L E G E

cu privire la comerţul interior

 

nr. 749-XIII  din  23.02.1996

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.31/318 din 23.05.1996

 

* * *

Abrogat: 22.04.2011

Legea R.Moldova nr.231 din 23.09.2010

 

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

Articolul 2. Legislaţia cu privire la comerţ

Articolul 3. Sfera de aplicare a legii

 

Capitolul II

AGENŢII, OBIECTELE ŞI PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 4. Agenţii activităţii comerciale

Articolul 5. Obiectele activităţii comerciale

Articolul 6. Principiile de bază ale activităţii comerciale

 

Capitolul III

STATUTUL JURIDIC AL AGENTULUI ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 7. Stabilirea statutului juridic al agentului activităţii comerciale

Articolul 8. Întreprinderile de comerţ

Articolul 9. Asociaţiile de întreprinderi de comerţ

Articolul 10. Formele juridice ale relaţiilor dintre stat şi agenţii activităţii comerciale

Articolul 11. Desfăşurarea activităţii comerciale

Articolul 12. Autorizarea prin licenţă a activităţii comerciale

Articolul 13. Crearea întreprinderilor de comerţ şi suspendarea activităţii lor

Articolul 14. Politica antimonopol în domeniul activităţii comerciale

 

Capitolul IV

REGULILE DE BAZĂ ALE DESERVIRII COMERCIALE A POPULAŢIEI

ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR CONSUMATORILOR

Articolul 15. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor la deservirea comercială de către agenţii activităţii comerciale

Articolul 16. Protecţia socială a unor categorii de cetăţeni în cadrul deservirii comerciale

Articolul 17. Contractul de vînzare-cumpărare cu amănuntul

Articolul 18. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul

Articolul 19. Programul de lucru al întreprinderii de comerţ

Articolul 20. Comerţul ambulant

Articolul 21. Protecţia drepturilor consumatorilor

 

Capitolul V

RELAŢIILE ECONOMICE ALE COMERŢULUI CU ALTE RAMURI ALE ECONOMIEI

Articolul 22. Sistemul relaţiilor economice ale comerţului cu alte ramuri ale economiei

Articolul 23. Principiile de constituire şi de dezvoltare a relaţiilor economice ale comerţului

Articolul 24. Organizarea studierii şi pronosticării cererii de mărfuri şi servicii şi coordonarea acestei activităţi

Articolul 25. Contractele în sistemul relaţiilor economice ale comerţului

Articolul 26. Contractele de livrare şi contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor

Articolul 27. Comerţul cu ridicata în sistemul relaţiilor economice de livrare a mărfurilor

Articolul 28. Contractele de stat privind achiziţionarea şi livrarea mărfurilor pentru asigurarea necesităţilor statului

Articolul 29. Contractele întreprinderilor de comerţ încheiate cu persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător

Articolul 30. Contractele economice ale întreprinderilor de comerţ

Articolul 31. Relaţiile contractuale ale întreprinderilor de alimentaţie publică cu beneficiarii serviciilor

Articolul 32. Serviciile prestate de întreprinderile de alimentaţie publică unităţilor de producţie, instituţiilor de învăţămînt şi altor instituţii

 

Capitolul VI

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A MUNCII LUCRĂTORILOR DIN COMERŢ

Articolul 33. Relaţiile de muncă ale lucrătorilor din întreprinderile de comerţ

 

Capitolul VII

STATUL ŞI COMERŢUL

Articolul 34. Reglementarea de către stat a comerţului

Articolul 35. Competenţa autorităţilor reglementării de către stat a comerţului

 

Capitolul VIII

CONTROLUL DE STAT ASUPRA ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 36. Controlul de stat asupra activităţii comerciale

Articolul 37. Organele controlului de stat asupra activităţii comerciale

Articolul 38. Răspunderea persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale

Articolul 39. Contestarea acţiunilor persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale

 

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU CONTRAVENŢII ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ

Articolul 40. Dispoziţiile generale privind răspunderea pentru contravenţii în activitatea comercială

 

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 41. Dispoziţii finale

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagma “Departamentul Comerţului,” se exclude conform Legii nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010

 

 

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Prezenta lege stabileşte cadrul juridic al desfăşurării comerţului interior (în continuare – comerţ), ca tip de activitate de întreprinzător, şi principiile reglementării, susţinerii şi controlului de către stat a activităţii comerciale. Scopul legii îl constituie crearea de condiţii pentru activitate comercială eficientă desfăşurată de persoane fizice şi juridice pe piaţa mărfurilor de consum şi serviciilor.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi sînt utilizate următoarele noţiuni de bază:

marfă – obiecte de uz personal, produse de alimentaţie publică, produse de menire tehnico-productivă şi alte obiecte patrimoniale de consum, destinate pentru vînzare-cumpărare cu amănuntul;

comerţ (activitate comercială) – gen de activitate economică desfăşurată de persoane fizice şi juridice, constînd în vînzarea-cumpărarea cu amănuntul a mărfurilor, fabricarea şi comercializarea produselor de alimentaţie publică, organizarea consumului lor, prestarea de servicii suplimentare la cumpărarea mărfurilor;

