L E G E
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale
şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase
nr. 151 din 09.06.2022
Monitorul Oficial nr.208-216/377 din 15.07.2022
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul, scopul şi domeniul de aplicare
Articolul 2. Noţiuni principale
Articolul 3. Cadrul normativ din domeniul securităţii industriale
Articolul 4. Obiective industriale şi instalaţii tehnice potenţial periculoase
Articolul 5. Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase
Capitolul II
CADRUL INSTITUŢIONAL ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII INDUSTRIALE
Articolul 6. Atribuţiile Guvernului
Articolul 7. Competenţa şi atribuţiile Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării
Articolul 8. Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică
Capitolul III
ACTIVITĂŢILE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII INDUSTRIALE
Articolul 9. Activităţile din domeniul securităţii industriale
Articolul 10. Înregistrarea în Registrul de stat
Articolul 11. Transmiterea şi gestionarea informaţiei în cadrul Registrului de stat
Articolul 12. Proiectarea, construcţia, reconstrucţia, reparaţia capitală, darea în exploatare, reutilarea tehnică, conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivelor industriale
Articolul 13. Întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice
Articolul 14. Obligaţiile operatorilor
Articolul 15. Controlul intern de producţie asupra respectării cerinţelor securităţii industriale
Articolul 16. Inspecţia instalaţiilor tehnice
Articolul 17. Cerinţele faţă de organismele de inspecţie
Articolul 18. Înregistrarea organismelor de inspecţie
Capitolul IV
ATESTAREA ŞI CERTIFICAREA PERSONALULUI
Articolul 19. Atestarea personalului
Articolul 20. Certificarea personalului
Articolul 21. Recunoaşterea instruirilor, a calificărilor şi a certificatelor de competenţă
Capitolul V
PREVENIREA, LOCALIZAREA ŞI LICHIDAREA
CONSECINŢELOR AVARIILOR
Articolul 22. Cerinţe privind planificarea acţiunilor de prevenire, localizare şi lichidare a consecinţelor avariilor la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică
Articolul 23. Cercetarea tehnică a cauzelor avariei
Articolul 24. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant
Capitolul VI
SUPRAVEGHEREA TEHNICĂ DE STAT
Articolul 25. Activitatea de supraveghere tehnică de stat şi masurile aplicate
Articolul 26. Planificarea supravegherii tehnice de stat
Articolul 27. Constatarea încălcărilor şi aplicarea măsurilor restrictive
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind securitatea industrială
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 29. Intrarea în vigoare şi data punerii în aplicare
Articolul 30. Măsuri tranzitorii
Articolul 31. Dispoziţii tranzitorii
Anexa nr.1 Criteriile de clasificare a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice după clasele de pericol
Anexa nr.2 Nomenclatorul obiectivelor industriale, al instalaţiilor tehnice, utilajelor şi tehnologiilor utilizate în cadrul acestora şi apartenenţa acestora la clase de pericol
Anexa nr.3 Tipurile de inspecţie aplicabile fiecărui tip de instalaţie tehnică şi intervalele maxime admise între două inspecţii succesive
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Economiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării” la forma gramaticală corespunzătoare, în vigoare 01.04.2024
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Agenţia pentru Supraveghere Tehnică”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul, scopul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru asigurarea funcţionării obiectivelor industriale potenţial periculoase în condiţii de securitate şi fiabilitate şi asigurarea întreţinerii instalaţiilor tehnice potenţial periculoase, inclusiv din cadrul obiectivelor social-comunale şi de locuit, de asemenea obligaţiile operatorilor pentru prevenirea, localizarea şi lichidarea consecinţelor avariilor sau accidentelor majore, precum şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor şi asupra mediului ambiant.
(2) Prezenta lege are drept scop atingerea unui nivel înalt de protecţie a intereselor publice, precum securitatea şi sănătatea oamenilor în general, securitatea şi sănătatea la locul de muncă, protecţia mediului ambiant şi securitatea industrială.
(3) Sub incidenţa prevederilor prezentei legi cad operatorii care desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.
(4) Prezenta lege nu se aplică:
a) reţelelor şi instalaţiilor utilizate în activităţile de producere, de transport şi de distribuţie a energiei electrice;
b) instalaţiilor de gaze naturale sau gaze petroliere lichefiate (GPL) ale consumatorilor finali, cu o presiune de până la 0,005 MPa, din cadrul obiectivelor social-comunale şi de locuit şi instalaţiilor consumatoare de gaze cu capacitatea unitară de până la 100 kW inclusiv şi capacitatea sumară de până la 600 kW inclusiv, amplasate într-un singur loc de consum;
c) arzătoarelor de laborator, aragazelor sau altor utilaje consumatoare de gaze similare, centralelor termice (surselor autonome de alimentare cu căldură, halelor de termogeneratoare) cu capacitatea unitară de până la 100 kW inclusiv şi capacitatea sumară de până la 600 kW inclusiv, amplasate într-un singur loc de consum;
d) instalaţiilor reglementate prin Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice;
e) transportului de mărfuri periculoase pe calea aerului, maritim, rutier, feroviar sau pe căile navigabile interne, care este reglementat prin legi speciale;
f) ramificărilor conductelor de distribuţie a gazelor naturale existente cu o presiune de până la 0,3 MPa şi posturilor de reglare individuală, destinate alimentării cu gaze naturale a caselor individuale.
(5) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte conţine alte prevederi decât cadrul normativ naţional în domeniul securităţii industriale, se aplică prevederile tratatului internaţional.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
control intern de producţie asupra respectării cerinţelor securităţii industriale – un set de activităţi menite să asigure funcţionarea în siguranţă a obiectivelor industriale potenţial periculoase, de asemenea să asigure prevenirea avariilor la aceste obiective şi pregătirea pentru localizarea şi lichidarea consecinţelor acestora;
documentaţie tehnică – totalitatea documentelor şi a instrucţiunilor elaborate de către:
– producător pentru fabricarea, montarea, instalarea, reglarea şi punerea în funcţiune, realizarea reviziilor, reparaţiilor şi/sau întreţinerea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor şi/sau sistemelor tehnologice;
– operatori sau persoane juridice specializate în vederea realizării sarcinilor specifice ce le revin pentru montarea, instalarea, reglarea şi punerea în funcţiune, realizarea reviziilor, reparaţiilor şi/sau întreţinerea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor şi/sau sistemelor tehnologice.
Documentaţia tehnică include, după caz, descrierea generală a instalaţiei/echipamentului, a sistemului tehnologic, a procesului de fabricaţie, proiectele de execuţie, memoriul tehnic explicativ, schemele şi circuitele pentru componentele instalaţiilor/echipamentelor, descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea acestor proiecte şi scheme, rezultatele calculelor de proiectare, cartea tehnică a instalaţiei, paşaportul şi instrucţiunea de exploatare a uzinei producătoare, rapoartele încercărilor şi examinărilor şi alte aspecte asemănătoare;
exploatare – totalitatea măsurilor juridice şi organizatorice conforme cu cerinţele actelor normative din domeniul securităţii industriale şi ale documentaţiei de proiect a obiectivului industrial şi a instalaţiei tehnice din cadrul obiectivului industrial sau social-comunal şi de locuit, prin care se asigură menţinerea acestora în condiţii de siguranţă;
incident – defectare sau deteriorare a instalaţiei tehnice, abatere de la regimul proceselor tehnologice, care nu au provocat distrugerea edificiului şi/sau a instalaţiei tehnice;
inspecţie – examinarea unui proces, a unei instalaţii tehnice sau a unui sistem tehnologic, prin care se evaluează conformitatea acestuia cu cerinţele stabilite în actele normative din domeniul securităţii industriale şi în documentaţia tehnică;
instalaţii tehnice potenţial periculoase – maşini, utilaje tehnologice, sisteme de maşini şi/sau echipamente, agregate, aparate, mecanisme utilizate la exploatarea obiectivelor industriale potenţial periculoase, precum şi instalaţii utilizate în cadrul obiectivelor social-comunale şi de locuit, care, din cauza energiei şi a proceselor sale, reprezintă o ameninţare sau o ameninţare potenţială pentru viaţa şi sănătatea oamenilor şi pentru mediul ambiant;
întreţinerea instalaţiilor tehnice potenţial periculoase – servicii tehnice, măsuri juridice şi organizatorice conforme cu cerinţele actelor normative din domeniul securităţii industriale şi ale documentaţiei tehnice a producătorului, care asigură siguranţa în exploatare a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase;
lichidarea/desfiinţarea obiectivului industrial potenţial periculos – ansamblu de acţiuni menite să asigure eliberarea obiectivului industrial de substanţe periculoase, deconectarea de la sistemele de inginerie şi demontarea instalaţiilor tehnice, reciclarea echipamentelor şi a deşeurilor, demolarea clădirilor şi a structurilor dacă acestea nu pot fi postutilizate;
norme şi reguli de securitate în domeniul securităţii industriale – documente normative care stabilesc cerinţe a căror respectare asigură exploatarea în siguranţă a obiectivelor industriale şi întreţinerea în siguranţă a instalaţiilor tehnice şi sistemelor tehnologice;
obiective industriale potenţial periculoase – spaţii de producţie, sectoare, terenuri, construcţii, încăperi, depozite aflate la ori sub nivelul solului sau alte obiective în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii tehnice şi/sau se utilizează instalaţii tehnice ori sisteme tehnologice care pot provoca riscuri de avarie sau de accident major;
