L E G E

pentru modificarea unor acte normative

(sporirea celerităţii procedurilor

de expropriere)

 

nr. 86  din  12.04.2024

 

Monitorul Oficial nr.209-212/295 din 16.05.2024

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Art.I. – Articolul 20 din Codul fiscal nr.1163/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările ulterioare, se completează cu litera d⁹) cu următorul cuprins:

„d⁹) sumele primite de către persoanele fizice sau juridice ca despăgubire pentru bunurile expropriate pentru cauze de utilitate publică;”.

 

Art.II. – Legea nr.1308/1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.147–149, art.1161), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Denumirea capitolului IV se completează cu textul „ , PRECUM ŞI PENTRU RETRAGEREA TEMPORARĂ A TERENURILOR DIN CIRCUITUL AGRICOL SAU DIN FONDUL FORESTIER”.

2. La articolul 12, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Pierderile cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic nu se compensează în cazul:

a) unor lucrări de utilitate publică declarate astfel în condiţiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999;

b) creării parcurilor industriale în condiţiile Legii nr.182/2010 cu privire la parcurile industriale;

c) unor lucrări de uz public;

d) terenurilor destinate extinderii sau creării zonelor economice libere în condiţiile Legii nr.440/2001 cu privire la zonele economice libere;

e) terenurilor care urmează să fie trecute la categoria de terenuri destinate fondului forestier.”

3. Legea se completează cu articolele 14¹ şi 14² cu următorul cuprins:

„Articolul 14¹. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier

(1) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier, cu excepţia terenurilor destinate fondului forestier proprietate a statului, pentru cercetări geologice, pentru lucrări de cercetare arheologică, pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice şi pentru infrastructura asociată, pentru instalarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice, a gazelor naturale, a energiei termice, a reţelelor şi sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare, a altor instalaţii similare, precum şi pentru organizarea/executarea lucrărilor de amenajare a drumurilor ocolitoare pe timpul executării lucrărilor la drumuri şi de organizare a şantierului de construcţie a drumurilor pe terenurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată, se aprobă prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, iar în cazul terenurilor proprietate a statului – prin hotărâre de Guvern.

(2) Se permite retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol pentru extragerea, de la adâncimi de până la 5 metri, a rocilor sedimentare, a rocilor neconsolidate, a argilei, a argilei nisipoase şi a nisipului argilos, cu acordul proprietarului sau al administratorului terenului, precum şi pentru construcţia şi extinderea drumurilor publice, căilor ferate, digurilor de protecţie contra inundaţiilor, pentru prevenirea, stoparea şi lichidarea consecinţelor proceselor geologice periculoase, conform cerinţelor stabilite de Guvern.

(3) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier în cazurile stabilite la alin.(1) şi (2) se efectuează conform procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, stabilită de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(4) Se interzice efectuarea lucrărilor stabilite la alin.(2) pe terenurile cu destinaţie agricolă de calitate superioară şi pe cele destinate fondului forestier acoperite cu vegetaţie forestieră.

(5) Autorităţile şi întreprinderile care beneficiază de retragerea temporară a terenurilor din circuitul agricol sau din fondul forestier în cazurile stabilite la alin.(2) sunt obligate să ia măsurile necesare pentru ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi în fondul forestier la expirarea termenului aprobat.

(6) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier nu va depăşi termenul de doi ani de la data adoptării deciziei.

(7) În cazul necesităţii de a lichida urmările unei avarii sau de a executa lucrări de urgenţă, retragerea temporară a terenului din circuitul agricol sau din fondul forestier se va efectua, indiferent de tipul de proprietate, cu acordul proprietarului/deţinătorului de teren, în condiţiile stabilite de Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999 sau de Legea nr.1384/2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. În toate cazurile, deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri.

(8) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier se efectuează conform procedurii aprobate de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniile îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

 

Articolul 14². Repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri

(1) Prejudiciile cauzate deţinătorilor de terenuri prin retragerea temporară a terenurilor lor din circuitul agricol sau din fondul forestier, precum şi prin limitarea drepturilor lor, sau prin degradarea calităţii solului ca urmare a activităţii persoanelor juridice sau fizice se repară integral, inclusiv beneficiul ratat.

