sâmbătă, 26 decembrie 1964
Codul civil, adoptat la 26.12.64
Printează Descarcă
- ⋯ +

L E G E

Codul civil

 

din  26.12.64

 

* * *

Abrogat: 12.06.2003

Legea R.Moldova nr.1125-XV din 13.06.2002

 

C U P R I N S

 

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Capitolul I

DISPOZIŢII DE BAZĂ

Articolul 1. Sarcinile Codului civil al RSS Moldoveneşti

Articolul 2. Raporturile reglementate de Codul civil al RSS Moldoveneşti

Articolul 3. Legislaţia civilă a Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti

Articolul 4. Temeiurile naşterii drepturilor şi obligaţiilor civile

Articolul 5. Exercitarea drepturilor civile şi îndeplinirea obligaţiilor

Articolul 6. Apărarea drepturilor civile

Articolul 7. Apărarea onoarei şi demnităţii

Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral

Articolul 8. Aplicarea în RSS Moldovenească a legislaţiei civile a altor republici unionale

 

Capitolul II

PERSOANELE

 

A. CETĂŢENII

Articolul 9. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor

Articolul 10. Conţinutul capacităţii de folosinţă a cetăţenilor

Articolul 11. Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor

Articolul 12. Inadmisibilitatea limitării capacităţii de folosinţă şi capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor

Articolul 13. Capacitatea de exerciţiu a minorilor între cincisprezece şi optsprezece ani

Articolul 14. Capacitatea de exerciţiu a minorilor, care n-au împlinit vîrsta de cinsprezece ani

Articolul 15. Limitarea capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor, care abuzează de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice

Articolul 16. Lipsirea cetăţeanului de capacitatea de exerciţiu

Articolul 17. Domiciliul

Articolul 18. Declararea absenţei fără veste

Articolul 19. Protecţia bunurilor celui absent fără veste

Articolul 20. Anularea hotărîrii de declarare a absenţei fără veste a unui cetăţean

Articolul 21. Declararea morţii unui cetăţean

Articolul 22. Efectele prezentării cetăţeanului declarat mort

 

B. PERSOANELE JURIDICE

Articolul 23. Noţiunea de persoană juridică

Articolul 24. Categoriile de persoane juridice

Articolul 25. Înfiinţarea persoanei juridice

Articolul 26. Denumirea persoanei juridice

Articolul 27. Sediul persoanei juridice

Articolul 28. Statutul (regulamentul) persoanei juridice

Articolul 29. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice

Articolul 30. Organele persoanei juridice

Articolul 31. Filialele şi reprezentanţele persoanei juridice

Articolul 32. Răspunderea persoanei juridice pentru obligaţiile sale

Articolul 33. Delimitarea răspunderii statului şi a organizaţiilor de stat

Articolul 34. Delimitarea răspunderii organizaţiei de stat şi a întreprinderii subordonate ei, a organizaţiei cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti şi a întreprinderii ei

Articolul 35. Delimitarea răspunderii uniunii cooperatiste şi a organizaţiilor cooperatiste ce fac parte din ea

Articolul 36. Delimitarea răspunderii organizaţiei cooperatiste şi a unei alte organizaţii obşteşti şi a membrilor ei

Articolul 37. Delimitarea răspunderii organizaţiei intercolhoznice, de stat-colhoznice sau a unei alte organizaţii de stat-cooperatiste şi a participanţilor ei

Articolul 38. Încetarea existenţei persoanelor juridice

Articolul 39. Succesiunea în drepturi la reorganizarea persoanelor juridice

Articolul 40. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat, care sînt persoane juridice

Articolul 41. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat-cooperatiste,a celor cooperatiste şi a altor organizaţii obşteşti, care sînt persoane juridice

Articolul 42. Folosirea bunurilor, rămase după lichidarea organizaţiei de stat-cooperatiste, cooperatiste şi a altei organizaţii obşteşti

 

Capitolul III

CONVENŢIILE

Articolul 43. Noţiunea de convenţie şi categoriile convenţiilor

Articolul 44. Forma convenţiilor

Articolul 45. Convenţiile verbale

Articolul 46. Convenţiile în scris

Articolul 47. Efectele nerespectării formei convenţiei

Articolul 48. Efectele nerespectării cerinţei de a întocmi un simplu înscris

Articolul 49. Obligativitatea formei notariale şi efectele nerespectării ei

Articolul 50. Nulitatea convenţiei, care nu corespunde prevederilor legii

Articolul 51. Nulitatea convenţiei încheiate cu un scop contrar intereselor statutului şi societăţii

Articolul 52. Nulitatea convenţiilor persoanei juridice, care contravin scopurilor ei

Articolul 53. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor care n-a împlinit vîrsta de cincisprezece ani

Articolul 54. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean declarat incapabil

Articolul 55. Nulitatea convenţiei fictive şi a convenţiei simulate

Articolul 56. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani

Articolul 57. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean cu capacitate de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice

Articolul 58. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean, care nu este în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale

Articolul 59. Nulitatea convenţiei încheiate datorită unei erori

Articolul 60. Nulitatea convenţiei încheiate prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, în urma unei învoieli dolosive între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte sau în urma unui concurs de împrejurări grele

Articolul 61. Momentul din care convenţia este considerată nulă

Articolul 62. Efectele nulităţii unei părţi din convenţie

Articolul 63. Convenţiile încheiate sub condiţie

 

Capitolul IV

REPREZENTAREA ŞI PROCURA

Articolul 64. Reprezentarea

Articolul 65. Efectele încheierii unei convenţii de o persoană care nu are împuternicire sau care şi-a depăşit împuternicirea

Articolul 66. Procura

Articolul 67. Forma procurii

Articolul 68. Procurile organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti

Articolul 69. Termenul procurii

Articolul 70. Procura de substituire

Articolul 71. Încetarea procurii

Articolul 72. Încunoştinţarea despre anularea sau încetarea procurii

Articolul 73. Efectele încetării procurii

 

Capitolul V

PRESCRIPŢIA

Articolul 74. Termenele generale ale prescripţiei

Articolul 75. Termenele de prescripţie mai scurte

Articolul 76. Nulitatea învoielii cu privire la schimbarea termenelor prescripţiei

Articolul 77. Judecarea acţiunii, independent de expirarea termenelor prescripţiei

Articolul 78. Obligativitatea aplicării prescripţiei

Articolul 79. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie

Articolul 80. Termenul de prescripţie în caz de schimbare a persoanelor din obligaţie

Articolul 81. Suspendarea cursului prescripţiei

Articolul 82. Întreruperea cursului prescripţiei

Articolul 83. Efectele împlinirii termenului de prescripţie

Articolul 84. Suspendarea, întreruperea şi restabilirea termenelor de prescripţie mai scurte

Articolul 85. Executarea obligaţiei de către debitor după împlinirea termenului de prescripţie

Articolul 86. Cererile cărora nu li se aplică prescripţia

Articolul 87. Aplicarea prescripţiei în acţiunile privitoare la cereri accesorii

Articolul 88. Calcularea termenelor

 

TITLUL II

DREPTUL DE PROPRIETATE

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 89. Drepturile proprietarului

Articolul 90. Proprietatea socialistă şi proprietatea personală

Articolul 90/1. Administrarea operativă a bunurilor

 

Capitolul VII

PROPRIETATEA DE STAT

Articolul 91. Conţinutul dreptului de proprietate de stat

Articolul 92. Obiectele dreptului de proprietate de stat

Articolul 93. Dispoziţia asupra bunurilor de stat, care fac parte din mijloacele fixe

Articolul 94. Drepturile organizaţiilor de stat de a dispune de mijloacele circulante şi de producţie

Articolul 94/1. Atribuţiile instituţiei

Articolul 95. Exclus

 

Capitolul VIII

PROPRIETATEA COLHOZURILOR, A CELORLALTE

ORGANIZAŢII COOPERATISTE ŞI A UNIUNILOR LOR

Articolul 96. Conţinutul dreptului de proprietate al colhozurilor, al celorlalte organizaţii cooperatiste şi al uniunilor lor

Articolul 97. Obiectele dreptului de proprietate al colhozurilor şi altor organizaţii cooperatiste, al uniunilor lor

Articolul 98. Exclus

 

Capitolul IX

PROPRIETATEA ORGANIZAŢIILOR SINDICALE

ŞI A CELORLALTE ORGANIZAŢII OBŞTEŞTI

Articolul 99. Conţinutul dreptului de proprietate al organizaţiilor sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti

Articolul 100. Obiectele dreptului de proprietate al organizaţiilor sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti

Articolul 101. Exclus

 

Capitolul X

PROPRIETATEA PERSONALĂ

Articolul 102. Obiectele dreptului de proprietate personală al cetăţenilor

Articolul 103. Dreptul de proprietate personală asupra casei de locuit

Articolul 104. Mărimea suprafeţei unei case de locuit proprietate personală a unui cetăţean

Articolul 105. Încetarea dreptului de proprietate personală asupra caselor de locuit, cînd proprietarul are mai mult de o casă

Articolul 106. Stingerea dreptului de proprietate personală asupra unei case de locuit, cînd persoana respectivă are o încăpere de locuit într-o casă a fondului de stat sau obştesc de locuinţe ori într-o casă a unei cooperative de construire a locuinţelor, a unei cooperative de locuinţe

Articolul 107. Trecerea pe cale silită în proprietatea statului a bunurilor, folosite pentru obţinerea unor venituri neprovenite din muncă

Articolul 108. Efectele construirii fără autorizaţie a unei case de locuit, a altor clădiri sau a unei anexe

Articolul 109. Privarea de dreptul de folosire a casei de locuit

Articolul 109/1. Înstrăinarea casei de locuit, situate într-o localitate sătească

Articolul 110. Numărul maxim de vite pe care un cetăţean le poate avea în proprietate personală

Articolul 111. Proprietatea personală a unui membru al gospodăriei de colhoznic

Articolul 112. Bunurile cetăţenilor care nu pot fi urmărite

Articolul 113. Proprietatea cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii

 

Capitolul XI

PROPRIETATEA COMUNĂ

Articolul 114. Noţiunea de proprietate comună

Articolul 115. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra proprietăţii comune pe cote-părţi

Articolul 116. Participarea la veniturile şi cheltuielile legate de bunurile comune

Articolul 117. Dreptul coproprietarului unei proprietăţi comune pe cote-părţi la înstrăinarea cotei

Articolul 118. Dreptul de cumpărare preferenţial

Articolul 119. Separarea cotei din bunurile comune

Articolul 120. Urmărirea cotei-părţi din proprietatea comună

Articolul 121. Încetarea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi al statului şi cetăţenilor, al organizaţiilor cooperatiste, altor organizaţii obşteşti şi cetăţenilor

Articolul 122. Modul de folosire a casei de locuit care se află în proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 123. Efectele construirii unei anexe sau reconstruirii unei case, ce se află în proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 124. Proprietatea gospodăriei de colhoznic

Articolul 125. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor gospodăriei de colhoznic

Articolul 126. Răspunderea gospodăriei de colhoznic pentru obligaţiile membrilor ei

Articolul 127. Stabilirea cotei-părţi din bunurile gospodăriei de colhoznic

Articolul 128. Separarea de gospodăria de colhoznic

Articolul 129. Împărţirea gospodăriei de colhoznic

Articolul 130. Pierderea dreptului la cota-parte din bunurile gospodăriei de colhoznic

Articolul 131. Proprietatea gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură

 

Capitolul XII

NAŞTEREA ŞI ÎNCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 132. Momentul naşterii dreptului de proprietate al celui ce dobîndeşte bunuri în temeiul unui contract

Articolul 133. Predarea lucrurilor

Articolul 134. Obiectele ce se dobîndesc pe baza unor autorizaţii speciale

Articolul 135. Riscul pierii fortuite

Articolul 136. Bunuri principale şi bunuri accesorii

Articolul 137. Dreptul de proprietate asupra fructelor şi veniturilor

Articolul 138. Întreţinerea negospodărească a casei

Articolul 139. Efectele întereţinerii negospodăreşti şi ale neasigurării integrităţii monumentelor de istorie şi cultură

Articolul 140. Bunurile fără stăpîn

Articolul 141. Lucrurile găsite

Articolul 142. Păstrarea lucrurilor găsite

Articolul 143. Compensarea cheltuielilor făcute pentru păstrarea lucrului găsit

Articolul 144. Vite lăsate fără supraveghere

Articolul 145. Comoara

Articolul 146. Rechiziţia şi confiscarea

Articolul 146/1. Compensarea către cetăţean a costului casei, ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală, fiind demolată în legătură cu retragerea lotului de pămînt

Articolul 147. Ridicarea metalelor şi a pietrelor preţioase

 

Capitolul XIII

APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 148. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia nelegitimă a altuia

Articolul 149. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia unui dobînditor de bună credinţă

Articolul 150. Revendicarea bunurilor statului, cooperatiste şi a altor bunuri obşteşti, înstrăinate în mod ilegal

Articolul 151. Inadmisibilitatea revendicării banilor şi a hîrtiilor de valoare de la un dobînditor de bună credinţă

Articolul 152. Socotelile la restituirea lucrurilor din posesia nelegitimă

Articolul 153. Apărarea drepturilor proprietarului împotriva încălcărilor, care nu sînt legate de pierderea posesiei

Articolul 154. Apărarea drepturilor posesorului, care nu este proprietar

 

TITLUL III

DREPTURI OBLIGAŢIILOR

 

A. DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢII

 

Capitolul XVI

NAŞTEREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 155. Noţiunea de obligaţie şi temeiurile naşterii ei

Articolul 156. Conţinutul obligaţiilor, care se nasc din acte de planificare

Articolul 157. Încheierea contractului

Articolul 158. Forma contractului

Articolul 159. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute cu arătarea termenului pentru răspuns

Articolul 160. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute fără arătarea termenului pentru răspuns

Articolul 161. Răspunsul primit cu întîrziere privitor la consimţămîntul de a încheia contractul

Articolul 162. Răspunsul cu privire la consimţămîntul de a încheia contractul pe baza unor alte condiţii

Articolul 163. Exclus

Articolul 164. Contractul în folosul unei terţe persoane

 

Capitolul XV

GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Articolul 165. Mijloacele garantării obligaţiilor

Articolul 166. Clauza penală

Articolul 167. Forma învoielii cu privire la clauza penală

Articolul 168. Gajul

Articolul 169. Părţile la contractul de gaj

Articolul 170. Obiectul gajului

Articolul 171. Tipurile de gaj

Articolul 172. Contractul de gaj

Articolul 173. Apariţia gajului

Articolul 174. Dreptul de a folosi şi de a dispune de obiectul gajului

Articolul 175. Înlocuirea şi restabilirea obiectului gajului

Articolul 176. Autorizaţia de înstrăinare a bunurilor gajate libere de gaj

Articolul 177. Procurarea de către terţ a bunurilor grevate de gaj

Articolul 178. Gajul următor şi consecutivitatea executării creanţelor creditorilor gajişti

Articolul 179. Particularităţile gajării mărfurilor care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare

Articolul 179/1. Particularităţile gajării hîrtiilor de valoare

Articolul 179/2. Urmărirea bunurilor grevate de gaj

Articolul 179/3. Distribuirea mijloacelor obţinute din comercializarea obiectului gajului

Articolul 179/4. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj şi urmărirea obiectului gajului

Articolul 179/5. Stingerea dreptului de gaj

Articolul 180. Fidejusiunea

Articolul 181. Răspunderea fidejusorului

Articolul 182. Drepturile şi obligaţiile fidejusorului în cazul intentării unei acţiuni împotriva lui

Articolul 183. Drepturile fidejusorului care a executat obligaţia

Articolul 184. Înştiinţarea fidejusorului despre executarea obligaţiei de către debitor

Articolul 185. Garanţia prin fidejusiune dată de mai multe persoane

Articolul 186. Încetarea fidejusiunii

Articolul 187. Arvuna

Articolul 188. Garanţia

Articolul 189. Extinderea asupra garanţiei a regulilor cu privire la fidejusiune

 

Capitolul XVI

EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 190. Condiţiile generale ale executării obligaţiilor

Articolul 191. Inadmisibilitatea refuzului unilateral de a executa obligaţia

Articolul 192. Executarea obligaţiei în rate

Articolul 193. Trecerea executării obligaţiei asupra unei terţe persoane

Articolul 194. Nestipularea termenului executării obligaţiei

Articolul 195. Executarea obligaţiei înainte de termen

Articolul 196. Amînarea sau eşalonarea executării obligaţiei

Articolul 197. Locul executării obligaţiei

Articolul 198. Valuta obligaţiilor băneşti

Articolul 199. Dobînzile

Articolul 200. Executarea obligaţiilor reciproce din contract

Articolul 201. Executarea obligaţiei alternative

Articolul 202. Executarea obligaţiei în caz de pluralitate de creditori sau de debitori

Articolul 203. Obligaţiile solidare

Articolul 204. Dreptul creditorului în cazul unei obligaţii solidare a debitorilor

Articolul 205. Excepţiile opuse de către debitorii solidari creditorului

Articolul 206. Executarea unei obligaţii solidare de către unul din debitori

Articolul 207. Creanţele solidare

Articolul 208. Executarea unei obligaţii băneşti prin depunerea sumei

 

Capitolul XVII

CESIUNEA DE CREANŢĂ ŞI CESIUNEA DE DATORIE

Articolul 209. Cesiunea de creanţă

Articolul 210. Îndatoririle şi răspunderea creditorului, care a cedat creanţa

Articolul 211. Executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor în caz de lipsă a înştiinţării despre cesiunea de creanţă

Articolul 212. Excepţiile opuse de debitor noului creditor

Articolul 213. Cesiunea de datorie

Articolul 214. Forma cesiunii de creanţă şi cesiunii de datorie

 

Capitolul XVIII

RĂSPUNDEREA PENTRU NEEXECUTAREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 215. Obligaţia debitorului de a repara daunele

Articolul 216. Clauza penală şi daunele

Articolul 217. Reducerea clauzei penale

Articolul 218. Limitarea răspunderii luate prin obligaţii

Articolul 219. Îndatorirea debitorului, care a plătit clauza penală sau a reparat daunele, de a executa obligaţia în natură

Articolul 220. Efectele neexecutării obligaţiei de a preda un lucru individual determinat

Articolul 221. Efectele neexecutării obligaţiei de a îndeplini o anumită lucrare

Articolul 222. Culpa ca o condiţie a răspunderii pentru neexecutarea obligaţiilor

Articolul 223. Efectele neexecutării obligaţiei din culpa ambelor părţi

Articolul 224. Răspunderea debitorului pentru actele terţelor persoane

Articolul 225. Efectele neexecutării unui contract bilateral

Articolul 226. Întîrzierea debitorului

Articolul 227. Întîrzierea creditorului

 

Capitolul XIX

STINGEREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 228. Temeiurile stingerii obligaţiilor

Articolul 229. Stingerea obligaţiei prin executare

Articolul 230. Stingerea obligaţiei prin compensaţie

Articolul 231. Compensaţia în caz de cesiune de creanţă şi cesiune de datorie

Articolul 232. Inadmisibilitatea compensaţiei

Articolul 233. Stingerea obligaţiei prin întrunirea calităţii de debitor şi de creditor într-o singură persoană

Articolul 234. Stingerea obligaţiei prin învoiala părţilor

Articolul 235. Stingerea sau modificarea obligaţiei în urma modificării planului

Articolul 236. Stingerea obligaţiei prin imposibilitatea de a o executa

Articolul 237. Stingerea obligaţiei prin moartea cetăţeanului sau prin lichidarea persoanei juridice

 

B. DIFERITE CATEGORII DE OBLIGAŢII

 

Capitolul XX

VÎNZAREA-CUMPĂRAREA

Articolul 238. Contractul de vînzare-cumpărare

Articolul 239. Contractul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit

Articolul 240. Forma contractului de vînzare-cumpărare a unei case de locuit

Articolul 240/1. Forma contractului de cumpărare-vînzare a materialelor de construcţie, ce se încheie între cetăţeni

Articolul 240/2. Forma contractului de înstrăinare a imobilului

Articolul 241. Preţul

Articolul 242. Îndatorirea vînzătorului de a-l preîntîmpina pe cumpărător cu privire la drepturile terţelor persoane asupra lucrului care se vinde

Articolul 243. Îndatorirea vînzătorului de a păstra lucrul vîndut

Articolul 244. Efectele neexecutării de către vînzător a obligaţiei de a transmite lucrul

Articolul 245. Efectele refuzului cumpărătorului de a primi lucrul cumpărat sau de a plăti costul lui

Articolul 246. Calitatea lucrului vîndut

Articolul 247. Drepturile cumpărătorului în cazul cînd i se vinde un lucru de calitate necorespuzătoare

Articolul 248. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile lucrului vîndut

Articolul 249. Pretenţiile în legătură cu viciile lucrului vîndut cu termen de garanţie

Articolul 250. Termenele de prescripţie în acţiunea cu privire la viciile lucrului vîndut

Articolul 251. Obligaţia vînzătorului în cazul cînd cumpărătorului i se intentează o acţiune de evicţiune

Articolul 252. Obligaţia vînzătorului în cazul unei hotărîri de evicţiune

Articolul 253. Limitarea răspunderii în cazul cînd lucrul se vinde la licitaţie publică

Articolul 254. Vînzarea mărfurilor pe credit

 

Capitolul XXI

SCHIMBUL

Articolul 255. Contractul de schimb

Articolul 256. Aplicarea la contractul de schimb a regulilor referitoare la contractul de vînzare-cumpărare

 

Capitolul XXII

DONAŢIA

Articolul 257. Contractul de donaţie

Articolul 257/1. Donaţii filantropice

Articolul 258. Forma contractului de donaţie

 

Capitolul XXIII

FURNIZAREA

Articolul 259. Contractul de furnizare

Articolul 260. Nelivrarea sau neridicarea întregii cantităţi de produse

Articolul 261. Asortimentul produselor livrate

Articolul 262. Calitatea produselor livrate

Articolul 263. Termenul de prescripţie în acţiunile cu privire la viciile produselor livrate

Articolul 264. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile produselor livrate

Articolul 265. Livrarea produselor în garnituri complete

Articolul 266. Regulamentele privitoare la furnizări şi condiţiile speciale de furnizare

Articolul 267. Răspunderea pentru încălcarea contractului de furnizare

 

Capitolul XXIV

ACHIZIŢIA DE STAT DE PRODUSE AGRICOLE DE LA

COLHOZURI, SOVHOZURI ŞI ALTE GOSPODĂRII

Articolul 268. Contractul încheiat în cadrul contractărilor de produse agricole

Articolul 269. Conţinutul contractului încheiat în cadrul contractărilor

Articolul 270. Contractele-tip în cadrul contractărilor

 

Capitolul XXV

ÎMPRUMUTUL

Articolul 271. Contractul de împrumut

Articolul 272. Forma contractului de împrumut

Articolul 273. Dobînda la contractul de împrumut

Articolul 274. Contestarea contractului de împrumut

Articolul 275. Operaţiile de împrumut ale băncilor şi ale caselor de economii din muncă ale statului

Articolul 276. Operaţiile de împrumut ale lombardurilor

Articolul 277. Operaţiile de împrumut ale caselor de ajutor reciproc obştesc şi ale fondurilor uniunilor de creaţie

 

Capitolul XXVI

ÎNCHIRIEREA DE BUNURI

Articolul 278. Contractul de închiriere de bunuri

Articolul 279. Forma contractului de închiriere de bunuri

Articolul 280. Termenul contractului de închiriere de bunuri

Articolul 281. Încheierea contractului de închiriere de bunuri fără arătarea termenului

Articolul 282. Continuarea folosirii bunului după expirarea termenului contractului

Articolul 283. Dreptul de preferinţă al organizaţiei socialiste la reînnoirea contractului de închiriere

Articolul 284. Predarea bunului către locatar

Articolul 285. Efectele nepredării bunului către locatar

Articolul 286. Folosirea bunului închiriat

Articolul 287. Plata pentru folosirea bunului închiriat

Articolul 288. Obligaţiile părţilor în ce priveşte întreţinerea şi reparaţia bunului

Articolul 289. Subînchirierea

Articolul 290. Contractul de închiriere rămîne valabil cînd bunul trece la un alt proprietar

Articolul 291. Restituirea bunului către locator

Articolul 292. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatorului

Articolul 293. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatarului

Articolul 294. Răspunderea locatarului pentru înrăutăţirea stării bunului

Articolul 295. Drepturile şi obligaţiile părţilor în legătură cu îmbunătăţirea stării bunului

Articolul 296. Contractul de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Articolul 297. Încheierea contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Articolul 298. Termenul contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Articolul 299. Subînchirierea în contractul de închiriere de bunuri destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

 

Capitolul XXVII

ÎNCHIRIEREA LOCUINŢELOR

Articolul 300. Contractul de închiriere a încăperii de locuit

Articolele 301-348/1. Excluse

 

Capitolul XXVIII

FOLOSIREA GRATUITĂ A BUNURILOR

Articolul 349. Contractul de folosire gratuită a bunurilor

Articolul 350. Termenul contractului de folosire gratuită a bunurilor încheiat între organizaţiile socialiste

Articolul 351. Efectele nepunerii la dispoziţie a bunurilor în folosinţă gratuită de către o organizaţie socialistă

Articolul 352. Răspunderea pentru viciile bunurilor, transmise în folosinţă gratuită

Articolul 353. Transmiterea bunurilor primite în folosinţă către o terţă persoană

Articolul 354. Rezilierea înainte de termen a contractului

Articolul 355. Încetarea contractului

 

Capitolul XXIX

ANTREPRIZĂ

Articolul 356. Contractul de antrepriză

Articolul 357. Executarea de către un cetăţean a lucrărilor de antrepriză

Articolul 358. Devizul

Articolul 359. Executarea lucrării cu materialul antreprenorului şi cu mijloacele lui

Articolul 360. Executarea lucrării cu materialul clientului

Articolul 361. Obligaţia antreprenorului de a păstra bunurile care i s-au încredinţat

Articolul 362. Transmiterea către organizaţii a materialelor şi utilajelor în baza contractului de antrepriză

Articolul 363. Riscul pieirii fortuite a materialelor

Articolul 364. Împrejurările despre care antreprenorul e obligat să-l prevină pe client

Articolul 365. Efectele neîndeplinirii de către client a cererilor antreprenorului

Articolul 366. Obligaţia clientului de a recepţiona lucrarea executată de antreprenor

Articolul 367. Drepturile clientului în cazul încălcării contractului de către antreprenor

Articolul 368. Plata remuneraţiei cuvenite antreprenorului

Articolul 369. Socotelile dintre părţi în cazul pieirii obiectului antreprizei sau imposibilităţii de a termina lucrarea

Articolul 370. Drepturile clientului în timpul executării lucrării

Articolul 371. Prescripţia în acţiunile ce decurg din răspunderea antreprenorului

Articolul 372. Contractul de deservire curentă a cetăţenilor

Articolul 373. Executarea lucrării în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor

Articolul 374. Drepturile clientului în caz de încălcare esenţială a contractului de deservire curentă a cetăţenilor şi termenul pentru prezentarea pretenţiilor şi intentarea acţiunii cu privire la viciile lucrării

Articolul 375. Plata remuneraţiei în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor

Articolul 376. Efectele neprezentării clientului pentru primirea lucrării executate

 

Capitolul XXX

ANTREPRIZA PENTRU CONSTRUCŢII CAPITALE

Articolul 377. Contractul de antrepriză pentru construcţii capitale

Articolul 378. Antreprenorul general şi subantreprenorul

Articolul 379. Drepturile clientului

Articolul 380. Înlăturarea viciilor din executarea lucrărilor

Articolul 381. Răspunderea părţilor în caz de încălcare a contractului de antrepriză pentru construcţii capitale

Articolul 382. Regulile cu privire la contractele de antrepriză pentru construcţii capitale

 

Capitolul XXXI

TRANSPORTUL

Articolul 383. Contractul de transport

Articolul 384. Condiţiile pentru transportul încărcăturilor, călătorilor şi bagajelor

Articolul 385. Planul transportului de încărcături

Articolul 386. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături

Articolul 387. Răspunderea cărăuşului pentru pierderea totală sau parţială a încărcăturilor sau bagajelor şi pentru deteriorarea lor

Articolul 388. Termenul pentru transportul încărcăturilor şi bagajelor şi răspunderea pentru întîrziere

Articolul 389. Pretenţiile şi acţiunile ce decurg din transporturi

Articolul 390. Condiţiile transportului de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule

Articolul 391. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături cu autovehicule

Articolul 392. Taxa pentru transportul de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule

Articolul 393. Încărcarea şi descărcarea încărcăturilor, care se transportă cu autovehicule

Articolul 394. Răspunderea organizaţiilor de transport auto pentru întîrzierea transportului încărcăturilor

Articolul 395. Răspunderea organizaţiei de transport auto pentru pierderea totală sau parţială şi deteriorarea încărcăturilor

Articolul 396. Încetarea contractului de transport la cererea călătorului

Articolul 397. Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau vătămarea sănătăţii călătorului

 

Capitolul XXXII

EXPEDIŢIA

Articolul 398. Contractul de expediţie

Articolul 399. Părţile din contractul de expediţie

Articolul 400. Conţinutul contractului de expediţie

Articolul 401. Răspunderea părţilor din contractul de expediţie

 

Capitolul XXXIII

DEPOZITUL

Articolul 402. Contractul de depozit

Articolul 403. Forma contractului de depozit

Articolul 404. Încetarea contractului de depozit la cererea uneia din părţi

Articolul 405. Obligaţiile depozitarului

Articolul 406. Răspunderea depozitarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi pentru deteriorarea lor

Articolul 407. Răspunderea depozitarului

Articolul 408. Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor în hoteluri, cămine şi în alte organizaţii

Articolul 409. Efectele nerespectării termenului de primire înapoi a bunurilor

Articolul 410. Repararea daunelor cauzate depozitarului

Articolul 411. Depozitul bunurilor, determinate în genul lor

Articolul 412. Depozitul obligator în virtutea legii

 

Capitolul XXXIV

MANDATUL

Articolul 413. Contractul de mandat

Articolul 414. Remuneraţia în baza contractului de mandat

Articolul 415. Executarea mandatului în conformitate cu indicaţiile mandantului

Articolul 416. Executarea personală a mandatului de către mandatar

Articolul 417. Darea de seamă a mandatarului

Articolul 418. Obligaţiile mandantului

Articolul 419. Încetarea contractului de mandat

Articolul 420. Efectele încetării contractului executat parţial

Articolul 421. Obligaţiile moştenitorilor mandatarului

 

Capitolul XXXV

COMISIONUL

Articolul 422. Contractul de comision

Articolul 423. Forma contractului

Articolul 424. Drepturile şi obligaţiile comisionarului în convenţia încheiată cu o terţă persoană

Articolul 425. Dreptul de proprietate al comitentului

Articolul 426. Executarea mandatului de comision

Articolul 427. Abaterea de la indicaţiile comitentului

Articolul 428. Preţul obiectelor vîndute de comisionar

Articolul 429. Executarea de către comisionar a convenţiei încheiate cu o terţă persoană

Articolul 430. Răspunderea comisionarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor comitentului şi pentru deteriorarea lor

Articolul 431. Darea de samă a comisionarului

Articolul 432. Socotelile dintre părţi

Articolul 433. Primirea de către comitent a celor executate în baza mandatului

Articolul 434. Remuneraţia de comision

Articolul 435. Restituirea cheltuielilor făcute în legătură cu executarea mandatului

Articolul 436. Reţinerea de către comisionar a banilor ce i se cuvin

Articolul 437. Executarea mandatului de către comisionar după moartea comitentului sau după încetarea existenţei persoanei juridice – comitent

Articolul 438. Renunţarea comisionarului la executarea mandatului

Articolul 439. Dispoziţia asupra bunurilor comitentului după renunţarea comisionarului la executarea mandatului

Articolul 440 Anularea mandatului de către comitent

 

Capitolul XXXV/1

ADMINISTRAREA FIDUCIARĂ

Articolul 440/1. Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului

Articolul 440/2. Administrarea fiduciară a patrimoniului pe motive prevăzute de lege

Articolul 440/3. Obiectele administrării fiduciare

Articolul 440/4. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului transmis în administrare fiduciară

Articolul 440/5. Forma contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Articolul 440/6. Conţinutul contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Articolul 440/7. Drepturile şi obligaţiile managerului fiduciar

Articolul 440/8. Executarea contractului de către managerul fiduciar

Articolul 440/9. Transmiterea funcţiilor de executare a contractului de administrare fiduciară altei persoane

Articolul 440/10. Remunerarea managerului fiduciar

Articolul 440/11. Darea de seamă a managerului fiduciar

Articolul 440/12. Răspunderea managerului fiduciar

Articolul 440/13. Denunţarea contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Articolul 440/14. Transmiterea în administrare fiduciară a valorilor mobiliare

Articolul 440/15. Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului grevat de gaj

 

Capitolul XXXVI

GESTIUNEA DE AFACERI FĂRĂ MANDAT

Articolul 441. Dreptul la restituirea cheltuielilor făcute de o persoană, care acţionează fără mandat în interesul unei alte persoane

Articolul 442. Obligaţiile persoanei care acţionează în interesul alteia fără mandat

Articolul 443. Răspunderea persoanei care acţionează fără mandat

Articolul 444. Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din actele săvîrşite fără mandat

 

Capitolul XXXVII

ÎNSTRĂINAREA UNEI CASE DE LOCUIT CU

CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VIAŢĂ

Articolul 445. Contractul de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă

Articolul 446. Forma contractului

Articolul 447. Garantarea executării contractului

Articolul 448. Modificarea sau realizarea contractului la cererea transmiţătorului

Articolul 449. Rezilierea contractului la cererea dobînditorului

Articolul 450. Efectele rezilierii contractului

Articolul 451. Efectele pieirii fortuite a casei

Articolul 452. Încetarea contractului de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă în caz de moarte a dobînditorului

 

Capitolul XXXVIII

ACTIVITATEA COMUNĂ

Articolul 453. Contractul de activitate comună

Articolul 454. Gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contract

Articolul 455. Bunurile comune ale participanţilor la contract

Articolul 456. Cheltuielile şi pierderile comune ale participanţilor la contract

Articolul 457. Regulile cu privire la unele categorii de activitate comună

 

Capitolul XXXIX

ASIGURĂRILE DE STAT

Articolul 458. Felurile de asigurare

Articolul 459. Asigurările obligatorii

Articolul 460. Contractul de asigurare benevolă

Articolul 461. Organizaţia de asigurare se subrogă în drepturile asiguratului faţă de persoana care răspunde pentru dauna cauzată

Articolul 462. Regulile de asigurare

 

Capitolul XL

RAPORTURILE DE PLĂŢI ŞI DE CREDIT

Articolul 463. Plăţile între organizaţii

Articolul 464. Dispoziţia de mijloacele băneşti, care se păstrează pe conturile organizaţiilor la instituţiile de credit

Articolul 465. Creditarea organizaţiilor

Articolul 466. Împrumuturile acordate de bancă cetăţenilor

Articolul 467. Depunerile făcute de cetăţeni la instituţiile de credit

Articolul 468. Urmărirea depunerilor cetăţenilor

 

Capitolul XLI

OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN PROMISIUNEA PUBLICĂ

DE A ACORDA O RECOMPENSĂ

Articolul 469. Obligaţiile organizaţiei care a anunţat un concurs

Articolul 470. Modificarea condiţiilor concursului

Articolul 471. Hotărîrea cu privire la plata recompenselor (premiilor)

Articolul 472. Folosirea lucrărilor ştiinţifice, literare şi de artă premiate la concurs

Articolul 473. Restituirea lucrărilor prezentate către participanţii la concurs

Articolul 474. Obligaţia cetăţeanului care a promis în mod public o recompensă

 

Capitolul XLII

OBLIGAŢIILE IZVORÎTE DIN CAUZAREA DE DAUNE

Articolul 475. Temeiurile generale ale răspunderii pentru cauzarea de daune

Articolul 476. Răspunderea organizaţiei pentru dauna cauzată din culpa lucrărilor ei

Articolul 477. Răspunderea pentru dauna, cauzată prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere

Articolul 478. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

Articolul 479. Dauna cauzată de o persoană în stare de legitimă apărare

Articolul 480. Dauna cauzată de o persoană în caz de extremă necesitate

Articolul 481. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor care n-a împlinit cincisprezece ani

Articolul 482. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani

Articolul 483. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean declarat incapabil

Articolul 484. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean, care nu e în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale

Articolul 485. Răspunderea pentru dauna cauzată de un izvor de pericol sporit

Articolul 486. Răspunderea pentru dauna cauzată în comun de mai multe persoane

Articolul 487. Modurile de reparare a daunei

Articolul 488. Luarea în consideraţie a culpei persoanei vătămate şi a situaţiei materiale a persoanei care a cauzat dauna

Articolul 489. Dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat dauna

Articolul 490. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii

Articolul 491. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a cauzat dauna e obligat să plătească rata de asigurare

Articolul 492. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a cauzat dauna nu e obligat să plătească rate de asigurare

Articolul 493. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean, care nu are dreptul la asigurări sociale

Articolul 494. Repararea daunei cauzate prin vătămarea sănătăţii unui cetăţean căruia nu i s-a acordat ajutor sau pensie

Articolul 495. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii unui cetăţean care nu a împlinit cincisprezece ani

Articolul 496. Acţiunile de regres ale organelor de asigurări sociale de stat sau de asistenţă socială şi ale colhozurilor

Articolul 497. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanei vătămate în cazul cînd se schimbă capacitatea ei de muncă

Articolul 498. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanelor care au cauzat dauna

Articolul 499. Plata despăgubirilor

Articolul 500. Restituirea cheltuielilor de înmormîntare

Articolul 501. Plata despăgubirilor în caz de încetare a existenţii persoanei juridice

Articolul 502. Suspendarea cursului prescripţiei în acţiunile pentru plata despăgubirilor

 

Capitolul XLIII

OBLIGAŢIILE CE SE NASC ÎN URMA ACTELOR

DE SALVARE A PROPRIETĂŢII SOCIALISTE

Articolul 503. Repararea daunei suferite în legătură cu salvarea bunurilor socialiste

 

Capitolul XLIV

OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN DOBÎNDIREA

SAU REŢINEREA UNOR BUNURI FĂRĂ JUST TEMEI

Articolul 504. Obligaţia de a restitui bunurile dobîndite sau reţinute fără just temei

Articolul 505. Cazurile cînd bunurile dobîndite fără just temei nu pot fi revendicate

 

TITLUL IV

DREPTUL DE AUTOR

Articolul 506. Lucrările asupra cărora se extinde dreptul de autor

Articolul 507. Lucrările apărute

Articolul 508. Dreptul de autor asupra lucrărilor apărute pe teritoriul Uniunii RSS

Articolul 509. Dreptul de autor asupra lucrărilor publicate în străinătate

Articolul 510. Drepturile autorului

Articolul 511. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor şi a numelui autorului în timpul vieţii lui

Articolul 512. Ocrotirea drepturilor de autor asupra lucrărilor apărute sub pseudonim sau fără indicarea numelui

Articolul 513. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor după moartea autorului

Articolul 514. Dreptul de coautor

Articolul 515. Dreptul de autor asupra lucrării create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu

Articolul 516. Dreptul de autor al persoanelor juridice

Articolul 517. Dreptul de autor al organizaţiilor asupra publicaţiilor periodice şi altor publicaţii

Articolul 518. Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune

Articolul 519. Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune

Articolul 520. Dreptul de autor al alcătuitorilor de culegeri

Articolul 521. Folosirea lucrării unui autor de către alte persoane

Articolul 522. Dreptul de autor al persoanei, care a folosit o lucrare străină pentru crearea unei lucrări noi

Articolul 523. Traducerea lucrării într-o altă limbă

Articolul 524. Dreptul de autor al traducătorului

Articolul 525. Dreptul autorului la onorar pentru folosirea lucrării lui într-o traducere în altă limbă

Articolul 526. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor

Articolul 527. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului, dar cu plata onorarului de autor

Articolul 528. Folosirea unei lucrări pentru satisfacerea cerinţelor personale

Articolul 529. Durata dreptului de autor

Articolul 530. Transmiterea dreptului de autor prin succesiune

Articolul 531. Durata dreptului de autor asupra unei lucrări colective

Articolul 532. Durata dreptului de autor, care aparţine organizaţiilor

Articolul 533. Declararea unor lucrări bun al statului

Articolul 534. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului

Articolul 535. Apărarea drepturilor patrimoniale ale autorului în cazurile de încălcare a dreptului său de autor

Articolul 536. Răscumpărarea dreptului de autor de către stat

Articolul 537. Contractul de autor şi tipurile lui

Articolul 538. Tipurile de contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei

Articolul 539. Formele contractului de autor

Articolul 540. Contractele-tip de autor

Articolul 541. Cuantumul onorarului autorului în baza contractului de autor

Articolul 542. Predarea şi aprobarea lucrării

Articolul 543. Restricţia în ce priveşte folosirea de către terţe persoane a lucrării, pentru care s-a încheiat un contract

Articolul 544. Obligaţia organizaţiei de a folosi lucrarea

Articolul 545. Răspunderea autorului pentru încălcarea contractului

Articolul 546. Răspunderea organizaţiei pentru încălcarea contractului

Articolul 547. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrării de artă plastică, create la comandă

Articolul 548. Ocrotirea intereselor cetăţeanului redat într-o lucrare de artă plastică

Articolul 549. Modul de folosire a planurilor arhitecturale, inginereşti şi a altor planuri tehnice, executate la comandă

Articolul 550. Contractul de autor pentru licenţă cu privire la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei

 

TITLUL V

DREPTUL ASUPRA UNEI DESCOPERIRI

Articolul 551. Drepturile autorului unei descoperiri

Articolul 552. Transmiterea prin succesiune a drepturilor autorului unei descoperiri

Articolul 553. Litigiile cu privire la drepturile de autor asupra unei descoperiri

 

TITLUL VI - Exclus

 

TITLUL VII

DREPTUL SUCCESORAL

Articolul 561. Temeiurile succesiunii

Articolul 562. Data deschiderii succesiunii

Articolul 563. Locul unde se deschide succesiunea

Articolul 564. Cetăţenii care pot fi moştenitori

Articolul 565. Cetăţenii care nu au dreptul de a succede

Articolul 566. Moştenitorii legali

Articolul 567. Trecerea mobilierului din casă şi a obiectelor de uz casnic la moştenitori

Articolul 568. Succesiunea testamentară

Articolul 569. Substituirea moştenitorului

Articolul 570. Dreptul la o cotă obligatorie din succesiune

Articolul 571. Trecerea la moştenitori a bunurilor rămase netestate

Articolul 572. Legatul

Articolul 573. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a acorda folosinţa pe viaţă a unei case

Articolul 574. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a săvîrşi acte de folos obştesc

Articolul 575. Forma notarială a testamentului

Articolul 576. Testamentele asimilate cu cele autentificate pe cale notarială

Articolul 577. Semnarea testamentului de către o altă persoană

Articolul 578. Anularea sau modificarea testamentului

Articolul 579. Executarea testamentului

Articolul 580. Împuternicirile executorului testamentar

Articolul 581. Acceptarea succesiunii

Articolul 582. Prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii

Articolul 583. Transmiterea dreptului de acceptare a succesiunii

Articolul 584. Drepturile moştenitorului, care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale înainte de prezentarea altor moştenitori

Articolul 585. Renunţarea la succesiune

Articolul 586. Sporirea cotelor succesorale

Articolul 587. Trecerea succesiunii la stat

Articolul 588. Răspunderea moştenitorului pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

Articolul 589. Prezentarea pretenţiilor de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea

Articolul 590. Paza bunurilor succesorale

Articolul 591. Eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune

Articolul 592. Termenul pentru eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune

Articolul 593. Împărţirea bunurilor succesorale

Articolul 594. Succesiunea în gospodăria de colhoznic

Articolul 595. Testarea de către depunător a sumelor depuse la casa de economii sau la bancă

 

TITLUL VIII

CAPACITATEA JURIDICĂ A CETĂŢENILOR STRĂINI ŞI A PERSOANELOR

FĂRĂ CETĂŢENIE. APLICAREA LEGILOR CIVILE ALE STATELOR

STRĂINE, ŞI A TRATATELOR INTERNAŢIONALE

Articolul 596. Capacitatea juridică civilă cetăţenilor străini

Articolul 597. Capacitatea juridică civilă a persoanelor fără cetăţenie

Articolul 597/1. Legea care se aplică capacităţii civile de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie.

Articolul 598. Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine

Articolul 599. Legea ce se aplică la forma tranzacţiei

Articolul 600. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din convenţiile de comerţ exterior

Articolul 600/1. Legea ce se aplică formei şi termenului de valabilitate a procurii

Articolul 600/2. Legea ce se aplică prescripţiei

Articolul 600/3. Legea ce se aplică dreptului de proprietate

Articolul 600/4. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din pricinuirea unei daune

Articolul 601. Legea ce se aplică succesiunii

Articolul 602. Limitarea aplicării Legii străine

Articolul 603. Tratatele internaţionale

 

 

 

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Capitolul I

DISPOZIŢII DE BAZĂ

Articolul 1. Sarcinile Codului civil al RSS Moldoveneşti

Codul civil al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti reglementează raporturile patrimoniale şi raporturile personale nepatrimoniale, legate de ele, în scopul creării bazei tehnico-materiale a comunismului şi satisfacerii tot mai depline a cerinţelor materiale şi spirituale ale cetăţenilor. În cazurile prevăzute de lege prezentul Cod reglementează, de asemenea şi alte raporturi personale nepatrimoniale.

Baza raporturilor patrimoniale în societatea sovietică o constituie sistemul economic socialist şi proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie. Viaţa economică a RSS Moldoveneşti este determinată şi dirijată de planurile de stat de dezvoltare economică şi socială.

[Art.1 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 2. Raporturile reglementate de Codul civil al RSS Moldoveneşti

Codul civil al RSS Moldoveneşti reglementează raporturile, prevăzute în articolul 1 al prezentului Cod:

ale organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti între ele;

ale cetăţenilor cu organizaţiile de stat, cooperatiste şi cu alte organizaţii obşteşti;

ale cetăţenilor între ei.

Participanţi la raporturile, reglementate de prezentul Cod, în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS, pot fi şi alte organizaţii.

Prevederile prezentului Cod nu se aplică raporturilor patrimoniale, bazate pe subordonarea administrativă a uneia dintre părţi faţă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare.

Raporturile familiale, de muncă, funciare, miniere, în domeniul apelor, al silviculturii, precum şi raporturile din cadrul colhozurilor, decurgînd din statutul lor, sînt reglementate respectiv, de legislaţia familiei, a muncii, funciară, de legislaţia cu privire la subsol, a apelor, silvică şi de legislaţia colhoznică.

[Art.2 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 3. Legislaţia civilă a Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti

În conformitate cu Bazele legislaţiei civile a Uniunii RSS şi a republicilor unionale prezentul Cod şi alte acte de legislaţie civilă a RSS Moldoveneşti reglementează atît raporturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, prevăzute de Baze, cît şi cele neprevăzute de ele.

Legislaţia civilă a Uniunii RSS reglementează, în conformitate cu Bazele legislaţiei civile a Uniunii RSS şi a republicilor unionale, raporturile dintre organizaţiile socialiste din domeniul livrărilor de producţie şi al construcţiilor capitale, raporturile din domeniul achiziţiilor de stat de produse agricole de la colhozuri, sovhozuri şi alte gospodării, raporturile organizaţiilor de transport feroviar, maritim, fluvial, aerian, prin conducte, de telecomunicaţii şi ale instituţiilor de credit cu clientela şi raporturile lor unele cu altele, raporturile din domeniul asigurărilor de stat, raporturile care iau naştere în legătură cu descoperirile, invenţiile, propunerile de raţionalizare, prototipurile industriale şi în legătură cu alte realizări ale ştiinţei şi tehnicii, precum şi alte raporturi, a căror reglementare, este dată de Constituţia Uniunii RSS, de Bazele legislaţiei civile a Uniunii RSS şi a republicilor unionale şi alte acte legislative ale Uniunii RSS în competenţa Uniunii RSS. În ceia ce priveşte aceste raporturi legislaţia RSS Moldoveneşti soluţionează chestiunile, date în competenţa RSS Moldoveneşti de legislaţia Uniunii RSS.

Raporturile privind comerţul exterior şi alte feluri de activitate economică externă sînt determinate de legislaţia specială a Uniunii RSS, care reglementează comerţul exterior şi alte feluri de activitate economică externă, şi de legislaţia civilă generală a Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

[Art.3 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 4. Temeiurile naşterii drepturilor şi obligaţiilor civile

Drepturile şi obligaţiile civile iau naştere din temeiurile, prevăzute de legislaţia Uniaunii RSS şi a RSS Moldoveneşti, precum şi din actele cetăţenilor şi organizaţiilor, care, deşi nu sînt prevăzute de lege, generează, în virtutea principiilor generale şi sensului legislaţiei civile, drepturi şi obligaţii civile.

În conformitate cu aceasta, drepturile şi obligaţiile civile iau naştere:

1) din convenţiile prevăzute de lege, precum şi din convenţiile, care, deşi neprevăzute de lege, nu sînt contrare ei;

2) din acte administrative, inclusiv cele de planificare – pentru organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti;

3) ca urmare a unor descoperiri, invenţii, propuneri de raţionalizare, a creării de opere ştiinţifice, literare şi de artă;

4) ca urmare a cauzării de daune unei alte persoane, precum şi ca urmare a dobîndirii sau reţinerii unor bunuri, fără just temei, în paguba unei alte persoane;

5) ca urmare a unor acte ale cetăţenilor şi organizaţiilor;

6) ca urmare a unor evenimente, de care legea leagă survenirea unor efecte juridice civile.

 

Articolul 5. Exercitarea drepturilor civile şi îndeplinirea obligaţiilor

Drepturile civile sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor, cînd sînt exercitate contrar menirii, pe care o au în societatea socialistă în perioada construirii comunismului.

În timpul exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor cetăţenii şi organizaţiile trebuie să respecte legile, regulile conveţuirii socialiste şi principiile morale ale societăţii care construieşte comunismul.