obiective social-comunale şi de locuit (obiective social-comunale) – clădiri cu destinaţie educaţională, medicală, de prestare a serviciilor către populaţie, clădiri pentru activităţi culturale şi de agrement, lăcaşuri de cult, clădiri de şedere temporară, clădiri administrative (sediile autorităţilor administraţiei publice centrale, sediile administrative ale firmelor, organizaţiilor, întreprinderilor, sediile organizaţiilor financiare şi de creditare, sediile judecătoriilor şi procuraturilor, ale instituţiilor notariale şi juridice, ale autorităţilor fiscale, ale poliţiei, vamei, ale instituţiilor de protecţie socială) şi clădiri de locuit;
operator – persoana juridică care este proprietar al unui obiectiv industrial ori al unei instalaţii tehnice sau întreprinderea specializată de exploatare căreia, conform contractului, i-au fost delegate funcţii de monitorizare a stării tehnice a obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice corespunzătoare, inclusiv din cadrul unui obiectiv social-comunal, ori căreia, conform cadrului normativ în vigoare, i-a fost delegată puterea de decizie economică sau de luare a deciziilor asupra funcţionării din punctul de vedere tehnic şi al siguranţei a obiectivului industrial, obiectivului social-comunal sau a instalaţiei tehnice;
organism de inspecţie – organismul care efectuează diagnosticarea tehnică, inclusiv controlul nedistructiv, verificări tehnice ale instalaţiilor tehnice şi/sau ale sistemelor tehnologice utilizate în cadrul obiectivelor industriale sau al obiectivelor social-comunale;
punere în funcţiune – prima utilizare a unei instalaţii tehnice sau a unui sistem tehnologic de către utilizatorul final în scopul care este destinat;
raport de inspecţie – documentul care atestă conformitatea instalaţiei tehnice şi a sistemului tehnologic cu cerinţele normelor şi ale regulilor de securitate;
reglare – ansamblu de lucrări şi operaţiuni ce se execută la o instalaţie tehnică sau la un sistem tehnologic în scop de menţinere a parametrilor tehnici iniţiali prescrişi ori după reutilarea instalaţiei tehnice şi/sau a sistemului tehnologic conform cu alţi parametri, care asigură funcţionarea în siguranţă a acesteia/acestuia;
reutilare tehnică – modificarea procesului tehnologic, implementarea de noi tehnologii, automatizarea obiectivului industrial sau a unor părţi ale acestuia, modernizarea sau înlocuirea instalaţiilor tehnice utilizate;
securitate industrială – asigurarea funcţionării corecte şi eficiente a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase în scopul protecţiei intereselor vitale ale persoanei şi societăţii, inclusiv protejarea proprietăţii terţilor şi a mediului ambiant de eventuale avarii şi de consecinţele acestora la obiectivele industriale sau la instalaţiile tehnice potenţial periculoase;
sistem tehnologic potenţial periculos – ansamblu de instalaţii tehnice/echipamente tehnologice, mijloace de producere şi executanţi, interconectaţi funcţional pentru a efectua procese sau operaţiuni tehnologice specificate în condiţii de producţie;
supraveghere tehnică de stat – controlul de stat asupra activităţii operatorilor, organizat şi exercitat în scopul verificării respectării cerinţelor cadrului normativ în domeniul securităţii industriale, şi activitatea de monitorizare şi gestionare a informaţiilor privind obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice potenţial periculoase.
Articolul 3. Cadrul normativ din domeniul securităţii industriale
(1) Realizarea prevederilor prezentei legi se asigură prin:
a) actele normative elaborate de Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării şi aprobate de Guvern;
b) normele şi regulile de securitate în domeniul securităţii industriale (în continuare – norme şi reguli de securitate), aprobate prin actele normative ale Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării;
c) documentele normative în construcţii, elaborate de Organul naţional de dirijare în construcţii potrivit Legii nr.721/1996 privind calitatea în construcţii.
(2) Actele normative aprobate de Guvern stabilesc inclusiv:
a) principiile şi regulile generale de activitate în domeniul securităţii industriale, reglementările tehnice care stabilesc cerinţe pentru instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice în scopul introducerii lor/punerii lor la dispoziţie pe piaţă sau punerii lor în funcţiune, care nu cad sub incidenţa anexei nr.3 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii;
b) reguli şi proceduri privind cercetarea tehnică a cauzelor avariilor şi ale incidentelor, inclusiv privind notificarea acestora;
c) modul de interacţiune a Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică cu operatorii, cu persoanele juridice specializate, cu organismele de inspecţie acreditate şi cu centrele specializate de instruire;
d) conceptul sistemului informaţional „Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase” şi regulamentul privind modul de ţinere a acestuia;
e) lista documentelor necesare pentru înregistrarea obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase;
f) modul de atestare a personalului care activează în domeniul securităţii industriale, profesiile raportate la activităţile din domeniul securităţii industriale, pentru care se acordă permis de exercitare, şi metodologia de formare a tarifelor pentru atestare.
(3) Normele şi regulile de securitate se identifică prin sigla „NRS”, se elaborează în baza legislaţiei naţionale, în conformitate cu reglementările şi standardele europene şi internaţionale şi stabilesc:
a) cerinţe şi reguli privind exploatarea în siguranţă a obiectivelor industriale potenţial periculoase;
b) cerinţe tehnice, reguli, proceduri şi norme pentru întreţinerea instalaţiilor tehnice potenţial periculoase;
c) cerinţe faţă de personalul care execută lucrări de sudură şi controlul nedistructiv;
d) norme procedurale, documentele necesare şi cerinţele de bază pentru efectuarea inspecţiei la fiecare categorie de obiective industriale sau instalaţii tehnice potenţial periculoase.
(4) Normele şi regulile de securitate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe pagina web oficială a Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică.
Articolul 4. Obiective industriale şi instalaţii tehnice potenţial periculoase
(1) La categoria obiectivelor industriale potenţial periculoase (în continuare – obiective industriale) se raportează întreprinderile sau secţiile acestora, spaţiile de producţie, sistemele tehnologice, sectoarele, terenurile, construcţiile, încăperile, depozitele aflate la/sub nivelul solului sau alte obiective industriale în cadrul cărora:
1) sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate, în una sau mai multe instalaţii tehnice, substanţele periculoase prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase;
2) se utilizează instalaţii, sisteme tehnologice şi conducte ce funcţionează la o presiune excesivă de peste 0,07 MPa:
a) a aburului, a substanţelor periculoase (în stare gazoasă sau lichefiată);
b) a apei, la o temperatură de încălzire de peste 115°C;
c) a altor lichide, la o temperatură ce depăşeşte punctul de fierbere la o presiune excesivă de peste 0,07 MPa;
3) se utilizează instalaţii şi mecanisme de ridicat (macarale, turle, ascensoare);
4) se depozitează ori se prelucrează materii prime vegetale, în procesul cărora se formează medii explozive de praf combustibil; de asemenea:
5) obiectivele industriale de transport al gazelor naturale prin conducte magistrale cu o presiune de peste 1,2 MPa, inclusiv conductele magistrale de gaze naturale, staţiile de comprimare a gazelor naturale, staţiile de predare a gazelor naturale, staţiile de măsurare a gazelor naturale;
6) obiectivele industriale şi social-comunale din domeniul alimentării cu gaze naturale cu o presiune de până la 1,2 MPa inclusiv, obiectivele industriale destinate distribuţiei şi stocării gazelor petroliere lichefiate (GPL) cu o presiune de până la 1,6 MPa şi obiectivele industriale destinate producerii, stocării şi distribuţiei biogazului;
7) depozitele de materiale explozive, sectoarele de subsol în perimetrul cărora se efectuează lucrări de dinamitare, obiectivele de extracţie a petrolului brut şi a gazelor naturale, precum şi pentru efectuarea lucrărilor de forare cu adâncimea de peste 100 m.
(2) Obiectivele industriale, în funcţie de consecinţele unei posibile avarii sau ale unui accident major asupra intereselor vitale ale persoanei şi ale societăţii, se împart în patru clase de pericol:
a) clasa I de pericol – obiectivele industriale care constituie un pericol foarte înalt;
b) clasa II de pericol – obiectivele industriale care constituie un pericol înalt;
c) clasa III de pericol – obiectivele industriale care constituie un pericol mediu;
d) clasa IV de pericol – obiectivele industriale care constituie un pericol redus.
(3) Atribuirea obiectivelor industriale la clase de pericol conform criteriilor de clasificare specificate la anexa nr.1 se efectuează la etapa înregistrării acestora în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.
(4) Nomenclatorul obiectivelor industriale, al instalaţiilor tehnice, utilajelor şi tehnologiilor utilizate în cadrul acestora şi apartenenţa acestora la clase de pericol este prevăzut în anexa nr.2.
(5) La categoria instalaţii tehnice potenţial periculoase (în continuare – instalaţii tehnice) din cadrul obiectivelor industriale şi al obiectivelor social-comunale se raportează:
a) cazanele de abur, inclusiv cazane-boilere, supraîncălzitoare cu abur şi economizoare autonome cu o presiune de peste 0,07 MPa, cazane de apă fierbinte şi economizoare autonome cu o temperatură a apei de peste 115°C;
b) recipientele simple sub presiune cu o presiune de peste 0,07 MPa;
c) echipamentele sub presiune cu o presiune de peste 0,07 MPa;
d) ascensoarele;
e) elevatoarele electrice şi hidraulice pentru ridicarea persoanelor şi a mărfurilor;
f) instalaţiile de transport pe cablu destinate persoanelor;
g) escalatoarele;
h) platformele de ridicare;
i) echipamentele şi instalaţiile dotate cu mecanisme de ridicare, montate şi utilizate în parcuri de distracţii;
j) sistemele şi instalaţiile de gaze ale centralelor termice (surselor autonome de alimentare cu căldură) sau alt utilaj consumator de gaze cu o capacitate unitară de peste l00 kW sau o capacitate sumară de peste 600 kW, amplasate într-un singur loc de consum.
(6) Obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice potenţial periculoase utilizate în cadrul acestora şi al obiectivelor social-comunale sunt supuse înregistrării de stat.
