autorului sesizării, suspendarea pe anul 1999 a acţiunii unui şir de articole din actele normative, ca o modalitate de atingere a drepturilor subiective, constituite în baza unor legi anterioare, nu are nimic comun cu prevederile constituţionale, deoarece dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi limitat sub imperiul unei legi ulterioare. În caz contrar, se poate presupune că legea nouă are acţiune retroactivă, este susceptibilă unor fapte din trecut, ceea ce contravine dispoziţiilor art.22 din Constituţie. Potrivit normelor generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau substitui cu un alt drept şi în această ordine de idei prevederile art.52 şi anexa nr.23 la Legea nr.216-XIV contravin principiului enunţat.
Deputatul în Parlament Victor Cecan solicită de asemenea controlul constituţionalităţii prevederilor art.2 alin.(2) din Legea nr.216-XIV, potrivit cărora în capitolul II pct.4 din anexa nr.1 "Sinteza bugetului de stat pe anul 1999 la venituri şi cheltuieli" Curtea Constituţională este încadrată în sistemul autorităţilor judecătoreşti, ceea ce contravine art.114-125 din Constituţie.
Ministrul justiţiei solicită în sesizarea sa controlul constituţionalităţii dispoziţiei art.52 din Legea contestată în partea referitoare la suspendarea pe anul 1999, potrivit anexei nr.23, a acţiunii art.26 alin.(4), art.30 alin.(3) şi (4), exceptînd cheltuielile legate de plata chiriei, art.32 alin.(2) şi (3), art.33 alin.(2) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995 ca fiind neconforme art.114 şi 116 din Constituţie. Suspendînd acţiunea normelor menţionate din Legea cu privire la statutul judecătorului, susţine autorul sesizării, Parlamentul a îngrădit prin aceasta dreptul judecătorului la asigurarea lui materială şi socială, ceea ce afectează garanţiile constituţionale de independenţă a judecătorului, proclamate de Constituţie, accentuînd că este absolut inadmisibil de a limita printr-o lege nouă garanţiile de independenţă a judecătorilor, constituite în baza unei legi anterioare.
Avocatul parlamentar solicită în sesizarea sa controlul constituţionalităţii prevederilor art.52 privind suspendarea acţiunii art.32 alin.(2) şi (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului. După părerea autorului sesizării, suspendarea plăţii pensiei, ce li se cuvine de drept judecătorilor în funcţie, lezează drepturile lor, contravine exigenţelor legislaţiei naţionale şi internaţionale, art.47 din Constituţie, art.25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.9 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, care consfinţesc dreptul la pensie.
3. Potrivit art.31 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională examinează şi pronunţă hotărîri numai asupra chestiunilor ce ţin de competenţa ei. În această ordine de idei Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii prevederilor art.2 alin.(2), pct.4 capitolul II anexa nr.1 şi art.52 anexa nr.23 la Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998.
Potrivit art.131 din Constituţie şi Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, sistemul bugetar, care este o parte componentă a sistemului financiar public al statului, formează bugetul public naţional.
Competenţele în sfera procesului bugetar se stabilesc în baza principiului constituţional de separare a puterilor şi delimitare a atribuţiilor lor.
Examinarea, aprobarea şi controlul asupra executării bugetului anual, potrivit Constituţiei, sînt puse în sarcina Parlamentului. Guvernul are obligaţia de a elabora anual proiectul bugetului de stat şi de a-l prezenta spre aprobare Parlamentului (art.66 lit.h), art.131 alin.(2) din Constituţie).
Modul de elaborare, examinare şi aprobare a bugetului public naţional este reglementat prin Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XIII din 24 mai 1996* .
_____________________
* M.O., nr.19-20, 1997, art.197.
Legea cu privire la bugetul anual este o lege care se adoptă în fiecare an, prin care Parlamentul aprobă bugetul de stat, ce prevede sursele de venituri şi cheltuieli pentru un an bugetar.
Anexa este parte componentă a legii cu privire la bugetul anual, care prezintă detaliat cheltuielile şi veniturile bugetului de stat, precum şi alte elemente ale lui.
Parlamentul examinează proiectul legii cu privire la bugetul anual, de regulă, în trei lecturi.
Din dispoziţiile precitate, se poate vedea, în primul rînd, că bugetul public naţional anual este o sferă de reglementare juridică independentă, reglementată de Parlament prin lege organică, şi, în al doilea rînd, că legea cu privire la bugetul anual trebuie să fie adoptată cu respectarea regulilor stabilite de Constituţie şi Regulamentul Parlamentului şi este obligatorie pentru executare.