 

Articolul 6. Apărarea drepturilor civile

Apărarea drepturilor civile se înfăptuieşte, potrivit regulilor stabilite de instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi: prin recunoaşterea acestor drepturi; prin restabilirea situaţiei existente înainte de încălcarea dreptului şi prin curmarea actelor care încalcă un drept; prin obligarea persoanei respective de a executa obligaţia în natură; prin încetarea sau modificarea raportului juridic; prin obligarea persoanei, care a încălcat un drept, de a plăti daunele cauzate, iar în cazurile prevăzute de lege sau contract – clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere), precum şi prin alte mijloace prevăzute de lege.

Apărarea drepturilor civile, în cazurile şi în formele stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti, se înfăptuieşte, de asemenea de organizaţiile sindicale şi de alte organizaţii obşteşti.

În cazurile special prevăzute de lege apărarea drepturilor civile se înfăptuieşte pe cale administrativă.

Pînă la intentarea acţiunii, ce izvorăşte din raporturile dintre organizaţii, urmează să fie prezentată în mod obligator pretenţia. Excepţia la această regulă se stabileşte prin legislaţia Uniunii RSS.

[Art.6 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

[Art.6 modificat prin Legea nr.141-XIII din 07.06.94]

[Art.6 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 7. Apărarea onoarei şi demnităţii

Orice persoană fizică sau juridică este în drept să ceară prin judecată dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea şi demnitatea ei, dacă cel care a răspîndit asemenea informaţii nu dovedeşte că ele corespund realităţii.

În cazul în care asemenea informaţii au fost răspîndite prin intermediul unui mijloc de informare în masă, instanţa de judecată obligă redacţia acestuia să publice, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii instanţei de judecată, o dezminţire la aceeaşi rubrică, pe aceeaşi pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni.

În cazul în care astfel de informaţii sînt expuse într-un document emis de o instituţie, instanţa de judecată obligă instituţia respectivă să înlocuiască acest document.

[Art.7 în redacţia Legii nr.564-XIV din 29.07.99]

[Art.7 în redacţia Legii nr.71 din 22.04.94]

[Art.7 în redacţia Legii nr.639 din 10.07.91]

[Art.7 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral

Prejudiciul moral, cauzat unei persoane în urma răspîndirii unor informaţii care nu corespund realităţii şi care lezează onoarea şi demnitatea acesteia, se repară în folosul reclamantului de către persoana fizică sau juridică care a răspîndit aceste informaţii.

Mărimea compensaţiei se stabileşte de către instanţa de judecată, în fiecare caz aparte, de la şaptezeci şi cinci pînă la două sute de salarii minime, în cazul în care informaţiile au fost răspîndite de o persoană juridică, şi de la zece pînă la o sută de salarii minime, în cazul în care acestea au fost răspîndite de o persoană fizică.

Publicarea operativă a scuzelor sau a dezminţirilor pentru informaţia specificată la alineatul 1 al prezentului articol, pînă la pronunţarea hotărîrii instanţei de judecată, constituie temei pentru micşorarea mărimii compensaţiei sau pentru exonerarea de plată a ei.

[Art.7/1 în redacţia Legii nr.564-XIV din 29.07.99]

[Art.7/1 modificat prin Legea nr.71 din 22.04.94]

[Art.7/1 introdus prin Legea nr.639 din 10.07.91]

 

Articolul 8. Aplicarea în RSS Moldovenească a legislaţiei civile a altor republici unionale

Legislaţia civilă a altor republici unionale se aplică în RSS Moldovenească, precum urmează:

1) în raporturile, izvorîte din dreptul de proprietate, se aplică legea locului de aflare a bunurilor;

2) în materie de convenţii, capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu se stabilesc după legea locului de încheiere a convenţiei;

3) în ce priveşte forma convenţiilor se aplică legea locului de încheiere a lor; această lege se aplică şi la obligaţiile care se nasc din convenţie, dacă legea sau învoiala părţilor nu prevede altfel;

4) în obligaţiile ce iau naştere din cauzarea unei daune se aplică legea locului de judecare a litigiului, iar la cererea părţii vătămate – legea locului de cauzare a daunei;

5) în domeniul raporturilor succesorale se aplică legea locului unde s-a deschis succesiunea;

6) chestiunile privind prescripţia se soluţionează pe baza legii republicii unionale, a cărei legislaţie reglementează raportul respectiv.

 

Capitolul II

PERSOANELE

 

A. CETĂŢENII

Articolul 9. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor

Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea civilă de folosinţă) este recunoscută în mod egal tuturor cetăţenilor RSS Moldoveneşti şi ai celorlalte republici unionale.

Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea cetăţeanului şi încetează odată cu moartea acestuia.

 

Articolul 10. Conţinutul capacităţii de folosinţă a cetăţenilor

În conformitate cu legea, cetăţenii pot avea bunuri în proprietate personală, pot avea dreptul de folosinţă asupra locuinţelor şi altor bunuri, pot moşteni şi testa bunuri, îşi pot alege ocupaţia şi domiciliul, pot avea drepturi de autor asupra operelor ştiinţifice, literare şi de artă, asupra descoperirilor, propunerilor de raţionalizare, prototipurilor industriale, precum şi alte drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale.

[Art.10 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 11. Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor

Capacitatea deplină a cetăţeanului de a dobîndi prin actele sale drepturi civile şi de a-şi asuma obligaţii civile (capacitatea civilă de exerciţiu) ia naştere din momentul majoratului, adică din momentul împlinirii vîrstei de optsprezece ani.

Dacă legea admite încheierea căsătoriei înainte de împlinirea vîrstei de optsprezece ani, cetăţeanul, care n-a împlinit vîrsta de optsprezece ani, dobîndeşte capacitatea deplină de exerciţiu din momentul încheierii căsătoriei.

 

Articolul 12. Inadmisibilitatea limitării capacităţii de folosinţă şi capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor

Nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosinţă sau în capacitatea de exerciţiu decît în cazurile şi în modul prevăzut de lege.

Convenţiile, care au drept scop limitarea capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu, sînt nule.

 

Articolul 13. Capacitatea de exerciţiu a minorilor între cincisprezece şi optsprezece ani

Minorii între cincisprezece şi optsprezece ani încheie convenţii cu consimţămîntul părinţilor, înfietorilor sau curatorilor.

Ei au, însă, dreptul de a dispune singuri de salariul (cîştigul) sau de stipendia lor, de a executa drepturile de autor şi de inventator asupra operelor, invenţiilor, propunerilor de raţionalizare şi prototipurilor industriale şi descoperirilor lor, precum şi de a încheia mici convenţii ce ţin de viaţa de toate zilele.

Dacă are motive suficiente, organul de tutelă şi curatelă poate din proprie iniţiativă ori la cererea părinţilor, înfietorilor, curatorilor, organizaţiilor obşteşti sau a altor persoane interesate să-l limiteze pe minorul între cinsprezece şi optsprezece ani în dreptul de a dispune singur de salariul (cîştigul) său ori de stipendia sa sau să-l lipsească de acest drept.

Dreptul minorilor între cinsprezece şi optsprezece ani de a face depuneri la instituţiile de credit şi de a dispune de ele este reglementat de legislaţia Uniunii RSS.

[Art.13 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 14. Capacitatea de exerciţiu a minorilor, care n-au împlinit vîrsta de cinsprezece ani

Pentru minorii, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, convenţiile le încheie în numele lor părinţii, înfietorii sau tutorii.

Minorii, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, au dreptul să încheie singuri mici convenţii ce ţin de viaţa de toate zilele.

Dreptul minorilor, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, de a face depuneri la instituţiile de credit şi de a dispune de ele este reglementat de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 15. Limitarea capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor, care abuzează de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice

Persoana, care în urma abuzului de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice crează familiei sale o situaţie materială grea, poate fi limitată de instanţa judecătorească în capacitatea de exerciţiu şi asupra ei se instituie o curatelă.

Această persoană nu poate să încheie convenţii, prin care să dispună de bunuri, precum şi să primească salariu, pensie sau alte feluri de venituri şi să dispună de ele decît cu consimţămîntul curatorului, cu excepţia micilor convenţii, ce ţin de viaţa de toate zilele.

Dacă cetăţeanul încetează să abuzeze de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice, instanţa anulează limitarea capacităţii de exerciţiu. Pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti curatela instituită se desfiinţează.

[Art.15 modificat prin Ucazul nr.616-XI din 29.11.85]

 

Articolul 16. Lipsirea cetăţeanului de capacitatea de exerciţiu

Cetăţeanul, care din cauza alienaţiei mintale sau debilităţii mintale nu este în stare să înţeleagă însemnătatea actelor sale sau să le dirijeze, poate fi declarat incapabil de către instanţa judecătorească în modul prevăzut de Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti. În acest caz se instituie o tutelă.

În numele persoanei, care se află în stare de alienaţie mintală sau debilitate mintală şi care a fost declarată incapabilă, convenţiile le încheie tutorele ei.

Dacă cetăţeanul declarat incapabil s-a însănătoşit sau dacă starea sănătăţii sale s-a îmbunătăţit simţitor, instanţa judecătorească îl declară capabil. Pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, tutela instituită se desfiinţează.

 

Articolul 17. Domiciliul

Domiciliul este locul, unde un cetăţean îşi are locuinţa sa statornică sau principală.

Minorii, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, sau cetăţenii, aflaţi sub tutelă, îşi au domiciliul la părinţii, la înfietorii sau tutorii lor.

 

Articolul 18. Declararea absenţei fără veste

Un cetăţean poate fi declarat pe cale judecătorească absent fără veste, dacă în curs de un an la domiciliul său permanent nu s-au primit ştiri despre locul unde se află.

Dacă nu este cu putinţă de a se stabili data primirii ultimelor ştiri despre cetăţeanul absent, începutul absenţei fără veste se consideră prima zi a lunii ce urmează aceleia, în care au fost primite ultimele ştiri despre el, iar dacă nu se va putea stabili această lună – ziua de întîi ianuarie a anului următor.

Procedura declarării absenţei fără veste a unui cetăţean este stabilită de Capitolul 28 al Codului de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 19. Protecţia bunurilor celui absent fără veste

Asupra bunurilor cetăţeanului declarat absent fără veste se instituie pe baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti, o tutelă. Din aceste bunuri se acordă mijloace de întreţinere celor, pe care absentul era obligat după lege să-i întreţină şi se plătesc datoriile pentru alte obligaţii ale lui.

La cererea persoanelor interesate organul de tutelă şi curatelă poate numi un tutore pentru protecţia bunurilor cetăţeanului absent, precum şi pentru administrarea bunurilor lui, chiar şi înainte de expirarea unui an de la data primirii ultimelor ştiri despre locul unde se află el.

 

Articolul 20. Anularea hotărîrii de declarare a absenţei fără veste a unui cetăţean

Dacă cetăţeanul declarat absent fără veste se prezintă sau dacă sînt ştiri despre locul unde se află, instanţa anulează hotărîrea de declarare a absenţei fără veste. Pe baza hotărîrii instanţei tutela bunurilor acestui cetăţean se desfiinţează.

 

Articolul 21. Declararea morţii unui cetăţean

Un cetăţean poate fi declarat mort pe cale judecătorească, dacă la domiciliul său permanent în curs de trei ani lipsesc ştiri despre locul unde se află, iar dacă el a dispărut fără veste în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune, că a murit în urma unui anumit accident, – în curs de şase luni.

Militarul sau un alt cetăţean, dispărut fără veste în legătură cu operaţii de război, poate fi declarat mort pe cale judecătorească numai după ce au trecut doi ani din ziua terminării operaţiilor de război.

Drept dată a morţii cetăţeanului declarat mort este socotită ziua, în care hotărîrea instanţei de declarare a morţii a rămas definitivă. Dacă un cetăţean, dispărut fără veste în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune, că a murit în urma unui anumit accident, a fost declarat mort, instanţa poate să declare ca dată a morţii acestui cetăţean ziua morţii lui prezumate.

Procedura declarării morţii unui cetăţean este prevăzută de Capitolul 28 al Codului de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 22. Efectele prezentării cetăţeanului declarat mort

Dacă cetăţeanul declarat mort se prezintă ori sînt ştiri despre locul unde se află el, instanţa judecătorească anulează hotărîrea respectivă.

Indiferent de timpul prezentării sale, cetăţeanul poate cere oricărei persoane restituirea bunurilor care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la această persoană, după ce cetăţeanul a fost declarat mort.

Persoanele, la care bunurile cetăţeanului declarat mort au trecut pe baza unor convenţii cu titlu oneros, sînt datoare să restituie aceste bunuri, iar în lipsă de bunuri să plătească valoarea lor în bani, dacă se va face dovadă, că atunci, cînd le-au dobîndit, aceste persoane ştiau că cetăţeanul declarat mort este în viaţă.

Dacă bunurile cetăţeanului declarat mort au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vîndute, după anularea hotărîrii de declarare a morţii cetăţeanului i se restituie suma, realizată de pe urma vînzării bunurilor.

 

B. PERSOANELE JURIDICE

Articolul 23. Noţiunea de persoană juridică

Sînt recunoscute ca persoane juridice organizaţiile, care dispun de un patrimoniu distinct, pot dobîndi în numele propriu drepturi patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale şi pot să-şi asume obligaţii,să figureze ca reclamanţi şi pîrîţi în instanţă judecătorească competentă şi în faţa arbitrilor aleşi.

[Art.23 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 24. Categoriile de persoane juridice

Persoane juridice pot fi organizaţiile care au drept scop de bază al activităţii lor obţinerea de profit (organizaţii comerciale) sau care nu au drept scop principal obţinerea de profit şi nu distribuie profitul obţinut între participanţi (organizaţii necomerciale).

Persoanele juridice care sînt organizaţii comerciale pot fi constituite în formă de cooperative de producţie, societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, întreprinderi de stat şi municipale.

Persoanele juridice care sînt organizaţii necomerciale pot fi constituite în formă de cooperative de consum, asociaţii obşteşti şi religioase, fundaţii, societăţi, uniuni, în alte forme prevăzute de legislaţie.

Organizaţiile necomerciale pot exercita activitate de întreprinzător numai în cazurile prevăzute de statutele lor.

[Art.24 în redacţia Legii nr.1187-XIV din 27.07.2000]

[Art.24 completat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 25. Înfiinţarea persoanei juridice

Persoanele juridice se înfiinţează în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti, iar organizaţiile obşteşti, al căror mod de înfiinţare nu e reglementat de lege, – în modul prevăzut de statutele (regulamentele) lor.

 

Articolul 26. Denumirea persoanei juridice

Persoana juridică îşi are denumirea ei.

Drepturile şi obligaţiile organizaţiilor economice, legate de folosirea denumirii firmei, a mărcii fabricii şi a semnelor de mărfuri, se determină de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 27. Sediul persoanei juridice

Sediul persoanei juridice este sediul organului său permanent.

 

Articolul 28. Statutul (regulamentul) persoanei juridice

Persoana juridică funcţionează pe bază de statut (regulament).

Instituţiile şi alte organizaţii de stat, finanţate din bugetul de stat, iar în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti şi alte organizaţii pot funcţiona pe baza regulamentului general privind organizaţiile de categoria respectivă.

 

Articolul 29. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice

Persoana juridică are capacitatea civilă de folosinţă potrivit scopului activităţii ei.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice ia naştere în momentul aprobării statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile, cînd urmează să funcţioneze pe baza regulamentului general privind organizaţiile de categoria respectivă, – din momentul publicării de către organul competent a hotărîrii de înfiinţare a ei. Dacă statutul urmează să fie înregistrat, capacitatea de folosinţă a persoanei juridice ia naştere din momentul înregistrării.

 

Articolul 30. Organele persoanei juridice

Persoana juridică dobîndeşte drepturi civile şi îşi asumă obligaţii civile prin organele sale, care acţionează în limitele drepturilor prevăzute prin lege sau statut (regulament).

Procedura numirii sau alegerii organelor persoanei juridice se stabileşte prin lege, statut (regulament).

 

Articolul 31. Filialele şi reprezentanţele persoanei juridice

Persoana juridică poate să deschidă filiale şi reprezentanţe potrivit prevederilor legislaţiei Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

Conducătorul filialei sau reprezentanţei acţionează pe baza unei procuri, primite de la persoana juridică respectivă.

 

Articolul 32. Răspunderea persoanei juridice pentru obligaţiile sale

Persoana juridică răspunde în virtutea obligaţiilor sale cu bunurile ce-i aparţin (ce i s-au atribuit) şi care, potrivit legislaţiei Uniunii RSS şi prezentului Cod (articolele 95,98, 101) pot fi urmărite.

[Art.32 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 33. Delimitarea răspunderii statului şi a organizaţiilor de stat

Statul nu răspunde pentru obligaţiile organizaţiilor de stat, care sînt persoane juridice, iar aceste organizaţii nu răspund pentru obligaţiile statului.

Condiţiile şi modalitatea de alocare a mijloacelor pentru acoperirea datoriei instituţiilor şi a altor organizaţii de stat, finanţate din bugetul de stat,dacă aceasta datorie nu poate fi acoperită din fondurile prevăzute în planul lor financiar, se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 34. Delimitarea răspunderii organizaţiei de stat şi a întreprinderii subordonate ei, a organizaţiei cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti şi a întreprinderii ei

Organizaţia de stat nu răspunde pentru obligaţiile întreprinderii subordonate ei, care este persoană juridică, iar această întreprindere nu răspunde pentru obligaţiile organizaţiei, căreia îi este subordonată.

Organizaţia cooperatistă sau o altă organizaţie obştească nu răspunde pentru obligaţiile întreprinderii ei, care este persoană juridică, iar această întreprindere nu răspunde pentru obligaţiile organizaţiei arătate mai sus.

Excepţii de la aceste reguli se admit în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 35. Delimitarea răspunderii uniunii cooperatiste şi a organizaţiilor cooperatiste ce fac parte din ea

Uniunea cooperatistă nu răspunde pentru obligaţiile organizaţiilor cooperatiste ce fac parte dintr-însa, după cum nici acestea din urmă nu răspund pentru obligaţiile uniunii cooperatiste, din care fac parte, dacă răspunderea nu este prevăzută de lege sau statut.

 

Articolul 36. Delimitarea răspunderii organizaţiei cooperatiste şi a unei alte organizaţii obşteşti şi a membrilor ei

Organizaţia cooperatistă sau o altă organizaţie obştească nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.

Membrii organizaţiei cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti nu răspund pentru obligaţiile ei, dacă pentru anumite categorii de organizaţii cooperatiste legea sau statutul lor nu prevede altfel.

Partea socială a unui membru al organizaţiei cooperatiste nu poate fi urmărită, cu excepţia cazurilor, cînd debitorul iese din componenţa organizaţiei cooperatiste.

 

Articolul 37. Delimitarea răspunderii organizaţiei intercolhoznice, de stat-colhoznice sau a unei alte organizaţii de stat-cooperatiste şi a participanţilor ei

Organizaţiile intercolhoznice, de stat-colhoznice şi alte organizaţii de stat-cooperatiste nu răspund pentru obligaţiile participanţilor lor.

Colhozurile participante la o organizaţie intercolhoznică, precum şi participanţii la o organizaţie de stat-colhoznică sau altă organizaţie de stat-cooperatistă nu răspund pentru obligaţiile acesteia. Pierderile organizaţiei pot fi împărţite între participanţii ei în conformitate cu statutul (regulamentul) respectiv.

 

Articolul 38. Încetarea existenţei persoanelor juridice

Persoana juridică îşi încetează existenţa prin lichidare sau reorganizare (fuziune, divizare sau absorbţie).

Procedura lichidării şi reorganizării persoanelor juridice se stabileşte prin legislaţia Uniunii RSS şi prin hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 39. Succesiunea în drepturi la reorganizarea persoanelor juridice

În caz de fuziune sau divizare a persoanelor juridice patrimoniul (drepturile şi obligaţiile) trece la noile persoane juridice care au luat naştere.

Dacă o persoană juridică este absorbită de o altă persoană juridică, patrimoniul ei (drepturile şi obligaţiile) trece la aceasta din urmă.

Patrimoniul (drepturile şi obligaţiile) trece din ziua semnării bilanţului de transmitere, dacă legea sau hotărîrea cu privire la reorganizare nu prevede altfel.

 

Articolul 40. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat, care sînt persoane juridice

O organizaţie de stat, care este persoană juridică, îşi încetează existenţa prin actul organului, care a decis înfiinţarea ei.

 

Articolul 41. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat-cooperatiste,a celor cooperatiste şi a altor organizaţii obşteşti, care sînt persoane juridice

 

Organizaţiile cooperatiste, precum şi organizaţiile de stat-colhoznice şi alte organizaţii de stat-cooperatiste, care sînt persoane juridice, îşi încetează existenţa pentru temeiurile prevăzute de lege sau statutul (regulamentul) respectiv.

Organizaţiile obşteşti, care sînt persoane juridice, îşi încetează existenţa pentru temeiurile prevăzute de statutele (regulamentele) lor.

Fuziunea, divizarea şi absorbţia organizaţiilor de stat-colhoznice, a altor organizaţii de stat-cooperatiste, cooperatiste şi a altor organizaţii obşteşti, care sînt persoane juridice, se admit numai pe baza hotărîrii adunărilor generale ale membrilor (participanţilor) lor sau a adunărilor împuterniciţilor.

[Art.41 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 42. Folosirea bunurilor, rămase după lichidarea organizaţiei de stat-cooperatiste, cooperatiste şi a altei organizaţii obşteşti

 

Bunurile, rămase după satisfacerea pretenţiilor tuturor creditorilor organizaţiei cooperatiste sau ai unei alte organizaţii obşteşti lichidate, sînt folosite, dacă legea nu prevede altfel, pentru restituirea părţii sociale şi a altor vărsăminte ce urmează a fi restituite. Partea rămasă a bunurilor se transmite organizaţiei cooperatiste sau unei alte organizaţii obşteşti ierarhic superioare, iar în lipsa acesteia – organului de stat respectiv, pentru nevoi general-cooperatiste sau obşteşti.

Bunurile, rămase după satisfacerea pretenţiilor tuturor creditorilor organizaţiei lichidate – intercolhoznice, de stat-colhoznice sau altei organizaţii de stat-cooperatiste – se repartizează între participanţii ei, proporţional cu vărsămintele lor.

[Art.42 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Capitolul III

CONVENŢIILE

Articolul 43. Noţiunea de convenţie şi categoriile convenţiilor

Se consideră convenţii actele săvîrşite de cetăţeni sau organizaţii în scopul de a naşte, modifica sau stinge drepturi sau obligaţii civile.

Convenţiile pot fi unilaterale şi bilaterale sau multilaterale (contracte).

 

Articolul 44. Forma convenţiilor

Convenţiile pot fi încheiate verbal sau în scris (în formă simplă sau notarială).

Convenţia, pentru care legea nu stabileşte o anumită formă, se consideră încheiată şi în cazul cînd comportarea persoanei arată vădit voinţa ei de a încheia convenţia.

Tăcerea se consideră ca o exprimare a voinţei de a încheia convenţia în cazurile, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 45. Convenţiile verbale

Convenţiile, care se execută chiar la încheierea lor, pot fi încheiate verbal, dacă legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.

Cînd convenţiile dintre organizaţii sau dintre organizaţie şi un cetăţean se încheie verbal, organizaţia, care a plătit valoarea mărfurilor sau serviciilor, trebuie să primească de la cealaltă parte un document, care să ateste primirea banilor şi temeiul primirii lor.

 

Articolul 46. Convenţiile în scris

Trebuie să fie încheiate în scris:

1) convenţiile organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti între ele şi cu cetăţeni, cu excepţia convenţiilor, arătate în articolul 45 al prezentului Cod, şi unor categorii de convenţii, pentru care legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti prevede altfel;

2) convenţiile dintre cetăţeni pe o sumă mai mare de o sută de ruble cu excepţia convenţiilor arătate în articolul 45 din prezentul Cod, şi a altor convenţii, arătate în legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti;

3) alte convenţii între cetăţeni cu privire la care legea cere respectarea formei scrise.

Convenţiile în scris trebuie să fie semnate de persoanele care le încheie.

Dacă din cauza unui defect fizic, a bolii sau din alte cauze cetăţeanul nu poate semna cu propria-i mînă convenţia, atunci, pe baza împuternicirii lui, poate semna convenţia un alt cetăţean. Semnătura acestuia trebuie să fie certificată de organizaţia, unde lucrează sau învaţă cetăţeanul, care încheie convenţia, ori de organizaţia de exploatare a locuinţelor de la locul lui de trai, ori de administraţia instituţiei curativo-profilactice staţionare, unde el se află la tratament, ori de organul notarial sau de către persoanele cu funcţii de răspundere, cărora li s-a acordat dreptul de a încheia acte notariale, arătîndu-se cauza, în virtutea căreia cel care încheia convenţia n-a putut s-o semneze cu propria-i mînă.

[Art.46 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 47. Efectele nerespectării formei convenţiei

Nerespectarea formei cerute de lege atrage nulitatea convenţiei numai în cazul cînd acest efect este expres prevăzut de lege.

Nerespectarea formei convenţiilor în domeniul comerţului exterior şi a dispoziţiilor în ce priveşte semnarea lor (articolul 599 din prezentul Cod) atrage nulitatea convenţiei.

 

Articolul 48. Efectele nerespectării cerinţei de a întocmi un simplu înscris

Nerespectarea cerinţelor legii privind întocmirea unui simplu înscris decade părţile contractante din dreptul, ca, în caz de litijiu, să ceară, în dovedirea existenţei convenţiei, proba cu martori, iar în cazurile, expres prevăzute de lege, atrage nulitatea convenţiei, cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod.

 

Articolul 49. Obligativitatea formei notariale şi efectele nerespectării ei

Autentificarea notarială a convenţiilor este obligatorie numai în cazurile prevăzute de lege. Nerespectarea în aceste cazuri a formei notariale atrage nulitatea convenţiei, cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod.

Dacă una din părţi a executat în întregime sau în parte convenţia, pentru care se cere autentificarea notarială, iar cealaltă parte se sustrage de la perfectarea notarială a acesteia, instanţa are dreptul, la cererea părţii care a executat convenţia, s-o declare valabilă, dacă ea nu conţine nimic contrar legii. În cazul acesta nu se cere perfectarea notarială ulterioară a convenţiei.

 

Articolul 50. Nulitatea convenţiei, care nu corespunde prevederilor legii

Este nulă convenţia care nu corespunde prevederilor legii, inclusiv convenţia care lezează drepturile personale sau patrimoniale ale minorilor.

În cazul unei convenţii nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenţiei, iar cînd nu este posibil de a restitui în natură cele primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte ale nulităţii convenţiei.

[Art.50 modificat prin Legea nr.391-XII din 05.12.90]

 

Articolul 51. Nulitatea convenţiei încheiate cu un scop contrar intereselor statutului şi societăţii

În cazul cînd convenţia a fost încheiată cu un scop vădit contrar intereselor statului socialist şi ale societăţii şi ambele părţi au acţionat cu rea credinţă, dacă convenţia a fost executată de ambele părţi, – tot ce au primit ele în baza acesteia se va face venit la stat; dacă însă convenţia a fost executată de o singură parte, se urmăreşte şi se face venit la stat tot ce a primit cealaltă parte şi tot ce urma să dea primei părţi în schimbul celor primite; în caz dacă numai una din părţi a acţionat cu rea credinţă, tot ce a primit ea în baza convenţiei trebuie să fie restituit celeilalte părţi, iar cele primite de aceasta din urmă sau ceia ce i se cuvenea în schimbul celor executate se urmăresc şi se fac venit la stat.

 

Articolul 52. Nulitatea convenţiilor persoanei juridice, care contravin scopurilor ei

Convenţia încheiată de o persoană juridică contrar scopurilor prevăzute de statutul sau de regulamentul ei sau în regulamentul general privind organizaţiile de categoria respectivă este nulă.

Faţă de aceste convenţii se aplică, respectiv, regulile, prevăzute de partea a doua al articolului 50 sau de articolul 51 din prezentul Cod.

 

Articolul 53. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor care n-a împlinit vîrsta de cincisprezece ani

Convenţia încheiată de un minor care n-a împlinit vîrsta de cincisprezece ani, cu excepţia convenţiilor prevăzute de partea a doua şi partea a treia ale articolului 14 din prezentul Cod, este nulă.

Fiecare din părţile care a participat la o asemenea convenţie este obligată să restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit în baza convenţiei,iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, să plătească în bani valoarea celor primite.

Partea care are capacitatea de exerciţiu este obligată, pe lîngă aceasta, să restituie celeilalte părţi cheltuielile făcute de aceasta, să-i compenseze daunele suferite prin pierderea sau deteriorarea bunurilor, dacă ştia sau trebuia să ştie, că cealaltă parte nu are capacitate de exerciţiu.

 

Articolul 54. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean declarat incapabil

Convenţia încheiată de un cetăţean, care din cauza alienaţiei mintale sau debilităţii mintale a fost declarat incapabil, este nulă. Faţă de asemenea convenţii se aplică regulile, prevăzute de articolul 53 din prezentul Cod.

 

Articolul 55. Nulitatea convenţiei fictive şi a convenţiei simulate

Convenţia încheiată numai de formă, fără intenţia de a produce efecte juridice (convenţie fictivă), este nulă.

Dacă o convenţie a fost încheiată cu scopul de a ascunde o altă convenţie (convenţie simulată), ce aplică prevederile referitoare la convenţia, pe care părţile intenţionau într-adevăr s-o încheie.

 

Articolul 56. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani

Convenţia încheiată de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani fără consimţămîntul părinţilor (înfietorilor) sau al curatorului poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească în urma unei acţiuni a părinţilor (înfietorilor) sau a curatorului.

Dacă o asemenea convenţie a fost declarată nulă, se aplică dispoziţiile prevăzute de articolul 53 din prezentul Cod.

Dispoziţiile acestui articol nu se extind asupra convenţiilor încheiate de minori între cincisprezece şi optsprezece ani în conformitate cu partea a doua şi partea a patra ale articolului 13 din prezentul Cod.

 

Articolul 57. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean cu capacitate de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice

Dacă un cetăţean, avînd capacitatea de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice, încheie o convenţie, prin care dispune de bunurile sale, fără consimţămîntul curatorului, această convenţie poate fi declarată nulă de instanţă în urma unei acţiuni a curatorului.

În cazurile cînd o asemenea convenţie a fost declarată nulă, se aplică dispoziţiile prevăzute de partea a doua a articolului 53 din prezentul Cod.

Dispoziţiile articolului de faţă nu se aplică convenţiilor prevăzute de partea a doua a articolului 15 din prezentul Cod.

 

Articolul 58. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean, care nu este în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale

Convenţia încheiată de un cetăţean care, deşi are capacitatea de exerciţiu, se află în momentul încheierii ei într-o stare ce nu-i permite să înţeleagă însemnătatea faptelor sale sau să le dirijeze, poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească în urma unei acţiuni a acestui cetăţean.

Dacă o asemenea convenţie a fost declarată nulă, fiecare parte este obligată se restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit în baza convenţiei, iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, – să plătească în bani valoarea celor primite.

Dacă în momentul încheierii convenţiei partea nu putea să înţeleagă însemnătatea faptelor sale sau să le dirijeze, cealaltă parte este obligată să-i restituie cheltuielile făcute de ea, să-i repare daunele suferite prin pierderea sau deteriorarea bunurilor, dacă ştia sau trebuia să ştie despre această stare a cetăţeanului, care a încheiat cu dînsa convenţia.

 

Articolul 59. Nulitatea convenţiei încheiate datorită unei erori

Convenţia încheiată datorită unei erori, care are o însemnătate esenţială, poate fi declarată nulă în urma unei acţiuni făcute de către partea care a acţionat sub înrîurirea erorii.

Dacă o asemenea convenţie a fost declarată nulă, fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit în baza convenţiei, iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, – să plătească în bani valoarea celor primite. Pe lîngă aceasta, partea, în urma acţiunii căreia convenţia a fost declarată nulă, are dreptul să ceară celeilalte părţi restituirea cheltuielilor şi repararea daunelor în legătură cu pierderea sau deteriorarea bunurilor sale, dacă va dovedi, că eroarea a provenit din culpa celeilalte părţi; dacă, însă, aceasta nu se va dovedi, partea, în urma acţiunii căreia convenţia a fost declarată nulă, este obligată să restituie celeilalte părţi cheltuielile făcute, precum şi să-i repare daunele suferite în legătură cu pierderea sau deteriorarea bunurilor.

 

Articolul 60. Nulitatea convenţiei încheiate prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, în urma unei învoieli dolosive între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte sau în urma unui concurs de împrejurări grele

Convenţia încheiată prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, în urma unei învoieli dolosive între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte, precum şi convenţia, pe care cetăţeanul a fost nevoit s-o încheie din cauza unui concurs de împrejurări grele, în condiţii extrem de neavantajoase pentru el, poate fi declarată nulă în urma acţiunii părţii vătămate, sau în urma acţiunii organizaţiei de stat, cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti.

Dacă convenţia a fost declarată nulă pentru unul din temeiurile arătate mai sus, părţii vătămate i se restituie, în natură, de către cealaltă parte, tot ce a primit în baza convenţiei, iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, i se plăteşte în bani valoarea celor primite. Bunurile primite în baza convenţiei de către partea vătămată de la cealaltă parte, precum şi ceia ce ea avea să primească în compensarea celor predate celeilalte părţi se fac venit la stat.

Dacă nu există posibilitatea de a preda statului bunurile în natură, se urmăreşte valoarea lor în bani.

Pe lîngă aceasta, părţii vătămate i se restituie de către cealaltă parte cheltuielile şi i se repară daunele în legătură cu pierderea sau deteriorarea bunurilor.

 

Articolul 61. Momentul din care convenţia este considerată nulă

Convenţia declarată nulă se consideră nulă din momentul încheierii ei. Dacă însă din conţinutul convenţiei rezultă, că ea poate fi încetată numai pe viitor, convenţia declarată nulă nu va produce efecte pentru viitor.

 

Articolul 62. Efectele nulităţii unei părţi din convenţie

Nulitatea unei părţi din convenţie nu atrage nulitatea celorlalte părţi ale ei, dacă se poate presupune, că convenţia ar fi fost încheiată chiar dacă n-ar fi cuprins partea nulă a ei.

 

Articolul 63. Convenţiile încheiate sub condiţie

Convenţia este încheiată sub condiţie suspensivă, dacă părţile stipulează naşterea unor drepturi şi obligaţii în dependenţă de un eveniment, despre care nu se ştie, dacă se va produce sau nu.

Convenţia este considerată încheiată sub condiţie rezolutorie, dacă părţile stipulează încetarea unor drepturi şi obligaţii în dependenţă de un eveniment, despre care nu se ştie, dacă se va produce sau nu.

Dacă partea, căreia îndeplinirea condiţiei nu-i este convenabilă, a împiedicat cu rea credinţă realizarea acesteia, condiţia este considerată ca îndeplinită.

Dacă partea, căreia îndeplinirea condiţiei îi este convenabilă, a contribuit cu rea credinţă la realizarea acesteia, condiţia este considerată ca neîndeplinită.

 

Capitolul IV

REPREZENTAREA ŞI PROCURA

Articolul 64. Reprezentarea

Convenţia, încheiată de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în virtutea unei împuterniciri, bazate pe o procură, lege sau act administrativ, crează în mod nemijlocit, modifică sau face să înceteze drepturile şi obligaţiile civile ale celui reprezentat.

Împuternicirea poate să rezulte de asemenea din împrejurările, în care acţionează reprezentantul (vînzător în comerţul cu amănuntul, casier ş.a.m.d.).

Reprezentantul nu poate să încheie convenţii în numele reprezentantului nici cu el personal, nici cu o altă persoană, al cărei reprezentant este tot el.

Nu se admite încheierea prin reprezentant a unei convenţii, care prin caracterul său poate fi încheiată numai personal, nici a altor convenţii prevăzute de lege.

 

Articolul 65. Efectele încheierii unei convenţii de o persoană care nu are împuternicire sau care şi-a depăşit împuternicirea

Convenţia încheiată în numele unei alte persoane de o persoană care nu are împuternicire pentru aceasta sau care şi-a depăşit împuternicirea crează, modifică sau face să înceteze drepturile şi obligaţiile civile pentru reprezentat, numai dacă această convenţie a fost ulterior încuviinţată de către reprezentat.

Încuviinţarea ulterioară a convenţiei de către reprezentat face ca ea să fie valabilă din momentul încheierii ei.

 

Articolul 66. Procura

Procura este o împuternicire dată în scris de o persoană (reprezentat) unei alte persoane (reprezentant) pentru reprezentare în faţa unor terţe persoane.

Procura dată unei persoane juridice şi procura din partea unei persoane juridice pot fi date numai pentru încheierea unor convenţii, care nu sînt în contradicţie cu statutul (regulamentul) ei sau cu regulamentul general privitor la organizaţiile de această categorie.

 

Articolul 67. Forma procurii

Procura în vederea încheierii de convenţii, pentru care se cere forma notarială, precum şi în vederea efectuării de acte faţă de organizaţii de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti să fie autentificată pe cale notarială, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul Cod, precum şi a cazurilor, cînd prin reguli speciale se admite o altă formă de procură.

Sînt asimilate cu procuri autentificate pe cale notarială:

procurile militarilor şi altor persoane, care se află pentru tratament la spitale militare, sanatorii şi alte instituţii curative militare, – certificată de şefii, locţiitorii lor în chestiunile medicale, medicii superiori şi medicii de gardă ai acestor spitale militare, sanatorii şi ai altor instituţii curative militare;

procurile militarilor, iar la punctele de dislocare a unităţilor, formaţiilor, instituţiilor militare şi aşezămintelor de învăţămînt militar, unde nu există birouri notariale de stat şi alte organe, care îndeplinesc acte notariale, precum şi procurile muncitorilor şi slujbaşilor, ale membrilor familiilor lor şi ale membrilor familiilor militarilor, certificate de comandanţii (şefii) acestor unităţi, formaţii, instituţii şi aşezăminte de învăţămînt;

procurile persoanelor, aflate în locurile de deţinere,- certificate de şefii locurilor de deţinere.

Procura pentru primirea salariului sau a altor sume de bani, legate de raporturile de muncă, pentru primirea onorarului de autor şi de inventator, a pensiilor, ajutoarelor şi stipendiilor, a unor sume de bani din casele de economii din muncă ale statului, cît şi pentru primirea corespondenţei, inclusiv a unei sume de bani sau a unui colet, poate fi certificată şi de organizaţia, în care lucrează sau învaţă reprezentantul, sau de organizaţia de exploatare a locuinţelor la locul lui de trai, sau de administraţia instituţiei curativo-profilactice staţionare, în care se află la tratament.

[Art.67 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

[Art.67 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 68. Procurile organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti

Procura din partea organizaţiei de stat trebuie să fie semnată de conducătorul ei şi să poarte sigiliul acestei organizaţii.

Procura din partea organizaţiei cooperatiste sau a unei organizaţii obşteşti trebuie să fie semnată de persoanele împuternicite pentru aceasta prin statutul (regulamentul) ei, şi să poarte sigiliul acestei organizaţii.

Procura din partea organizaţiei de stat, cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti pentru primirea sau eliberarea unor sume de bani sau altor valori materiale trebuie să fie semnată şi de contabilul-şef (superior) al acestei organizaţii.

Condiţiile eliberării şi forma procurilor pentru efectuarea unor operaţii la bancă şi pentru încheierea unor convenţii în domeniul comerţului exterior ce determină de reguli speciale.

 

Articolul 69. Termenul procurii

Termenul de valabilitate al procurii nu poate să fie mai mare de trei ani. Dacă în procură nu se arată termenul, ea este valabilă în curs de un an din ziua cînd a fost făcută.

Procura în care nu se arată data cînd a fost întocmită este nulă.

Procura autentificată de notar, destinată pentru săvîrşirea unor acte în străinătate, care nu cuprinde indicaţii cu privire la termenul acţiunii ei, îşi păstrează puterea pînă la anularea ei de către persoana care a eliberat procura.

[Art.69 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.69 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 70. Procura de substituire

Persoana căreia i s-a dat o procură trebuie să săvîrşească personal actele, pentru care a fost împuternicită. Ea poate să dea o procură de substituire unei alte persoane pentru săvîrşirea lor, dacă este împuternicită să facă acest lucru prin procura primită sau dacă este silită de împrejurări să facă aceasta pentru apărarea intereselor celui care a dat procura.

Procura, prin care împuternicirile se transmit unei alte persoane, trebuie să fie autentificată la notar.

Termenul de valabilitate al procurii de substituire nu poate să depăşească termenul de valabilitate al procurii iniţiale, în temeiul căreia a fost dată.

Cel care a transmis împuternicirile sale unei alte persoane trebuie să facă cunoscut aceasta reprezentantului şi să-i comunice datele necesare cu privire la persoana, căreia i-au fost transmise împuternicirile. Neîndeplinirea acestei obligaţii pune pe seama aceluia care a transmis împuternicirile răspunderea pentru actele persoanei căreia i-a transmis împuternicirile, ca şi cum ar fi actele lui proprii.

 

Articolul 71. Încetarea procurii

Valabilitatea procurii încetează prin:

1) expirarea termenului procurii;

2) anularea procurii de către persoana care a dat-o;

3) renunţarea persoanei căreia i s-a dat procura;

4) încetarea existenţei persoanei juridice din partea căreia a fost dată procura;

5) încetarea existenţei persoanei juridice căreia i-a fost dată procura ;

6) moartea cetăţeanului care a dat procura sau cînd acesta e declarat incapabil, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă sau absent fără veste;

7) moartea cetăţeanului căruia i s-a dat procura sau cînd acesta e declarat incapabil, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă sau absent fără veste.

Persoana care a dat procura poate oricînd să anuleze procura iniţială sau procura de substituire, iar acela căruia i s-a dat procura – să renunţe la ea. Orice învoială de renunţare la aceste drepturi este nulă.

 

Articolul 72. Încunoştinţarea despre anularea sau încetarea procurii

Persoana care a dat procura este obligată să încunoştiinţeze despre anularea ei persoana căreia i s-a dat procura, precum şi terţele persoane cunoscute, faţă de care urma să fie reprezentată în baza procurii. Aceiaşi obligaţie o au succesorii în drepturi ai persoanei care a dat procura, în cazurile cînd aceasta încetează pentru vre-unul din temeiurile prevăzute în punctele 4 şi 6 ale articolului 71 din prezentul Cod.

 

Articolul 73. Efectele încetării procurii

Drepturile şi obligaţiile, născute în urma actelor persoanei căreia i s-a dat procura, înainte ca aceasta să fi aflat sau să fi trebuit să afle despre încetarea ei, sînt valabile pentru cel care a dat procura şi succesorii lui în drepturi faţă de cei de-al treilea. Această regulă nu se aplică, dacă cel de-al treilea a ştiut sau trebuia să ştie, că procura nu mai este valabilă.

După încetarea valabilităţii procurii persoana căreia i-a fost dată procura ori succesorii ei în drepturi sînt obligaţi să restituie imediat procura.

Odată cu încetarea procurii îşi pierde valabilitatea transmiterea împuternicirilor în baza acestei procuri către o altă persoană (procura de substituire).

 

Capitolul V

PRESCRIPŢIA

Articolul 74. Termenele generale ale prescripţiei

Termenul general pentru apărarea printr-o acţiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripţia) este de trei ani, iar în litigiile dintre organizaţiile de stat, colhozuri şi alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti – de un an.

 

Articolul 75. Termenele de prescripţie mai scurte

Termenele de prescripţie mai scurte se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS – pentru valorificarea anumitor drepturi, născute din raporturi, a căror reglementare este dată în competenţa Uniunii RSS, de prezentul Cod – pentru valorificarea altor drepturi.

Termenul de prescripţie mai scurt, avînd o durată de şase luni, se aplică, în special, următoarele acţiuni:

1) prin care se pretinde plata clauzei penale (amenzii, penalităţilor de întîrziere);

2) privitoare la viciile lucrurilor vîndute;

3) izvorîte din livrarea unei producţii de calitate necorespunzătoare sau a unor produse în garnituri necomplete;

4) privitoare la viciile lucrării, executate în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor (alineatul al treilea al articolului 374 din prezentul Cod).

Faţă de acţiunile privitoare la viciile lucrării efectuate în baza contractului de antrepriză se aplică termenele de prescripţie, prevăzute de articolul 371 din prezentul Cod.

Faţă de acţiunile privitoare la vînzarea unei cote-părţi din proprietatea comună, cînd se încalcă dreptul de cumpărare preferenţial, se aplică termenul de prescripţie mai scurt, arătat în partea a patra a articolului 118 al prezentului Cod.

Acţiunilor legate de transportul mărfurilor, călătorilor şi bagajelor li se aplică termenele de prescripţie mai scurte, arătate în articolul 389 din prezentul Cod, iar acţiunilor ce izvorăsc din raporturile organelor de telecomunicaţii cu clientela – termenele de prescripţie mai scurte, arătate în Statutul telecomunicaţiilor Uniunii RSS.

 

Articolul 76. Nulitatea învoielii cu privire la schimbarea termenelor prescripţiei

Părţile nu au voie să schimbe printr-o învoială termenele prescripţiei şi modul de calculare a lor.

 

Articolul 77. Judecarea acţiunii, independent de expirarea termenelor prescripţiei

Instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi primesc spre examinare cererea de apărare a dreptului încălcat, independent de expirarea termenului prescripţiei.

[Art.77 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 78. Obligativitatea aplicării prescripţiei

Instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi aplică prescripţia independent de cererea părţilor.

[Art.78 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 79. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie

Prescripţia începe să curgă din ziua în care s-a născut dreptul la acţiune; dreptul la acţiune se naşte din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle, că i-a fost încălcat un drept. Excepţii de la această regulă, precum şi temeiurile suspendării şi întreruperii cursului prescripţiei se stabilesc prin legislaţia Uniunii RSS şi prin prezentul Cod.

 

Articolul 80. Termenul de prescripţie în caz de schimbare a persoanelor din obligaţie

Schimbarea persoanelor din obligaţie nu atrage schimbarea termenului de prescripţie.

 

Articolul 81. Suspendarea cursului prescripţiei

Cursul prescripţiei se suspendă:

1) dacă intentarea acţiunii a fost împiedicată de un eveniment extraordinar şi de neînlăturat în împrejurările date (forţă majoră);

2) în virtutea unei amînări a executării obligaţiilor (moratoriu), stabilită prin legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti;

3) dacă reclamantul sau pîrîtul se află în rîndurile Forţelor Armate ale Uniunii RSS, trecute pe picior de război.

Cursul prescripţiei se suspendă, dacă împrejurările arătate în articolul de faţă au apărut sau au continuat să existe în ultimele şase luni ale termenului de prescripţie,iar dacă acest termen este mai mic de şase luni – înăuntrul termenului de prescripţie.

Termenul continuă să curgă din ziua cînd a încetat împrejurarea, care a servit ca temei pentru suspendarea prescripţiei. Totodată, partea ce a rămas din termenul prescripţiei se prelungeşte la şase luni, iar dacă termenul de prescripţie a fost mai mic de şase luni – pînă la termenul de prescripţie corespunzător.

 

Articolul 82. Întreruperea cursului prescripţiei

Curgerea termenului de prescripţie se întrerupe prin intentarea unei acţiuni după procedura stabilită.

În litigiile, în care una sau ambele părţi sînt cetăţeni, cursul prescripţiei se întrerupe şi prin săvîrşirea de către persoana obligată a unor acte, care sînt o dovadă a recunoaşterii datoriei.

După întrerupere termenul de prescripţie începe să curgă din nou; timpul ce s-a scurs pînă la întrerupere nu se ia în seamă la calcularea noului termen de prescripţie.

Dacă instanţa n-a dat curs acţiunii, termenul de prescripţie, care a început să curgă înainte de intentarea acţiunii, continuă să curgă potrivit regulilor generale.

Dacă instanţa n-a dat curs acţiunii intentate în cadrul unui proces penal, termenul de prescripţie, care a început să curgă înainte de intentarea acţiunii, continuă să curgă din ziua cînd a rămas definitivă sentinţa penală, în care nu s-a dat curs acţiunii civile.

 

Articolul 83. Efectele împlinirii termenului de prescripţie

Împlinirea termenului de prescripţie înainte de intentarea acţiunii constituie un temei pentru respingerea acţiunii.

Dacă instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi constată, că este întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, dreptul încălcat va fi apărat.

[Art.83 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 84. Suspendarea, întreruperea şi restabilirea termenelor de prescripţie mai scurte

Regulile privitoare la suspendarea, întreruperea termenelor de prescripţie şi restabilirea lor se aplică şi termenelor de prescripţie mai scurte, dacă legea nu prevede altfel.

 

Articolul 85. Executarea obligaţiei de către debitor după împlinirea termenului de prescripţie

În cazul executării obligaţiei de către debitor după împlinirea termenului de prescripţie, el nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei, chiar dacă în momentul executării nu ştia, că termenul prescripţiei era împlinit.

Efectele împlinirii termenului de prescripţie în cererile ce decurg din raporturile dintre organizaţiile de stat şi din raporturile lor cu organizaţiile cooperatiste (cu excepţia colhozurilor) şi cu alte organizaţii obşteşti sînt reglementate de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 86. Cererile cărora nu li se aplică prescripţia

Prescripţia nu se aplică:

1) cererilor ce decurg din încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

2) cererilor organizaţiilor de stat privitoare la restituirea bunurilor de stat, care se află în posesiunea nelegitimă a colhozurilor şi a altor organizaţii cooperatiste, celorlalte organizaţii obşteşti sau a cetăţenilor;

3) cererilor depunătorilor privitoare la eliberarea sumelor depuse la casele de economii din muncă ale statului şi la Banca de Stat a Uniunii RSS;

4) altor cereri – în cazurile, stabilite de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 87. Aplicarea prescripţiei în acţiunile privitoare la cereri accesorii

Odată cu împlinirea termenului de prescripţie cu privire la cererea principală, se consideră împlinit şi termenul de prescripţie cu privire la cererile accesorii (clauza penală, garanţia ş.a.m.d.).

 

Articolul 88. Calcularea termenelor

Calcularea termenelor de prescripţie şi a altor termene, stabilite prin prezentul Cod, se face potrivit cu regulile prevăzute de Capitolul al nouălea din Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.

 

TITLUL II

DREPTUL DE PROPRIETATE

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 89. Drepturile proprietarului

Proprietarul se bucură de dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor, în limitele determinate de lege.

 

Articolul 90. Proprietatea socialistă şi proprietatea personală

Proprietatea socialistă o constituie: proprietatea de stat (a întregului popor); proprietatea cooperatist-colhoznică; proprietatea organizaţiilor sindicale şi a altor organizaţii obşteşti.

