L E G E

despre statutul deputatului în Parlament*

nr. 39-XIII  din  07.04.1994

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.59-61/201 din 15.04.2005

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.57-58/373 din 18.05.2000

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.4/78 din 1994

* * *

Notă: Vezi Legea nr.273-XV din 16.07.2004 art.VI referitor la constituţionalitatea modificărilor introduse prin Legea nr.358-XV din 31.07.2003

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – (1) Statutul deputatului în Parlament este determinat de Constituţie, de prezenta lege şi de Regulamentul Parlamentului.

(2) Unele chestiuni ce ţin de exercitarea mandatului de deputat pot fi reglementate şi de alte acte normative.

Art.2. – (1) Deputatul este persoană oficială şi reprezentant al puterii legislative supreme.

(2) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.

(3) Orice mandat imperativ este nul.

(4) Deputaţii intră în exercitarea mandatului din momentul alegerii, cu condiţia validării lui ulterioare.

(5) Durata mandatului de deputat este de 4 ani. Acest termen poate fi prelungit în condiţiile prevăzute de Constituţie.

(6) Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, în caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.

(6¹) Ridicarea mandatului de deputat are loc în caz de:

a) stabilire, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără soluţionarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislaţiei privind reglementarea conflictului de interese;

b) nedepunere a declaraţiei de avere şi interese personale sau refuz de a o depune, în condiţiile art.27 alin.(8) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate;

c) dispunere de către instanţa de judecată, prin hotărîre irevocabilă, a confiscării averii nejustificate.

(7) În caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces, intervine vacanţa mandatului de deputat.

(8) Cererea de demisie se prezintă Preşedintelui Parlamentului. Parlamentul, prin hotărîrea sa, va lua act de cererea de demisie a deputatului şi va declara mandatul vacant.

(8¹) În cazurile menţionate la alin.(6¹), la cererea Autorităţii Naţionale de Integritate, ridicarea mandatului se hotărăşte de Parlament, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(9) În caz de deces, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului va întocmi un raport. Parlamentul, prin hotărîrea sa, va lua act de raportul comisiei şi va declara mandatul vacant.

(10) Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat următor de pe lista partidului, organizaţiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al cărui mandat a fost declarat vacant. După declararea de către Parlament a vacanţei mandatului de deputat, Comisia Electorală Centrală, în termen de 5 zile, va examina candidatura candidatului supleant imediat următor de pe lista concurentului electoral al cărui mandat a devenit vacant şi o va înainta Curţii Constituţionale pentru validarea mandatului.

(11) Curtea Constituţională, în termen de 10 zile de la declararea vacanţei mandatului de deputat, va valida următorul mandat.

(12) În caz de vacanţă a mandatului de deputat ales în circumscripţia uninominală, la sesizarea Parlamentului sau din oficiu, Comisia Electorală Centrală organizează alegeri noi în condiţiile legii.

(13) Deputatul ales în urma alegerilor noi intră în exerciţiul mandatului după validarea acestuia de către Curtea Constituţională şi îşi exercită funcţiile pe durata mandatului Parlamentului.

[Art.2 modificat prin Legea nr.113 din 15.08.2019, în vigoare 17.08.2019]

[Art.2 modificat prin Legea nr.154 din 20.07.2017, în vigoare 21.07.2017]

[Art.2 completat prin Legea nr.134 din 17.06.2016, în vigoare 01.08.2016]

[Art.2 modificat prin Legea nr.108 din 03.05.2013, în vigoare 10.05.2013]

[Art.2 modificat prin Legea nr.94 din 19.04.2013, în vigoare 20.04.2013]

[Art.2 completat prin Legea nr.275-XVI din 13.12.2007, în vigoare 28.12.2007]

Art.3. – Mandatul de deputat este incompatibil cu:

a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;

b) funcţia de membru al Guvernului;

c) funcţia de Avocat al Poporului, de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului;

c¹) funcţia de ales local;

d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.