comerţ cu amănuntul – comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor către consumatori pentru folosinţă personală, casnică şi familială, precum şi către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile din sfera socială pentru consum direct;

comerţ cu ridicata – intermediere comercială, precum şi livrare de mărfuri direct de la producători, care asigură vînzarea-cumpărarea mărfurilor în loturi pentru comercializarea lor ulterioară sau utilizarea în producţie şi prestarea serviciilor aferente;

alimentaţie publică – fabricarea produselor alimentare, comercializarea şi organizarea consumului lor;

servicii ale alimentaţiei publice – activitatea persoanelor fizice şi juridice în vederea satisfacerii necesităţilor populaţiei privind alimentaţia şi organizarea odihnei;

piaţă de consum – sfera de circulaţie a mărfurilor în cadrul Republicii Moldova;

deservire comercială – totalitatea acţiunilor vînzătorilor privind prestarea către consumatori a serviciilor legate de procurarea mărfurilor, comercializarea şi organizarea consumului produselor de alimentaţie publică, precum şi asigurarea drepturilor consumatorilor.

 

Articolul 2. Legislaţia cu privire la comerţ

(1) Legislaţia cu privire la comerţ se constituie din prezenta lege şi din alte acte normative.

(2) Actele normative ale autorităţilor centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale privind activitatea în domeniul comerţului se adoptă în limitele competenţei lor şi nu pot fi în contradicţie cu prevederile prezentei legi.

 

Articolul 3. Sfera de aplicare a legii

(1) Sub incidenţa prezentei legi cad toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate comercială.

(2) Prezenta lege nu produce efect în ceea ce priveşte vînzarea-cumpărarea şi schimbul de valută naţională şi străină, hîrtiile de valoare, imobilul, terenurile de pămînt, precum şi activitatea lombardurilor, prestarea serviciilor comunale, comerţul dintre cetăţeni (cu excepţia comerţului ambulant), vînzarea mărfurilor de către întreprinderi şi organizaţii lucrătorilor lor, circulaţia mărfurilor în interiorul unei gospodării care sînt reglementate de legislaţia respectivă.

(3) Dacă tratatele sau acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.

 

Capitolul II

AGENŢII, OBIECTELE ŞI PRINCIPIILE DE BAZĂ

ALE ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 4. Agenţii activităţii comerciale

Agenţi ai activităţii comerciale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, care desfăşoară, în modul stabilit, activitate comercială. Persoanele fizice şi juridice au drepturi egale la desfăşurarea activităţii comerciale. Nu se admite acordarea oricăror avantaje neprevăzute de legislaţie, limitarea directă sau indirectă a drepturilor lor. Drepturile şi interesele agenţilor activităţii comerciale sînt ocrotite de prezenta lege şi de alte acte normative privind activitatea comercială.

 

Articolul 5. Obiectele activităţii comerciale

Obiecte ale activităţii comerciale sînt valorile materiale cu anumite proprietăţi de consum, comercializate prin contract de vînzare-cumpărare cu amănuntul.

 

Articolul 6. Principiile de bază ale activităţii comerciale

Principiile de bază ale activităţii comerciale sînt:

a) alegerea liberă a genurilor şi formelor de activitate legate de comercializarea mărfurilor;

b) concurenţa liberă şi loială între agenţii activităţii comerciale, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică;

c) respectarea normelor juridice care reglementează activitatea comercială şi a eticii profesionale;

d) respectarea intereselor consumatorilor, agenţilor economici şi ale statului;

e) asigurarea unui nivel înalt de deservire comercială, inclusiv calitatea adecvată a mărfurilor, oferite cumpărătorilor;

f) alegerea liberă a partenerilor.

 

Capitolul III

STATUTUL JURIDIC AL AGENTULUI ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 7. Stabilirea statutului juridic al agentului activităţii comerciale

(1) Statutul juridic al agentului activităţii comerciale se stabileşte prin exprimarea liberă a voinţei de către fondatorii acestuia şi se confirmă juridic prin înregistrarea întreprinderii. Înregistrarea se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(2) Este interzisă desfăşurarea activităţii comerciale fără înregistrare şi fără licenţă şi în lipsa autorizaţiei eliberate de autoritatea administraţiei publice locale.

[Art.7 completat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001, în vigoare 17.08.2001]

 

Articolul 8. Întreprinderile de comerţ

(1) Prin întreprinderi de comerţ se înţeleg întreprinderile de comerţ cu amănuntul, de comerţ cu ridicata şi cele de alimentaţie publică, indiferent de tipul de proprietate, care îşi desfăşoară activitatea sub diverse forme organizatorico-juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Agenţii economici, concomitent cu alte genuri de activitate, au dreptul să practice comerţul şi să presteze servicii de alimentaţie publică, creînd pentru aceasta infrastructura necesară.

(3) Specializarea întreprinderilor de comerţ cu amănuntul şi celor de alimentaţie publică este determinată de proprietarii lor, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale.

