O R D I N

cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale

de Contabilitate şi Planului de conturi contabile al activităţii

economico-financiare a întreprinderilor

nr. 174  din  25.12.1997

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.88-91/182 din 30.12.1997

* * *

Întru executarea prevederilor Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 710 din 23 septembrie 1994 "Cu privire la Programul de stat de trecere a Republicii Moldova la sistemul mondial de contabilitate şi statistică" şi în baza Legii contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995

ORDON:

1. Se aprobă:

Standardele Naţionale de Contabilitate:

S.N.C. 1 "Politica de contabilitate";

S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale";

S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii";

S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare";

S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti";

S.N.C. 12 "Contabilitatea impozitului pe venit";

S.N.C. 14 "Informaţii financiare privind sectoarele";

S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung";

S.N.C. 18 "Venitul";

S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile";

S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor";

S.N.C. 28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate";

"Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare";

Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor;

Metodica de trecere la noul sistem de conturi contabile.

2. Se pun în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova Standardele Naţionale de Contabilitate şi Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor de la 1 ianuarie 1998 (conform punctului 1 al prezentului ordin).

3. Se abrogă actele normative adoptate de către Ministerul Finanţelor în partea în care contravin Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 1

"POLITICA DE CONTABILITATE"

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 1 "Publicitatea politicii de contabilitate", aprobat de Comitetul SIC în anul 1974 şi revizuit în anul 1994.

Prezentul standard constituie un element al sistemului de reglementare normativă a contabilităţii în Republica Moldova şi urmează a fi aplicat cu respectarea prevederilor altor standarde naţionale de contabilitate (S.N.C.).

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea bazelor de elaborare a politicii de contabilitate şi de publicitate a prevederilor principale ale acesteia, utilizate la întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare ale subiectului economic (în continuare - întreprindere): bilanţului contabil, rapoartelor privind rezultatele financiare, fluxul capitalului propriu, fluxul mijloacelor băneşti şi anexelor la acestea.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

Băncile, companiile de asigurări şi alte instituţii financiare respectă numai acele prevederi ale prezentului standard, care nu sînt prevăzute în S.N.C.30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare".

Definiţii

4. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Politica de contabilitate - totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedeelor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare;

Sistemul de reglementare normativă a contabilităţii - totalitatea actelor legislative şi normative, care reglementează ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare;

Rapoarte financiare - procedee de generalizare documentară privind starea şi schimbarea situaţiei patrimoniale şi financiare, fluxul capitalului propriu şi mijloacelor băneşti ale întreprinderii în perioada de gestiune;

Utilizatorii rapoartelor financiare - persoane juridice şi fizice, interesate în informaţia privind activitatea economico-financiară a întreprinderii: investitorii, creditorii (actuali şi potenţiali), cumpărătorii, furnizorii, lucrătorii întreprinderii, autorităţile fiscale şi administrative etc.

Elaborarea politicii de contabilitate

5. Politica de contabilitate a întreprinderii se elaborează de către conducătorul acesteia, în conformitate cu prezentul standard, dacă legislaţia în vigoare a Republicii Moldova nu prevede altceva.

6. Elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii fundamentale ale contabilităţii:

a) Continuitatea activităţii

Întreprinderea este analizată ca o unitate în activitate continuă, ceea ce înseamnă că aceasta îşi va continua activitatea într-un viitor previzibil. În acest caz se presupune că întreprinderea nu are nici intenţia şi nici necesitatea de a-şi reduce considerabil sau de a-şi sista activitatea.

b) Permanenţa metodelor

Politica de contabilitate acceptată de întreprindere este aplicată de aceasta în mod consecvent de la o perioadă gestionară la alta.

c) Specializarea exerciţiilor (metoda calculării)

Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi în rapoartele financiare în perioada în care acestea s-au produs, indiferent de momentul efectiv al încasării sau plăţii mijloacelor băneşti. (Condiţiile care influenţează procesul corelaţiei veniturilor şi cheltuielilor conform metodei calculării sînt examinate în alte S.N.C.).

7. Politica de contabilitate trebuie să asigure respectarea următoarelor principii:

a) Prudenţa

În multe operaţii economice apariţia diverselor incertitudini este inevitabilă. De aceea la întocmirea rapoartelor financiare trebuie să se dea dovadă de prudenţă, pentru ca activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Însă prudenţa nu justifică crearea rezervelor latente.

b) Prioritatea conţinutului asupra formei

Operaţiile economice şi alte fenomene trebuie să fie contabilizate şi prezentate în rapoartele financiare, în primul rînd, în conformitate cu conţinutul şi realitatea financiară a acestora, dar nu numai potrivit formei lor juridice.

c) Importanţa relativă (esenţialitatea)

În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite toate posturile importante pentru evaluări şi luarea deciziilor de către utilizatori. În cazul în care postul (sau gradul de exactitate al acestuia) nu are o mare importanţă pentru utilizatorii rapoartelor financiare, acesta este considerat ca neesenţial. De exemplu, rapoartele financiare publicate de întreprinderile mari pot fi exprimate în mii lei, deoarece sumele mici nu influenţează luarea de decizii.

8. Asupra opţiunii şi justificării politicii de contabilitate a unei întreprinderi concrete, cu excepţia convenţiilor fundamentale şi principiilor prevăzute de prezentul standard, influenţează, de asemenea, următorii factori:

a) forma de proprietate şi statutul de organizare juridică al întreprinderii (societate pe acţiuni, întreprindere de stat, întreprindere individuală, societate cu răspundere limitată, întreprindere mixtă etc.);

b) tipul de activitate şi sectorul economic (industrie, agricultură, construcţii, transporturi, ştiinţă etc.);

c) proporţiile întreprinderii (volumul de producţie, volumul de vînzări, numărul de lucrători etc.);

d) strategia de dezvoltare economico-financiară (obiectivele şi sarcinile dezvoltării economice a întreprinderii, perspectivele de lungă durată, direcţiile previzibile de investiţii, tactica realizării sarcinilor de perspectivă);

e) nivelul de dotare tehnică a întreprinderii, inclusiv computerizarea;

f) personalul - gradul de calificare (experienţă, deprinderi, conceperea obiectivelor şi problemelor, posibilitatea soluţionării acestora);

g) situaţia economică - existenţa infrastructurii de piaţă, situaţia financiară, condiţiile pentru investiţii etc.

9. Drept bază pentru elaborarea politicii de contabilitate a întreprinderii serveşte sistemul S.N.C. în Republica Moldova, care admite metode alternative de evaluare şi evidenţă a activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor activităţii întreprinderii. În cazul în care unul dintre standarde nu stipulează procedeul de ţinere a contabilităţii într-o problemă concretă, întreprinderea este în drept să elaboreze, în mod independent, un procedeu corespunzător, în temeiul prevederilor prezentului standard sau altor S.N.C.

10. Elaborarea politicii de contabilitate prevede în alegerea unui procedeu dintre cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi acceptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. De exemplu, S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" admite aplicarea diverselor metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe: casării liniare, proporţional volumului de lucrări (produse), soldului degresiv, casării valorii amortizabile conform sumei cifrelor. La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege metoda de calculare a uzurii conformă într-o măsură mai mare eventualului model de obţinere a avantajelor economice din obiectul concret de mijloace fixe. Astfel, întrucît automobilul pierde un procent mai mare din valoare în primii ani de exploatare, uzura acestuia poate fi calculată prin metoda soldului degresiv, dar nu prin metoda casării liniare, conform căreia se calculează uzura clădirilor şi altor obiecte ce îşi pierd uniform valoarea sa pe toată durata de exploatare.

11. Politica de contabilitate a întreprinderii urmează a fi perfectată printr-un document corespunzător (ordin, dispoziţie etc.) de organizare şi de dispoziţie. Aceasta se aplică tuturor subdiviziunilor unităţii (inclusiv celor cu bilanţ autonom) cu începere de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost adoptat documentul respectiv de organizare şi de dispoziţie.

Întreprinderea nou-creată trebuie să perfecteze printr-un document politica de contabilitate, acceptată de ea, în conformitate cu prezentul articol, pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 zile din momentul dobîndirii drepturilor de persoană juridică. Politica de contabilitate acceptată se consideră aplicabilă din ziua înregistrării de stat a întreprinderii.

12. Modificările politicii de contabilitate sînt posibile în cazurile prevăzute de statutul întreprinderii, la solicitarea organului care stabileşte standardele sau pentru reflectarea cît mai exactă a situaţiei financiare şi patrimoniale şi a rezultatelor activităţii întreprinderii în rapoartele financiare.

De exemplu, politica de contabilitate poate fi modificată în cazul:

a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);

b) schimbării proprietarilor;

c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;

d) elaborării noilor procedee de contabilitate.

Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie (ordin, dispoziţie, etc.), indicînd data intrării în vigoare.

Publicitatea politicii de contabilitate

13. Politica de contabilitate adoptată de întreprindere trebuie să fie adusă la cunoştinţa utilizatorilor interni şi externi de rapoarte financiare. Urmează a fi date publicităţii toate aspectele principale ale acesteia, folosite de întreprindere în perioada de gestiune şi care influenţează notabil asupra evaluării şi luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare.

14. La dezvăluirea politicii de contabilitate trebuie să se pornească de la premisa esenţialităţii informaţiilor pentru utilizatorii rapoartelor financiare. În acest scop, în rapoartele financiare este necesar de a include variantele politicii de contabilitate acceptate de conducerea întreprinderii vizînd, ca minimum: constatarea venitului; politica consolidării; întreprinderile mixte şi asociate (fuziunea întreprinderilor); constatarea activelor materiale şi nemateriale şi calcularea uzurii (amortizării) acestora; capitalizarea cheltuielilor cu împrumuturile; contractele de construcţie; investiţiile financiare (plasamentele); instrumentele financiare; chiria; cheltuielile pentru lucrări de cercetare, proiectare şi experimentare; stocurile de mărfuri şi materiale; impozitele, inclusiv impozitele amînate; rezervele; prestaţiile de pensionare, asigurare şi alte cheltuieli aferente plăţilor de indemnizaţii pentru personal; conversiunea valutei străine şi hedgingul; stabilirea genului de activitate, segmentarea geografică şi metodele de repartizare a veniturilor şi cheltuielilor pe sectoare; evidenţa inflaţiei; subvenţiile guvernamentale.

Structura şi conţinutul informaţiilor ce urmează a fi date publicităţii în rapoartele financiare vizînd politica de contabilitate a întreprinderii în probleme concrete sînt stabilite de S.N.C. corespunzătoare.

15. În cazul în care politica de contabilitate a întreprinderii este elaborată în baza convenţiilor fundamentale ale contabilităţii, stabilite de prezentul standard, acestea pot să nu fie declarate în rapoartele financiare. La elaborarea politicii de contabilitate în baza convenţiilor diferite de cele stipulate prin prezentul standard, aceste convenţii, cauzele aplicării, precum şi consecinţele acestora în expresie valorică trebuie să fie elucidate în rapoartele financiare.

16. Politica de contabilitate a întreprinderii trebuie să fie prezentată în preambulul anexelor la rapoartele financiare pe anul de gestiune. Rapoartele financiare intermediare (trimestriale) ale întreprinderii pot să nu conţină informaţii privind politica de contabilitate, în cazul în care aceasta din urmă nu a suferit modificări din momentul întocmirii rapoartelor precedente, care cuprind politica de contabilitate.

17. Modificările politicii de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare în perioada de gestiune sau în perioadele ulterioare, precum şi cauzele acestor modificări, şi evaluarea consecinţelor acestora în expresie valorică urmează a fi dezvăluite în mod distinct în anexele la rapoartele financiare.

18. Publicitatea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea incorectă sau inexactă a informaţiilor şi nu exonerează conducerea întreprinderii de răspundere pentru nerespectarea normelor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare.

Data intrării standardului în vigoare

19. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 2

"STOCURILE DE MĂRFURI ŞI MATERIALE"

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale", adoptat de Comitetul S.I.C. în anul 1975 şi revizuit în anul 1993.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea regulilor de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale (S.M.M.), calculare a costului acestora şi de reflectare în rapoartele financiare. Calcularea costului stă la baza contabilizării stocurilor de mărfuri şi materiale, care se consideră ca activ pînă la momentul calculării venitului din vînzări. Prezentul standard constituie un îndrumar practic de determinare a costului stocurilor de mărfuri şi materiale şi de constatare ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv a diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice ce desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

4. Prezentul standard nu se aplică pentru evaluarea:

a) lucrărilor în curs de execuţie aferente contractelor de construcţie, inclusiv a lucrărilor conexe din contractele de prestări servicii (S.N.C.11 "Contractele de construcţie" );

b) instrumentelor financiare (S.N.C.32 "Instrumentele financiare)";

c) stocurilor de mărfuri şi materiale de producţie proprie, inclusiv al animalelor tinere şi la îngrăşat, produselor agricole şi silvice, minereurilor în cazul în care acestea se evaluează la valoarea realizabilă netă.