[Art.3 modificat prin Legea nr.166 din 31.07.2015, în vigoare 02.10.2015]

[Art.3 completat prin Legea nr.94 din 19.04.2013, în vigoare 20.04.2013]

Art.4. – Persoanele mandatate de Parlament cu misiuni temporare în organele centrale ale administraţiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durată de cel mult 6 luni.

[Art.4 modificat prin Legea nr.103 din 19.05.2011, în vigoare 24.06.2011]

[Art.4 modificat prin Legea nr.44-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

Art.5. – (1) Deputatul care se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art.3 va demisiona, în termen de 30 de zile de la data validării mandatului, din funcţia incompatibilă cu mandatul de deputat. La fel se va proceda şi în cazul apariţiei situaţiei de incompatibilitate în condiţiile art.4.

(2) Dacă deputatul care se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate nu a respectat condiţiile menţionate la alin.(1), mandatul lui încetează de drept la expirarea termenului prevăzut la alin.(1).

[Art.5 modificat prin Legea nr.134 din 17.06.2016, în vigoare 01.08.2016]

Notă: Alineatul (2) al art.5 se declară neconstituţional, conform Hot.Curţii Constituţionale nr.21 din 24.06.2015, în vigoare 24.06.2015

Art.6. – (1) În decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie să declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentară pe care va continua să o desfăşoare.

(2) Schimbările survenite în activitatea deputatului în timpul exercitării mandatului se aduc la cunoştinţă Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariţiei lor.

Art.7. – (1) La începutul fiecărei legislaturi, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi examinează declaraţiile deputaţilor sub aspectul incompatibilităţii activităţii.

(2) La sesizarea Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, deputatul care se află în unul din cazurile de incompatibilitate este obligat să facă ca incompatibilitatea să înceteze.

(3) În cazurile de incompatibilitate apărute pe durata unei legislaturi se va proceda în conformitate cu art.5 şi art.6 alin.(2).

(4) Deputatul va depune, în condiţiile legii, declaraţie de avere şi interese personale.

(5) La începutul fiecărei legislaturi, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, împreună cu organele fiscale, organizează controlul declaraţiilor deputaţilor despre veniturile lor, care se impozitează conform Codului fiscal, şi, în termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaraţiilor, întocmeşte un raport, care urmează să fie aprobat de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(6) Declaraţiile deputaţilor despre veniturile lor, care se impozitează conform Codului fiscal, depuse cu 3 luni înainte de expirarea mandatului, vor fi controlate, cu cel puţin o lună înainte de expirarea mandatului, de către Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi împreună cu organele fiscale şi, ca rezultat al controlului, se va întocmi un raport, care urmează să fie aprobat de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

[Art.7 modificat prin Legea nr.134 din 17.06.2016, în vigoare 01.08.2016]

Art.8. – Este interzisă utilizarea numelui deputatului, urmat de această calitate a sa, în orice acţiune publicitară privitoare la o unitate financiară, industrială sau comercială.

Capitolul II

IMUNITATEA PARLAMENTARĂ

Art.9. – (1) Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gîndire şi de acţiune.

(2) Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică sub nici o formă pentru opiniile politice sau voturile exprimate în exercitarea mandatului.

Art.10. – (1) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată pe cauză penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.

(2) Cererea de reţinere, arest, percheziţie sau trimitere în judecată penală ori contravenţională este adresată Preşedintelui Parlamentului de către Procurorul General. Preşedintele Parlamentului o aduce la cunoştinţă deputaţilor în şedinţă publică în cel mult 7 zile de la parvenirea acesteia şi o trimite de îndată spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, care, în cel mult 15 zile, va constata existenţa unor motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărîrea comisiei este adoptată prin votul secret a cel puţin jumătate plus unu din membrii ei.

(3) Procurorul General va depune în comisie toate documentele pe care aceasta le solicită. În caz de refuz comisia va face apel în Parlament.

(4) Raportul comisiei este supus examinării şi aprobării în Parlament imediat, în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia.