Statul ocroteşte proprietatea socialistă şi crează condiţii pentru sporirea ei.

Nimeni nu are dreptul să folosească proprietatea socialistă în scopul înavuţirii persoanele şi în alte scopuri de acaparare.

Proprietatea personală serveşte drept unul din mijloacele de satisfacere a cerinţelor cetăţenilor.

[Art.90 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 90/1. Administrarea operativă a bunurilor

Bunurile, date în seama organizaţiilor de stat, intercolhoznice, de stat-colhoznice şi altor organizaţii de stat-cooperatiste, se află în administrarea operativă a acestor organizaţii, care în limitele, stabilite de lege, în conformitate cu ţelurile activităţii lor, cu sarcinile de plan şi cu destinaţia bunurilor, exercită dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor.

[Art.90/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul VII

PROPRIETATEA DE STAT

Articolul 91. Conţinutul dreptului de proprietate de stat

Proprietatea de stat este un bun comun al întregului popor sovietic forma de bază a proprietăţii socialiste.

Statul este proprietarul unic al tuturor bunurilor de stat.

[Art.91 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 92. Obiectele dreptului de proprietate de stat

Pămîntul, subsolul, apele şi pădurile se află în proprietatea exclusivă a statului şi se dau numai în folosinţă.

Statului în aparţin principalele mijloace de producţie în industrie în construcţii şi în agricultură, mijloacele de transport şi de telecomunicaţii, băncile, bunurile întreprinderilor comerciale, comunale şi celorlalte întreprinderi, organizate de stat, fondul principal de locuinţe al oraşelor, precum şi alte bunuri necesare pentru îndeplinirea sarcinilor statului.

[Art.92 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 93. Dispoziţia asupra bunurilor de stat, care fac parte din mijloacele fixe

Modul în care clădirile, instalaţiile, utilajele şi alte bunuri, ce fac parte din mijloacele fixe ale organizaţiilor de stat, li se transmit altor organizaţii de stat, precum şi colhozurilor, celorlalte organizaţii cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti este stabilit de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

Bunurile de stat arătate în articolul de faţă nu pot fi înstrăinate cetăţenilor, cu excepţia acelor bunuri, a căror vînzare către cetăţeni este admisă de legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti.

[Art.93 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]

[Art.93 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 94. Drepturile organizaţiilor de stat de a dispune de mijloacele circulante şi de producţie

Organizaţiile de stat dispun de materie primă, de combustibil, materiale, semifabricate, mijloace băneşti şi alte mijloace circulante, precum şi de producţia finită, în conformitate cu destinaţia acestor mijloace şi cu planurile aprobate.

 

Articolul 94/1. Atribuţiile instituţiei

Se consideră instituţie organizaţia înfiinţată de către proprietar pentru desfăşurarea funcţiilor de administrare, socio-culturale, de învăţămînt şi alte funcţii cu caracter necomercial şi finanţată integral sau parţial de acesta.

Instituţia, referitor la bunurile atribuite ei, desfăşoară, în limitele stabilite de lege, în corespundere cu scopurile activităţii sale, cu sarcinile proprietarului şi cu destinaţia bunurilor, drepturile de posesie, folosinţă şi dispunere.

Proprietarul bunurilor atribuite instituţiei este în drept să retragă bunurile excedente neutilizate sau folosite contrar destinaţiei şi să dispună de ele la latitudinea sa.

Instituţia nu este în drept să alieneze sau să dispună în alt mod de bunurile atribuite ei, precum şi de bunurile procurate din contul mijloacelor defalcate ei conform devizului.

În cazul în care, conform documentelor de constituire, instituţia are dreptul de a desfăşura activităţi care aduc venituri, veniturile obţinute în urma unor asemenea activităţi şi bunurile procurate din contul acestor venituri se transmit la dispoziţia instituţiei şi se socot la balanţă separată.

Instituţia răspunde pentru obligaţiile sale cu mijloacele băneşti disponibile, îar în cazul insuficienţei lor, de obligaţiile instituţiei răspunde subvenţional proprietarul patrimoniului.

[Art.94/1 introdus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

 

Articolul 95.

[Art.95 abrogat prin Legea nr.1396-XV din 17.10.2002]

[Modificările introduse prin Legea nr. 1367-XIV din 10.11.2000 se declară neconstituţionale]

[conform Hot. Curţii Constituţionale nr.11 din 15.02.2001]

[Art.95 introdus prin Legea nr.1367-XIV din 10.11.2000]

[Art.95 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

[Art.95 completat prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

[Art.95 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul VIII

PROPRIETATEA COLHOZURILOR, A CELORLALTE

ORGANIZAŢII COOPERATISTE ŞI A UNIUNILOR LOR

Articolul 96. Conţinutul dreptului de proprietate al colhozurilor, al celorlalte organizaţii cooperatiste şi al uniunilor lor

Colhozurile, celelalte organizaţii cooperatiste, uniunile lor posedă se folosesc şi dispun de bunurile ce le aparţin în baza dreptului de proprietate, potrivit statutelor (regulamentelor) lor.

Dreptul de dispoziţie asupra bunurilor ce constituie proprietate a colhozurilor, a celorlalte organizaţii cooperatiste, a uniunilor lor aparţine exclusiv proprietarilor acestor bunuri.

 

Articolul 97. Obiectele dreptului de proprietate al colhozurilor şi altor organizaţii cooperatiste, al uniunilor lor

Proprietatea colhozurilor şi a altor organizaţii cooperatiste, a asociaţiilor lor o constituie mijloacele de producţie şi celelalte bunuri, care le sînt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor statutare.

[Art.97 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 98.

[Art.98 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

[Art.98 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul IX

PROPRIETATEA ORGANIZAŢIILOR SINDICALE

ŞI A CELORLALTE ORGANIZAŢII OBŞTEŞTI

Articolul 99. Conţinutul dreptului de proprietate al organizaţiilor sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti

Organizaţiile sindicale şi celelalte organizaţii obşteşti posedă, se folosesc şi dispun de bunurile ce le aparţin în baza dreptului de proprietate, potrivit statutelor (regulamentelor) lor.

Dreptul de dispoziţie asupra bunurilor, ce constituie proprietate a organizaţiilor sindicale şi a celorlalte organizaţii obşteşti, aparţine exclusiv proprietarilor acestor bunuri.

 

Articolul 100. Obiectele dreptului de proprietate al organizaţiilor

sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti

Proprietatea organizaţiilor sindicale şi a celorlalte organizaţii obşteşti o constituie bunurile, care le sînt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor statutare.

[Art.100 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 101.

[Art.101 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

[Art.101 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul X

PROPRIETATEA PERSONALĂ

Articolul 102. Obiectele dreptului de proprietate personală al cetăţenilor

Baza proprietăţii personale a cetăţenilor o constituie veniturile provenite din muncă.

În proprietatea personală se pot afla obiectele de întrebuinţare curentă, de consum personal, de confort şi cele din gospodăria casnică auxiliară, casa de locuit şi economiile provenite din muncă.

Proprietatea personală a cetăţenilor şi dreptul de a o moşteni sînt ocrotite de stat.

Bunurile ce se află în proprietatea personală a cetăţenilor nu trebuie să servească pentru obţinerea de venituri neprovenite din muncă, nu trebuie să fie folosite în dauna intereselor societăţii.

[Art.102 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 103. Dreptul de proprietate personală asupra casei de locuit

În proprietatea personală a cetăţeanului se poate afla o singură casă de locuit (sau o porţiune a ei).

Soţii şi copii lor minori care locuiesc împreună pot avea numai o singură casă de locuit, ce aparţine cu titlu de proprietate personală unuia dintre ei sau se află în proprietatea lor comună.

Dreptul de proprietate al unuia sau al cîtorva dintre cetăţenii arătaţi în partea a doua din prezentul articol asupra unei porţiuni de casă, nu-i lipseşte pe ceilalţi de dreptul de a avea în proprietate o altă porţiune (porţiuni) din aceiaşi casă. Dar într-o casă cu mai multe apartamente, aparţinînd unui colectiv de beneficiari individuali ai construcţiei de locuinţe, soţii care locuiesc împreună şi copiii lor minori nu pot avea decît un singur apartament.

[Art.103 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 104. Mărimea suprafeţei unei case de locuit proprietate personală a unui cetăţean

Numărul de etaje şi mărimea maximă a suprafeţei unei case de locuit sau a unei porţiuni (unor porţiuni) a ei, care aparţine unui cetăţean cu titlu de proprietate personală, se stabilesc în ordinea instituită de Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti.

[Art.104 modificat prin Decretul nr.3314-XI din 15.06.89]

[Art.104 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 105. Încetarea dreptului de proprietate personală asupra caselor de locuit, cînd proprietarul are mai mult de o casă

Dacă se va întîmpla, ca la un moment dat cetăţeanul sau soţii care locuiesc împreună şi copiii lor minori să aibă în proprietate personală, în virtutea temeiurilor admise de lege, mai mult decît o casă de locuit proprietarul are dreptul să-şi lase în proprietate, la alegere, oricare din aceste case. Cealaltă casă (case) el trebuie în curs de un an s-o vîndă, s-o doneze sau s-o înstrăineze în alt mod.

Dacă în curs de un an din ziua cînd a luat naştere dreptul de proprietate asupra casei a doua (caselor), proprietarul nu se va folosi de dreptul de a înstrăina sub orice formă casa de prisos, aceasta din urmă, în baza hotărîrii comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului, va fi vîndută pe cale silită, în conformitate cu regulile stabilite de Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti. Sumele realizate din vînzare, după acoperirea cheltuielilor legate de vînzarea silită, se predau fostului proprietar.

În cazurile, cînd vînzarea silită a casei n-a avut loc din cauza lipsei de cumpărători, casa, în baza hotărîrii comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului trece cu titlu gratuit în proprietatea statului.

Prevederile acestui articol se aplică, corespunzător, şi în cazurile cînd se va întîmpla, ca la un moment dat cetăţeanul sau soţii care locuiesc împreună şi copiii lor minori să aibă în proprietate personală, în virtutea temeiurilor admise de lege:

1) pe lîngă o casă, o porţiune (porţiuni) a unei alte case;

2) o porţiune (porţiuni) de casă, care va depăşi mărimea prevăzută de articolul 104 din prezentul Cod;

3) porţiuni de diferite case;

4) mai mult de un apartament într-o casă cu mai multe apartamente, aparţinînd unui colectiv de beneficiari individuali ai construcţiei de locuinţe.

 

Articolul 106. Stingerea dreptului de proprietate personală asupra unei case de locuit, cînd persoana respectivă are o încăpere de locuit într-o casă a fondului de stat sau obştesc de locuinţe ori într-o casă a unei cooperative de construire a locuinţelor, a unei cooperative de locuinţe

Dacă cetăţeanului, care are cu titlu de proprietate personală o casă de locuit (o parte de casă), i s-a acordat o încăpere de locuit într-o casă a fondului de stat sau obştesc de locuinţe (cu excepţia cazurilor de acordare a locuinţelor de serviciu sau a căminelor) ori într-o casă a unei cooperative de construire a locuinţelor a unei cooperative de locuinţe, proprietarul casei (părţii de casă) este obligat s-o înstrăineze în decurs de un an din ziua în care i s-a dat ordinul de repartiţie a încăperii de locuit. Regula aceasta nu se aplică în cazurile, cînd în conformitate cu legislaţia Uniunii RSS cetăţeanul foloseşte casa de locuit, ce-i aparţine într-un centru populat sătesc, pentru domicilierea sezonieră sau temporară.

Dacă se va constata, că chiriaşul încăperii de locuit dintr-o casă a fondului de stat sau obştesc de locuinţe (cu excepţia chiriaşului locuinţei de serviciu), membrul cooperativei de construire a locuinţelor cooperative de locuinţe ori soţul sau copiii lor minori, care locuiesc împreună cu ei, au în temeiurile, admise de lege, cu titlu de proprietate personală o casă de locuit (parte de casă) în acelaşi centru populat, atunci proprietarul casei (părţii de casă) este în drept, ca la aprecierea lui să-şi lase casa de locuit (partea de casă) ori încăperea de locuit din casa fondului de stat sau obştesc de locuinţe sau din casa cooperativei. În ultimul caz proprietarul este obligat, ca în decurs de un an din ziua apariţiei dreptului de proprietate asupra casei (părţii de casă) s-o înstrăineze.

În caz de neîndeplinire a dispoziţiilor prezentului articol apar urmările, prevăzute de părţile a doua şi a treia a articolului 105 din prezentul Cod.

[Art.106 în redacţia Ucazului nr.3022-XI din 06.10.88]

[Art.106 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 107. Trecerea pe cale silită în proprietatea statului a bunurilor, folosite pentru obţinerea unor venituri neprovenite din muncă

Dacă casa de locuit, vila (porţiunea de casă, de vilă) sau alte bunuri ce se află în proprietatea unui cetăţean sînt folosite sistematic de proprietar pentru obţinerea de venituri neprovenite din muncă, această casă, vilă (porţiune de casă, de vilă) sau alte bunuri vor fi trecute pe cale silită cu titlu gratuit, pe baza hotărîrilor judecătoreşti în urma acţiunii intentate de comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului, iar monumentele de istorie şi cultură – în urma acţiunii intentate de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor. Casa (vila) sau porţiunea de casă (vilă), luată de la cetăţean pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, urmează a fi transmisă în fondul Sovietului local de deputaţi ai norodului, iar monumentele de istorie şi cultură – în proprietatea statului.

[Art.107 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 108. Efectele construirii fără autorizaţie a unei case de locuit, a altor clădiri sau a unei anexe

Cetăţeanul care a construit o casă de locuit sau o porţiune a ei, precum şi cel ce a zidit orice fel de anexă, de construcţie suprapusă sau care a efectuat o reconstrucţie, fără a avea autorizaţia stabilită ori un proiect aprobat în modul cuvenit, sau care a încălcat grav normele şi regulile de bază privitoare la construcţie, nu are dreptul de a dispune de această casă sau de porţiunea ei (s-o vîndă, s-o doneze, s-o închirieze ş.a.m.d.).

În urma acţiunii intentate de comitetul executiv al Sovietului raional, orăşenesc de deputaţi ai norodului o asemenea casă sau o porţiune a ei pot fi luate cu titlu gratuit de instanţa judecătorească şi trecute în fondul Sovietului local de deputaţi ai norodului sau, pe baza unei hotărîri a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc de deputaţi ai norodului, pot fi demolate de către însuşi cetăţeanul, care a efectuat construcţia fără autorizaţie ori pe contul lui.

Pe baza unei hotărîri a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc de deputaţi ai norodului alte clădiri sau anexe, construite fără autorizaţie, se demolează de către cetăţeanul, care a efectuat construcţia neautorizată sau pe contul lui.

Materialele de construcţie, obţinute în urma demolării casei de locuit sau a porţiunii ei, a altor clădiri sau anexe, rămîn în proprietatea cetăţeanului, care a efectuat construcţia fără autorizaţie.

[Art.108 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 109. Privarea de dreptul de folosire a casei de locuit

Luînd de la cetăţean o clădire în temeiul prevederilor cuprinse în articolele 107 şi 108 din prezentul Cod, instanţa judecătorească poate priva de dreptul de folosire a casei (vilei) pe cetăţeanul, care şi-a cumpărat sau şi-a zidit o casă, o vilă şi alte clădiri pe venituri neprovenite din muncă sau care a folosit casa (vila) ori porţiunea de casă (de vilă), ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală, pentru obţinerea unor venituri neprovenite din muncă, sau care a efectuat construcţia fără autorizaţie, precum şi pe membrii familiei, care locuiesc împreună cu dînsul.

În cazul cînd persoanele, private de dreptul de folosire a casei de locuit (a porţiunii de casă), n-au o altă încăpere de locuit bună pentru domiciliere permanentă, ea se acordă după normele existente de către organizaţia, căreia i s-a transmis casa (porţiunea de casă). Încăperea de locuit, ce se acordă, trebuie să se afle pe teritoriul centrului populat respectiv şi să corespundă normelor sanitare şi tehnice stabilite.

[Art.109 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 109/1. Înstrăinarea casei de locuit, situate într-o localitate sătească

Casa de locuit, situată într-o localitate sătească (sau o porţiune a ei), poate fi înstrăinată cetăţeanului numai cu condiţia, dacă i se acordă, în modul stabilit, spre folosire un lot de pămînt pe lîngă casă cu excepţia cazurilor cînd casa se vinde în vederea demolării.

[Art.109/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 110. Numărul maxim de vite pe care un cetăţean le poate avea în proprietate personală

Numărul maxim de vite, pe care un cetăţean le poate avea în proprietate personală, se stabileşte de legislaţia RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 111. Proprietatea personală a unui membru al gospodăriei de colhoznic

Veniturile personale şi economiile provenite din muncă ale unui membru al gospodăriei de colhoznic, precum şi bunurile, dobîndite de el cu mijloacele lui personale sau primite prin succesiune sau prin donaţie şi nepredate în proprietatea gospodăriei, formează proprietatea personală a acestui membru al gospodăriei de colhoznic.

Cetăţeanul, care este membru al gospodăriei de colhoznic, nu poate avea în proprietate personală bunuri, care, în conformitate cu statutul colhozului, pot aparţine numai gospodăriei de colhoznic.

 

Articolul 112. Bunurile cetăţenilor care nu pot fi urmărite

Lista bunurilor cetăţenilor, care nu pot fi urmărite în baza pretenţiilor creditorilor, se stabileşte de Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 113. Proprietatea cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii

Faţă de proprietatea cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii, bazată pe munca personală a cetăţenilor şi membrilor familiilor lor, se aplică dispoziţiile prezentului Cod referitoare la proprietatea personală şi legislaţia, ce reglementează activitatea sus-arătată.

[Art.113 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XI

PROPRIETATEA COMUNĂ

Articolul 114. Noţiunea de proprietate comună

Bunurile pot aparţine cu titlu de proprietate comună la două sau mai multe colhozuri ori altor organizaţii cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, sau statului şi unuia ori mai multor colhozuri sau altor organizaţii cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, sau la doi ori mai mulţi cetăţeni.

Există proprietate comună în cote definite (proprietate pe cote-părţi) sau fără cote definite (proprietate în devălmăşie).

 

Articolul 115. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra proprietăţii comune pe cote-părţi

Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra proprietăţii comune pe cote-părţi se exercită cu consimţămîntul tuturor coproprietarilor. În caz de neînţelegere, modurile de posesie, folosinţă şi dispoziţie se stabilesc de instanţa judecătorească, în urma acţiunii oricăruia din coproprietari.

Organizaţia intercolhoznică, organizaţia de stat-colhoznică sau altă organizaţie de stat-cooperatistă înfăptuieşte, în cadrul conducerii operative şi în conformitate cu statutul (regulamentul) ei, posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor ce i-au fost atribuite şi care aparţin cu drept de proprietate comună membrilor acestei organizaţii – colhozurilor, altor organizaţii cooperatiste, statului şi colhozurilor sau statului şi altor organizaţii cooperatiste.

 

Articolul 116. Participarea la veniturile şi cheltuielile legate de bunurile comune

În limita cotei sale fiecare coproprietar al unei proprietăţi comune pe cote-părţi are dreptul la veniturile, pe care le aduc bunurile comune răspunde în faţa terţelor persoane pentru obligaţiile legate de bunurile comune şi este obligat să participe la plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi, precum şi la cheltuielile pentru întreţinerea şi păstrarea bunurilor comune.

 

Articolul 117. Dreptul coproprietarului unei proprietăţi comune pe cote-părţi la înstrăinarea cotei

Fiecare coproprietar al unei proprietăţi comune pe cote-părţi are dreptul de a înstrăina, cu titlu oneros sau gratuit, unei alte persoane cota sa din bunul comun, dacă legea sau statutul (regulamentul) nu prevăd altfel.

 

Articolul 118. Dreptul de cumpărare preferenţial

La vînzarea unei cote-părţi din proprietatea comună către o persoană străină ceilalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi au un drept preferenţial de a cumpăra cota la preţul, cu care ea se vinde, şi în aceleaşi condiţii, cu excepţia cazului de vînzare la licitaţie publică.

Dreptul preferenţial de a cumpăra o casă de locuit poate fi înfăptuit, dacă el nu contravine articolelor 103 şi 104 din prezentul Cod.

Vînzătorul cotei-părţi din proprietatea comună este obligat să înştiinţeze în scris pe ceilalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi, că intenţionează să vîndă cota sa unei persoane străine, arătînd preţul şi celelalte condiţii de vînzare. Dacă ceilalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi vor renunţa să-şi exercite dreptul de cumpărare preferenţial sau nu-şi vor exercita acest drept în curs de o lună din ziua înştiinţării, cînd e vorba de o casă, şi în curs de zece zile, cînd e vorba de alte bunuri, vînzătorul are dreptul să-şi vîndă cota-parte oricărei alte persoane. Dacă cîţiva proprietari ai unei proprietăţi comune pe cote-părţi îşi vor manifesta dorinţa de a dobîndi cota din proprietatea comună, vînzătorul are dreptul de a-l alege pe cumpărător.

Cînd cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de cumpărare preferenţial, oricare coproprietar al proprietăţii comune pe cote-părţi poate să intenteze în curs de trei luni o acţiune la instanţa judecătorească, cerînd să i se atribuie drepturile şi obligaţiile de cumpărător.

 

Articolul 119. Separarea cotei din bunurile comune

Fiecare din coproprietarii unei proprietăţi comune pe cote-părţi oare dreptul se ceară separarea cotei sale din bunurile comune.

În cazul cînd nu s-a ajuns la un acord cu privire la modul separării în urma acţiunii oricărui coproprietar, bunurile vor fi împărţite în natură, dacă aceasta e posibil fără a se aduce daune disproporţionate destinaţiei lor economice. În caz contrar coproprietarul care cere separarea va primi o compensaţie bănească.

Separarea cotei-părţi din proprietatea comună pe cote-părţi asupra unei case de locuit trebuie să fie autentificată de notar şi înregistrată la comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului.

 

Articolul 120. Urmărirea cotei-părţi din proprietatea comună

Creditorul coproprietarului unei proprietăţi comune pe cote-părţi are dreptul de a intenta o acţiune, cerînd separarea cotei debitorului său, pentru a o putea urmări.

 

Articolul 121. Încetarea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi al statului şi cetăţenilor, al organizaţiilor cooperatiste, altor organizaţii obşteşti şi cetăţenilor

Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi al statului şi cetăţenilor sau al organizaţiei cooperatiste, al altor organizaţii obşteşti şi cetăţenilor trebuie să înceteze în curs de un an, calculat din ziua cînd a luat naştere proprietatea comună, prin:

1) împărţirea bunurilor în natură, dacă această împărţire este posibilă;

2) răscumpărarea de către stat, de către organizaţia cooperatistă sau o altă organizaţie obştească a cotelor-părţi ce aparţin cetăţenilor;

3) vînzarea către cetăţeni a cotei-părţi ce aparţine statului, organizaţiei cooperatiste sau altei organizaţii obşteşti;

4) vînzarea tuturor bunurilor, urmărind ca ulterior suma realizată să fie repartizată între coproprietarii proprietăţii comune, potrivit cotelor lor.

Alegerea unuia din mijloacele sus-arătate se face prin învoiala între cetăţean şi organul de stat, organizaţia cooperatistă sau o altă organizaţie obştească respectivă, iar în lipsa unei asemenea învoieli – de către instanţa judecătorească.

Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi al statului şi cetăţenilor asupra bunurilor, care prezintă o deosebită valoare, poate înceta, în fiecare caz în parte, pe baza unei hotărîri a Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti prin răscumpărarea de către stat a cotelor-părţi ce aparţin cetăţenilor.

Cînd organul de stat, organizaţia cooperatistă sau o altă organizaţie obştească îşi vinde cota-parte din proprietatea comună asupra unei case de locuit, dreptul preferenţial de cumpărare aparţine cetăţenilor, care locuiesc în această porţiune a casei ca locatari, respectîndu-se prevederile părţilor a treia şi a patra ale articolului 118 din prezentul Cod, iar dacă ei renunţă la acest drept sau nu-l exercită – celorlalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi.

 

Articolul 122. Modul de folosire a casei de locuit care se află în proprietate comună pe cote-părţi

Coproprietarii pe cote-părţi ai unei case de locuit au dreptul de a stabili de comun acord, în ce mod să fie folosite încăperile separate ale acestei case (apartamente, camere), mod care poate să corespundă sau să nu corespundă cotelor lor.

Această învoială, dacă este autentificată de notar şi înregistrată la comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului, este obligatoare şi pentru persoana, care va dobîndi ulterior o cotă-parte din proprietatea comună asupra acestei case.

 

Articolul 123. Efectele construirii unei anexe sau reconstruirii unei case, ce se află în proprietate comună pe cote-părţi

Dacă coproprietarul pe cote-părţi al unei case de locuit, procedînd cu consimţămîntul celorlalţi coproprietari şi în modul stabilit, va mări pe cont propriu dimensiunile casei, efectuînd o construcţie-anexă, o construcţie suprapusă sau o reconstrucţie, cotele-părţi ale coproprietarilor casei urmează a fi schimbate în modul corespunzător. Odată cu aceasta poate fi schimbat modul de folosire a încăperilor din casă.

[Art.123 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 124. Proprietatea gospodăriei de colhoznic

Bunurile gospodăriei de colhoznic aparţin membrilor ei cu drept de proprietate în devălmăşie (articolul 114 din prezentul Cod).

Gospodăria de colhoznic poate avea în proprietate o gospodărie auxiliară pe lotul de lîngă casă, pe care îl are în folosinţă, o casă de locuit, vite productive, păsări şi inventar agricol mărunt, potrivit statutului colhozului.

În afară de aceasta, gospodăriei de colhoznic îi aparţin veniturile din muncă ale membrilor ei, provenite din participarea lor la gospodăria obştească a colhozului, sau alte bunuri predate de aceştia în proprietatea gospodăriei de colhoznic, precum şi obiectele de uz casnic şi de consum personal, dobîndite cu mijloace comune.

 

Articolul 125. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor gospodăriei de colhoznic

Posesia, dispoziţia şi folosinţa asupra bunurilor gospodăriei de colhoznic se înfăptuiesc cu consimţămîntul tuturor membrilor ei.

Litigiile cu privire la posesia, folosinţa sau dispoziţia asupra bunurilor gospodăriei se soluţionează de instanţa judecătorească în urma acţiunii intentate de oricare membru al ei, care a împlinit vîrsta de şaispreze ani.

Membrii gospodăriei în vîrstă de cincisprezece pînă la şaisprezece ani intentează aceste acţiuni cu consimţămîntul părinţilor, înfietorilor sau curatorilor lor, iar acţiunile în interesul membrilor gospodăriei, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, le intentează părinţii, înfietorii sau tutorii lor.

 

Articolul 126. Răspunderea gospodăriei de colhoznic pentru obligaţiile membrilor ei

Gospodăria de colhoznic răspunde cu bunurile sale pentru convenţiile încheiate de capul gospodăriei, dacă din împrejurările cauzei nu reiese că convenţia a fost încheiată în interesul personal al acestuia.

Ceilalţi membrii ai gospodăriei răspund pentru obligaţiile lor cu bunurile personale şi cu cota lor din bunurile gospodăriei, dacă din împrejurările cauzei nu reiese, că convenţia a fost încheiată în interesul gospodăriei.

Urmărirea pentru acoperirea daunei cauzate printr-o infracţiune săvîrşită de unul din membrii gospodăriei de colhoznic poate fi îndreptată împotriva bunurilor gospodăriei, dacă instanţa va stabili prin sentinţa pronunţată, că aceste bunuri au fost dobîndite cu banii rezultaţi din săvîrşirea infracţiunii sau că ele şi-au sporit valoarea în urma folosirii acestor bani.

Lista bunurilor gospodăriei de colhoznic, care nu pot fi urmărite în baza pretenţiilor creditorilor, se stabileşte de Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 127. Stabilirea cotei-părţi din bunurile gospodăriei de colhoznic

Cota-parte ce revine unui membru al gospodăriei de colhoznic din bunurile ei, va fi stabilită în următoarele cazuri:

1) cînd el iese din componenţa gospodăriei de colhoznic fără a forma o nouă gospodărie (separare);

2) cînd dintr-o singură gospodărie de colhoznic se formează două sau mai multe gospodării (împărţire);

3) cînd membrul gospodăriei de colhoznic este urmărit pentru obligaţiile sale personale.

Cota-parte a oricărui membru al gospodăriei se stabileşte pe baza principiului, potrivit căruia toţi membrii gospodăriei, inclusiv minorii şi cei incapabili de muncă, au cote-părţi egale.

Cota-parte a unui membru capabil de muncă al gospodăriei în bunurile ei poate fi micşorată, dacă el a fost puţin timp membru al gospodăriei sau a participat foarte puţin prin munca sau mijloacele sale la ducerea gospodăriei.

 

Articolul 128. Separarea de gospodăria de colhoznic

Dacă unul sau cîţiva membri ai gospodăriei de colhoznic ies din componenţa ei, separarea cotei-părţi în natură se face în aşa fel, încît gospodăria să nu fie lipsită de clădirile, vitele şi inventarul agricol, necesar pentru a duce gospodăria auxiliară.

Dacă nu se va putea separa în natură cota-parte din bunurile ce se cuvin membrului gospodăriei, valoarea lor se va plăti în bani.

Dreptul de a cere separarea bunurilor în cazul ieşirii din componenţa gospodăriei îl are orice membru al ei, care a împlinit vîrsta de şaisprezece ani. Membrii gospodăriei în vîrstă de cincisprezece pînă la şaisprezece ani pot cere separarea numai cu consimţămîntul părinţilor, înfietorilor sau curatorilor lor. În interesul membrilor gospodăriei, care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, pot cere separarea bunurilor părinţii, înfietorii sau tutorii lor.

 

Articolul 129. Împărţirea gospodăriei de colhoznic

În cazul împărţirii gospodăriei de colhoznic bunurile ei se împart între gospodăriile nou formate, corespunzător cu cotele-părţi ale membrilor lor şi ţinîndu-se seama de nevoile gospodăreşti ale fiecărei gospodării.

Dreptul de a cere împărţirea gospodăriei de colhoznic îl are orice membru major al ei, care este membru al colhozului.

Împărţirea bunurilor, care au aparţinut gospodăriei de colhoznic şi care s-au păstrat după încetarea existenţei ei, se face în conformitate cu prevederile articolelor 127 şi 130 din prezentul Cod.

 

Articolul 130. Pierderea dreptului la cota-parte din bunurile gospodăriei de colhoznic

Membrul capabil de muncă al gospodăriei de colhoznic pierde dreptul la cota-parte din bunurile gospodăriei, dacă trei ani la rînd el nu participă prin munca şi mijloacele sale la ducerea gospodăriei comune. Această regulă nu se aplică, dacă membrul gospodăriei nu participă la ducerea gospodăriei din cauză că a făcut serviciul militar în termen sau a studiat la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav.

 

Articolul 131. Proprietatea gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură

În proprietatea gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură, bazată pe munca individuală a membrilor gospodăriei, se pot afla, în afară de bunurile indicate în articolul 124 din prezentul Cod, vite de muncă şi inventar agricol necesar pentru lucrarea lotului de pămînt, dat în folosinţă gospodăriei.

Bunurile gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură, menţionate în partea întîia a prezentului articol, le aparţin cu titlu de coproprietate.

În ceia ce priveşte coproprietatea gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură, se aplică dispoziţiile articolelor 125-130 din prezentul Cod.

În proprietatea personală a unor membri aparte ai gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură, nu se pot afla bunurile, menţionate în partea întîia a prezentului articol.

[Art.131 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XII

NAŞTEREA ŞI ÎNCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 132. Momentul naşterii dreptului de proprietate al celui ce dobîndeşte bunuri în temeiul unui contract

Dreptul de proprietate (dreptul de administrare operativă) se naşte la dobînditorul de bază de contract al bunurilor din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva.

Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat dreptul de proprietate ia naştere din momentul înregistrării.

[Art.132 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 133. Predarea lucrurilor

Se consideră predare înmînarea lucrurilor făcută dobînditorului, precum şi depunerea lucrurilor, înstrăinate fără obligaţia de a le aduce la destinaţie, la organizaţia de transporturi, pentru a fi expediate dobînditorului, sau la poştă, pentru a fi trimise acestuia. Predarea conosamentului sau a unui alt document de dispoziţie asupra lucrurilor este echivalentă cu predarea lucrurilor.

 

Articolul 134. Obiectele ce se dobîndesc pe baza unor autorizaţii speciale

Lista obiectelor, care prin însemnătatea lor pentru economia naţională, din considerente de securitate de stat sau din alte motive, pot fi dobîndite numai pe baza unor autorizaţii speciale (arme, aparate de zbor, otrăvuri cu acţiune puternică ş.a.), şi modul eliberării acestor autorizaţii sînt reglementate prin legislaţia Uniunii RSS şi prin hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

Valutele: valută străină (bilete de bancă, bilete de tezaur, monede); documente de plată (cecuri, poliţe, acreditive şi altele) şi hîrtii de valoare (acţiuni, obligaţii şi altele), în valută străină; documente de plată de bancă în ruble (cecuri şi altele), procurate pentru valută străină cu dreptul de a le transforma într-o astfel de valută; metale preţioase – aur, argint, platină şi metale din grupa platinei (paladiu, iridiu, rodiu, ruteniu şi osmiu) în orice formă şi stare şi petre preţioase naturale în stare neprelucrată sau prelucrată (diamante, briliante, rubine, smaralde, safire, precum şi perle), cu excepţia articolelor de giuvaergerie şi alte articole de uz casnic din aceste metale şi pietre, precum şi spărturi de aceste articole, pot fi procurate numai în modul şi în limitele, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

[Art.134 modificat prin Ucazul 19.05.77]

 

Articolul 135. Riscul pieirii fortuite

Riscul pieirii fortuite sau deteriorării fortuite a lucrurilor înstrăinate trece la dobînditor odată cu dobîndirea dreptului de proprietate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Dacă persoana care a înstrăinat lucrul a întîrziat să-l predeie sau dobînditorul a întîrziat să-l primească, riscul pieirii fortuite sau deteriorării fortuite a lucrului revine părţii care este în întîrziere.

 

Articolul 136. Bunuri principale şi bunuri accesorii

Accesoriul, adică un bun menit să servească bunul principal şi care este legat de el prin destinaţie economică comună, urmează soarta bunului principal, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 137. Dreptul de proprietate asupra fructelor şi veniturilor

Fructele, prăsila, veniturile pe care le aduce lucrul aparţin proprietarului acestuia, dacă legea sau contractul încheiat de proprietar cu o altă persoană nu prevede altfel.

 

Articolul 138. Întreţinerea negospodărească a casei

Dacă un cetăţean nu întreţine gospodăreşte casa ce-i aparţine, lăsînd-o să se ruineze, comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului poate să-i fixeze un termen potrivit pentru reparaţia casei. Dacă cetăţeanul, fără motive întemeiate, nu va face reparaţiile necesare, instanţa judecătorească va putea, în urma acţiunii intentate de comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului, să treacă cu titlu gratuit casa rău întreţinută în fondul Sovietului local de deputaţi ai norodului.

 

Articolul 139. Efectele întreţinerii negospodăreşti şi ale neasigurării integrităţii monumentelor de istorie şi cultură

Dacă un cetăţean nu întreţine gospodăreşte monumentul de istorie şi cultură, ce-i aparţine, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor îi fac proprietarului o notificare, ca să înceteze întreţinerea negospodărească a bunului. Dacă proprietarul nu va îndeplini această cerere, atunci în urma unei acţiuni intentate de organele menţionate instanţa judecătorească poate ridica acest bun. În cazul necesităţii urgente de a asigura ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură acţiunea pentru ridicarea monumentului poate fi intentată fără o notificare.

Dacă un cetăţean nu asigură integritatea monumentului de istorie şi cultură, ce-i aparţine, în legătură cu imposibilitatea creării regimului necesar pentru întreţinerea monumentului, un astfel de monument poate fi răscumpărat de stat. Dacă cetăţeanul nu-şi va da consimţămîntul la răscumpărarea monumentului, atunci în urma acţiunii intentate de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor instanţa judecătorească poate ridica acest monument.

Monumentele de istorie şi cultură ridicate trec în patrimoniul statului. Costul monumentului ridicat i se plăteşte proprietarului în suma, stabilită prin convenţie între părţi, iar în cazul unui litigiu – de instanţa judecătorească.

[Art.139 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 140. Bunurile fără stăpîn

Bunurile, care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut (bunuri fără stăpîn), trec în proprietatea statului pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, pronunţate la cererea organului financiar. Cererea se depune la trecerea unui an din ziua înregistrării acestor bunuri.

Bunurile fără stăpîn, care au aparţinut unei gospodării de colhoznic trec în proprietatea colhozului, pe teritoriul căruia se află aceste bunuri, pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, pronunţate la cererea colhozului. Cererea se depune la trecerea unui an din ziua cînd Sovietul sătesc de deputaţi ai norodului a înregistrat aceste bunuri.

Procedura de identificare şi de înregistrare a bunurilor fără stăpîn se stabileşte de Ministerul finanţelor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 141. Lucrurile găsite

Cel care găseşte un lucru pierdut este obligat să înştiinţeze îndată persoana care a pierdut acest lucru şi să îl restituie sau să anunţe şi să priedeie lucrul găsit miliţiei sau comitetului executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului, iar dacă lucrul a fost găsit într-o instituţie, întreprindere sau într-un vehicul – să-l predeie administraţiei organizaţiei respective.

 

Articolul 142. Păstrarea lucrurilor găsite

Dacă în curs de două săptămîni administraţia organizaţiei, căreia ia fost predat lucrul găsit, nu va identifica persoana care l-a pierdut ea îl va preda miliţiei sau comitetului executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului. Organele întreprinderilor de transporturi păstrează şi vînd lucrurile găsite, care le-au fost predate, după regulile în vigoare în sistemul transporturilor.

Miliţia sau comitetul executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului are obligaţia să păstreze în curs de şase luni lucrurile găsite, care i-au fost predate. Dacă înăuntrul acestui termen va fi identificată persoana, care a pierdut lucrul, aceasta îi va fi restituit. Dacă ea nu va fi identificată în termenul sus-arătat, lucrul trece cu titlu gratuit în proprietatea statului.

 

Articolul 143. Compensarea cheltuielilor făcute pentru păstrarea lucrului găsit

Cel care a găsit un lucru şi l-a restituit persoanei care l-a pierdut sau care a predat lucrul organelor respective potrivit cu regulile stabilite are dreptul să primească de la persoana care a pierdut lucrul, iar în cazul cînd lucrul trece în proprietatea statului – de la administraţia de stat respectivă compensarea cheltuielilor, legate de păstrarea şi predarea lucrului.

 

Articolul 144. Vite lăsate fără supraveghere

Cel care a reţinut vite lăsate fără supraveghere sau vite de pripas este obligat să comunice de îndată proprietarului vitelor şi să-i restituie vitele sau să comunice în termen de trei zile miliţiei sau comitetului executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului, că a reţinut vite lăsate fără supraveghere sau vite de pripas.

Miliţia sau comitetul executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului ia măsuri pentru a-l găsi pe proprietarul vitelor, iar pe timpul căutării predă vitele, cu respectarea regulilor veterinare, spre întreţinere şi folosinţă celui mai apropiat sovhoz sau colhoz. Conducătorii acestora nu au dreptul de a refuza primirea vitelor.

În cazul găsirii proprietarului, dacă e vorba de vite de muncă sau vite cornute mari (şi tineretul lor) în curs de şase luni, iar dacă e vorba de vite cornute mici (şi tineretul lor) – în curs de două luni din ziua predării vitelor la sovhoz sau colhoz, ele se restituie proprietarului, care este obligat să compenseze sovhozului sau colhozului cheltuielile pentru întreţinerea lor, scăzînd foloasele trase de acesta.

Dacă proprietarul vitelor nu va fi găsit în termenele arătate în partea a treia din prezentul articol, el pierde dreptul de proprietate asupra acestor vite. În asemenea cazuri vitele, întreţinute în colhoz, trec cu titlu gratuit în proprietatea colhozului, iar vitele, întreţinute în sovhoz, – în proprietatea statului, devenind un bun al acestui sovhoz.

 

Articolul 145. Comoara

Comoara, adică banii sau obiectele de valoare, îngropate în pămînt sau ascunse într-un alt mod şi al căror proprietar nu poate fi stabilit sau care în virtutea legii a pierdut dreptul asupra lor, trece în proprietatea statului şi trebuie să fie predată de persoana care a descoperit-o organelor financiare.

Persoanei care a descoperit şi a predat organelor financiare monede de aur sau de argint, valută sovietică sau străină, pietre preţioase, perle, metale preţioase în lingouri, obiecte sau bucăţi, i se dă o recompensă în proporţie de douăzeci şi cinci la sută din costul obiectelor de valoare predate, cu excepţia cazurilor, cînd efectuarea săpăturilor sau căutarea acestor obiecte de valoare întra în sfera îndatoririlor de serviciu ale acestei persoane.

 

Articolul 146. Rechiziţia şi confiscarea

Trecerea către stat de la proprietar a unui bun în interes de stat sau obştesc, plătindu-i-se proprietarului valoarea acestui bun (rechiziţia), precum şi trecerea fără plată către stat a unui bun, ca sancţiune pentru săvîrşirea unei fapte ilicite (confiscarea) sînt admise numai în cazurile şi după procedura prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 146/1. Compensarea către cetăţean a costului casei, ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală, fiind demolată în legătură cu retragerea lotului de pămînt

În cazul demolării casei de locuit, ce-i aparţine cetăţeanului cu titlu de proprietate personală, în legătură cu retragerea lotului de pămînt pentru nevoi de stat sau obşteşti, cetăţeanul menţionat primeşte o compensaţie, ale cărei forme, mărimi şi modalitate sînt stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

[Art.146/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 147. Ridicarea metalelor şi a pietrelor preţioase

Metale şi pietrele preţioase, ce constituie devize şi care au fost ridicate pe baza unei decizii a organelor de cercetare penală, a anchetatorului, procurorului sau a instanţei judecătoreşti, în cazul condamnării proprietarilor fără confiscarea averii, ori pronunţării unei sentinţe de achitare, ori casării procesului li se restituie acestor proprietari în natură sau li se plătete costul lor în conformitate cu legislaţia Uniunii RSS.

[Art.147 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XIII

APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 148. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia nelegitimă a altuia

Proprietarul este în drept a-şi revendica bunurile aflate în posesia nelegitimă a altuia.

 

Articolul 149. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia unui dobînditor de bună credinţă

Dacă un bun a fost dobîndit cu plată de la o persoană care n-a avut dreptul să-l înstrăineze, fapt de care dobînditorul n-avea şi nici nu era obligat să aibă cunoştinţă (dobînditor de bună credinţă), proprietarul este în drept să-l revendice de la dobînditor numai în cazul, cînd bunul a fost pierdut de proprietar sau de către persoana, căreia bunul i-a fost încredinţat de proprietar în posesie, sau dacă i-a fost furat unuia ori altuia, sau a eşit din posesia lor pe altă cale, fără voia lor.

Nu pot fi revendicate bunurile pentru motivele arătate în partea întîia a prezentului articol, dacă aceste bunuri au fost vîndute după procedura stabilită pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti.

Dacă bunurile au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o persoană, care nu avusese dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile în toate cazurile.

 

Articolul 150. Revendicarea bunurilor statului, cooperatiste şi a altor bunuri obşteşti, înstrăinate în mod ilegal

Bunurile statului, precum şi bunurile colhozurilor şi ale celorlalte organizaţii cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti, înstrăinate în mod ilegal, indiferent de felul în care s-a făcut aceasta, pot fi revendicate de organizaţiile respective de la orice dobînditor.

[Art.150 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 151. Inadmisibilitatea revendicării banilor şi a hîrtiilor de valoare de la un dobînditor de bună credinţă

Banii, precum şi hîrtiile de valoare la purtător nu pot fi revendicate de la un dobînditor de bună credinţă.

 

Articolul 152. Socotelile la restituirea lucrurilor din posesia nelegitimă

Revendecîndu-şi bunurile din posesia nelegitimă a altuia, proprietarul este în drept de asemenea să ceară persoanei care ştia sau trebuia să ştie, că posesia lor este nelegitimă (posesor de rea credinţă), restituirea sau compensarea tuturor veniturilor, pe care le-a obţinut sau trebuia să le obţină în tot timpul posesiunii; iar de la posesorul de bună credinţă – toate veniturile pe care le-a obţinut sau trebuia să le obţină din momentul, cînd a aflat sau trebuia să afle, că posesiunea este nelegitimă sau a primit o citaţie în urma acţiunii intentate de proprietar, prin care i s-a cerut restituirea bunurilor.

Posesorul – atît de bună credinţă, cît şi de rea credinţă, – la rîndul său, are dreptul să ceară proprietarului compensarea cheltuielilor necesare făcute de el în legătură cu bunurile din momentul în care proprietarului i se cuvin venituri de la aceste bunuri.

Posesorul de bună credinţă este în drept să-şi reţină îmbunătăţirile făcute, dacă ele pot fi despărţite fără a se vătăma lucrul. Dacă aceste îmbunătăţiri nu pot fi despărţite, posesorul de bună credinţă are dreptul să ceară compensarea cheltuielilor făcute pentru aceste îmbunătăţiri, dar nu mai mult de suma, cu care a sporit valoarea lucrului.

 

Articolul 153. Apărarea drepturilor proprietarului împotriva încălcărilor, care nu sînt legate de pierderea posesiei

Proprietarul poate să ceară înlăturarea oricăror încălcări aduse drepturilor sale chiar şi în cazul, cînd aceste încălcări nu sînt legate de pierderea posesiei.

 

Articolul 154. Apărarea drepturilor posesorului, care nu este proprietar

Drepturile, prevăzute în articolele 148-153 din prezentul Cod, le are şi persoana, care, deşi nu este proprietar, deţine în posesie bunurile în baza legii sau a unui contract.

 

TITLUL III

DREPTURI OBLIGAŢIILOR

 

A. DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢII

 

Capitolul XIV

NAŞTEREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 155. Noţiunea de obligaţie şi temeiurile naşterii ei

În virtutea unei obligaţii o persoană (debitorul) este datoare să îndeplinească în favoarea unei alte persoane (creditorul) un anumit act bunăoară: să transmită un bun, să execute o lucrare, să plătească o sumă de bani ş.a.m.d., sau să se abţină de la anumite acte, iar creditorul are drept să ceară debitorului îndeplinirea obligaţiei.

Obligaţiile se nasc din contract sau din alte temeiuri, prevăzute de articolul 4 din prezentul Cod.

 

Articolul 156. Conţinutul obligaţiilor, care se nasc din acte de planificare

Conţinutul obligaţiei, care se naşte nemijlocit dintr-un act de planificare a economiei naţionale este determinat de acest act.

Conţinutul contractului, încheiat pe baza unei comenzi de stat, trebuie să corespundă acestei comenzi.

[Art.156 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]

 

Articolul 157. Încheierea contractului

Contractul se consideră încheiat, cînd părţile au căzut de acord, în forma cerută pentru cazurile respective, cu privire la toate punctele esenţiale ale lui.

Sînt esenţiale acele puncte ale contractului, care au fost declarate ca atare prin lege sau sînt necesare pentru contractele de categoria respectivă, precum şi toate punctele asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie realizată o învoială.

Contractul poate fi încheiat prin primirea spre executare a comenzii, iar între organizaţiile socialiste, în cazurile prevăzute de lege, – prin primirea spre executare a comenzii sau a bonului de lucru.

 

Articolul 158. Forma contractului

Dacă părţile s-au învoit să încheie contractul într-o anumite formă el se consideră încheiat din momentul în care i s-a dat forma convenită, chiar dacă după lege pentru acest fel de contracte nu se cere o asemenea formă.

Dacă potrivit legii sau învoielii între părţi contractul trebuie să fie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme ş.a.m.d., semnate de partea, care le-a trimis.

 

Articolul 159. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute cu arătarea termenului pentru răspuns

Cînd propunerea de a încheia un contract s-a făcut cu arătarea termenului pentru răspuns, contractul se consideră încheiat, dacă înăuntrul acestui termen persoana care a făcut propunerea a primit de la cealaltă parte răspuns, că acceptă propunerea.

 

Articolul 160. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute fără arătarea termenului pentru răspuns

Cînd propunerea de a încheia un contract se face verbal, fără fixarea unui termen pentru răspuns, contractul se consideră încheiat, dacă cealaltă parte declară imediat persoanei care i-a făcut propunerea că acceptă această propunere.

Dacă această propunere s-a făcut în scris, contractul se consideră încheiat, în cazul cînd răspunsul cu privire la acceptarea propunerii s-a primit într-un răstim, ce se cere obişnuit pentru acest lucru.

 

Articolul 161. Răspunsul primit cu întîrziere privitor la consimţămîntul de a încheia contractul

Dacă din răspunsul primit cu întîrziere privitor la consimţămîntul de a încheia contractul se vede, că răspunsul a fost trimis la timp, el se consideră întîrziat, numai în cazul cînd persoana care a făcut propunerea va înştiinţa imediat cealaltă parte, că răspunsul a fost primit cu întîrziere. În cazul acesta răspunsul primit cu întîrziere este considerat ca o nouă propunere de a încheia contractul.

 

Articolul 162. Răspunsul cu privire la consimţămîntul de a încheia contractul pe baza unor alte condiţii

Răspunsul cu privire la consimţămîntul de a încheia contractul pe baza unor alte condiţii decît acelea care au fost propuse se consideră ca respingere a propunerii şi totodată ca o nouă propunere.

Dacă la încheierea unui contract între organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti apar divergenţe, care urmează să fie soluţionate de instanţa judecătorească, organul de arbitraj sau de arbitri aleşi, prevederile prezentului articol nu se aplică.

[Art.162 modificată prin Ucazul 07.12.72]

 

Articolul 163.

[Art.163 exclus prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

[Art.163 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]

[At.163 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 164. Contractul în folosul unei terţe persoane

Pot cere executarea contractului în folosul unei terţe persoane atît persoana care a încheiat contractul, cît şi terţa persoană, în folosul căreia este stipulată executarea, dacă legea sau contractul nu prevede altfel şi dacă aceasta nu rezultă din conţinutul obligaţiei.

Cînd terţa persoană renunţă la dreptul ce-i acordă contractul, persoana care a încheiat contractul poate să folosească acest drept, dacă aceasta nu este în contradicţie cu legea, contractul sau conţinutul obligaţiei.