Articolul 5. Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase
(1) Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase (în continuare – Registru de stat) este un sistem de înscrieri cu caracter public privind obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice care cad sub incidenţa prezentei legi, care atestă situaţia juridică şi starea tehnică ale acestora, cât şi situaţia juridică a persoanelor în raport cu obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice în cauză.
(2) Registrul de stat serveşte pentru:
a) validarea juridică a dreptului operatorului, al persoanei juridice specializate, al organismului de inspecţie şi al organismului de certificare a persoanelor de a desfăşura activităţi în domeniul securităţii industriale;
b) informarea publicului larg cu privire la obiectivele industriale, instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice, precum şi cu privire la situaţia juridică şi starea tehnică curentă a acestora;
c) analiza riscurilor în vederea supravegherii tehnice de stat, precum şi pentru reflectarea măsurilor restrictive aplicate de Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică;
d) schimbul de date conform actelor normative din domeniul schimbului de date şi interoperabilităţii, în scopul emiterii de licenţe pentru activităţile reglementate în domeniul securităţii industriale, supuse licenţierii în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(3) Furnizorii de informaţii în Registrul de stat sunt operatorii, organismele de inspecţie acreditate şi înregistrate, organismele de certificare a persoanelor recunoscute, centrele specializate de instruire, persoanele juridice specializate care prestează servicii în domeniul securităţii industriale.
(4) Registrul de stat conţine informaţii sistematizate despre obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice, despre evenimentele ce se produc în cadrul acestora, despre operatori şi persoanele care lucrează la acestea sau care prestează servicii în raport cu acestea, de asemenea reflectă situaţia juridică şi starea tehnică a acestora, inclusiv schimbările care survin la obiectivele şi instalaţiile în cauză.
(5) Informaţiile din Registrul de stat privind fiecare obiectiv industrial, instalaţie tehnică, operator sau persoană juridică specializată care activează în domeniul securităţii industriale sunt publice şi pot fi accesate în mod nerestricţionat şi gratuit de orice persoană. Publicarea unor informaţii din Registrul de stat sau accesul la acestea se va efectua cu respectarea cerinţelor privind protecţia datelor cu caracter personal.
(6) Registrul de stat se ţine în format electronic şi se dezvoltă în baza sistemului informaţional „Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase” (SI RSOIITPP). Sistemul informaţional formează resursa informaţională specializată privind obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice utilizate în cadrul acestora, precum şi în cadrul obiectivelor social-comunale.
(7) Posesorul SI RSOIITPP este Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.
(8) Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică este deţinătorul SI RSOIITPP şi înregistratorul informaţiilor şi datelor în acest sistem.
(9) Instituţia publică „Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică” are calitatea de administrator tehnic al SI RSOIITPP.
(10) Crearea, funcţionarea şi exploatarea SI RSOIITPP se efectuează în conformitate cu prevederile cadrului normativ în domeniul resurselor şi sistemelor informaţionale de stat.
[Art.5 modificat prin Legea nr.21 din 15.02.2024, în vigoare 01.04.2024]
Capitolul II
CADRUL INSTITUŢIONAL ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII INDUSTRIALE
Articolul 6. Atribuţiile Guvernului
În domeniul securităţii industriale, Guvernul exercită următoarele atribuţii:
a) stabileşte direcţiile de dezvoltare în domeniul securităţii industriale;
b) aprobă actele normative prevăzute la art.3 alin.(2).
Articolul 7. Competenţa şi atribuţiile Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării
(1) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării este autoritatea competentă, responsabilă de elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii în domeniul securităţii industriale (în continuare – autoritate competentă).
(2) Autoritatea competentă are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi coordonează implementarea politicii de stat în domeniul securităţii industriale;
b) elaborează şi promovează proiecte de acte normative în domeniul securităţii industriale;
c) aprobă norme şi reguli de securitate şi modul de elaborare a acestora;
d) monitorizează şi evaluează periodic activităţile de supraveghere tehnică de stat, precum şi coordonează planurile de activitate ale Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică;
e) conlucrează cu autorităţile cu funcţii de reglementare, de supraveghere şi de control;
f) cooperează şi reprezintă Republica Moldova în organizaţiile regionale şi internaţionale din domeniul securităţii industriale;
g) asigură înregistrarea în Registrul de stat a organismelor de inspecţie acreditate pentru activităţile stabilite de prezenta lege şi a organismelor de certificare a persoanelor recunoscute;
h) coordonează şi monitorizează activitatea comisiilor interdepartamentale privind soluţionarea problemelor din domeniul securităţii industriale.
Notă: În cuprinsul articolelor 8–30, cuvântul „Agenţie”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvântul „Inspectorat” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023
Articolul 8. Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică
(1) Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică (în continuare – Inspectorat) este autoritatea administrativă responsabilă de supravegherea tehnică de stat în domeniul securităţii industriale.
(2) Inspectoratul are următoarele atribuţii:
a) participă la elaborarea politicilor şi a actelor normative în domeniul securităţii industriale;
b) efectuează supravegherea tehnică de stat la obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice utilizate în cadrul acestora şi al obiectivelor social-comunale care desfăşoară activităţi care cad sub incidenţa prezentei legi şi verifică respectarea de către operatori/persoanele juridice specializate a prevederilor cadrului normativ din domeniul securităţii industriale;
c) emite prescripţii privind înlăturarea încălcărilor cerinţelor prevăzute de cadrul normativ din domeniul securităţii industriale şi verifică executarea efectivă a acestora;
d) suspendă temporar sau interzice exploatarea obiectivului industrial sau utilizarea instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic în cazul nerespectării cadrului normativ din domeniul securităţii industriale şi în condiţiile în care exploatarea în continuare a acestuia poate provoca avarii sau poate crea un pericol iminent şi imediat pentru viaţa şi sănătatea angajaţilor şi a populaţiei;
e) eliberează, la solicitarea operatorilor şi a persoanelor juridice specializate, acte permisive în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
f) înregistrează în Registrul de stat obiectivele industriale, instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice şi, respectiv, operatorii acestora, persoanele juridice specializate;
g) înregistrează documentaţia de proiect pentru lucrările de construcţie–montare, reconstrucţie, reutilare tehnică, conservare şi lichidare/desfiinţare a obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice;
h) participă la activităţile comisiilor de recepţie în exploatare a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice;
i) instituie comisii de cercetare tehnică a cauzelor avariilor produse la obiectivele industriale şi la instalaţiile tehnice;
j) verifică corectitudinea cercetării tehnice şi controlează evidenţa şi analiza incidentelor produse la obiectivele industriale şi suficienţa măsurilor întreprinse în legătură cu rezultatele acestor cercetări;
k) înregistrează avariile produse la obiectivele industriale şi la instalaţiile tehnice;
l) desfăşoară activităţi de supraveghere a pieţei produselor nealimentare (instalaţiilor tehnice) din domeniile reglementate în conformitate cu Legea nr.7/2016 privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare;
m) asigură înregistrarea, structurarea, arhivarea şi publicarea pe pagina web oficială a Inspectoratului a normelor şi regulilor de securitate;
n) coordonează programele de specialitate pentru formarea profesională a personalului tehnic-ingineresc şi muncitoresc în domeniul securităţii industriale;
o) participă la activităţile comisiilor de atestare a personalului tehnic-ingineresc în domeniul securităţii industriale.
(3) Inspectoratul are următoarele drepturi:
a) de a avea acces nelimitat la procesul de efectuare a controlului în locurile în care se desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale, în conformitate cu prevederile actelor normative;
b) de a solicita şi a obţine din partea operatorilor informaţiile şi datele tehnice necesare pentru exercitarea supravegherii tehnice de stat.
(4) Inspectoratul are următoarele obligaţii:
a) de a informa autoritatea competentă şi organismele de inspecţie cu privire la constatarea încălcărilor ce pot provoca avarii la obiectivele industriale sau instalaţiile tehnice;
b) de a prezenta, periodic sau la solicitarea autorităţii competente, informaţii, rapoarte, dări de seamă ce vizează domeniul securităţii industriale;
c) de a respecta, în activitatea de supraveghere tehnică de stat, prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
Capitolul III
ACTIVITĂŢILE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII INDUSTRIALE
Articolul 9. Activităţile din domeniul securităţii industriale
(1) Activităţile din domeniul securităţii industriale includ:
a) proiectarea, construcţia, reconstrucţia, reparaţia capitală, reutilarea tehnică, conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivelor industriale;
b) exploatarea şi utilizarea obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice;
c) fabricarea, montarea, punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice utilizate în cadrul obiectivelor industriale şi al obiectivelor social-comunale, cu excepţia celor specificate în anexa nr.3 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii;
d) întreţinerea, deservirea tehnică, reglarea şi reparaţia instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice utilizate în cadrul obiectivelor industriale şi al obiectivelor social-comunale;
e) inspecţia instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice utilizate în cadrul obiectivelor industriale şi al obiectivelor social-comunale şi a documentaţiei tehnice de proiect pentru utilarea/reutilarea tehnică, conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivului industrial;
f) atestarea personalului tehnic-ingineresc şi muncitoresc;
g) certificarea competenţei persoanelor care execută lucrări de sudură şi controlul nedistructiv.
(2) Pentru desfăşurarea activităţilor menţionate la alin.(1) este obligatorie notificarea Inspectoratului de către operatori şi persoanele juridice specializate în scopul înregistrării acestora în Registrul de stat.
(3) Operatorul sau persoana juridică specializată poate să activeze în domeniul securităţii industriale în cazul în care obiectivul industrial sau instalaţia tehnică este înregistrată în Registrul de stat şi dacă acesta/aceasta dispune de personal calificat care deţine permise de exercitare şi/sau certificate de competenţă.