5. Stocurile de mărfuri şi materiale specificate în paragraful 4c) se evaluează la valoarea realizabilă netă în anumite etape ale procesului de producţie sau după încheierea acestuia. De exemplu, în cazul în care recolta de cereale este strînsă sau minereurile sînt extrase şi vînzarea lor este garantată conform clauzelor contractului încheiat anticipat sau garanţiei guvernamentale, fie cînd există o piaţă omogenă şi un risc nesemnificativ că marfa nu va fi vîndută.

Definiţii

6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Stocuri de mărfuri şi materiale - active:

a) destinate vînzării în cazul activităţii economice ordinare;

b) înregistrate ca producţie neterminată;

c) destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Ele cuprind

a) materialele destinate utilizării în procesul de producţie;

b) producţia neterminată;

c) produsele finite;

d) mărfurile, inclusiv terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate revînzării;

e) obiectele de mică valoare şi scurtă durată.

Valoarea de intrare (valoarea iniţială) sau valoarea istorică - suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora sau valoarea venală sub altă formă de compensare acordată la achiziţionarea stocurilor de mărfuri şi materiale.

Valoarea venală - suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile independente.

Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) - preţul probabil de vînzare a stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul activităţii economice ordinare diminuată cu cheltuielile probabile prevăzute pentru completarea şi organizarea vînzării.

Valoarea de bilanţ a tuturor obiectelor de mică valoare şi scurtă durată - valoarea de intrare (valoarea de achiziţie) a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată depozitate plus valoarea probabilă rămasă a obiectelor puse în funcţiune la care se calculează uzura.

Valoarea uzurabilă - valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sau o altă sumă care o substituie în rapoartele financiare diminuată cu valoarea probabilă rămasă.

Valoarea rămasă - suma netă (valoarea bunurilor utile) pe care întreprinderea intenţionează să o obţină din activ la expirarea duratei de utilizare.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare

7. Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor de mărfuri şi materiale

8. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale cuprinde cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru prelucrare şi alte cheltuieli aferente aducerii stocurilor de mărfuri şi materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate.

Cheltuieli de achiziţionare

9. Cheltuielile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind valoarea cumpărăturilor, taxele vamale şi alte impozite, prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale), precum şi cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea mărfurilor, stocurilor de producţie şi prestările de servicii de către terţi. Rabaturile comerciale, sumele returnării mărfurilor, produselor finite şi sumele altor corecţii se scad la determinarea cheltuielilor de achiziţionare.

10. În unele cazuri cheltuielile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale pot include diferenţa de curs valutar, survenită nemijlocit la procurarea recentă a stocurilor de mărfuri şi materiale facturate în valută străină (S.N.C.21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare"). Diferenţa specificată poate să survină ca rezultat al unei serioase devalorizări sau deprecieri a valutei care nu poate fi prevenită, deoarece nu există metode practice de hedging (asigurare). De aceea aceasta generează creşterea datoriilor, care nu pot fi achitate din cauza achiziţionării recente a stocurilor de mărfuri şi materiale.

Cheltuieli pentru prelucrare

11. Cheltuielile pentru prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind: cheltuielile directe privind retribuirea muncii, cheltuielile de producţie indirecte constante şi variabile suportate la prelucrarea materialelor în produse finite.

Cheltuielile directe privind retribuirea muncii includ cheltuielile privind retribuirea muncii personalului de producţie de bază al întreprinderii, inclusiv premiile şi alte plăţi sub formă de stimulare şi compensare.

Cheltuielile de producţie indirecte variabile reprezintă cheltuielile întreprinderii mărimea cărora depinde de volumul producţiei (de exemplu, cheltuielile pentru materialele de producţie auxiliare şi pentru remunerarea muncitorilor auxiliari).

Cheltuielile de producţie indirecte constante reprezintă cheltuielile întreprinderii mărimea cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul producţiei (de exemplu, uzura calculată, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a clădirilor şi utilajului etc.).

12. Cheltuielile de producţie indirecte variabile se repartizează pe fiecare unitate de produse fabricate în baza utilizării efective a capacităţilor de producţie.

Cheltuielile de producţie indirecte constante se trec la cheltuielile pentru prelucrare în baza capacităţii normative a utilajului de producţie. Capacitatea normativă reprezintă nivelul de producţie, care poate fi realizat în medie pe parcursul a cîteva perioade sau sezoane în cazul unor circumstanţe ordinare, ţinînd cont de pierderile de capacităţi, rezultate în urma executării lucrărilor tehnice de planificare. Dacă volumul efectiv de producţie este egal sau depăşeşte capacitatea normativă, suma efectivă a cheltuielilor de producţie constante se trece integral la cheltuielile pentru prelucrare. În cazul în care volumul efectiv de producţie este mai mic decît capacitatea normativă, cheltuielile indirecte constante se trec la cheltuielile pentru prelucrare în baza cotei normative rezultate din împărţirea sumei efective a acestor cheltuieli la capacitatea normativă. Suma rămasă a cheltuielilor indirecte de producţie constante se consideră drept cheltuială în perioada de gestiune în care au fost suportate.

13. În cazul în care într-un proces de producţie se obţin concomitent cîteva feluri de produse, cheltuielile pentru prelucrarea acestora se repartizează conform uneia dintre metodele următoare:

a) cheltuielile pentru retribuirea muncii lucrătorilor de producţie se trec direct la fiecare fel de produse fabricate, dacă evidenţa acestora se ţine separat. Cheltuielile de producţie indirecte se repartizează în conformitate cu metoda acceptată de întreprindere, de exemplu, proporţional valorii de vînzare a fiecărui produs la etapa procesului de producţie, cînd fiecare produs poate fi determinat separat sau la momentul încheierii procesului de producţie;

b) dacă cheltuielile privind retribuirea muncii nu se contabilizează pe fiecare fel de produse, acestea se repartizează împreună cu cheltuielile de producţie indirecte în conformitate cu metoda acceptată de întreprindere pe o bază raţională şi consecventă (punctul a), paragraful 13 al prezentului standard).

În cazul unui produs secundar, acesta se evaluează la valoarea realizabilă netă, care se scade din suma totală a cheltuielilor pentru prelucrare. Cheltuielile diminuate cu valoarea produsului secundar se repartizează între felurile de produse fabricate în conformitate cu punctele a) şi b) din paragraful 13 al prezentului standard.

Alte cheltuieli

14. În alte cheltuieli sînt incluse cheltuielile suplimentare apărute în procesul achiziţionării, prelucrării şi vînzării stocurilor de mărfuri şi materiale. Acestea se subdivizează în cheltuieli incluse şi neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale.

15. La alte cheltuieli incluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale se raportă cheltuielile aferente comenzilor individuale sau cheltuielile pentru aducerea stocurilor de mărfuri şi materiale (produselor finite şi mărfurilor) în starea de utilitate la solicitarea cumpărătorului, precum şi cheltuielile suplimentare pentru transportare legate de efectuarea acestor operaţii.

16. La alte cheltuieli neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi constatate drept cheltuială a perioadei de gestiune, în care acestea au fost suportate, se raportă:

a) pierderile supranormative ocazionate de nivelul extrem de înalt al consumului de materiale şi forţă de muncă, precum şi alte cheltuieli de producţie neplanificate;

b) cheltuielile aferente depozitării, dacă acestea nu sînt prevăzute de procesul tehnologic;

c) cheltuielile administrative, care nu sînt ocazionate de aducerea stocurilor de mărfuri şi materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate la solicitarea cumpărătorilor în prezent;

d) cheltuielile de desfacere.

17. În unele cazuri prevăzute de S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile", cheltuielile privind creditele şi împrumuturile se includ în costul stocurilor de mărfuri şi materiale.

Costul stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprinderile de prestări servicii

18. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale pentru întreprinderile de prestări servicii include cheltuieli privind retribuirea muncii personalului şi cheltuielile de producţie indirecte. Cheltuielile privind retribuirea muncii la întreprinderile de prestări servicii includ salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii calculate personalului încadrat nemijlocit în sfera de prestări servicii. Cheltuielile de producţie indirecte se includ în costul stocurilor de mărfuri şi materiale la sfîrşitul perioadei de gestiune numai la întreprinderile de prestări servicii, care dispun de producţie neterminată. Cheltuielile privind retribuirea muncii lucrătorilor care se ocupă de vînzări şi a personalului administrativ nu se includ în costul stocurilor de mărfuri şi materiale, dar se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune în care acestea au fost suportate.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale în contabilitatea curentă

19. Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri şi materiale pot fi utilizate următoarele metode:

a) metoda costului normativ;

b) metoda vînzărilor cu amănuntul.

20. Metoda costului normativ se utilizează pentru evaluarea curentă şi controlul operativ al existenţei şi circulaţiei produselor finite şi producţiei neterminate. Costul normativ se determină, luînd în considerare nivelul normativ al cheltuielilor materiale directe, cheltuielilor directe privind retribuirea muncii şi al cheltuielilor de producţie indirecte. Normele de cheltuieli trebuie să fie analizate sistematic şi, în funcţie de necesităţi, să fie revizuite.

21. Metoda vînzărilor cu amănuntul (procentului de profit global) se aplică, de regulă, în comerţ pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri care au un profit relativ egal în preţul vînzărilor în cazul unui sortiment care variază rapid. În contabilitatea curentă de circulaţie a mărfurilor evaluarea acestora se efectuează după metoda vînzărilor cu amănuntul la preţuri de vînzare, cu evidenţierea adaosului, sau la valoarea de achiziţie. Reducerea valorii de achiziţie a mărfurilor se admite în cazurile prevăzute de paragraful 26 al prezentului standard. Indiferent de varianta acceptată de evaluare a mărfurilor, acestea sînt reflectate în evidenţa curentă în rapoartele financiare la cea mai mică sumă dintre valoarea efectivă şi valoarea realizabilă netă.

22. Costul unităţilor stocurilor de mărfuri şi materiale care, de obicei, nu sînt reciproc substituibile şi al stocurilor produse şi destinate unor proiecte speciale, se determină prin metoda de identificare.

23. În cazul unui sortiment variat al stocurilor de mărfuri şi materiale reciproc substituibile costul acestora se determină prin metodele FIFO, LIFO sau metoda costului mediu ponderat.

[Paragraful 23 completat prin Ordinul Min. Fin. nr.32 din 03.03.2000]

24. Conform metodei FIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate primele sînt şi primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Costul soldului la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină conform valorii de achiziţie a ultimelor loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate.

25. Conform metodei LIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate ultimele sînt primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite în cursul perioadei de gestiune se determină la valoarea de achiziţie a ultimelor loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la sfîrşitul perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de achiziţie a primelor loturi de stocuri intrate.

[Parafraful 25 introdus prin Ordinul Min. Fin. nr.32 din 03.03.2000,]

[celelalte se renumerotează]

26. Conform metodei costului mediu ponderat, costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite şi rămase la sfîrşitul perioadei de gestiune este determinat în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare, aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi cumpărate sau produse de întreprindere în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o perioadă anumită de timp sau pe măsura intrării loturilor suplimentare de stocuri de mărfuri şi materiale.

Valoarea realizabilă netă (V.R.N.)

27. Stocurile de mărfuri şi materiale sînt evaluate şi reflectate în rapoartele financiare la valoarea realizabilă netă cînd aceasta este mai joasă decît costul, adică în cazul:

a) deteriorării sau degradării parţiale a acestora;

b) uzurii parţiale sau integrale a acestora;

c) reducerii preţului de vînzare a acestora;

d) creşterii eventualelor cheltuieli pentru completarea şi organizarea vînzării acestora.

28. Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la valoarea realizabilă netă se efectuează:

a) pe tipuri;

b) pe grupe de unităţi reciproc substituibile, în limitele unuia şi aceluiaşi sortiment, care au aceeaşi destinaţie sau utilizare finală, produse şi comercializate în unul şi acelaşi sector geografic.

La întreprinderile de prestări servicii cheltuielile se reflectă pe fiecare tip de servicii, pentru care se stabileşte un preţ de vînzare individual. De aceea valoarea realizabilă netă se determină pe fiecare tip de servicii neterminate examinate ca tipuri separate de stocuri de mărfuri şi materiale.