 

Capitolul XV

GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Articolul 165. Mijloacele garantării obligaţiilor

Executarea obligaţiilor poate fi garantată, potrivit legii sau contractului, prin stabilirea unei clauze penale (amendă, penalităţi de întîrziere), gaj şi fidejusiune. Afară de aceasta, obligaţiile între cetăţeni sau cu participarea lor pot fi garantate printr-o arvună, iar obligaţiile între organizaţiile socialiste – prin garanţie.

 

Articolul 166. Clauza penală

Clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere) constituie o sumă de bani, determinată de lege sau de contract, pe care debitorul e obligat s-o plătească creditorului pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligaţii, în special, cînd este îndeplinită cu întîrziere.

Clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere) poate fi stipulată sub forma unei sume fixe sau sub forma unei cote procentuale din valoarea obligaţiei principale.

Prin clauză penală (amendă, penalităţi de întîrziere) se poate garanta numai o creanţă valabilă.

Creditorul nu are dreptul să ceară plata clauzei penale (amenzii, penalităţilor de întîrziere), dacă debitorul nu poartă răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei.

 

Articolul 167. Forma învoielii cu privire la clauza penală

Învoiala cu privire la clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere) trebuie să fie făcută în scris.

Nerespectarea formei scrise duce la nulitatea învoielii cu privire la clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere).

 

Articolul 168. Gajul

În virtutea gajului, creditorul (creditorul gajist) are dreptul, în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj, să i se satisfacă revendicarea, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor sau a drepturilor patrimoniale date în gaj.

Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj şi reprezintă, suplimentar la obligaţia principală, un raport de drept accesoriu care este condiţionat în timp de durata obligaţiei principale, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Dacă contractul nu prevede altfel, gajul garantează obligaţia în volumul existent la momentul satisfacerii revendicării, în special dobînzile, penalităţile, compensarea pierderilor cauzate de întîrzierea executării, precum şi compensarea cheltuielilor creditorului gajist necesare pentru întreţinerea bunurilor date în gaj şi a cheltuielilor de urmărire.

Obligaţia ce decurge din contractul de gaj este considerată obligaţie garantată prin gaj, dacă acest fapt este stipulat în contractul în cauză.

În cazul executării parţiale a obligaţiei faţă de creditorul gajist, valoarea părţii respective a gajului nu scade, dacă contractul nu prevede altfel.

Ipoteca şi ipoteca de întreprinzător sînt un gaj indivizibil.

Relaţiile de drept privind gajul, în măsura în care nu sînt reglementate de prezentul cod, se reglementează de Legea cu privire la gaj şi de alte acte normative.

[Art.168 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 169. Părţile la contractul de gaj

Creditorul gajist este o persoană fizică sau juridică, obligaţiile faţă de care sînt garantate prin gaj.

Debitorul gajist este o persoană fizică sau juridică – proprietar sau un alt posesor şi uzufructuar legal al bunurilor sau drepturilor patrimoniale date în gaj – care are dreptul să înstrăineze aceste bunuri sau drepturi patrimoniale.

Debitor gajist poate fi atît debitorul, cît şi o terţă persoană.

[Art.169 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 170. Obiectul gajului

Obiect al gajului (bun gajat) poate fi orice bun sau drept patrimonial, inclusiv un obiect sau mai multe obiecte, hîrtii de valoare, cu excepţia bunurilor retrase din circuitul civil pentru consumul populaţiei ori care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Nu pot fi obiect al gajului obligaţiile legate nemijlocit de persoana debitorului gajist (pensiile alimentare, repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii etc.), precum şi drepturile a căror cesiune este interzisă de lege.

În contract poate fi prevăzută extinderea gajului asupra bunurilor şi drepturilor patrimoniale care pot fi dobîndite în viitor.

Bunurile şi drepturile patrimoniale care, conform legii, nu pot fi transmise separat nu pot fi grevate cu gaj separat.

Bunurile şi drepturile patrimoniale care se află în proprietate comună (mixtă) pot fi date în gaj numai cu acordul tuturor proprietarilor.

Dacă unul dintre proprietari dă în gaj cota sa aflată în proprietate în diviziune, acordul celorlalţi proprietari nu se cere.

În cazul gajării bunurilor aflate în proprietatea unei întreprinderi sau organizaţii, asupra gajului se decide în conformitate cu actele de constituire a acesteia.

Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor obiectului principal al bunurilor gajate, dacă contractul nu prevede altfel.

Asupra venitului şi producţiei obţinute din utilizarea bunurilor gajate dreptul de gaj se extinde numai în cazurile prevăzute de contract.

[Art.170 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 171. Tipurile de gaj

Există două tipuri de gaj: gaj înregistrat şi amanet.

În cazul gajului înregistrat, obiectul gajului rămîne în posesiunea debitorului gajist sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist.

În cazul amanetului, obiectul gajului se transmite în posesiunea creditorului gajist sau a unui terţ care acţionează în numele creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajist şi debitorul gajist, obiectul gajului, încuiat şi sigilat de creditorul gajist, poate fi lăsat la debitorul gajist. Un obiect stabilit în mod individual poate fi lăsat la debitorul gajist după ce va fi marcat cu un semn care confirmă amanetul.

După natura relaţiilor de drept, la categoria de gaj înregistrat se raportă:

1) ipoteca – gajarea pămîntului, clădirilor, construcţiilor, altor bunuri imobile legate nemijlocit de pămînt, împreună cu terenul aferent, necesar funcţionalităţii obiectului gajat, sau cu dreptul de folosinţă a acestui teren;

2) ipoteca de întreprinzător – gajul întreprinderii, care se extinde asupra întregului patrimoniu al întreprinderii, inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante, altor bunuri şi drepturi patrimoniale reflectate în bilanţul independent al întreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede altfel;

3) gajul mărfurilor care se află în circuitul civil sau în proces de prelucrare;

4) gajul bunurilor şi drepturilor patrimoniale pe care debitorul gajist le va dobîndi în viitor.

[Art.171 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 172. Contractul de gaj

Contractul de gaj se încheie în scris. Bunurile în valoare de pînă la 10 salarii minime pot fi gajate prin înţelegere orală.

În contractul de gaj se indică numele şi prenumele (denumirea) părţilor, domiciliul (sediul) lor, tipul gajului, nomenclatorul, estimarea bunurilor gajate şi locul aflării lor, obligaţia garantată prin gaj, volumul şi termenul de executare a obligaţiei, permiterea sau interzicerea gajului următor, alte condiţii.

În cazul gajării de bunuri sau drepturi patrimoniale a căror înstrăinare necesită autentificare notarială, contractul de gaj urmează, de asemenea, să fie autentificat notarial. Contractul de ipotecă (de ipotecă de întreprinzător) se autentifică notarial în mod obligatoriu.

Orice modificare sau completare a contractului de gaj se efectuează în forma prevăzută pentru încheierea contractului.

[Art.172 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 173. Apariţia gajului

Gajul apare în virtutea contractului.

Gajul înregistrat apare din momentul înregistrării contractului de gaj.

În cazul amanetului, gajul apare din momentul transmiterii obiectului gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

[Art.173 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 174. Dreptul de a folosi şi de a dispune de obiectul gajului

Debitorul gajist are dreptul să folosească obiectul gajului conform destinaţiei acestuia, precum şi să obţină prin intermediul lui venit, dacă contractul nu prevede altfel, iar din esenţa gajului nu rezultă altceva.

Debitorul gajist este în drept, cu acordul creditorului gajist, să dea obiectul gajului în locaţiune sau în folosinţă gratuită unei alte persoane sau să dispună de el în alt mod, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Acordul ce limitează dreptul debitorului gajist de a lăsa prin testament bunurile gajate se consideră nul.

Creditorul gajist, cu excepţia lombardului, are dreptul să folosească obiectul gajului numai în cazurile prevăzute de contract, urmînd să prezinte debitorului gajist dare de seamă despre folosirea lui. Creditorul gajist poate fi obligat prin contract să obţină din obiectul gajului venit pentru a stinge obligaţia principală garantată prin gaj.

Debitorul gajist sau creditorul gajist, în funcţie de faptul care dintre ei deţine bunurile gajate, este obligat să le păstreze şi să le întreţină, respectînd dreptul de folosinţă a acestora. Dacă apare pericolul pierderii sau deteriorării bunurilor gajate, partea care le deţine este obligată să informeze imediat cealaltă parte, iar partea care nu deţine bunurile are dreptul să le examineze.

Lombardul-creditor gajist este obligat să asigure pe cont propriu bunurile primite în gaj în cuantumul valorii lor depline, conform estimărilor făcute, cu acordul părţilor, la primirea bunurilor în gaj.

[Art.174 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

[Art.174 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 175. Înlocuirea şi restabilirea obiectului gajului

Înlocuirea obiectului gajului se admite cu acordul creditorului gajist, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În cazul în care bunul gajat a fost pierdut sau deteriorat sau dacă dreptul de proprietate asupra lui ori dreptul de gestiune asupra lui a fost suspendat în temeiurile prevăzute de lege, debitorul gajist trebuie să-l restabilească într-un termen acceptabil sau să-l înlocuiască cu un bun echivalent, dacă contractul nu prevede altfel.

[Art.175 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 176. Autorizaţia de înstrăinare a bunurilor gajate libere de gaj

Creditorul gajist poate să acorde debitorului gajist o autorizaţie de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj. Această prevedere nu se extinde asupra cazurilor de amanet. O astfel de înstrăinare trebuie să fie cu titlu oneros şi făcută în modul stabilit pentru înlocuirea obiectului gajului.

Acordarea autorizaţiei de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj poate fi prevăzută în contractul de gaj. În acest caz, persoana care încheie o tranzacţie cu debitorul gajist procură bunurile grevate de gaj libere de gaj.

În cazul gajării de mărfuri care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare, debitorul gajist poate înstrăina unele mărfuri din rezervele sale de mărfuri grevate de gaj prin vînzarea lor în cadrul unei activităţi comerciale obişnuite.

Acţiunea autorizaţiei de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj se suspendă odată cu înmînarea avizului de executare silită a obligaţiei garantate prin gaj, pînă la momentul în care procedura executării silite a acestei obligaţii nu poate fi continuată.

Autorizaţia de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj devine nulă odată cu transformarea gajului înregistrat în amanet.

[Art.176 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

[Art.176 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

[Art.176 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 177. Procurarea de către terţ a bunurilor grevate de gaj

Orice terţ dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor grevate de gaj ori dreptul de gestiune a lor, ţinînd cont de gaj, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 176 din prezentul cod şi la prezentul articol.

Bunurile grevate de gaj se consideră libere de gaj în cazul în care achizitorul consideră cu bună credinţă că nu există gaj şi că nu există circumstanţe în a căror virtute ar trebui să ştie despre existenţa gajului.

Achizitor de bună credinţă se consideră:

1) persoana care procură:

- bunuri grevate de gaj sub formă de mărfuri care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare;

- bunuri sau drepturi patrimoniale, cu excepţia bunurilor imobile şi drepturilor asupra bunurilor imobile a căror comercializare a fost anunţată în mijloacele de informare publică;

- documente de plată, conosamente, acţiuni, titluri de creanţă, contracte care sînt cotate la o bursă autoritară sau cu care se fac, de regulă, tranzacţii la bursă;

2) persoana considerată ca atare de către instanţa judecătorească şi în alte cazuri prevăzute de lege.

[Art.177 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

[Art.177 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 178. Gajul următor şi consecutivitatea executării creanţelor creditorilor gajişti

Darea în gajul următor a bunurilor gajate se admite dacă nu este interzisă prin contractele de gaj încheiate anterior.

Debitorul gajist este obligat să prezinte fiecărui creditor gajist, următor şi precedent, datele tuturor cazurilor de gajare a bunurilor şi a drepturilor patrimoniale. Nerespectarea acestei obligaţii atrage după sine nulitatea tranzacţiilor următorului gaj şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat creditorilor gajişti.

Consecutivitatea executării creanţelor la cîteva drepturi de gaj asupra unora şi aceloraşi bunuri sau drepturi patrimoniale se stabileşte ţinîndu-se cont de consecutivitatea apariţiei drepturilor de gaj. Creanţele următorului creditor gajist se execută după executarea deplină a creanţelor precedentului creditor gajist.

Consecutivitatea executării creanţelor poate fi modificată dacă creditorii gajişti care dispun de dreptul preferenţial de executare a creanţelor la unul şi acelaşi obiect al gajului consimt.

[Art.178 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 179. Particularităţile gajării mărfurilor care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare

În cazul gajării mărfurilor care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare, debitorul gajist este în drept să modifice componenţa şi forma naturală a obiectului gajului (stocurilor de mărfuri, materiei prime, materialelor, semifabricatelor, produselor finite etc.) astfel încît valoarea lor totală să nu se reducă faţă de valoarea indicată în contractul de gaj.

Reducerea valorii mărfurilor gajate care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare se admite proporţional cu partea executată a obligaţiei garantate prin gaj, dacă contractul nu prevede altfel.

Mărfurile care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare, înstrăinate de debitorul gajist, încetează a fi obiect al gajului din momentul trecerii lor în proprietatea persoanei care le-a procurat, iar mărfurile procurate de debitorul gajist, indicate în contractul de gaj, devin obiect al gajului din momentul în care debitorul gajist dobîndeşte dreptul de proprietate asupra lor.

[Art.179 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]

[Art.179 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 179/1. Particularităţile gajării hîrtiilor de valoare

Hîrtiile de valoare pot fi gajate în temeiul contractului de gaj. Gajarea hîrtiilor de valoare prin andosament se efectuează conform legislaţiei.

Certificatele la dobînzi, dividende şi la alte venituri, obţinute în temeiul dreptului exprimat în hîrtia de valoare, constituie obiect al gajului în cazul în care contractul nu prevede altfel.

[Art.179/1 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 179/2. Urmărirea bunurilor grevate de gaj

Dacă la expirarea termenului de executare a obligaţiei garantate prin gaj debitorul gajist nu a executat sau a încălcat această obligaţie, creditorul gajist obţine dreptul de a urmări obiectul gajului la momentul expirării termenului, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede că acest drept apare mai tîrziu sau dacă, conform legii, urmărirea obiectului gajului nu poate avea loc mai înainte.

Bunurile grevate de gaj sînt urmărite din valoarea bunurilor gajate în conformitate cu hotărîrea instanţei judecătoreşti dacă debitorul gajist şi creditorul gajist nu au avut o altă înţelegere încheiată după apariţia dreptului de satisfacere a obligaţiei garantate prin gaj. Debitorul gajist şi creditorul gajist pot conveni asupra modalităţii de comercializare a bunurilor gajate.

Obiectul gajului poate fi urmărit numai prin hotărîrea instanţei judecătoreşti în cazul în care:

1) pentru încheierea contractului de gaj a fost necesar acordul sau autorizaţia unei alte persoane sau a unei alte autorităţi;

2) obiectul gajului îl constituie bunuri de valoare istorică, artistică sau culturală;

3) debitorul gajist lipseşte şi locul aflării lui nu poate fi identificat.

Prin derogare de la dispoziţiile alineatului 2 al prezentului articol şi ale articolului 179/3, executarea creanţelor creditorilor din valoarea bunurilor gajate ale persoanei căreia i-a fost deschisă procedura falimentară se efectuează în modul stabilit de legislaţia cu privire la faliment.

[Art.179/2 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 179/3. Distribuirea mijloacelor obţinute din comercializarea obiectului gajului

Chestiunea distribuirii mijloacelor obţinute din comercializarea obiectului gajului o hotărăşte instanţa judecătorească în modul stabilit la alineatul 4 al prezentului articol.

În cazul în care mijloacele obţinute nu satisfac toate creanţele, creditorul gajist este în drept să obţină mijloacele lipsă din alte bunuri ale debitorului ce pot fi urmărite conform legislaţiei, fără a beneficia în acest caz de privilegiul ce rezultă din dreptul de gaj.

Dacă mijloacele obţinute din comercializarea obiectului gajului depăşesc valoarea obligaţiilor creditorului gajist garantate prin gaj, diferenţa se plăteşte debitorului gajist.

Mijloacele obţinute din comercializarea obiectului gajului trebuie să fie distribuite fără întîrziere în următoarea succesiune:

1) cheltuielile legate de comercializarea bunurilor gajate, inclusiv cheltuielile de judecată şi remunerarea gestionarului întreprinderii (în cazul ipotecii de întreprinzător);

2) creanţele creditorului gajist (sau creditorilor gajişti, conform succesiunii de executare a creanţelor lor);

3) plăţile către alte persoane care au dreptul să primească mijloace din comercializarea obiectului gajului.

[Art.179/3 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 179/4. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj şi urmărirea obiectului gajului

Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj dacă:

1) obiectul gajului nu se află în posesiunea debitorului gajist contrar condiţiilor contractului de gaj sau în cazul încetării dreptului de proprietate asupra obiectului dat în gaj conform temeiurilor prevăzute de legislaţie;

2) debitorul gajist încalcă regulile de înlocuire a obiectului gajului;

3) creditorul gajist nu respectă obligaţia principală garantată prin gaj.

Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării unei astfel de creanţe, să pună sub urmărire obiectul gajului dacă debitorul gajist:

1) a încălcat regulile gajului următor;

2) nu a respectat obligaţiile prevăzute la articolul 174 alineatul 5 din prezentul cod;

3) a înstrăinat obiectul gajului încălcînd prevederile articolului 178 alineatele 3 şi 4 din prezentul cod.

[Art.179/4 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 179/5. Stingerea dreptului de gaj

Dreptul de gaj se stinge în cazurile:

1) stingerii obligaţiei garantate prin gaj;

2) expirării termenului gajului;

3) distrugerii bunurilor gajate;

4) comercializării silite a bunurilor gajate;

5) în alte cazuri prevăzute de lege.

[Art.179/5 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 180. Fidejusiunea

Prin contractul de fidejusiune fidejusorul se obligă faţă de creditorul unei terţe persoane să răspundă în întregime sau în parte pentru executarea de către aceasta din urmă a obligaţiei sale.

Fidejusiunea poate garanta numai o creanţă valabilă.

Contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. Nerespectarea formei scrise atraje nulitatea contractului de fidejusiune.

 

Articolul 181. Răspunderea fidejusorului

În cazul neexecutării obligaţiei debitorul şi fudejusorul răspund în faţa creditorului ca debitori solidari, dacă contractul de fudejusiune nu prevede altfel.

Fidejusorul răspunde în aceiaşi măsură ca şi debitorul, în special, pentru plata dobînzilor, pentru repararea daunelor, pentru plata clauzei penale, dacă contractul de fidejusiune nu prevede altfel.

 

Articolul 182. Drepturile şi obligaţiile fidejusorului în cazul intentării unei acţiuni împotriva lui

Dacă se intentează o acţiune împotriva fidejusorului, acesta este obligat să-l întroducă în cauză pe debitor.

În caz contrar debitorul are dreptul să pună în acţiunea de regres a fidejusorului toate excepţiile, pe care le-ar fi putut opune creditorului.

Fidejusorul are dreptul să opună în acţiunea creditorului toate excepţiile, pe care le-ar fi putut opune debitorul. Fidejusorul nu pierde dreptul la aceste excepţii nici în cazul cînd debitorul a renunţat la ele sau şi-a recunoscut obligaţia.

Dacă creditorul va renunţa la dreptul lui de a fi îndestulat cu preferinţă sau la garantarea obligaţiei stabilită în folosul lui, fidejusorul este eliberat de obligaţia sa, întrucît creditorul ar fi avut posibilitatea să-şi îndestuleze creanţa, folosind drepturile arătate mai sus.

 

Articolul 183. Drepturile fidejusorului care a executat obligaţia

Asupra fidejusorului care a executat obligaţia trec toate drepturile creditorului din această obligaţie.

După ce fidejusorul va îndeplini obligaţia, creditorul este obligat să-i remită documentele, care atestă creanţa împotriva debitorului, precum şi să-i predeie drepturile care garantează această creanţă.

 

Articolul 184. Înştiinţarea fidejusorului despre executarea obligaţiei de către debitor

Debitorul care a executat obligaţia garantată prin fidejusiune este obligat să înştiinţeze de îndată despre aceasta pe fidejusor. În caz contrar fidejusorul, care a executat obligaţia, îşi menţine dreptul de a intenta o acţiune de regres împotriva debitorului. În cazul acesta debitorul are dreptul să-l urmărească pe creditor numai pentru restituirea celor primite fără temei.

 

Articolul 185. Garanţia prin fidejusiune dată de mai multe persoane

Persoanele care au dat împreună o garanţie prin fidejusiune sînt solidar obligate faţă de creditor, dacă contractul de fidejusiune nu prevede altfel.

Fiecare din fidejusori are dreptul de a intenta o acţiune de regres împotriva debitorului, în limitele sumei plătite de el.

 

Articolul 186. Încetarea fidejusiunii

Fidejusiunea încetează odată cu încetarea obligaţiei garantate prin ea.

Fidejusiunea încetează de asemenea, dacă creditorul în curs de trei luni de la împlinirea termenului de executare a obligaţiei nu va intenta o acţiune fidejusorului. Dacă termenul de executare a obligaţiei nu este arătat sau dacă executarea poate fi cerută în orice moment, atunci, dacă lipseşte o altă învoială, obligaţia fidejusorului încetează la expirarea unui an din ziua încheierii contractului de fidejusiune.

 

Articolul 187. Arvuna

Arvuna este o sumă de bani, plătită în contul plăţilor datorate potrivit contractului de unul din contractanţi celuilalt, pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea.

Contractul de arvună, indiferent de suma arvunei, trebuie să fie încheiat în formă scrisă.

Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei.

Pe lîngă aceasta, partea care răspunde pentru neexecutarea contractului este obligată să repare daunele cauzate celeilalte părţi, care n-au fost acoperite prin plata arvunei, dacă contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 188. Garanţia

Garanţia este obligaţia, prevăzută prin lege sau prin contract, pe care şi-o ia o organizaţie socialistă de a plăti datoria unei alte organizaţii, în întregime sau în parte, în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei.

Garanţia, stipulată prin contract, trebuie dată în formă scrisă.

În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asigurate prin garanţie, răspunderea materială a organizaţiei garante este complimentară la răspunderea debitorului.

 

Articolul 189. Extinderea asupra garanţiei a regulilor cu privire la fidejusiune

Dispoziţiile articolelor 180, 182, 184, 186 şi 188 din prezentul Cod se extind asupra garanţiilor, date de organizaţie pentru garantarea plăţii unei sume de bani datorate de o altă organizaţie, dacă legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.

 

Capitolul XVI

EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 190. Condiţiile generale ale executării obligaţiilor

Obligaţiile trebuie să fie executate în modul corespunzător şi la termenul stabilit, în conformitate cu prevederile legii, actului de planificare, contractului, iar în lipsa unor asemenea prevederi – în conformitate cu regulile aplicate de obicei în această materie.

 

Articolul 191. Inadmisibilitatea refuzului unilateral de a executa obligaţia

Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege nu se admite refuzul unilateral de a executa obligaţia şi nici modificarea unilaterală a condiţiilor contractului.

 

Articolul 192. Executarea obligaţiei în rate

Creditorul are dreptul să nu accepte executarea obligaţiei în rate, dacă nu este prevăzut altfel prin lege, prin actul de planificare, prin contract sau dacă aceasta nu decurge din sensul obligaţiei.

 

Articolul 193. Trecerea executării obligaţiei asupra unei terţe persoane

Executarea obligaţiei ce rezultă dintr-un contract poate fi trecută în întregime sau în parte, asupra unei terţe persoane, dacă aceasta e prevăzut prin regulile stabilite, precum şi dacă terţa persoană e legată de una din părţi prin subordonare administrativă sau printr-un contract corespunzător.

Dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu reiese că debitorul este dator să execute obligaţia personal, creditorul e obligat să accepte executarea propusă de terţa persoană pentru debitor.

 

Articolul 194. Nestipularea termenului executării obligaţiei

Dacă termenul executării obligaţiei nu este stipulat sau dacă executarea poate fi cerută în orice moment, creditorul are dreptul să ceară executarea, iar debitorul are dreptul să execute obligaţia oricînd.

Debitorul este obligat să execute această obligaţie în termen de şapte zile din momentul formulării de către creditor a cererii sale, dacă îndatorirea de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din sensul obligaţiei.

 

Articolul 195. Executarea obligaţiei înainte de termen

Debitorul are dreptul să execute obligaţia înainte de termen, dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.

Executarea obligaţiei înainte de termen între organizaţiile de stat cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, se admite în cazurile, cînd aceasta e prevăzut de lege sau contract, precum şi cu consimţămîntul creditorului.

 

Articolul 196. Amînarea sau eşalonarea executării obligaţiei

Instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi, dacă există motive suficiente, au dreptul să acorde debitorului amînarea sau eşalonarea executării obligaţiei.

[Art.196 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 197. Locul executării obligaţiei

Obligaţia trebuie să fie executată la locul, care este stabilit de lege, de contract sau de actul de planificare, în baza căruia a luat naştere obligaţia, sau la locul care rezultă din conţinutul obligaţiei.

Dacă locul executării nu este specificat şi nu rezultă din sensul obligaţiei, ea trebuie să fie executată precum urmează:

1) obligaţia de a preda o clădire – la locul unde se află clădirea;

2) obligaţia bănească (cu excepţia obligaţiilor organizaţiilor socialiste) – la domiciliul creditorului din momentul naşterii obligaţiei. Dacă pînă la data executării obligaţiei creditorul şi-a schimbat domiciliul şi a înştiinţat despre aceasta la timp pe debitor, acesta din urmă e obligat s-o execute la noul domiciliu al creditorului urmînd ca toate cheltuielile, legate de schimbarea locului de executare, să cadă în sarcina creditorului;

3) toate celelalte obligaţii – la domiciliul debitorului din momentul naşterii obligaţiei, iar dacă debitorul este o persoană juridică – la sediul ei.

 

Articolul 198. Valuta obligaţiilor băneşti

Obligaţiile băneşti trebuie să fie exprimate şi plătite în valută sovietică.

Exprimarea şi plata obligaţiilor băneşti în valută străină se admit numai în cazurile şi în modul prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 199. Dobînzile

Este interzisă plătirea dobînzilor pentru obligaţii băneşti sau pentru alte obligaţii, cu excepţia operaţiilor instituţiilor de credit, a obligaţiilor din domeniul comerţului exterior şi în alte cazuri arătate de lege.

 

Articolul 200. Executarea obligaţiilor reciproce din contract

Obligaţiile reciproce din contract trebuie să fie executate simultan, dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.

 

Articolul 201. Executarea obligaţiei alternative

Debitorului, care este obligat să îndeplinească un act din două sau mai multe acte, îi aparţine dreptul de alegere, dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.

 

Articolul 202. Executarea obligaţiei în caz de pluralitate de creditori sau de debitori

În caz de pluralitate de creditori sau de debitori ai unei obligaţii fiecare creditor are dreptul să ceară executarea, iar fiecare debitor este obligat să execute obligaţia în părţi egale cu ceilalţi debitori, dacă din lege sau din contract nu rezultă altfel.

La o obligaţie care se naşte din contracte pe cote-părţi între organizaţiile socialiste dreptul creditorului de a cere executarea şi obligaţia debitorului de a executa obligaţia sînt determinate de cotele prevăzute în contract.

 

Articolul 203. Obligaţiile solidare

Obligaţia solidară sau creanţa solidară se naşte, dacă aceasta e prevăzut de contract sau e stabilit de lege, în special dacă obiectul obligaţiei este indivizibil.

 

Articolul 204. Dreptul creditorului în cazul unei obligaţii solidare a debitorilor

În cazul unei obligaţii solidare a debitorilor creditorul are dreptul să pretindă executarea atît tuturor debitorilor la un loc, cît şi fiecăruia din ei în parte, să pretindă executarea obligaţiei atît în întregime, cît şi parţial.

Creditorul care n-a fost îndestulat pe deplin de către unul din debitorii solidari, are dreptul să ceară celorlalţi debitori solidari să execute ceia ce n-a primit.

Debitorii solidari rămîn obligaţi, pînă cînd obligaţia va fi executată în întregime.

 

Articolul 205. Excepţiile opuse de către debitorii solidari creditorului

În cazul unei obligaţii solidare debitorul nu are dreptul să opună creditorului excepţii, bazate pe raporturile altor debitori cu creditorul, la care nu participă debitorul respectiv.

 

Articolul 206. Executarea unei obligaţii solidare de către unul din debitori

Executarea unei obligaţii solidare în întregime de către unul din debitori eliberează pe ceilalţi debitori de executarea obligaţiei faţă de creditor.

Debitorul care a executat o obligaţie solidară are dreptul să intenteze o acţiune de regres împotriva fiecăruia din ceilalţi debitori în părţi egale, scăzîndu-se partea lui, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Partea neplătită de unul din debitorii solidari debitorului, care a executat obligaţia solidară, cade în măsură egală în sarcina aceluia care n-a plătit şi în sarcina celorlalţi debitori solidari.

 

Articolul 207. Creanţele solidare

În cazul unei creanţe solidare fiecare din creditorii solidari are dreptul să ceară debitorului plata creanţei în întregime.

Debitorul nu are dreptul să opună unuia din creditorii solidari excepţii, bazate pe raporturile debitorului cu alt creditor solidar, la care creditorul respectiv nu participă.

Executarea obligaţiei în întregime faţă de unul din creditorii solidari îl eliberează pe debitor de executarea obligaţiei faţă de ceilalţi creditori.

Creditorul solidar, a cărui creanţă a fost executată de debitor, este obligat să restituie celorlalţi creditori partea ce li se cuvine, dacă din raporturile ce există între ei nu rezultă altfel.

 

Articolul 208. Executarea unei obligaţii băneşti prin depunerea sumei

Dacă creditorul lipseşte, precum şi dacă el refuză să primească executarea creanţei, cît şi în caz de altă întîrziere din partea lui, la fel şi în cazul cînd creditorul incapabil nu are un reprezentant, debitorul unei obligaţii băneşti sau al unei obligaţii care prevede remiterea unor titluri de valoare are dreptul să depună banii sau titlurile de valoare datorate de el la biroul notarial, care îl va înştiinţa despre acest lucru pe creditor.

Depunerea banilor sau a titlurilor de valoare la biroul notarial se consideră ca executare a obligaţiei.

[Art.208 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.208 modificat prin Ucazul 04.09.75]

 

Capitolul XVII

CESIUNEA DE CREANŢĂ ŞI CESIUNEA DE DATORIE

Articolul 209. Cesiunea de creanţă

Cesiunea unei creanţe de către un creditor unei alte persoane se admite, dacă nu este în contradicţie cu legea, cu contractul sau dacă creanţa nu este legată de persoana creditorului.

Nu se admite cesiunea de creanţă cu privire la repararea daunei materiale, provocate prin vătămarea sănătăţii sau prin cauzarea morţii, precum şi prin contractul de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

La dobînditorul creanţei trec drepturile, care garantează executarea obligaţiei , inclusiv drepturile de gaj, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

[Art.209 completat prin Legea nr.1465 din 29.01.98]

 

Articolul 210. Îndatoririle şi răspunderea creditorului, care a cedat creanţa

Creditorul care a cedat creanţa unei alte persoane este obligat să-i remită documentele, care atestă dreptul la creanţă.

Vechiul creditor răspunde în faţa noului creditor pentru validitatea creanţei care i-a fost cedată, dar nu răspunde pentru neexecutarea acestei creanţe de către debitor, cu excepţia cazurilor, cînd vechiul creditor a garantat pentru debitor faţă de noul creditor.

 

Articolul 211. Executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor în caz de lipsă a înştiinţării despre cesiunea de creanţă

Dacă debitorul n-a fost înştiinţat, că a avut loc o cesiune de creanţă, executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor se consideră ca executare a obligaţiei faţă de creditorul corespunzător.

 

Articolul 212. Excepţiile opuse de debitor noului creditor

Debitorul are dreptul să opună noului creditor toate excepţiile, pe care a putut să le opună vechiului creditor pînă în momentul primirii înştiinţării cu privire la cesiunea creanţei.

 

Articolul 213. Cesiunea de datorie

Debitorul poate să facă cesiunea datoriei sale asupra unei alte persoane numai cu consimţămîntul creditorului.

Noul debitor are dreptul să opună creditorului toate excepţiile, bazate pe raporturile dintre creditor şi vechiul debitor.

Fidejusiunea şi gajul constituit de o terţă persoană încetează odată cu cesiunea creanţei, dacă fidejusorul sau constituitorul gajului n-a consimţit să răspundă pentru noul debitor.

 

Articolul 214. Forma cesiunii de creanţă şi cesiunii de datorie

Cesiunea de creanţă şi cesiunea de datorie, bazate pe o convenţie încheiată în formă scrisă, trebuie să se facă de asemenea în formă scrisă.

 

Capitolul XVIII

RĂSPUNDEREA PENTRU NEEXECUTAREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 215. Obligaţia debitorului de a repara daunele

În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor a obligaţiei, el este obligat să repare daunele cauzate creditorului.

Prin daune se înţeleg cheltuielile făcute de creditor, pierderea sau deteriorarea bunului lui, precum şi veniturile neobţinute de creditor, pe care el le-ar fi obţinut, dacă obligaţia ar fi fost executată de debitor.

 

Articolul 216. Clauza penală şi daunele

Dacă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei s-a prevăzut o clauză penală (amendă, penalităţi de întîrziere), daunele se repară în ce priveşte partea care n-a fost acoperită prin clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere).

Legea sau contractul poate să prevadă următoarele cazuri:

1) cînd poate fi urmărită numai clauza penală (amenda, penalităţi de întîrziere), dar nu şi daunele;

2) cînd daunele pot fi urmărite în întregime peste suma prevăzută de clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere);

3) cînd la alegerea creditorului pot fi urmărite fie clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere), fie daunele.

 

Articolul 217. Reducerea clauzei penale

Dacă clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere) ce urmează a fi plătită este prea mare în comparaţie cu daunele suferite de creditor, instanţa judecătorească are dreptul să reducă clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere). În acest caz instanţa trebuie să ţină seama de:

1) măsura în care debitorul a executat obligaţia;

2) starea materială a cetăţenilor, care participă la obligaţie;

3) nu numai de interesele patrimoniale ale creditorului, dar şi de alte interese ale lui, care merită atenţie.

Instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi au dreptul, în cazuri excepţionale, ţinînd seama de interesele, care merită atenţie, ale părţilor să reducă clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere) ce urmează să fie plătită creditorului.

[Art.217 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 218. Limitarea răspunderii luate prin obligaţii

Legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti poate să stabilească, în ce priveşte unele categorii de obligaţii, o răspundere limitată pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor.

Organizaţiile socialiste nu-şi pot limita răspunderea într-o învoială, dacă răspunderea pentru categoria respectivă de obligaţii este stabilită precis de lege.

 

Articolul 219. Îndatorirea debitorului, care a plătit clauza penală sau a reparat daunele, de a executa obligaţia în natură

Plata clauzei penale (amenzii, penalităţilor de întîrziere), stipulată pentru caz de întîrziere sau altă executare necorespunzătoare a obligaţiei, şi repararea daunelor, cauzate pentru executarea necorespunzătoare, nu-l eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor, cînd sarcina de plan, pe care se bazează obligaţia dintre organizaţiile socialiste,şi-a pierdut puterea.

 

Articolul 220. Efectele neexecutării obligaţiei de a preda un lucru individual determinat

În cazul neexecutării obligaţiei de a preda creditorului un lucru individual determinat în proprietate, în administrare operativă sau în folosinţă, creditorul are dreptul să ceară ca lucrul să fie luat de la debitor şi să fie predat creditorului. Acest drept se pierde, dacă lucrul a fost deja predat unei terţe persoane, care are acelaşi drept. Dacă lucrul n-a fost încă predat, se bucură de preferinţă creditorul, în folosul căruia obligaţia a luat naştere mai înainte, iar dacă aceasta nu se poate stabili, se bucură de preferinţă acela, care a intentat acţiunea primul.

 

Articolul 221. Efectele neexecutării obligaţiei de a îndeplini o anumită lucrare

Dacă debitorul nu şi-a executat obligaţia de a îndeplini o anume lucrare, creditorul are dreptul s-o îndeplinească pe contul debitorului sau poate să ceară repararea daunelor.

 

Articolul 222. Culpa ca o condiţie a răspunderii pentru neexecutarea obligaţiilor

Persoana care nu şi-a executat obligaţia sau a executat-o într-un mod necorespunzător poartă răspundere materială numai în caz de culpă (dol sau imprudenţă), cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau de contract. Lipsa culpei o dovedeşte persoana care n-a executat obligaţia.

 

Articolul 223. Efectele neexecutării obligaţiei din culpa ambelor părţi

Dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei se datorează culpei ambelor părţi, instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi reduc corespunzător mărimea răspunderii debitorului. Instanţa judecătorească, organul de arbitraj sau arbitrii aleşi au dreptul, de asemenea să reducă mărimea răspunderii debitorului dacă creditorul a contribuit intenţionat sau din imprudenţă la mărirea daunelor, cauzate prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei, sau n-a luat măsuri pentru micşorarea lor.

Dispoziţiile din prezentul articol se aplică corespunzător şi în cazurile cînd debitorul, în virtutea legii sau a contractului, poartă răspunderea materială pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei, indiferent de culpa ei.

[Art.223 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 224. Răspunderea debitorului pentru actele terţelor persoane

Debitorul răspunde pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de către terţele persoane, în sarcina cărora este pusă executarea ei (articolul 193 din prezentul Cod), dacă legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti nu prevede,că răspunderea o poartă nemijlocit executantul.

 

Articolul 225. Efectele neexecutării unui contract bilateral

Dacă executarea obligaţiei dint-un contract bilateral a devenit imposibilă, atunci, dacă legea sau contractul nu conţine alte prevederi efectele sînt:

1) dacă nici una din părţi nu răspunde pentru imposibilitatea executării, partea, lipsită de posibilitatea de a-şi executa obligaţia, nu are dreptul să ceară celeilalte părţi executarea contractului. Fiecare parte are dreptul să ceară în acest caz să i se restituie tot ce a executat, fără să fi primit o prestaţiune corelativă;

2) dacă pentru imposibilitatea executării răspunde partea care trebuia să execute ceia ce a devenit imposibil, partea cealaltă are dreptul să renunţe la contract şi să ceară să i se restituie tot ce a executat, precum şi repararea daunelor;

3) dacă pentru imposibilitatea executării răspunde partea care trebuia să primească executarea ce a devenit imposibilă, cealaltă parte are dreptul să ceară o prestaţiune corelativă, scăzîndu-se ceia ce ea a păstrat după ce a fost scutită de executarea obligaţiei.

În raporturile dintre organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti renunţarea la contractul, prevăzut de punctul 2 din prezentul articol, se admite numai în cazurile cînd aceasta nu este în contradicţie cu actele de planificare a economiei naţionale.

 

Articolul 226. Întîrzierea debitorului

Debitorul care a întîrziat cu executarea răspunde faţă de creditor pentru daunele cauzate prin întîrziere şi pentru imposibilitatea executării ce s-a produs întîmplător în răstimpul întîrzierii.

Dacă din cauza întîrzierii debitorului executarea nu mai prezintă interes pentru creditor, el poate să refuze primirea executării şi să ceară repararea daunelor.

În raporturile dintre organizaţiile socialiste refuzul de a primi o executare întîrziată se admite numai în cazurile şi în condiţiile, prevăzute de lege sau de contract.

Debitorul nu se consideră în întîrziere atîta timp, cît obligaţia nu poate fi executată din cauza întîrzierii creditorului.

Debitorul care a întîrziat executarea unei obligaţii băneşti este obligat să plătească pentru timpul întîrzierii o dobîndă de trei la sută anual din suma întîrziată, dacă legea sau contractul nu prevede o altă dobîndă.

În obligaţiile băneşti dintre organizaţiile socialiste debitorul este obligat să plătească creditorului pentru fiecare zi de întîrziere o dobîndă (penalităţi de întîrziere) în proporţia stabilită de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 227. Întîrzierea creditorului

Creditorul este considerat în întîrziere, dacă a refuzat să primească executarea cuvenită, propusă de debitor, sau n-a săvîrşit actele, înainte de săvîrşirea cărora debitorul n-a putut să-şi execute obligaţia.

Creditorul este considerat în întîrziere de asemenea în cazurile prevăzute de partea a patra a articolului 229 din prezentul Cod.

Întîrzierea creditorului dă debitorului dreptul la repararea daunelor cauzate prin întîrziere, dacă creditorul nu va dovedi, că întîrzierea nu se datorează dolului sau imprudenţei din partea lui sau din partea persoanelor, care în virtutea legii sau din însărcinarea creditului trebuia să primească executarea. După terminarea întîrzierii creditorului debitorul răspunde conform regulilor generale.

În cazul unei datorii băneşti debitorul nu este obligat să plătească dobînzi pe timpul cît a durat întîrzierea creditorului.

 

Capitolul XIX

STINGEREA OBLIGAŢIILOR

Articolul 228. Temeiurile stingerii obligaţiilor

Obligaţiile se sting în întregime sau în parte:

1) prin executare;

2) prin compensaţie;

3) prin întrunirea calităţii de debitor şi de creditor într-o singură persoană;

4) prin învoiala părţilor;

5) prin anularea sau modificarea actului de planificare;

6) prin imposibilitatea de executare, pentru care debitorul nu răspunde;

7) în legătură cu moartea debitorului sau creditorului, dacă obligaţia trebuie să fie executată personal de debitor sau era destinată personal creditorului.

 

Articolul 229. Stingerea obligaţiei prin executare

Executarea, făcută în modul corespunzător, stinge obligaţia.

Creditorul, primind executarea, este obligat, la cererea debitorului, să-i dea o chitanţă, prin care să confirme, că a primit executarea în întregime sau în parte.

Dacă debitorul a dat creditorului în atestarea obligaţiei un titlu de credit, creditorul, primind executarea, trebuie să-i restituie acest document, dar dacă nu poate să-l restituie, el trebuie să indice acest lucru în chitanţa eliberată debitorului. Chitanţa poate fi înlocuită printr-o menţiune, făcută pe titlul de credit restituit. Pînă la dovadă contrarie aflarea titlului de credit în mîinile debitorului atestă stingerea obligaţiei.

Dacă creditorul refuză să elibereze chitanţa, să restituie titlul de credit sau să facă în chitanţă o menţiune despre imposibilitatea restituirii lui, debitorul are dreptul să reţină executarea. În aceste cazuri creditorul este considerat în întîrziere.

 

Articolul 230. Stingerea obligaţiei prin compensaţie

Obligaţia se stinge prin compensaţia unei creanţe opuse, de aceiaşi natură, ajunsă la termen, sau al cărei termen nu este indicat sau a cărei executare poate fi cerută de îndată.

Pentru compensaţie este suficientă cererea unei singure părţi.

 

Articolul 231. Compensaţia în caz de cesiune de creanţă şi cesiune de datorie

În caz de cesiune de creanţă (articolul 209 din prezentul Cod) debitorul are dreptul să opună creanţei noului creditor creanţa sa faţă de vechiul creditor, dacă această creanţă a ajuns la termen înainte de primirea înştiinţării despre cesiune sau dacă termenul nu este indicat sau dacă executarea poate fi cerută de îndată.

În cazul unei cesiuni de datorie (articolul 213 din prezentul Cod) noul debitor nu are dreptul să opună în compensaţie o creanţă ce aparţine vechiului debitor.

 

Articolul 232. Inadmisibilitatea compensaţiei

Compensaţia creanţelor nu este admisă:

1) dacă termenul de prescripţie al creanţei a expirat;

2) cînd se cere repararea daunei cauzate prin vătămarea sănătăţii sau prin cauzarea morţii;

3) cu privire la întreţinerea pe viaţă (articolul 445 din prezentul Cod);

4) în alte cazuri prevăzute de lege.

 

Articolul 233. Stingerea obligaţiei prin întrunirea calităţii de debitor şi de creditor într-o singură persoană

Obligaţia se stinge prin întrunirea calităţii de debitor şi de creditor într-o singură persoană.

 

Articolul 234. Stingerea obligaţiei prin învoiala părţilor

Obligaţia se stinge prin învoiala părţilor, inclusiv prin învoiala de a înlocui o obligaţie prin altă obligaţie între aceleaşi persoane.

Stingerea obligaţiei între organizaţiile socialiste prin învoiala părţilor, inclusiv prin învoiala de a înlocui o obligaţie prin altă obligaţie, se admite, dacă aceasta nu contravine actelor de planificare a economiei naţionale.

 

Articolul 235. Stingerea sau modificarea obligaţiei în urma modificării planului

Obligaţia dintre organizaţiile socialiste se stinge sau urmează să fie modificată de părţile contractante în modul stabilit în cazurile cînd actele de planificare a economiei naţionale, pe care se bazează obligaţia, sînt modificate printr-o dispoziţie obligatorie pentru ambele părţi.

 

Articolul 236. Stingerea obligaţiei prin imposibilitatea de a

o executa

Obligaţia se stinge prin imposibilitatea de a o executa, dacă aceasta se datorează unei împrejurări pentru care debitorul nu răspunde (articolul 222 din prezentul Cod).

 

Articolul 237. Stingerea obligaţiei prin moartea cetăţeanului sau prin lichidarea persoanei juridice

Obligaţia se stinge prin moartea debitorului, dacă executarea este imposibilă fără participarea lui personală.

Obligaţia se stinge prin moartea creditorului, dacă executarea îi este destinată personal.

Obligaţia se stinge prin lichidarea persoanei juridice (debitorului sau creditorului).

Prin legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti executarea obligaţiei unei persoane juridice lichidate poate fi pusă în sarcina unei alte persoane juridice.

 

B. DIFERITE CATEGORII DE OBLIGAŢII

 

Capitolul XX

VÎNZAREA-CUMPĂRAREA

Articolul 238. Contractul de vînzare-cumpărare

În baza contractului de vînzare-cumpărare vînzătorul se obligă să remită cumpărătorului proprietatea unui bun, iar cumpărătorul se obligă să primească bunul şi să plătească pentru el o anumită sumă de bani.

Dacă cumpărătorul este o organizaţie de stat sau o altă organizaţie, menţionată în articolul 90/1 din prezentul Cod, ea dobîndeşte dreptul de administrare operativă a bunurilor.

[Art.238 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 239. Contractul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit

Casa de locuit (sau porţiunea din ea), care este proprietate personală a cetăţeanului sau a soţilor ce locuiesc împreună şi a copiilor lor minori, poate fi obiectul unui contract de vînzare-cumpărare cu respectarea prevederilor articolului 103 din prezentul Cod, precum şi cu condiţia, ca în numele vînzătorului, al soţului lui şi al copiilor lor minori să nu se vîndă mai mult de o singură casă (sau o porţiune din ea) în curs de trei ani, cu excepţia cazului vînzării, prevăzut de articolul 105 din prezentul Cod.

Cetăţeanul poate să vîndă în curs de trei ani mai mult decît o singură dată casa de locuit, dacă există motive bine întemeiate şi pe baza unei autorizaţii speciale pentru fiecare caz în parte a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului.

Vînzarea unei case, a cărei construcţie nu este terminată, nu poate fi efectuată fără autorizaţia prealabilă a comitetului executiv al Sovietului local respectiv de deputaţi ai norodului.

Nu poate fi obiectul autonom al unui contract de vînzare-cumpărare o porţiune a casei de locuit, care nu este o încăpere de locuit izolată, cu excepţia cazurilor, cînd ea i se vinde coproprietarului.

Dacă casa de locuit, ce se află în proprietatea personală a cetăţeanului, urmează să fie demolată în legătură cu retragerea lotului de pămînt pentru nevoi de stat sau obşteşti, atunci din ziua în care a fost adoptată hotărîrea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti cu privire la retragerea lotului de pămînt şi la demolarea casei această casă, în legătură cu încetarea dreptului cetăţeanului la folosirea pămîntului, poate fi vîndută sau înstrăinată în alt mod numai în vederea demolării.

[Art.239 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 240. Forma contractului de vînzare-cumpărare a unei case de locuit

Contractul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit (a unei părţi de casă) trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică.

Contractul de vînzare-cumpărare a locuinţei în proprietate privată, încheiat conform legislaţiei privatizării fondului de locuinţe, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi serveşte drept titlu de proprietate.

Nerespectarea prevederilor prezentului articol duce la nulitatea contractului.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi contractelor de vînzare-cumpărare a vilelor.

[Art.240 modificat prin Legea nr.1000 din 16.10.96]

[Art.240 modificat prin Legea nr.212 din 29.07.94]

[Art.240 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 240/1. Forma contractului de cumpărare-vînzare a materialelor de construcţie, ce se încheie între cetăţeni

Contractul de cumpărare-vînzare a materialelor de construcţie ce se încheie între cetăţeni, trebuie să fie autentificat pe cale notarială, în afară de cazurile, cînd vînzătorul îi transmite cumpărătorului bunurile împreună cu documentul privitor la procurarea lor de la o organizaţie comercială sau de la o altă organizaţie.

Nerespectarea acestei prevederi implică aplicarea regulilor, prevăzute de articolul 50 din prezentul Cod.

[Art.240/1 introdus prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]

 

Articolul 240/2. Forma contractului de înstrăinare a imobilului

Contractul de înstrăinare a imobilului proprietate a persoanelor fizice sau juridice trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică.

[Art.240/2 introdus prin Legea nr.1000 din 16.10.96]

 

Articolul 241. Preţul

Vînzarea mărfurilor de către organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti se face la preţurile de stat fixate, cu excepţia cazurilor, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi, în limitele stabilite de ea, de legislaţia RSS Moldoveneşti.

Vînzarea de către colhozuri a prisosurilor de produse agricole, pe care nu le cumpără statul, precum şi vînzarea de către cetăţeni a bunurilor lor se face la preţurile stabilite prin învoiala părţilor, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altceva.

[Art.241 completat prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]

 

Articolul 242. Îndatorirea vînzătorului de a-l preîntîmpina pe cumpărător cu privire la drepturile terţelor persoane asupra lucrului care se vinde

La încheierea contractului vînzătorul este obligat să-l preîntîmpine pe cumpărător cu privire la drepturile terţelor persoane asupra lucrului care se vinde (dreptul de gaj, de folosinţă pe viaţă, drepturile de locatar ş.a.). Nerespectarea acestei prevederi dă cumpărătorului dreptul de a cere micşorarea preţului sau rezilierea contractului şi repararea daunelor.