Articolul 10. Înregistrarea în Registrul de stat
(1) Înregistrarea preliminară a obiectivului industrial în Registrul de stat se efectuează în baza unei notificări a operatorului către Inspectorat, odată cu obţinerea autorizaţiei de construire a obiectivului, dar nu mai târziu de data iniţierii lucrărilor în cauză.
(2) Operatorul transmite notificarea privind începerea lucrărilor de construcţie a obiectivului industrial, ce conţine datele de identificare a operatorului, a terenului sau a altui bun imobil în cadrul căruia se preconizează construirea obiectivului industrial, anexând copia autorizaţiei de construire. În urma recepţionării notificării, Inspectoratul, în decurs de 5 zile lucrătoare, examinează documentele transmise, verifică dacă viitorul obiectiv industrial se încadrează în categoria de obiective potenţial periculoase, acordă obiectivului în cauză un număr de identificare şi include datele despre viitorul obiectiv industrial în Registrul de stat. Inspectoratul înregistrează şi operatorul care a transmis notificarea, în cazul în care acesta nu este înregistrat în Registrul de stat.
(3) În urma finalizării construcţiei obiectivului industrial şi semnării procesului-verbal de recepţie, Inspectoratul, în decurs de 5 zile lucrătoare, examinează documentele transmise şi include datele despre obiectivul industrial în Registrul de stat. Inspectoratul înregistrează şi operatorul care a transmis notificarea, în cazul în care acesta nu este înregistrat în Registrul de stat.
(4) Înregistrarea unui obiectiv industrial funcţional după reconstrucţia, reparaţia capitală şi reutilarea tehnică a acestuia se efectuează în urma finalizării lucrărilor menţionate şi semnării procesului-verbal de recepţie. În baza procesului-verbal de recepţie, în maximum 5 zile lucrătoare, Inspectoratul ajustează şi completează datele din Registrul de stat în privinţa obiectivului industrial deja înregistrat.
(5) Înregistrarea unei instalaţii tehnice/unui sistem tehnologic se efectuează în baza unei notificări din partea operatorului instalaţiei/sistemului în cauză. După punerea în funcţiune a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic în cauză, operatorul completează şi transmite către Inspectorat o notificare, în care se identifică operatorul, instalaţia tehnică/sistemul tehnologic şi obiectivul industrial sau obiectivul social-comunal în cadrul căruia această instalaţie/acest sistem funcţionează, anexând o copie a procesului-verbal de recepţie corespunzător.
(6) În urma recepţionării notificării menţionate la alin.(5), în decurs de 15 zile lucrătoare, Inspectoratul examinează conţinutul notificării, atribuie un număr unic de identificare instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic în cauză şi include datele despre acesta/aceasta şi despre operator în Registrul de stat. În termen de 15 zile lucrătoare, ca urmare a analizei riscurilor, dacă este cazul, Inspectoratul poate iniţia un control inopinat pentru verificarea respectării cerinţelor de securitate la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic notificat, conform prevederilor Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. Indiferent dacă Inspectoratul a desfăşurat sau nu controlul inopinat la faţa locului, în cazul în care notificarea este completă şi nu s-a depistat fals în datele indicate în aceasta sau în documentele anexate, Inspectoratul este obligat să înregistreze instalaţia tehnică/sistemul tehnologic notificat imediat după expirarea termenului de 15 zile lucrătoare de la data notificării.
(7) Înregistrarea procesului de lichidare/desfiinţare a obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic se efectuează în baza unei notificări din partea operatorului sau a proprietarului acestora, odată cu obţinerea autorizaţiei de desfiinţare, dar nu mai târziu de începerea lucrărilor de lichidare/desfiinţare. În urma recepţionării notificării, Inspectoratul examinează conţinutul acesteia şi, ca urmare a analizei riscurilor, dacă este cazul, poate iniţia un control inopinat pentru verificarea respectării cerinţelor de securitate la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic notificat în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării, conform prevederilor Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. După executarea lucrărilor de lichidare/desfiinţare, Inspectoratul ajustează în mod corespunzător datele din Registrul de stat în privinţa obiectivului industrial sau instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic lichidat/desfiinţat.
(8) Persoana juridică specializată care intenţionează să desfăşoare una sau mai multe activităţi prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d) notifică în acest sens Inspectoratul cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de începerea activităţii. În urma recepţionării notificării, Inspectoratul examinează conţinutul acesteia şi, ca urmare a analizei riscurilor, dacă este cazul, poate iniţia un control inopinat pentru verificarea respectării cerinţelor de activitate în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării, conform prevederilor Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. Indiferent dacă a desfăşurat sau nu controlul la faţa locului, în cazul în care notificarea este completă şi nu s-a constatat fals în datele indicate în notificare sau în documentele anexate, Inspectoratul este obligat să înregistreze persoana juridică în cauză imediat după expirarea termenului de 10 zile lucrătoare de la data notificării.
(9) Persoana juridică specializată care intenţionează să desfăşoare una sau mai multe din activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a), c) şi f) notifică în acest sens Inspectoratul cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de începerea activităţii. Inspectoratul examinează conţinutul notificării şi, dacă notificarea este completă şi nu s-a constatat fals în datele indicate în aceasta sau în documentele anexate, Inspectoratul este obligat să înregistreze persoana juridică în cauză imediat după expirarea termenului de 10 zile lucrătoare de la data notificării. Notificarea pentru activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a), c) şi f) se face o singură dată şi nu este necesară pentru fiecare obiectiv/lucrare în parte.
(10) În baza notificării făcute în scopul înregistrării obiectivului industrial, a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic sau a persoanei juridice specializate, se solicită un control inopinat din partea Inspectoratului la obiectivul industrial, instalaţia tehnică/sistemul tehnologic sau la persoana juridică specializată în cauză, care se efectuează gratuit. Forma notificărilor şi particularităţile transmiterii, procesării şi înregistrării acestora pentru fiecare categorie de evenimente, persoane, obiective sau instalaţii în parte se stabilesc de Guvern.
(11) Activitatea în domeniul securităţii industriale şi, în particular, activitatea la obiectivele industriale/instalaţiile tehnice notificate poate fi iniţiată în urma înregistrării în Registrul de stat. În cazul în care Inspectoratul nu înregistrează în termen obiectivul industrial/instalaţia tehnică ori persoana juridică specializată care a transmis notificarea sau nu anunţă persoanele juridice specializate despre refuzul înregistrării în legătură cu depistarea unor date incomplete sau falsuri în notificare, la expirarea termenului prevăzut pentru fiecare caz în parte, operatorii şi persoanele juridice specializate pot iniţia activitatea notificată sau lucrările la obiectivul industrial/instalaţia tehnică notificată. Persoanele juridice specializate/operatorii vor iniţia activitatea numai după informarea repetată a Inspectoratului despre începerea activităţii notificate sau a lucrărilor la obiectivul industrial/instalaţia tehnică notificată în legătură cu lipsa de reacţie din partea Inspectoratului în termenul stabilit de lege. Informarea se efectuează în scris, în formă liberă, anexând o copie a notificării iniţiale, în trei exemplare, şi se asigură confirmarea recepţiei din partea Inspectoratului. Un exemplar este păstrat la persoana juridică specializată/operatorul care a informat drept dovadă a informării şi depăşirii termenului pentru înregistrare, al doilea exemplar se păstrează la Inspectorat şi al treilea se transmite autorităţii competente.
(12) Obiectivele industriale, instalaţiile tehnice, operatorii şi persoanele juridice specializate se înregistrează în Registrul de stat pe termen nelimitat. Niciun obiectiv industrial, instalaţie tehnică, operator sau persoană juridică specializată nu se radiază din Registrul de stat. Inspectoratul asigură ajustarea informaţiei în mod corespunzător, inclusiv reflectă schimbările care au survenit în regimul de lucru sau în situaţia juridică ori starea tehnică a acestora. În privinţa obiectivelor industriale, instalaţiilor tehnice şi a persoanelor juridice specializate lichidate sau desfiinţate, după expirarea termenului de 10 ani de la menţiunea corespunzătoare, în Registrul de stat se păstrează doar informaţia primară privind identificarea acestora, restul informaţiei şi fişierelor fiind arhivate în modul prevăzut de cadrul normativ în vigoare la acea dată.
[Art.10 modificat prin Legea nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023]
Articolul 11. Transmiterea şi gestionarea informaţiei în cadrul Registrului de stat
(1) Persoanele înregistrate în Registrul de stat – operatorii, organismele de inspecţie, organismele de certificare a persoanelor şi persoanele juridice specializate care desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale – sunt obligate, în cel mult 3 zile lucrătoare, să transmită informaţia privind orice modificări ale datelor aferente fiecărei persoane juridice şi activităţii acesteia, reflectate în Registrul de stat.
(2) Operatorul este obligat să transmită, pentru a fi incluse în Registrul de stat, informaţii cu privire la evenimentele ce au loc în cadrul obiectivului industrial imediat după survenirea acestora, însă nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la începerea evenimentului. Evenimentele pentru care notificarea este obligatorie sunt:
a) avariile sau incidentele produse la obiectivele industriale şi la instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice;
b) atestarea personalului tehnic-ingineresc şi muncitoresc;
c) contractarea inspecţiei periodice;
d) contractarea lucrărilor de întreţinere, reglare, reparaţie sau reutilare tehnică a instalaţilor tehnice/sistemelor tehnologice;
e) sistarea, din iniţiativa operatorului, a lucrărilor la un obiectiv industrial sau la o instalaţie tehnică/sistem tehnologic ori conservarea unui obiectiv industrial sau a unei instalaţii tehnice/sistem tehnologic;
f) transmiterea în posesie sau în proprietate către un alt operator a obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic;
g) modificarea informaţiilor deja incluse în Registrul de stat cu privire la operator, obiectivul industrial sau instalaţia tehnică/sistemul tehnologic deţinute.