(4) În scopul extinderii colaborării economice reciproc avantajoase dintre Republica Moldova şi alte state, întreprinderile de comerţ din Republica Moldova pot deschide, în conformitate cu normele de drept internaţionale, subdiviziuni structurale în străinătate.

[Art.8 modificat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001, în vigoare 17.08.2001]

 

Articolul 9. Asociaţiile de întreprinderi de comerţ

(1) Întreprinderile de comerţ, în conformitate cu legislaţia, se pot asocia, pe bază contractuală, în uniuni, asociaţii, concerne etc., menţinîndu-şi, totodată, independenţa economică şi drepturile de persoană juridică.

(2) Asociaţiile se creează în baza intrării benevole a întreprinderilor în asociaţie şi ieşirii benevole din ea în condiţiile stabilite de statutul asociaţiei, alegerii libere a formei organizatorice de asociere şi de organizare a relaţiilor dintre întreprinderile parte la asociaţie, respectării legislaţiei antimonopol.

 

Articolul 10. Formele juridice ale relaţiilor dintre stat şi agenţii activităţii comerciale

(1) Statul susţine activitatea comercială, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru a stimula:

a) activitatea întreprinderilor mici de comerţ cu amănuntul şi cu ridicata şi a celor de alimentaţie publică;

b) implementarea de noi procese tehnologice şi utilaje în acest domeniu;

c) dezvoltarea alimentaţiei publice la locul de muncă şi instruire, deservirea colectivelor de muncă în instituţiile de tip închis, de asanare, curative, pentru copii etc.;

d) dezvoltarea reţelei cantinelor dietetice şi altor întreprinderi de alimentaţie publică care deservesc păturile defavorizate şi socialmente vulnerabile ale populaţiei;

e) valorificarea zonelor comerciale ineficiente din punct de vedere economic (locuri îndepărtate de domiciliere a cetăţenilor sau de utilizare a muncii lor);

f) comercializarea produselor perisabile şi pure din punct de vedere ecologic;

g) antrenarea pe piaţa internă a mărfurilor ce se bucură de o cerere sporită;

h) finanţarea cercetărilor ştiinţifice de ramură, a elaborărilor de construcţii şi proiectare respective;

i) participarea prin cote a agenţilor activităţii comerciale la acţiunile de ocrotire a naturii, de binefacere, culturale, la realizarea programelor de stat şi municipale privind construcţia, reconstrucţia şi sprijinirea obiectelor de importanţă socială, amenajarea teritoriilor raionului (oraşului);

j) activitatea întreprinderilor ce efectuează livrări de mărfuri pentru asigurarea necesităţilor statului, inclusiv pentru crearea şi menţinerea stocului de mărfuri în vederea lichidării efectelor calamităţilor naturale, avariilor şi catastrofelor.

(2) Agenţii activităţii comerciale, în conformitate cu legislaţia, achiziţionează şi comercializează mărfuri, execută lucrări şi prestează servicii la preţuri şi tarife stabilite în conformitate cu legislaţia.

(3) Agenţii activităţii comerciale au dreptul, în modul stabilit de legislaţie, să desfăşoare de sine stătător activitate economică externă.

(4) Statul acordă agenţilor activităţii comerciale garanţii în conformitate cu legislaţia.

 

Articolul 11. Desfăşurarea activităţii comerciale

(1) Activitatea comercială a persoanelor fizice şi juridice poate fi limitată la un anumit teritoriu şi grup de mărfuri în modul şi în condiţiile stabilite de legislaţie.

(2) Se interzice achiziţionarea şi comercializarea de către agenţii activităţii comerciale a stupefiantelor, substanţelor explozive, mărfurilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorului, mediul înconjurător, precum şi altor tipuri de mărfuri şi produse conform legislaţiei.

 

Articolul 12. Autorizarea prin licenţă a activităţii comerciale

(1) În scopul reglementării activităţii economice şi de întreprinzător, protecţiei intereselor consumatorilor, respectării regulilor de comerţ, a normelor şi regulilor igienico-sanitare, de apărare împotriva incendiilor, activitatea comercială a persoanelor fizice şi juridice se autorizează prin licenţă.

(2) Bazele generale şi procedura autorizării prin licenţă a activităţii comerciale sînt stabilite de Guvern.

(3) Autorizarea prin licenţă a activităţii comerciale nu exonerează persoanele fizice şi juridice de respectarea regulilor stabilite de legislaţie privind înregistrarea lor, de achitarea taxelor pentru dreptul de a practica comerţul şi de executarea altor prevederi privind reglementarea activităţii comerciale stabilite de autorităţile administraţiei publice locale în limita competenţei lor.

 

Articolul 13. Crearea întreprinderilor de comerţ şi suspendarea activităţii lor

Întreprinderile de comerţ se creează şi îşi suspendă activitatea în modul prevăzut de legislaţie.

 

Articolul 14. Politica antimonopol în domeniul activităţii comerciale

Bazele juridice de limitare, contracarare şi prevenire a activităţii monopoliste, de creare a condiţiilor pentru dezvoltarea concurenţei în comerţ sînt stipulate în Legea privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei şi în prezenta lege.