 

Articolul 243. Îndatorirea vînzătorului de a păstra lucrul vîndut

Dacă dreptul de proprietate sau de administrare operativă trece la cumpărător mai înainte de transmiterea lucrului, vînzătorul e dator, ca pînă la transmitere să păstreze lucrul, să nu admită înrăutăţirea stării lui. Cheltuielile necesare în acest scop, făcute de vînzător după trecerea dreptului de proprietate (de administrare operativă) la cumpărător, se restituie vînzătorului, dacă aceasta e prevăzut de contract.

[Art.243 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 244. Efectele neexecutării de către vînzător a obligaţiei de a transmite lucrul

Dacă vînzătorul, încălcînd contractul, nu va transmite cumpărătorului lucrul vîndut, cumpărătorul are dreptul să ceară transmiterea lucrului vîndut şi repararea daunelor cauzate prin întîrzierea executării sau să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.

 

Articolul 245. Efectele refuzului cumpărătorului de a primi lucrul cumpărat sau de a plăti costul lui

Dacă cumpărătorul, încălcînd contractul, va refuza să primească lucrul cumpărat sau să achite pentru el preţul stabilit, vînzătorul are dreptul să ceară primirea lucrului de către cumpărător şi achitarea preţului, precum şi repararea daunelor cauzate prin întîrzierea executării sau să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.

 

Articolul 246. Calitatea lucrului vîndut

Calitatea lucrului vîndut trebuie să corespundă condiţiilor contractului, iar în lipsa unor indicaţii în contract – cerinţelor obişnuite.

Lucrul, pe care îl vinde o organizaţie comercială, trebuie să corespundă standardului, condiţiilor tehnice sau mostrelor, stabilite pentru lucrurile de acest fel, dacă nu rezultă altfel din caracterul operaţiei respective de vînzare-cumpărare.

[Art.246 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 247. Drepturile cumpărătorului în cazul cînd i se vinde un lucru de calitate necorespuzătoare

Cumpărătorul, căruia i se vinde un lucrul de calitate necorespunzătoare, dacă viciile lui n-au fost stipulate de vînzător, are dreptul, la alegerea lui, să ceară:

1) sau înlocuirea lucrului, determinat în contract prin genul său, printr-un lucru de calitate corespunzătoare;

2) sau reducerea corespunzătoare a preţului de cumpărare;

3) sau înlăturarea gratuită a viciilor lucrului de către vînzător sau restituirea cheltuielilor făcute de cumpărător pentru înlăturarea lor;

4) sau rezilierea contractului şi repararea daunelor cauzate cumpărătorului.

Exercitarea acestor drepturi de către persoana, care a cumpărat obiectul de la o întreprindere de comerţ cu amănuntul, se face în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

[Art.247 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 248. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile lucrului vîndut

Termenele, în cursul cărora poate fi prezentată pretenţia în legătură cu viciile lucrului vîndut, sînt stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

Cumpărătorul are dreptul să prezinte vînzătorului pretenţia în legătură cu viciile lucrului vîndut, care n-au fost stipulate de vînzător pînă la transmiterea lui, îndată ce au fost descoperite, însă nu mai tîrziu de şase luni din ziua transmiterii lucrului, iar în cea ce priveşte viciile unei case de locuit – nu mai tîrziu de un an din ziua transmiterii casei de locuit în posesia cumpărătorului. Dacă este imposibil de a stabili ziua transmiterii casei de locuit sau dacă casa de locuit se afla în posesia cumpărătorului înainte de încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorul are dreptul să prezinte vînzătorului pretenţia din ziua înregistrării contractului în modul stabilit.

Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti poate stabili alte termene pentru prezentarea pretenţiilor cu privire la viciile lucrurilor vîndute de organizaţiile comerciale cu amănuntul.

[Art.248 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 249. Pretenţiile în legătură cu viciile lucrului vîndut cu termen de garanţie

În cazurile cînd pentru lucrurile ce se vînd prin organizaţiile comerciale cu amănuntul sînt stabilite, în conformitate cu articolul 264 din prezentul Cod, termene de garanţie, aceste termene se calculează din ziua vînzării cu amănuntul. În cursul termenului de garanţie cumpărătorul poate prezenta vînzătorului pretenţii în legătură cu viciile lucrului vîndut, care împiedică întrebuinţarea lui normală.

Vînzătorul este obligat să asigure înlăturarea gratuită a viciilor lucrului sau să-l înlocuiască printr-un lucru de calitate corespunzătoare sau să-l primească înapoi, urmînd să restituie cumpărătorului suma plătită pentru el, dacă nu va dovedi, că viciile au apărut din cauza încălcării de către cumpărător a regulilor de folosire a lucrului sau de păstrare a lui.

Dacă pentru prezentarea pretenţiei în legătură cu viciile lucrului vîndut este stabilit un termen de garanţie mai scurt decît termenele arătate în articolul 248 din prezentul Cod, se aplică termenele prevăzute de articolul 248 din prezentul Cod.

 

Articolul 250. Termenele de prescripţie în acţiunea cu privire la viciile lucrului vîndut

Termenele de prescripţie în acţiunile, legate de viciile lucrului vîndut, se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

Acţiunea cu privire la viciile lucrului vîndut poate fi intentată cel mult în termen de şase luni din ziua prezentării pretenţiei, iar dacă pretenţia n-a fost prezentată sau nu se poate stabili data prezentării ei, – cel mult în termen de şase luni din ziua expirării termenelor prevăzute de articolele 248 şi 249 din prezentul Cod pentru prezentarea pretenţiei cu privire la aceste vicii.

[Art.250 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 251. Obligaţia vînzătorului în cazul cînd cumpărătorului i se intentează o acţiune de evicţiune

Cînd o terţă persoană intentează cumpărătorului o acţiune de evicţiune pentru un temei apărut înainte de vînzarea lucrului, cumpărătorul este obligat să-l introducă în proces pe vînzător, iar vînzătorul este obligat să intervină în acest proces de partea cumpărătorului.

Neîntroducerea vînzătorului în proces îl scuteşte de răspundere faţă de cumpărător, dacă vînzătorul va dovedi, că, fiind întrodus în proces, ar fi putut preîntîmpina evicţiunea cumpărătorului.

Vînzătorul care, deşi întrodus în proces de către cumpărător n-a participat la proces, pierde dreptul de a dovedi, că cumpărătorul a dus procesul greşit.

 

Articolul 252. Obligaţia vînzătorului în cazul unei hotărîri de evicţiune

Dacă în virtutea unei hotărîri a instanţei judecătoreşti competente sau a arbitrilor aleşi cumpărătorul va fi evins, vînzătorul e obligat să repare daunele suferite de cumpărător.

Învoiala părţilor prin care vînzătorul este scutit de răspundere sau i se limitează răspunderea, este nulă, dacă vînzătorul, ştiind despre existenţa drepturilor terţei persoane asupra lucrului ce se vinde, nu l-a preîntîmpinat despre aceasta pe cumpărător.

[Art.252 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 253. Limitarea răspunderii în cazul cînd lucrul se vinde la licitaţie publică

Regulile cu privire la răspunderea vînzătorului în cazul unei hotărîri de evicţiune a cumpărătorului şi pentru viciile bunurilor vîndute nu se extind asupra cazurilor de vînzare silită a bunurilor la licitaţie publică.

 

Articolul 254. Vînzarea mărfurilor pe credit

Mărfurile de uz îndelungat li se pot vinde cetăţenilor de către întreprinderile de comerţ cu amănuntul pe credit (cu eşalonarea plăţii) în cazurile şi în modul stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

Vînzarea mărfurilor pe credit se face la preţurile, care sînt în vigoare la data vînzării. Schimbarea ulterioară a preţurilor la mărfurile vîndute pe credit nu implică o recalculare a preţului.

Dreptul de proprietate asupra mărfurilor ce se vînd pe credit trece la cumpărător în conformitate cu prevederile articolului 132 din prezentul Cod.

[Art.254 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XXI

SCHIMBUL

Articolul 255. Contractul de schimb

În baza contractului de schimb între părţi se face schimbul unui bun pe alt bun.

Fiecare din participanţii la contractul de schimb este considerat ca vînzător al bunului, pe care îl dă, şi ca cumpărător al bunului, pe care îl primeşte.

Contractul de schimb, în care una sau ambele părţi sînt organizaţii de stat, poate fi încheiat numai în cazurile, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 256. Aplicarea la contractul de schimb a regulilor referitoare la contractul de vînzare-cumpărare

La contractul de schimb se aplică regulile corespunzătoare privind contractul de vînzare-cumpărare, dacă din esenţa raporturilor ce există între părţi nu rezultă altfel.

 

Capitolul XXII

DONAŢIA

Articolul 257. Contractul de donaţie

În baza contractului de donaţie o parte (donator) transmite cu titlu gratuit celeilalte părţi (donatarului) un bun în proprietate.

Contractul de donaţie se consideră încheiat în momentul, cînd bunul a fost transmis donatarului.

Donarea bunurilor de către un cetăţean unei persoane juridice se poate face cu condiţia utilizării acestor bunuri în anumite scopuri socialmente utile.

[Alin.3 art.257 în redacţia Legii nr.1554 din 25.02.98]

 

Articolul 257/1. Donaţii filantropice

Se consideră donaţie filantropică donarea de bunuri mobile şi imobile, bani şi hîrtii de valoare în scopuri socialmente utile în folosul cetăţenilor, instituţiilor curative, educative, de protecţie socială şi altor instituţii similare, instituţiilor de binefacere, ştiinţifice şi de învăţămînt, fundaţiilor, muzeelor, altor instituţii de cultură, organizaţiilor obşteşti şi religioase, precum şi în folosul statului şi al altor subiecţi ai dreptului civil.

Pentru primirea unei donaţii filantropice nu e nevoie de autorizaţia sau acordul cuiva.

Dăruind bunuri cu titlu filantropic cetăţeanului, donatorul trebuie să specifice, iar dăruindu-le altor persoane, poate să specifice destinaţia acestor bunuri.

Dacă donaţia filantropică în folosul unui cetăţean a fost efectuată fără specificarea destinaţiei bunurilor donate cu titlu filantropic, acestea se consideră donaţii obişnuite. În celelalte cazuri, bunurile donate cu titlu filantropic sînt utilizate de către donatar în corespundere cu destinaţia acestor bunuri.

Persoana juridică care primeşte donaţii filantropice cu destinaţie specială trebuie să ţină evidenţa deosebită a tuturor operaţiilor de folosire.

Dacă, în virtutea schimbării circumstanţelor, bunurile donate cu titlu filantropic nu pot fi folosite conform destinaţiei specificate de donator, acestea pot fi folosite în alte scopuri numai cu acordul donatorului, iar în cazul decesului donatorului cetăţean sau în cazul lichidării donatorului persoană juridică – conform hotărîrii instanţei judecătoreşti.

Folosirea bunurilor donate cu titlu filantropic contrar destinaţiei specificate de donator sau schimbarea acestei destinaţii cu încălcarea prevederilor alin.6 al prezentului articol îi oferă dreptul donatorului, urmaşilor acestuia sau altui succesor de drepturi să ceară revocarea donaţiei filantropice.

[Art.257/1 introdus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

 

Articolul 258. Forma contractului de donaţie

Donaţia însoţită de înmînarea darului donatarului, de transmiterea lui simbolică (înmînarea cheilor etc.) ori de înmînarea titlurilor de drept poate fi efectuată oral, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.2 şi alin.3 ale prezentului articol.

Contractul de donaţie a bunurilor mobile se încheie în formă simplă în scris în cazurile în care:

1) donatorul este o persoană juridică şi preţul obiectului contractului depăşeşte valoarea rezonabilă a unui dar obişnuit;

2) donatorul este persoană fizică, iar donatarul – persoană juridică;

3) bunurile urmează a fi înregistrate în mod special;

4) contractul conţine promisiunea de donaţie în viitor.

Contractul de donaţie a bunurilor imobile se autentifică pe cale notarială şi, în cazurile prevăzute de lege, se înregistrează în Cadastrul bunurilor imobile.

[Art.258 modificat prin Legea nr.1554 din 25.02.98]

[Art.258 modificat prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]

[Art.258 modificat prin Ucazul 19.05.77]

 

Capitolul XXIII

FURNIZAREA

Articolul 259. Contractul de furnizare

În baza contractului de furnizare organizaţia-furnizor se obligă să predea în anumite termene sau la un anumit termen organizaţiei-cumpărător (clientului) în proprietate (în administrare operativă) anumite produse, conform actului de planificare pentru repartizarea producţiei, obligator pentru ambele organizaţii; organizaţia-cumpărător se obligă se recepţioneze produsele şi să le plătească la preţurile stabilite.

Contract de furnizare este, de asemenea, şi contractul încheiat între organizaţii după aprecierea lor, în baza căruia furnizorul se obligă să predea cumpărătorului produse, nerepartizabile în cadrul planului, întru-un termen, care nu coincide cu momentul încheierii contractului.

Livrarea de produse fără încheierea unui contract este admisă numai în cazurile, stabilite de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS sau de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

[Art.259 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 260. Nelivrarea sau neridicarea întregii cantităţi de produse

Cantitatea de produse, nelivrată de furnizor sau neridicată de cumpărător în termenul convenit, trebuie să fie livrată (ridicată) în modul şi în termenele, prevăzute de Regulamentele privitoare la furnizări, de Condiţiile speciale ale furnizării unor anumite feluri de produse (articolul 266 din prezentul Cod) sau de contract.

Cumpărătorul are dreptul, ca, înştiinţîndu-l pe furnizor, să refuze recepţionarea produselor, care au fost livrate cu întîrziere, dacă contractul nu prevede altfel. Cumpărătorul este obligat să recepţioneze şi să plătească produsele, expediate de furnizor înainte de primirea înştiinţării din partea cumpărătorului.

 

Articolul 261. Asortimentul produselor livrate

Produsele trebuie să fie livrate în asortimentul prevăzut de contract.

Livrarea produselor de anumite feluri, care intră în asortimentul respectiv, într-o cantitate mai mare decît prevede contractul, nu este socotită ca o acoperire a cantităţii de produse de alte feluri rămase nelivrate, cu excepţia cazurilor, cînd această livrare s-a făcut cu consimţămîntul cumpărătorului.

Pentru nelivrarea în întregime a unor feluri de produse, care intră în asortiment, furnizorul plăteşte clauza penală stabilită, chiar dacă, în ceia ce priveşte valoarea totală a produselor, livrarea s-a făcut în termenul prevăzut de contract.

 

Articolul 262. Calitatea produselor livrate

Calitatea produselor ce urmează a fi livrate trebuie să corespundă standardelor, condiţiilor tehnice sau mostrelor. În contract se poate prevedea livrarea de produse calitativ superioare standardelor şi condiţiilor tehnice aprobate sau mostrelor.

În cazul cînd se livrează produse de o calitate inferioară celei prevăzute de standard, de condiţiile tehnice aprobate sau de mostre, cumpărătorul este obligat să refuze recepţionarea şi achitarea produselor, iar dacă produsele au fost deja achitate de cumpărător, sumele plătite de el urmează a fi restituite.

Dacă, însă, viciile produselor livrate pot fi înlăturate fără ca produsele să fie restituite furnizorului, cumpărătorul are dreptul să ceară furnizorului înlăturarea viciilor la locul aflării produselor sau să le înlăture cu propriile sale mijloace, dar pe contul furnizorului.

Dacă produsele livrate corespund standardelor sau condiţiilor tehnice, dar sînt de o calitate inferioară celei convenite, cumpărătorul are dreptul să recepţioneze produsele, plătind preţul stabilit pentru produsele de calitatea respectivă sau să refuze recepţionarea şi plata produselor.

 

Articolul 263. Termenul de prescripţie în acţiunile cu privire la viciile produselor livrate

Pentru acţiunile ce izvorăsc din livrarea produselor de calitate necorespunzătoare se fixează un termen de prescripţie de şase luni, care începe să curgă din ziua stabilirii de către cumpărător, în modul cuvenit, a viciilor produselor ce i sau livrat.

 

Articolul 264. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile produselor livrate

Termenele şi modul stabilirii de către cumpărător a viciilor produselor ce i s-au livrat, care nu au putut fi descoperite în momentul recepţionării lor obişnuite, precum şi termenele şi modul prezentării faţă de furnizor a pretenţiilor ce decurg din livrarea produselor de calitate necorespunzătoare sînt reglementate de legislaţia Uniunii RSS.

În ceia ce priveşte produsele, destinate întrebuinţării îndelungate sau păstrării, standardul sau condiţiile tehnice pot prevedea termene mai lungi pentru stabilirea de către cumpărător, în modul cuvenit, a viciilor arătate (termene de garanţie), urmînd ca ulterior să i se prezinte furnizorului pretenţiile în vederea înlăturării acestor vicii sau a înlocuirii produselor. Furnizorul este obligat să înlăture fără plată viciile produselor, pentru care este stabilit un termen de garanţie), sau să înlocuiască aceste produse, dacă nu va dovedi că viciile sau ivit din cauza încălcării de către cumpărător a regulilor de folosire a produselor sau de păstrare a lor.

Prin contracte se pot stipula termene de garanţie, dacă ele nu sînt prevăzute prin standarde sau condiţii tehnice, precum şi termene de garanţie mai lungi decît cele prevăzute de standarde sau de condiţii tehnice.

În ceia ce priveşte mărfurile de consum popular, care se vînd prin organizaţiile de comerţ cu amănuntul, termenul de garanţie începe să curgă din ziua vînzării cu amănuntul a lucrului (articolul 249 din prezentul Cod).

 

Articolul 265. Livrarea produselor în garnituri complete

Produsele trebuie să fie livrate în garnituri complete, în conformitate cu prevederile standardelor, condiţiilor tehnice sau cataloagelor de preţuri. În contract poate fi prevăzută livrarea produselor în garnituri complete cu articole suplimentare, pe părţi sau fără unele articole (părţi) din complet, de care nu are nevoie cumpărătorul. Dacă livrarea în garnituri complete nu este prevăzută de standarde, de condiţiile tehnice aprobate sau de cataloagele de preţuri, ea poate fi stipulată, în cazurile necesare, prin contract.

În cazul cînd s-au livrat produse în garnituri necomplete, cumpărătorul este obligat să ceară completarea garniturilor necomplete sau înlocuirea garniturilor necomplete cu garnituri complete şi, pînă la completare sau înlocuire, să refuze achitarea lor, iar dacă produsele au fost deja achitate, să ceară restituirea sumelor plătite pentru ele.

Dacă furnizorul nu va completa produsele în termenul stabilit prin învoiala părţilor, cumpărătorul are dreptul să refuze recepţionarea produselor.

 

Articolul 266. Regulamentele privitoare la furnizări şi condiţiile speciale de furnizare

Contractele de furnizare se încheie şi se execută în conformitate cu Regulamentele privitoare la furnizări, aprobate de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS şi cu Condiţiile speciale de furnizare a unor anumite feluri de produse, aprobate în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS, iar în cazurile prevăzute de el – de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 267. Răspunderea pentru încălcarea contractului de furnizare

În caz de încălcare a obligaţiilor, ce rezultă din contractul de furnizare, se va plăti clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere) şi daunele, în conformitate cu Regulamentele privitoare la furnizări şi cu Condiţiile speciale de furnizare, arătate în articolul 266 din prezentul Cod.

În cazurile cînd se livrează produse de calitate necorespunzătoare sau în garnituri necomplete, furnizorul va plăti cumpărătorului clauza penală (amenda) stabilită şi, afară de aceasta, daunele cauzate prin această livrare, fără scăderea clauzei penale (amenzii).

 

Capitolul XXVI

ACHIZIŢIA DE STAT DE PRODUSE AGRICOLE DE LA COLHOZURI,

SOVHOZURI ŞI ALTE GOSPODĂRII

Articolul 268. Contractul încheiat în cadrul contractărilor de produse agricole

Achiziţia de stat de produse agricole de la colhozuri şi sovhozuri se face potrivit contractelor, care se încheie în cadrul contractărilor, pe baza comenzilor de stat pentru livrarea către stat de produse agricole în colhozuri şi sovhozuri. Legislaţia Uniunii RSS poate să prevadă cazuri de achiziţie de către stat a produselor agricole şi de la alte gospodării pe baza contractelor încheiate în cadrul contractărilor.

[Art.268 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]

[Art.268 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 269. Conţinutul contractului încheiat în cadrul contractărilor

Contractele încheiate în cadrul contractărilor trebuie să prevadă:

1) cantitatea (după felurile produselor), calitatea, termenele, modul şi condiţiile de transportare la destinaţie şi locurile de predare a produselor agricole;

2) obligaţia organizaţiilor şi întreprinderilor de colectări de a recepţiona la timp produsele şi de a le plăti la preţurile stabilite, precum şi termenele şi sumele avansurilor în bani, ce urmează să fie date colhozurilor;

3) obligaţiile în ce priveşte acordarea de ajutor colhozurilor, sovhozurilor şi altor gospodării în organizarea producţiei agricole şi în transportarea produselor la punctele de recepţie şi la întreprinderi;

4) răspunderea materială reciprocă a părţilor în caz de neexecutare a obligaţiilor.

[Art.269 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 270. Contractele-tip în cadrul contractărilor

Contractele-tip în cadrul contractărilor se aprobă în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.

 

Capitolul XXV

ÎMPRUMUTUL

Articolul 271. Contractul de împrumut

În baza contractului de împrumut o parte (împrumutătorul) transmite celeilalte părţi (împrumutatului) în proprietate (în administrare operativă) bani sau lucruri, determinate prin genul lor, iar împrumutatul se obligă să restituie împrumutătorului aceiaşi sumă de bani sau aceiaşi cantitate de lucruri de acelaşi gen şi calitate.

Contractul de împrumut se consideră încheiat în momentul transmiterii banilor sau lucrurilor.

Dacă părţile au îmbrăcat în forma unei obligaţii de împrumut o datorie născută dintr-un contract de vînzare-cumpărare, de locaţiune de bunuri sau dintr-un alt temei, se aplică dispoziţiile prezentului capitol.

[Art.271 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 272. Forma contractului de împrumut

Contractul de împrumut pe o sumă mai mare de cincizeci de ruble trebuie să fie încheiat în formă scrisă.

 

Articolul 273. Dobînda la contractul de împrumut

Încasarea dobînzii în baza contractului de împrumut este admisă în cazurile, stabilite de legislaţia Uniunii RSS, precum şi pentru operaţiile de împrumut ale caselor de ajutor reciproc obştesc şi ale lombardurilor orăşeneşti.

 

Articolul 274. Contestarea contractului de împrumut

Împrumutatul are dreptul să conteste validitatea contractului de împrumut în întregime sau în parte, dacă în realitate el n-a primit deloc banii sau lucrurile de la împrumutător sau le-a primit într-o cantitate mai mică decît e arătat în contract.

În cazurile cînd contractul de împrumut trebuie să fie încheiat în formă scrisă, contestarea lui prin proba cu martori nu este admisă, cu excepţia cazurilor sancţionate pe cale penală.

 

Articolul 275. Operaţiile de împrumut ale băncilor şi ale caselor de economii din muncă ale statului

Operaţiile de împrumut ale băncilor şi caselor de economii din muncă ale statului sînt reglementate de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 276. Operaţiile de împrumut ale lombardurilor

Lombardurile orăşeneşti acordă cetăţenilor împrumuturi, care sînt asigurate prin darea în gaj a unor obiecte de uz casnic sau de uz personal.

Suma maximă şi numărul împrumuturilor, care pot fi acordate unei singure persoane, precum şi termenele, pentru care se acordă împrumuturile, sînt stabilite de statutul-tip al lombardului orăşenesc, aprobat de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 277. Operaţiile de împrumut ale caselor de ajutor reciproc obştesc şi ale fondurilor uniunilor de creaţie

Casele de ajutor reciproc obştesc de pe lîngă comitetele sindicale ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor acordă muncitorilor şi funcţionarilor împrumuturi pe termen lung, cît şi pe termen scurt. Casele de ajutor reciproc din colhozuri acordă împrumuturi colhoznicilor. Fondurile uniunilor de creaţie acordă împrumuturi oamenilor de litere şi de artă.

Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor de pe lîngă secţiile de asistenţă socială ale comitetelor executive ale Sovietelor raionale, orăşeneşti de deputaţi ai norodului acordă pensionarilor împrumuturi pe termen lung şi pe termen scurt.

Termenele împrumuturilor şi condiţiile de acordare a lor sînt prevăzute de statutul-tip (model) al casei de ajutor reciproc obştesc şi de statutele fondurilor uniunilor de creaţie.

 

Capitolul XXVI

ÎNCHIRIEREA DE BUNURI

Articolul 278. Contractul de închiriere de bunuri

În baza contractului de închiriere de bunuri locatorul se obligă să pună la dispoziţia locatarului un bun în folosinţă temporară în schimbul unei sume de bani.

 

Articolul 279. Forma contractului de închiriere de bunuri

Contractul de închiriere de bunuri între cetăţeni pe termen mai mare de un an trebuie să fie încheiat în formă scrisă.

 

Articolul 280. Termenul contractului de închiriere de bunuri

Termenul contractului de închiriere de bunuri nu trebuie să depăşească zece ani.

Termenul contractului de închiriere a unei clădiri sau a unei încăperi nelocuibile, încheiat între organizaţii de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, nu trebuie să depăşească cinci ani, iar termenul contractului de închiriere de utilaj sau de alte bunuri - un an.

Dacă contractul se încheie pe un termen mai lung decît cel arătat mai sus, contractul se consideră încheiat, corespunzător, pe zece ani, cinci sau pe un an.

 

Articolul 281. Încheierea contractului de închiriere de bunuri fără arătarea termenului

Dacă contractul de închiriere de bunuri este încheiat fără arătarea termenului, el se consideră încheiat pe un termen nedeterminat şi fiecare din părţi este în drept să renunţe la contract oricînd, prevenind cealaltă parte cu o lună înainte, iar în cazul închirierii unei clădiri sau a unei încăperi nelocuibile – cu trei luni înainte.

Dacă nici una din părţile dintr-un contract de închiriere de bunuri, încheiat între organizaţiile de stat, cooperatiste sau alte organizaţii obşteşti fără arătarea termenului, n-a renunţat la contract în cursul termenelor prevăzute în partea a doua a articolului 280 din prezentul Cod, contractul, după expirarea acestor termene, se consideră încetat.

 

Articolul 282. Continuarea folosirii bunului după expirarea termenului contractului

Dacă locatarul continuă să folosească bunul după expirarea termenului contractului, iar locatorul nu se opune, contractul se consideră reînnoit pe un termen nedeterminat şi fiecare din părţi are dreptul să renunţe oricînd la contract, prevenind cealaltă parte cu o lună înainte, iar în caz de închiriere de clădiri sau încăperi nelocuibile – cu trei luni înainte.

Această regulă nu se aplică la contractele între organizaţiile socialiste.

 

Articolul 283. Dreptul de preferinţă al organizaţiei socialiste la reînnoirea contractului de închiriere

La expirarea termenului contractului de închiriere organizaţia de stat, cooperatistă sau o altă organizaţie obştească, care a executat în modul cuvenit obligaţiile ce şi le-a asumat prin acest contract, are un drept de preferinţă faţă de alte persoane la reînnoirea contractului.

 

Articolul 284. Predarea bunului către locatar

Locatarul este obligat să predea locatarului bunul închiriat în starea, care să corespundă condiţiilor contractului şi destinaţiei bunului.

Locatorul nu răspunde pentru viciile bunului, care au fost stipulate de el la încheierea contractului.

 

Articolul 285. Efectele nepredării bunului către locatar

Dacă locatorul nu predă la timp în folosinţă locatarului bunul închiriat, locatarul are dreptul să-i ceară predarea acestui bun, precum şi repararea daunelor cauzate prin întîrzierea executării sau să renunţe la contract şi să ceară plata daunelor cauzate prin neexecutarea lui.

 

Articolul 286. Folosirea bunului închiriat

Locatarul este obligat să folosească bunul în conformitate cu prevederile contractului şi cu destinaţia bunului.

 

Articolul 287. Plata pentru folosirea bunului închiriat

Locatarul este obligat să plătească la timp chiria pentru folosirea bunului.

Locatarul are dreptul să ceară reducerea corespunzătoare a chiriei, dacă din cauza unor împrejurări pentru care el nu răspunde, posibilităţile folosirii bunului, prevăzute în contract, s-au redus simţitor.

 

Articolul 288. Obligaţiile părţilor în ce priveşte întreţinerea şi reparaţia bunului

Locatorul este obligat să facă pe contul său reparaţiile capitale ale bunului închiriat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Neîndeplinirea de către locator a acestei obligaţii dă locatarului dreptul:

1) fie să facă reparaţiile capitale prevăzute de contract sau cele cu caracter urgent şi să ceară locatorului să-i plătească costul reparaţiilor sau să scadă costul lor din chirie;

2) fie să rezilieze contractul şi să ceară plata daunelor cauzate prin neexecutarea lui.

Locatarul este obligat să întreţină în bună stare bunul închiriat, să facă pe contul său reparaţiile curente, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, şi să suporte cheltuielile pentru întreţinerea bunului.

 

Articolul 289. Subînchirierea

Locatarul poate să subînchirieze bunul închiriat numai cu consimţămîntul locatorului.

 

Articolul 290. Contractul de închiriere rămîne valabil cînd bunul trece la un alt proprietar

Cînd dreptul de proprietate asupra bunului închiriat trece de la un locator la o altă persoană, contractul de închiriere rămînte valabil faţă de noul proprietar. Contractul de închiriere rămîne valabil şi atunci cînd bunul trece de la o organizaţie de stat (locator) la o altă organizaţie de stat.

 

Articolul 291. Restituirea bunului către locator

La încetarea contractului de închiriere locatarul este obligat să restituie locatorului bunul în starea în care l-a primit, luîndu-se în consideraţie uzura normală, sau în starea prevăzută în contract.

 

Articolul 292. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatorului

Locatorul poate cere în faţa instanţei judecătoreşti competente sau arbitrilor aleşi rezilierea înainte de termen a contractului de închiriere, dacă locatarul:

1) nu foloseşte bunul în conformitate cu contractul sau cu destinaţia bunului;

2) înrăutăţeşte intenţionat sau din imprudenţă starea bunului;

3) n-a plătit chiria în curs de trei luni, iar în contractele de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor – în curs de o lună din ziua expirării termenului de plată;

4) nu face reparaţii capitale în cazurile cînd, după lege sau contract, locatarul este obligat să facă reparaţiile capitale.

[Art.292 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 293. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatarului

Locatarul poate cere în faţa instanţei judecătoreşti competente sau arbitrilor aleşi rezilierea înainte de termen a contractului de închiriere:

1) dacă locatorul nu face reparaţiile capitale ale bunului, pe care e obligat să le facă;

2) dacă bunul, în urma unor împrejurări, pentru care locatarul nu răspunde, va ajunge într-o stare, încît nu mai poate fi folosit.

[Art.293 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 294. Răspunderea locatarului pentru înrăutăţirea stării bunului

În cazul cînd locatarul a lăsat să se înrăutăţească starea bunului închiriat, el trebuie să repare daunele cauzate locatorului, dacă nu va dovedi, că înrăutăţirea stării bunului nu se datoreşte culpei sale.

Cu actele locatarului se asimilează actele persoanelor, care au dreptul de a folosi bunul.

 

Articolul 295. Drepturile şi obligaţiile părţilor în legătură cu îmbunătăţirea stării bunului

Dacă locatarul a îmbunătăţit, cu consimţămîntul locatorului, starea bunului închiriat, locatarul are dreptul la restituirea cheltuielilor necesare făcute în acest scop, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Locatarul are dreptul să reţină îmbunătăţirile făcute de el fără consimţămîntul locatorului, dacă ele pot fi despărţite fără a dăuna bunului şi dacă locatorul nu va consimţi să plătească costul lor.

Costul îmbunătăţirilor, făcute de locatar fără consimţămîntul locatorului şi care nu pot fi despărţite fără a dăuna bunului, nu trebuie să fie compensat.

 

Articolul 296. Contractul de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

În baza contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti dau cetăţenilor în folosinţă temporară, pentru o anumită plată, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale, inventar sportiv, autoturisme şi alte bunuri.

Condiţiile şi modul de dare în folosinţă a bunurilor în baza contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor se determină de regulile generale privitoare la contractul de închiriere de bunuri (articolele 284-286, partea întîia a articolului 287, partea a treia a articolului 288, articolele 291, 292, 294 şi 295 din prezentul Cod).

Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti va aproba contractele-tip pentru diferitele categorii de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor.

Abaterile de la condiţiile contractelor-tip, care restrîng drepturile beneficiarilor, sînt nevalabile.

 

Articolul 297. Încheierea contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Organizaţiile, arătate în articolul 296 din prezentul Cod, sînt obligate să dea cetăţenilor în folosinţă obiecte destinate satisfacerii cerinţelor lor curente pentru o plată, a cărei mărime se stabileşte corespunzător cu tarifele în vigoare.

La încheierea contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor organizaţia este obligată să verifice în prezenţa locatarului starea bunului închiriat.

 

Articolul 298. Termenul contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Termenul contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor nu trebuie să depăşească termenul stabilit de contractul-tip corespunzător.

Locatarul are dreptul să renunţe oricînd la contractul de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente şi să restituie organizaţiei bunul închiriat.

 

Articolul 299. Subînchirierea în contractul de închiriere de bunuri destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor

Este interzisă subînchirierea bunurilor puse la dispoziţia locatarului în baza contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor.

 

Capitolul XXVII

ÎNCHIRIEREA LOCUINŢELOR

Articolul 300. Contractul de închiriere a încăperii de locuit

Încăperea de locuit din casele fondului de stat şi obştesc de locuinţe se foloseşte în conformitate cu contractul de închiriere a încăperii de locuit, încheiat între locator-organizaţia de exploatare a locuinţelor (iar în cazul cînd ea nu există – între întreprinderea, instituţia, organizaţia corespunzătoare) şi chiriaş-cetăţeanul, pe numele căruia a fost emis ordinul de repartiţie.

Contractul de închiriere a încăperii de locuit din casele ce aparţin cetăţenilor cu titlu de proprietate personală, se încheie de către chiriaş cu proprietarul casei.

Contractul de închiriere a încăperii de locuit se încheie, se modifică şi se desface în condiţiile şi în modul, stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

[Art.300 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolele 301-348/1.

[Art.301-348/1 excluse prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XXVIII

FOLOSIREA GRATUITĂ A BUNURILOR

Articolul 349. Contractul de folosire gratuită a bunurilor

Prin contractul de folosire gratuită a bunurilor o parte se obligă să transmită sau transmite un bun în folosinţă temporară gratuită celeilalte părţi, iar aceasta din urmă se obligă se restituie acelaşi bun.

Contractului de folosire gratuită a bunurilor i se aplică corespunzător prevederile articolelor 279, 282, ale părţii întîia a articolului 284, ale articolului 286, ale părţii a treia a articolului 288, ale articolelor 291, 294 şi 295 din prezentul Cod.

 

Articolul 350. Termenul contractului de folosire gratuită a bunurilor încheiat între organizaţiile socialiste

Termenul contractului de folosire gratuită a bunurilor, încheiat între organizaţiile socialiste, nu trebuie să depăşească un an, dacă legislaţia Uniunii RSS sau RSS Moldoveneşti nu prevede altfel. Dacă un contract, care nu poate fi încheiat pe termen mai mare de un an, a fost încheiat totuşi pe un termen mai lung, el se consideră încheiat pe un termen de un an. Dacă un astfel de contract a fost încheiat fără arătarea termenului, se aplică partea întîia a articolului 281 din prezentul Cod. Dacă nici unul din contractanţi n-a declarat, că renunţă la el, contractul se consideră încetat după trecerea unui an.

 

Articolul 351. Efectele nepunerii la dispoziţie a bunurilor în folosinţă gratuită de către o organizaţie socialistă

Dacă organizaţia socialistă care şi-a luat prin contract obligaţia de a transmite un bun în folosinţă gratuită, nu va transmite acest bun, se aplică dispoziţiile articolului 285 din prezentul Cod. Dar în acest caz celeilalte părţi i se restituie numai daunele în legătură cu cheltuielile făcute de dînsa, cu pierderea sau deteriorarea bunurilor ei.

 

Articolul 352. Răspunderea pentru viciile bunurilor, transmise în folosinţă gratuită

Cel ce a transmis bunuri în folosinţă gratuită răspunde pentru viciile acestor bunuri, pe care nu le-a declarat intenţionat sau din imprudenţă gravă la transmiterea bunurilor.

 

Articolul 353. Transmiterea bunurilor primite în folosinţă către o terţă persoană

Cel ce a primit bunuri în folosinţă gratuită are dreptul să predea aceste bunuri în folosinţă unei terţe persoane numai cu consimţămîntul aceluia care i-a transmis bunurile, şi va pămîne răspunzător faţă de el.

 

Articolul 354. Rezilierea înainte de termen a contractului

Persoana care a transmis bunuri în folosinţă gratuită are dreptul să ceară rezilierea înainte de termen a contractului, dacă cealaltă parte nu foloseşte bunurile în conformitate cu contractul sau cu destinaţia bunurilor, sau în mod intenţionat ori din imprudenţă înrăutăţeşte starea bunurilor, precum şi dacă cealaltă parte, fără consimţămîntul ei, a pus la dispoziţia unei terţe persoane bunurile care iau fost transmise în folosinţă gratuită.

Contractul de folosire gratuită a bunurilor, încheiat fără arătarea termenului, poate fi reziliat la cererea persoanei, la care a trecut dreptul de proprietate asupra acestor bunuri (dreptul de administrare operativă a lor).

[Art.354 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 355. Încetarea contractului

Contractul de folosire gratuită a bunurilor, pe lîngă temeiurile generale de stingere a obligaţiilor, încetează de asemenea în caz de moarte a cetăţeanului sau de încetare a existenţei persoanei juridice, care au participat la contract.

 

Capitolul XXIX

ANTREPRIZĂ

Articolul 356. Contractul de antrepriză

În baza contractului de antrepriză antreprenorul se obligă se execute, pe riscul său, o anumită lucrare din însărcinarea clientului, cu materialul său sau al clientului, iar acesta se obligă să recepţioneze şi să plătească lucrarea executată.

Regulile cu privire la unele tipuri de contract de antrepriză între organizaţii, precum şi regulile cu privire la contractele de antrepriză pentru satisfacerea nevoilor de trai ale cetăţenilor (a comenzii în vederea prestării de servicii sociale) se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.

[Art.356 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 357. Executarea de către un cetăţean a lucrărilor de antrepriză

Un cetăţean poate să-şi asume executarea unei lucrări în baza contractului de antrepriză numai în cazurile, care nu sînt interzise de lege, şi cu condiţia, ca această lucrare să fie executată prin munca sa personală.

 

Articolul 358. Devizul

Pentru executarea lucrărilor, prevăzute de contractul de antrepriză, poate fi întocmit un deviz fix sau aproximativ.

Dacă e necesar a se depăşi considerabil devizul aproximativ, antreprenorul este obligat să-l înştiinţeze din timp despre aceasta pe client. În cazul acesta clientul are dreptul să renunţe la contract, despăgubindu-l pe antreprenor pentru cheltuielile suportate. Dacă antreprenorul nu l-a înştiinţat pe client despre depăşirea devizului, el e obligat să execute lucrarea, fără a cere restituirea cheltuielilor făcute peste cele prevăzute de deviz.

 

Articolul 359. Executarea lucrării cu materialul antreprenorului şi cu mijloacele lui

Antreprenorul este obligat se execute lucrarea, prevăzută în contract, cu materialul său şi cu mijloacele sale, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Antreprenorul, care execută lucrarea cu material propriu, răspunde pentru calitatea proastă a materialului.

 

Articolul 360. Executarea lucrării cu materialul clientului

Dacă lucrarea se execută în întregime sau în parte cu materialul clientului, antreprenorul răspunde pentru folosirea greşită a acestui material. Antreprenorul este obligat să prezinte clientului o dare de seamă asupra materialului cheltuit şi să întoarcă materialul care a rămas.

 

Articolul 361. Obligaţia antreprenorului de a păstra bunurile care i s-au încredinţat

Antreprenorul este obligat să ia toate măsurile pentru a asigura păstrarea bunurilor, pe care i le-a încredinţat clientul, şi răspunde pentru orice omisiune, care a dus la pierderea sau deteriorarea acestor bunuri.

 

Articolul 362. Transmiterea către organizaţii a materialelor şi utilajelor în baza contractului de antrepriză

Organizaţiile socialiste au dreptul să transmită, în modul şi în limitele stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti, materialele şi utilajele lor întreprinderilor industriale socialiste pentru fabricarea producţiei în baza contractului de antrepriză.

Contractul, încheiat pe baza articolului de faţă, pe lîngă alte condiţii, trebuie să prevadă normele de cheltuire a materialelor, termenele întoarcerii resturilor şi deşeurilor principale, precum şi răspunderea antreprenorului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestor obligaţii.

 

Articolul 363. Riscul pieirii fortuite a materialelor

Riscul pieirii fortuite sau stricării fortuite a materialelor revine părţii, care a pus la dispoziţie materialul.

 

Articolul 364. Împrejurările despre care antreprenorul e obligat să-l prevină pe client

Antreprenorul e obligat să-l prevină din timp pe client în următoarele cazuri:

1) cînd materialul primit de la client este inutilizabil sau de calitate proastă;

2) cînd respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării, ce urmează a fi executată;

3) cînd există alte împrejurări, ce nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării ce se execută.

Dacă antreprenorul n-a executat vre-una din obligaţiile arătate în articolul de faţă, el răspunde pentru daunele suferite de client din această cauză.

 

Articolul 365. Efectele neîndeplinirii de către client a cererilor antreprenorului

Dacă clientul, deşi a fost prevenit din timp şi în mod întemeiat de către antreprenor, nu va înlocui într-un termen corespunzător materialul inutilizabil sau de proastă calitate, nu va schimba indicaţiile cu privire la procedeul executării lucrării sau nu va înlătura împrejurările de altă natură, care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării executate, antreprenorul este în drept, iar în baza contractului încheiat între organizaţiile socialiste este obligat să refuze continuarea executării contractului şi să ceară plata daunelor suferite din culpa clientului.

 

Articolul 366. Obligaţia clientului de a recepţiona lucrarea executată de antreprenor

Clientul este obligat să recepţioneze lucrarea executată de antreprenor şi s-o examineze. Dacă clientul nu va prezenta imediat antreprenorului pretenţiile sale în legătură cu abaterile de la condiţiile contractului care au înrăutăţit lucrarea sau în legătură cu alte vicii ale lucrării, el pierde dreptul să invoce în viitor aceste abateri de la condiţiile contractului sau viciile lucrării.

Despre abaterile de la condiţiile contractului şi despre alte vicii ale lucrării, care n-au putut fi descoperite la recepţionarea obişnuită a lucrării, clientul este obligat să-l înştiinţeze pe antreprenor imediat după descoperirea lor.

 

Articolul 367. Drepturile clientului în cazul încălcării contractului de către antreprenor

Dacă antreprenorul a încălcat condiţiile contractului, fapt care a dus la înrăutăţirea lucrării sau la alte vicii în executarea ei, clientul este în drept să ceară: fie înlăturarea fără plată, într-un termen corespunzător, a viciilor arătate, fie despăgubiri pentru cheltuielile necesare, suportate de client în legătură cu înlăturarea cu mijloacele sale a viciilor lucrării, dacă prin contract s-a stipulat acest drept al clientului, fie reducerea corespunzătoare a remuneraţiei cuvenite pentru lucrare.

În cazul cînd lucrarea a fost executată cu încălcări esenţiale ale contractului sau dacă are alte vicii esenţiale, clientul este în drept să ceară rezilierea contractului şi despăgubiri pentru daunele suferite.

 

Articolul 368. Plata remuneraţiei cuvenite antreprenorului

Pentru lucrarea executată clientul este obligat să plătească antreprenorului remuneraţia, după ce acesta va preda întreaga lucrare, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 369. Socotelile dintre părţi în cazul pieirii obiectului antreprizei sau imposibilităţii de a termina lucrarea

Dacă obiectul antreprizei a pierit în mod fortuit înainte de a fi predat sau dacă terminarea lucrărilor a devenit imposibilă, deşi părţile nu sînt în culpă, antreprenorul nu are dreptul să ceară remuneraţie pentru lucrare.

Antreprenorul îşi păstrează dreptul la remuneraţie, dacă obiectul antreprizei a pierit sau lucrarea n-a putut fi terminată din cauza viciilor materialului dat de client, sau din cauza dispoziţiilor lui cu privire la procedeul executării lucrării, precum şi dacă pieirea obiectului antreprizei sau imposibilitatea de a executa lucrarea s-a produs după ce clientul a fost pus în întîrziere în recepţionarea lucrării, iar antreprenorul a respectat dispoziţiile articolelor 364 şi 365 din prezentul Cod.

 

Articolul 370. Drepturile clientului în timpul executării lucrării

Dacă antreprenorul nu începe la timp executarea contractului sau execută lucrarea atît de încet, încît devine clar, că ea nu va putea fi executată în termen, clientul este în drept să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.

Dacă în timpul executării lucrării va deveni clar, că ea nu va fi executată în modul corespunzător, clientul este în drept să fixeze antreprenorului un termen corespunzător pentru înlăturarea viciilor, iar dacă antreprenorul nu va îndeplini această cerere în termenul fixat, – să renunţe la contract şi să ceară despăgubiri pentru daunele suferite, sau să încredinţeze unei terţe persoane repararea lucrării pe contul antreprenorului.

Dacă are motive întemeiate, clientul este în drept oricînd, pînă la terminarea lucrării, să renunţe la contract, plătind antreprenorului remuneraţia cuvenită pentru partea executată a lucrării şi despăgubiri pentru daunele cauzate prin rezilierea contractului, dar scăzînd suma de care a profitat antreprenorul în urma rezilierii contractului.

 

Articolul 371. Prescripţia în acţiunile ce decurg din răspunderea antreprenorului

Acţiunea în legătură cu încălcarea de către antreprenor a vre-uneia din condiţiile contractului, avînd ca urmare o înrăutăţire a lucrării, sau în legătură cu alte vicii ale lucrării poate fi intentată în curs de şase luni din ziua recepţionării lucrării, iar dacă viciile n-au putut fi descoperite la recepţionarea obişnuită a lucrării, – în curs de un an din ziua recepţionării lucrării.

Dacă una din părţi este un cetăţean, acţiunea în legătură cu viciile de construcţii sau instalaţii, care n-au putut fi descoperite la recepţionarea obişnuită a lucrării, poate fi intentată în curs de trei ani din ziua recepţionării lucrării.

Dacă în contractul de antrepriză este prevăzut un termen de garanţie şi pretenţiile în legătură cu viciile lucrării au fost prezentate înăuntrul termenului de garanţie, termenul de prescripţie începe să curgă din ziua prezentării pretenţiilor cu privire la vicii, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste – din ziua descoperirii viciilor din lucrare.

 

Articolul 372. Contractul de deservire curentă a cetăţenilor

Prin contractul de deservire curentă a cetăţenilor organizaţia chemată să satisfacă cerinţele curente ale cetăţenilor se obligă să execute pentru client o anumită lucrare, iar clientul se obligă să recepţioneze această lucrare şi să plătească pentru executarea ei.

Contractului de deservire curentă a cetăţenilor i se aplică dispoziţiile articolelor 359-361, 363-366, 369, 370 din prezentul Cod.

Pentru diferitele tipuri de deservire a cetăţenilor Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti va aproba contracte-tip de deservire curentă a cetăţenilor.

Orice abatere de la condiţiile contractelor-tip, care restrînge drepturile clienţilor, este nulă.

 

Articolul 373. Executarea lucrării în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor

Prin contractul de deservire curentă a cetăţenilor antreprenorul execută lucrarea din materialul său, iar dacă doreşte clientul – din materialul acestuia.

În cazul cînd lucrarea a fost executată din materialul antreprenorului, costul materialului se plăteşte la încheierea contractului, în întregime sau în parte, după cum prevede contractul-tip. În acest caz plata definitivă se va face de client la primirea lucrării executate de antreprenor.

În cazurile prevăzute de legislaţia RSS Moldoveneşti plata materialelor, puse la dispoziţie de antreprenor, poate să se facă în rate (pe credit). Schimbarea ulterioară a preţului materialului plătit în rate nu duce la recalcularea preţului.

Dacă lucrarea se execută din materialul clientului, antreprenorul îi va elibera la încheierea contractului o chitanţă, în care se va arăta precis denumirea materialului, cantitatea lui şi evaluarea lui după învoiala părţilor.

 

Articolul 374. Drepturile clientului în caz de încălcare esenţială a contractului de deservire curentă a cetăţenilor şi termenul pentru prezentarea pretenţiilor şi intentarea acţiunii cu privire la viciile lucrării

Dacă antreprenorul a încălcat esenţial condiţiile contractului de deservire curentă a cetăţenilor sau a îngăduit alte vicii esenţiale în lucrarea, executată din materialul clientului, acesta din urmă este în drept să ceară fie confecţionarea unui alt obiect din material de acelaşi fel şi de aceiaşi calitate, fie rezilierea contractului şi repararea daunelor.

Modul şi termenul prezentării pretenţiilor cu privire la viciile lucrării executate pe baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor se determină conform regulilor stabilite de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

Acţiunea cu privire la viciile lucrării executate pe baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor poate fi intentată în termen de cel mult şase luni din ziua respingerii pretenţiilor, iar dacă pretenţiile n-au fost prezentate sau este imposibil a se stabili data cînd au fost prezentate – în curs de cel mult şase luni din ziua expirării termenului stabilit pentru prezentarea pretenţiilor (partea a doua a articolului de faţă).

 

Articolul 375. Plata remuneraţiei în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor

Costul lucrărilor, executate în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor, se determină de catalogul de preţuri, aprobat în conformitate cu regulile stabilite şi se achită de client în conformitate cu contractul-tip în întregime, fie la încheierea contractului, fie la primirea de către client a lucrării executate, fie prin plata unui avans la încheierea contractului, urmînd ca plata definitivă să se facă la primirea de către client a lucrării executate de antreprenor.

[Art.375 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 376. Efectele neprezentării clientului pentru primirea lucrării executate

Dacă clientul nu s-a prezentat pentru a primi obiectul confecţionat potrivit contractului, la comanda în vederea prestării de servicii sociale, atunci în cazul executării comenzii cu materialul clientului – după trecerea a şase luni, iar în cazul executării comenzii cu materialul antreprenorului – după trecerea a trei lunii din ziua în care conform contractului, obiectul trebuia să fie predat, şi după două notificări, făcute ulterior clientului, antreprenorul este în drept să vîndă obiectul în modul stabilit, iar suma încasată , după scăderea tuturor plăţilor, ce i se cuvin antreprenorului, s-o verse sub formă de depozit la biroul notarial de stat pe numele clientului.