(3) Organismele de inspecţie sunt obligate să transmită, pentru a fi incluse în Registrul de stat, informaţii cu privire la toate lucrările de inspecţie efectuate, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea inspecţiei şi întocmirea raportului de inspecţie, cu anexarea copiei simple a acestuia.
(4) Persoanele juridice specializate ce desfăşoară activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a), c) şi d) şi care sunt înregistrate în Registrul de stat sunt obligate să transmită informaţii cu privire la lucrările efectuate la obiectivele industriale sau la instalaţiile tehnice (existente sau viitoare), pentru a fi incluse în Registrul de stat, în cel mult 3 zile lucrătoare de la finalizarea lucrărilor respective.
(5) Inspectoratul procesează informaţiile recepţionate de la operatori şi de la persoanele juridice specializate ce desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale şi se asigură că informaţia referitoare la obiectivul industrial sau instalaţia tehnică/sistemul tehnologic corespunzător este consemnată şi reflectată, în termen de 5 zile lucrătoare, în Registrul de stat.
(6) În urma controlului de stat, Inspectoratul este obligat să introducă în Registrul de stat toate măsurile restrictive prescrise sau aplicate în privinţa fiecărui obiectiv industrial sau fiecărei instalaţii tehnice/sistem tehnologic, precum şi sancţiunile contravenţionale sau pedepsele penale relevante domeniului securităţii industriale care au fost aplicate operatorilor sau altor persoane ce desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale.
[Art.11 modificat prin Legea nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023]
Articolul 12. Proiectarea, construcţia, reconstrucţia, reparaţia capitală, darea în exploatare, reutilarea tehnică, conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivelor industriale
(1) Construcţia, reconstrucţia, reparaţia capitală, conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivelor industriale se efectuează conform documentaţiei de proiect. Documentaţia de proiect, modificările şi completările operate în aceasta se supun verificării în conformitate cu Legea nr.721/1996 privind calitatea în construcţii.
(2) Documentaţia de proiect pentru utilarea cu instalaţii tehnice/echipamente tehnologice, pentru reutilarea tehnică, pentru conservarea şi lichidarea/desfiinţarea obiectivului industrial, precum şi modificările şi completările operate în aceasta sunt supuse inspecţiei de către organisme de inspecţie acreditate şi înregistrate în Registrul de stat.
(3) Pentru a da în exploatare obiectivul industrial, operatorul asigură finalizarea lucrărilor de construcţii-montaj şi efectuarea lucrărilor de reglare şi punere în funcţiune a instalaţiilor tehnice şi sistemelor tehnologice utilizate, conform normelor şi regulilor de securitate.
(4) Darea în exploatare a obiectivului industrial se face de către operator, cu participarea reprezentantului Inspectoratului, în ordinea stabilită de actele normative în domeniile construcţiilor şi securităţii industriale. La darea în exploatare se verifică:
1) corespunderea obiectivului industrial cu documentaţia de proiect şi cu documentaţia tehnică;
2) pregătirea operatorului privind:
a) exploatarea obiectivului industrial;
b) localizarea şi lichidarea consecinţelor avariilor;
3) deţinerea de către operator a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant în urma unei avarii la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic.
(5) Activităţile la obiectivul industrial se iniţiază doar după darea lui în exploatare, cu semnarea procesului-verbal de recepţie de către reprezentantul Inspectoratului şi înregistrarea în Registrul de stat.
Articolul 13. Întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice
(1) Instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice, inclusiv cele specificate în anexa nr.3 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, sunt introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă sunt conforme cu reglementările tehnice aplicabile.
(2) Cerinţele pentru instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice, precum şi pentru instalaţiile tehnice întreţinute, inclusiv cu termenul de exploatare expirat sau cu numărul ciclurilor de sarcini depăşit, sunt stabilite în normele şi regulile de securitate. Conformitatea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice se atestă prin rapoarte de inspecţie, eliberate de către organisme de inspecţie acreditate şi înregistrate.
(3) Reglarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnice şi a sistemelor tehnologice utilizate în cadrul obiectivelor industriale se efectuează de către operator, în cazul în care acesta deţine un personal calificat, sau de către o persoană juridică specializată contractată, înregistrată în Registrul de stat.
(4) Întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice include întreţinerea continuă a instalaţiilor tehnice şi a sistemelor tehnologice, precum şi inspecţia instalaţiilor şi a sistemelor în cauză.
(5) Întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice puse în funcţiune, a celor deja utilizate, precum şi a ansamblurilor, pieselor şi materialelor utilizate pentru repararea şi reconstrucţia acestora, se efectuează de către operator sau de către o persoană juridică specializată contractată, conform actelor normative în domeniul securităţii industriale şi documentaţiei tehnice.
(6) În scopul evitării avariilor şi al asigurării funcţionării în siguranţă a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice, operatorul sau persoana juridică specializată contractată efectuează periodic lucrări de reglare sau de reparaţie în complex a instalaţiilor tehnice şi a sistemelor tehnologice. Evidenţa lucrărilor de reglare sau reparaţie se ţine şi se păstrează de către operator.
(7) Lucrările de reglare neplanificate a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice se efectuează după:
a) reparaţia capitală;
b) efectuarea unor modificări constructive care influenţează siguranţa;
c) incidente şi avarii.
În urma lucrărilor de reglare neplanificate, instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice sunt supuse inspecţiei de către organismele de inspecţie acreditate şi înregistrate.
(8) Instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice sunt utilizate în cadrul termenului de exploatare stabilit de documentaţia tehnică. În cazul expirării termenului de exploatare a instalaţiei tehnice sau sistemului tehnologic, acesta poate fi exploatat numai după ce a fost efectuată o inspecţie şi a fost prelungit termenul de exploatare de către un organism de inspecţie acreditat şi înregistrat.
Articolul 14. Obligaţiile operatorilor
(1) Operatorii care exploatează obiective industriale sunt obligaţi:
1) să respecte prevederile actelor normative în domeniul securităţii industriale şi ale documentaţiei tehnice;
2) sa fie înregistraţi în Registrul de stat;
3) să prezinte informaţii complete şi autentice în Registrul de stat, inclusiv privind modificările intervenite în situaţia juridică sau starea tehnică a obiectivului industrial;
4) să admită, pentru executarea lucrărilor la obiectivul industrial sau instalaţia tehnică/sistemul tehnologic, personal calificat, care deţine permis de exercitare sau certificat de competenţă valabil;
5) să asigure, din mijloace financiare proprii, condiţiile necesare pentru instruirea personalului şi atestarea sau certificarea periodică a acestuia în domeniul securităţii industriale;
6) să asigure pentru personal disponibilitatea actelor normative în domeniul securităţii industriale, precum şi a documentaţiei tehnice specifice obiectivului industrial sau instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic;
7) să asigure întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
8) să organizeze şi să efectueze controlul intern de producţie asupra respectării cerinţelor de securitate industrială;
9) să asigure, conform normelor şi regulilor de securitate, dotarea cu echipamentele şi sistemele necesare pentru controlul proceselor de producţie;
10) să nu admită accesul persoanelor străine la obiectivul industrial sau instalaţia tehnică/sistemul tehnologic, cu excepţia personalului Inspectoratului pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b);
11) să deţină un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant în caz de avarie la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic, în conformitate cu actele normative;
12) să asigure inspecţia instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice de către un organism de inspecţie acreditat şi înregistrat;
13) să prezinte organismului de inspecţie acreditat şi înregistrat instalaţia tehnică/sistemul tehnologic, documentaţia tehnică a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic şi documentele care atestă conformitatea cu cerinţele de siguranţă, în vederea obţinerii raportului de inspecţie care să confirme că acesta este sigur în exploatare;
14) să pună în funcţiune instalaţiile tehnice introduse şi puse la dispoziţie pe piaţă conform reglementărilor tehnice aplicabile;
15) să notifice organismul de inspecţie acreditat şi înregistrat, cu care are contract de inspecţie, starea tehnică a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic respectiv ca urmare a reparaţiilor, modificărilor constructive sau a reutilării tehnice, precum şi avaria produsă la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic respectiv;
16) la primirea concluziei organismului de inspecţie acreditat şi înregistrat că instalaţia tehnică/sistemul tehnologic este inutilizabil şi periculos pentru viaţa, sănătatea sau bunurile oamenilor, precum şi pentru mediul ambiant:
a) să elimine neconformităţile indicate în raportul organismului de inspecţie şi sa obţină un nou raport de inspecţie care să confirme că instalaţia tehnică/sistemul tehnologic corespunde normelor şi regulilor de securitate; sau
b) să se asigure că instalaţia tehnică/sistemul tehnologic este scos din utilizare sau lichidat/desfiinţat ori adus într-o stare care exclude utilizarea acestuia conform destinaţiei iniţiale;
17) să execute, în termenele stabilite, prescripţiile Inspectoratului;
18) să suspende exploatarea obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic din proprie iniţiativă în caz de avarie, incident sau de depistare a anumitor circumstanţe (funcţionare improprie a instalaţiilor şi utilajului cu abateri de la procesul tehnologic stabilit, defecţiuni ale sistemului de automatizare şi semnalizare, încălcarea zonei de protecţie/siguranţa stabilită de documentaţia de proiect sau documentele normative, lipsa personalului atestat, depăşirea termenului de exploatare/verificare a instalaţiilor şi a utilajului) care pot provoca avarii sau incidente;
19) să întreprindă măsuri de localizare şi lichidare a consecinţelor avariilor la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic;
20) să participe la cercetarea tehnică a cauzelor avariei produse, de asemenea să întreprindă măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi pentru prevenirea altor avarii;
21) să analizeze cauzele incidentelor produse, să ia măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi pentru prevenirea altor incidente;
22) să informeze, imediat şi în modul stabilit de Guvern, Inspectoratul şi Serviciul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află obiectivul industrial sau instalaţia tehnică/sistemul tehnologic, precum şi populaţia, după caz, despre avaria produsă;
23) să ţină evidenţa avariilor şi a incidentelor produse la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic pe care îl exploatează.