 

Capitolul IV

REGULILE DE BAZĂ ALE DESERVIRII COMERCIALE A POPULAŢIEI

ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR CONSUMATORILOR

Articolul 15. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor la deservirea comercială de către agenţii activităţii comerciale

(1) Cetăţenii au drepturi egale la deservirea comercială de către toţi agenţii activităţii comerciale, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică. În cadrul deservirii comerciale nu se admite limitarea directă sau indirectă a drepturilor cetăţenilor.

(2) Acţiunile agenţilor activităţii comerciale care încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor la comercializarea mărfurilor sau alte drepturi ale cetăţenilor la deservirea comercială sînt ilegale şi pot fi atacate pe cale administrativă sau în instanţa judiciară.

 

Articolul 16. Protecţia socială a unor categorii de cetăţeni în cadrul deservirii comerciale

(1) În scopul realizării politicii sociale a statului, unor categorii de cetăţeni (defavorizaţi, invalizi, suferinzi de anumite boli, cu mulţi copii etc.) li se pot acorda privilegii şi înlesniri la deservirea comercială, precum şi servicii suplimentare la procurarea mărfurilor prin intermediul unor întreprinderi de comerţ specializate.

(2) Întreprinderile de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, sînt obligate să acorde unor categorii de cetăţeni privilegii şi înlesniri conform legislaţiei.

(3) Întreprinderile de comerţ care acordă privilegii şi înlesniri unor categorii de cetăţeni beneficiază de privilegii economice din partea autorităţilor publice.

 

Articolul 17. Contractul de vînzare-cumpărare cu amănuntul

(1) Cetăţenii îşi realizează dreptul la procurarea mărfurilor de larg consum prin încheierea unui contract de vînzare-cumpărare cu amănuntul.

(2) Conform contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul, întreprinderea de comerţ cu amănuntul se obligă să-i transmită în proprietate celeilalte părţi – consumatorului – mărfuri de calitate adecvată, să-i ofere informaţia autentică şi serviciile prevăzute de contract, să-i asigure o deservire comercială la nivel, iar consumatorul se obligă să plătească o anumită sumă de bani. Consumatorul are dreptul să rezilieze contractul de vînzare-cumpărare cu amănuntul în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 18. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul

(1) Expunerea de mărfuri cu etichete în vitrinele interioare şi exterioare de către întreprinderile de comerţ cu amănuntul, punerea la dispoziţia vizitatorilor a meniului de către întreprinderile de alimentaţie publică se consideră drept ofertă publică pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul. Consumatorul are dreptul să solicite de la întreprinderea de comerţ cu amănuntul să i se vîndă mărfuri expuse în vitrine, cu excepţia celor ce sînt element de decor.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare cu amănuntul se consideră încheiat, dacă părţile s-au înţeles asupra obiectului contractului, preţului şi altor clauze asupra coordonării cărora insistă măcar una dintre părţi.

(3) Contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul, executate la momentul încheierii lor, se încheie oral, indiferent de costul mărfii. Contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul, care urmează să fie executate pînă sau după încheierea lor (conform comenzilor prealabile, pe credit, în caz de comerţ prin poştă şi în alte cazuri), se încheie în scris după forma stabilită pentru astfel de contracte. În cazurile prevăzute de lege contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul urmează să fie înregistrate. Drept confirmare a contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul a mărfii este bonul de casă sau contul eliberat consumatorului, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

 

Articolul 19. Programul de lucru al întreprinderii de comerţ

Programul de lucru al întreprinderii de comerţ (începutul şi încheierea zilei de lucru, pauza pentru masa de prînz, zilele de odihnă) se stabileşte de către proprietar de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale şi se fixează în licenţă. Nerespectarea programului stabilit atrage după sine răspunderea în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 20. Comerţul ambulant

(1) Comerţul ambulant se admite în locuri special repartizate de autorităţile administraţiei publice locale, cu respectarea regulilor de comerţ, normelor şi regulilor igienico-sanitare şi de apărare împotriva incendiilor.

(2) Nerespectarea regulilor de comerţ ambulant atrage după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.

(3) Persoanele care practică comerţul ambulant achită o taxă specială, dacă lucrul acesta este stabilit de autorităţile administraţiei publice locale.

 

Articolul 21. Protecţia drepturilor consumatorilor

(1) Protecţia drepturilor consumatorilor la comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor comerciale de către întreprinderile de comerţ, precum şi mecanismul realizării acestor drepturi sînt reglementate de Legea privind protecţia consumatorilor.

(2) Conflictele ocazionate de încălcarea drepturilor consumatorilor, dacă acestea nu sînt soluţionate nemijlocit de părţi, se examinează în instanţa judiciară conform legislaţiei în vigoare.

 

Capitolul V

RELAŢIILE ECONOMICE ALE COMERŢULUI CU ALTE RAMURI ALE ECONOMIEI

Articolul 22. Sistemul relaţiilor economice ale comerţului cu alte ramuri ale economiei

(1) Desfăşurarea activităţii comerciale implică stabilirea relaţiilor economice cu alte ramuri ale economiei.