[Art.376 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Capitolul XXX

ANTREPRIZA PENTRU CONSTRUCŢII CAPITALE

Articolul 377. Contractul de antrepriză pentru construcţii capitale

În baza contractului de antrepriză pentru pentru construcţii capitale organizaţia-antreprenor se obligă să construiască cu forţele şi mijloacele sale şi să predea organizaţiei-client obiectivul prevăzut de plan, în conformitate cu documentaţia de proiect şi deviz aprobată şi în termenul stabilit, iar clientul se obligă să pună la dispoziţia antreprenorului un şantier de construcţii, să-i predea documentaţia de proiect şi deviz aprobată, să asigure finanţarea la timp a lucrărilor de construcţie, să recepţioneze obiectivele terminate şi să achite costul lor.

Clientul e dator să asigure construcţia cu utilaje tehnologice, energetice, electrotehnice şi generale de uzină, cu aparatură, cu excepţia cazurilor prevăzute în hotărîri speciale. Prin hotărîri speciale se poate pune în sarcina clientului asigurarea construcţiei cu materiale.

 

Articolul 378. Antreprenorul general şi subantreprenorul

Contractul de antrepriză pentru construcţii capitale se încheie de client cu o organizaţie de construcţii, iar în cazurile şi în modul, prevăzut de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS, cu două şi mai multe organizaţii de construcţii, care sînt în drept în calitate de antreprenor general să încredinţeze, pe baza unui contract de subantrepriză, efectuarea diferitor complexe de lucrări unor organizaţii specializate (partea întîia a articolului 193 şi articolul 224 din prezentul Cod).

Contractul pentru executarea lucrărilor de montare a utilajelor se încheie de client fie cu antreprenorul general, fie cu furnizorul utilajelor.

Cu consimţămîntul antreprenorului general, contractele pentru executarea lucrărilor de montaj şi a altor lucrări speciale pot fi încheiate de client cu organizaţii de montaj sau cu alte organizaţii specializate.

[Art.378 modificat prin Ucazul 31.07.70]

 

Articolul 379. Drepturile clientului

Clientul exercită controlul şi supravegherea tehnică, urmărind dacă volumul, costul şi calitatea lucrărilor ce se execută corespund cu documentaţia de proiect şi deviz. El este în drept să verifice oricînd mersul şi calitatea lucrărilor de construcţie şi de montaj, precum şi calitatea materialelor folosite , fără însă a se amesteca în activitatea economică operativă a antreprenorului.

 

Articolul 380. Înlăturarea viciilor din executarea lucrărilor

Viciile constatate în executarea lucrărilor sau viciile materialelor folosite pentru lucrări, care se datoresc culpei antreprenorului (sau a subantreprenorului), trebuie să fie înlăturate de antreprenor pe socoteala lui.

 

Articolul 381. Răspunderea părţilor în caz de încălcare a contractului de antrepriză pentru construcţii capitale

În caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor ce izvorăsc din contractul de antrepriză pentru construcţii capitale partea care răspunde pentru aceasta plăteşte clauza penală (penalităţile de întîrziere) stabilită, precum şi daunele în legătură cu cheltuielile făcute de cealaltă parte, cu pierderea sau deteriorarea bunurilor ei, în măsura în care aceste daune n-au fost acoperite prin clauza penală.

Clauza penală (penalităţile de întîrziere), plătită de antreprenor pentru nerespectarea termenelor de executare a unor lucrări, va fi restituită antreprenorului în cazul cînd toate lucrările în ansamblu la obiectivul dat vor fi executate în termenul prevăzut în contract.

 

Articolul 382. Regulile cu privire la contractele de antrepriză pentru construcţii capitale

Contractele de antrepriză pentru construcţii capitale se încheie şi se execută în conformitate cu regulile, aprobate de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS, sau în modul stabilit de el.

Regulile speciale cu privire la contractele de antrepriză pentru construcţii capitale în colhozuri se aprobă în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Capitolul XXXI

TRANSPORTUL

Articolul 383. Contractul de transport

Pe baza contractului de transport de mărfuri organizaţia pentru transporturi (cărăuşul) se obligă să transporte încărcăturile, încredinţate de predător, la punctul de destinaţie şi să le elibereze persoanei împuternicite spre a le primi (destinatarului), iar predătorul se obligă să achite taxa de transport pentru încărcături, conform tarifului stabilit.

În baza contractului de transport de călători cărăuşul se obligă să-l transporte pe călător la punctul de destinaţie, iar în cazul cînd călătorul a predat bagaje – să transporte de asemenea, bagajele la punctul de destinaţie şi să le elibereze persoanei împuternicite a le primi; călătorul se obligă să plătească taxa de transport pentru călători, iar în caz de predare de bagaje – şi pentru transportul bagajelor, conform tarifului stabilit.

 

Articolul 384. Condiţiile pentru transportul încărcăturilor, călătorilor şi bagajelor

Condiţiile pentru transportul încărcăturilor, călătorilor şi bagajelor şi răspunderea părţilor în legătură cu aceste transporturi sînt reglementate, în conformitate cu Bazele legislaţiei civile a Uniunii RSS şi a republicilor unionale, prin statutele (codurile) diferitelor tipuri de transport şi regulile emise în modul stabilit.

 

Articolul 385. Planul transportului de încărcături

Contractul de transport de încărcături ale organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti se încheie pe baza planului de transporturi, obligator pentru ambele părţi.

Încheierea contractelor de transport de încărcături, neprevăzute de plan, se face în modul prevăzut de statutele (codurile) de transport.

 

Articolul 386. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături

Cărăuşul sau predătorul poartă răspundere materială, dacă nu pune la dispoziţie mijloacele de transport, sau nu predă mărfurile pentru transport, sau nu respectă alte obligaţii, ce decurg din planul de transport, precum şi pentru încălcările de acelaşi fel în cazurile, prevăzute de alineatul al doilea al articolului 385 din prezentul Cod.

 

Articolul 387. Răspunderea cărăuşului pentru pierderea totală sau parţială a încărcăturilor sau bagajelor şi pentru deteriorarea lor

Cărăuşul răspunde pentru pierderea totală sau parţială şi pentru deteriorarea încărcăturilor şi bagajelor primite spre transport, dacă nu va dovedi, că pierderea totală sau parţială şi deteriorarea nu se datoresc culpei lui (articolele 222 şi 223 din prezentul Cod).

În statutele (codurile) de transport pot fi prevăzute cazuri, cînd culpa cărăuşului pentru pierderea totală sau parţială sau pentru deteriorarea încărcăturilor urmează să fie dovedită de destinatar sau de predător.

 

Articolul 388. Termenul pentru transportul încărcăturilor şi bagajelor şi răspunderea pentru întîrziere

Cărăuşul este obligat să transporte încărcăturile sau bagajele la punctul de destinaţie în termenul stabilit de statutele (codurile) de transport sau de regulile emise în modul stabilit. Dacă termenul de transport nu este stabilit în statut sau reguli, părţile pot fixa acest termen în contract.

Cărăuşul este scutit de răspundere pentru întîrzierea în transportul încărcăturilor sau bagajelor, dacă întîrzierea nu se datoreşte culpei lui.

 

Articolul 389. Pretenţiile şi acţiunile ce decurg din transporturi

Înainte de a se intenta cărăuşului o acţiune ce decurge dintr-un contract de transport trebuie în mod obligator să i se prezinte pretenţii.

Pretenţiile pot fi prezentate în curs de şase luni, iar pretenţiile privitoare la plata amenzilor şi premiilor – în curs de 45 zile. Cărăuşul este obligat să examineze pretenţiile prezentate şi să-l înştiinţeze pe petiţionar despre admiterea sau respingerea lor în curs de trei luni, iar în ceia ce priveşte pretenţiile referitoare la transporturile efectuate de cărăuşi de diferite tipuri pe baza unui singur document – în curs de şase luni, şi pretenţiile referitoare la plata amenzii sau premiului – în curs de 45 zile.

Dacă pretenţiile au fost respinse sau răspunsul n-a fost primit în termenul arătat de acest articol, petiţionarul are dreptul să intenteze o acţiune în curs de două luni, socotit din ziua primirii răspunsului sau expirării termenului stabilit pentru răspuns.

Pentru intentarea de către cărăuş a acţiunilor, ce decurg din transporturi, împotriva predătorilor, destinatarilor sau călătorilor se stabileşte un termen de şase luni.

Termenele de prescripţie şi regulile privitoare la intentarea acţiunilor în litigiile legate de transporturi în comunicaţii internaţionale sînt prevăzute de statutele (codurile) de transport sau tratatele internaţionale.

 

Articolul 390. Condiţiile transportului de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule

Condiţiile transportului de încărcături, călători şi bagaje, efectuat cu autovehicule, şi răspunderea părţilor în legătură cu aceste transporturi se determină în conformitate cu prezentul Cod, cu Statutul transportului auto din RSS Moldovenească, care se aprobă de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, şi de regulile pentru transporturi, emise în modul stabilit.

 

Articolul 391. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături cu autovehicule

Organizaţia de transport auto şi predătorul poartă răspundere materială pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături, în conformitate cu articolul 386 din prezentul Cod.

Predătorul, care n-a predat încărcăturile pentru a fi transportate cu autovehicule, va plăti organizaţiei de transport auto o amendă pentru toată cantitatea de încărcături nepredată în raport cu planul de transporturi sau cu comanda unică făcută. Încărcăturile, care au fost predate de predător într-o stare ce nu corespunde regulilor de transport şi care n-au fost aduse de el într-o stare corespunzătoare în termen util, care să permită expedierea lor la timp, se consideră ca nepredate.

Organizaţia de transport auto, care n-a pus la dispoziţia predătorului mijloace de transport suficiente pentru transportul de încărcături prevăzut de planul de transporturi, sau pe baza unei comenzi unice primite spre executare, va plăti predătorului o amendă pentru toată cantitatea de încărcături pregătită pentru expediere şi netransportată în raport cu planul sau cu comanda unică. Punerea la dispoziţie a unor mijloace de transport necorespunzătoare pentru transportarea încărcăturilor prevăzute de plan este echivalentă cu nepunerea la dispoziţie a mijloacelor de transport.

Predătorul şi organizaţia de transport auto nu vor răspunde pentru neîndeplinirea planului de transporturi, dacă aceasta se datoreşte:

1) unor fenomene cu caracter de stihie (înzăpeziri, inundaţii, incendii şi altele);

2) unei avarii la întreprindere, din cauza căreia activitatea acesteia a încetat pe timp de cel puţin trei zile;

3) unei întreruperi provizorii sau unor restricţii de transport de încărcături pe anumite drumuri, stabilite potrivit cu prevederile Statutului transporturilor auto din RSS Moldovenească.

Condiţiile răspunderii reciproce a predătorului şi organizaţiei de transporturi auto pentru îndeplinirea planului, precum şi cuantumul amenzilor, prevăzute în părţile a doua şi a treia din acest articol, sînt reglementate de Statutul transporturilor auto din RSS Moldovenească.

 

Articolul 392. Taxa pentru transportul de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule

Taxa pentru transportul de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule, precum şi pentru executarea de către întreprinderile şi organizaţiile de transport auto a operaţiilor şi serviciilor, legate de aceste transporturi, se fixează în conformitate cu tarifele, aprobate în modul, stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

[Art.392 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 393. Încărcarea şi descărcarea încărcăturilor, care se transportă cu autovehicule

Încărcarea încărcăturilor în autovehicul se face cu forţele şi mijloacele predătorului, iar descărcarea lor – cu forţele şi mijloacele destinatorului, dacă nu prevăd altfel regulile speciale sau învoiala încheiată de organizaţia de transport auto cu predătorul sau, corespunzător, cu destinatarul.

Termenele de încărcare şi descărcare a încărcăturilor cu mijloacele predătorilor şi destinatarilor sînt stabilite de Statutul transporturilor auto din RSS Moldovenească.

Pentru staţionarea neproductivă a mijloacelor de transport auto la încărcare şi descărcare peste timpul prevăzut, din culpa predătorului sau a destinatarului, precum şi pentru staţionarea neproductivă în drum a mijloacelor de transporturi auto din culpa predătorului, acesta din urmă sau destinatarul va plăti organizaţiei de transport auto o amendă conform tarifului stabilit.

 

Articolul 394. Răspunderea organizaţiilor de transport auto pentru întîrzierea transportului încărcăturilor

Cuantumul amenzilor, aplicate organizaţiilor de transport auto în legătură cu întîrzierea transportului încărcăturilor sau bagajelor, se stabileşte de Statutul transportului auto din RSS Moldovenească, în funcţie de durata întîrzierii.

Plata amenzii de către organizaţia de transport auto pentru întîrzierea transportului încărcăturilor sau bagajelor n-o scuteşte de răspunderea pentru pierderea totală sau parţială şi deteriorarea încărcăturilor sau bagajelor, cauzate de această întîrziere.

 

Articolul 395. Răspunderea organizaţiei de transport auto pentru pierderea totală sau parţială şi deteriorarea încărcăturilor

Pentru daunele cauzate în timpul transportului de încărcături sau bagaje cu autovehicule, cărăuşul (organizaţia de transport auto) va plăti:

1) în caz de pierdere totală sau parţială a încărcăturilor sau bagajelor pierdute total sau în parte;

2) în cazul deteriorării încărcăturilor sau bagajelor – diferenţa de valoare;

3) în caz de pierdere totală a încărcăturilor sau bagajelor, predate pentru transport cu valoare declarată, – valoarea declarată a încărcăturilor sau bagajelor, dacă nu se va dovedi, că ea este mai mică decît cea reală.

Dacă în urma deteriorării, pentru care răspunde organizaţia de transport auto, calitatea încărcăturilor sau bagajelor s-a schimbat într-o astfel de măsură, încît ele nu mai pot fi folosite după destinaţia lor directă, destinatarul încărcăturilor sau bagajelor este în drept să refuze primirea şi să ceară despăgubiri pentru pierderea lor.

Dacă încărcăturile sau bagajele, pentru pierderea totală sau parţială a cărora organizaţia de transport auto a plătit despăgubirile corespunzătoare, vor fi folosite mai tîrziu, destinatarul (predătorul) este în drept se ceară, ca să i se elibereze aceste încărcături sau bagaje, dar va restitui despăgubirile primite pentru pierderea lor totală sau parţială.

 

Articolul 396. Încetarea contractului de transport la cererea călătorului

Călătorul este în drept să renunţe la contractul de transport auto în comunicaţiile interurbane şi, restituind biletul înainte de plecarea autobusului (taxiului de marşrută), să primească înapoi banii plătiţi pentru el:

1) dacă plecarea autobusului (taxiului) întîrzie cu mai mult de o oră;

2) dacă autobusul (taxiul) e de o clasă inferioară celeia pentru care i s-a vîndut călătorului biletul;

3) în alte cazuri, prevăzute de Statutul transportului auto din RSS Moldovenească.

Dacă călătoria se întrerupe din cauza bolii sau unui accident, călătorului i se restituie taxa de transport, proporţional cu distanţa care a mai rămas de parcurs.

 

Articolul 397. Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau vătămarea sănătăţii călătorului

Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau vătămarea sănătăţii călătorului este reglementată de dispoziţiile Capitolului 42 din prezentul Cod, dacă legea nu prevede o răspundere sporită.

 

Capitolul XXXII

EXPEDIŢIA

Articolul 398. Contractul de expediţie

Prin contractul de expediţie o parte (expeditorul) se obligă, ca pe contul celeilalte părţi şi în numele ei (clientului) sau în numele său propriu să expedieze încărcăturile, ce aparţin clientului, sau să primească încărcăturile sosite la adresa lui, iar clientul se obligă să plătească o anumită remuneraţie pentru expediere şi să întoarcă cheltuielile efectuate de expeditor în legătură cu expedierea sau primirea încărcăturilor.

Prin contractul de expediţie expeditorul poate de asemenea să-şi asume îndeplinirea unor acte, legate de expedierea şi primirea încărcăturilor (împachetare, marcare, încărcare, descărcare ş.a.).

Contractul de expediţie se încheie în formă scrisă.

 

Articolul 399. Părţile din contractul de expediţie

Pot să-şi asume funcţii de expeditor numai organizaţiile şi întreprinderile socialiste, care, potrivit statutelor sau regulamentelor lor de funcţionare pot săvîrşi operaţii de expediţie şi camionaj. Clienţi în baza contractului de expediţie pot fi organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, precum şi cetăţenii.

 

Articolul 400. Conţinutul contractului de expediţie

Drepturile şi obligaţiile părţilor, modul şi termenele de predare şi de primire a încărcăturilor în baza contractului de expediţie, precum şi cuantumul remuneraţiei pentru expediţie sînt stabilite prin statutele (codurile) de transport, cît şi prin regulile, tarifele, contractele-tip, emise în modul stabilit, iar în lipsa lor – prin învoiala părţilor.

Aprobarea contractelor-tip de expediţie se va face în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 401. Răspunderea părţilor din contractul de expediţie

Expeditorul răspunde pentru executarea corespunzătoare a obligaţiilor ce şi le-a asumat în ce priveşte deservirea clientului în cadrul contractului de expediţie şi pentru păstrarea bunurilor lui în conformitate cu articolele 222 şi 406 din prezentul Cod, precum şi cu regulile speciale şi statutul tipului de transport corespunzător.

Expeditorul răspunde faţă de client pentru pierderea totală sau parţială şi deteriorarea încărcăturilor de către cărăuş numai în cazul, cînd el şi-a asumat prin contract această răspundere.

 

Capitolul XXXIII

DEPOZITUL

Articolul 402. Contractul de depozit

Prin contractul de depozit o parte (depozitarul) se obligă să păstreze bunurile, ce iai fost transmise de cealaltă parte (deponent) şi să i le restituie intacte.

În contractul de depozit încheiat între organizaţiile socialiste poate fi prevăzută de asemenea obligaţia depozitarului de a primi în depozit bunurile, care îi vor fi predate de cealaltă parte.

Depozitul este un contract cu titlu gratuit, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 403. Forma contractului de depozit

Dacă valoarea bunurilor predate este mai mare de o sută de ruble, contractul de depozit, în care ambele părţi sau una din părţi este un cetăţean, trebuie să fie încheiat în formă scrisă (articolul 48 din prezentul Cod), cu excepţia cazurilor, cînd bunurile sînt predate în depozit pe termen scurt la garderoba unei instituţii, întreprinderi sau organizaţii şi cînd depozitarul eliberează o plată cu număr, un jeton sau un alt semn.

În caz de litigiu privind identitatea lucrurilor primite în depozit cu lucrurile pe care le restituie depozitarul, se admite dovada cu martori.

Predarea bunurilor în depozit, în caz de împrejurări excepţionale (incendiu, inundaţie ş.a.m.d.), poate fi dovedită cu martori, indiferent de valoarea bunurilor predate în depozit.

 

Articolul 404. Încetarea contractului de depozit la cererea uneia din părţi

Persoana care a predat bunurile în depozit este în drept să ceară oricînd aceste bunuri de la depozitar.

Dacă bunurile au fost predate în depozit, urmînd să fie restituite la cerere, sau cînd nu este arătat termenul restituirii lor, depozitarul este în drept să renunţe oricînd la contract, dar este obligat să acorde deponentului un termen suficient în împrejurările respective pentru a primi înapoi aceste bunuri.

 

Articolul 405. Obligaţiile depozitarului

Depozitarul este obligat să ea toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea bunurilor care iau fost predate.

Depozitarul dintr-un contract de depozit gratuit, încheiat între cetăţeni, este obligat să îngrijească de bunul ce i-a fost predat în depozit, ca de propriul său bun.

Depozitarul nu are dreptul să se servească de bunurile ce iau fost predate în depozit, dacă contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 406. Răspunderea depozitarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi pentru deteriorarea lor

Organizaţia, pentru care depozitul constituie unul din scopurile activităţii ei prevăzute de statut (regulament), este scutită de răspunderea pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi pentru deteriorarea lor, cauzate de forţă majoră.

În cazul cînd, după expirarea termenului de depozit prevăzut în contract sau a termenului indicat de depozitar potrivit dispoziţiilor articolului 404 din prezentul Cod, bunurile n-au fost luate înapoi de deponent, depozitarul răspunde în viitor pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi pentru deteriorarea lor, numai dacă a făcut aceasta cu intenţie sau din imprudenţă gravă.

 

Articolul 407. Răspunderea depozitarului

Dacă în lege sau contract nu este prevăzută obligaţia depozitarului de a repara daunele cauzate prin pierderea totală sau parţială şi deteriorarea bunurilor, depozitarul va plăti:

1) în caz de pierdere totală sau parţială a bunurilor – contravaloarea bunurilor pierdute total sau parţial;

2) pentru deteriorarea bunurilor – diferenţa de valoare.

Dacă la predarea bunurilor în depozit s-a făcut evaluarea lor şi această evaluare a fost menţionată în contract sau într-un alt înscris, eliberat de depozitar, acesta răspunde în limitele sumei evaluate, dacă nu se va dovedi, că valoarea reală a bunurilor pierdute total sau parţial ori deteriorate depăşeşte această sumă.

Dacă în urma deteriorării, pentru care răspunde depozitarul, calitatea bunurilor s-a schimbat în aşa măsură, încît ele nu pot fi folosite după vechea lor destinaţie, deponentul are dreptul să refuze primirea lor.

 

Articolul 408. Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor în hoteluri, cămine şi în alte organizaţii

Hotelurile, casele de odihnă, sanatoriile, căminele şi alte organizaţii asemănătoare răspund pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor cetăţenilor, care se găsesc în încăperile rezervate lor, chiar dacă aceste bunuri, cu excepţia banilor, titlurilor de valoare şi bijuteriilor, n-au fost predate special în depozit acestor organizaţii.

 

Articolul 409. Efectele nerespectării termenului de primire înapoi a bunurilor

Deponentul este obligat, ca la expirarea termenului arătat în articolul 406 din prezentul Cod să ea înapoi bunurile predate în depozit.

În cazul cînd deponentul se înlătură să le ea înapoi, depozitarul, dacă e un cetăţean, este în drept să ceară prin judecată vînzarea silită a acestor bunuri potrivit cu dispoziţiile Codului de procedură civilă al RSS Moldoveneşti pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti.

Dacă depozitarul este o organizaţie socialistă, vînzarea bunurilor nereclamate se face în modul prevăzut de statutul (regulamentul) acestei organizaţii.

Banii realizaţi din vînzarea bunurilor se eliberează deponentului, scăzîndu-se sumele ce se cuvin depozitarului.

 

Articolul 410. Repararea daunelor cauzate depozitarului

Deponentul este obligat să repare daunele cauzate depozitarului prin însuşirile ascunse ale bunurilor predate, dacă depozitarul, primind bunurile în depozit, n-a ştiut şi nici nu era dator să ştie de aceste însuşiri.

Cînd depozitul este gratuit, deponentul este obligat să întoarcă depozitarului cheltuielile necesare, făcute de acesta pentru a asigura păstrarea bunurilor, dacă contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 411. Depozitul bunurilor, determinate în genul lor

Dacă bunurile predate în depozit sînt determinate în contract numai în genul lor, atunci, în lipsa unei alte învoieli, aceste bunuri trec în proprietatea sau în administrarea operativă a depozitarului. În aceste cazuri depozitarul este obligat să restituie deponentului o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părţi, de acelaşi gen şi de aceiaşi calitate.

 

Articolul 412. Depozitul obligator în virtutea legii

Dispoziţiile articolului 402, ale părţii întîia a articolului 404, ale articolelor 405-410 din prezentul Cod se aplică şi raporturilor ce decurg din contractul de depozit, născute din alte temeiuri prevăzute de lege.

 

Capitolul XXXIV

MANDATUL

Articolul 413. Contractul de mandat

Prin contractul de mandat o parte (mandatar) se obligă a face anumite acte juridice în numele şi pe seama celeilalte părţi (mandat).

 

Articolul 414. Remuneraţia în baza contractului de mandat

Mandantul este obligat să plătească mandatarului o remuneraţie, dacă aceasta e prevăzut de lege sau prin contract.

 

Articolul 415. Executarea mandatului în conformitate cu indicaţiile mandantului

Mandatarul este obligat să execute mandatul primit, în conformitate cu indicaţiile mandantului.

Mandatarul este în drept să se abată de la aceste indicaţii, dacă împrejurările arată, că aceasta e necesar în interesul mandantului, şi dacă mandatarul n-a putut să ceară în prealabil părerea mandantului sau dacă, cerînd părerea mandantului, n-a primit la timp răspunsul cuvenit.

În asemenea caz mandatarul este obligat să comunice mandantului, îndată ce aceasta va fi posibil, ce anume abateri a săvîrşit.

 

Articolul 416. Executarea personală a mandatului de către mandatar

Mandatarul este obligat să execute personal mandatul ce i s-a dat. El are dreptul să transmită obligaţia de executare a mandatului, în întregime sau în parte, unei alte persoane (substitut), dacă este împuternicit de către mandat să facă aceasta sau dacă împrejurările îl silesc s-o facă în scopul apărării intereselor mandantului.

În aceste cazuri mandatarul răspunde numai pentru alegerea substituitului.

Mandatarul, care a transmis substituitului obligaţia de executare a mandatului în întregime sau în parte, este dator să comunice fără întîrziere aceasta mandantului. Neîndeplinirea acestei obligaţii face, ca mandatarul să fie responsabil pentru actele substituitului, ca şi cum ar fi fost ale lui proprii.

Mandantul are dreptul oricînd să înlăture pe substituitul ales de mandatar.

 

Articolul 417. Darea de seamă a mandatarului

Mandatarul este obligat:

1) să comunice mandantului, la cererea acestuia, toate datele privitoare la mersul executării mandatului;

2) după executarea mandatului să prezinte fără întîrziere mandantului o dare de seamă, alăturînd documentele justificative, dacă aceasta o cere caracterul mandatului;

3) să predea fără întîrziere mandantului tot ce a primit în legătură cu executarea mandatului.

 

Articolul 418. Obligaţiile mandantului

Mandantul este obligat să primească fără întîrziere de la mandatar tot ce a executat acesta în conformitate cu contractul.

Mandantul este obligat, de asemenea, dacă contractul nu prevede altfel:

1) să asigure pe mandatar cu mijloacele necesare pentru executarea mandatului;

2) să întoarcă mandatarului cheltuielile necesare, făcute pentru executarea mandatului;

3) după executarea mandatului să plătească mandatarului remuneraţia, dacă aceasta i se cuvine.

 

Articolul 419. Încetarea contractului de mandat

Contractul de mandat încetează, pe lîngă temeiurile generale de stîngere a obligaţiilor, şi în următoarele cazuri:

1) anularea lui de către mandat;

2) renunţarea mandatarului la mandat;

3) dacă cetăţeanul, care este parte la contract, a murit sau a fost declarat incapabil, cu capacitate de exerciţiu restrînsă sau absent fără veste;

4) dacă una din părţi este persoană juridică şi aceasta se lichidează.

Mandantul are dreptul să anuleze oricînd mandatul, iar mandatarul – să renunţe la el oricînd. Învoiala de renunţare la aceste drepturi este nulă.

Dacă mandatarul a renunţat la mandat în împrejurări, în care mandantul este lipsit de posibilitatea de a-şi asigura altfel interesele mandatarul este obligat să repare daunele cauzate prin încetarea contractului.

 

Articolul 420. Efectele încetării contractului executat parţial

Dacă contractul de mandat a încetat înainte ca mandatul să fi fost executat în întregime, mandantul este obligat să restituie mandatarului cheltuielile făcute în legătură cu executarea mandatului, iar dacă mandatarului i se cuvine o remuneraţie, – să-i plătească, de asemenea, remuneraţia, proporţional cu munca îndeplinită de dînsul. Această regulă nu se aplică, cînd mandatarul a executat mandatul după ce a aflat sau trebuia să afle despre încetarea acestuia.

 

Articolul 421. Obligaţiile moştenitorilor mandatarului

În caz de moarte a mandatarului moştenitorii lui sînt obligaţi să comunice mandantului încetarea contractului de mandat şi să ea măsurile necesare pentru paza bunurilor mandantului.

Aceleaşi obligaţii le are şi lichidatorul persoanei juridice, care îndeplinea obligaţiile de mandatar.

 

Capitolul XXXV

COMISIONUL

Articolul 422. Contractul de comision

Prin contractul de comision o parte (comisionar) se obligă, ca din însărcinarea celeilalte părţi (comitent) să încheie, în schimbul unei remuneraţii, o convenţie sau mai multe convenţii în numele său, dar pe seama comitentului.

Prin contractul de comision pentru vînzarea de produse agricole colhozul (comitentul) încredinţează organizaţiei cooperatiste de consum (comisionar) să vîndă prisosurile de produse agricole, rămase după ce colhozul şi-a îndeplinit obligaţiile de vînzare a produselor agricole către stat.

Magazinele de comision încheie contracte de comision pentru vînzarea în cadrul comerţului cu amănuntul atît a unor obiecte noi, cît şi a unor obiecte uzate, de larg consum şi de uz casnic, a unor obiecte de artă, de artă aplicată, de anticariat, cu excepţia obiectelor, a căror primire de către magazinele de comision este interzisă prin regulile aprobate de Ministerul comerţului al RSS Moldoveneşti, privitoare la modul de primire şi de vînzare a obiectelor de către magazinele de comision.

 

Articolul 423. Forma contractului

Contractul de comision trebuie să fie încheiat în formă scrisă.

Contractul de comision pentru vînzarea produselor agricole poate fi încheiat, eliberîndu-se colhozului un bon de livrare de către organizaţia cooperatistă de consum, care primeşte produsele. În contract (bonul de livrare) se arată denumirea produselor, data primirii lor, cine le-a predat, cantitatea şi calitatea lor, precum şi preţul de vînzare şi termenele de plată.

 

Articolul 424. Drepturile şi obligaţiile comisionarului în convenţia încheiată cu o terţă persoană

Prin convenţia încheiată de comisionar cu o terţă persoană dobîndeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii comisionarul, chiar dacă comitetul figurează în convenţie ori a întrat în raporturi directe cu terţa persoană în legătură cu executarea acestei convenţii.

 

Articolul 425. Dreptul de proprietate al comitentului

Bunurile primite de comisionar de la comitent sau dobîndite de comisionar pentru comitent sînt proprietatea acestuia din urmă.

 

Articolul 426. Executarea mandatului de comision

Comisionarul este obligat să execute mandatul, ce şi l-a luat, în condiţiile cele mai avantajoase pentru comitent.

Dacă comisionarul va încheia o convenţie în condiţii mai avantajoase decît cele indicate de comitent, întregul beneficiu va reveni comitentului, dacă contractul de comision nu prevede altfel.

Organizaţia cooperatistă de consum, care a primit produse agricole de la colhoz pentru vînzarea în comision, are dreptul, dacă este nevoită a le vinde în afara razei activităţii sale, să încheie un contract de subcomision cu altă organizaţie cooperatistă de consum.

 

Articolul 427. Abaterea de la indicaţiile comitentului

Comisionarul are dreptul să se abată de la indicaţiile comitentului în cazurile, prevăzute de articolul 415 din prezentul Cod.

Comisionarul, care a vîndut bunurile cu un preţ mai mic decît cel ce i-a fost stabilit de comitent, este dator să-i plătească acestuia din urmă diferenţa, dacă nu va dovedi, că era imposibil de a vinde bunurile la preţul stabilit şi că vînzarea la un preţ mai mic l-a ferit pe comitent de pagube şi mai mari.

Dacă comisionarul va cumpăra bunuri la un preţ mai mare decît cel stabilit de comitent şi acesta refuză să accepte o astfel de cumpărătură comitentul este dator s-o declare comisionarului îndată după primirea înştiinţării despre încheierea convenţiei cu terţa personală. În caz contrar cumpărătura este socotită acceptată de comitent.

Dacă comisionarul va comunica, că plăteşte el diferenţa de preţ, comitentul nu are dreptul să refuze acceptarea convenţiei încheiate pentru el.

 

Articolul 428. Preţul obiectelor vîndute de comisionar

Preţul de vînzare al obiectului primit de magazinul de comision se stabileşte de comitent.

 

Preţul de vînzare a obiectelor de anticariat sau unice, precum şi a lucrărilor de artă se stabileşte de magazinul de comision pe baza unei evaluări speciale, luîndu-se în consideraţie însuşirile individuale şi valoarea obiectului respectiv.

Preţul obiectului, care n-a fost vîndut în termenul prevăzut de reguli, poate fi redus prin învoială cu comitentul. Dacă, fiind chemat, comitentul nu se prezintă pentru reevaluarea obiectului, magazinul reduce singur preţul acestui obiect în conformitate cu regulile în vigoare.

Preţul de vînzare a prisosurilor de produse agricole, primite de organizaţia cooperatistă de consum de la colhozuri pentru vînzare, se stabileşte prin învoiala părţilor.

[Art.428 modificat prin Legea nr.501 din 15.02.91]

 

Articolul 429. Executarea de către comisionar a convenţiei încheiate cu o terţă persoană

Comisionarul trebuie să execute toate obligaţiile şi să exercite toate drepturile, ce decurg din convenţia încheiată de el cu o terţă persoană.

Comisionarul nu răspunde în faţa comitentului pentru executarea de către terţa persoană a convenţiei încheiate cu aceasta pentru comitent, cu excepţia cazurilor, cînd comisionarul garantează executarea acestei convenţii (delcredere) de către terţa persoană.

Dacă terţa persoană nu va executa convenţia încheiată cu comisionarul, acesta din urmă este obligat să încunoştiinţeze de îndată pe comitent, să adune şi să asigure dovezile necesare.

Comitentul, înştiinţat despre neexecutarea de către terţa persoană a convenţiei încheiate cu comisionarul, are dreptul să ceară si să transmită toate pretenţiile, pe care comisionarul le-ar putea formula faţă de terţa persoană în baza convenţiei sus-arătate.

 

Articolul 430. Răspunderea comisionarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor comitentului şi pentru deteriorarea lor

Comisionarul răspunde faţă de comitent pentru pierderea totală sau parţială şi deteriorarea bunurilor comitentului aflate la el, dacă nu va dovedi, că pierderea totală sau parţială şi deteriorarea nu se datoresc culpei lui.

Dacă în momentul primirii de către comisionar a bunurilor, expediate de comitent sau trimise comisionarului pentru comitent, se va dovedi, că ele au deteriorări sau vre-o lipsă, ce pot fi observate printr-o examinare exterioară, precum şi în cazul cînd cineva a cauzat daune bunurilor comitentului aflate la comisionar, acesta din urmă este obligat să ea măsuri pentru apărarea drepturilor comitentului, să adune dovezile necesare şi să-l înştiinţeze fără întîrziere pe comitent despre toate acestea.

Comisionarul, care n-a asigurat bunurile comitentului aflate la el, răspunde pentru aceasta numai în cazurile, cînd comitentul i-a ordonat să le asigure sau dacă asigurarea lor este obligatorie în virtutea legii.

 

Articolul 431. Darea de samă a comisionarului

După executarea mandatului comisionarului este obligat să prezinte comitentului o dare de seamă şi să-i transmită tot ce a primit în baza mandatului executat, precum şi să transmită comitentului, la cererea acestuia, toate drepturile faţă de terţa persoană, ce decurg din convenţia încheiată de comisionar cu această terţă persoană.

Dacă comitentul are obiecţii asupra dării de seamă, el este obligat să le comunice comisionarului în curs de trei luni din ziua primirii acesteia. În caz contrar darea de seamă este socotită acceptată, dacă nu există o altă învoială.

 

Articolul 432. Socotelile dintre părţi

Organizaţia cooperatistă de consum, care a primit produse agricole pentru vînzarea în comision, dă colhozului un avans în limitele, stabilite prin legislaţia Uniunii RSS.

Suma, realizată din vînzarea produselor agricole, după scăderea avansului acordat, a remuneraţiei de comision stabilite şi a cheltuielilor făcute de comisionar pentru comitent, trebuie să fie plătită colhozului în termenele prevăzute de contract. Socotelile definitive pentru produsele agricole primite în comision se fac în cel mult trei zile după vînzarea lor.

Dacă se încheie un contract de subcomision, darea avansului şi socotelile definitive se fac, după cum va găsi de cuviinţă colhozul, de către comisionar sau subcomisionar.

În curs de cel mult trei zile după vînzarea obiectului magazinul de comision, după ce scade remuneraţia ce i se cuvine, plăteşte comitentului banii.

 

Articolul 433. Primirea de către comitent a celor executate în baza mandatului

Comitentul este obligat:

1) să primească de la comisionar tot ce a executat în baza mandatului;

2) să examineze bunurile dobîndite pentru el de către comisionar şi să-l înştiinţeze îndată despre viciile descoperite în ele;

3) să-l elibereze pe comisionar de obligaţiile pe care şi le-a luat faţă de terţa persoană în legătură cu executarea mandatului.

 

Articolul 434. Remuneraţia de comision

După executarea mandatului comisionarul are dreptul să primească de la comitent o remuneraţie. Dacă comisionarul a garantat executarea convenţiei de către terţa persoană, el va primi de la comitent pentru această garanţie o remuneraţie aparte.

Cvantumul remuneraţiei de comision, precum şi al remuneraţiei pentru delcredere se stabileşte prin învoiala părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

În toate contractele de comision, cu excepţia celor din sistemul comerţului exterior, este interzisă stabilirea unei remuneraţii de comision sau a unei remuneraţii pentru delcredere sub forma de diferenţă sau de anumită parte a diferenţei între preţul fixat de comitent şi preţul mai avantajos, cu care comisionarul va încheia convenţia.

 

Articolul 435. Restituirea cheltuielilor făcute în legătură cu executarea mandatului

Comitentul este obligat, ca pe lîngă plata remuneraţiei de comision, şi dacă e cazul, şi a remuneraţiei pentru delcredere, să restituie comisionarului cheltuielile în legătură cu executarea mandatului.

Comisionarul nu are dreptul la restituirea cheltuielilor pentru păstrarea bunurilor comitentului aflate la el, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Toate cheltuielile pentru transportarea produselor agricole predate în comision la locul de vînzare a lor, arătat în contract, cad în sarcina comitentului, dacă contractul nu prevede altfel.

 

Articolul 436. Reţinerea de către comisionar a banilor ce i se cuvin

Comisionarul are dreptul să reţină banii ce i se cuvin în baza contractului de comision din orice sumă încasată de el pentru comitent.

 

Articolul 437. Executarea mandatului de către comisionar după moartea comitentului sau după încetarea existenţei persoanei juridice – comitent

Dacă comitentul moare sau este declarat absent fără veste, incapabil sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă, precum şi în cazul încetării existenţei persoanei juridice, care acţionează în calitate de comitent, comisionarul este obligat să continue executarea mandatului ce i s-a dat, pînă cînd nu va primi dispoziţiile cuvenite din partea succesorilor în drepturi sau reprezentanţilor comitentului.

 

Articolul 438. Renunţarea comisionarului la executarea mandatului

Comisionarul nu are dreptul, dacă contractul nu prevede altfel, să renunţe la executarea mandatului primit, cu excepţia cazurilor, cînd o face din cauza imposibilităţii de a executa mandatul sau din cauza încălcării de către comitent a contractului de comision.

Comisionarul este obligat să-l înştiinţeze în formă scrisă pe comitent despre renunţarea sa. Contractul de comision rămîne în vigoare în curs de două săptămîni din ziua primirii de către comitent a înştiinţării din partea comisionarului că a renunţat la executarea mandatului.

Dacă comisionarul va renunţa la executarea mandatului primit din cauza încălcării contractului de comision de către comitent, el are dreptul să ceară atît restituirea cheltuielilor făcute, cît şi remuneraţia de comision.

 

Articolul 439. Dispoziţia asupra bunurilor comitentului după renunţarea comisionarului la executarea mandatului

Comitentul, încunoştiinţat despre renunţarea comisionarului de a executa mandatul, este obligat, ca în curs de o lună din ziua primirii declaraţiei de renunţare să dispună asupra bunurilor aflate la comisionar.

Aceiaşi obligaţie revine comitentului şi în cazul anulării mandatului dat comisionarului.

Dacă în termenul sus-arătat comitentul nu va face dispoziţii asupra bunurilor aflate la comisionar, acesta din urmă are dreptul să le predea în depozit pe contul comitentului sau, pentru a-şi îndestula pretenţiile faţă de comitent, să vîndă aceste bunuri cu un preţ cît mai convenabil pentru comitent.

 

Articolul 440 Anularea mandatului de către comitent

Dacă comitentul va anula, în întrejime sau în parte, mandatul dat comisionarului, înainte ca comisionarul să fi încheiat convenţiile respective cu terţele persoane, el este obligat să plătească comisionarului remuneraţia de comision pentru convenţiile încheiate înainte de anularea mandatului, precum şi să-i restituie toate cheltuielile făcute de el înainte de anularea mandatului.

Cetăţeanul are dreptul să ceară oricînd restituirea obiectului predat pentru vînzare magazinului de comision şi care n-a fost încă vîndut, dar el va plăti cheltuielile pentru păstrarea obiectului, conform tarifelor existente.

 

Capitolul XXXV/1

ADMINISTRAREA FIDUCIARĂ

[Cap.XXXV/1 (art.440/1-440/15) introdus prin Legea nr.1187-XIV din 27.07.2000]

 

Articolul 440/1. Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului

Conform contractului de administrare fiduciară a patrimoniului, una din părţile contractante (fondatorul administrării) transmite, în administrare fiduciară, celeilalte părţi (managerului fiduciar), pe un termen prevăzut de contract, bunurile sale, drepturile sale patrimoniale şi drepturile personale nepatrimoniale, iar cealaltă parte se obligă să desfăşoare contra plată administrarea patrimoniului în interesul fondatorului administrării sau al unei persoane desemnate de acesta (beneficiarului).

Fondator al administrării fiduciare este proprietarul patrimoniului, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie – o altă persoană.

Manager fiduciar poate fi un cetăţean sau o organizaţie comercială care desfăşoară activitate de administrare fiduciară, iar în unele cazuri prevăzute de lege, manager fiduciar poate fi numai o persoană juridică.

Autorităţile publice nu pot exercita funcţia de manager fiduciar.

Nu poate fi beneficiar, conform contractului de administrare fiduciară, persoana care, conform aceluiaşi contract, este manager fiduciar.

 

Articolul 440/2. Administrarea fiduciară a patrimoniului pe motive prevăzute de lege

Administrarea fiduciară a patrimoniului poate fi, de asemenea, constituită:

1) ca urmare a necesităţii administrării permanente a patrimoniului persoanei aflate sub tutelă în cazurile prevăzute de lege;

2) pe alte motive prevăzute de lege.

În cazurile cînd administrarea fiduciară a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparţin organului de tutelă sau altei persoane menţionate în lege.

 

Articolul 440/3. Obiectele administrării fiduciare

În administrare fiduciară poate fi transmis orice patrimoniu (întreprinderi sau alte complexe patrimoniale, obiecte separate ce fac parte din patrimoniul imobil, valori mobiliare şi alt patrimoniu), atît cel existent la momentul încheierii contractului, cît şi cel ce poate să apară în viitor, inlcusiv patrimoniul creat sau procurat de managerul fiduciar în baza condiţiilor stipulate în contract, precum şi drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale personale ce se referă la acest patrimoniu.

Mijloacele băneşti nu pot fi considerate obiect aparte al administrării fiduciare, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Patrimoniul aflat în gestiune economică nu poate fi transmis în administrare fiduciară. Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului aflat în gestiune economică este posibilă numai după lichidarea persoanei juridice, în a cărei gestiune economică s-a aflat patrimoniul respectiv, sau în urma suspendării dreptului de gestiune economică a patrimoniului şi trecerii acestuia în posesia proprietarului din motive prevăzute de lege.

Patrimoniul transmis în administrare fiduciară se separă de alt patrimoniu al fondatorului, precum şi de patrimoniul managerului fiduciar.

Nu se permite urmărirea patrimoniului transmis în administrare fiduciară de către fondatorul administrării pentru obligaţiile sale, cu excepţia cazurilor de insolvabilitate (faliment) a acestei persoane. În cazul falimentării fondatorului administrării fiduciare, administrarea fiduciară se suspendă şi patrimoniul se include în masa de concurs.

 

Articolul 440/4. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului transmis în administrare fiduciară

Transmiterea patrimoniului în administrare fiduciară nu are ca efect trecerea dreptului de proprietate asupra acestui patrimoniu la managerul fiduciar.

 

Articolul 440/5. Forma contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului se perfectează în formă scrisă şi se autentifică notarial.

Contractul de administrare fiduciară a imobilului se perfectează conform cerinţelor stabilite în privinţa formei contractelor de vînzare-cumpărare a imobilului, prevăzute la art.240 din prezentul Cod.

Nerespectarea formei contractului de administrare fiduciară a patrimoniului sau a cerinţei de înregistrare a transmiterii imobilului în administrare fiduciară atrage după sine nevalabilitatea contractului.

 

Articolul 440/6. Conţinutul contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului trebuie să conţină:

1) denumirea şi datele de identificare ale părţilor;

2) informaţia despre patrimoniul transmis în administrare fiduciară;

3) condiţiile administrării fiduciare;

4) denumirea persoanei juridice sau numele şi prenumele cetăţeanului, în al cărui interes se efectuează administrarea patrimoniului (fondatorului administrării sau beneficiarului);

5) drepturile şi obligaţiile fondatorului administrării;

6) drepturile şi obligaţiile managerului fiduciar;

7) împuternicirile managerului fiduciar în vederea reprezentării fondatorului administrării în relaţiile cu terţii;

8) cuantumul şi forma remunerării administratorului, în cazul cînd plata este prevăzută de contract;

9) condiţiile denunţării contractului înainte de termen;

10) alte condiţii ce nu contravin legislaţiei.

 

Articolul 440/7. Drepturile şi obligaţiile managerului fiduciar

Managerul fiduciar exercită drepturile de proprietar al patrimoniului transmis în administrare fiduciară în limitele stabilite de lege şi de contractul de administrare fiduciară. Dispunerea de imobil managerul fiduciar o exercită în cazurile stipulate de contractul de administrare fiduciară.

După intrarea în vigoare a contractului de administrare fiduciară, fondatorul administrării nu este în drept să intervină în nici un mod în exercitarea de către managerul fiduciar a drepturilor şi obligaţiilor sale stipulate de contract, dacă contractul nu prevede altfel.

Drepturile obţinute de managerul fiduciar ca rezultat al activităţii de administrare fiduciară a patrimoniului se includ în componenţa patrimoniului transmis în administrare fiduciară.

Obligaţiile ce rezultă din această activitate a managerului fiduciar se execută din contul patrimoniului aflat în administrare fiduciară.

În scopul protecţiei drepturilor asupra patrimoniului aflat în administrare fiduciară, managerul fiduciar este în drept să ceară, conform art.154 al prezentului Cod, înlăturarea încălcării drepturilor sale.

 

Articolul 440/8. Executarea contractului de către managerul fiduciar

Managerul fiduciar efectuează personal administrarea fiduciară a patrimoniului. Totodată, managerul fiduciar are dreptul exclusiv, dacă contractul nu prevede altfel, să determine care mod de acţiune corespunde cel mai mult intereselor beneficiarului la executarea obligaţiilor contractuale.

Legea şi contractul pot stipula restricţii asupra unor acţiuni referitoare la administrarea fiduciară a patrimoniului.

Tranzacţiile cu patrimoniul transmis în administrare fiduciară sînt efectuate de managerul fiduciar în numele său, indicînd, totodată, faptul că acţionează în calitate de manager fiduciar. Această condiţie se consideră respectată dacă, la efectuarea acţiunilor fără perfectare în scris, a doua parte contractantă este informată despre faptul că acţiunile se efectuează de managerul fiduciar în această calitate, iar în documentele perfectate după numele sau denumirea managerului fiduciar se face nota "M.F.".

În cazul cînd nu se indică faptul că managerul fiduciar a acţionat în această calitate, el se obligă în faţa terţilor personal şi, respectiv, răspunde în faţa acestora doar cu patrimoniul ce-i aparţine.

 

Articolul 440/9. Transmiterea funcţiilor de executare a contractului de administrare fiduciară altei persoane

Managerul fiduciar poate delega altei persoane (împuternicitului) să efectueze, în numele managerului fiduciar, unele acţiuni ce sînt necesare pentru administrarea patrimoniului, în cazul cînd este împuternicit în acest sens prin contractul de administrare fiduciară, cînd a primit acordul fondatorului în formă scrisă sau cînd este forţat, în virtutea unor circumstanţe, să asigure interesele fondatorului administrării sau ale beneficiarului, dar nu are posibilitate de a primi la timp indicaţiile fondatorului administrării. În ultimul caz, managerul fiduciar este obligat să informeze fondatorul administrării despre delegarea efectuată.

Managerul fiduciar răspunde de acţiunile împuternicitului său ca de propriile acţiuni.

 

Articolul 440/10. Remunerarea managerului fiduciar

Managerul fiduciar are dreptul la remunerarea prevăzută în contractul de administrare fiduciară a patrimoniului, precum şi la compensarea cheltuielilor efectuate de el în cadrul administrării fiduciare.

Remunerarea poate fi exprimată în procente faţă de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciară a patrimoniului fie în sumă concretă, fie în formă de realizare a dreptului la procurarea unei părţi a patrimoniului administrat de managerul fiduciar în conformitate cu contractul de administrare fiduciară.

 

Articolul 440/11. Darea de seamă a managerului fiduciar

Managerul fiduciar prezintă fondatorului administrării şi beneficiarului darea de seamă a activităţii sale în termenele şi în modul stabilite de contractul de administrare fiduciară a patrimoniului.

 

Articolul 440/12. Răspunderea managerului fiduciar

Managerul fiduciar poartă răspundere materială pentru obligaţiile apărute în urma executării contractului, precum şi în cazul prejudicierii intereselor beneficiarului şi/sau proprietarului patrimoniului.

În cazul executării neadecvate a administrării fiduciare, fondatorul administrării sau beneficiarul poate intenta în judecată o acţiune privind încetarea administrării fiduciare şi recuperarea de către manager a prejudiciilor cauzate.