[Alin.(5) art.10 abrogat prin Legea nr.95 din 14.04.2022, în vigoare 20.06.2022]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(5) al art.10 prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.27 din 17.11.2015, în vigoare 17.11.2015

(6) Acţiunea penală împotriva deputatului poate fi intentată numai de Procurorul General.

[Art.10 modificat prin Legea nr.95 din 14.04.2022, în vigoare 20.06.2022]

Art.11. – (1) În caz de infracţiune flagrantă, deputatul poate fi reţinut la domiciliu pe o durată de 24 de ore numai cu încuviinţarea prealabilă a Procurorului General. Acesta va informa neîntîrziat Preşedintele Parlamentului asupra reţinerii.

(2) Dacă Parlamentul consideră că nu există temei pentru reţinere, dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(3) Reţinerea, arestul sau percheziţia deputatului în alte împrejurări sau din alte motive nu se admite.

Art.12. – Cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţei Parlamentului.

Art.13. – Deputatul este considerat pe toată durata mandatului său ca fiind în exerciţiul funcţiunii, motiv pentru care orice agresiune împotriva sa este asimilată infracţiunii de ultraj şi sancţionată conform dispoziţiilor prevăzute pentru aceasta. De protecţie juridică similară beneficiază şi membrii familiei – soţ, soţie, copii şi părinţi – în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmăreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra deputatului în legătură cu exercitarea mandatului său.

Capitolul III

EXERCITAREA MANDATULUI DE DEPUTAT

Art.14. – (1) Deputatul în Parlament, prin simplul fapt al alegerii lui, intră de îndată în dreptul deplinei exercitări a mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii în Parlament, eliberat de Comisia Electorală Centrală, în condiţiile legii.

(2) Deputatul îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle pe toată legislatura pentru care a fost ales.

Art.15. – (1) Deputatul este obligat să respecte cu stricteţe Constituţia, legile, normele etice şi morale.

(2) Deputatul este dator să fie demn de încrederea alegătorilor, să contribuie prin exemplu personal la întărirea disciplinei de stat, la îndeplinirea obligaţiilor civice, la asigurarea drepturilor omului şi la respectarea legislaţiei.

(3) Cazurile de încălcare a eticii de deputat sînt examinate de Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi.

Art.16. – (1) Deputatul participă la examinarea colectivă şi liberă a problemelor ce ţin de competenţa Parlamentului, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor puse pe ordinea de zi a şedinţei Parlamentului.

(2) Participarea deputatului la şedinţele Parlamentului şi ale comisiei permanente din a cărei componenţă face parte este obligatorie. În cazul în care deputatul nu se poate prezenta din motive întemeiate la şedinţele Parlamentului sau ale comisiei permanente, este obligat să aducă la cunoştinţă Biroului permanent sau secretarului comisiei respective motivele absenţei sale.

(3) Orice absenţă a deputatului care nu ţine de exercitarea atribuţiilor funcţionale ale Parlamentului şi ale comisiei permanente din care face parte se consideră absenţă fără motiv întemeiat.

(4) Absenţa deputatului de la şedinţa Parlamentului în semn de protest faţă de un proiect sau faţă de o altă chestiune inclusă pe ordinea de zi, anunţată de deputat personal sau în numele fracţiunii în şedinţa în plen a Parlamentului, se consideră absenţă din motive întemeiate.

[Art.16 alin.(4) în redacţia Legii nr.197 din 12.07.2013, în vigoare 02.08.2013]

Notă: Se declară neconstituţionale sintagmele “preşedintele fracţiunii sau de către” şi “neafiliaţi” de la alin.(4) art.16 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.10 din 12.07.2012, în vigoare de la 12 iulie 2012

[Art.16 completat prin Legea nr.26 din 01.03.2012, în vigoare 23.03.2012]

Art.17. – (1) Deputatul beneficiază de dreptul de vot deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de Parlament.