(2) Repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri şi recultivarea terenurilor afectate sunt puse pe seama persoanelor fizice sau juridice cărora li s-au repartizat terenurile retrase temporar din circuitul agricol sau din fondul forestier, precum şi pe seama persoanelor fizice sau juridice a căror activitate a dus la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie a apelor şi a zonelor de protecţie sanitară sau a dus la degradarea calităţii terenurilor adiacente ori la folosirea acestora în alte scopuri, sau a dus la diminuarea volumului şi a calităţii producţiei agricole ori a volumului şi a calităţii fondului forestier, conform tarifelor stabilite de Parlament.”

 

Art.III. – Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.42–44, art.311), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Articolul 4. Expropriatorul

(1) Pentru lucrările de interes naţional, expropriator, în sensul prezentei legi, este statul, prin organele lui abilitate sau prin persoane special desemnate conform legii.

(2) Pentru lucrările de interes local, expropriator, în sensul prezentei legi, este unitatea administrativ-teritorială, prin consiliul local ca organ competent care declară utilitatea publică, conform art.6. În cazul în care la declararea utilităţii publice conform art.6 alin.(1) lit.c) şi d) au existat divergenţe, în urma cărora utilitatea publică a fost declarată de către Guvern sau de către consiliul raional, expropriator este unitatea administrativ-teritorială pe al cărei teritoriu administrativ se află obiectul exproprierii. În toate cazurile de declarare a utilităţii publice pentru lucrările de interes local, în procedurile privind exproprierea, unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de către consiliul local, în calitate de autoritate deliberativă a administraţiei publice locale de nivelul întâi sau, după caz, de nivelul al doilea care este titulară a dreptului de administrare a patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, sau de către persoana special desemnată conform legii.”

2. Articolul 5 alineatul (1):

la litera e), după textul „canalizare,” se introduce textul „epurare şi evacuare a apelor uzate,”;

litera k) va avea următorul cuprins:

„k) organizarea grădinilor publice şi cimitirelor, precum şi valorificarea, tratarea, reciclarea, eliminarea, depozitarea sau înhumarea deşeurilor;”.

3. La articolul 7 alineatul (2), sintagma „Ministerului Economiei” se substituie cu sintagma „Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării”.

4. Articolul 9:

la alineatul (1), textul „10 zile de la publicarea actului de declarare a utilităţii publice” se substituie cu textul „12 luni de la data publicării actului de declarare a utilităţii publice, cu posibilitatea prelungirii acestuia în cazuri justificate”;

articolul se completează cu alineatele (1¹) şi (1²) cu următorul cuprins:

„(1¹) După declararea utilităţii publice, expropriatorul asigură efectuarea complexului de lucrări cadastrale şi de organizare a teritoriului (identificarea bunurilor proprietate privată, delimitarea proprietăţii publice, corectarea erorilor comise la atribuirea terenurilor proprietate publică, modificarea planurilor cadastrale, elaborarea planurilor geometrice, formarea bunurilor imobile, elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului, după necesitate, elaborarea studiilor pedologice şi întocmirea dosarelor de schimbare a categoriei de destinaţie a terenurilor), evaluarea despăgubirilor şi întocmirea informaţiilor sistematizate privind transmiterea în proprietatea/folosinţa statului/unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile ce constituie obiecte ale exproprierii.

(1²) Concomitent cu identificarea proprietarilor şi/sau, după caz, a titularilor de alte drepturi reale asupra bunurilor imobile ce constituie obiecte ale exproprierii, la cererea expropriatorului, se instituie:

a) interdicţia de înstrăinare sau grevare a bunurilor imobile prevăzute pentru expropriere, exceptându-se transmiterea respectivelor bunuri imobile în proprietatea sau în folosinţa statului/unităţii administrativ-teritoriale. Interdicţia de înstrăinare a obiectelor exproprierii se notează în registrul bunurilor imobile de către organul cadastral, cu prezentarea de către expropriator a listei bunurilor imobile afectate de expropriere;

b) interdicţia eliberării actelor permisive pentru executarea lucrărilor de construcţie pentru bunurile imobile ce constituie obiecte ale exproprierii.”