29. Calcularea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează în baza:

a) preţurilor de piaţă în vigoare la momentul calculării sumei ce urmează a fi primită din vînzarea stocurilor de mărfuri şi materiale;

b) variaţiilor preţurilor de piaţă sau costului stocurilor de mărfuri şi materiale legate nemijlocit de evenimentele activităţii economice care au survenit după perioada de gestiune în măsura în care aceste evenimente confirmă condiţiile existente la sfîrşitul perioadei de gestiune;

c) destinaţiei stocurilor de mărfuri şi materiale aflate în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune pentru vînzare sau utilizare în producţie.

30. Valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale aflate în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină în baza:

a) preţurilor contractuale, în cazul în care acestea sînt destinate vînzării conform contractelor garantate;

b) preţurilor de piaţă curente în cazul în care acestea nu sînt confirmate de contracte, dar sînt destinate, de asemenea, vînzării.

Pierderile neprevăzute, conform vînzărilor contractuale sau achiziţiilor firmei, se examinează în conformitate cu S.N.C.10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului".

31. Materialele şi alte stocuri destinate utilizării la fabricarea produselor finite nu urmează a fi evaluate sub costul acestora, dacă se prevede că produsele finite care constituie baza lor vor fi vîndute la un preţ egal sau mai mare decît costul lor. Dacă se prevede că costul produselor finite va fi mai mare decît preţurile de piaţă curente, materialele şi alte stocuri vor fi evaluate la valoarea realizabilă netă.

32. La data de raportare a fiecărei perioade posterioare valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale este revizuită. Dacă în perioada precedentă acestea au fost evaluate în bilanţ la valoarea realizabilă netă şi continuă să figureze în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune la aceeaşi valoare, iar circumstanţele s-au schimbat şi valoarea realizabilă netă s-a majorat, aceste stocuri sînt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă revizuită.

Constatarea valorii stocurilor de mărfuri şi materiale drept cheltuială

33. Valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care a fost determinat venitul raportat la aceste vînzări. Aceasta asigură concordanţa cheltuielilor efectuate şi veniturilor obţinute. La evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la valoarea realizabilă netă apar pierderi care se constată drept cheltuială în perioada în care au fost efectuate. Dacă în perioada de gestiune următoare valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale s-a majorat, diferenţa rezultată din această majorare în limitele costului se constată drept venit în perioada în care s-a produs majorarea valorii realizabile nete.

34. Stocurile de mărfuri şi materiale, utilizate pentru crearea obiectelor de mijloace fixe în regie sau pentru finisarea şi montajul acestora, se includ în valoarea obiectelor şi se consideră drept cheltuială treptat, în cursul perioadei de exploatare (funcţionare) utilă a acestor active.

Particularităţile contabilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

35. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt active valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie, indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sînt incluse instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială, utilajul de schimb, ambalajul tehnologic, inventarul de producţie şi de uz casnic, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială şi dispozitivele de protecţie, lenjeria, construcţiile şi dispozitivele provizorii, alte obiecte (vasele, inventarul sportiv şi turistic, prelata etc.).

36. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mică de 1/2 din plafonul stabilit, urmează să fie casate la cheltuieli sau consumuri pe măsura predării acestor obiecte de la depozit în exploatare.

[Parafraful 36(35) modificat prin Ordin. Min. Fin. nr.32 din 03.03.2000]

37. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora depăşeşte 1/2 din plafonul stabilit, în cazul livrării de la depozit în exploatare uzura se calculează în proporţie de 100% din valoarea acestora diminuată cu valoarea probabilă rămasă. La întreprinderile de stat şi întreprinderile, în care cota statului în capitalul statutar constituie cel puţin 51% pe toată durata de exploatare, gestionarii ţin contabilitatea utilizării acestora pe grupe stabilite. Uzura se trece la cheltuielile sau consumurile întreprinderii în funcţie de destinaţia utilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. La ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată valoarea uzurabilă este trecută la diminuarea uzurii calculate anterior.

[Parafraful 37(36) modificat prin Ordin. Min. Fin. nr.32 din 03.03.2000]

38. Pentru construcţiile speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii uzura se calculează pe toată durata de funcţionare utilă, iar dacă această durată depăşeşte termenul de construcţie a obiectului de bază, pornind de la durata construcţiei acestuia. Uzura calculată pentru construcţiile speciale provizorii prevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii se include în componenţa cheltuielilor generale administrative aferente construcţiei obiectului de bază.

Publicitate

39. În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite:

a) metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale;

b) valoarea de bilanţ totală a stocurilor de mărfuri şi materiale şi valoarea de bilanţ pe grupe de clasificare acceptate de întreprindere, valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

c) valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale calculată la valoarea realizabilă netă;

d) costul vînzării stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada de gestiune;

e) suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora, casată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă, în conformitate cu paragraful 32 al prezentului standard;

f) circumstanţele sau evenimentele activităţii economice, care au condus la majorarea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora în conformitate cu paragraful 32 al prezentului standard;

g) valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale ipotecate cu titlu de garanţie a datoriilor.

40. Casarea diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale poate conduce la consecinţe, dezvăluirea cărora este prevăzută de S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".

Data intrării standardului în vigoare

41. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 3

"COMPONENŢA CONSUMURILOR ŞI CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII"

Introducere

1. Prezentul standard naţional, care nu are analog în nomenclatorul standardelor internaţionale de contabilitate, este elaborat pentru facilitarea asimilării noului sistem de contabilizare a consumurilor şi cheltuielilor la etapele iniţiale ale reformei contabilităţii.

În prezentul standard sînt reflectate toate consumurile şi cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător indiferent de cerinţele impozitării.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie determinarea componenţei consumurilor întreprinderilor de producţie, de comerţ şi de prestări servicii, a cheltuielilor activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi a pierderilor excepţionale.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activităţi de producţie, de comerţ şi de prestări servicii, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale înregistrate în Republica Moldova, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

4. Consumurile şi cheltuielile menţionate în prezentul standard sînt reflectate parţial, mai detaliat fiind examinate în următoarele standarde naţionale de contabilitate (S.N.C.):

a) consumurile şi cheltuielile pentru achiziţionarea şi prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale, modul de repartizare şi de includere a acestora în costul vînzărilor (S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale");

b) uzura (amortizarea) activelor amortizabile (uzurabile) (S.N.C.13 "Contabilitatea activelor nemateriale", S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung");

c) cheltuielile excepţionale şi pierderile cauzate de comenzile anulate, precum şi corectarea erorilor esenţiale privind cheltuielile şi consumurile (S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei raportate, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate");

d) cheltuielile pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, proiectare şi experimentare (S.N.C.9 "Contabilitatea cheltuielilor de cercetare, proiectare şi experimentare");

e) cheltuielile privind împrumuturile, care pot fi capitalizate (S.N.C.23 "Cheltuielile privind împrumuturile");

f) cheltuielile privind contractele de construcţie (S.N.C.11 "Contractele de construcţie");

g) cheltuielile privind chiria (S.N.C.17 "Contabilitatea chiriei"

Definiţii

5. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit.

Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt obiect de cheltuieli.

Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau obiect concret de cheltuieli.

Consumuri variabile - consumuri care se modifică în raport cu volumul producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate.

Consumuri constante - consumuri care rămîn constante într-un anumit diapazon de modificări, indiferent de modificările volumului producţiei sau activităţii de afaceri a personalului de conducere.

Consumuri directe de materiale - valoarea materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care în mod substanţial intră în componenţa acestora şi se includ direct în costul produselor finite.

Consumuri directe privind retribuirea muncii - consumuri privind remunerarea muncitorilor, incluse în mod direct în costul produselor finite. La întreprinderile de prestări servicii se utilizează noţiunea consumuri privind retribuirea muncii.

Consumuri indirecte de producţie - consumuri aferente deservirii şi conducerii subdiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct în costul produselor finite (serviciilor) şi se repartizează conform S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".

Cheltuieli - toate cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.

Cheltuielile activităţii operaţionale - cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de bază a întreprinderii.

Cheltuielile activităţii de investiţii - cheltuieli şi pierderi aferente scoaterii din funcţiune a activelor pe termen lung.

Cheltuielile activităţii financiare - cheltuieli rezultate din modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor (creditelor).

Pierderi excepţionale - pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu ţin de activitatea ordinară.

Costul vînzărilor - o parte din consumuri, care se trec la produsele, mărfurile şi serviciile vîndute.

Cheltuieli ale perioadei - de gestiune cheltuieli pentru comercializarea produselor, mărfurilor şi serviciilor, administrative, de deservire, de organizare a producţiei.

Cheltuieli anticipate - cheltuieli apărute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare (de exemplu, plăţile în avans aferente chiriei etc.).

Proces de producţie (tehnologic) - procesul care cuprinde toate operaţiile de prelucrare a materiilor prime, materialelor, de utilizare a articolelor accesorii (piese de completare) la fabricarea şi asamblarea producţiei.

6. Contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa socială se efectuează din toată suma calculată pentru retribuirea muncii în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Componenţa consumurilor

În componenţa consumurilor, care se includ în costul de producţie (servicii) se prevăd următoarele articole: consumuri de materiale, consumuri privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producţie. În unele ramuri ale economiei naţionale, în afară de cele nominalizate, pot fi utilizate şi alte articole de consum, care reflectă particularităţile activităţii de producţie şi gospodăreşti (de exemplu, în ramura extractivă - epuizarea resurselor naturale, în industria energetică - uzura mijloacelor fixe etc.).

Consumuri de materiale

7. Consumurile de materiale incluse în costul produselor finite, producţiei în curs de execuţie cuprind: la întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale, la întreprinderile de prestări-servicii - consumuri de materiale. La întreprinderile de comerţ consumurile de materiale nu se includ în costul mărfurilor, ci se trec la cheltuielile perioadei de gestiune.

Consumuri directe de materiale

8. La întreprinderile de producţie consumurile directe de materiale cuprind valoarea materialelor, utilizate în procesul de producţie (tehnologic) incluse în costul produselor finite, şi anume:

a) a materiilor prime şi materialelor, care constituie baza producţiei fabricate sau o componentă indispensabilă la fabricarea acesteia;

b) a articolelor accesorii (piese de completare) şi a semifabricatelor supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la întreprinderea respectivă;

c) valoarea serviciilor cu caracter de producţie prestate de terţi şi cheltuielile suplimentare aferente, raportate la scumpirea valorii materialelor, de exemplu:

- executarea unor operaţii distincte privind fabricarea produselor, prelucrarea materiilor prime şi materialelor;

- efectuarea probelor privind determinarea calităţii materiilor prime şi materialelor consumabile, utilizate exclusiv pentru fabricarea produselor concrete;

d) a combustibilului de toate tipurile, consumat în scopuri tehnologice, la producerea tuturor felurilor de energie;

e) a energiei de toate felurile (electrică, termică, aer comprimat, frig, apă etc.), consumate în scopuri tehnologice, de transport şi aferente altor necesităţi de producţie ale întreprinderii.

Consumuri de materiale

9. Pentru întreprinderile de prestări servicii consumurile de materiale, utilizate în procesul activităţii de bază, cuprind:

a) materiale auxiliare;

b) materiale de construcţie;

c) carburanţi şi lubrifianţi;

d) piese de schimb pentru prestarea serviciilor de reparaţii;

e) alte materiale.

Consumuri privind retribuirea muncii

10. La consumurile privind retribuirea muncii incluse în costul produselor finite, producţiei în curs de execuţie se raportă: la întreprinderile de producţie - consumurile directe privind retribuirea muncii, iar la întreprinderile de prestări servicii - cheltuielile privind retribuirea muncii. La întreprinderile de comerţ cheltuielile privind remunerarea muncii nu se includ în costul mărfurilor. Ele ţin de cheltuielile perioadei de gestiune.