(2) Participanţi ai relaţiilor menţionate sînt întreprinderile de comerţ cu diverse tipuri de proprietate şi forme organizatorico-juridice, precum şi asociaţiile lor (uniuni, concerne etc.).

 

Articolul 23. Principiile de constituire şi de dezvoltare a relaţiilor economice ale comerţului

(1) Relaţiile economice ale comerţului cu alte ramuri ale economiei se constituie şi se dezvoltă pe baza relaţiilor marfă-bani, interesului economic al părţilor, colaborării de afaceri, respectării actelor normative, executării cu stricteţe a contractelor de stat privind achiziţionarea şi livrarea mărfurilor pentru asigurarea necesităţilor statului.

(2) Constituirea şi dezvoltarea relaţiilor economice ale comerţului cu alte ramuri ale economiei trebuie să fie orientate spre saturarea pieţei de consum cu mărfuri, sporirea calităţii şi culturii deservirii comerciale. Se interzice adoptarea legilor şi altor acte normative în problemele constituirii şi dezvoltării relaţiilor economice ale comerţului care ar leza drepturile consumatorilor, agenţilor activităţii comerciale, ar reduce cerinţele faţă de calitatea mărfurilor de larg consum şi serviciilor prestate consumatorilor şi ar diminua gradul de protecţie socială a consumatorilor.

(3) Intrînd în relaţii economice, participanţii lor sînt în drept să adopte de comun acord orice decizii care nu contravin legislaţiei.

 

Articolul 24. Organizarea studierii şi pronosticării cererii de mărfuri şi servicii şi coordonarea acestei activităţi

(1) Relaţiile economice ale comerţului cu alte ramuri ale economiei se bazează pe studierea şi pronosticarea pieţei de mărfuri şi servicii.

(2) Ministerul Economiei, alte ministere şi departamente interesate, autorităţile administraţiei publice locale, de comun acord cu Biroul Naţional de Statistică şi subdiviziunile lui teritoriale, organizează evidenţa statistică operativă şi supravegherea analitico-informativă a stării comerţului, a pieţei de mărfuri şi servicii.

[Art.24 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

 

Articolul 25. Contractele în sistemul relaţiilor economice ale comerţului

(1) Relaţiile economice dintre întreprinderile de comerţ şi întreprinderile altor ramuri ale economiei se realizează pe bază de contract.

(2) Părţile sînt în drept să semneze protocoale preliminare de intenţii pentru livrarea mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, în baza cărora se încheie apoi contracte corespunzătoare.

 

Articolul 26. Contractele de livrare şi contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor

(1) Contractele de livrare şi contractele de vînzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor se încheie pe baza liberei opţiuni a furnizorilor, vînzătorilor şi cumpărătorilor.

(2) Contractul de livrare poate fi încheiat pe baza relaţiilor existente, precum şi pe baza achiziţionării mărfurilor la tîrguri şi pieţe angro, la bursele de mărfuri, de la alţi întreprinzători.

 

Articolul 27. Comerţul cu ridicata în sistemul relaţiilor economice de livrare a mărfurilor

(1) Întreprinderile de comerţ cu ridicata efectuează intermedierea comercială la stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase între agenţii economici pe piaţa de mărfuri şi servicii. Hotarele teritoriale ale pieţelor de mărfuri şi servicii şi specializarea întreprinderilor de comerţ cu ridicata sînt stabilite de ele însele.

(2) Întreprinderile de comerţ cu ridicata pot presta furnizorilor şi cumpărătorilor servicii stipulate în contractele încheiate.

(3) Serviciile întreprinderilor de comerţ cu ridicata se achită conform înţelegerii dintre părţi sau în alt mod stabilit.

 

Articolul 28. Contractele de stat privind achiziţionarea şi livrarea mărfurilor pentru asigurarea necesităţilor statului

Contractele de stat privind achiziţionarea şi livrarea mărfurilor pentru asigurarea necesităţilor statului se încheie în baza programelor cu destinaţie specială ale Guvernului.

 

Articolul 29. Contractele întreprinderilor de comerţ încheiate cu persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător

(1) Relaţiile întreprinderilor de comerţ cu persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător privind achiziţionarea sau fabricarea mărfurilor pot fi perfectate, la înţelegerea părţilor, prin contracte de vînzare-cumpărare sau prin contracte de comision.

(2) Cuantumul comisionului prevăzut de contractul de comision se stabileşte la înţelegerea părţilor.

 

Articolul 30. Contractele economice ale întreprinderilor de comerţ

(1) Relaţiile economice ale întreprinderilor de comerţ cu întreprinderile de transporturi se constituie în baza contractelor de transport, contractelor de expediţii şi a altor contracte. În cazul neasigurării integrităţii mărfurilor în timpul transportării şi încălcării obligaţiunilor privind transportarea lor, întreprinderile de transport, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, în afară de valoarea reală a încărcăturii pierdute, transportate în minus sau alterate, acoperă şi alte feluri de pagube reale suportate de întreprinderea de comerţ, precum şi cîştigul nerealizat.