(2) Operatorii care exploatează instalaţii tehnice/sisteme tehnologice din cadrul obiectivelor social-comunale sunt obligaţi să respecte prevederile alin.(1) pct.1)–7), 10)–23).
(3) Persoanele juridice specializate care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a) sunt obligate să respecte prevederile alin.(1) pct.1)–7), 10)–23) din prezentul articol.
(4) Persoanele juridice specializate care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.c) şi d) sunt obligate:
a) să respecte prevederile alin.(1) pct.1)–6) şi 11) din prezentul articol;
b) să dispună de echipamente, dispozitive şi mijloace minime necesare pentru activitatea pe care o desfăşoară.
(5) Cheltuielile pentru exploatarea inofensivă a obiectivului industrial sau pentru întreţinerea şi inspecţia instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice sunt suportate de către operator.
Articolul 15. Controlul intern de producţie asupra respectării cerinţelor securităţii industriale
(1) Controlul intern de producţie asupra respectării cerinţelor securităţii industriale (în continuare – control intern de producţie) este realizat de către operator. Obiectivele principale ale controlului intern de producţie sunt:
a) asigurarea respectării cerinţelor prevăzute de actele normative şi documentaţia tehnică;
b) analiza exploatării obiectivelor industriale şi a întreţinerii instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
c) planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a avariilor şi incidentelor în baza identificării şi evaluării riscurilor, inclusiv executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii oferite de persoane juridice specializate;
d) asigurarea capacităţii de pregătire pentru localizarea avariilor şi lichidarea consecinţelor acestora;
e) asigurarea efectuării încercărilor şi a verificărilor tehnice ale instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice, inclusiv ale accesoriilor de siguranţă ale acestora;
f) asigurarea verificării metrologice sau a etalonării mijloacelor de măsurare;
g) asigurarea disciplinei tehnologice.
(2) Operatorul elaborează, aprobă, actualizează şi aplică prevederile Regulamentului privind controlul intern de producţie corespunzător specificului tehnologiei aplicate şi particularităţilor tehnice ale obiectivului industrial.
(3) Regulamentul privind controlul intern de producţie se elaborează în baza actelor normative şi a documentaţiei tehnice şi include, dar fără a se limita la:
a) organigrama serviciului de control intern de producţie sau funcţia persoanei responsabile de exercitarea controlului intern de producţie;
b) modul de planificare şi efectuare a controalelor interne de producţie, precum şi modul de întocmire şi înregistrare a rapoartelor privind rezultatele acestor controale;
c) modul de colectare şi analiză a informaţiilor privind exploatarea obiectivului industrial şi întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice, precum şi modul de informare a conducerii întreprinderii;
d) modul de adoptare a deciziilor (inclusiv a celor operative) privind asigurarea securităţii industriale, ţinând cont de rezultatele controlului intern de producţie;
e) modul de elaborare a planurilor de prevenire, de localizare şi de lichidare a consecinţelor avariilor şi incidentelor;
f) modul de organizare a cercetării şi evidenţei avariilor şi incidentelor la obiectivul industrial;
g) modul de interacţiune a persoanei responsabile de exercitarea controlului intern de producţie sau a serviciului control intern de producţie cu alte subdiviziuni/specialişti ai întreprinderii ori cu serviciul control intern de producţie al organizaţiei ierarhic superioare, dacă acesta există;
h) modalitatea de asigurare cu norme şi reguli de securitate şi cu documentaţie tehnică.
(4) Funcţiile persoanei responsabile de exercitarea controlului intern de producţie sunt atribuite, după caz:
a) unuia dintre managerii întreprinderii, dacă numărul de angajaţi este sub 50 de persoane;
b) unei persoane desemnate, dacă numărul de angajaţi este de la 50 până la 100 de persoane;
c) şefului serviciului control intern de producţie, dacă numărul de angajaţi este de peste 100 de persoane.
(5) Obligaţiile şi drepturile persoanei responsabile de exercitarea controlului intern de producţie se stabilesc în fişa postului sau în contractul individual de muncă.
Articolul 16. Inspecţia instalaţiilor tehnice
(1) Instalaţiile tehnice aflate în exploatare se supun inspecţiei. Tipurile de inspecţie aplicabile fiecărui tip de instalaţie tehnică şi intervalele maxime admise între două inspecţii succesive sunt stabilite în anexa nr.3.
(2) Prima inspecţie periodică a instalaţiilor tehnice specificate în anexa nr.3 la Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii se efectuează la expirarea intervalelor de timp specificate în anexa nr.3 la prezenta lege, calculate începând cu data înregistrării lor în Registrul de stat.
(3) Inspecţia instalaţiilor tehnice se efectuează conform normelor şi regulilor de securitate.
(4) Inspecţia instalaţiilor tehnice se efectuează de către organismele de inspecţie de tip A sau B, acreditate în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17020 şi înregistrate în Registrul de stat.
Articolul 17. Cerinţele faţă de organismele de inspecţie
(1) Pentru efectuarea inspecţiei instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie înregistrat în calitate de persoană juridică conform prevederilor Legii nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
b) să fie înregistrat în Registrul de stat;
c) să deţină o poliţă de asigurare de răspundere civilă, suma asigurată fiind proporţională cu nivelul şi natura responsabilităţilor ce pot apărea ca urmare a prestării serviciilor;
d) să deţină un certificat de acreditare valabil pentru domeniul de înregistrare solicitat;
e) să dispună de personal competent şi de dotare tehnică, mijloace şi instalaţii corespunzătoare, proporţional cu domeniile de inspecţie şi volumul de lucrări preconizat.
(2) Organismele de inspecţie acreditate şi înregistrate au dreptul:
a) de participare la investigarea defecţiunilor şi avariilor la instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice, la analizarea cauzelor acestora, la înaintarea unor propuneri în vederea prevenirii avariilor şi defecţiunilor;
b) de cooperare cu autorităţile, cu alte organisme de inspecţie, precum şi cu operatorii; şi
c) de a oferi consiliere operatorilor cu privire la utilizarea adecvată şi sigură a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau pentru mediul ambiant.
(3) Organismele de inspecţie acreditate şi înregistrate au obligaţia:
1) de a respecta cerinţele SM EN ISO/IEC 17020;
2) de a inspecta instalaţia tehnică/sistemul tehnologic la punerea lui în funcţiune, precum şi după instalarea într-un loc nou, în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile;
3) de a inspecta periodic instalaţia tehnică/sistemul tehnologic în conformitate cu normele şi regulile de securitate, la intervalele prevăzute în anexa nr.3, după reparaţie/modificare, precum şi în circumstanţe excepţionale, după o avarie sau impactul unor fenomene naturale, precum şi după o perioadă lungă de inactivitate a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic;
4) de a notifica operatorului şi Inspectoratului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data constatării şi documentării, defecţiunile sau funcţionarea cu abateri de la parametrii de lucru a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic inspectat, inclusiv nerespectarea cerinţelor reglementate privind întreţinerea echipamentelor potenţial periculoase şi a documentaţiei tehnice furnizate de producătorul echipamentelor, care reprezintă o ameninţare la adresa vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi a mediului ambiant, sau care ar putea provoca o avarie;
5) de a prezenta informaţii complete şi autentice pentru a fi înregistrate în Registrul de stat, şi anume:
a) modificările intervenite în situaţia lor juridică;
b) rezultatele inspecţiei instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
c) datele despre contractele deţinute cu operatorii privind inspecţia instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
6) de a asigura confidenţialitatea informaţiilor ce constituie secret de stat sau secretul comercial al operatorului.
(4) Organismele de inspecţie acreditate şi înregistrate sunt responsabile de:
a) îndeplinirea obligaţiilor lor în termenele prevăzute de prezenta lege şi de normele şi regulile de securitate;
b) acţiunile, inacţiunile lor, precum şi de deciziile luate în timpul inspecţiei instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice.
Articolul 18. Înregistrarea organismelor de inspecţie
(1) În vederea înregistrării în Registrul de stat, organismul de inspecţie notifică în acest sens autoritatea competentă şi prezintă următoarele documente:
a) o copie a certificatului de acreditare relevant;
b) o copie a poliţei de asigurare de răspundere civilă, valabilă pentru prejudiciile ce pot fi cauzate ca urmare a prestării serviciilor.
(2) Organismul de inspecţie care efectuează notificarea este obligat să introducă toate datele în conformitate cu formularul de notificare, aprobat de Guvern, inclusiv informaţia privind personalul implicat în inspecţie şi mijloacele/utilajele disponibile la data notificării. Notificarea se efectuează cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de începerea activităţii, pe suport de hârtie sau în format electronic.
(3) Înregistrarea în Registrul de stat este efectuată de autoritatea competentă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării, conform prezentei legi şi reglementărilor aprobate de Guvern, şi este actualizată ori de câte ori este necesar. Notificarea se consideră efectuată la data la care este confirmată de către autoritatea competentă. Confirmarea se face de autoritatea competentă, pe suport de hârtie sau în format electronic, la momentul recepţionării formularului de notificare completat, fără examinarea prealabilă a conţinutului notificării.
(4) Organismele de inspecţie acreditate sunt înregistrate în Registrul de stat, cu indicarea în mod expres a dreptului de a efectua inspecţii şi a emite rapoarte de inspecţie, precum şi a sarcinilor specifice privind categoriile de instalaţii tehnice/sisteme tehnologice. În urma înregistrării, autoritatea competentă comunică acest fapt organismului de inspecţie. Autoritatea competentă eliberează organismului de inspecţie înregistrat un extras din Registrul de stat prin intermediul poştei electronice sau al altor mijloace de comunicaţii, în toate cazurile în format electronic, cu respectarea prevederilor Legii nr.91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic.