Consumurile directe privind retribuirea muncii

11. În consumurile directe privind retribuirea muncii ale întreprinderii de producţie se includ consumurile privind retribuirea muncii plătite personalului încadrat în producţia de bază a întreprinderii, inclusiv premiile şi alte sume plătite sub formă de stimulare şi compensare. La acestea se referă:

a) retribuţiile pentru munca prestată efectiv, calculate în baza tarifelor în acord, salariilor tarifare şi salariilor funcţiei şi onorariilor, formele şi sistemele de retribuire a muncii acceptate de întreprindere, precum şi:

- sporurile la salariile plătite lucrătorilor din telecomunicaţii, construcţii, transporturi şi altor salariaţi, activitatea permanentă a cărora este legată de deplasări, diurnele plătite din momentul plecării pînă în momentul revenirii la sediul întreprinderilor lor;

- premiile pentru rezultatele de producţie obţinute, sporurile la salariile tarifare şi de bază pentru măiestrie profesională;

- sumele plătite (la executarea lucrărilor prin metoda de cart) în mărimea unui salariu tarifar, salariu de funcţie pentru zilele de deplasare de la sediul întreprinderii la locul de lucru şi viceversa, prevăzute de graficul de lucru, precum şi pentru zilele de reţinere a salariaţilor în drum din cauza condiţiilor meteorologice sau din vina organizaţiilor de transport referitoare la obiectele concrete de construcţii şi reparaţii capitale;

- remuneraţiile studenţilor instituţiilor de învăţămînt şi ale elevilor instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate şi profesional-tehnic care fac practica de producţie la întreprinderi, precum şi remuneraţiile plătite elevilor şcolilor de cultură generală în perioada orientărilor profesionale;

- remuneraţiile lucrătorilor, neîncadraţi în statele întreprinderii pentru executarea de către aceştia a lucrărilor conform contractelor de drept civil, dacă decontările cu aceştia pentru munca prestată se efectuează direct de întreprindere;

b) remunerarea zilelor de odihnă (recuperărilor) acordate salariaţilor pentru munca ce depăşeşte durata normală a timpului de lucru în cazul organizării muncii prin metoda de cart, evidenţei însumate a timpului de muncă şi în alte cazuri stabilite de legislaţie;

c) sumele plătite sub formă de compensare în funcţie de regimul de lucru şi condiţiile de muncă, inclusiv sporurile şi adaosurile la salariile tarifare şi salariile de bază pentru munca în timp de noapte, munca suplimentară, munca în zilele de odihnă, de sărbători, munca în regim cu multe schimburi, pentru cumularea profesiunilor, extinderea zonelor de deservire, pentru muncă în condiţii grele, nocive, deosebit de nocive etc.;

d) remunerarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a concediilor legale de odihnă (anuale) şi suplimentare (compensaţii pentru concediul nefolosit), a orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, a pauzelor pentru mamele care alăptează copilul, precum şi a timpului necesar pentru efectuarea examenului medical, îndeplinirea atribuţiilor de stat;

e) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

f) alte feluri de retribuţii acordate salariaţilor care participă la fabricarea produselor.

[Paragraful 11 completat prin Ordinul.Min.Fin. nr.34 din 21.05.04, în vigoare 28.05.04]

Consumuri privind retribuirea muncii

12. La întreprinderile de prestări servicii consumurile privind retribuirea muncii cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii calculate personalului care lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor.

Consumuri indirecte de producţie

13. Consumuri indirecte de producţie au loc la întreprinderile de producţie şi întreprinderile de prestări servicii şi cuprind:

a) cheltuielile de întreţinere a mijloacelor fixe cu destinaţie productivă în stare de lucru (cheltuieli pentru asistenţă tehnică şi întreţinere, pentru efectuarea reparaţiilor curente, medii şi capitale); pentru îndeplinirea normelor sanitaro-igienice, inclusiv cheltuielile de întreţinere a încăperilor şi inventarului acordate de întreprindere instituţiilor medicale pentru organizarea punctelor medicale nemijlocit pe teritoriul întreprinderii, pentru menţinerea curăţeniei şi ordinii în unitatea de producţie;

b) cheltuielile de întreţinere şi exploatare a mijloacelor destinate protecţiei naturii referitoare la procesul de producţie, inclusiv plăţile pentru evacuarea substanţelor poluante în mediul înconjurător;

c) cheltuielile de întreţinere şi deservire a mijloacelor tehnice de dirijare, comunicaţii, mijloacelor de semnalizare, altor mijloace tehnice de comandă referitoare la procesul de producţie;

d) uzura mijloacelor fixe cu destinaţie productivă;

e) epuizarea resurselor naturale;

f) amortizarea activelor nemateriale utilizate în procesul de producţie;

g) cheltuielile aferente perfecţionării tehnologiilor şi organizării producţiei, precum şi îmbunătăţirii calităţii produselor, sporirii fiabilităţii, durabilităţii şi altor proprietăţi de exploatare a acestora în cadrul procesului de producţie;

h) uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

i) valoarea materialelor utilizate în procesul de producţie pentru asigurarea unui proces tehnologic normal, pentru ambalarea produselor în secţii sau consumate pentru alte necesităţi de producţie, care nu pot fi raportate direct la tipuri concrete de produse;

j) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);

k) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

l) salariile muncitorilor auxiliari încadraţi în producţie şi ale personalului administrativ, de conducere etc. din subdiviziunile de producţie, inclusiv toate tipurile de premii şi adaosuri conform sistemelor în vigoare la întreprindere;

m) sumele plătite sub formă de stimulare salariaţilor încadraţi în procesul de producţie, inclusiv:

- recompensele unice pentru vechime în muncă (sporurile pentru stagiul de muncă în specialitate la întreprinderea respectivă) în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi premiile neincluse în cheltuielile directe privind retribuirea muncii;

- sumele plătite pentru timpul aflării în concedii forţate cu păstrarea parţială a salariului, prevăzute de legislaţia în vigoare;

n) cheltuielile de asigurare a condiţiilor normale de lucru şi a tehnicii securităţii ce ţin de particularităţile producţiei şi prevăzute de legislaţia respectivă;

o) cheltuielile de asigurare a pazei (inclusiv a celei antiincendiare) atelierelor, secţiilor şi subdiviziunilor cu destinaţie productivă;

p) cheltuielile de deplasare a salariaţilor încadraţi nemijlocit în procesul de producţie;

r) asigurarea obligatorie a salariaţilor ocupaţi în sfera de producţie şi ale activelor de producţie;

s) alte cheltuieli în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Paragraful 13 modificat prin Ordinul.Min.Fin. nr.34 din 21.05.04, în vigoare 28.05.04]

Componenţa cheltuielilor

14. Cheltuielile se înregistrează la întreprinderile cu toate tipurile de activităţi. Acestea se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare în baza metodei calculării din perioada în care s-au produs şi cuprind cheltuielile activităţilor operaţionale, de investiţii, financiare, precum şi pierderile excepţionale.

Cheltuielile activităţii operaţionale

15. Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi cheltuielile perioadei de gestiune.

Costul vînzărilor

16. Costul vînzărilor cuprinde:

a) pentru întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale, consumurile directe privind remunerarea muncii, consumurile indirecte de producţie;

b) pentru întreprinderile de comerţ - costul mărfurilor vîndute;

c) pentru întreprinderile de prestări servicii - consumurile de materiale, consumurile privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie.

Cheltuielile perioadei de gestiune

17. În componenţa cheltuielilor perioadei de gestiune se includ:

a) cheltuielile comerciale;

b) cheltuielile generale şi administrative;

c) alte cheltuieli operaţionale.

Cheltuielile comerciale

18. Comerciale sînt considerate cheltuielile de vînzare a produselor finite, mărfurilor şi serviciilor. Acestea cuprind:

a) cheltuielile de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de ambalat, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor, (la întreprinderile de producţie în cazul cînd ambalarea se efectuează la depozitul de produse finite), mărfurilor;

b) la întreprinderile de comerţ - cheltuielile de depozitare şi pregătire a mărfurilor pentru vînzare, aspectul exterior al vitrinelor de reclamă şi alte acţiuni care contribuie la vînzarea mărfurilor, precum şi vînzarea propriu-zisă si transportarea mărfurilor la cumpărători, dacă aceste cheltuieli le suportă firma comercială;

c) cheltuielile de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor (cu excepţia cazurilor în care acestea se recuperează de către cumpărător), taxele vamale etc.;

d) remunerarea lucrărilor de marcare (etichetare), certificare a produselor şi mărfurilor, întocmirea declaraţiilor vamale privind comercializarea produselor peste hotarele republicii;

e) serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor (acordurilor);

f) comisioanele (defalcările) plătite organizaţiilor de desfacere, intermediere, de comerţ extern, cheltuielile de procurare a licenţelor pentru exportul produselor şi mărfurilor;

g) cheltuielile ce ţin de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri: valoarea mostrelor de mărfuri transmise, în conformitate cu contractele (acordurile) încheiate sau alte acte, nemijlocit cumpărătorilor sau organizaţiilor de intermediere cu titlu gratuit şi care nu pot fi returnate, alte cheltuieli similare;

h) cheltuielile de studiere a pieţelor de desfacere interne şi externe, de salarizare a lucrătorilor ocupaţi cu colectarea şi prelucrarea datelor privind pieţele de desfacere a mărfurilor respective, informaţiilor asupra producătorilor-concurenţi, costul literaturii economice pentru efectuarea investigaţiilor de marketing, alte cheltuieli ale secţiilor, serviciilor sau ale lucrătorilor din domeniul marketingului;

i) cheltuielile pentru reparaţia cu termen de garanţie şi deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;

j) cheltuielile ce ţin de remuneraţiile lucrătorilor întreprinderilor de comerţ care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii plătite vînzătorilor, casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor de la întreprinderile de alimentaţie publică, şi altui personal angajat nemijlocit la vînzarea mărfurilor;

k) cheltuieli privind datoriile dubioase;

l) cheltuieli privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute;

m) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

n) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă).

[Paragraful 18 completat prin Ordinul.Min.Fin. nr.34 din 21.05.04, în vigoare 28.05.04]

19. Nomenclatorul articolelor cheltuielilor comerciale este elaborat de către întreprindere, pornind de la particularităţile şi specificul activităţii acesteia.

Cheltuieli generale şi administrative

20. Cheltuielile generale şi administrative cuprind:

1) cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la întreprindere, adaosurile de orice tip, inclusiv:

a) sumele plătite pentru absenţele forţate sau îndeplinirea unui lucru plătit insuficient în cazurile prevăzute de legislaţie;

b) suplimentele (adaosurile) plătite pentru concediul medical pînă la nivelul salariului efectiv, stabilit de legislaţie;

c) diferenţa de salarii plătită lucrătorilor transferaţi de la alte întreprinderi cu păstrarea în decursul unei anumite perioade, a cuantumurilor salariului de funcţie de la locul de muncă precedent, precum şi în cazul interimatului provizoriu, dacă aceasta este prevăzut de legislaţia în vigoare;

d) recompensele unice pentru vechimea în muncă şi adaosurile pentru vechimea de muncă în specialitate la întreprinderea respectivă plătite salariaţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;

2) contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi/sau medicale facultative (benevole), fondul de pensii, fondul de stat de plasare în cîmpul muncii din suma cheltuielilor privind retribuirea muncii;

3) plăţile suplimentare, indemnizaţiile, sporurile, compensaţiile acordate salariaţilor întreprinderii, inclusiv:

a) sumele plătite salariaţilor concediaţi de la întreprinderile din cauza reorganizării acesteia, reducerii personalului şi statelor;

b) sumele plătite salariaţilor, inclusiv femeilor care educă copii, pentru concediile acordate suplimentar;

c) sporurile la pensii, indemnizaţiile unice acordate salariaţilor care se pensionează;

d) sumele plătite sub formă de compensare ca urmare a majorării preţurilor, scumpirea alimentaţiei (bucatelor) la ospătării, bufete şi profilactorii sau acordarea ei la preţuri reduse sau gratuit (exceptînd alimentaţia specială pentru anumite categorii de salariaţi în conformitate cu legislaţia);

e) compensarea daunelor materiale salariaţilor întreprinderii cauzate de traumele în producţie şi plata pensiei de invaliditate, recuperate din această cauză din fondul social, indemnizaţiilor unice în caz de deces al salariatului ca rezultat al accidentului de producţie;

f) indemnizaţiile plătite atît în temeiul deciziilor judecătoreşti, cît şi fără acestea în legătură cu pierderea capacităţii de muncă din cauza traumelor de producţie;

g) sumele plătite salariaţilor-donatori de sînge pentru zilele examinării medicale, donării de sînge şi pentru zilele de odihnă, acordate după fiecare zi de donare a sîngelui;

4) ajutorul material acordat salariaţilor (inclusiv cota iniţială pentru construcţia de locuinţe cooperatiste sau pentru rambursarea parţială a creditului, acordat în scopul construcţiei de locuinţe cooperatiste sau construcţiei individuale a locuinţelor);

5) întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă, gospodărească şi de protecţie a naturii (clădiri, construcţii etc.);

6) amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii;

7) valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limita stabilită;

8) uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

9) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);

10) cheltuieli de întreţinere a obiectelor şi mijloacelor fixe conservate în conformitate cu actele normative în vigoare;

11) cheltuielile aferente întreţinerii şi deservirii mijloacelor tehnice de comandă, centrelor de telecomunicaţii, mijloacelor de semnalizare, centrelor de calcul şi altor mijloace tehnice de comandă, care nu se referă la producţie (de exemplu, cheltuielile pentru chirie a mijloacelor de telecomunicaţii, utilizate în scopuri de conducere);