(2) Relaţiile economice ale întreprinderilor de comerţ cu alte întreprinderi, instituţii şi organizaţii se constituie în baza contractelor încheiate de ele.

(3) Pentru organizarea comerţului şi alimentaţiei publice autorităţile administraţiei publice locale pun la dispoziţia agenţilor activităţii comerciale încăperi nelocuibile corespunzătoare (clădiri, construcţii) în baza contractului de arendă.

(4) În scopul asigurării integrităţii proprietăţii, agenţii activităţii comerciale sînt în drept să încheie cu subdiviziunile serviciului statal de pază ale secţiilor teritoriale de poliţie sau cu organizaţii nestatale şi persoane particulare care desfăşoară activitatea de pază contracte de pază a întreprinderilor de comerţ.

(5) Agenţii activităţii comerciale au dreptul, în conformitate cu legislaţia, să încheie orice contracte economice, inclusiv de întreţinere complexă a tehnicii comerciale, confecţionare a mijloacelor publicitare, executare a lucrărilor de proiectare, explorare, construcţii, de cercetări ştiinţifice, pentru diverse servicii privind deservirea economică etc.

 

Articolul 31. Relaţiile contractuale ale întreprinderilor de alimentaţie publică cu beneficiarii serviciilor

(1) Relaţiile organizatorico-juridice, economico-financiare şi sociale ale întreprinderilor de alimentaţie publică care deservesc unităţile de producţie, instituţiile de învăţămînt, alte instituţii sînt reglementate de contracte încheiate cu beneficiarii serviciilor.

(2) Întreprinderile de alimentaţie publică aflate în subordinea unităţilor de producţie, instituţiilor de învăţămînt, altor instituţii stabilesc preţurile la produsele lor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale stimulează dezvoltarea reţelei întreprinderilor de alimentaţie publică în şcolile medii de cultură generală şi tehnico-profesionale prin scutirea de taxa de arendă şi de plata pentru serviciile comunale,  care se varsă în bugetele locale, prin compensarea totală sau parţială a costului hrănii calde pentru elevii şcolilor medii de cultură generală, prin recuperarea cheltuielilor de transport.

[Art.31 modificat prin Legea nr.439-XV din 27.07.2001, în vigoare 20.09.2001]

[Art.31 modificat prin Legea nr.1592-XIII din 27.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

 

Articolul 32. Serviciile prestate de întreprinderile de alimentaţie publică unităţilor de producţie, instituţiilor de învăţămînt şi altor instituţii

(1) Întreprinderile de alimentaţie publică care prestează servicii unităţilor de producţie, instituţiilor de învăţămînt şi altor instituţii pot intra în componenţa acestora în calitate de unităţi autonome – persoane juridice sau subdiviziuni structurale ale lor.

(2) Întreprinderile de alimentaţie publică care deservesc unităţi de producţie, instituţii de învăţămînt şi alte instituţii beneficiază de servicii comunale, de transport şi de alte servicii acordate de beneficiari în condiţii avantajoase.

(3) Unităţile de producţie şi instituţiile pot să prevadă în contracte dreptul lucrătorilor din întreprinderile de alimentaţie publică, ce le deservesc, la spaţiu locativ, locuri în cămine şi în instituţii preşcolare, la asistenţă medicală în instituţiile din cadrul lor, la bilete de odihnă şi tratament în sanatorii şi în case de odihnă, egalîndu-i astfel în drepturi cu lucrătorii proprii.

 

Capitolul VI

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A MUNCII LUCRĂTORILOR DIN COMERŢ

Articolul 33. Relaţiile de muncă ale lucrătorilor din întreprinderile de comerţ

(1) Relaţiile de muncă ale lucrătorilor din întreprinderile de comerţ sînt reglementate de Codul muncii şi de alte acte legislative.

(2) Lucrătorii întreprinderilor de comerţ cu amănuntul şi de alimentaţie publică, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, care se ocupă nemijlocit de fabricarea produselor alimentare, de comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor, trebuie să aibă o pregătire specială.

(3) Nu pot desfăşura activitate comercială persoanele care:

a) sînt private prin decizia instanţei judiciare de dreptul de a desfăşura această activitate pe o anumită perioadă de timp;

b) nu dispun de certificatul respectiv al organelor medicale.

 

Capitolul VII

STATUL ŞI COMERŢUL

Articolul 34. Reglementarea de către stat a comerţului

(1) Întreprinderile de comerţ sînt agenţi autonomi ai activităţii comerciale, iar autorităţile publice nu au dreptul la imixtiune în activitatea lor, dacă aceasta nu contravine legislaţiei.