la alineatul (2), cuvintele „este în drept să-şi dea” se substituie cu cuvintele „despre dreptul său de a-şi da”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) În cazul exproprierii de locuinţă sau de teren, expropriatorul poate opta pentru plata unei despăgubiri proprietarului actual al bunurilor respective sau, după caz, îi poate propune acestuia în proprietate o altă locuinţă sau un alt teren, cu achitarea diferenţei de valoare, ţinându-se cont de rapoartele de evaluare la preţul de piaţă al bunurilor supuse schimbului.”

articolul se completează cu alineatele (6)–(9) cu următorul cuprins:

„(6) În termen de 45 de zile de la data primirii propunerii prevăzute la alin.(1), proprietarul sau titularul de alte drepturi reale asupra bunurilor imobile propuse spre expropriere are obligaţia de a prezenta la sediul reprezentantului expropriatorului documentele care atestă dreptul său de proprietate/alt drept real asupra bunului imobil obiect al exproprierii pentru stabilirea unei juste despăgubiri, precum şi pentru identificarea tuturor persoanelor interesate care sunt îndreptăţite să primească despăgubiri.

(7) În cazul în care proprietarul sau titularul de alte drepturi reale îşi manifestă consimţământul pentru o compensare imediată şi echitabilă, acesta urmează a fi exprimat în scris de către persoana respectivă şi autentificat notarial. Actul prin care se atestă consimţământul proprietarului/titularului altor drepturi reale va conţine numele, prenumele, numărul de identificare de stat (IDNP), data naşterii, adresa de domiciliu, datele bancare ale acestuia, menţiunea privind oferta de despăgubire acceptată, la document anexându-se şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate/altui drept real asupra obiectului exproprierii. În cazurile de expropriere a bunurilor proprietate publică nu este necesară autentificarea notarială a consimţământului atestat al autorităţilor publice corespunzătoare care acţionează în numele statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

(8) Dovada dreptului de proprietate/a altui drept real asupra obiectelor expropriate se face prin orice mijloace de probă admise de lege, în funcţie de modalitatea de dobândire a drepturilor (convenţională, judiciară, legală, succesorală), prin dobândire înţelegându-se şi constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale.

(9) La cererea scrisă şi argumentată a organului care a înaintat propunerea de expropriere, care va include precizarea expresă a actelor juridice ce lipsesc şi temeiul juridic în baza cărora acestea sunt solicitate, proprietarul/titularul altui drept real are obligaţia să completeze documentaţia depusă privind calitatea de titular al dreptului de proprietate/al altui drept real asupra bunului imobil pentru care solicită despăgubirea, în termen de 15 zile de la data depunerii solicitării. În caz contrar, organul respectiv va consemna despăgubirea în contul său trezorerial pe numele proprietarului/titularului altui drept real, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care proprietarul/titularul altui drept real îşi va dovedi dreptul, în condiţiile prezentei legi.”

5. Articolul 11:

la alineatul (1), textul „30 de zile” se substituie cu textul „60 de zile”;

la alineatul (3), textul „3 proprietari de imobile aleşi prin tragere la sorţi sau prin vot din numărul proprietarilor de imobile” se substituie cu textul „3 membri ai consiliului local”.

6. La articolul 12 alineatul (3), textul „5 zile” se substituie cu textul „15 zile”.

7. Legea se completează cu articolul 12¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 12¹. Emiterea actului de stabilire a cuantumului despăgubirii

(1) În baza consimţământului pentru o compensare imediată şi echitabilă, exprimat în scris de către proprietarul/titularul altor drepturi reale asupra obiectului exproprierii şi autentificat notarial, în conformitate cu art.9 alin.(7), sau, după caz, în baza deciziei comisiei, adoptată în condiţiile art.12, organul abilitat sau persoana special desemnată în conformitate cu art.4 care acţionează în numele expropriatorului emite actul prin care se stabileşte cuantumul despăgubirii, precum şi, dacă este posibil, persoana destinatară a acestor sume sau, în cazul existenţei mai multor asemenea persoane între care nu există divergenţe, cotele din despăgubire la care sunt îndreptăţite fiecare dintre acestea.