12) cheltuielile poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a staţiilor de telefoane, comutatoarelor, faxurilor, instalaţiilor de dispecerat, de radiou şi de alte tipuri de telecomunicaţii, utilizate pentru administrare şi care se includ în bilanţul întreprinderii; pentru lucrările tipografice, pentru întreţinerea şi exploatarea biroticii; pentru procurarea rechizitelor de birou, formularelor de evidenţă, de dări de seamă;

13) plata serviciilor pentru dirijarea producţiei efectuată de terţe organizaţii în cazurile în care în statele de funcţiuni ale întreprinderii nu este prevăzută finanţarea unor servicii funcţionale sau cînd aceste întreprinderi nu sînt în stare să asigure îndeplinirea unor lucrări necesare fără participarea organizaţiilor specializate, inclusiv pentru executarea unor lucrări periodice la solicitarea organelor de conducere de stat pentru îndeplinirea cărora nu este raţional de a întreţine un personal permanent, precum şi alte cheltuieli legate nemijlocit de activitatea întreprinderii;

14) cheltuielile privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti şi asigurarea securităţii antiincendiare a acestora;

15) cheltuielile de întreţinere a transportului auto de serviciu: remunerarea salariaţilor care deservesc acest transport, valoarea combustibilului, lubrifianţilor şi altor materiale, uzura şi reparaţia cauciucurilor, asistenţa tehnică a transportului auto; cheltuieli de întreţinere a garajelor, arenda pentru garaje şi parcarea autovehiculelor, cotele de amortizare şi cheltuielile pentru toate tipurile de reparaţie a autovehiculelor şi clădirilor, garajelor, cheltuielile pentru închirierea autoturismelor de serviciu;

16) cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;

17) cheltuielile de reprezentare;

18) cheltuielile pentru măsurile de protecţie civilă, inclusiv uzura inventarului şi mijloacelor fixe, utilizate în aceste scopuri;

19) plata compensaţiilor personalului administrativ - de conducere al întreprinderilor, activitatea de producţie a cărora este legată de necesitatea unor deplasări sistematice în interes de serviciu, a cheltuielilor ce ţin de utilizarea în aceste scopuri a autoturismelor personale;

20) defalcări pentru întreţinerea aparatului de conducere al organizaţiilor ierarhic superioare, a asociaţiilor, concernelor şi altor structuri şi organe de conducere;

21) cheltuielile în scopuri de caritate şi sponsorizare;

22) cheltuielile de întreţinere a subdiviziunilor de producţie şi de deservire;

23) cheltuielile pentru asigurarea salariaţilor şi a bunurilor cu destinaţie generală şi administrativă prevăzute de actele normative în vigoare;

24) cheltuielile aferente angajării forţei de muncă;

25) plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii în conformitate cu contractele (acordurile) încheiate de către:

a) bănci, bursele de mărfuri, organizaţiile intermediare şi alte organizaţii;

b) organizaţiile consultative, juridice, informaţionale, de audit, traducători;

c) mass-media în legătură cu publicarea rapoartelor financiare;

26) cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea personalului, inclusiv:

a) salariul lucrătorilor întreprinderilor în timpul studiilor acestora cu scoaterea din producţie în sistemul de ridicare a calificării şi de reciclare a cadrelor, precum şi sumele plătite în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru concediile de studii, acordate muncitorilor şi funcţionarilor, care au succese bune la învăţătură în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu, seral şi fără frecvenţă, la doctorantura fără frecvenţă;

b) sumele plătite absolvenţilor şcolilor medii profesional-tehnice şi tinerilor specialişti care au absolvit instituţia de învăţămînt superior sau mediu de specialitate, pentru deplasarea la locul de lucru, concediul înainte de a-şi începe activitatea, precum şi plata indemnizaţiilor;

c) cheltuielile de întreţinere a instituţiilor de învăţămînt, care se află la bilanţul întreprinderii;

27) cheltuielile pentru cercetări ştiinţifice;

28) cheltuielile pentru invenţii şi raţionalizări cu caracter de producţie, efectuarea lucrărilor experimentale, confecţionarea şi proba modelelor şi mostrelor în baza invenţiilor şi propunerilor de raţionalizare, organizarea expoziţiilor, concursurilor, trecerilor în revistă, acţiunilor de certificare şi a altor acţiuni privind implementarea inovaţiilor şi propunerilor de raţionalizare, plata onorariilor şi alte cheltuieli, cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora prevăzute de S.N.C.9 "Contabilitatea cheltuielilor de cercetare, proiectare şi experimentare";

29) cheltuielile privind reparaţia ambalajului folosit în multiplă circulaţie şi returnabil, precum şi valoarea ambalajului, scos din uz ca urmare a uzurii naturale a acestuia;

30) impozitele şi taxele, conform legislaţiei în vigoare, precum şi impozitul pe valoarea adăugată şi accizele nerecuperabile, cu excepţia impozitului pe venit;

31) cheltuielile de judecată, cheltuielile de arbitraj şi taxele de stat;

32) cheltuielile pentru procurarea literaturii speciale, actelor normative şi instructive, precum şi abonarea la ediţii speciale (ziare, reviste etc.) necesare în activitatea de producţie;

33) cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, organizarea timpului liber şi odihnei salariaţilor de la întreprindere, inclusiv pentru:

a) întreţinerea şi uzura utilajului şi încăperilor, acordate gratuit pentru desfăşurarea activităţii culturale şi sportive;

b) întreţinerea obiectelor de ocrotire a sănătăţii, azilurilor pentru bătrîni şi invalizi, instituţiilor preşcolare pentru copii din sistemul învăţămîntului public, precum şi a obiectelor din fondul locativ (inclusiv uzură şi cheltuielile pentru efectuarea diverselor tipuri de reparaţii;

c) achitarea din contul întreprinderii a foilor de tratament şi în case de odihnă, organizarea excursiilor şi călătoriilor, ocupaţiilor în secţii sportive, cercuri şi clube, a vizitării acţiunilor culturale distractive şi sportive;

34) cheltuielile de organizare aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, perfectării documentelor;

35) alte cheltuieli.

[Paragraful 20 completat prin Ordinul.Min.Fin. nr.34 din 21.05.04, în vigoare 28.05.04]

21. Cheltuielile neproductive:

a) pierderile din cauza întreruperilor în producţie;

b) pierderile, cauzate de casarea produselor alimentare şi medicamentelor cu termenul de garanţie expirat.

22. Nomenclatorul articolelor de cheltuieli generale şi administrative, recomandat pentru întreprinderile de producţie, întreprinderile de comerţ şi de prestări servicii, este prezentat în anexa nr.1.

Alte cheltuieli operaţionale

23. Cheltuielile care nu pot fi raportate nici la cheltuielile comerciale, nici la cele generale şi administrative sînt incluse în alte cheltuieli operaţionale şi anume cheltuielile privind:

a) plata dobînzilor filialelor, întreprinderilor filiere şi asociate;

b) plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe termen scurt şi pe termen lung, cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora, prevăzute în S.N.C.23 "Cheltuielile privind împrumuturile";

c) plata dobînzilor privind alte operaţii;

d) plata dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunile creditare;

e) vînzarea activelor curente, cu excepţia produselor finite, mărfurilor şi serviciilor prestate;

f) amenzile, penalităţile, despăgubirile;

g) emisiunea şi difuzarea titlurilor de valoare pe termen scurt - obligaţiuni, cambii şi alte titluri de valoare, plata comisioanelor pentru difuzarea acestora etc.;

h) consumurile indirecte de producţie constante nerepartizabile;

i) sumele diferenţelor dintre costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi valoarea realizabilă netă;

j) lipsurile şi pierderile de la deteriorarea valorilor;

k) producţia rebutată;

l) plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);

m) alte cheltuieli operaţionale.

[Paragraful 23 completat prin Ordinul.Min.Fin. nr.34 din 21.05.04, în vigoare 28.05.04]

Cheltuielile activităţii de investiţii

24. Cheltuielile activităţii de investiţii sînt generate de scoaterea din funcţiune a activelor pe termen lung. Acestea cuprind următoarele cheltuieli:

a) privind ieşirea activelor nemateriale;

b) privind ieşirea activelor materiale pe termen lung;

c) privind ieşirea activelor financiare pe termen lung;

d) din reevaluarea activelor pe termen lung;

e) aferente participaţiilor în alte întreprinderi;

f) privind operaţiile cu părţile legate;

g) alte cheltuieli ale activităţii de investiţii.

Cheltuielile activităţii financiare

25. Cheltuielile activităţii financiare sînt generate de modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind următoarele cheltuieli:

a) privind plata redevenţelor;

b) privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung;

c) privind diferenţele de curs valutar;

d) alte cheltuieli ale activităţii financiare.

Pierderi excepţionale

26. Pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi netipice, nelegate de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind:

a) pierderile provocate de calamităţile naturale;

b) pierderile rezultate din perturbările politice;

c) pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei Republicii Moldova.

Interconexiunea cheltuielilor şi indicatorilor din raportul

privind rezultatele financiare

27. Întreprinderile de producţie, de comerţ şi prestări servicii întocmesc raportul privind rezultatele financiare după un formular unic, care cuprinde: costul vînzărilor, cheltuielile comerciale, cheltuielile generale şi de administraţie, alte cheltuieli operaţionale, cheltuieli ale activităţii de investiţii şi financiare, pierderi excepţionale (anexa nr.2).

28. Costul vînzărilor reprezintă suma consumurilor care au devenit cheltuieli ca rezultat al vînzării produselor finite, mărfurilor şi serviciilor, care cuprind:

a) la întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale, consumuri directe privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie;

b) la întreprinderile de comerţ - valoarea mărfurilor vîndute care se determină în felul următor: la suma soldului stocurilor de mărfuri la începutul perioadei de gestiune se adaugă suma achiziţiilor-neto de mărfuri în perioada de gestiune şi se scade suma soldului stocurilor de mărfuri la finele perioadei de gestiune:

- achiziţiile-neto includ volumul global al achiziţiilor minus rabaturile pentru plata anticipată, returnarea şi bonificarea (reducerea preţurilor) mărfurilor de transport legate de aducerea mărfurilor achiziţionate;

c) la întreprinderile de prestări servicii - consumuri de materiale şi cele ce ţin de retribuirea muncii, precum şi consumuri indirecte de producţie pentru întreprinderile care dispun de producţie neterminată.

29. Indicatorul costului vînzărilor la întreprinderile de producţie se determină printr-un calcul special bazat pe datele calculaţiei costului produselor fabricate în perioada de gestiune, ţinînd cont de modificarea stocului iniţial şi final de produse finite. Calculaţia costului produselor fabricate este obligatorie pentru întreprinderea de producţie. Formularul acesteia este prezentat în anexa nr.3.

30. Soldurile de produse finite şi de mărfuri se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil în conformitate cu S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".

31. Cheltuielile activităţilor de investiţii, financiară, precum şi pierderile excepţionale se includ în raportul privind rezultatele financiare în sumele specificate în paragrafele 24-27 ale prezentului standard.

Publicitate

32. Întreprinderile dezvăluie în rapoartele financiare:

a) politica de contabilitate, acceptată pentru determinarea componenţei consumurilor şi cheltuielilor;

b) cheltuielile de producţie constatate drept active în perioada de gestiune (stocuri de mărfuri şi materiale, mijloace fixe etc.);

c) cheltuielile anticipate:

- pe termen scurt (mai puţin de un an);

- pe termen lung (mai mult de un an);

d) structura elementelor din Raportul privind rezultatele financiare referitoare la consumuri şi cheltuieli include: costul vînzărilor, cheltuielile comerciale, generale şi administrative şi alte cheltuieli operaţionale, precum şi cheltuielile activităţii de investiţii şi financiare, pierderile excepţionale.

Data intrării standardului în vigoare

33. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 5

"PREZENTAREA RAPOARTELOR FINANCIARE"

Notă: Pe tot parcursul textului SNC 5 se substituie cuvintele „raportul privind rezultatele financiare” prin cuvintele „raportul de profit şi pierdere”; cuvintele „raportul privind circulaţia capitalului propriu” prin cuvintele „raportul privind fluxul capitalului propriu”; „metoda calculării (specializarea exerciţiilor)”, „principiul calculării” şi principiul calculării (specializării exerciţiilor)” prin cuvintele „contabilitatea de angajamente”; „formularele” prin cuvîntul „formele”; cuvintele „unui formular unic” prin cuvintele „unei forme”; cuvîntul „întreprindere” prin cuvîntul „entitate” conform Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 5 "Informaţiile care trebuie să fie publicate în rapoartele financiare", intrat în vigoare la 1 ianuarie 1977, şi a proiectului standardului internaţional de contabilitate E53 "Prezentarea rapoartelor financiare".