(2) Statul reglementează activitatea comercială, dacă aceasta nu este reglementată de prezenta lege, după cum urmează:

a) limitează exportul şi importul de mărfuri conform listei stabilite de Guvern;

b) limitează activitatea comercială în cadrul căreia se încalcă modul stabilit de autorizare prin licenţă, interzice şi suprimă activitatea comercială neautorizată prin licenţă;

c) limitează şi interzice activitatea comercială în conformitate cu legislaţia;

d) stabileşte plafoanele de preţuri la mărfuri în cazurile prevăzute de legislaţie;

e) modifică, precizează şi stabileşte noile reguli de comerţ, normele şi regulile igienico-sanitare şi de apărare împotriva incendiilor la comercializarea mărfurilor;

f) acordă, pe bază de concurs, întreprinderilor de comerţ terenuri pentru construcţie în conformitate cu planurile generale de construcţie a oraşelor şi altor localităţi, cu determinarea specializării acestor întreprinderi;

g) obligă întreprinderile de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, să prezinte autorităţilor publice abilitate informaţia economico-statistică despre activitatea desfăşurată;

h) antrenează întreprinderile de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, la realizarea programelor de stat cu destinaţie specială, asigurîndu-le finanţarea respectivă.

(3) Organe ale reglementării de către stat a comerţului şi pieţei de consum sînt Ministerul Economiei şi autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei lor.

(4) În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale emit acte normative care depăşesc competenţa lor sau atestă încălcări ale prevederilor legislaţiei, agenţii activităţii comerciale sînt în drept să se adreseze instanţei judiciare cu cererea de a anula complet sau parţial aceste acte.

(5) Pierderile cauzate agenţilor activităţii comerciale ca urmare a deciziilor şi indicaţiilor autorităţilor publice, prin care au fost lezate drepturile agenţilor activităţii comerciale, urmează să fie recuperate de aceste autorităţi în modul stabilit de legislaţie.

 

Articolul 35. Competenţa autorităţilor reglementării de către stat a comerţului

(1) De competenţa autorităţilor reglementării de către stat a comerţului ţine:

a) formarea politicii de stat în domeniul comerţului şi elaborarea măsurilor de promovare a ei în conformitate cu interesele statului şi populaţiei;

b) exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei comerţului şi protecţiei drepturilor consumatorilor;

c) elaborarea propunerilor privind modificarea legislaţiei comerţului, impozitelor, taxelor şi tarifelor vamale, precum şi stabilirea regimului preferenţial pentru producerea şi comercializarea grupelor de mărfuri socialmente importante şi dezvoltarea diverselor genuri de activitate comercială;

d) organizarea şi efectuarea cercetărilor marketing ale pieţei ţinîndu-se cont de nivelul de consum al mărfurilor, de gradul de asigurare a populaţiei cu mărfuri de utilizare îndelungată, de alţi factori economici în scopul formulării propunerilor privind volumul producţiei şi importul de mărfuri de primă necesitate pentru stabilizarea pieţei de consum şi saturarea ei cu mărfuri, pentru satisfacerea necesităţilor populaţiei şi ale statului;

e) participarea la munca de realizare a programelor de aprofundare a reformelor economice în sfera comerţului, deetatizare, demonopolizare şi privatizare a întreprinderilor de comerţ şi de creare a condiţiilor pentru concurenţă în scopul constituirii relaţiilor de piaţă şi dezvoltării activităţii de întreprinzător;

f) elaborarea propunerilor privind perfecţionarea formării preţurilor, impunerii, creditării, evidenţei contabile şi gestiunii statisticii în ramură;

g) desfăşurarea, în calitate de beneficiar de stat, a activităţii în vederea executării programelor ramurale, asigurarea livrărilor de mărfuri pentru necesităţile statului; organizarea prin intermediul întreprinderilor de comerţ cu ridicata şi altor intermediari a plasării pe bază de concurs a comenzilor privind livrarea mărfurilor de larg consum pentru necesităţile statului;

h) sprijinirea activităţii burselor de mărfuri şi dezvoltării comerţului de bursă, a organizării şi funcţionării pieţelor angro locale de mărfuri de larg consum;

i) elaborarea principalelor reguli ale comerţului, a regulilor de fabricare şi comercializare a produselor (serviciilor) de alimentaţie publică şi a regulilor de desfacere a unor tipuri de mărfuri pentru întreprinderile de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică;

j) autorizarea prin licenţă a activităţii comerciale şi clasificarea pe categorii a întreprinderilor de alimentaţie publică, în modul stabilit de Guvern;

k) elaborarea propunerilor privind promovarea politicii investiţionale orientate spre dezvoltarea infrastructurii comerţului conform proiectelor moderne, precum şi spre acordarea de sprijin întreprinderilor de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, în vederea dotării lor cu mijloace tehnice şi utilaje comerciale moderne;

l) asigurarea informaţională a agenţilor economici şi a populaţiei în problemele activităţii comerciale, precum şi acordarea de asistenţă metodologică şi juridică întreprinderilor de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, în chestiunile curente ale activităţii comerciale;

m) stabilirea relaţiilor cu autorităţile administrării şi reglementării comerţului din alte ţări şi cu organismele internaţionale similare, soluţionarea altor chestiuni ce ţin de desfăşurarea şi dezvoltarea comerţului şi alimentaţiei publice în conformitate cu legislaţia în vigoare;