(2) Actul de stabilire a cuantumului despăgubirii se emite şi îşi produce efectele şi în situaţia în care proprietarii/titularii altor drepturi reale asupra bunurilor imobile propuse spre expropriere, în termenul stabilit la art.9 alin.(6), nu prezintă dovada dreptului de proprietate/a altui drept real asupra bunului sau în situaţia în care nu sunt cunoscuţi proprietarii actuali/titularii actuali ai altor drepturi reale asupra bunului, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a moştenitorilor necunoscuţi sau în cea în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii în termenele stabilite la art.11.

(3) Cuantumul despăgubirii se stabileşte în baza rapoartelor de evaluare, întocmite în conformitate cu Legea nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare.”

8. Legea se completează cu capitolul III¹ cu următorul cuprins:

„Capitolul III¹

FAZA ADMINISTRATIVĂ DE EXPROPRIERE

Articolul 12². Emiterea deciziei de expropriere

(1) În termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii actului de stabilire a cuantumului despăgubirii, organul abilitat sau persoana special desemnată emite actul administrativ individual în baza căruia se asigură transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator – decizia de expropriere, care se comunică expropriaţilor în condiţiile Codului administrativ. În situaţia în care, pe parcursul acestui termen, nu au fost consemnate sumele de bani datorate cu titlu de despăgubire expropriaţilor, decizia de expropriere se emite doar după consemnarea acestor sume.

(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de obiectul exproprierii, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului legat de proprietatea obiectului exproprierii. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauză, iar reclamantul nu poate formula pe marginea deciziei de expropriere o cerere cu privire la suspendarea executării deciziei, în conformitate cu art.214 din Codul administrativ nr.116/2018.

(3) Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în situaţiile în care proprietarii bunurilor propuse spre expropriere nu prezintă, în termenul stabilit la art.9 alin.(6), un titlu valabil sau în situaţia în care nu sunt cunoscuţi proprietarii, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a moştenitorilor necunoscuţi sau în situaţia în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii.

(4) Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele în condiţiile prezentei legi, inclusiv în situaţia în care bunul imobil este supus unor măsuri asigurătorii de către organele de urmărire penală/executare silită, procuror, judecătorul de instrucţie sau de către instanţele de judecată ori este grevat de drepturi reale limitate, inclusiv de drepturi reale de garanţie precum gajul, ipoteca şi altele.

(5) În situaţia prevăzută la alin.(4), cu cel puţin 30 de zile înainte de data emiterii deciziei de expropriere, expropriatorul notifică organele de urmărire penală/de executare silită, procurorul, judecătorul de instrucţie, instanţa de judecată şi/sau creditorul cu privire la faptul că bunul supus măsurilor asigurătorii/procedurilor de executare silită sau care este grevat de un drept real limitat, după caz, face obiectul procedurii de expropriere, solicitându-le să instituie măsuri asigurătorii sau poprirea asupra sumelor care vor rezulta din procedura de expropriere şi comunicându-le datele de identificare ale bunului, datele de identificare ale proprietarilor/titularilor altor drepturi reale asupra bunului, valoarea bunului, precum şi orice alte informaţii necesare organului de urmărire penală/de executare silită, procurorului, judecătorului de instrucţie, instanţei de judecată şi/sau creditorului.

(6) În termen de 30 de zile de la expedierea notificării prevăzute la alin.(5), organul de urmărire penală/de executare silită, procurorul, judecătorul de instrucţie, instanţa de judecată şi/sau creditorul comunică expropriatorului dacă intenţionează să dispună măsurile asigurătorii sau poprirea asupra sumelor care urmează a fi consemnate pe numele proprietarului/titularului unui alt drept real asupra bunului, ca urmare a exproprierii.