2. În standardul de faţă este prezentată informaţia care urmează să fie dezvăluită în rapoartele financiare: bilanţul contabil, raportul de profit şi pierderi, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexele la rapoartele financiare, nota explicativă.

3. Prezentul standard cuprinde explicaţii minime necesare, care pot fi completate, ţinînd cont de prevederile altor standarde naţionale de contabilitate (S.N.C.).

Obiectiv

4. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea principiilor pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, care oferă posibilitatea de a aprecia activitatea entităţii în perioadele de gestiune precedentă şi curentă şi a compara datele acestei entităţi cu datele din rapoartele financiare ale altor entităţi. Standardul dezvăluie cerinţele faţă de structura şi conţinutul rapoartelor financiare, stabileşte formele, modul de întocmire şi de prezentare a acestora. Cerinţele concrete pentru constatarea, evaluarea şi dezvăluirea operaţiilor şi evenimentelor concrete sînt expuse în alte S.N.C. Standardul de faţă nu conţine cerinţele referitoare la informaţiile, care trebuie să fie prezentate în alte rapoarte, cu excepţia celor financiare.

Domeniul de aplicare

5. Prezentul standard se aplică la întocmirea rapoartelor financiare cu destinaţie generală, în scopul de a prezenta utilizatorilor de rapoarte financiare informaţia despre activitatea entităţii. Standardul în cauză este aplicabil atît rapoartelor financiare ale unor entităţi aparte, cît şi rapoartelor financiare consolidate ale unui grup de entităţi.

6. Entităţile care întocmesc rapoartele financiare în conformitate cu S.N.C.30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare" nu vor utiliza acest standard, dacă S.N.C.30 nu stabileşte cerinţe echivalente, elaborate special pentru asemenea entităţi.

7. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

8. În prezentul standard se utilizează definiţii adecvate entităţilor, scopul activităţii cărora îl constituie obţinerea de venituri.

Definiţia şi obiectivul rapoartelor financiare

9. Rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre evenimentele care influenţează activitatea entităţii şi operaţiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a entităţii, indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi datoriile entităţii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.

10. Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:

a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

b) privind pasivele entităţii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

c) privind profitul net al entităţii (care reprezintă modificările resurselor economice şi datoriilor entităţii de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate acestora);

d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului eventual de mijloace băneşti în viitor).

Această informaţie este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea capacităţii entităţii de a plăti dividende şi dobînzi şi a achita datoriile în termenele stabilite.

[Pct.10 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

11. De pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare răspunderea integrală o poartă persoanele ce reprezintă conducerea entităţii şi semnează rapoartele financiare conform art.36 din Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007 (în continuare – Legea contabilităţii).

[Pct.11 în redacţia Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

Lista rapoartelor financiare

12. Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare anuale care cuprind:

a) bilanţul contabil;

b) raportul de profit şi pierderi;

c) raportul privind fluxul capitalului propriu;

d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;

e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.

Suplimentar la rapoartele financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii şi raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu.

Pînă la intrare în vigoare a Standardelor Internaţionale de Raportare financiară (în continuare – S.I.R.F.), entităţile de interes public vor prezenta şi rapoarte financiare semianuale conform formelor rapoartelor financiare anuale cu excepţia anexelor la rapoartele financiare şi raportul conducerii.

[Pct.12 în redacţia Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

Informaţii suplimentare

13. În unele cazuri rapoartele financiare nu pot să cuprindă întreaga informaţie necesară utilizatorilor acestora pentru luarea deciziilor economice. De aceea raportul financiar anual deseori conţine informaţii suplimentare, care sînt dezvăluite în nota explicativă, cuprinzînd şi relevînd indicatorii financiari principali, situaţia financiară a entităţii şi analiza influenţei factorilor diverşi asupra modificărilor acesteia. Această notă explicativă cuprinde:

a) factorii principali care determină activitatea entităţii pe parcursul perioadelor de gestiune curentă şi viitoare, precum şi politica de investiţii a acesteia (inclusiv în ceea ce priveşte dividendele), care permite susţinerea şi îmbunătăţirea atît a unor indicatori aparte, cît şi a celor generali ai activităţii entităţii;

b) sursele de finanţare a entităţii, politica "pîrghiei financiare", precum şi politica de gestiune a riscurilor;

c) capacităţile de producţie şi resursele entităţii, valoarea cărora nu este reflectată integral în bilanţul contabil;

d) modificările situaţiei în care funcţionează entitatea, luarea măsurilor corespunzătoare şi influenţa acestora asupra activităţii ei.

14. Entităţile pot să prezinte în raportul anual, dacă conducerea consideră că aceasta va facilita utilizatorilor să ia decizii economice, informaţii suplimentare, de exemplu, raportul privind valoarea adăugată, mai ales în cazurile în care muncitorii şi funcţionarii constituie un grup considerabil de utilizatori.

Principii generale

Prezentarea (imaginea) obiectivă

15. Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al entităţii. Aplicarea standardelor naţionale de contabilitate în reflectarea operaţiilor şi evenimentelor economice cu publicarea suplimentară a informaţiei, asigură prezentarea unor rapoarte financiare obiective. În acest scop vor fi necesare informaţii suplimentare, publicitatea cărora nu este prevăzută de standardele naţionale de contabilitate.

16. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în aşa mod, încît rapoartele financiare, fiind întocmite în baza acestora, trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al entităţii şi astfel să se realizeze obiectivul pregătirii şi întocmirii rapoartelor financiare.

17. Dacă pentru constatarea, prezentarea, evaluarea sau dezvăluirea unor poziţii nu există standardul naţional de contabilitate respectiv, obiectivitatea prezentării informaţiilor se asigură prin aplicarea unor metode speciale, admise spre utilizare de politica de contabilitate, care garantează esenţialitatea, siguranţa, comparabilitatea şi accesibilitatea informaţiei.

18. Importanţa, veridicitatea, claritatea (inteligibilitatea) şi comparabilitatea sînt caracteristici calitative care asigură utilitatea informaţiilor prezentate pentru utilizatori în rapoartele financiare.

Continuitatea activităţii

19. La pregătirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să aprecieze activitatea entităţii în ceea ce priveşte posibilităţile funcţionării continue a acesteia, adică capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. Rapoartele financiare trebuie să fie întocmite în baza principiului continuităţii, cu excepţia cazurilor în care conducerea are intenţia să lichideze entitatea sau să reducă esenţial dimensiunile activităţii ei sau conducerea are temeiuri să considere realizarea acestei intenţii ca eventuală. Dacă în cadrul acestei aprecieri, conducerea conchide că sînt posibile situaţii sau premise care pot influenţa continuitatea activităţii entităţii, este necesar ca aceste situaţii sau condiţii să fie dezvăluite. Dacă rapoartele financiare sînt pregătite fără a ţine cont de principiul continuităţii activităţii entităţii, este necesar să fie argumentată cauza întocmirii rapoartelor financiare fără utilizarea acestui principiu.

20. Înainte de a întocmi un oarecare raport financiar, conducerea este obligată să se determine, dacă principiul continuităţii este aplicabil entităţii şi să ia decizia respectivă. La luarea acestei decizii conducerea trebuie să ia în consideraţie toate informaţiile de care dispune pentru viitorul previzibil, ce cuprind, de regulă, un interval de timp de minimum 12 luni de la data de gestiune. În fiecare caz concret această decizie depinde de un şir de factori. Dacă entitatea anterior a fost rentabilă şi a avut acces direct la resursele financiare, concluzia privind legalitatea întocmirii raportului în baza principiului continuităţii poate fi făcută fără o analiză detaliată. În celelalte cazuri conducerea trebuie să examineze o serie de factori ce ţin de rentabilitatea curentă şi previzibilă a entităţii, graficul de achitare a datoriilor şi sursele potenţiale ale finanţării de alternativă, anticipînd luarea deciziei privind posibilitatea utilizării principiului continuităţii.

Contabilitatea de angajamente în contabilitate

21. Entitatea trebuie să-şi întocmească rapoartele financiare, cu excepţia raportului privind fluxul mijloacelor băneşti, conform contabilităţii de angajamente.

22. Conform contabilităţii de angajamente, în contabilitate se determină activele, datoriile şi capitalul propriu. Veniturile şi cheltuielile sînt constatate anume atunci cînd s-au produs (dar nu atunci cînd au fost încasate sau plătite mijloacele băneşti), au fost reflectate în evidenţa contabilă şi au fost incluse în rapoartele financiare în perioada la care acestea se referă.

23. Aplicarea contabilităţii de angajamente în contabilitate asigură constatarea tuturor rezultatelor operaţiilor şi evenimentelor în rapoartele financiare vizavi de perioada în care s-au produs. Cheltuielile sînt constatate în Raportul de profit şi pierderi în baza dependenţei directe între cheltuielile suportate şi veniturile obţinute pe articole aparte. Acest proces, numit, de obicei, concordanţa cheltuielilor şi veniturilor, presupune recunoaşterea simultană sau comună a veniturilor şi cheltuielilor, care rezultă direct şi concomitent din unele şi aceleaşi operaţii sau evenimente. De exemplu, tipurile diverse de cheltuieli care formează valoarea mărfurilor vîndute se constată odată cu constatarea veniturilor din vînzarea acestora. Însă aplicarea principiului concordanţei nu admite recunoaşterea posturilor bilanţului contabil, care nu corespund definiţiilor activelor sau datoriilor.

24. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza datelor conturilor contabile. Entitatea întocmeşte raportul fluxului mijloacelor băneşti din activitatea operaţională prin metoda directă, conform căreia se dezvăluie tipurile de bază ale încasărilor şi plăţilor băneşti. Informaţia obţinută prin aplicarea acestei metode poate fi utilă la pronosticarea fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti.

25. Separarea bunurilor (averii)

Bunurile (averea) şi datoriile entităţii există (se reflectă) în rapoartele financiare separat de bunurile (averea) şi datoriile proprietarilor acestor entităţi şi a altor entităţi.

[Paragraful 25 introdus prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[celelalte renumerotate]

Politica de contabilitate

26. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor în rapoartele financiare, politica de contabilitate trebuie să fie dezvăluită de către entitate astfel, încît conţinutul informaţiilor din rapoartele financiare să corespundă prevederilor tuturor standardelor naţionale de contabilitate respective, iar în cazul lipsei unor stipulaţii speciale, acestea trebuie să fie:

a) importante pentru luarea de către utilizatori a deciziilor economice;

b) veridice:

- să prezinte obiectiv rezultatele activităţii şi situaţia financiară a entităţii;

- să reflecte esenţa economică a evenimentelor şi operaţiilor, dar nu pur şi simplu forma juridică a acestora;

- neutre (obiective);

- bazate pe principiul prudenţei, respectînd principiul neutralităţii;

- finalizate sub toate aspectele;

c) comparabile cu informaţiile furnizate de alte entităţi din aceeaşi ramură;

d) clară.

Importanţa - posibilitatea influenţei asupra rezultatului deciziei luate. Informaţiile pot să influenţeze luarea deciziei în cazul în care au o valoare previzională, sînt bazate pe legătura inversă şi sînt oportune. Valoarea previzională a informaţiilor semnifică utilitatea acestora la întocmirea planurilor de activitate a entităţilor.

Legătura inversă prevede confirmarea sau dezminţirea prognozelor anterioare.

Oportunitatea - prezentarea oportună a informaţiilor către utilizatori. Dacă la momentul potrivit informaţiile lipsesc, prezentarea ulterioară a acestora nu are importanţă la luarea deciziilor.

Autenticitatea - prezentarea de informaţii veridice, uşor controlabile, avînd un caracter neutru.

Veridicitatea - gradul de adecvare la operaţiile şi procesele economice.

Verificabilitatea - posibilitatea confirmării informaţiei.

Neutralitatea - informaţiile ce ţin de contabilitate trebuie să reflecte obiectiv activitatea economică, indiferent de interesele unui anumit cerc de persoane.

Comparabilitatea - posibilitatea utilizatorilor de a compara indicatorii din rapoartele financiare ale unei entităţi concrete în diferite perioade de timp, precum şi cu rapoartele financiare ale altor entităţi pentru a releva tendinţele în modificarea situaţiei financiare şi rezultatelor activităţii entităţii.

Pentru ca utilizatorii să poată compara rezultatele activităţii şi modificările situaţiei financiare a entităţii la expirarea unei perioade de timp, rapoartele financiare trebuie să conţină informaţiile respective din perioadele de gestiune anterioare.