Potrivit Constituţiei, adoptarea legilor este competenţa exclusivă a Parlamentului (art.66 lit.a), art.72 alin.(1), art.74 alin.(1) şi (2), art.143 alin.(1). Legea Supremă stabileşte principiile şi procedura de adoptare a legilor, care au un caracter imperativ şi sînt concretizate în Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996**.
_____________________
** M.O., nr.81-82, 1996, art.765.
Cît priveşte prevederile art.52 şi anexa nr.23 din Legea nr.216-XIV din 12 decembrie 1998, ele nu pot fi considerate atît prin conţinut, cît şi prin forma juridică ca fiind adoptate în sens juridico-constituţional.
În art.52 din lege normele juridice sînt expuse, de fapt, în două aspecte: primul – se suspendă pe anul 1999, integral sau parţial, acţiunea unor acte normative, iar al doilea – se face trimitere la anexa nr.23, care stabileşte lista concretă a actelor normative suspendate. Astfel, legiuitorul a suspendat, integral sau parţial, pe anul 1999 acţiunea unui şir de articole din 16 legi şi 2 hotărîri ale Parlamentului, adoptate în diferiţi ani şi care se referă la drepturile sociale şi economice ale cetăţenilor, inclusiv ale funcţionarilor publici, precum şi la garanţiile de independenţă a judecătorilor.
Mai mult decît atît, în art.52 din legea examinată, legiuitorul operează cu noţiunea "se suspendă, integral sau parţial, pentru anul 1999 acţiunea actelor normative:" Aceasta înseamnă, de fapt, încetarea (posibil şi provizorie) a acţiunii unor acte normative anterioare, ceea ce contravine bazelor procesului legislativ, consfinţite prin legislaţia în vigoare. Nici Constituţia, nici Regulamentul Parlamentului nu conţin noţiuni despre suspendarea prin acte normative ulterioare a acţiunii unor acte normative adoptate anterior.
Astfel, se poate concluziona că Parlamentul nu este în drept prin prevederile unui articol al unei legi noi să suspende acţiunea unei serii de acte normative în vigoare, şi cu atît mai mult nu este în drept să suspende acţiunea lor printr-un articol din legea bugetului. Problema privind acţiunea unei legi în timp şi corelarea ei cu alte acte normative, adoptate anterior, urmează să fie soluţionată numai pe calea adoptării legii respective.
Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, actele normative devin caduce (îşi încetează acţiunea):
- în cazul expirării termenului de acţiune a actului (în cazul în care un asemenea termen este expres prevăzut);
- în legătură cu emiterea unui nou act normativ, ce substituie actul normativ anterior;
- în temeiul unei stipulări exprese a legiuitorului privind abrogarea actului normativ în cauză.
Curtea Constituţională în hotărîrile sale anterioare a menţionat că participanţii la procesul legislativ sînt obligaţi să respecte procedura de legiferare consfinţită constituţional. Curtea a relevat că, potrivit Constituţiei, adoptarea şi modificarea legilor este prerogativa exclusivă a Parlamentului. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al legii anterioare, o poate abroga sau substitui printr-un alt act juridic. În cazul în care însă legea nouă nu are putere retroactivă, ea nu poate desfiinţa ordinea stabilită prin legea anterioară şi nu poate anula consecinţele ei* .
_____________________
* M.O. nr.1-2, 1999, art.2.
Astfel, Parlamentul, în conformitate cu competenţele stabilite prin Constituţie, este în drept să reglementeze prin actele sale relaţiile sociale, modificînd normele juridice în vigoare sau adoptînd acte legislative noi.
Articolul 52 din legea examinată contravine de asemenea art.15 alin.(3) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, care prevede că pînă la 15 septembrie al fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor, nota explicativă şi lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
Prin urmare, Guvernul, atunci cînd a prezentat Parlamentului proiectul legii cu privire la bugetul pe anul 1999, era obligat să prezinte concomitent şi proiectul legii privind operarea modificărilor corespunzătoare în actele legislative, iar Parlamentul, la rîndul său, era obligat să adopte o lege specială privind modificarea sau recunoaşterea caducităţii unor acte legislative în legătură cu adoptarea Legii bugetului pe anul 1999, lucru care nu s-a făcut.
Astfel, din cele expuse mai sus reiese că prevederile contestate ale art.52 şi anexa 23 din Legea bugetului pe anul 1999 nu corespund art.7, 72 alin.(1), 74 alin.(1) din Constituţie.
Elaborarea politicii economice şi sociale a statului şi realizarea ei este prerogativa autorităţilor legislativă şi executivă. Legiuitorul este în drept să opteze pentru diverse soluţii în vederea realizării scopurilor propuse, inclusiv în vederea elaborării şi concretizării conţinutului drepturilor sociale şi economice. La elaborarea unor asemenea soluţii legiuitorul este obligat însă să ia în calcul şi să realizeze principiile şi normele constituţionale stabilite.