(7) În cazul în care organul de urmărire penală/de executare silită, procurorul, judecătorul de instrucţie, instanţa de judecată şi/sau creditorul, după caz, nu răspunde în termenul prevăzut la alin.(6), procedura de expropriere va continua conform prezentei legi, iar sumele rezultate din exproprierea bunului urmează a fi consemnate în contul trezorerial al expropriatorului pe numele proprietarului/titularului unui alt drept real asupra bunului, fără a se lua în considerare măsurile asigurătorii instituite de organul de urmărire penală/de executare silită, procuror, judecătorul de instrucţie, instanţa de judecată sau dreptul real limitat al creditorului asupra obiectului exproprierii.

(8) În situaţia prevăzută la alin.(7), măsurile asigurătorii asupra bunului, respectiv dreptul real limitat, încetează de drept odată cu transferul dreptului de proprietate către expropriator.

(9) În situaţia în care organul de urmărire penală/de executare silită, procurorul, judecătorul de instrucţie, instanţa de judecată şi/sau creditorul comunică intenţia sa de a dispune instituirea măsurilor asigurătorii/poprirea asupra sumelor rezultate din exproprierea bunului, expropriatorul va consemna sumele pe numele proprietarului bunului, concomitent cu instituirea respectivelor măsuri de către autoritatea/persoana abilitată prin lege să realizeze măsurile date.

(10) Prin derogare de la art.139 alin.(1) din Codul administrativ nr.116/2018, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a expropriatorului se operează de drept la data emiterii deciziei de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

(11) În cazul exproprierii unor terenuri cultivate, intrarea în posesia acestora se face numai după strângerea recoltei, cu excepţia cazului în care în valoarea despăgubirii a fost inclusă şi valoarea recoltei nestrânse.

 

Articolul 12³. Consemnarea şi plata despăgubirilor

(1) Plata despăgubirilor pentru obiectele exproprierii se face în baza unei cereri depuse de proprietar sau titularul de alte drepturi reale, ţinându-se cont de cuantumul stabilit în actul emis conform art.12¹. Plata despăgubirilor se efectuează într-un termen de 15 zile lucrătoare de la data recepţionării cererii proprietarului sau titularului de alte drepturi reale.

(2) În cazul în care proprietarul sau titularul de alte drepturi reale nu depune cererea prevăzută la alin.(1), expropriatorul îi comunică acestuia sumele propuse pentru plata despăgubirilor şi le consemnează în contul trezorerial al expropriatorului pe numele proprietarului sau titularului de alte drepturi reale. Despăgubirile vor fi eliberate în condiţiile prezentei legi.

(3) În cazul în care despăgubirile pentru acelaşi bun sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptăţite, despăgubirile se consemnează pe numele tuturor acestor persoane, urmând să fie împărţite conform legii. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau prin certificat de moştenitor eliberat de un notar public. Existenţa unor litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.

(4) În situaţia în care proprietarul bunurilor a decedat, despăgubirea se consemnează pe seama defunctului. Despăgubirile vor fi eliberate numai persoanelor care îşi dovedesc calitatea de moştenitor prin modalităţi prevăzute de lege.

(5) În situaţia în care bunurile expropriate fac obiectul unei succesiuni, iar moştenitorii nu sunt cunoscuţi sau nu pot prezenta certificat de moştenitor, iar procedura succesorală este deschisă, despăgubirea se consemnează pe seama succesiunii. În cazul în care procedura succesorală nu este deschisă, reprezentantul expropriatorului este îndreptăţit să solicite informaţii privind deschiderea succesiunii, iar suma reprezentând despăgubirile se consemnează pe seama succesiunii. Despăgubirile vor fi eliberate numai persoanelor care îşi dovedesc calitatea de moştenitor prin modalităţi prevăzute de lege.

(6) În cazul altor situaţii litigioase decât cele prevăzute la alin.(2) şi (3), sumele aferente exproprierii se consemnează pe numele persoanelor aflate în litigiu, urmând a fi plătite în condiţiile prezentei legi.

(7) La cerere, despăgubirea va fi eliberată inclusiv expropriaţilor care nu sunt de acord cu cuantumul stabilit, proporţional cu cota-parte deţinută, dacă s-a făcut dovada drepturilor acestora asupra obiectului exproprierii. Ulterior, în situaţia stabilirii unui cuantum superior prin hotărâre judecătorească definitivă, expropriatorul va elibera acestor persoane, la cerere, suma de bani reprezentând diferenţa dintre despăgubirea stabilită de instanţa judecătorească şi despăgubirea stabilită de expropriator, proporţional cu cota-parte pe care au deţinut-o.