Claritatea - însuşirea principală a informaţiilor conţinute în rapoartele financiare, constituie receptarea rapidă a acestora, fiind asigurată de posedarea de către utilizatori a cunoştinţelor suficiente privind businessul, activitatea economică şi contabilitatea. Gradul de nepregătire a unor utilizatori de a percepe unele noţiuni complicate nu poate servi drept obstacol pentru includerea în rapoartele financiare a unor informaţii complexe.

27. Politica de contabilitate reprezintă un sistem de principii, baze, reguli şi proceduri, acceptate de către conducerea entităţii pentru ţinerea evidenţei contabile, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

28. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în vederea realizării unui echilibru între relativitate şi autenticitate, claritate şi comparabilitate. În cazul lipsei unui standard concret, conducerea entităţii elaborează autonom metodele şi procedeele necesare şi le include în politica sa de contabilitate, asigurînd utilizatorii de rapoarte financiare cu informaţii utile. În acest caz conducerea examinează:

a) cerinţele şi regulile, stipulate în standardele naţionale de contabilitate privind problemele similare sau coordonate reciproc;

b) standardele naţionale de contabilitate aflate în curs de elaborare şi orice informaţii de altă natură, aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova;

c) metodele de determinare, constatare şi evaluare a activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor, stabilite în Bazele conceptuale de pregătire şi prezentare a rapoartelor financiare.

Esenţialitatea (importanţa relativă)

29. Esenţialitatea prezintă un factor important la luarea deciziilor privind necesitatea publicităţii informaţiilor, obţinute ca rezultat al unei operaţii sau eveniment concret, în rapoartele financiare sau în anexele la acestea. Postul care nu este suficient de esenţial şi este reprezentat prin suma totală în rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluit în anexe.

30. Esenţialitatea este legată de claritate şi gradul de exactitate a prezentării rapoartelor financiare. De exemplu, rapoartele financiare deseori sînt mai accesibile la rotunjirea cifrelor pînă la mii şau milioane lei. Rotunjirea datelor prezentate în informaţii se admite pînă la momentul cînd nu se încalcă principiul esenţialităţii.

Informaţiile sînt esenţiale, dacă omisiunea unor posturi sau calculul incorect al posturilor pot să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor, pe care le adoptă în baza rapoartelor financiare. Esenţialitatea depinde de mărimea posturilor sau erorilor, examinate în circumstanţe speciale de omisiune sau calcul greşit. Astfel, esenţialitatea este un criteriu sau o restricţie, dar nu o caracteristică calitativă care demonstrează utilitatea informaţiilor.

Casarea

31. Activele şi datoriile nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care stingerea este prevăzută sau permisă de standardele naţionale de contabilitate .

32. Articolele veniturilor şi cheltuielilor nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care:

a) stingerea reciprocă este prevăzută sau permisă de standardul naţional de contabilitate;

b) veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o operaţie sau eveniment identic sau similar, sînt neesenţiale, indiferent de faptul dacă acestea sînt reflectate separat sau în sumă cu alţi indicatori. Aceşti indicatori se însumează şi se reflectă fără scadenţe, dacă prezentarea lor reflectă la maximum esenţa operaţiei sau a unui grup de operaţii sau evenimente similare.

33. La casarea veniturilor sau cheltuielilor entitatea trebuie să respecte principiul esenţialităţii, adică aceste sume urmează să fie dezvăluite în anexele la rapoartele financiare.

34. Reciprocitatea stingerii posturilor din bilanţul contabil sau raportul de profit şi pierderi, cu excepţia cazurilor în care o asemenea stingere reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, reduce posibilitatea utilizatorilor de a înţelege operaţiile efectuate şi a estima fluxul viitor al mijloacelor băneşti ale entităţii. Activele se indică în rapoartele financiare fără rectificări valorice, de exemplu, rectificările pentru modificarea valorii hîrtiilor de valoare şi a rezervelor, pentru acoperirea datoriilor dubioase privind conturile debitorilor.

35. Venitul se evaluează la valoarea venală a sumelor băneşti primite sau aferente încasării, fără rabaturile de preţuri comerciale. Entitatea efectuează şi alte operaţii care nu aduc venit, dar sînt legate de activitatea de bază generatoare de venit. Rezultatele acestor operaţii sînt prezentate, în cazul în care acestea reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, prin compararea cheltuielilor cu veniturile respective, obţinute ca rezultat al uneia şi aceleiaşi operaţii sau eveniment. De exemplu:

a) profiturile şi pierderile posibile la scoaterea din uz a activelor curente şi pe termen lung se reflectă în rapoartele financiare prin scăderea din sumele încasate din vînzarea activului a valorii de bilanţ şi a cheltuielilor aferente vînzării;

b) cheltuielile recuperate conform acordului cu terţii trebuie să fie corelate cu o compensaţie corespunzătoare;

c) articolele excepţionale sînt prezentate fără reflectarea în acestea a impozitului respectiv.

36. Veniturile şi cheltuielile, apărute în urma efectuării unui şir de operaţii omogene, se includ în rapoartele financiare separat, de exemplu, profiturile şi pierderile provenite din schimbul valutar. Profiturile şi pierderile ocazionale privind operaţiile similare se includ în rapoartele financiare separat, dacă mărimea lor, diversitatea sau sfera de extindere solicită o dezvăluire separată fie în rezultatele provenite din activitatea obişnuită, fie sub formă de articole excepţionale în conformitate cu cerinţele S.N.C.18 "Venitul" şi S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".

Permanenţa prezentării

37. Prezentarea şi clasificarea articolelor din rapoartele financiare nu variază de la o perioadă de gestiune la alta.

Comparabilitatea informaţiei

38. În rapoartele financiare se publică toată informaţia comparabilă în raport cu perioada precedentă, cu excepţia cazurilor în care standardele naţionale de contabilitate admit sau prevăd alte reguli. Informaţiile din perioada precedentă trebuie să fie prezentate în rapoartele financiare pe perioada de gestiune curentă şi recalculate, dacă aceasta este necesar pentru reflectarea obiectivă a acestora.

Structura rapoartelor financiare

39. Rapoartele financiare sînt prezentate de entităţi potrivit formelor aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Pentru asigurarea unei clarităţi şi comparabilităţi a datelor din rapoartele financiare, este necesară furnizarea unor informaţii suplimentare publicate în anexe şi nota explicativă la rapoartele financiare. În acest caz este foarte important ca rapoartele să cuprindă asemenea caracteristici cum sînt comparabilitatea şi esenţialitatea informaţiilor. Standardul de faţă prevede dezvăluirea (specificarea) tuturor articolelor în anexe şi nota explicativă la rapoartele financiare.

40. Prezentul standard nu cuprinde cerinţele faţă de publicitatea informaţiilor, prevăzute în celelalte standarde naţionale de contabilitate.

Rapoartele financiare ca document separat

41. Rapoartele financiare se disting şi se separă de alte informaţii în cazul cînd acestea se publică într-o singură ediţie, de exemplu, raportul anual şi prospectul de emisiuni.

42. Standardele naţionale de contabilitate sînt aplicabile numai rapoartelor financiare, nu şi altor informaţii prezentate în raportul anual sau în alt document. De aceea este important ca utilizatorii să facă distincţie între informaţiile pregătite în baza standardelor şi alte informaţii utile sau între informaţiile furnizate în raportul de audit (dacă acesta există) şi informaţiile de altă natură.

43. Entităţile completează toate compartimentele fiecărei forme al rapoartelor şi anexelor la acestea:

a) denumirea, sediul, codul fiscal etc. ale entităţii raportoare;

b) indicaţia privind referirea rapoartelor financiare la o anumită entitate sau la un grup de entităţi;

c) data pregătirii raportului sau perioada de gestiune;

d) lista anexelor la rapoartele financiare;

e) genul de activitate;

f) forma de proprietate.

44. În cazul în care este necesară înţelegerea integrală a informaţiei prezentate, trebuie să fie asigurată:

a) o valută unică de evaluare a indicatorilor rapoartelor financiare şi valuta în care acestea sînt prezentate;

b) gradul de exactitate a informaţiei cifrice prezentate în rapoartele financiare, de exemplu, rotunjirea cifrelor pînă la mii, milioane etc.

45. Fluxul mijloacelor băneşti provenite din operaţiile în valută străină se reflectă în valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti.

46. Subdiviziunile structurale din străinătate ale entităţii (entităţile-fiice, filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor băneşti în valuta ţării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat entităţii-mamă (principale) în valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune.

Data întocmirii raportului sau perioada de gestiune

47. Rapoartele financiare se prezintă anual, iar cele de interes public prezintă şi rapoarte financiare semianuale. În cazuri excepţionale, cînd se schimbă data pregătirii raportului, entităţile prezintă rapoarte financiare pentru perioada care este mai mare sau mai mică decît perioada de gestiune stabilită. În acest caz entitatea trebuie să dezvăluie:

a) cauza schimbării duratei perioadei de gestiune;

b) incomparabilitatea datelor din rapoartele financiare şi anexele la acestea pe perioadele precedente şi de gestiune.

Data pentru care se întocmesc rapoartele financiare este ultima zi calendaristică a perioadei de gestiune, şi de obicei, nu se schimbă de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii prevăzute în art.34-35 ale Legii contabilităţii.

[Pct.47 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

Limite temporale

48. Valoarea rapoartelor financiare scade, dacă utilizatorii nu pot să beneficieze de informaţiile prezentate în cursul unei perioade optime de timp din ziua întocmirii raportului financiar. Entităţile prezintă rapoartele financiare utilizatorilor şi le publică în termenele stabilite. Complexitatea activităţii operaţionale a entităţii şi alţi factori nu trebuie să constituie motivul prezentării întîrziate a raportului. Entităţile care sînt obligate să publice rapoartele financiare în conformitate cu legislaţia în vigoare, le publică în termen de 6 luni din ziua încheierii perioadei de gestiune.

[Pct.48 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

Conţinutul rapoartelor financiare

Bilanţul contabil

49. Bilanţul contabil este un raport privind situaţia patrimonială şi financiară a entităţii la data de raportare.

50. Activele şi datoriile se subdivizează în bilanţul contabil în active şi datorii pe termen lung şi curente (pe termen scurt).

51. Activul trebuie să fie clasificat ca activ curent în cazurile în care acesta:

a) reprezintă o parte din activitatea operaţională a entităţii şi este planificat spre comercializare sau consum în cazul derulării obişnuite a ciclului operaţional al entităţii;

b) este destinat, în principal, scopurilor comerciale sau unei perioade scurte şi planificat spre comercializare în curs de 12 luni de la data pregătirii raportului.

În celelalte cazuri activele trebuie să fie clasificate drept active pe termen lung.

52. Datoriile se consideră pe termen scurt în cazurile cînd acestea:

a) urmează să fie stinse la utilizarea mijloacelor băneşti încasate pe articolele considerate drept active curente;

b) urmează să fie stinse în decurs de 12 luni din momentul în care au apărut.

În celelalte cazuri datoriile se consideră datorii pe termen lung.

53. Datoriile pe termen lung, termenul de stingere al cărora expiră cel mult peste 12 luni, sînt trecute în categoria datoriilor pe termen scurt. Sumele acestor datorii, excluse din categoria celor pe termen lung, se înregistrează în anexele la bilanţul contabil.

54. Compensările reciproce între posturile de activ şi de pasiv ale bilanţului nu se admit. Unele sume ale unui post al bilanţului contabil nu trebuie să fie incluse în alte posturi sau generalizate fără indicaţiile respective.

55. Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.1). Acesta cuprinde următoarele elemente principale:

a) active nemateriale (imobilizări necorporale);

b) active materiale (imobilizări corporale);

c) active financiare;

d) stocuri de mărfuri şi materiale;

e) conturile debitorilor privind operaţiile de comerţ şi alte operaţii;

f) investiţii financiare;

g) mijloace băneşti;

h) capital propriu;

i) datorii financiare;

j) conturile creditorilor privind operaţiile comerciale şi alte operaţii.

Informaţiile care urmează să fie dezvăluite

(publicate) în anexa la bilanţul contabil

56. Entitatea trebuie să asigure specificarea ulterioară a fiecărui post al bilanţului contabil conform caracterului acestuia. În acest caz sumele esenţiale vor fi dezvăluite separat pe sumele datoriilor creditoare şi creanţelor în privinţa entităţii-mamă (principale), entităţilor-fiice şi asociate, precum şi a altor părţi legate.

57. Reflectarea în bilanţ a activelor şi datoriilor pe termen scurt şi publicitatea sumelor totale ale acestora facilitează utilizatorii de rapoarte financiare să analizeze situaţia financiară a entităţii.