Managerul fiduciar care nu a dat dovadă de solicitudine faţă de respectarea intereselor beneficiarului sau fondatorului administrării patrimoniului compensează beneficiarului cîştigul nerealizat pentru timpul administrării fiduciare a patrimoniului, iar fondatorului administrării – prejudiciile cauzate de pierderea sau deteriorarea patrimoniului, ţinînd cont de uzură, precum şi cîştigul nerealizat.

Obligaţiile la tranzacţiile săvîrşite de managerul fiduciar cu depăşirea împuternicirilor sale sau cu încălcarea restricţiilor stabilite pentru acesta sînt executate de el însuşi. Dacă terţii care au participat la tranzacţie nu au ştiut şi nici nu trebuiau să ştie despre depăşirea de împuterniciri sau despre restricţiile stabilite, obligaţiile apărute urmează a fi executate în modul stabilit la alin.5 din prezentul articol. Fondatorul administrării poate, în acest caz, să ceară recuperarea prejudiciilor cauzate de managerul fiduciar.

Obligaţiile apărute în urma administrării fiduciare se achită din contul patrimoniului transmis în administrare fiduciară. În cazul insuficienţei acestui patrimoniu, se admite urmărirea patrimoniului managerului fiduciar.

Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului poate prevedea depunerea unui gaj din partea managerului fiduciar pentru a asigura recuperarea eventualelor prejudicii cauzate de acesta fondatorului administrării sau beneficiarului prin executarea neadecvată a contractului de administrare fiduciară.

 

Articolul 440/13. Denunţarea contractului de administrare fiduciară a patrimoniului

Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului se consideră denunţat în caz de:

1) expirare a termenului de valabilitate a contractului;

2) distrugere a patrimoniului transmis în administrare;

3) deces, încetare a activităţii (reorganizare sau lichidare) fondatorului administrării sau a beneficiarului sau dezicere a beneficiarului de drepturile sale contractuale, dacă contractul prevede astfel;

4) deces al cetăţeanului care este manager fiduciar, declarare a incapacităţii sau a capacităţii sale limitate de exerciţiu, absenţă fără veste a acestuia, precum şi declarare a insolvabilităţii (falimentului) persoanei juridice care este manager fiduciar;

5) renunţare a managerului fiduciar sau a fondatorului administrării la executarea administrării fiduciare în legătură cu imposibilitatea managerului fiduciar de a executa personal administrarea fiduciară a patrimoniului;

6) reziliere a contractului de către fondatorul administrării, dacă contractul prevede acest lucru, cu condiţia remunerării managerului fiduciar în conformitate cu contractul;

7) reziliere unilaterală a contractului de către manager dacă acesta nu a fost înştiinţat despre faptul că patrimoniul transmis în administrare este grevat de gaj. În acest caz, managerul este remunerat conform contractului;

8) declarare a insolvabilităţii (falimentului) proprietarului patrimoniului transmis în administrare fiduciară;

9) reziliere a contractului conform hotărîrii instanţei de judecată dacă obligaţiile contractuale sînt executate neadecvat;

10) încetare a tutelei şi curatelei.

În cazul în care una dintre părţi renunţă la contractul de administrare fiduciară, cealaltă parte trebuie să fie informată despre acest fapt cu 3 luni înainte de denunţarea contractului, dacă contractul nu prevede altfel.

La denunţarea contractului de administrare fiduciară, patrimoniul aflat în administrare fiduciară se transmite, dacă contractul nu prevede altfel, fondatorului administrării (succesorilor de drepturi) după executarea de către acesta a obligaţiilor contractuale privind remunerarea managerului fiduciar.

 

Articolul 440/14. Transmiterea în administrare fiduciară a valorilor mobiliare

Împuternicirile acordate managerului fiduciar de a dispune de valorile mobiliare se stabilesc în contractul de administrare fiduciară.

La transmiterea în administrare fiduciară a valorilor mobiliare, în registrul deţinătorilor de valori mobiliare se face însemnarea respectivă.

Alte particularităţi ale administrării fiduciare a valorilor mobiliare se stabilesc de legislaţie.

 

Articolul 440/15. Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului grevat de gaj

Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului grevat de gaj nu lipseşte creditorul gajist de dreptul de urmărire a acestui patrimoniu.

Managerul fiduciar trebuie să fie avertizat că patrimoniul care i-a fost transmis în administrare fiduciară este grevat de gaj. Dacă managerul fiduciar nu a ştiut şi nici nu a putut să ştie despre grevarea de gaj a patrimoniului care i-a fost transmis în administrare fiduciară, el are dreptul să ceară rezilierea, pe cale judiciară, a contractului de administrare fiduciară a patrimoniului şi remunerarea lui conform contractului.

[Cap.XXXV/1(art.440/1-440/15) introdus prin Legea nr.1187-XIV din 27.07.2000]

 

Capitolul XXXVI

GESTIUNEA DE AFACERI FĂRĂ MANDAT

 

Articolul 441. Dreptul la restituirea cheltuielilor făcute de o persoană, care acţionează fără mandat în interesul unei alte persoane

Persoana care acţionează în interesul unei alte persoane fără a avea mandat din partea ei, în scopul de a preîntîmpina o pagubă ce ameninţă interesele patrimoniale ale acestei persoane, are dreptul la restituirea cheltuielilor necesare, făcute în legătură cu aceasta.

Persoana care a acţionat fără mandat are dreptul la restituirea cheltuielilor şi în cazul cînd n-a reuşit să păstreze bunurile şi să apere interesele altei persoanei, cu toată utilitatea actelor întreprinse şi lipsa vre-unei culpe.

Cheltuielile ce urmează a fi restituite nu pot în nici un caz să depăşească valoarea bunurilor, pentru a căror păstrare au fost întreprinse actele respective.

 

Articolul 442. Obligaţiile persoanei care acţionează în interesul alteia fără mandat

Cel ce acţionează în interesul altuia fără mandat este obligat, îndată ce va fi posibil, să comunice aceasta persoanei interesate şi pînă la primirea răspunsului să nu întreprindă noi acte, cu excepţia cazurilor cînd aceasta ar putea cauza daune persoanei interesate.

Dacă nu poate să comunice persoanei interesate, cel ce acţionează fără mandat este obligat să ducă pînă la capăt cele începute de el.

Dacă persoana interesată va aproba gestiunea de afaceri, se vor aplica dispoziţiile prevăzute de articolele 413-421 din prezentul Cod.

Cel ce acţionează în interesul altuia fără mandat este obligat să prezinte o dare de samă despre actele sale şi să predea tot ce a primit persoanei, în interesul căreia a acţionat.

 

Articolul 443. Răspunderea persoanei care acţionează fără mandat

Cel ce acţionează în interesul altuia fără mandat răspunde faţă de persoana interesată pentru daunele cauzate în mod intenţionat sau din imprudenţă gravă.

Dacă cel ce acţionează fără mandat n-a încunoştiinţat persoana interesată, deşi a putut s-o facă, sau a continuat să acţioneze contrar indicaţiilor acesteia, el va răspunde pentru daunele cauzate.

 

Articolul 444. Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din actele săvîrşite fără mandat

Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din actele necesare şi utile, săvîrşite în interesul unei alte persoane fără mandatul ei, iau naştere pentru persoana, în interesul căreia s-au săvîrşit aceste acte.

 

Capitolul XXXVII

ÎNSTRĂINAREA UNEI CASE DE LOCUIT CU

CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VEAŢĂ

Articolul 445. Contractul de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă

În baza contractului de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă o persoană incapabilă de muncă din cauza vîrstei sau în legătură cu starea sănătăţii (transmiţător) transmite în proprietate unei alte persoane (dobînditor) o casă de locuit sau o porţiune de casă, în schimbul căreia dobînditorul se obligă să procure transmiţătorului, pînă la moartea acestuia, asigurare materială în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar.

 

Articolul 446. Forma contractului

Contractul de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă se încheie în aceiaşi formă, ca şi contractul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit.

 

Articolul 447. Garantarea executării contractului

În timpul vieţii transmiţătorului dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze casa, pe care a primit-o cu condiţia întreţinerii pe veaţă.

Interdicţia respectivă se înregistrează la comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului.

 

Articolul 448. Modificarea sau realizarea contractului la cererea transmiţătorului

Transmiţătorul, în caz de încălcare a contractului de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe viaţă, poate să intenteze în faţa instanţei judecătoreşti o acţiune, cerînd executarea corespunzătoare a contractului sau rezilierea lui.

 

Articolul 449. Rezilierea contractului la cererea dobînditorului

Contractul de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe viaţă poate fi reziliat la cererea dobînditorului casei, dacă, în urma unor împrejurări ce nu depind de el, situaţia lui materială s-a schimbat în aşa grad, încît el nu este în stare să acorde transmiţătorului întreţinerea cuvenită, sau dacă transmiţătorul şi-a recăpătat deplina capacitate de muncă.

 

Articolul 450. Efectele rezilierii contractului

Dacă contractul de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe viaţă este reziliat, casa ce restituie transmiţătorului, dar cheltuielile pentru întreţinerea acestuia, făcute de dobînditor pînă la rezilierea contractului, nu se restituie.

 

Articolul 451. Efectele pieirii fortuite a casei

Pieirea fortuită a casei primite de la transmiţător nu-l scuteşte pe dobînditor de obligaţiile, ce şi le-a asumat în baza contractului.

 

Articolul 452. Încetarea contractului de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă în caz de moarte a dobînditorului

În caz de moarte a dobînditorului contractul de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe viaţă încetează, iar casa se restituie transmiţătorului.

 

Capitolul XXXVIII

ACTIVITATEA COMUNĂ

Articolul 453. Contractul de activitate comună

În baza contractului de activitate comună părţile se obligă să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop economic comun, cum ar fi: construcţia şi exploatarea unei întreprinderi sau instituţii intercolhoznice ori de stat-colhoznice (care nu trece în administrarea operativă a unei organizaţii – persoană juridică), construirea de instalaţii şi sisteme ale gospodăriei apelor, construirea de drumuri, instalaţii sportive, şcoli, case de naştere, clădiri de locuit ş.a.

Cetăţenii pot încheia contracte de activitate comună, dar numai în scopul satisfacerii necesităţilor personale curente.

Este interzisă încheierea unor contracte de activitate comună între cetăţeni şi organizaţii socialiste.

 

Articolul 454. Gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contract

Gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la un contract de activitate comună se face de comun acord.

Dacă participanţii la un contract de activitate comună, în baza unei învoieli intervenite între ei, au încredinţat conducerea activităţii lor comune unuia dintr-înşii, în sarcina acestuia din urmă cade şi gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contract.

Persoana căreia i s-a încredinţat gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contractul de activitate comună, acţionează în baza unei procuri semnate de ceilalţi participaţi la contract.

 

Articolul 455. Bunurile comune ale participanţilor la contract

Pentru atingerea scopului, arătat în articolul 453 din prezentul Cod, participanţii la un contract de activitate comună îşi aduc aportul, vărsînd fiecare o sumă de bani ori alte bunuri, sau prestînd o anumită muncă.

Aportul în bani sau alt aport patrimonial al participanţilor la contract, precum şi bunurile, create sau dobîndite ca urmare a activităţii comune, constituie proprietatea lor comună.

Participantul la un contract de activitate comună nu are dreptul să dispună de cota sa din bunurile comune fără consimţămîntul celorlalţi participanţi la contract.

 

Articolul 456. Cheltuielile şi pierderile comune ale participanţilor la contract

Modul de acoperire a cheltuielilor, prevăzute de contractul de activitate comună, şi a pierderilor, născute ca urmare a activităţii comune, este reglementat prin contract.

Dacă contractul nu prevede modul de acoperire a cheltuielilor şi pierderilor, acestea se vor acoperi din bunurile comune ale participanţilor la contract, iar sumele care nu ajung se vor repartiza între participanţii la contract, proporţional cu aportul adus de fiecare în bunurile comune.

 

Articolul 457. Regulile cu privire la unele categorii de activitate comună

Unele categorii de activitate comună se reglementează, în conformitate cu prezentul Cod, în baza unor hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Capitolul XXXIX

ASIGURĂRILE DE STAT

Articolul 458. Felurile de asigurare

Asigurările de stat se realizează în formă de asigurări obligatorii sau benevole.

 

Articolul 459. Asigurările obligatorii

Tipurile asigurării obligatorii, condiţiile şi modul lor de legalizare sînt stabilite de Guvern.

În cadrul asigurărilor obligatorii organizaţia de asigurare, la survenirea evenimentului prevăzut de lege (cazului asigurat), despăgubeşte pe asigurat sau persoana căreia îi aparţin bunurile asigurate pentru dauna suferită, plătindu-i: în caz de pierdere totală a bunurilor – suma integrală pentru care e asigurat bunul, iar în caz de deteriorare parţială – o cotă-parte corespunzătoare din suma asigurării. Asiguratul este obligat să plătească ratele de asigurare stabilite prin contract.

Unele tipuri de asigurare obligatorie de persoane sînt stabilite prin acte legislative.

[Art.459 modificat prin Legea nr.143 din 10.06.94]

 

Articolul 460. Contractul de asigurare benevolă

În baza contractului de asigurare benevolă organizaţia de asigurare se obligă, ca la survenirea evenimentului prevăzut în contract (cazul asigurat):

1) în asigurările de bunuri – să-l despăgubească pe asigurat sau persoana în folosul căreia a fost încheiat contractul, pentru dauna suferită (să-i plătească despăgubirile de asigurare) în limitele sumei prevăzute de contract (suma asigurării), iar în cazul cînd bunurile n-au fost asigurate la întreaga lor valoare – pentru partea corespunzătoare a daunei suferite, dacă regulile de asigurare nu prevăd altfel;

2) în asigurările de persoane – să plătească asiguratului sau persoanei, în folosul căreia a fost încheiat contractul suma asigurării prevăzute în contract, indiferent de sumele ce i se cuvin pe linia asigurărilor sociale de stat, asistenţei sociale şi cu titlu de reparare a daunei.

Asiguratul se obligă să plătească ratele de asigurare stabilite prin contract.

 

Articolul 461. Organizaţia de asigurare se subrogă în drepturile asiguratului faţă de persoana care răspunde pentru dauna cauzată

Organizaţia de asigurare, care a plătit despăgubirea pentru asigurări de bunuri se subrogă, în limitele sumei achitate, în dreptul, pe care-l are asiguratul (sau altă persoana care a primit despăgubirea), de a formula pretenţii faţă de persoana care răspunde pentru dauna cauzată.

 

Articolul 462. Regulile de asigurare

Regulile de asigurare se aprobă în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.

 

Capitolul XL

RAPORTURILE DE PLĂŢI ŞI DE CREDIT

Articolul 463. Plăţile între organizaţii

Plăţile în cadrul obligaţiilor dintre organizaţiile de stat, colhozuri şi alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti se efectuează pe cale de virament, prin instituţiile de credit, în care organizaţiile menţionate îşi păstrează, în conformitate cu legea mijloacele lor băneşti. Modul şi forma de plată sînt prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

Plăţile în numerar între organizaţiile de stat, colhozuri şi alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti pot fi admise în cazurile şi în limitele stabilite de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 464. Dispoziţia de mijloacele băneşti, care se păstrează pe conturile organizaţiilor la instituţiile de credit

Organizaţiile dispun de mijloacele băneşti, care se păstrează pe conturile lor la instituţiile de credit, în conformitate cu destinaţia specială a acestor mijloace.

Virarea de mijloace din contul pe care o organizaţie îl are la o instituţie de credit se poate face fără consimţămîntul organizaţiei respective numai în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

La îndestularea pretenţiilor se respectă ordinea stabilită de legislaţia Uniunii RSS.

[Art.464 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]

 

Articolul 465. Creditarea organizaţiilor

Creditarea organizaţiilor de stat, a colhozurilor şi a altor organizaţii cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti se face în conformitate cu planurile aprobate prin acordarea de împrumuturi pe termen cu destinaţie specială de către Banca de Stat a Uniunii RSS şi alte bănci ale Uniunii RSS în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS.

Creditarea unei organizaţii de către o altă organizaţie, în natură sau în bani, inclusiv darea de avansuri, este admisă numai în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

Condiţiile şi modul de creditare a unui colhoz de către un alt colhoz sub formă de ajutor în producţie se stabilesc de legislaţia RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 466. Împrumuturile acordate de bancă cetăţenilor

Băncile Uniunii RSS acordă cetăţenilor Uniunii RSS împrumuturi în modurile şi în cazurile stabilite de legislaţia Uniunii RSS.

 

Articolul 467. Depunerile făcute de cetăţeni la instituţiile de credit

Cetăţenii pot păstra mijloacele băneşti la casele de economii din muncă ale statului şi la alte instituţii de credit, pot dispune de depuneri, pot primi pentru depunerile făcute un venit sub formă de dobîndă sau de cîştiguri, pot efectua operaţii de virament, în conformitate cu statutele instituţiilor de credit şi cu regulile emise în modul stabilit.

Statul garantează secretul depunerilor, integritatea lor şi eliberarea la prima cerere a depunătorului.

Modul de dispoziţie asupra depunerilor făcute la casele de economii din muncă ale statului şi la alte instituţii de credit este determinat de statutele lor şi de regulile arătate în partea întîia a acestui articol.

 

Articolul 468. Urmărirea depunerilor cetăţenilor

Depunerile făcute de cetăţeni la casele de economii din muncă ale statului şi la Banca de Stat a Uniunii RSS pot fi urmărite pe baza unei sentinţe sau unei hotărîri judecătoreşti, prin care a fost admisă acţiunea civilă, izvorîtă dintr-o pricină penală, dintr-o hotărîre judecătorească sau dintr-o decizie a judecătorului norodnic pentru plata pensiei alimentare (dacă cel urmărit nu are salariu sau alte bunuri care pot fi urmărite) ori pe baza unei hotărîri judecătoreşti cu privire la împărţirea unei depuneri, care este proprietate comună a soţilor.

 

Depunerile făcute de cetăţeni la instituţiile de credit sus-arătate pot fi confiscate pe baza unei sentinţe rămase definitive sau a unei hotărîri de confiscare a bunurilor, date în conformitate cu legea.

[Art.468 modificat prin Ucazul nr.4135-XI din 20.02.85]

 

Capitolul XLI

OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN PROMISIUNEA PUBLICĂ

DE A ACORDA O RECOMPENSĂ

Articolul 469. Obligaţiile organizaţiei care a anunţat un concurs

Promisiunea publică făcută de către o organizaţie de stat, cooperatistă sau o altă organizaţie obştească de a acorda o recompensă specială (premiu) pentru cea mai bună executare a unei anumite lucrări (anunţarea unui concurs) obligă această organizaţie să plătească recompensa promisă persoanei, a cărei lucrare a fost recunoscută, că merită să primească recompensa, în conformitate cu condiţiile concursului.

Anunţul privitor la concurs trebuie să conţină o expunere a sarcinii termenul în care trebuie îndeplinită, cuantumul recompensei, locul prezentării, modul şi data preţuirii comparative a lucrărilor; anunţul poate de asemenea, conţine şi alte condiţii ale concursului.

Concursul poate fi anunţat de organizaţiile, cărora li se conferă acest drept prin statutele (regulamentele) lor sau de legislaţia Uniunii RSS sau prin hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 470. Modificarea condiţiilor concursului

Condiţiile concursului pot fi modificate numai în prima jumătate a termenului stabilit pentru prezentarea lucrărilor.

Modificarea condiţiilor concursului trebuie să fie comunicată participanţilor la concurs în acelaşi mod în care a fost anunţat concursul.

 

Articolul 471. Hotărîrea cu privire la plata recompenselor (premiilor)

Hotărîrea cu privire la plata recompensei (premiului) trebuie să fie adoptată şi comunicată participanţilor la concurs în termenul prevăzut în anunţul privitor la concurs şi în modul arătat în el.

 

Articolul 472. Folosirea lucrărilor ştiinţifice, literare şi de artă premiate la concurs

Dacă concursul a fost anunţat pentru o lucrare ştiinţifică, literară sau de artă, organizaţia dobîndeşte dreptul de a folosi lucrările premiate după modul prevăzut în anunţul privitor la concurs. Autorii acestor lucrări îşi păstrează dreptul de a primi o recompensă pentru lucrările folosite, dacă anunţul privitor la concurs nu prevede altfel.

 

Articolul 473. Restituirea lucrărilor prezentate către participanţii la concurs

Organizaţia care a anunţat concursul este obligată să restituie participanţilor la concurs lucrările care n-au fost distinse cu recompensă (premiu), dacă anunţul privitor la concurs nu prevede altfel.

 

Articolul 474. Obligaţia cetăţeanului care a promis în mod public o recompensă

Promisiunea făcută în mod public de un cetăţean de a plăti o recompensă pentru săvîrşirea unor acte îngăduite de lege (comunicarea de informaţii despre o persoană absentă fără veste, găsirea unui lucru pierdut ş.a.), dacă a fost făcută în formă scrisă şi a fost adusă la cunoştinţa publică prin presă sau prin afişare de anunţuri ş.a., îl obligă pe promiţător să plătească recompensa anunţată.

 

Capitolul XLII

OBLIGAŢIILE IZVORÎTE DIN CAUZAREA DE DAUNE

Articolul 475. Temeiurile generale ale răspunderii pentru cauzarea de daune

Dauna cauzată persoanei sau bunurilor unui cetăţean, precum şi dauna cauzată unei organizaţii trebuie reparată de către persoana, care a cauzat dauna, în întregime, cu excepţia cazurilor, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.

Persoana care a cauzat dauna este scutită de obligaţia de a o repara dacă dovedeşte, că nu este în culpă.

Dauna cauzată prin fapte licite nu trebuie să fie reparată, decît în cazurile prevăzute de lege.

[Art.475 modificat prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]

 

Articolul 476. Răspunderea organizaţiei pentru dauna cauzată din culpa lucrărilor ei

Organizaţia este obligată să repare dauna cauzată din culpa lucrătorilor ei în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor de muncă (de serviciu).

 

Articolul 477. Răspunderea pentru dauna, cauzată prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere

Dauna, cauzată unui cetăţean prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere în exerciţiul funcţiunii pe tărîmul conducerii administrative, se repară potrivit cu dispoziţiile generale (articolul 475 şi 476 din prezentul Cod), dacă legea nu prevede altceva.

Pentru dauna, cauzată organizaţiilor prin asemenea acţiuni, răspunderea se iscă în modul stabilit de lege.

[Art.477 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 478. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

Prejudiciul cauzat persoanei fizice sau juridice în urma acţiunilor ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti se repară de către stat integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţii de răspundere din organele de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în modul stabilit de lege.

[Art.478 în redacţia Legii nr.281-XIV din 11.02.99]

[Art.478 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 479. Dauna cauzată de o persoană în stare de legitimă apărare

Nu trebuie să fie reparată dauna cauzată de o persoană în stare de legitimă apărare, dacă ea n-a depăşit limitele acesteia.

Dacă în timpul apărării împotriva unui atac îngust s-a cauzat o daună unei terţe persoane, dauna trebuie să fie reparată de cel care a săvîrşit atacul.

 

Articolul 480. Dauna cauzată de o persoană în caz de extremă necesitate

Dauna cauzată de o persoană în caz de extremă necesitate trebuie să fie reparată de ea.

Luînd în consideraţie împrejurările în care a fost cauzată dauna, instanţa judecătorească poate obliga terţa persoană în interesul căreia a acţionat cel ce a cauzat dauna s-o repare sau poate scuti de repararea daunei, în întregime sau parţial, atît pe terţa persoană, cît şi pe cel ce a cauzat dauna.

 

Articolul 481. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor care n-a împlinit cincisprezece ani

Pentru dauna cauzată de un minor care n-a împlinit cincisprezece ani răspund părinţii, înfietorii sau tutorele lui, dacă ei nu vor dovedi, că dauna nu a provenit din culpa lor.

Dacă minorul care n-a împlinit cincisprezece ani a cauzat dauna, cînd se află sub supravegherea unei instituţii de învăţămînt, de educaţie sau curative, acestea răspund pentru daună, dacă nu vor dovedi, că ea nu a provenit din culpa lor.

 

Articolul 482. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani

Minorul între cincisprezece şi optsprezece ani răspunde pentru dauna cauzată, potrivit regulilor generale prevăzute de articolele 475, 480 şi 485 din prezentul Cod.

În cazurile cînd minorul între cincisprezece şi optsprezece ani nu are bunuri sau salariu, suficiente pentru repararea daunei cauzate, ea trebuie să fie reparată, pentru partea respectivă, de către părinţii, înfiitorii sau curatorul lui, dacă aceştia nu vor dovedi, că dauna nu a provenit din culpa lor. Această obligaţie din partea lor încetează, cînd cel ce a cauzat dauna va ajunge la majorat, precum şi în cazul, dacă înainte de a fi ajuns la majorat el va dobîndi bunuri sau va primi un salariu, suficient pentru repararea daunei.

 

Articolul 483. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean declarat incapabil

Pentru dauna cauzată de un cetăţean declarat incapabil răspunde tutorele lui sau organizaţia, obligată a-l supraveghea, dacă nu vor dovedi, că dauna s-a produs nu din culpa lor.

 

Articolul 484. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean, care nu e în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale

Un cetăţean, care are capacitatea de exerciţiu şi care a cauzat o daună, aflîndu-se într-o stare, cînd nu putea să înţeleagă însemnătatea faptelor sale sau să le dirijeze, nu răspunde pentru dauna cauzată. Nu va fi însă scutit de răspundere, dacă el însuşi e vinovat de faptul, că a ajuns într-o astfel de stare în urmă consumului de alcool, de substanţe narcotice sau din altă cauză.

 

Articolul 485. Răspunderea pentru dauna cauzată de un izvor de pericol sporit

Organizaţiile şi cetăţenii, a căror activitate este legată de un pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (organizaţiile de transporturi, întreprinderile industriale, şantierele de construcţii, posesorii de automobile ş.a.), au obligaţia să repare dauna cauzată de izvorul de pericol sporit, dacă nu vor dovedi, că dauna s-a produs ca urmare a forţei majore sau a intenţiei persoanei vătămate.

 

Articolul 486. Răspunderea pentru dauna cauzată în comun de mai multe persoane

Persoanele care au cauzat în comun o daună răspund în mod solidar faţă de persoanele vătămate.

 

Articolul 487. Modurile de reparare a daunei

În cazul cînd instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi dau o hotărîre, prin care dispun repararea daunei, ei vor obliga, corespunzător cu împrejurările pricinii, persoana care răspunde pentru daună s-o repare în natură (să pună la dispoziţie un lucru de acelaşi gen şi de aceiaşi calitate, să repare lucrul pe care l-a stricat ş.a.) sau să compenseze în întregime daunele cauzate.

[Art.487 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]

 

Articolul 488. Luarea în consideraţie a culpei persoanei vătămate şi a situaţiei materiale a persoanei care a cauzat dauna

Dacă imprudenţa gravă a persoanei vătămate a contribuit la producerea daunei sau la mărirea ei, suma pentru repararea daunei, dacă legea Uniunii RSS nu prevede altfel, trebuie să fie micşorată sau cererea de reparare a daunelor să fie respinsă, potrivit gradului culpei persoanei vătămate (iar cînd dauna se datoreşte culpei persoanei care a cauzat-o – şi potrivit gradului culpei acesteia).

Instanţa judecătorească poate să micşoreze cuantumul despăgubirilor pentru dauna cauzată de un cetăţean, ţinînd seama de situaţia lui materială.

[Art.488 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 489. Dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat dauna

Persoana care a reparat dauna cauzată de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia, cerînd întreaga sumă, pe care a plătit-o cu titlu de despăgubire, dacă legea nu prevede un alt cuantum.

Părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul, precum şi organizaţiile, enumerate în articolele 481 şi 483 din prezentul Cod, care au reparat dauna cauzată de un minor sau de un cetăţean declarat incapabil, nu au dreptul de regres împotriva acestuia.

 

Articolul 490. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii

În caz de schilodire sau altă vătămare a sănătăţii, organizaţia sau cetăţeanul care răspunde pentru daună are obligaţia se despăgubească persoana vătămată de cîştigul, pe care nu l-a realizat în urma pierderii sau scăderii capacităţii de muncă, precum şi de cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii (supraalimentare, protezare, îngrijire din partea unei alte persoane ş.a.).

 

Articolul 491. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a cauzat dauna e obligat să plătească rata de asigurare

Dacă un lucrător a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de muncă (de serviciu) din culpa organizaţiei sau unui cetăţean care au obligaţia de a achita pentru el ratele de asigurare pe linia asigurărilor sociale de stat, persoana, care nu este despăgubită integral prin ajutorul primit sau pensia fixată după vătămarea sănătăţii, are dreptul să ceară organizaţiei sau cetăţeanului menţionaţi mai sus plata unei despăgubiri suplimentare pînă la acoperirea daunei reale. Excepţii de la această regulă pot fi stabilite de legislaţia Uniunii RSS.

În caz de încetare din viaţă a persoanei vătămate dreptul la despăgubire îl au persoanele incapabile de muncă, care erau întreţinute de decedat, sau acei care în momentul încetării din viaţă a persoanei vătămate aveau dreptul să fie întreţinuţi de ea, precum şi copilul născut după moartea persoanei vătămate. Persoanelor sus-arătate li se plătesc despăgubiri egale cu cota-parte din salariul persoanei vătămate, pe care o primeau sau aveau dreptul s-o primească pentru întreţinere, cînd trăia persoana vătămată.

Despăgubirile se plătesc:

1) minorilor pînă la împlinirea vîrstei de şaisprezece ani, iar celor ce învaţă – pînă la împlinirea vîrstei de optsprezece ani;

2) femeilor de la cincizeci şi cinci de ani în sus şi bărbaţilor de la şaizeci de ani în sus – pe tot timpul vieţii;

3) invalizilor – pentru durata invalidităţii;

4) soţului sau părintelui decedatului, indiferent de vîrstă şi de capacitate de muncă, dacă nu lucrează, fiind ocupat cu îngrijirea copiilor, nepoţilor, fraţilor sau surorilor decedatului, care n-au împlinit opt ani, – pînă ce aceştia vor împlini opt ani.

 

Articolul 492. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a cauzat dauna nu e obligat să plătească rate de asigurare

Dacă un cetăţean, care are dreptul la asigurări sociale de stat, a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii din culpa unei organizaţii sau a unui cetăţean, care n-are obligaţia de a plăti ratele de asigurări sociale de stat pentru persoana vătămată, aceasta din urmă, dacă nu este integral despăgubită prin ajutorul primit sau pensia fixată în legătură cu vătămarea sănătăţii, are dreptul să ceară organizaţiei sau cetăţeanului menţionaţi mai sus plata unei despăgubiri suplimentare pînă la acoperirea daunei reale, potrivit regulilor, prevăzute de articolele 475, 476 şi 485 din prezentul Cod.

În caz de încetare din viaţă a persoanei vătămate dreptul la despăgubire îl au persoanele arătate în partea a doua a articolului 491 din prezentul Cod, în cuantumul prevăzut de această parte şi în termenele prevăzute de partea a treia a aceluiaşi articol.

 

Articolul 493. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean, care nu are dreptul la asigurări sociale

Dacă cetăţeanul care a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii nu are dreptul la asigurări sociale de stat, organizaţia sau cetăţeanul care răspunde pentru dauna cauzată, are obligaţia de a plăti persoanei vătămate cheltuielile legate de refacerea sănătăţii, precum şi dauna provocată de pierderea sau scăderea capacităţii de muncă, calculată în raport cu salariul categoriei respective de muncitori sau funcţionari, dacă legea nu prevede altfel.

Dacă a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii un colhoznic, organizaţia sau cetăţeanul care răspund pentru dauna cauzată, au obligaţia de a plăti persoanei vătămate cheltuielile legate de refacerea sănătăţii, precum şi dauna provocată prin pierderea sau scăderea capacităţii de muncă, într-o proporţie egală cu veniturile pierdute de persoana vătămată în urma neparticipării la gospodăria obştească a colhozului sau cu diferenţa dintre pensia fixată colhoznicilor, pe care o primeşte persoana vătămată, şi venitul pe care l-ar avea.

În caz de încetare din viaţă a persoanei vătămate dreptul de despăgubirile calculate, în modul arătat mai sus, îl au cetăţenii enumeraţi în partea a doua a articolului 491 din prezentul Cod, în cuantumul prevăzut de această parte şi pentru perioada prevăzută de partea a treia a aceluiaşi articol.

 

Articolul 494. Repararea daunei cauzate prin vătămarea sănătăţii unui cetăţean căruia nu i s-a acordat ajutor sau pensie

Dacă unui cetăţean, care are dreptul la asigurări sociale de stat, nu i s-a acordat ajutor sau pensie în legătură cu schilodirea sau altă vătămare a sănătăţii, organizaţia sau cetăţeanul care răspund pentru dauna cauzată, au obligaţia de a repara integral dauna.

 

Articolul 495. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii unui cetăţean care nu a împlinit cincisprezece ani

În caz de schilodire sau de altă vătămare a sănătăţii unui cetăţean care nu a împlinit cincisprezece ani şi care nu are nici un cîştig, organizaţia sau cetăţeanul care răspund pentru daună, au obligaţia să plătească toate cheltuielile, legate de refacerea sănătăţii persoanei vătămate.

Cînd persoana vătămată împlineşte cincisprezece ani, organizaţia sau cetăţeanul care răspund pentru daună, au obligaţia să repare persoanei vătămate dauna legată de pierderea sau scăderea capacităţii ei de muncă, calculat în raport cu salariul mediu al unui muncitor necalificat din localitatea respectivă.

Dacă în momentul schilodirii sau altei vătămări a sănătăţii sale cetăţeanul, deşi n-a împlinit cincisprezece ani, avea totuşi un cîştig, dauna urmează să-i fie compensată în raport cu cîştigul său, fără, însă, ca suma despăgubirilor să fie mai mică decît salariul minim al unui muncitor necalificat din localitatea respectivă.

După începerea activităţii de muncă, persoana vătămată are dreptul, dacă a căpătat o calificare profesională, să ceară ca despăgubirea ce i se plăteşte pentru dauna suferită prin scăderea capacităţii de muncă în urma vătămării sănătăţii să fie mărită, calculată în raport cu salariul unui lucrător de calificarea lui.

 

Articolul 496. Acţiunile de regres ale organelor de asigurări sociale de stat sau de asistenţă socială şi ale colhozurilor

Organizaţia sau cetăţeanul, care răspund pentru dauna cauzată, au obligaţia, ca în urma acţiunii de regres din partea organelor de asigurări sociale de stat sau de asistenţă socială, să restituie sumele, plătite cu titlu de ajutor sau pensii persoanelor enumerate în articolele 491 şi 492 din prezentul Cod. Aceiaşi acţiune de regres poate fi intentată de colhozul, care plăteşte pensie cetăţenilor arătaţi în articolul 493 din prezentul Cod.

În caz de micşorare a cuantumului despăgubirilor (articolul 488 din prezentul Cod) se micşorează corespunzător şi cuantumul despăgubirilor, care urmează să fie plătite în urma acţiunii de regres.

 

Articolul 497. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanei vătămate în cazul cînd se schimbă capacitatea ei de muncă

Dacă în legătură cu vătămarea sănătăţii capacitatea de muncă a persoanei vătămate a scăzut ulterior faţă de capacitatea pe care a avut-o în momentul cînd i s-a atribuit despăgubirea, sau dacă i s-a redus pensia, primită pe linia asigurărilor sociale de stat, persoana vătămată are dreptul să ceară oricînd organizaţiei sau cetăţeanului, care răspunde pentru schilodirea sau altă vătămare a sănătăţii ei, sporirea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor.

 

Articolul 498. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanelor care au cauzat dauna

Organizaţia sau cetăţeanul, care au fost obligaţi să plătească despăgubiri pentru dauna legată de scăderea capacităţii de muncă a persoanei vătămate în urma schilodirii sau unei alte vătămări a sănătăţii, au dreptul să ceară oricînd scăderea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor, dacă capacitatea de muncă a persoanei vătămate a crescut în comparaţie cu aceia, pe care a avut-o în momentul atribuirii despăgubirilor sau, dacă s-a mărit pensia, pe care o primeşte pe linia asigurărilor sociale de stat.

 

Articolul 499. Plata despăgubirilor

Plata despăgubirilor pentru dauna legată de scăderea capacităţii de muncă a persoanei vătămate, precum şi pentru dauna legată de moartea acesteia, se face în cote lunare.

 

Articolul 500. Restituirea cheltuielilor de înmormîntare

În caz de încetare din viaţă a persoanei vătămate, cheltuielile de înmormîntare se restituie aceluia, care a făcut aceste cheltuieli, de către organizaţia sau cetăţeanul, care răspund pentru dauna legată de moartea persoanei vătămate.

 

Articolul 501. Plata despăgubirilor în caz de încetare a existenţii persoanei juridice

În caz de reorganizare a persoanei juridice acţiunile bazate pe articolele 491-496 din prezentul Cod se intentează succesorului ei în drepturi.

În caz de lichidare a persoanei juridice acţiunile se intentează organizaţiei ierarhic superioare sau organizaţiei arătate în hotărîrea de lichidare.

În caz de reorganizare a persoanei juridice, obligate potrivit regulilor stabilite, a plăti despăgubiri conform articolului 499 din prezentul Cod, plata acestor despăgubiri se va face de succesorul în drepturi al persoanei juridice reorganizate.

În caz de lichidare a unei persoane juridice, obligate potrivit regulilor stabilite a plăti despăgubiri conform articolului 499 din prezentul Cod, sumele respective vor fi capitalizate potrivit regulilor asigurărilor de stat şi vărsate de organizaţia de asigurare pentru a fi achitate în cuantumul şi în condiţiile stabilite.

Acţiunile prevăzute de articolele 497 şi 498 din prezentul Cod, cu privire la mărirea sau scăderea cuantumului despăgubirilor, se intentează, în caz de reorganizare a persoanei juridice, succesorului în drepturi sau, respectiv, de către succesorul în drepturi al persoanei juridice, iar în caz de lichidare – organizaţiei ierarhic superioare sau organizaţiei arătate în hotărîrea de lichidare sau, respectiv, de către aceste organizaţii.

 

Articolul 502. Suspendarea cursului prescripţiei în acţiunile pentru plata despăgubirilor

În acţiunile pentru plata despăgubirilor, legate de vătămarea sănătăţii sau de cauzarea morţii, cursul prescripţiei, pe lîngă cazurile arătate în articolul 81 din prezentul Cod, se suspendă şi în urma cererii depuse de persoanele enumerate de articolele 491 şi 492 din prezentul Cod, la organul respectiv pentru a li se acorda pensie sau ajutor, dacă această cerere a fost depusă înainte de acordarea pensiei sau ajutorului, sau de respingerea unei asemenea cereri.

 

Capitolul XLIII

OBLIGAŢIILE CE SE NASC ÎN URMA ACTELOR

DE SALVARE A PROPRIETĂŢII SOCIALISTE

Articolul 503. Repararea daunei suferite în legătură cu salvarea bunurilor socialiste

Dauna suferită de un cetăţean în legătură cu salvarea bunurilor socialiste de primejdia care le ameninţa trebuie să fie compensată de organizaţia, ale cărei bunuri le-a salvat persoana vătămată.

În ceia ce priveşte repararea acestor daune se aplică respectiv, dispoziţiile părţii întîia a articolului 475, ale articolelor 486, 487, 490, ale părţilor a doua şi a treia ale articolului 491, ale articolelor 492-495, 497-502 din prezentul Cod.

 

Capitolul XLIV

OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN DOBÎNDIREA SAU

REŢINEREA UNOR BUNURI FĂRĂ JUST TEMEI

Articolul 504. Obligaţia de a restitui bunurile dobîndite sau reţinute fără just temei

Persoana care fără vre-un temei prevăzut de lege sau de convenţie a dobîndit bunuri în paguba unei alte persoane este obligată să restituie acesteia din urmă bunurile dobîndite fără just temei.

Aceiaşi obligaţie ia naştere, dacă temeiul, în virtutea căruia au fost dobîndite bunurile, a dispărut ulterior.

Dacă bunurile dobîndite fără just temei nu pot fi restituite în natură, trebuie să fie restituită valoarea lor, determinată pe data cînd au fost dobîndite.

Bunurile dobîndite în paguba unei alte persoane nu în baza unei convenţii, ci în urma unor acte vădit contrare intereselor statului socialist şi ale societăţii, în cazul cînd nu sînt supuse confiscării, urmează să fie făcute venit la stat.

Persoana, care a obţinut bunuri fără just temei, este obligată de asemenea, să restituie sau să compenseze toate veniturile, pe care le-a avut sau trebuia să le aibă din momentul cînd a aflat sau trebuia să afle, că bunurile au fost dobîndite fără just temei.

Aceste reguli se aplică şi în cazul cînd au fost reţinute bunuri în paguba unei alte persoane, fără vre-un temei prevăzut de lege sau de contract.

 

Articolul 505. Cazurile cînd bunurile dobîndite fără just temei nu pot fi revendicate

Nu pot fi revendicate ca bunuri dobîndite fără just temei:

1) bunurile predate în vederea executării unei obligaţii înainte de termenul de executare;

2) bunurile predate în vederea executării unei obligaţii după expirarea termenului de prescripţie în cazurile, cînd această executare este admisă de articolul 85 din prezentul Cod;

3) onorarul de autor sau onorarul pentru descoperire, invenţie sau propunere de raţionalizare, plătit fără temei sau în virtutea unui temei ulterior dispărut, dacă plata s-a făcut de organizaţie în mod benevol şi cînd nu există o eroare de calcul din partea ei şi rea credinţă din partea celui care a primit onorarul;

4) suma plătită de prisos pentru repararea unei daune în legătură cu vătămarea sănătăţii sau cu moartea victimei, dacă cel ce a primit suma n-a fost de rea credinţă.

 

TITLUL IV

DREPTUL DE AUTOR

Articolul 506. Lucrările asupra cărora se extinde dreptul de autor

Dreptul de autor se extinde asupra lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, indiferent de forma, menirea şi calităţile lucrării, precum şi de modul de reproducere a ei.

Dreptul de autor se extinde asupra lucrărilor publicate sau nepublicate, dar exprimate într-o formă obiectivă oarecare, care permite de a reproduce rezultatul unei activităţi de creaţie a autorului (manuscris, desen tehnic, imagine, exprimare sau executare în public, peliculă, înregistrare mecanică sau pe bandă de magnitofon ş.a.).

Pot constitui obiect al dreptului de autor:

lucrările orale (cuvîntări, lecţii publice, referate ş.a.);

lucrările scrise (literare, ştiinţifice ş.a.);

lucrările dramatice şi muzical-dramatice, precum şi cele muzicale cu text sau fără text;

traducerile;

scenariile, planurile de scenariu;

filmele de cinematograf, filmele de televiziune, emisiunile de radio şi de televiziune;

lucrările coreografice şi pantomimele, în privinţa prezentării cărora există indicaţii, expuse în scris sau în alt mod;

lucrările de pictură, de sculptură, de arhitectură, de artă grafică şi decorativă-aplicată, ilustraţiile, desenele, schiţele;

planurile, crochiurile şi lucrările plastice referitoare la ştiinţă, tehnică sau la punerea în scenă a unei opere dramatice sau muzical-dramatice;

hărţile geografice, geologice şi alte hărţi asemănătoare;

lucrările fotografice şi lucrările realizare prin procedee analogice celor fotografice;

lucrările exprimate cu ajutorul înregistrării mecanice sau a unei alte înregistrări tehnice;

alte lucrări.

Dreptul de autor asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor realizate prin procedee analogice celor fotografice va fi recunoscut, dacă pe fiecare exemplar al lucrării vor fi indicate numele autorului, locul şi data cînd a apărut lucrarea.

[Art.506 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 507. Lucrările apărute

Lucrarea se socoate apărută (publicată), dacă a fost editată, interpretată în public, arătată în public, transmisă la radio sau televiziune sau comunicată prin alt mod unui cerc de persoane nedeterminat.

Lucrarea nu se consideră apărută (publicată), dacă a fost prezentată numai o informaţie despre această lucrare cu o expunere a conţinutului acesteia, iar în cazurile prevăzute de hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, dacă lucrarea a fost multiplicată cu titlu de manuscris.

 

Articolul 508. Dreptul de autor asupra lucrărilor apărute pe teritoriul Uniunii RSS

Dreptul de autor asupra unei lucrări apărute pentru prima oară pe teritoriul Uniunii RSS sau neapărute, dar care se găseşte pe teritoriul Uniunii RSS într-o formă obiectivă oarecare, este recunoscut autorului şi moştenitorilor lui, indiferent de cetăţenia lor, precum şi altor succesori în drepturi ai autorului.

[Art.508 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 509. Dreptul de autor asupra lucrărilor publicate în străinătate

Dreptul de autor este recunoscut cetăţenilor RSS Moldoveneşti şi ai celorlalte republici unionale, ale căror lucrări au apărut pentru prima oară sau care se află într-o formă obiectivă oarecare pe teritoriul unui stat străin, precum şi succesorilor lor în drepturi.

Pentru alte persoane dreptul de autor la o operă, apărută prima oară sau care se află în vre-o formă obiectivă pe teritoriul unui stat străin se recunoaşte în conformitate cu tratatele internaţionale ale Uniunii RSS. În caz de punere la dispoziţie a pazei în conformitate cu tratatele internaţionale faptul apariţiei operei pe teritoriul unui stat străin se stabileşte conform prevederilor din tratatul internaţional.

Succesorilor în drepturi străini ai unor autori – cetăţeni ai RSS Moldoveneşti sau ai altor republici unionale – dreptul de autor le este recunoscut pe teritoriul RSS Moldoveneşti, dacă acest drept le este transmis îm modul, prevăzut de legislaţia Uniunii RSS.

[Art.509 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 510. Drepturile autorului

Autorul are dreptul:

1) la publicarea, reproducerea şi difuzarea în orice mod, permis de lege a lucrării sale, sub numele său, sub un nume convenţional (preudonim) sau fără indicarea vre-unui nume (anonim);

2) la inviolabilitatea lucrării;

3) la primirea unui onorar pentru folosirea lucrării de către alte persoane, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Tarifele onorarului de autor se stabilesc de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor, cînd legislaţia Unuinii RSS prevede, că aprobarea acestor tarife este de competenţa Uniunii RSS.

În lipsa de tarifei aprobate onorarului de autor, cuantumul onorarului cuvenit autorului pentru folosirea lucrării lui se determină prin învoiala părţilor.

Modul de transmitere de către autor – cetăţean al RSS Moldoveneşti sau al unei alte republici unionale – a dreptului pentru folosirea lucrării sale pe teritoriul unui stat străin este stabilit de legislaţia Uniunii RSS.

[Art.510modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 511. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor şi a numelui autorului în timpul vieţii lui

Cînd lucrarea se editează, se interpretează în public sau este folosită în alt mod, fără consimţămîntul autorului, este interzis a se introduce vre-o schimbare nici în însăşi lucrarea sau în titlul ei, nici în indicarea numelui autorului şi în dedicaţia autorului.

Cînd se editează o lucrare, este interzis de asemenea a o însoţi cu ilustraţii, prefeţe, postfeţe, comentarii sau explicaţii de orice natură fără consimţămîntul autorului.

Consimţămîntul autorului, dat la încheierea contractului de autor, nu poate fi revocat în mod unilateral.

[Art.511 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 512. Ocrotirea drepturilor de autor asupra lucrărilor apărute sub pseudonim sau fără indicarea numelui

Drepturile patrimoniale şi personale ale autorului lucrării apărute sub un pseudonim sau fără indicarea numelui, atîta timp, cît autorul nu aduce la cunoştinţa publicului numele său real, sînt ocrotite de organizaţia, căreia îi revine sarcina de a ocroti drepturile autorilor.

 

Articolul 513. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor după moartea autorului

Autorul are dreptul să indice, în acelaşi mod în care este numit un executor testamentar (articolul 579 din prezentul Cod), persoana pe care o însărcinează să ocrotească inviolabilitatea lucrărilor sale după moarte. Această persoană îşi exercită împuternicirile în tot cursul vieţii sale.

În lipsa unor asemenea indicaţii inviolabilitatea lucrărilor după moartea autorului este ocrotită de moştenitorii lui, precum şi de organizaţiile, cărora le revine sarcina de a ocroti drepturile de autor. Aceste organizaţii ocrotesc inviolabilitatea lucrărilor şi în cazul, cînd nu există moştenitori sau cînd dreptul de autor al acestora a încetat.

 

Articolul 514. Dreptul de coautor

Dreptul de autor asupra unei lucrări create prin munca în comun a două sau mai multe persoane (lucrare colectivă) aparţine în comun coautorilor, indiferent dacă o asemenea lucrare formează un tot indivizibil sau este alcătuită din părţi, fiecare avînd de asemenea, şi o importanţă de sine-stătătoare.

Fiecare coautor îşi păstrează dreptul său de autor asupra părţii create de el din lucrarea colectivă şi care are o însemnătate de sine-stătătoare.

O parte a lucrării colective este considerată ca avînd o însemnătate de sine-stătătoare, dacă poate fi folosită independent de celelalte părţi ale acestei lucrări.

Raporturile dintre coautori pot fi determinate prin convenţia lor. În lipsa unei asemenea convenţii dreptul de autor asupra lucrării colective se exercită de către toţi coautorii în comun, iar onorarul se repartizează între ei în modul prevăzut de legislaţia Uniunii RSS şi de hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 515. Dreptul de autor asupra lucrării create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu

Autorul unei lucrări, create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu într-o organizaţie ştiinţifică sau altă organizaţie, se bucură de dreptul de autor asupra acestei lucrări.

Modul de folosire de către organizaţie a acestei lucrări şi cazurile în care autorului i se plăteşte onorar se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi de hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

 

Articolul 516. Dreptul de autor al persoanelor juridice

Dreptul de autor este recunoscut persoanelor juridice în cazurile şi în limitele, stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi de prezentul Cod. Aceste prevederi nu se extind asupra dobîndirii de către persoane juridice a dreptului de autor pe baza unui contract.

[Art.516 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 517. Dreptul de autor al organizaţiilor asupra publicaţiilor periodice şi altor publicaţii

Organizaţiile care publică singure sau prin intermediul vre-unei edituri culegeri ştiinţifice, îndreptare, dicţionare, reviste sau alte publicaţii periodice se bucură de dreptul de autor asupra acestor publicaţii luate în ansamblu.

Autorii lucrărilor cuprinse în asemenea publicaţii îşi păstrează dreptul de autor asupra lucrărilor lor.

 

Articolul 518. Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune

Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune aparţine întreprinderii care l-a realizat.

Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune turnat de un amator aparţine autorului sau coautorilor filmului.