(2) Deputatul este în drept:

a) să aleagă şi să fie ales în organele Parlamentului;

b) să-şi exprime părerea asupra componenţei nominale a organelor formate de Parlament şi asupra candidaturilor persoanelor oficiale în cadrul dezbaterilor pentru alegerea, numirea sau confirmarea lor de către Parlament;

c) să facă propuneri legislative în scris spre a fi examinate de Parlament;

d) să facă propuneri şi observaţii asupra ordinii de zi a şedinţei, asupra esenţei problemelor puse în discuţie şi modului lor de examinare;

e) să dea dovadă de iniţiativă şi să facă propuneri vizînd examinarea la şedinţele Parlamentului a dărilor de seamă sau a informaţiilor prezentate de orice organ sau persoană oficială, aflată în subordinea sau sub controlul Parlamentului;

f) să pună problema votului de încredere în Guvern, în persoanele oficiale alese, numite sau confirmate de Parlament, dacă propunerea este susţinută de cel puţin o pătrime din deputaţii aleşi;

g) să propună spre examinare Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile (mai departe unităţi) execută legile şi hotărîrile Parlamentului;

h) să participe la dezbateri, să facă interpelări, să adreseze întrebări raportorilor şi preşedintelui şedinţei, să ceară răspunsuri;

i) să-şi argumenteze propunerile, să se pronunţe în chestiuni de procedură, să prezinte note informative;

j) să facă amendamente la proiectele de legi, de hotărîri şi de alte acte normative.

(3) Deputatul care nu a luat cuvîntul în dezbateri este în drept să transmită preşedintelui şedinţei textul cuvîntării, propunerile şi observaţiile sale asupra problemei examinate la şedinţa Parlamentului. Textul cuvîntării deputatului se anexează la stenograma şedinţei şi, la solicitarea lui, se publică în organul de presă al Parlamentului.

(4) Deputatul este în drept să ia cunoştinţă de textele stenogramelor şedinţelor Parlamentului înainte de a fi publicate, să primească textele cuvîntărilor sale care nu urmează a fi publicate.

(5) Propunerile şi observaţiile făcute de deputat la şedinţele Parlamentului sînt examinate, ţinîndu-se cont de ele, în procesul de definitivare şi adoptare a proiectelor de legi şi hotărîri.

(6) În exercitarea mandatului deputatul poate adresa întrebări, interpelări şi petiţii Preşedintelui Republicii Moldova, membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.

(7) Modul de exercitare a drepturilor menţionate este stabilit prin prezenta lege şi prin Regulamentul Parlamentului.

Art.18. – Deputatul care nu face parte din componenţa unei comisii permanente sau provizorii este în drept să participe, în condiţiile Regulamentului Parlamentului, la şedinţele acestora, să facă propuneri, să ia parte la examinarea de probleme şi la adoptarea de hotărîri cu drept de vot consultativ. În cazul în care deputatul nu este de acord cu hotărîrea comisiei permanente, el poate să-şi formuleze propunerea în calitate de amendament la proiectul de lege sau de hotărîre. Amendamentele făcute de deputat sînt examinate de Parlament şi supuse votului.

Art.19. – Dreptul deputatului la iniţiativă legislativă este garantat prin:

a) examinarea obligatorie a propunerii făcute cu titlu de iniţiativă legislativă la şedinţa Parlamentului şi adoptarea uneia dintre următoarele hotărîri privind: adoptarea unei legi; trimiterea spre definitivare în comisia permanentă respectivă a proiectului de lege propus; elaborarea unui nou proiect de lege; respingerea întemeiată a propunerii legislative;

b) punerea obligatorie la vot a propunerilor şi amendamentelor la lege formulate de deputat, cu respectarea procedurii legislative prevăzute de Regulamentul Parlamentului;

c) participarea sa la şedinţele Biroului permanent şi ale Guvernului.