(8) În cazurile în care expropriatul nu ridică despăgubirea consemnată pe numele său în decurs de 5 ani de la data transferului, se consideră că expropriatul a renunţat la dreptul său, iar despăgubirea consemnată se face venit al bugetului de stat sau al bugetelor locale, după caz, şi se transferă de pe contul trezorerial al expropriatorului la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

(9) În cazul în care expropriatul refuză să ridice despăgubirea consemnată pe numele său, refuzul se efectuează în scris şi se autentifică notarial, considerându-se că expropriatul a renunţat la dreptul său, iar despăgubirea consemnată se face venit al bugetului de stat sau al bugetelor locale, după caz, şi se transferă de pe contul trezorerial al expropriatorului la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

(10) Expropriatul poate solicita despăgubirile consemnate pe numele său şi transferate între timp la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz, în condiţiile alin.(8), doar după ce a fost repus în termen de către reprezentantul expropriatorului în procedura respectivă, în condiţiile art.65 din Codul administrativ nr.116/2018.”

9. Denumirea capitolului IV va avea următorul cuprins:

„Capitolul IV

FAZA JUDICIARĂ ÎN PROCEDURA DE EXPROPRIERE”.

10. La articolul 13:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Expropriatul poate contesta direct în instanţa judecătorească competentă actul de stabilire a cuantumului despăgubirii şi/sau decizia de expropriere în situaţiile în care nu este de acord cu:

a) cuantumul despăgubirii stabilit prin actul prevăzut la art.12¹;

b) exproprierea parţială, realizată în conformitate cu art.2 alin.(4).”

articolul se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

„(1¹) Acţiunea judiciară se depune în termenul general de prescripţie prevăzut la art.209 alin.(1) din Codul administrativ nr.116/2018, care curge de la data la care expropriatului i-a fost comunicat actul administrativ contestat, sub sancţiunea decăderii. Prin acţiune nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra obiectului exproprierii, iar exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate de prima instanţă nu suspendă efectele deciziei de expropriere şi ale transferului dreptului de proprietate.”

la alineatul (2), textul „procedurile de expropriere menţionate la capitolele II–IV se fac” se substituie cu cuvintele „examinarea cauzelor se efectuează”;

alineatul (3) se abrogă;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Atât procedura de expropriere, cât şi lucrările de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea obiectului exproprierii.”

11. Articolul 15 se completează cu alineatele (4¹) şi (6) cu următorul cuprins:

„(4¹) În cazul unei exproprieri parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor care vor fi realizate, experţii, ţinând seamă de prevederile alin.(4), pot propune instanţei de judecată o eventuală reducere numai a daunelor.”

„(6) În toate cazurile, despăgubirea stabilită de instanţa de judecată nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.”

12. La articolul 16:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

„Articolul 16. Plata despăgubirilor stabilite de instanţa de judecată”;

alineatul (2) se abrogă.

13. Denumirea capitolului V va avea următorul cuprins:

„Capitolul V

DREPTURILE EXPROPRIATORULUI ŞI ALE EXPROPRIATULUI”.

14. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Articolul 18. Dreptul expropriatorului de renunţare la expropriere şi dreptul de preemţiune al expropriatului

(1) Expropriatorul este în drept să renunţe la continuarea lucrărilor pentru cauză de utilitate publică în vederea cărora a iniţiat procedurile de expropriere sau, după caz, la exproprierea anumitor bunuri particulare dacă, la momentul respectiv, nu a avut încă loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective.

(2) Renunţarea la continuarea lucrărilor pentru cauză de utilitate publică se realizează prin adoptarea unui act de renunţare la lucrările pentru cauză de utilitate publică şi de abrogare a actului anterior prin care a fost declarată utilitatea publică de interes naţional sau de interes local. Actul de renunţare se adoptă de către autoritatea care a declarat anterior utilitatea publică a lucrărilor respective.