Potrivit art.121 alin.(1) şi (2) din Constituţie, resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, se aprobă de Parlament şi se includ în bugetul de stat. Prin urmare, finanţarea instanţelor judecătoreşti se face numai de la buget, în modul şi în volumul care să garanteze condiţiile economice corespunzătoare pentru înfăptuirea justiţiei în conformitate cu Constituţia.
Într-o serie de hotărîri ale sale Curtea Constituţională s-a referit la aspectul juridic al problemei privind statutul judecătorului, consfinţit nemijlocit în Constituţie, garanţiile materiale ale independenţei judecătorului. În aprecierile sale Curtea Constituţională porneşte de la premisa că prevederile legii despre stabilirea unor garanţii materiale ale independenţei judecătorului rezidă, în primul rînd, în faptul că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea garanţiile materiale ale independenţei judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie asigurate şi să se respecte necondiţionat. Este absolut inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului, consfinţit în Legea cu privire la statutul judecătorului, în procesul adoptării unor legi noi şi altor acte juridice normative.
4. În sistemul puterii de stat un loc deosebit revine Curţii Constituţionale, natura juridică şi menirea căreia sînt reglementate în titlul V al Constituţiei Republicii Moldova.
Curtea Constituţională, ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei, garantează supremaţia Constituţiei, asigură respectarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, executivă şi judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţa de cetăţean şi a cetăţeanului faţa de stat.
Principala particularitate a jurisdicţiei constituţionale şi deosebirea principială a Curţii Constituţionale de instanţele judecătoreşti de jurisdicţie generală constă în faptul că, potrivit Constituţiei, Curtea nu face parte din sistemul judecătoresc, nu este un organ al justiţiei sau o parte componentă a autorităţii judecătoreşti.
Baza juridico-normativă a activităţii Curţii Constituţionale o constituie Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 şi Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502-XIII din 16 iunie 1995.
În virtutea statutului său special, a independenţei sale constituţionale faţă de orice altă autoritate, Curtea Constituţională îşi soluţionează problemele financiare, tehnico-materiale, informaţionale, de personal şi alte probleme ale asigurării condiţiilor necesare pentru activitatea sa.
Exercitarea de către Curtea Constituţională a atribuţiilor sale este garantată de Constituţie şi concretizată în Legea cu privire la Curtea Constituţională. Curtea Constituţională are buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat (art.37 alin.(1) din Lege). Mijloacele necesare pentru asigurarea activităţii sale sînt prevăzute în bugetul de stat anual într-un articol special. Curtea Constituţională stabileşte în mod independent volumul cheltuielilor pentru asigurarea funcţionării sale în procesul elaborării bugetului pentru anul bugetar corespunzător. Prin urmare, prevederea pct.4 capitolul II din anexa nr.1 art.2 alin.(2) din Legea bugetului de stat pe anul 1999 în partea referitoare la includerea Curţii Constituţionale în sistemul autorităţilor judecătoreşti contravine art.134 din Constituţie.
Potrivit art.6 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în procesul controlului constituţionalităţii unui act contestat Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărîre şi în privinţa altor acte normative, a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat.
Prevederile pct.4 capitolul II din anexa nr.1 art.2 alin.(2) din Legea bugetului de stat pe anul 1999, din punctul de vedere al corespunderii lor Constituţiei, urmează să fie examinate în corelare cu Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară nr.969-XIII din 24 iulie 1996. S-a stabilit că anexa nr.1 la Legea bugetului pe anul 1999 a fost elaborată în baza anexei nr.2 (Clasificarea funcţională a cheltuielilor din buget) la Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară, potrivit căreia Curtea Constituţională este inclusă în grupul nr.4 "Organele autorităţii judecătoreşti", ceea ce contravine Constituţiei.
Avînd în vedere cele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.1 alin.(3) lit.a) şi b), art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Recunoaşte neconstituţionale prevederile:
- art.52 şi anexa nr.23 din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998;
- pct.4 din capitolul II anexa nr.1 art.2 alin.(2) din Legea bugetului pe anul 1999 în partea referitoare la includerea Curţii Constituţionale în "Autorităţile judecătoreşti";
- pct.4 (01) din anexa nr.2 la Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară nr.969-XIII din 24 iulie 1996 în partea referitoare la încadrarea Curţii Constituţionale în "Autorităţile judecătoreşti".
2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".
| PREŞEDINTE | Gheorghe SUSARENCO
|
| Chişinău, 29 aprilie 1999. | |
| Nr.19. |