58. Bilanţul contabil include posturi separate pentru rezervele destinate cheltuielilor şi plăţilor viitoare. Rezervele sînt datorii care nu-s determinate după suma şi oportunitatea achitării şi care pot fi evaluate numai la utilizarea unei scări largi de evaluare. Dacă rezerva presupune o datorie adevărată şi asigură cealaltă definiţie a pasivului, ea este pasiv chiar şi în cazul în care valoarea acesteia încă nu este determinată. Rectificările estimative, care diminuează valoarea de bilanţ a activelor respective (de exemplu, rezerva privind datoriile dubioase) se descriu în unele normative drept "rezerve". Asemenea posturi se prezintă, de obicei, ca rectificare a valorii bilanţiere a activelor respective şi nu se clasifică drept rezerve. Posturile privind alte datorii, rezerve şi vărsăminte, cum sînt veniturile anticipate, rezervele şi impozitele amînate, trebuie să fie dezvăluite separat.

59. Entităţile completează anexa la bilanţul contabil potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa 4).

[Paragraful 59(58) completat prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

Raportul de profit şi pierderi

60. Raportul de profit şi pierderi cuprinde indicatorii financiari ai entităţii pe perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. La întocmirea lui se foloseşte contabilitatea de angajamente.

61. Raportul de profit şi pierderi contribuie la realizarea obiectivelor rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului privind profitul net şi pierderile, care este important pentru evaluarea activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a entităţii. Rezultatele diverselor tipuri de activităţi ale entităţii diferă între ele prin stabilitate, risc şi previzibilitate. Publicitatea acestor articole este necesară pentru înţelegerea rezultatelor financiare obţinute în perioada de gestiune şi aprecierea rezultatelor viitoare.

62. Raportul de profit şi pierderi se întocmeşte potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.2). În el se reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune.

Activitatea operaţională este activitatea de bază a entităţii în vederea obţinerii venitului din vînzarea producţiei, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, precum şi din alte tipuri de activităţi, care nu constituie nici activitate de investiţii, nici activitate financiară. De exemplu, veniturile din vînzarea stocurilor de mărfuri şi materiale, hîrtiilor de valoare pe termen scurt, amenzi, penalităţi, despăgubiri etc.

Activitatea de investiţii reprezintă procurarea (achiziţionarea) şi vînzarea activelor pe termen lung.

Activitatea financiară este activitatea din care rezultă modificările mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor entităţii.

Articolele excepţionale sînt veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiile sau eventualităţile care pot fi delimitate strict de activitatea ordinară a entităţii şi de aceea nu se prevede că acestea vor apărea frecvent sau permanent. De exemplu, pierderile provocate de calamităţile naturale care n-au fost asigurate (în cazul cînd aceasta nu constituie un fenomen obişnuit), pierderile cauzate de perturbările politice, veniturile sub formă de compensare de asigurări de stat pentru pierderile suportate în urma calamităţilor naturale etc.

Venitul din vînzări (cifră de afaceri) reprezintă un aflux global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în cursul perioadei de gestiune în conturile entităţii, care generează creşterea capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii entităţii şi a sumelor încasate în numele terţilor.

[Paragraful 62(61) completat prin Ordinul Min. Fin.nr.63 din 24.06.02]

Informaţii prezentate în anexa la raportul de profit şi pierderi

63. Entităţile completează anexa la raportul de profit şi pierderi potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa 5).

[Paragraful 63(62) completat prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

64. În anexa la raportul de profit şi pierderi sînt dezvăluite informaţii suplimentare privind profiturile şi pierderile, dividendele achitate sau planificate spre plată pe o acţiune etc.

Raportul privind fluxul capitalului propriu

65. Raportul privind privind fluxul capitalului propriu cuprinde date privind modificările capitalului propriu al entităţii grupat după cum prevede capitolul III "Capital propriu" al bilanţului contabil:

a) capital;

b) rezerve;

c) profit nerepartizat;

d) capital auxiliar.

66. Entitatea întocmeşte raportul privind fluxul capitalului propriu potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.3).

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

67. Entitatea trebuie să raporteze despre fluxul mijloacelor băneşti în conformitate cu prevederile S.N.C.7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti".

Notă explicativă la rapoartele financiare

Structura

68. Nota explicativă la rapoartele financiare ale entităţii cuprinde:

a) informaţii privind corespunderea cu standardele naţionale de contabilitate;

b) informaţii privind dezvăluirea politicii de contabilitate;

c) analiza datelor conţinute în rapoartele financiare, fapt necesar pentru prezentarea obiectivă a acestora.

69. Nota explicativă la rapoartele financiare ale entităţii trebuie să cuprindă descrierea generală sau o analiză mai detaliată a sumelor reflectate în bilanţul contabil, raportul de profit şi pierderi, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, raportul privind fluxul capitalului propriu, precum şi informaţii suplimentare care prezintă valoare pentru utilizatorii rapoartelor financiare.

Informaţii privind corespunderea rapoartelor financiare

cu standardele naţionale de contabilitate

70. Entităţile, ale căror rapoarte financiare sînt întocmite în conformitate cu standardele naţionale de contabilitate, trebuie să scoată în relief acest fapt. Dacă rapoartele financiare nu corespund prevederilor cel puţin ale unui standard, acestea se califică drept necorespunzătoare standardelor naţionale de contabilitate.

În cazul în care nu este dezvăluită corespunderea rapoartelor financiare cu prevederile S.N.C., se reduc autenticitatea şi claritatea, exercitînd astfel o influenţă negativă asupra capacităţii utilizatorilor de a lua decizii economice. Faptul utilizării standardului naţional de contabilitate pînă la punerea în aplicare urmează, de asemenea, să fie dezvăluit.

71. Cînd entitatea nu respectă o prevedere sau mai multe prevederi ale S.N.C., în informaţiile privind corespunderea trebuie să fie reflectate:

a) caracterul fiecărei abateri;

b) cauza fiecărei abateri;

c) aprecierea influenţei fiecărei abateri asupra indicatorilor şi situaţiei financiare a entităţii, excluzînd cazurile în care este imposibilă realizarea practică a acestui lucru.

72. Claritatea şi autenticitatea rapoartelor financiare lipsesc în cazul în care utilizatorul este nevoit să corecteze un număr considerabil de articole ca rezultat al abaterilor de la prevederile referitoare la considerarea, evaluarea sau publicitatea informaţiilor conţinute într-un standard sau în mai multe standarde. Aceasta se întîmplă şi în cazul abaterii unitare, care exercită o influenţă notabilă asupra indicatorilor din rapoartele financiare. În aceste cazuri rapoartele financiare se consideră drept necorespunzătoare standardelor naţionale de contabilitate.

73. Metoda de întocmire a rapoartelor financiare acceptată greşit şi care nu corespunde prevederilor S.N.C. diminuează gradul de importanţă, autenticitate şi comparabilitate a acestora. Ea nu poate fi corectată nici prin dezvăluirea politicii financiare utilizate, nici cu ajutorul anexelor sau a materialelor explicative.

74. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor, activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sînt recunoscute şi evaluate în conformitate cu prevederile S.N.C. Abaterile de la o cerinţă sau de la mai multe cerinţe sînt dezvăluite uneori în informaţiile privind corespunderea S.N.C., după cum este menţionat în paragraful 70 al prezentului stantard. Informaţiile, pregătite în mod calificat, privind corespunderea cu S.N.C. nu corectează necorespunderea propriu-zisă. În aceste cazuri rapoartele financiare nu reflectă obiectiv situaţia financiară, indicatorii financiari şi fluxul mijloacelor băneşti ale entităţii.

Politica de contabilitate

75. Compartimentul care conţine nota explicativă la rapoartele financiare "Politica de contabilitate" trebuie să cuprindă:

a) baza (sau bazele) de evaluare, folosită la pregătirea rapoartelor financiare;

b) descrierea metodei concrete care este importantă pentru prezentarea obiectivă a rapoartelor financiare;

c) indicaţii privind neintroducerea modificărilor în politica de contabilitate, dacă acestea n-au fost introduse.

76. Fiind o completare a politicii de contabilitate, utilizată în rapoartele financiare, este important a cunoaşte baza (bazele) evaluării folosite (valoarea de intrare, valoarea curentă, valoarea realizabilă, valoarea scontată), fapt menţionat în rapoartele financiare. Aceste metode sînt identice în multe privinţe cu principiile continuităţii şi contabilităţii de angajamente în evidenţa contabilă, deoarece acestea constituie temelia, conform căreia se întocmesc rapoartele financiare. Deosebirea constă în faptul că în unele circumstanţe se face opţiunea între bazele evaluării. La utilizarea în rapoartele financiare nu numai a unei metode de evaluare, de exemplu în cazul, cînd se reevaluează numai anumite active extracirculante, este suficient de a indica categoriile activelor şi pasivelor, faţă de care este aplicată acea sau altă metodă de evaluare.

77. La soluţionarea problemei privind necesitatea dezvăluirii unei politici concrete de contabilitate, conducerea porneşte, în primul rînd, de la raţionalitatea sau iraţionalitatea relevării acesteia, adică dezvăluirea va contribui sau va complica aprecierea riscului, posibilităţilor şi fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti ale entităţii de către utilizatori. Orice politică de contabilitate promovată de entitate trebuie să cuprindă ca minimum:

a) metode de constatare (recunoaştere) a venitului;

b) politica consolidării;

c) entităţi mixte şi asociate (contopirea entităţilor);

d) metode de evaluare a activelor;

e) constatarea (recunoaşterea) activelor materiale şi nemateriale şi uzura (amortizarea) acestora;

f) capitalizarea cheltuielilor pentru împrumuturi (credite) şi altor cheltuieli;

g) contracte de construcţie;

h) investiţii;

i) instrumente financiare;

j) chiria;

k) cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice, lucrări de experimentare şi proiectare;

l) stocuri de mărfuri şi materiale;

m) impozite, inclusiv cele amînate;

n) rezerve;

o) cheltuieli de pensii, asigurări şi alte cheltuieli privind plata indemnizaţiilor personalului;

p) schimbul valutelor străine şi hedgingul;

q) determinarea tipului de activitate, segmentării geografice şi bazelor repartizării cheltuielilor între segmente;

r) contabilitatea inflaţiei;

s) subvenţiile guvernamentale.

78. Pentru fiecare entitate concretă există un şir de operaţii, care, după părerea utilizatorilor, trebuie să fie dezvăluite suplimentar. De exemplu, se prevede că toate entităţile private (particulare) trebuie să dezvăluie politica de contabilitate privind impozitele pe venit, inclusiv cele anulate şi activele fiscale. În mod analog, politica de contabilitate urmează să fie corelată cu fiecare post semnificativ din bilanţul contabil (pe fiecare perioadă), în multe cazuri pentru constatarea venitului. La efectuarea de către entitate a unor operaţii considerabile peste hotare sau a tranzacţiilor în valută străină, este necesară publicitatea metodelor politicii de contabilitate pentru constatarea profiturilor şi pierderilor, obţinute ca rezultat al schimbului valutar şi hedgingul profiturilor şi pierderilor accidentale similare. În rapoartele financiare consolidate politica de contabilitate privind determinarea fondului comercial (goodwilul) şi a cotei minorităţii la excluderea profiturilor din interiorul grupelor este fundamentul pentru înţelegerea integrală a informaţiilor furnizate.

79. Politica de contabilitate poate avea o mare importanţă chiar şi în cazul în care sumele indicate pentru perioada de gestiune curentă şi cea precedentă nu sînt esenţiale. De exemplu, politica de contabilitate privind capitalizarea ratei dobînzii la activele care se constituie autonom poate să prezinte valoare, dacă o atare activitate se planifica în viitor, chiar şi în cazul în care dobînda nu a fost capitalizată pe perioada curentă. Este acceptabilă, de asemenea, publicitatea politicii de contabilitate care nu este afectată de S.N.C. existente, dar este acceptată şi aplicată în conformitate cu paragraful 25 al prezentului standard.

Material explicativ

80. În materialul explicativ se analizează factorii care au influenţat modificarea indicatorilor activităţii entităţii, lichiditatea, solvabilitatea etc.

Data intrării standardului în vigoare

81. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.

[Anexa nr.1  modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

[Anexa nr.1 modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.2 din 10.01.06, în vigoare 31.01.06]

[Anexa nr.1 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[Anexa nr.1 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

[Anexa nr.2  modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

[Anexa nr.2 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[Anexa nr.2 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

[Anexa nr.3  modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

[Anexa nr.3 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[Anexa nr.3 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

[Anexa nr.4 modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.2 din 10.01.06, în vigoare 31.01.06]

[Anexa nr.4 modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.92 din 29.12.04, în vigoare 07.01.05]

[Anexa nr.4 modificată prin Ordin.Min.Fin. nr.80 din 19.12.03, în vigoare 01.01.04]

[Anexa nr.4 modificată prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[Anexa nr.4 introdusă prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]