(5) Notificarea unor date eronate sau incomplete atrage nulitatea întregii notificări şi, respectiv, ilegalitatea activităţii de inspecţie în domeniul securităţii industriale. Dacă notificarea se constată nulă, autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării, informează în scris în acest sens persoana juridică care a efectuat notificarea.
(6) Nu pot fi înregistrate în Registrul de stat organismele de inspecţie aflate în perioada în care sunt private de dreptul de a desfăşura activităţi în domeniul pentru care solicită înregistrarea, prin decizia instanţei de judecată, ca urmare a comiterii unei contravenţii sau a unei infracţiuni din domeniul securităţii industriale.
(7) Statutul de organism de inspecţie funcţional în cadrul Registrului de stat, fără restrângerea drepturilor şi atribuţiilor de funcţionare, se menţine pe perioada de valabilitate a acreditării şi respectării cerinţelor prevăzute la art.17 alin.(1). În situaţia restrângerii, suspendării sau a retragerii acreditării, fie în situaţia suspendării activităţii din iniţiativă proprie sau a lichidării organismului de inspecţie, autoritatea competentă ajustează în mod corespunzător statutul organismului de inspecţie în cadrul Registrului de stat.
Capitolul IV
ATESTAREA ŞI CERTIFICAREA PERSONALULUI
Articolul 19. Atestarea personalului
(1) Personalul tehnic-ingineresc şi cel muncitoresc care desfăşoară activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a)–d) (în continuare – personal) este obligat să-şi menţină nivelul de calificare şi să confirme cunoaşterea normelor şi a regulilor de securitate.
(2) Specialiştii atestaţi conform prevederilor Regulamentului cu privire la atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activităţi în construcţii, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.329/2009, şi care deţin certificatul de atestare tehnico-profesională corespunzător nu necesită atestarea suplimentară conform prevederilor prezentei legi.
(3) Instruirea personalului este asigurată de operator/angajator. Frecvenţa, modul de instruire, complexitatea şi durata instruirii se decid de către agentul economic/angajator împreună cu persoana care urmează a fi instruită, luând-se în considerare nivelul de cunoştinţe şi experienţa persoanei în cauză.
(4) Atestarea personalului tehnic-ingineresc se efectuează o dată la 36 de luni (primele 2 atestări). Următoarele atestări se efectuează o dată la 60 de luni.
(5) Atestarea personalului muncitoresc se efectuează:
a) o dată la 12 luni – personalul cu o vechime în profesie de până la 3 ani; şi
b) o dată la 24 luni – personalul cu o vechime în profesie de peste 3 ani.
(6) Instruirea personalului se efectuează la centrele specializate de instruire pe domenii de activitate/specialităţi. Instruirea se desfăşoară în corespundere cu Regulamentul cu privire la formarea continuă a adulţilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.193/2017, conform programelor de formare continuă а adulţilor, coordonate cu Inspectoratul şi supuse evaluării în vederea acreditării sau autorizării de funcţionare provizorie, în condiţiile legii.
(7) Centrele specializate de instruire pot presta servicii de instruire şi atestare în domeniul securităţii industriale dacă se înregistrează în Registrul naţional al calificărilor, instituit prin Hotărârea de Guvern nr.1199/2018, şi întrunesc cerinţele pentru furnizorii de formare continuă a adulţilor prevăzute în Codul educaţiei şi reglementările aprobate de Guvern privind formarea continuă a adulţilor.
(8) Centrele specializate de instruire sunt obligate să transmită Inspectoratului în format electronic, prin intermediul poştei electronice sau al altor mijloace de comunicaţii, până în data de 10 a lunii următoare trimestrului de raportare, informaţia cu privire la persoanele instruite şi atestate, indicând operatorii/agenţii economici în beneficiul cărora s-au desfăşurat instruirile şi atestările.
(9) Atestarea personalului se efectuează în urma unei instruiri sau în lipsa acesteia, conform Nomenclatorului obiectivelor industriale, al instalaţiilor tehnice, utilajelor şi tehnologiilor utilizate în cadrul acestora şi apartenenţa acestora la clase de pericol, prevăzut în anexa nr.2, şi conform activităţilor stipulate la art.9 alin.(1) lit.a)–d), în limita necesară pentru executarea atribuţiilor de funcţie.
(10) Atestarea personalului poate fi iniţială, periodică şi extraordinară.
(11) Atestarea iniţială şi cea periodică este obligatorie pentru următoarele categorii de personal:
a) personalul tehnic-ingineresc şi muncitoresc care desfăşoară activităţile prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a)–d);
b) personalul responsabil de organizarea şi efectuarea controlului intern de producţie la obiectivele industriale.
(12) Atestarea iniţială a personalului se efectuează nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la:
a) numirea în funcţie;
b) transferul la un alt loc de muncă, atunci când atribuţiile de funcţie cuprind domenii noi, pentru care este necesară o atestare;
c) încheierea contractului de muncă cu un alt angajator, atunci când atribuţiile de funcţie cuprind domenii noi, pentru care este necesară o atestare.
(13) Atestarea periodică a personalului se efectuează în intervalele prevăzute la alin.(4) şi (5).
(14) Atestarea extraordinară a personalului se efectuează în cazul în care rezultatele cercetării tehnice privind cauzele avariei la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic constată încălcări ale normelor şi regulilor de securitate admise de angajaţi.
(15) Atestarea personalului tehnic-ingineresc se efectuează de comisia creată în cadrul centrului specializat de instruire, din a cărei componenţă face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Inspectoratului.
(16) Personalul muncitoresc este atestat de comisia de atestare din cadrul operatorului, formată din personal tehnic-ingineresc atestat în mod corespunzător. În cazul în care operatorul nu poate asigura formarea comisiei, atestarea personalului muncitoresc se efectuează conform alin.(15).
(17) Pentru admiterea la atestare în cadrul unui centru specializat de instruire, operatorul/angajatorul depune o cerere pe suport de hârtie sau în format electronic, la care anexează următoarele documente pentru fiecare candidat:
a) o copie a actului de studii (diplomă, certificat, atestat) ce conferă dreptul legal de a practica o profesie/meserie;
b) copii ale documentelor privind instruirea/formarea profesională relevante domeniului de atestare, în cazul personalului tehnic-ingineresc, obţinute conform intervalelor stabilite la alin.(4), şi, în cazul personalului muncitoresc, obţinute conform intervalelor stabilite la alin.(5);
c) o copie a documentului de angajare a candidatului;
d) o copie a permisului de exercitare precedent.
(18) Componenţa nominală a comisiei de atestare se aprobă prin ordinul conducătorului centrului specializat de instruire sau al operatorului. Din comisie fac parte cel puţin 3 persoane, inclusiv preşedintele.
(19) Comisia de atestare are următoarele atribuţii:
a) aprobă lista de întrebări pentru proba scrisă;
b) examinează dosarele persoanelor supuse atestării;
c) decide asupra susţinerii/nesusţinerii atestării în cazul fiecărui candidat şi decide asupra calificativelor acordate în urma atestării;
d) examinează rezultatele probei scrise;
e) decide asupra anulării rezultatelor atestării;
f) examinează contestaţiile solicitanţilor privind rezultatele atestării şi decide asupra acestora.
(20) Centrul specializat de instruire asigură imparţialitatea comisiei la luarea deciziei privind atestarea personalului. Persoanele care au participat la instruirea personalului nu au dreptul sa fie numite în componenţa comisiei de atestare în calitate de membru.
(21) Decizia comisiei de atestare într-un domeniu concret de activitate se ia în baza probei scrise şi se confirmă prin semnătura preşedintelui comisiei şi înscrierea în fişa de examinare a calificativului „atestat”/„neatestat”.
(22) În cazul neatestării unor candidaţi, examinarea lor repetată se efectuează ulterior, în cadrul activităţii ordinare a comisiei de atestare.
(23) Dacă după examinarea repetată se acordă calificativul „neatestat”, se recomandă instruirea suplimentară a candidatului în centrul specializat de instruire. Recomandarea instruirii suplimentare se indică în procesul-verbal de atestare.
(24) În urma atestării se eliberează un permis de exercitare care conţine:
a) fotografia titularului;
b) denumirea entităţii care a desfăşurat atestarea;
c) seria, numărul şi data de eliberare a permisului de exercitare;
d) numele şi prenumele titularului, specializarea/activitatea atestată;
e) termenul de valabilitate al permisului de exercitare;
f) semnătura preşedintelui comisiei de atestare şi ştampila centrului specializat de instruire sau ale operatorului;
g) semnătura reprezentantului Inspectoratului, în cazul atestării personalului tehnic-ingineresc.
(25) La solicitarea operatorului/angajatorului, atestarea periodică a personalului poate fi efectuată fără instruire.
(26) Permisul de exercitare se eliberează în termen de 5 zile lucrătoare de la data susţinerii atestării.
(27) În cazul transferului la o altă întreprindere sau al activităţii prin cumul la o altă unitate (întreprindere), permisul de exercitare al personalului tehnic-ingineresc este valabil până la următoarea atestare periodică, dacă activităţile desfăşurate se încadrează în specializarea prevăzută în permisul de exercitare deţinut.
(28) Termenul de valabilitate al permisului de exercitare poate fi prelungit pentru perioade consecutive conform intervalelor specificate la alin.(4) şi (5), după susţinerea atestării periodice.
(29) În cazul în care informaţia din permisul de exercitare valabil, prevăzută la alin.(24) lit.d), a suferit modificări sau în caz de pierdere ori deteriorare a permisului, titularului, în termen de 5 zile lucrătoare, i se eliberează un duplicat al permisului de exercitare. Termenul de valabilitate al duplicatului permisului de exercitare nu poate depăşi termenul indicat în permisul valabil.
