D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.99g/2021 şi nr.114g/2021

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală

(obligaţia procurorului de a prezenta materialele

corespunzătoare în cadrul procedurii de examinare a

plângerii împotriva acţiunilor şi actelor organului de

urmărire penală şi ale organului care exercită

activitatea specială de investigaţii)

 

nr. 97  din  17.06.2021

 

Monitorul Oficial nr.168-174/132 din 16.07.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 5 mai 2021 şi 20 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 17 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările nr.99g/2021 şi nr.114g/2021 privind excepţiile de neconstituţionalitate a tezei a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, precum şi a cuvântului „corespunzătoare” din această teză, ridicate de către dl Cristian Gundiuc, în interesele S.R.L. „Hollman Construct”, în dosarul nr.10-1335/2020, şi de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele S.R.L. „Auto-Tyres”, în dosarul nr.10-2122/2020, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dna Alina Gorceac şi de dl Nicolae Corcea, judecători la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi motivele similare care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 99g/2021.

 

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei nr.10-1335/2020

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află plângerea depusă de S.R.L. „Hollman Construct” prin care a solicitat anularea unei ordonanţe a procurorului privind începerea urmăririi penale.

5. Pe 12 februarie 2021, în cadrul examinării plângerii, dl Cristian Gundiuc, reprezentantul S.R.L. „Hollman Construct”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a tezei a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală. Această normă stabileşte că, în procedura de examinare a plângerii împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitatea specială de investigaţii, procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare.

6. Prin încheierea din 9 martie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei nr.10-2122/2020

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află plângerea depusă de S.R.L. „Auto-Tyres” prin care a solicitat anularea unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi de clasare a procesului penal.

8. În cadrul examinării plângerii, dl avocat Gheorghe Malic, reprezentantul S.R.L. „Auto-Tyres”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului „corespunzătoare” din teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea din 12 mai 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală

şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

„(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

[...]

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neprezentarea persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicaţii.

[...].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării nr.99g a menţionat că, potrivit tezei a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, în procesul examinării plângerilor împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii, procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. Totuşi, în opinia autorului excepţiei, legislatorul a omis să reglementeze care sunt competenţele judecătorului de instrucţie în cazul în care procurorul nu prezintă materialele necesare pentru examinarea plângerilor. Autorul sesizării se întreabă dacă, în acest caz, judecătorul de instrucţie trebuie să dispună amânarea şedinţei şi să oblige procurorul să prezinte materialele, să-i aplice procurorului o amendă şi să-l oblige să prezinte materialele, să admită plângerea petiţionarului sau să examineze plângerea în lipsa materialelor pe care procurorul trebuia să le prezinte.

13. Prin urmare, autorul sesizării nr.99g consideră că teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală este contrară articolelor 20, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie.

14. Autorul sesizării nr.114g, care critică cuvântul „corespunzătoare” din teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, susţine că legislatorul a omis să reglementeze competenţe mai largi pentru judecătorul de instrucţie, astfel încât acesta să poată obliga procurorul să prezinte materialele pertinente pentru soluţionarea plângerii, inclusiv să-l oblige să prezinte toate materialele cauzei penale. În opinia autorului sesizării, judecătorul de instrucţie ar trebui să aibă competenţa să anuleze actul contestat în situaţia în care procurorul nu prezintă toate materialele cauzei penale şi, prin urmare, este imposibil să se examineze fondul plângerii şi să se exercite un control judiciar efectiv. Autorul sesizării nr.114g a susţinut că termenul „corespunzătoare” din teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală este contrară articolelor 20, 23 alin.(2), 26 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de reprezentanţii petiţionarilor în procedura examinării plângerilor împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, precum şi cuvântul „corespunzătoare” din această teză.

19. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect plângeri împotriva unor ordonanţe ale procurorilor. Având în vedere că articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală se referă la procedura examinării unor astfel de plângeri, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în aceste cauze.

20. Curtea observă că articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală a mai fost contestat la Curtea Constituţională, însă prin raportare la alte critici de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr.55 din 2 iunie 2020). Totuşi, de principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, §17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, §19; DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, §20).

21. Curtea constată că autorul sesizării nr.99g a contestat teza a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală invocând pretinsa încălcare a articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie, iar autorul sesizării nr.114g a contestat cuvântul „corespunzătoare” din aceeaşi normă invocând şi articolul 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste articole nu pot fi invocate de sine stătător.