Art.20. – (1) Din însărcinarea Parlamentului sau a organelor lui, deputatul participă la controlul executării legilor de către organele de stat şi cele obşteşti, de către unităţi. El poate lua cunoştinţă de documentele necesare şi participă la exercitarea controlului, în chestiuni ce ţin de competenţa Parlamentului, asupra activităţii organelor de stat şi celor obşteşti, a unităţilor. Deputatul aduce rezultatul controlului la cunoştinţă Parlamentului sau organelor lui. În caz de necesitate, face propuneri privind lichidarea carenţelor descoperite, anularea hotărîrilor nelegale, tragerea la răspundere a persoanelor care au încălcat legea, nu au îndeplinit hotărîrile adoptate de Parlament.

(2) Organele de stat şi persoanele oficiale sînt obligate să acorde sprijinul necesar la efectuarea cercetărilor, să prezinte fără obstacole la cererea deputatului sau a comisiei care cercetează cazul, datele şi documentele necesare examinării lui obiective. Nimeni nu este în drept să se eschiveze de la prezentarea explicaţiilor cerute de deputatul care efectuează cercetările.

Art.20¹. – Pentru facilitarea lucrului deputaţilor în teritoriu, Oficiile teritoriale de informare ale Parlamentului din cadrul Secretariatului Parlamentului asigură asistenţa necesară desfăşurării lucrului acestora cu cetăţenii.

[Art.20¹ introdus prin Legea nr.84 din 29.05.2014, în vigoare 24.06.2014]

Art.21. – (1) Pentru a soluţiona problemele legate de interesele alegătorilor deputatul beneficiază de dreptul de a fi primit în audienţă fără întîrziere de conducători şi de alte persoane oficiale.

(2) Deputatul are dreptul de a vizita, prezentînd legitimaţia de deputat, orice organ de stat şi obştesc, orice unitate, în modul stabilit de Biroul permanent.

(3) Orice persoană oficială este obligată, la legitimarea deputatului, să-i pună la dispoziţie informaţia necesară fără concordanţe şi permisiuni suplimentare. În cazul în care informaţia reprezintă secret de stat, informarea deputatului se va face în condiţiile Regulamentului Parlamentului.

Art.22. – (1) Deputatul este în drept să se adreseze oricărui organ de stat şi obştesc, oricărei persoane oficiale în probleme ce ţin de activitatea de deputat şi să participe la examinarea lor. Organul sau persoana oficială respectivă sînt obligate să dea fără întîrziere răspuns la adresare, iar în cazul examinării sau verificării suplimentare a problemei – în cel mult o lună.

(2) Adresările deputatului în probleme ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, a Guvernului, a altor organe centrale ale administraţiei de stat urmează să fie examinate de aceste organe. Data examinării trebuie adusă din timp la cunoştinţă deputatului.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să acorde deputatului sprijinul necesar pentru organizarea lucrului cu alegătorii. În acest scop, ele asigură accesul în încăperi sau locuri publice, precum şi echipamentul şi informaţiile necesare, anunţă din timp alegătorii despre locul şi timpul întîlnirii cu deputatul.

Art.22¹. – Deputatul are dreptul să organizeze mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri paşnice în condiţiile Legii nr.26/2008 privind întrunirile.

[Art.22¹ modificat prin Legea nr.8 din 13.02.2020, în vigoare 06.04.2020]

Art.23. – (1) Deputatul ca reprezentant al puterii legislative supreme este în drept să ceară la faţa locului încetarea încălcării legii, iar în caz de necesitate să adreseze organelor şi persoanelor oficiale respective cerinţa de a fi oprită încălcarea legii, lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.

(2) Persoanele oficiale din organele de stat şi cele obşteşti, din unităţi cărora le este adresată cerinţa deputatului sînt obligate să ia fără întîrziere măsuri pentru oprirea încălcării, iar în caz de necesitate şi măsuri pentru tragerea la răspundere a vinovaţilor, informîndu-l ulterior pe deputat.

Art.24. – (1) Biroul permanent şi Secretariatul Parlamentului, autorităţile administraţiei publice locale asigură deputatul, la cerere, cu materiale informative şi de referinţe, difuzate oficial de organele guvernamentale şi de alte organe de stat şi obşteşti.