(3) Aducerea la cunoştinţa publică a actului de renunţare la lucrările pentru cauză de utilitate publică se realizează în condiţiile art.8.

(4) Dacă lucrările pentru care s-a efectuat exproprierea nu s-au realizat, renunţându-se la acestea în condiţiile alin.(1), iar expropriatorul doreşte înstrăinarea bunului expropriat anterior sau, după caz, cedarea drepturilor asupra bunului, expropriatul, fost titular de drepturi, are dreptul de preempţiune la cumpărarea acestuia la un preţ negociabil, care nu poate fi mai mare decât despăgubirea achitată de către expropriator. În acest scop, expropriatorul se adresează în scris fostului proprietar, oferindu-i pentru răspuns un termen de 30 de zile.”

15. La articolul 19:

alineatul (2) se completează cu următorul enunţ: „Retrocedarea bunurilor nu poate fi solicitată dacă în privinţa lucrărilor de utilitate publică pentru care acestea au fost expropriate a fost adoptat un act de renunţare, în condiţiile art.18 alin.(1)–(3).”

la alineatul (4), cuvântul „actualizată” se substituie cu cuvintele „achitată de către expropriator”.

16. La articolul 20, cuvintele „primirii despăgubirii ce i se cuvine” se substituie cu cuvintele „emiterii deciziei de expropriere în conformitate cu art.12²”.

 

Art.IV. – La articolul 11 alineatul (1) din Legea nr.523/1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.124–125, art.611), cu modificările ulterioare, în enunţul al doilea, cuvintele „nu poate fi supusă exproprierii şi” se exclud.

 

Art.V. – La articolul 501 alineatul (4) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.66–75, art.132), cu modificările ulterioare, ultimul enunţ se exclude.

 

Art.VI. – Articolul 210¹ din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) În cazul în care bunurile puse sub sechestru urmează a fi expropriate de către stat sau de către o unitate administrativ-teritorială pentru realizarea unor lucrări de utilitate publică, organul abilitat înlocuieşte bunul sechestrat ce urmează a fi expropriat cu sumele consemnate pe numele proprietarului bunului expropriat, în conformitate cu Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.”

 

Art.VII. – Articolul 175 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.285–294, art.436), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

„(7) În cazul în care bunurile puse sub sechestru urmează a fi expropriate de către stat sau de către o unitate administrativ-teritorială pentru realizarea unor lucrări de utilitate publică, organul abilitat va institui măsura asigurătoare a sechestrului pe sumele consemnate pe numele proprietarului bunului expropriat, cu respectarea Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.”

 

Art.VIII. – Articolul 214 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.309–320, art.466), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Nu pot fi suspendate deciziile de expropriere emise de către subiecţii legali competenţi în conformitate cu Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.”

 

Art.IX. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Prezenta lege este aplicabilă situaţiilor juridice ulterioare datei intrării în vigoare a acesteia şi nu se aplică procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau de interes local aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a acesteia.

(3) Prin derogare de la alin.(2), prezenta lege este aplicabilă procedurilor de expropriere de interes naţional aprobate prin legi speciale anterioare, aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, în partea ce nu se referă la litigiile care deja se află pe rolul instanţelor de judecată, care urmează a fi soluţionate în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare la data adresării în instanţa de judecată.

(4) Guvernul, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va efectua o evaluare detaliată a situaţiei legate de procedurile de expropriere necesare pentru realizarea unor lucrări de interes naţional aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi şi va decide asupra oportunităţii continuării lucrărilor pentru cauză de utilitate publică aferente procedurilor respective. În cazul în care se constată inoportunitatea continuării acestora, Guvernul va elabora şi va înainta, cu titlu de iniţiativă legislativă, proiecte ale actelor de renunţare la lucrările pentru cauză de utilitate publică.

(5) În cazul lucrărilor pentru cauză de utilitate publică, alta decât de interes naţional, aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, evaluarea situaţiei legate de procedurile de expropriere şi luarea deciziei cu privire la oportunitatea continuării lucrărilor pentru cauză de utilitate publică aferente procedurilor respective se realizează de către autoritatea care a declarat anterior utilitatea publică a lucrărilor respective.