23. Pentru a fi aplicabil articolul 23 din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, §21).

24. De asemenea, articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Prin urmare, pentru a putea fi invocat, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, §22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §18, DCC nr.48 din 25 mai 2020, §21).

25. Curtea observă că autorii sesizărilor contestă prevederile relevante ale articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală prin raportare la articolele 20, care garantează dreptul la un proces echitabil, şi 26, care se referă la dreptul la apărare. Aşadar, Curtea va verifica dacă aceste drepturi sunt afectate prin prevederile legale contestate.

26. Analizând argumentele autorilor excepţiilor, Curtea observă că aceştia ridică o problemă de aplicare a legii procesual penale, atunci când afirmă că dispoziţiile contestate ale articolului 313 alin.(4) din Codul de procedura penală nu prevăd cum ar trebui să procedeze judecătorul de instrucţie în cazul în care procurorul nu prezintă materialele care sunt necesare examinării plângerii. De asemenea, ei susţin că judecătorul de instrucţie ar trebui să aibă competenţe mai largi, astfel încât să-l oblige pe procuror să prezinte materiale precise sau întreaga cauză penală, iar în cazul în care nu prezintă materialele, judecătorul ar trebui să anuleze actul contestat.

27. În Decizia nr.55 din 2 iunie 2020, §20, Curtea a menţionat că prevederile articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală nu prezintă, per se, o ingerinţă în exercitarea drepturilor garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie. Curtea a observat că, potrivit tezei a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. Astfel, dreptul la apărare şi la un proces echitabil este asigurat, deoarece garanţiile referitoare la un proces echitabil implică şi dreptul participanţilor la proces de a lua cunoştinţă de orice înscris sau probă prezentată instanţei şi să-l dezbată. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit ultimei teze din alin.(4) al articolului 313 din Codul de procedură penală, în cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângere prezintă explicaţii referitoare la materialele şi probele prezentate.

28. Cu privire la argumentul potrivit căruia legea nu prevede în mod exhaustiv care sunt competenţele judecătorului de instrucţie în cazul în care procurorul nu prezintă materialele necesare pentru examinarea plângerilor, Curtea constată că însuşi autorul sesizării enumără o serie de acţiuni care ar putea fi întreprinse de judecător. Curtea menţionează că judecătorul de instrucţie este mai bine poziţionat să decidă, după caz, cum va proceda în astfel de situaţii. De altfel, potrivit articolului 317 alin.(2) din Codul de procedură penală, preşedintele şedinţei de judecată conduce şedinţa de judecată şi ia, în interesele justiţiei, toate măsurile prevăzute de Cod pentru a asigura egalitatea în drepturi a părţilor, păstrând obiectivitatea şi imparţialitatea, creând condiţii necesare pentru examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a tuturor probelor prezentate de către părţi sau administrate la cererea acestora.

29. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici argumentul potrivit căruia judecătorul de instrucţie ar trebui să aibă competenţa să anuleze actul contestat în situaţia în care procurorul nu prezintă toate materialele cauzei penale. O astfel de regulă, formulată de o manieră absolută, nu poate asigura un echilibru corect între diferite principii concurente, i.e. confidenţialitatea urmăririi penale, dreptul la un proces echitabil şi importanţa realizării unei investigaţii penale efective.

30. Totodată, Curtea reiterează că legislaţia procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal procesual (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §30). Aşadar, rezolvarea problemei cu privire la caracterul „corespunzător” al materialelor pe care trebuie să le prezinte procurorul urmează a fi clarificat în fiecare caz particular, în funcţie de actul sau acţiunea care face obiectul plângerii şi în funcţie de actele sau acţiunile care au stat la baza emiterii actului sau efectuării acţiunii contestate.

31. Astfel, pentru că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale contestate, Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţii concrete exced sferei controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19, şi DCC nr.55 din 2 iunie 2020, §21).

32. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate a tezei a treia din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, precum şi a cuvântului „corespunzătoare” din această teză, ridicate de către dl Cristian Gundiuc, în interesele S.R.L. „Hollman Construct”, în dosarul nr.10-1335/2020, şi de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele S.R.L. „Auto-Tyres”, în dosarul nr.10-2122/2020, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.