(2) Biroul permanent şi Secretariatul Parlamentului, alte organe de stat, precum şi persoane oficiale, sînt obligate să-l asigure pe deputat, la cerere, cu consultaţii prin intermediul specialiştilor în probleme legate de activitatea de deputat şi să-i furnizeze fără întîrziere informaţia necesară.

[Art.24 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]

Art.25. – (1) Secretariatul Parlamentului, instituţiile ştiinţifice şi juridice, instituţiile de învăţămînt de profil, organele de ocrotire a ordinii de drept acordă deputatului asistenţă în probleme juridice.

(2) Deputatul poate încheia contracte de prestări servicii cu experţi în domeniu, în limitele bugetului alocat.

(3) Deputatul poate fi ajutat în activitatea sa de asistenţi voluntari.

[Art.25 modificat prin Legea nr.325 din 30.11.2018, în vigoare 01.03.2019]

[Art.25 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]

Capitolul IV

GARANŢIILE DE EXERCITARE A MANDATULUI DE DEPUTAT

Art.26. – (1) Pentru exercitarea eficientă a mandatului, deputatul în Parlament are dreptul:

a) la salariu lunar în modul, condiţiile şi mărimile prevăzute de legislaţia privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar;

b) la diurne şi alte plăţi compensatorii, în mărimile stabilite de Biroul permanent, care nu se includ în salariul lunar şi nu se iau în calcul la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.

[Alin.(2) art.26 abrogat prin Legea nr.90-XVIII din 04.12.2009, în vigoare 18.12.2009]

(3) Deputatul care nu dispune de spaţiu locativ în municipiul Chişinău se asigură cu apartament de serviciu pe durata mandatului. În cazul neasigurării cu apartament de serviciu, deputatului i se acordă o indemnizaţie lunară neimpozabilă pentru chirie.

[Art.26 modificat prin Legea nr.271 din 23.11.2018, în vigoare 01.12.2018]

[Art.26 modificat prin Legea nr.8 din 10.02.2011, în vigoare 22.02.2011]

[Art.26 modificat prin Legea nr.447-XVI din 28.12.2006, în vigoare 13.04.2007]

Art.27. – (1) Deputatul are dreptul la concediu anual plătit, la concediu pentru interese personale şi la concediu medical.

(2) Concediu anual plătit se acordă deputatului pe o durată de 36 zile lucrătoare (luîndu-se drept bază săptămîna de muncă de 6 zile) de regulă în timpul vacanţei de Crăciun şi al vacanţei de vară.

(3) Modul de acordare a concediului pentru interese personale este stabilit prin Regulamentul Parlamentului.

Art.28. – (1) În perioada de exercitare a mandatului de deputat, contractul de muncă se suspendă.

(2) După expirarea mandatului, deputatului i se garantează locul de muncă (serviciu) anterior, iar în lipsa acestuia (în caz de lichidare a unităţii, de reorganizare a ei, de reducere a statului de personal etc.) i se acordă un loc de muncă (serviciu) echivalent la aceeaşi unitate sau la alta, cu consimţămîntul lui.

(3) Durata de exercitare a mandatului de deputat se include în vechimea totală şi neîntreruptă în muncă (serviciu), în vechimea în muncă la specialitatea precedentă.

(4) Cu persoana care urmează să suplinească funcţia anterioară a deputatului se încheie un contract de muncă pe o durată determinată, care se reziliază la revenirea acestuia. Astfel se va proceda şi în cazul cînd funcţia anterioară a deputatului este ocupată prin alegere sau concurs.

[Art.29 abrogat prin Legea nr.358-XV din 31.07.2003, în vigoare 01.01.2004]

Art.29¹. – Preşedintele Parlamentului, în caz de expirare a mandatului, de demisie sau de imposibilitate definitivă de exercitare a atribuţiilor, beneficiază de:

a) asistenţă medicală şi tratament balneoclimateric gratuite;

[Lit.b) art.29¹ abrogată prin Legea nr.37 din 02.03.2023, în vigoare 24.04.2023]

c) automobil în decursul unui an de zile;

[Lit.d) art.29¹ abrogată prin Legea nr.8 din 13.02.2020, în vigoare 06.04.2020]

e) paşaport diplomatic.