Autorul scenariului, compozitorul, regizorul, operatorul principal, pictorul-scenograf şi autorii celorlalte lucrări, care au întrat ca parte componentă într-un film de cinematograf sau de televiziune, se bucură fiecare de dreptul de autor asupra lucrării sale.

 

Articolul 519. Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune

Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune aparţine organizaţiilor pentru radiodifuziune şi televiziune care le transmit, iar asupra lucrărilor cuprinse în aceste emisiuni – autorilor lor.

 

Articolul 520. Dreptul de autor al alcătuitorilor de culegeri

Dreptul de autor asupra unor culegeri de lucrări, care nu constituie obiectul unui drept de autor al cuiva, cum ar fi: culegerile de legi, de hotărîri judecătoreşti şi de alte documente oficiale, de opere folclorice, ai căror autori nu sînt cunoscuţi, de acte şi monumente vechi sau de alte lucrări neocrotite de dreptul de autor, aparţine alcătuitorilor de culegeri, dacă ei au prelucrat sau sistematizat de sine-stătător materialul cuprins în culegere.

De acelaşi drept se bucură cetăţenii, care au prelucrat de sine-stătător diferite lucrări de genul menţionat.

Acest drept nu împiedică pe alţi cetăţeni să publice aceleaşi lucrări, dacă le-au sistematizat sau prelucrat de sine-stătător.

Alcătuitorul unei culegeri, care a prelucrat sau a sistematizat lucrările cuprinse în culegere, ce constituie obiectul unui drept de autor al cuiva, se bucură de dreptul de autor asupra culegerii, cu condiţia respectării dreptului autorilor acestor lucrări.

 

Articolul 521. Folosirea lucrării unui autor de către alte persoane

Lucrare unui autor (inclusiv traducerea într-o altă limbă) poate fi folosită de alte persoane numai pe baza unui contract, încheiat cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

[Art.521 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 522. Dreptul de autor al persoanei, care a folosit o lucrare străină pentru crearea unei lucrări noi

Persoana care foloseşte, în cazurile admise de lege, o lucrare a unui alt autor sau o lucrare care nu are autor, pentru a crea o lucrare nouă, se bucură de dreptul de autor asupra lucrării pe care a creat-o.

Acest drept nu împiedică şi alte persoane să folosească aceiaşi lucrare pentru crearea unei lucrări noi.

 

Articolul 523. Traducerea lucrării într-o altă limbă

Traducerea lucrării într-o altă limbă în scopul publicării ei este admisă numai cu consimţămîntul autorului sau al succesorilor lui în drepturi.

Organele competente ale Uniunii RSS pot, în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS, să permită traducerea lucrării într-o altă limbă şi publicarea acestei traduceri cu respectarea, în cazurile corespunzătoare, a condiţiilor, prevăzute de tratatele internaţionale ale Uniunii RSS.

[Art.523 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 524. Dreptul de autor al traducătorului

Traducătorul se bucură de dreptul de autor asupra traducerii făcute de el.

[Art.524 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 525. Dreptul autorului la onorar pentru folosirea lucrării lui într-o traducere în altă limbă

Autorul originalului are dreptul la onorar pentru folosirea lucrării într-o traducere în altă limbă, în toate cazurile, cu excepţia celor prevăzute de lege.

[Art.525 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 526. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor

Se admite, fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui de familie al autorului lucrării şi a sursei:

1) folosirea unei lucrări străine publicate pentru crearea unei lucrări noi, de sine-stătătoare din punct de vedere creator, în afară de prelucrarea unei povestiri într-o operă dramatică sau scenariu şi invers precum şi prelucrarea unei opere dramatice în scenariu şi invers;

2) reproducerea în lucrările ştiinţifice şi critice, în publicaţiile didactice şi politico-educative a unor lucrări ştiinţifice, literare şi de artă publicate şi a unor fragmente din ele. În aceste cazuri reproducerea sub formă de citate este admisă în limitele, determinate de scopul publicaţiei, iar reproducerea într-un alt mod, inclusiv în culegeri, este admisă într-un volum, care nu depăşeşte în total o coală de autor din lucrările unui singur autor;

3) difuzarea de informaţii în presa periodică, prin filme, radio şi televiziune cu privire la lucrările literare, ştiinţifice şi de artă publicate, inclusiv sub formă de adnotări, referate, prezentări bibliografice şi sub alte forme documentare-informative;

4) reproducerea în filme, prin radio şi televiziune a cuvîntărilor şi rapoartelor rostite în public, precum şi a lucrărilor literare, ştiinţifice şi de artă publicate. Este considerată reproducere şi difuzarea prin radio şi televiziune a lucrărilor interpretate în public, chiar de la locul de interpretare a lor;

5) retipărirea în gazete a unor cuvîntări şi rapoarte rostite în public, precum şi a lucrărilor literare, ştiinţifice şi de artă, publicate în original sau în traducere;

6) reproducerea în orice mod, în afară de copierea mecanică prin contact, a lucrărilor de artă plastică, aflate în locurile deschise pentru vizitarea liberă de către public, cu excepţia expoziţiilor şi muzeelor;

7) reproducerea unor lucrări tipărite în scopuri ştiinţifice, didactice şi educative fără căpătarea unor beneficii materiale;

8) editarea cu caractere de puncte de relief a lucrărilor scoase de sub tipar pentru orbi.

[Art.526 modificat prin Ucazul 03.02.77]

[Art.526 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 527. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului, dar cu plata onorarului de autor

Se admite, fără consimţămîntul autorului, dar cu indicarea numelui de familie şi cu plata onorarului de autor:

1) executarea în public a unor lucrări apărute, dacă însă nu se încasează nici o plată de la spectatori, autorul are dreptul la onorar numai în cazurile, stabilite de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti;

2) înregistrarea pe peliculă, pe placă, pe bandă de magnetofon sau pe alt dispozitiv a lucrărilor apărute, în scopul reproducerii lor în public sau difuzării lor, cu excepţia cazurilor de folosire a lucrărilor la film, în emisiunile de radio sau televiziune (punctul "4" al articolului 526 din prezentul Cod);

3) folosirea de către un compozitor a lucrărilor literare publicate pentru crearea de lucrări muzicale cu text. În asemenea cazuri onorarul este plătit autorului textului de către organizaţia, care foloseşte o astfel de lucrare;

4) folosirea unor lucrări de artă plastică, date publicităţii, precum şi a unor lucrări fotografice pentru fabricarea de produse industriale; în aceste cazuri indicarea numelui de familie al autorului nu este obligatorie.

[Art.527 modificat prin Ucazul 05.07.84]

 

Articolul 528. Folosirea unei lucrări pentru satisfacerea cerinţelor personale

Se admite, fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor, reproducerea sau folosirea în alt mod a unei lucrări publicate străine în scopul satisfacerii cerinţelor personale.

 

Articolul 529. Durata dreptului de autor

Dreptul de autor acţionează pe tot timpul vieţii autorului şi în curs de 25 de ani după moartea lui, socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează după anul morţii autorului.

Dreptul de autor asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor de artă aplicată aparţine autorului în curs de 15 ani din momentul apariţiei acestei lucrări prin reproducerea ei.

[Art.529 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 530. Transmiterea dreptului de autor prin succesiune

Dreptul de autor se transmite prin succesiune. Dacă este prevăzută o durată mai scurtă a dreptului de autor, el se transmite moştenitorilor pentru o durată egală cu partea termenului neexpirat pînă la încetarea din viaţă a autorului.

Nu trece prin succesiune dreptul autorului la nume şi dreptul la inviolabilitate lucrării.

După încetarea din viaţă a autorului numele lui şi inviolabilitatea lucrării sînt ocrotite în conformitate cu articolele 511 şi 513 din prezentul Cod.

[Art.530 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 531. Durata dreptului de autor asupra unei lucrări colective

Fiecare din coautori se bucură de dreptul de autor asupra lucrării colective pe tot timpul vieţii sale şi îl transmite prin succesiune.

Moştenitorii fiecărui coautor se bucură de dreptul de autor în curs de 25 ani, socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează după anul morţii autorului.

[Art.531 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 532. Durata dreptului de autor, care aparţine organizaţiilor

Durata dreptului de autor al organizaţiei este nelimitată. În caz de reorganizare a ei dreptul de autor ce i-a aparţinut trece la succesorul ei în drepturi, iar în caz de lichidare – la stat.

 

Articolul 533. Declararea unor lucrări bun al statului

Lucrarea în privinţa căreia s-a terminat durata dreptului de autor poate fi declarată bun al statului pe baza unei hotărîri a Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti. Regulile şi condiţiile de folosire a lucrărilor declarate bun al statului se stabilesc de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

[Art.533 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 534. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului

În caz de folosire a unei lucrări străine fără a se încheia contract cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi (articolul 521 din prezentul Cod), de nerespectare a condiţiilor folosirii unei lucrări fără consimţămîntul autorului (articolele 526 şi 527 din prezentul Cod), precum şi în caz de încălcare a inviolabilităţii lucrării (articolul 511 din prezentul Cod) sau a altor drepturi personale nepatrimoniale ale autorului, autorul, iar după moartea lui, moştenitorii şi celelalte persoane arătate în articolul 513 din prezentul Cod au dreptul să ceară restabilirea dreptului încălcat (introducerea îndreptărilor respective, publicarea în presă sau prin alte mijloace a unei înştiinţări despre încălcarea săvîrşită) sau interzicerea de a se publica lucrarea sau încetarea difuzării ei.

[Art.534 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 535. Apărarea drepturilor patrimoniale ale autorului în cazurile de încălcare a dreptului său de autor

Dacă prin încălcarea dreptului de autor s-au cauzat autorului sau succesorilor lui în drepturi daune (articolul 215 din prezentul Cod), autorul sau succesorul lui în drepturi are dreptul să ceară repararea daunelor, indiferent de prevederile articolului 534 din prezentul Cod.

[Art.535 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 536. Răscumpărarea dreptului de autor de către stat

Dreptul de autor asupra editării, interpretării în public şi folosirii în alt mod a unei lucrări poate fi răscumpărat de către stat, pe cale silită, de la autor sau de la moştenitorii lui în baza unei hotărîri speciale, adoptate pentru fiecare caz în parte de către Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.

Modul şi condiţiile de folosire a acestor lucrări, dreptul de autor asupra cărora a fost răscumpărat, se stabileşte de Sovietul Miniştrilor al RCC Moldoveneşti.

 

Articolul 537. Contractul de autor şi tipurile lui

În scopul folosirii lucrării sale autorul sau succesorul lui în drepturi are dreptul să încheie cu organizaţia respectivă un contract de autor.

Contractele de autor pot fi de două tipuri:

contractul de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei;

contractul de autor pentru licenţă.

În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, autorul sau succesorul lui în drepturi transmit sau autorul se obligă să creeze şi să transmită organizaţiei în termenul fixat de contract lucrarea sa pentru a fi folosită în modul prevăzut de contract, iar organizaţia se obligă să realizeze sau să înceapă această folosire în termenul fixat de contract (articolul 544 din prezentul Cod) precum şi să plătească autorului sau succesorului lui în drepturi un onorar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

În baza contractului de autor pentru licenţă autorul sau succesorul lui în drepturi acordă orgnizaţiei dreptul de a folosi lucrarea, inclusiv prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei, în limitele prevăzute de contract şi pe termenul fixat de contract, iar organizaţia se obligă să plătească un onorar pentru acordarea acestui drept sau pentru folosirea lucrării în forma, prevăzută de contract, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel sau dacă părţile nu au convenit altfel.

[Art.537 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 538. Tipurile de contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei

Se consideră contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei:

contractul de editare sau de reeditare a unei lucrări în original (contract de editare);

contractul de păstrare şi multiplicare a unor lucrări ştiinţifice manuscrise cu caracter special îngust (contract de depunere a manuscrisului);

contractul de interpretare în public a unei lucrări nepublicate (contract de punere în scenă); contractul de punere în scenă, care prevede plata unui onorar unic, poate fi încheiat de către autor pentru aceiaşi lucrare numai cu o singură organizaţie;

contractul de folosire a unei lucrări nepublicate în cadrul unui film de cinematograf sau de televiziune (contract de scenariu), sau în cadrul unei emisiuni de radio sau de televiziune;

contractul de creare a unei lucrări de artă plastică în scopul expunerii ei în public (contract de comandă artistică);

contractul de folosire în industrie a unei lucrări decorative-aplicate, care nu a fost publicată;

alte contracte de transmitere a unei lucrări literare, ştiinţifice sau de artă pentru a fi folosite într-un alt mod.

[Art.538 modificat prin Ucazul 05.07.84]

[Art.538 modificat prin Ucazul 23.05.74]

 

Articolul 539. Formele contractului de autor

Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă.

Forma scrisă nu este obligatorie pentru contractul de publicare a lucrării într-o publicaţie periodică sau într-un dicţionar enciclopedic.

 

Articolul 540. Contractele-tip de autor

Contractele-tip de autor se aprobă în urma coordonării cu departamentele şi uniunile de creaţie interesate, în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor, cînd legislaţia Uniunii RSS dă în competenţa Uniunii RSS aprobarea acestor contracte.

Contractul de autor poate cuprinde condiţii, neprevăzute în contractul-tip. Dacă condiţiile contractului încheiat cu autorul înrăutăţesc situaţia acestuia în comparaţie cu situaţia stabilită de lege sau de contractul-tip, ele sînt nule şi se înlocuiesc cu condiţiile stabilite de lege sau de contractul-tip.

[Art.540 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 541. Cuantumul onorarului autorului în baza contractului de autor

Cuantumul onorarului, ce urmează a se plăti în baza contractului de autor, se stabileşte prin învoiala părţilor, în limitele tarifelor aprobate, dacă asemenea tarife există (articolul 510 din prezentul Cod).

 

Articolul 542. Predarea şi aprobarea lucrării

În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei autorul este obligat să execute lucrarea ce i s-a comandat în conformitate cu condiţiile contractului şi să o predea organizaţiei în termenul fixat prin contract şi în modul cuvenit.

Organizaţia este obligată să-l înştiinţeze în scris pe autor, în cursul termenului fixat de contract, că lucrarea ce i s-a predat în baza contractului de autor a fost aprobată sau că ea a fost respinsă pentru motivele prevăzute de contract, sau că este necesar să se introducă în lucrare îndreptări, în limitele condiţiilor din contract, indicîndu-se precis esenţa acestor îndreptări. Dacă în termenul fixat prin contractul-tip autorului nu i s-a trimis o înştiinţare scrisă, se consideră, că lucrarea a fost aprobată de organizaţie.

[Art.542 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 543. Restricţia în ce priveşte folosirea de către terţe persoane a lucrării, pentru care s-a încheiat un contract

În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, autorul nu are dreptul să transmită fără consimţămîntul scris al celeilalte părţi unor terţe persoane lucrarea arătată în contract sau o parte a ei, pentru a fi folosită într-un mod identic cu cel care este stipulat în contract, cu excepţia cazurilor prevăzute de contractele-tip. Termenul acestei restricţii se fixează prin contractele-tip, dar nu poate depăşi trei ani din ziua aprobării lucrării de către organizaţie. În contractele-tip pot fi prevăzute cazuri, cînd autorul nu are dreptul să transmită lucrarea pentru a fi folosită şi în alte moduri, decît cele stipulate în contract.

[Art.543 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 544. Obligaţia organizaţiei de a folosi lucrarea

În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei organizaţia este obligată să realizeze sau să înceapă folosirea lucrării în modul şi în termenul prevăzut de contract, termen ce nu poate depăşi doi ani din ziua, cînd organizaţia a aprobat lucrarea. Această obligaţie nu se extinde asupra organizaţiei, care a încheiat un contract de scenariu sau un contract de comandă artistică.

Contractele-tip pot să prevadă termene maximale mai scurte decît cele prevăzute în prezentul articol, potrivit volumului lucrărilor şi caracterului folosirii lor.

[Art.544 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 545. Răspunderea autorului pentru încălcarea contractului

Autorul este obligat să restituie onorarul de autor, primit în conformitate cu contractul cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, dacă organizaţia a reziliat contractul din cauză că autorul, din culpa sa, nu i-a predat lucrarea în termenul fixat de contract; nu a executat lucrarea comandată în conformitate cu condiţiile contractului sau a executat-o în mod neconştiincios; a refuzat să introducă rectificările ce i s-au propus în modul şi în limitele prevăzute de contract; a încălcat obligaţia de a executa personal lucrarea sau a încălcat prevederile articolului 543 din prezentul Cod.

Dacă organizaţia a respins lucrarea pentru motive prevăzute de contract (articolul 542 din prezentul Cod) şi nu a dovedit prin judecată neconştiinciozitatea autorului în executarea lucrării comandate, autorul îşi păstrează în întregime sau în parte, în limitele determinate de contractul-tip, onorarul primit în baza contractului. Această parte nu poate fi mai mică de douăzeci şi cinci la sută din valoarea contractului.

[Art.545 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 546. Răspunderea organizaţiei pentru încălcarea contractului

Dacă organizaţia nu va realiza sau nu va începe folosirea lucrării aprobate de ea în termenul fixat de contractul cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei (articolul 544 din prezentul Cod), ea este obligată, la cererea autorului, să plătească în întregime onorarul convenit. În acest caz autorul are dreptul, de asemenea, să renunţe la contract şi să ceară restituirea exemplarelor lucrării, pe care le-a predat în conformitate cu contractul. Organizaţia este scutită de obligaţia de a plăti autorului partea din onorar, pe care el ar fi trebuit s-o primească după începerea folosirii lucrării, dacă va dovedi, că nu a putut folosi lucrarea, din cauza unor împrejurări ce depindeau de autor.

[Art.546 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

Articolul 547. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrării de artă plastică, create la comandă

Lucrarea de artă plastică, creată la comandă, trece în proprietatea clientului, dacă contractul nu prevede altfel. Autorul păstrează dreptul de autor asupra acestei lucrări.

Proprietarul lucrării are dreptul s-o prezinte la expoziţii publice, fără să-i plătească autorului un onorar suplimentar.

 

Articolul 548. Ocrotirea intereselor cetăţeanului redat într-o lucrare de artă plastică

Publicarea, reproducerea şi difuzarea unei lucrări de artă plastică, în care este redată o altă persoană, se admite numai cu consimţămîntul celui redat, iar după moartea lui – cu consimţămîntul copiilor şi al soţului supraveţuitor. Un asemenea consimţămînt nu este necesar, dacă aceasta se face în interesul statului sau în interes obştesc sau dacă persoana redată a pozat autorului în schimbul unei plăţi.

 

Articolul 549. Modul de folosire a planurilor arhitecturale, inginereşti şi a altor planuri tehnice, executate la comandă

Planurile arhitecturale, inginereşti şi alte planuri, schiţe şi desene tehnice, executate la comandă, pot fi folosite de clienţi pentru necesităţile lor, pot fi transmise de ei pentru a fi folosite de terţe persoane sau reproduse în presă fără să li se plătească autorilor un onorar suplimentar.

 

Articolul 550. Contractul de autor pentru licenţă cu privire la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei

Condiţiile contractului de autor pentru licenţă cu privire la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei într-o lucrare de alt gen (a unei lucrări narative într-o lucrare dramatică sau într-un scenariu ori invers ş.a.), sînt stabilite de către părţi la încheierea contractului, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.

[Art.550 modificat prin Ucazul din 23.05.74]

 

TITLUL V

DREPTUL ASUPRA UNEI DESCOPERIRI

Articolul 551. Drepturile autorului unei descoperiri

Autorul unei descoperiri are dreptul să ceară să i se recunoască calitatea de autor şi prioritatea în descoperire, atestate printr-o diplomă, ce se eliberează în cazurile şi în modul, prevăzute de Regulamentul cu privire la descoperiri, invenţii şi propuneri de raţionalizare, aprobat de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.

Autorul descoperirii are dreptul la un onorar, care i se plăteşte în momentul primirii diplomei, precum şi la avantajele prevăzute de Regulamentul cu privire la descoperiri, invenţii şi propuneri de raţionalizare.

 

Articolul 552. Transmiterea prin succesiune a drepturilor autorului unei descoperiri

Dreptul de a primi diploma cuvenită autorului decedat al unei descoperiri, precum şi onorar pentru descoperire se transmite prin succesiune în modul prevăzut de lege.

 

Articolul 553. Litigiile cu privire la drepturile de autor asupra unei descoperiri

Litigiile cu privire la drepturile de autor (de coautor) asupra unei descoperiri se soluţionează de instanţa Judecătorească.

 

TITLUL VI

DREPTUL ASUPRA INVENŢIEI, PROPUNERII DE

RAŢIONALIZARE ŞI PROTOTIPULUI INDUSTRIAL

[Titlul VI exclus prin Legea nr.735 din 20.02.96]

[Denumirea titlului VI, art.554-556, 558-560 modificate prin Ucazul din 05.07.84]

 

TITLUL VII

DREPTUL SUCCESORAL

Articolul 561. Temeiurile succesiunii

Succesiunea se înfăptuieşte în virtutea legii (succesiune legală) şi prin testament (succesiune testamentară).

Succesiunea legală are loc dacă şi în măsura în care testamentul nu conţine prevederi contrarii.

Dacă nu există moştenitori legali şi nici moştenitori testamentari sau dacă nici unul din moştenitori nu a acceptat succesiunea, sau dacă toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul de succesiune de către testator, bunurile defunctului trec, pe baza dreptului de succesiune, la stat.

 

Articolul 562. Data deschiderii succesiunii

Data deschiderii succesiunii este ziua morţii celui ce a lăsat moştenirea, iar în caz de declarare a morţii lui – ziua arătată în partea a treia a articolului 21 din prezentul Cod.

 

Articolul 563. Locul unde se deschide succesiunea

Locul unde se deschide succesiunea este ultimul domiciliu permanent al defunctului (articolul 17 din prezentul Cod), iar dacă acest domiciliu nu este cunoscut – locul de aflare a bunurilor sau a părţii lor principale.

 

Articolul 564. Cetăţenii care pot fi moştenitori

Pot fi moştenitori:

în cazul succesiunii legale – cetăţenii care se află în viaţă în momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii celui ce a lăsat moştenirea, care s-au născut după moartea lui;

în cazul succesiunii testamentare – cetăţenii care se află în viaţă în momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţi după moartea lui.

 

Articolul 565. Cetăţenii care nu au dreptul de a succede

Nu au dreptul de a succede nici ca moştenitori legali şi nici ca moştenitori testamentari cetăţenii, care prin actele lor nelegale, îndreptate împotriva celui ce a lăsat moştenirea, împotriva vre-unuia din moştenitorii lui sau împotriva înfăptuitorii ultimei lui voinţe, exprimate în testament, au contribuit la chemarea lor la succesiune, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.

Nu pot veni la succesiune ca moştenitori legali părinţii după copiii în privinţa cărora ei au fost decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu au fost repuşi în aceste drepturi pînă în momentul deschiderii succesiunii, precum şi părinţii şi copiii majori, care s-au sustras cu rea voinţă de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute prin lege de a-l întreţine pe cel ce a lăsat moştenirea, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.

Dispoziţiile părţii întîia a prezentului articol se aplică şi în materie de legat.

 

Articolul 566. Moştenitorii legali

În caz de succesiune legală se consideră moştenitori în părţi egale:

de prima clasă – copiii (inclusiv copiii înfiaţi), soţul şi părinţii (înfietorii) defunctului, precum şi copilul defunctului, care s-a născut după moartea acestuia;

de clasa a doua – fraţii şi surorile defunctului, bunicul şi bunica lui atît din partea tatăţui cît şi din partea mamei;

de clasa a treia – nepoţii şi nepoatele de frate şi de soră incapabile de muncă ale defunctului.

Moştenitorii din clasa următoare sînt chemaţi la succesiunea legală numai în lipsă de moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştea nu acceptă succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul, cînd toţi moştenitorii din clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul de succesiune.

Sînt moştenitori legali şi persoanele incapabile de muncă, care au fost întreţinute de defunct cel puţin un an înainte de moartea lui. Dacă există alţi moştenitori, ei vin la succesiune în aceiaş măsură ca şi moştenitorii din clasa chemată la succesiune.

Nepoţii şi strănepoţii defunctului sînt moştenitori legali, dacă în momentul deschiderii succesiunii nu mai trăia acela din părinţii lor, care ar fi fost moştenitor; ei moştenesc în părţi egale partea, care i s-ar fi cuvenit la succesiunea legală defunctului lor părinte.

Cei înfiaţi şi descendenţii lor nu vin la succesiune după moartea părinţilor celui înfiat, a celorlalte rude de sînge ale lui pe linie ascendentă, precum şi a fraţilor şi surorilor lui de sînge.

Părinţii celui înfiat şi celelalte rude de sînge ale lui pe linie ascendentă, precum şi fraţii şi surorile lui de sînge nu vin la succesiune după moartea celui înfiat şi a descendenţilor lui.

 

Articolul 567. Trecerea mobilierului din casă şi a obiectelor de uz casnic la moştenitori

Mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic trec la moştenitorii legali, care au locuit împreună cu cel ce a lăsat moştenirea cel puţin un an înainte de moartea lui, indiferent de clasa şi de cota lor succesorală.

 

Articolul 568. Succesiunea testamentară

Orice cetăţan poate lăsa prin testament toate bunurile sale sau o parte din ele (inclusiv mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic) uneia sau mai multor persoane, atît celor care fac parte, cît şi celor care nu fac parte din cercul moştenitorilor legali, precum şi statului sau diferitelor organizaţii de stat, cooperatiste şi obşteşti.

Testatorul poate lipsi prin testament de dreptul de succesiune pe unul, pe cîţva sau pe toţi moştenitorii legali.

 

Articolul 569. Substituirea moştenitorului

Testatorul are dreptul să indice un alt moştenitor pentru cazul cînd moştenitorul indicat de el ar înceta din viaţă înainte de deschiderea succesiunii sau nu ar accepta-o (substituirea moştenitorului).

 

Articolul 570. Dreptul la o cotă obligatorie din succesiune

Minorii sau copiii incapabili de muncă ai celui ce a lăsat moştenirea (inclusiv cei înfiaţi), precum şi soţul şi părinţii (înfietorii) incapabili de muncă şi cei ce erau întreţinuţi de defunct moştenesc, independent de conţinutul testamentului, cel puţin două treimi din cota, ce s-ar fi cuvenit fiecăruia din ei în caz de succesiune legală (cotă obligatorie). La stabilirea mărimii cotei obligatorii ce ţine seama şi de valoarea bunurilor succesorale, formate din mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic.

 

Articolul 571. Trecerea la moştenitori a bunurilor rămase netestate

Bunurile rămase netestate se împart între moştenitorii legali, chemaţi la succesiune în ordinea, arătată de articolele 566 şi 567 din prezentul Cod.

Din aceşti moştenitori fac parte şi moştenitorii legali, cărora restul de bunuri le-a fost lăsat prin testament, dacă testamentul nu prevede altfel.

 

Articolul 572. Legatul

Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului testamentar executarea vre-unei obligaţii (legat) în folosul uneia sau mai multor persoane (legatari), care dobîndesc dreptul de a cere executarea ei. Legatari pot fi atît persoane, care fac parte din categoria moştenitorilor legali, cît şi persoane care nu întră în categoria acestor moştenitori.

Moştenitorul trebuie să execute legatul în limitele reale a bunurilor succesorale ce au trecut la el, scăzîndu-se datoriile defunctului ce cad asupra cotei lui.

Dacă moştenitorul testamentar, însărcinat cu executarea legatului, are dreptul la o cotă obligatorie în succesiune, el execută legatul numai în măsura, în care valoarea bunurilor succesorale ce au trecut la el depăşeşte cota lui obligatorie.

Dacă moştenitorul, care este obligat să execute legatul, moare înainte de deschiderea succesiunii sau dacă moştenitorul nu acceptă această succesiune, obligaţia de a executa legatul trece asupra celorlalţi moştenitori, care au primit cota lui.

 

Articolul 573. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a acorda folosinţa pe viaţă a unei case

Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului, la care trece o casă de locuit, obligaţia de a acorda unei alte persoane folosinţa pe tot timpul vieţii a acestei case sau a unei anumite porţiuni din ea. În caz de transmitere ulterioară a dreptului de proprietate asupra casei sau asupra unei porţiuni din ea dreptul de folosinţă pe tot timpul vieţii rămîne în vigoare.

 

Articolul 574. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a săvîrşi acte de folos obştesc

Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului obligaţia de a săvîrşi acte, îndreptate spre realizarea vre-unui scop de folos obştesc. Dacă aceste acte poartă un caracter patrimonial, se aplică, corespunzător, dispoziţiile părţii a doua a articolului 572 din prezentul Cod.

 

Articolul 575. Forma notarială a testamentului

Testamentul trebuie să fie întocmit în formă scrisă, cu indicarea locului şi datei întocmirii lui, să fie semnat cu mîna proprie a testatorului şi autentificat pe cale notarială.

 

Articolul 576. Testamentele asimilate cu cele autentificate pe cale notarială

Se asimilează cu testamentele autentificate pe cale notarială:

testamentele cetăţenilor, aflaţi pentru tratament la spitale, la alte instituţii curativo-profilactice staţionare, în sanatorii sau care trăiesc în casele pentru bătrîni şi invalizi, – certificate de medicii-şefi, de locţiitorii lor în chestiunile medicale sau de medicii de gardă ai acestor spitale, instituţii curative, sanatorii, precum şi de directorii şi medicii-şefi ai caselor sus-arătate pentru bătrîni şi invalizi;

testamentele cetăţenilor, aflaţi în călătorie cu navele maritime sau cu navele de navigaţie internă, care navighează sub pavilionul Uniunii RSS, – certificate de căpitanii acestor nave;

testamentele cetăţenilor, aflaţi în expediţii de prospecţiuni, optice şi în alte expediţii asemănătoare, – certificate de şefii acestor expediţii;

testamentele militarilor şi ale altor persoane, aflate pentru tratament la spitale militare, sanatorii şi alte instituţii curative militare, – certificate de şefii, locţiitorii lor în chestiunile medicale, medicii superiori şi medicii de gardă ai acestor spitale, sanatorii şi ai altor instituţii curative militare;

testamentele militarilor, iar la punctele de dislocare a unităţilor, formaţiilor, instituţiilor militare şi aşezămintelor de învăţămînt militar, unde nu există birouri notariale de stat şi alte organe, care îndeplinesc acte notariale, precum şi testamentele muncitorilor şi slujbaşilor, ale membrilor familiilor lor şi ale membrilor familiilor militarilor, – certificate de comandanţii (şefii) acestor unităţi, formaţii, instituţii şi aşezăminte de învăţămînt;

testamentele persoanelor, aflate în locurile de deţinere – certificate de şefii locurilor de deţinere.

[Art.576 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 577. Semnarea testamentului de către o altă persoană

Dacă testatorul, din cauza unor defecte fizice, a unei boli sau alte motive, nu poate semna cu propria-i mîină testamentul, atunci la rugămintea lui îl poate semna pentru dînsul, în prezenţa notarului sau a unei alte persoane cu funcţii de răspundere, care are dreptul de a autentifica testamentul (articolul 576 din prezentul Cod) şi a cel puţin doi martori, un alt cetăţean cu capacitate de exerciţiu, nefiind moştenitor testamentar, indicîndu-se cauzele, în virtutea cărora testatorul nu a putut să semneze cu propria-i mîină testamentul. Odată cu aceasta martorii sînt, de asemenea, obligaţi să-şi pună semnătura pe testament.

[Art.577 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 578. Anularea sau modificarea testamentului

Testatorul poate modifica sau anula oricînd testamentul făcut de el.

Testamentul posterior desfiinţează testamentul anterior în întregime sau în măsura în care îi este contrar.

Testatorul poate anula testamentul printr-o cerere depusă la biroul notarial al locului de păstrare a testamentului.

[Art.578 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.578 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 579. Executarea testamentului

Testamentul va fi executat de moştenitorii desemnaţi în cuprinsul lui.

Testatorul poate însărcina cu executarea testamentului o persoană, pe care o va indica în testament, (executor testamentar), chiar dacă acesta nu este moştenitor. În acest caz se cere consimţămîntul executorului, care se va exprima printr-o menţiune, făcută chiar pe testament, sau printr-o declaraţie anexată la testament.

 

Articolul 580. Împuternicirile executorului testamentar

Executorul testamentar are dreptul să săvîrşească toate actele, necesare pentru executarea testamentului.

Executorul testamentar are dreptul la compensarea, pe contul succesiunii, a cheltuielilor suportate de el în legătură cu păstrarea bunurilor succesorale şi cu administrarea lor.

După executarea dispoziţiilor testamentare executorul testamentar este obligat să prezinte moştenitorilor, la cererea lor, o dare de seamă.

 

Articolul 581. Acceptarea succesiunii

Pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve.

Se consideră, că moştenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei.

Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.

Persoanele, pentru care dreptul la succesiune se naşte numai în caz de neacceptare a succesiunii de către alţi moştenitori, pot declara, că consimt să accepte succesiunea în cursul părţii rămase a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă această parte este mai mică de trei luni, ea va fi prelungită pînă la trei luni.

Succesiunea acceptată este considerată, că aparţine moştenitorului din momentul deschiderii succesiunii.

 

Articolul 582. Prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii

Termenul pentru acceptarea succesiunii, stabilit de articolul 581 din prezentul Cod, poate fi prelungit de către instanţa de judecată, dacă aceasta găseşte, că el a fost scăpat din motive întemeiate. Succesiunea poate fi acceptată după expirarea termenului sus-arătat şi fără a se cere aprobarea instanţei judecătoreşti, dacă toţi ceilalţi moştenitori, care au acceptat succesiunea, îşi vor da pentru aceasta consimţămîntul.

În aceste cazuri moştenitorului, care a scăpat termenul pentru acceptarea succesiunii, i se transmite numai acea parte din bunurile ce i se cuvin, care, fiind acceptată de ceilalţi moştenitori sau trecută la stat, s-a păstrat în natură, precum şi mijloacele băneşti realizate în urma vînzării celorlalte bunuri ce i se cuvin.

 

Articolul 583. Transmiterea dreptului de acceptare a succesiunii

Dacă moştenitorul, chemat la succesiunea legală sau testamentară, a decedat după deschiderea ei, fără a dovedi s-o accepte în cursul termenului stabilit (articolul 581 din prezentul Cod), dreptul de a accepta partea ce i se cuvine din succesiune se transmite moştenitorilor lui.

Acest drept al moştenitorului decedat poate fi exercitat de moştenitorii lui, pe baza dispoziţiilor generale, în cursul părţii rămase a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă partea rămasă a termenului este mai mică de trei luni, ea va fi prelungită pînă la trei luni.

 

Articolul 584. Drepturile moştenitorului, care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale înainte de prezentarea altor moştenitori

Moştenitorul care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale, fără să aştepte prezentarea altor moştenitori, nu are dreptul să dispună de bunurile succesorale (să vîndă, să dee în gaj ş.a.) înainte de trecerea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii sau înainte de a fi primit certificatul privind dreptul la succesiune.

Pînă la expirarea termenului sus-arătat sau pînă la primirea certificatului privind dreptul la succesiune moştenitorul are dreptul să facă, pe contul bunurilor succesorale, numai următoarele cheltuieli:

1) pentru acoperirea sumelor cheltuite în legătură cu îngrijirea celui ce a lăsat moştenirea în timpul bolii acestuia, pentru înmormîntarea lui, pentru facerea mormîntului, precum şi pentru instalarea monumentului lui funerar cu costul de cel mai mult 500 de ruble.

2) pentru întreţinerea cetăţenilor, care erau întreţinuţi de cel ce a lăsat moştenirea;

3) pentru satisfacerea pretenţiilor privitoare la salarii şi a pretenţiilor echivalente cu acestea;

4) pentru paza bunurilor succesorale şi pentru administrarea lor.

[Art.584 modificat prin Ucazul nr.2950-XI din 04.08.88]

 

Articolul 585. Renunţarea la succesiune

În cursul termenului de şase luni din ziua deschiderii succesiunii moştenitorul legal sau testamentar are dreptul să renunţe la succesiune. Cu acest prilej el poate menţiona, că renunţă la succesiune în folosul altor moştenitori legali sau testamentari, în folosul statului sau al unei organizaţii de stat, cooperatiste sau al unei alte organizaţii obşteşti.

Renunţarea la succesiune, fără a se arăta în folosul cui renunţă moştenitorului la succesiune, produce aceleaşi efecte, ca şi neacceptarea succesiunii.

Renunţarea la succesiune se face print-o declaraţie depusă de către moştenitor la biroul notarial al locului deschiderii succesiunii.

[Art.585 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.585 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 586. Sporirea cotelor succesorale

În caz de neacceptare a succesiunii de către un moştenitor legal sau testamentar sau de decădere a unui moştenitor din dreptul la succesiune (articolele 565 şi 568 din prezentul Cod) cota lui succesorală revine moştenitorilor legali şi se repartizează între ei în părţi egale.

Dacă cel ce a lăsat moştenirea a testat toate bunurile sale moştenitorilor indicaţi de el, cota succesorală a moştenitorului înlăturat revine celorlalţi moştenitori testamentari şi se repartizează între ei în părţi egale.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică în cazurile, cînd moştenitorul a renunţat la succesiune în folosul unui alt moştenitor, în folosul statului sau al unei organizaţii de stat, cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti, sau cînd moştenitorului înlăturat i s-a substituit un moştenitor.

 

Articolul 587. Trecerea succesiunii la stat

Bunurile succesorale trec la stat în baza dreptului de succesiune:

1) dacă bunurile au fost testate statului;

2) dacă cel ce a lăsat moştenirea nu are nici succesori legali şi nici succesori testamentari;

3) dacă toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul la succesiune;

3) dacă nici unul din moştenitori nu a acceptat succesiunea (articolele 581 şi 585 din prezentul Cod).

Dacă vre-unul din moştenitori a renunţat la succesiune în folosul statului, la stat trece cota bunurilor succesorale ce i se cuvenea acestui moştenitor.

Dacă nu există moştenitori legali şi defunctul a testat numai o parte din bunurile sale, restul bunurilor trece la stat.

În cazurile prevăzute de acest articol dreptul de autor, care face parte din masa succesorală, sau dreptul asupra unei cote din onorarul de autor ce aparţinea moştenitorului, care a renunţat la succesiune, încetează.

 

Articolul 588. Răspunderea moştenitorului pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

Moştenitorul care a acceptat succesiunea răspunde pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea, în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care a trecut la el. După acelaşi principiu răspunde şi statul, în cazurile cînd iau fost transmise bunuri potrivit cu prevederile articolului 587 din prezentul Cod.

Dacă există mai mulţi moştenitori, ei răspund pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea, fiecare – proporţional cu cota succesorală primită de el.

 

Articolul 589. Prezentarea pretenţiilor de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea

Creditorii celui ce a lăsat moştenirea au dreptul în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii să prezinte pretenţiile lor moştenitorilor, care au acceptat succesiunea sau executorului testamentar, sau organului notarial al locului deschiderii succesiunii sau să intenteze o acţiune la instanţa judecătorească.

Pretenţiile vor fi prezentate chiar dacă creanţele respective nu sînt scadente.

Nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol are drept consecinţă pierderea de către creditori a drepturilor lor asupra creanţelor respective.

 

Articolul 590. Paza bunurilor succesorale

Biroul notarial al locului deschiderii succesiunii ia măsuri pentru paza bunurilor succesorale cînd aceasta este necesar în interesul moştenitorilor, legatarilor, creditorilor sau statului.

Paza bunurilor succesorale continuă pînă la acceptarea succesiunii de către toţi moştenitorii, iar dacă nu a fost acceptată – pînă la expirarea termenului, stabilit pentru acceptarea ei.

Dacă în masa succesorală există bunuri care necesită a fi administrate (casă de locuit etc.), precum şi în cazul intentării unei acţiuni de către creditorii persoanei care a lăsat moştenirea înainte de acceptarea succesiunii de către moştenitori, biroul notarial numeşte un custode al bunurilor.

Pînă la acceptarea succesiunii de către moştenitori, iar dacă ea n-a fost acceptată, pînă la eliberarea către stat a certificatului privind dreptul la succesiune, birourile notariale, în cazurile necesare dau dispoziţia să se elibereze din bunurile succesorale sumele pentru plata cheltuielilor de chemare a moştenitorilor, precum şi pentru plata cheltuielilor, arătate în articolul 584 din prezentul Cod.

[Art.590 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.590 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 591. Eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune

Moştenitorii chemaţi la succesiune pot cere biroului notarial al locului deschiderii succesiunii să le elibereze un certificat privind dreptul la succesiune.

În acelaşi mod se eliberează certificatul privind dreptul la succesiune şi în cazul cînd bunurile succesorale trec la stat.

[Art.591 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.591 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 592. Termenul pentru eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune

Certificatul privind dreptul la succesiune se eliberează moştenitorilor după trecerea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii.

Atît în cazul succesiunii legale, cît şi în cazul succesiunii testamentare certificatul poate fi eliberat şi înainte de împlinirea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii, dacă biroul notarial dispune de date, din care rezultă, că în afara persoanelor, care au cerut eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.

Certificatul privind dreptul de succesiune al statului nu se eliberează înainte de expirarea termenului de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.

[Art.592 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]

[Art.592 modificat prin Ucazul din 04.09.75]

 

Articolul 593. Împărţirea bunurilor succesorale

Împărţirea bunurilor succesorale se face pe baza învoielii intervenite între moştenitorii care au acceptat succesiunea, corespunzător cu cotele-părţi ce li se cuvin. Dacă nu s-a ajuns la o înţelegere, împărţirea se face pe cale judecătorească.

Dacă există un moştenitor conceput, dar care nu s-a născut încă, moştenitorii au dreptul să procedeze la împărţirea bunurilor succesorale numai după separarea cotei-părţi ce i se cuvine. Pentru ocrotirea intereselor moştenitorului, care nu s-a născut, trebuie să fie invitat la împărţire un reprezentant al organului de turelă şi curatelă.

 

Articolul 594. Succesiunea în gospodăria de colhoznic

În caz de moarte a unui membru al gospodărie de colhoznic nu se deschide succesiunea la bunurile gospodăriei.

Dacă după moartea unui membru al gospodăriei de colhoznic nu rămîn alţi membri ai gospodăriei, faţă de bunurile gospodăriei se aplică dispoziţiile articolelor 561-593 din prezentul Cod.

Bunurile personale ale membrilor gospodăriei de colhoznic trec după moartea lor la moştenitori, în conformitate cu dispoziţiile generale.

Dispoziţiile, expuse în părţile întîia, a doua şi a treia ale prezentului articol, se aplică, de asemenea, în cazul moştenirii bunurilor din gospodăria cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură.

[Art.594 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 595. Testarea de către depunător a sumelor depuse la casa de economii sau la bancă

Cetăţenii care au depuneri la casele de economii din muncă ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii RSS au dreptul să dea dispoziţii casei de economii sau băncii, ca în cazul morţii lor să elibereze suma depusă oricărei persoane indicate de ei sau statului.

Regulile privitoare la dispoziţiile pentru caz de moarte, date prin indicaţiile speciale ale depunătorilor asupra sumelor depuse la casele de economii din muncă ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii RSS, sînt stabilite de statutele instituţiilor de credit menţionate şi de regulamentele emise conform legii.

Dacă depunătorul moare fără să fi dat dispoziţii casei de economii sau băncii, sumele depuse de el trec la moştenitori pe baza dispoziţiilor generale, conform prevederilor acestui titlu.

 

TITLUL VIII

CAPACITATEA JURIDICĂ A CETĂŢENILOR STRĂINI ŞI A PERSOANELOR

FĂRĂ CETĂŢENIE. APLICAREA LEGILOR CIVILE ALE STATELOR

STRĂINE, ŞI A TRATATELOR INTERNAŢIONALE

[Denumirea titlului VIII modificată prin Ucazul din 05.07.84]

 

Articolul 596. Capacitatea juridică civilă cetăţenilor străini

Cetăţenii străini se bucură în Republica Moldova de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de Legea Republicii Moldova.

Guvernul Republicii Moldova poate stabili restricţii de răspuns faţă de cetăţenii din statele în care există restricţii speciale pentru capacitatea juridică civilă a cetăţenilor Republicii Moldova.

[Art.596 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

 

Articolul 597. Capacitatea juridică civilă a persoanelor fără cetăţenie

Persoanele fără cetăţenie se bucură în Republica Moldova de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de legea Republicii Moldova.

[Art.597 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

[Art.597 modificat prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 597/1. Legea care se aplică capacităţii civile de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie.

Capacitatea civilă de exerciţiu a cetăţeanului străin este reglementată de legea ţării al cărei cetăţean este.

Capacitatea civilă de exerciţiu a unei persoane fără cetăţenie este reglementată de legea ţării în care ea are domiciliu permanent.

Capacitatea civilă de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie în ceea ce priveşte tranzacţiile înfăptuite în Republica Moldova şi obligaţiile izvorîte din pricinuirea unei daune în Republica Moldova este reglementată de legea Republicii Moldova.

Cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie care au domiciliu permanent în Republica Moldova pot fi declaraţi incapabili sau cu capacitatea de exerciţiu restrînsă în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.

[Art.597/1 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

[Art.597/1 introdus prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 598. Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine

Întreprinderile şi organizaţiile străine pot încheia în Republica Moldova , fără o autorizaţie specială, tranzacţii de comerţ exterior şi efectua operaţii de plăţi, de asigurare şi alte operaţii, legate de el, cu asociaţiile de comerţ exterior ale Republicii Moldova şi cu alte organizaţii care au dreptul de a încheia asemenea tranzacţii.

Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine la încheierea tranzacţiilor de comerţ exterior şi la efectuarea de operaţii de plăţi, de asigurare şi alte operaţii, legate de el, se stabileşte de legea ţării în care a fost instituită întreprinderea sau organizaţia.

[Art.598 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

[Art.598 modificat prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 599. Legea ce se aplică la forma tranzacţiei

Forma tranzacţiei încheiate în străinătate este supusă legii locului de încheiere a ei. Tranzacţia însă nu poate fi declarată nulă din cauza nerespectării formei, dacă au fost respectate prevederile legislaţiei Republicii Moldova.

Forma tranzacţiilor de comerţ exterior încheiate de organizaţiile Republicii Moldova şi modul de semnare a lor, indiferent de locul săvîrşirii acestor tranzacţii, se stabileşte de legislaţia Republicii Moldova.

[Art.599 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

 

Articolul 600. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din convenţiile de comerţ exterior

Drepturile şi obligaţiile părţilor, izvorîte dintr-o convenţie de comerţ exterior, se reglementează de legile locului de încheiere a ei, dacă părţile nu au convenit altfel.

Naşterea şi încetarea dreptului de proprietate asupra unui lucru izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior, sînt reglementate de legea locului de încheiere a ei, dacă părţile nu au convenit altfel.

Dreptul de proprietate, izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior asupra unui lucru care se află în drum, este reglementat de legea ţării din care a fost expediat acest lucru, dacă părţile nu au convenit altfel.

Locul de încheiere a convenţiei se determină conform legii Republicii Moldova.

[Art.600 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

[Art.600 modificat prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 600/1. Legea ce se aplică formei şi termenului de valabilitate a procurii

Forma şi termenul de valabilitate a procurii sînt reglementate de legea ţării, în care a fost eliberată procura. Dar procura nu poate fi declarată nevalabilă din cauza nerespectării formei, dacă aceasta din urmă corespunde prevederilor legii Republicii Moldova.

[Art.600/1 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

[Art.600/1 introdus prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 600/2. Legea ce se aplică prescripţiei

Prescripţia este reglementată de legea ţării, a cărei legislaţie se aplică pentru determinarea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la raportul de drept respectiv.

Acţiunile, asupra cărora nu se extinde prescripţia, sînt reglementate de legislaţia Republicii Moldova.

[Art.600/2 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

[Art.600/2 introdus prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 600/3. Legea ce se aplică dreptului de proprietate

Dreptul de proprietate asupra unui lucru este reglementat de legea ţării, în care se află acest lucru.

Naşterea şi încetarea dreptului de proprietate asupra unui lucru sînt reglementate de legea ţării, în care acest lucru se afla în momentul, cînd a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a servit drept temei pentru naşterea sau încetarea dreptului de proprietate, dacă legislaţia Republicii Moldova nu prevăd altfel.

[Art.600/3 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

[Art.600/3 introdus prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 600/4. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din pricinuirea unei daune

Drepturile şi obligaţiile părţilor în obligaţiile, izvorîte din pricinuirea unei daune, sînt reglementate de legea ţării, în care a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a daunei.

Drepturile şi obligaţiile părţilor în obligaţiile izvorîte din pricinuirea unei daune în străinătate, dacă părţile sînt cetăţeni sau organizaţii ale Republicii Moldova sînt stabilite de legea Republicii Moldova.

Legea străină nu se aplică, dacă acţiunea sau o altă împrejurare care serveşte drept temei pentru cererea de reparare a daunei, conform legislaţiei Republicii Moldova, nu este ilegală.

[Art.600/4 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

[Art.600/4 introdus prin Ucazul din 15.09.77]

 

Articolul 601. Legea ce se aplică succesiunii

Raporturile izvorîte din succesiune sînt reglementate de legea ţării unde cel ce a lăsat moştenirea a avut ultimul domiciliu permanent.

Capacitatea persoanei de a întocmi un testament şi de a-l anula, precum şi forma testamentului şi a actelui de anulare a lui se reglementează de legea ţării, unde testatorul a avut domiciliul permanent în momentul întocmirii actului. Dar testamentul sau anularea lui nu pot fi declarate nule din cauza nerespectării formei, dacă aceasta din urmă corespunde legii locului de întocmire a actului sau prevederilor legii Republicii Moldova.

Succesiunea asupra clădirilor aflate în Republica Moldova este reglementarea în toate cazurile de Legea Republicii Moldova. Aceeaşi lege stabileşte capacitatea persoanei de a întocmi sau anula un testament, precum şi forma acestuia din urmă, dacă se testează o clădire care se află în Republica Moldova.

[Art.601 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]

 

Articolul 602. Limitarea aplicării Legii străine

Legea străină nu se aplică dacă aplicarea ei ar contravine bazelor orînduirii statale a Republicii Moldova.

[Art.602 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

 

Articolul 603. Tratatele internaţionale

Dacă tratatul internaţional al Republicii Moldova stabileşte alte reguli decît cele cuprinse în legislaţia civilă a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.

[Art.603 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]

[Art.603 modificat prin Ucazul din 05.07.84]

 

Printează Descarcă
↑