n) contribuirea la dezvoltarea relaţiilor economice externe;

o) exercitarea controlului asupra calităţii şi culturii deservirii comerciale, respectării regulilor comerţului de către agenţii activităţii comerciale, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică;

p) participarea la examinarea proiectelor de standarde, modificărilor operate în ele, la coordonarea condiţiilor tehnice pentru mărfurile de larg consum;

q) elaborarea şi aprobarea modului de atestare a lucrătorilor din întreprinderile de comerţ de stat şi municipale şi de acordare a categoriilor de calificare; participarea la organizarea instruirii persoanelor care s-au decis să desfăşoare activitate comercială;

r) aprobarea statutelor întreprinderilor de comerţ de stat şi municipale şi încheierea contractelor cu conducătorii acestora;

s) interacţiunea cu autorităţile administraţiei publice locale în problemele pregătirii de mobilizare, asigurării necesităţilor de apărare ale statului şi sporirii gradului de stabilitate a funcţionării întreprinderilor de comerţ în condiţiile situaţiilor excepţionale.

(2) Competenţa autorităţilor reglementării de către stat a comerţului este stabilită de legislaţie.

 

Capitolul VIII

CONTROLUL DE STAT ASUPRA ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Articolul 36. Controlul de stat asupra activităţii comerciale

(1) Controlul de stat asupra activităţii comerciale îl exercită, în limitele competenţei lor, Ministerul Finanţelor, prin intermediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi al Serviciului Vamal, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei, prin intermediul Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale şi alte organe de control special autorizate.

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderile de comerţ, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, sînt obligate să creeze condiţiile necesare pentru exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale.

(3) Agenţii activităţii comerciale:

a) asigură gestiunea contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare;

b) pun la dispoziţia autorităţilor publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi implementarea în sistemul naţional de culegere şi prelucrare a informaţiei;

c) dispun de dreptul de a nu prezenta date ce conţin secrete comerciale şi alte secrete protejate de lege, în conformitate cu legislaţia.

[Art.36 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

 

Articolul 37. Organele controlului de stat asupra activităţii comerciale

(1) Exercitarea nemijlocită a controlului de stat asupra activităţii comerciale revine persoanelor cu funcţii de răspundere ale autorităţilor centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale, specificate în art.36 alin.(1).

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale sînt reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice şi se află sub protecţia statului.

(3) Persoanele cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale au dreptul:

a) la acces liber în localurile de serviciu şi de producţie ale agenţilor activităţii comerciale;

b) să primească de la agenţii activităţii comerciale documentele şi datele necesare pentru exercitarea controlului;

c) să preleve probe şi mostre de producţie pentru încercări (analize) şi să efectueze cumpărături de control pentru verificarea corespunderii lor cerinţelor prescrise, greutăţii (măsurii) depline a mărfurilor vîndute consumatorilor, cu raportarea costului probelor şi mostrelor de producţie consumate şi a cheltuielilor suportate la efectuarea încercărilor (analizelor) la cheltuielile de producţie ale agenţilor activităţii comerciale supuşi controlului;

d) să elibereze prescripţii privind interzicerea sau suspendarea comercializării (livrării) şi utilizării producţiei verificate în cazul necorespunderii ei cerinţelor prescrise.

(4) Pentru încălcarea prescripţiilor persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale privind interzicerea sau suspendarea comercializării (livrării) şi utilizării producţiei verificate, pentru ignorarea prescripţiilor lor privind satisfacerea cerinţelor legale ale consumatorilor faţă de calitatea mărfurilor, precum şi pentru încălcările comise în activitate, agenţii activităţii comerciale poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

[Art.37 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

 

Articolul 38. Răspunderea persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale

Persoanele cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale poartă răspundere, în conformitate cu legislaţia, pentru neobiectivitatea şi denaturarea rezultatelor controalelor efectuate, precum şi pentru divulgarea secretelor comerciale şi a altor secrete protejate de lege ale agenţilor activităţii comerciale supuşi controlului.

 

Articolul 39. Contestarea acţiunilor persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale

Agenţii activităţii comerciale sînt în drept să se adreseze instanţei judiciare cu cererea privind anularea completă sau parţială a rezultatelor controalelor efectuate de persoanele cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale.

 

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU CONTRAVENŢII ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ

Articolul 40. Dispoziţiile generale privind răspunderea pentru contravenţii în activitatea comercială

Agenţii activităţii comerciale care comit contravenţii în procesul activităţii sale sau împiedică desfăşurarea activităţii legitime a persoanelor cu funcţii de răspundere abilitate cu exercitarea controlului de stat asupra activităţii comerciale sînt traşi la răspundere patrimonială, administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia.

 

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 41. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

(2) Pînă la punerea actelor normative în vigoare în concordanţă cu prezenta lege ele se aplică în măsura în care nu contravin acestei legi.

(3) Guvernul, în termen de 2 luni:

va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

va prezenta Parlamentului propuneri privind modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare cu prevederi stabilind răspunderea suplimentară pentru contravenţiile în activitatea comercială.