[Art.29¹ modificat prin Legea nr.37 din 02.03.2023, în vigoare 24.04.2023]

[Art.29¹ modificat prin Legea nr.8 din 13.02.2020, în vigoare 06.04.2020]

Art.29². – Prevederile articolului 29¹ se extind şi asupra deputaţilor în Parlamentul de legislatura a XII-a care au ocupat în Parlament funcţii remunerate, asupra deputaţilor în Parlamentul de legislatura a XIII-a, precum şi asupra deputaţilor în fostul Soviet Suprem al R.S.S. Moldoveneşti care au ocupat funcţii de conducere remunerate în Sovietul Suprem.

[Art.30-30³ abrogate prin Legea nr.822-XV din 07.02.2002, în vigoare 21.03.2002]

Art.31. – În perioada de exercitare a mandatului, deputatului i se eliberează paşaport diplomatic.

Art.32. – Cheltuielile prevăzute de prezenta lege se suportă de la bugetul Parlamentului.

Art.33. – (1) Executarea prezentei legi este obligatorie pe întreg teritoriul ţării.

(2) Persoanele care nu-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de deputat, îi zădărnicesc activitatea, îi furnizează intenţionat informaţii false, încalcă garanţiile exercitării mandatului de deputat sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art.34. – (1) Deputatul are legitimaţie de deputat şi insignă de deputat, eliberate de Biroul permanent după constituirea legală a Parlamentului.

(2) Regulamentul cu privire la legitimaţia de deputat şi Regulamentul cu privire la insigna de deputat, modelul lor sînt aprobate de Biroul permanent.

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE

Art.35. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data adoptării.

(2) Deputaţii în Parlamentul de legislatura a XIII-a care pînă la alegeri au activat în organele procuraturii şi în calitate de judecători ai instanţelor judecătoreşti şi care s-au concediat în legătură cu participarea la alegerile parlamentare beneficiază de drepturile prevăzute la art.28. Acestor deputaţi li se păstrează vechimea totală şi neîntreruptă în muncă şi vechimea în muncă la specialitatea precedentă timp de 3 luni de la data concedierii.

Art.36. – La data intrării în vigoare a prezentei legi Legea nr.404-XII din 11 decembrie 1990 cu privire la statutul deputaţilor poporului în R.S.S. Moldova îşi încetează acţiunea în partea referitoare la statutul deputatului Parlamentului.

Art.37. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr.156-XII din 2 iulie 1990 despre Regulamentul provizoriu “Cu privire la asigurarea activităţii deputaţilor poporului din R.S.S. Moldova”;

b) Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr.512-XII din 19 februarie 1991 despre modificările în Regulamentul “Cu privire la asigurarea activităţii deputaţilor poporului din R.S.S. Moldova”, aprobat prin Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr.405-XII din 11 decembrie 1990”;

c) Hotărîrea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova nr.787-XII din 18 noiembrie 1991 cu privire la măsurile pentru protecţia socială a deputaţilor poporului din Republica Moldova şi a lucrătorilor Secretariatului Parlamentului;

d) Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.831-XII din 25 decembrie 1991 privind stabilirea salariilor membrilor conducerii Republicii Moldova, a salariilor şi a indemnizaţiilor deputaţilor poporului, a unor cheltuieli pentru activitatea Parlamentului;

e) Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.905-XII din 29 ianuarie 1992 pentru modificarea şi completarea Hotărîrii Parlamentului nr.831-XII din 25 decembrie 1991;

f) Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1044-XII din 27 mai 1992 pentru modificarea Hotărîrii Parlamentului nr.831-XII din 25 decembrie 1991;

g) Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1239-XII din 16 decembrie 1992 privind stabilirea salariilor membrilor conducerii Republicii, a salariilor, indemnizaţiilor şi diurnelor deputaţilor poporului.

________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.