Articolul 20. Certificarea personalului
(1) Lucrările de sudură şi controlul nedistructiv al instalaţiilor tehnice potenţial periculoase sunt executate de personalul certificat de către organismele de certificare a persoanelor acreditate. Organismele de certificare a persoanelor trebuie să corespundă cerinţelor standardului SM SR EN ISO/IEC 17024.
(2) Organismele de certificare a persoanelor, înainte de a desfăşura activitatea de certificare a personalului, sunt obligate să obţină recunoaşterea în vederea notificării acordate de autoritatea competentă. Recunoaşterea în vederea notificării organismelor de certificare a persoanelor acreditate se acordă în condiţiile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.
(3) Cerinţele faţă de personalul certificat sunt stabilite în normele şi regulile de securitate.
(4) Personalul care execută lucrările prevăzute la alin.(1) trebuie să deţină studii de specialitate în domeniul tehnic.
(5) Personalului certificat i se eliberează certificat de competenţă pe un termen de 60 de luni.
(6) Autoritatea competentă asigură înregistrarea informaţiei privind organismele de certificare a persoanelor recunoscute în Registrul de stat.
Articolul 21. Recunoaşterea instruirilor, a calificărilor şi a certificatelor de competenţă
(1) Instruirile şi calificările valabile sunt recunoscute în cazul în care în Republica Moldova nu există centre specializate de instruire în domenii ce ţin de securitatea industrială sau centrele existente nu implementează programe corespunzătoare şi cu condiţia că actele aferente acestor instruiri sunt eliberate de entităţile specializate ale:
a) statelor membre ale Uniunii Europene;
b) statelor cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de colaborare în domeniul securităţii industriale sau acorduri de recunoaştere a actelor de studii emise la formarea continuă a adulţilor în domenii ce ţin de securitatea industrială.
(2) Recunoaşterea prevăzută la alin.(1) presupune recunoaşterea, completă şi necondiţionată, a calificărilor şi a competenţei profesionale, confirmate prin acte corespunzătoare valabile, fără a fi necesară urmarea suplimentară a altor forme de instruire ori susţinerea altor probe, teste sau examene, şi obţinerea permisului de exercitare în Republica Moldova.
(3) Sunt recunoscute certificatele de competenţă eliberate de organismele de certificare a persoanelor acreditate de către organismele naţionale de acreditare semnatare ale acordurilor europene şi internaţionale de recunoaştere bilaterale sau multilaterale.
(4) Recunoaşterea certificatelor de competenţă prevăzute la alin.(3) presupune recunoaşterea, completă şi necondiţionată, a competenţei profesionale a persoanelor, fără a fi necesară obţinerea certificatelor de competenţă eliberate de organismele de certificare a persoanelor din Republica Moldova.
Capitolul V
PREVENIREA, LOCALIZAREA ŞI LICHIDAREA
CONSECINŢELOR AVARIILOR
Articolul 22. Cerinţe privind planificarea acţiunilor de prevenire, localizare şi lichidare a consecinţelor avariilor la obiectivul industrial sau la instalaţia tehnică
(1) Pentru a asigura acţiunile de prevenire, localizare şi lichidare a consecinţelor avariilor la un obiectiv industrial sau la o instalaţie tehnică, operatorul este obligat:
a) să elaboreze şi să aprobe planul de prevenire, de localizare şi de lichidare a consecinţelor avariilor;
b) să identifice mijloacele financiare şi să deţină resursele materiale necesare;
c) să instruiască personalul privind acţiunile în caz de avarii sau incidente;
d) să asigure dotarea cu sisteme de monitorizare, alertare şi comunicare, precum şi de localizare şi lichidare a consecinţelor avariilor şi să le menţină în stare de funcţionare.
(2) La obiectivele industriale şi în instalaţiile tehnice în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi ce sunt egale sau mai mari decât cantităţile stabilite în anexa nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, operatorul, suplimentar faţă de acţiunile stabilite la alin.(1) din prezenta lege, se conformează prevederilor legii menţionate şi cadrului normativ din domeniu.
(3) Cerinţele privind conţinutul politicii de prevenire a accidentelor majore sunt stabilite prin Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase.
Articolul 23. Cercetarea tehnică a cauzelor avariei
(1) Pentru fiecare caz de avarie la un obiectiv industrial sau la o instalaţie tehnică se efectuează o cercetare tehnică a cauzelor acesteia.
(2) Cercetarea tehnică a cauzelor avariei se efectuează de către o comisie specială, instituită prin ordinul conducătorului Inspectoratului, nu mai târziu de 24 de ore de la recepţionarea informaţiei operative cu privire la producerea avariei. Comisia se constituie din:
a) reprezentanţi ai autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu este amplasat obiectivul industrial sau instalaţia tehnică;
b) reprezentanţi ai operatorului care desfăşoară activităţi la obiectivul industrial sau care întreţine instalaţia tehnică;
c) reprezentanţi ai organismului de inspecţie acreditat;
d) reprezentanţi ai altor autorităţi publice, conform cadrului normativ.
(3) Cheltuielile legate de cercetarea tehnică a cauzelor avariei sunt acoperite de operatorul obiectivului industrial sau al instalaţiei tehnice la care s-a produs avaria.
(4) Comisia pentru cercetarea tehnică a cauzelor avariei, în termen de 10 zile lucrătoare de la constituire, întocmeşte un proces-verbal care este prezentat organelor procuraturii. La decizia Inspectoratului, termenul de cercetare poate fi prelungit.
Articolul 24. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant
Operatorul care deţine un obiectiv industrial sau o instalaţie tehnică înregistrate în Registrul de stat este obligat să deţină un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant, conform prevederilor actelor normative privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă a operatorilor pentru prejudiciile cauzate în procesul de exploatare a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase. Perioada de asigurare începe din momentul punerii în funcţiune a obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice în cauză.
Capitolul VI
SUPRAVEGHEREA TEHNICĂ DE STAT
Articolul 25. Activitatea de supraveghere tehnică de stat şi masurile aplicate
(1) Supravegherea tehnică de stat are drept scop monitorizarea şi controlul respectării de către operatori şi persoanele juridice specializate a cerinţelor cadrului normativ în domeniul securităţii industriale.
(2) Prin activitatea de supraveghere tehnică de stat se verifică dacă:
1) obiectivele industriale şi instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice îndeplinesc cerinţele prevăzute de normele şi regulile de securitate aplicabile;
2) operatorii acţionează în conformitate cu obligaţiile ce le revin conform cadrului normativ în domeniul securităţii industriale;
3) persoanele juridice specializate înregistrate îşi desfăşoară activităţile în domeniul securităţii industriale cu respectarea cerinţelor stabilite în actele normative pentru aceste activităţi;
4) operatorii şi persoanele juridice specializate pun în aplicare măsurile restrictive dispuse de Inspectorat, atunci când este cazul, care includ:
a) prescripţii privind aducerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice în conformitate cu cerinţele prevăzute în normele şi regulile de securitate sau asigurarea faptului că obiectivul industrial/instalaţia tehnică nu prezintă un risc;
b) aplicarea măsurilor de suspendare temporară sau interzicerea exploatării obiectivului industrial sau a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice până la remedierea neconformităţilor constatate;
c) aplicarea măsurilor de scoatere din exploatare sau distrugere a instalaţiei tehnice, fie aplicarea altor măsuri care să o facă inutilizabilă;
5) are loc informarea publicului larg cu privire la obiectivele industriale sau instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice periculoase depistate, inclusiv prin reflectarea informaţiilor pertinente în Registrul de stat;
6) se colectează şi se examinează informaţia oferită de operatori, persoanele juridice specializate, organismele de inspecţie, organismele de certificare a persoanelor şi centrele specializate de instruire care desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale, de asemenea dacă se analizează şi se gestionează riscurile în baza acestei informaţii.
(3) În cadrul controlului de stat se verifică:
a) corespunderea proiectelor obiectivelor industriale, a proceselor tehnologice şi a lucrărilor executate cu cerinţele actelor normative în domeniul securităţii industriale;
b) corespunderea stării tehnice a obiectivului industrial şi a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice cu cerinţele actelor normative în domeniul securităţii industriale;
c) efectuarea în termen a lucrărilor de reparaţie şi deservire tehnică a instalaţiilor tehnice, a armăturilor de închidere şi a dispozitivelor de siguranţă şi semnalizare;
d) corespunderea condiţiilor de exploatare a instalaţiilor tehnice cu condiţiile determinate în documentaţia tehnică;
e) efectuarea inspecţiilor periodice în modul şi intervalul de timp prevăzute de lege;
f) modul de îndeplinire a recomandărilor din prescripţii şi eficienţa acţiunilor corective întreprinse de către operatori;
g) organizarea şi efectuarea controlului intern de producţie la obiectivul industrial;
h) îndeplinirea obligaţiilor privind instruirea şi atestarea personalului;
i) asigurarea completării statelor de personal cu personal calificat şi atestat;
j) numirea responsabililor de securitatea industrială şi a comisiei de atestare a muncitorilor;
k) planul de acţiuni pentru prevenirea, localizarea şi lichidarea consecinţelor avariilor;
l) îndeplinirea măsurilor planificate privind asigurarea securităţii industriale;
m) ţinerea evidenţei avariilor şi corectitudinea în organizarea gestiunii şi în examinarea cauzelor avariilor;
n) îndeplinirea măsurilor propuse de comisiile pentru examinarea avariilor;
o) deţinerea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor oamenilor, precum şi mediului ambiant;
p) corectitudinea lucrărilor efectuate de persoanele juridice specializate care desfăşoară activităţi în domeniul securităţii industriale la obiective industriale şi instalaţii tehnice/sisteme tehnologice.
(4) Dacă, în urma activităţilor de supraveghere tehnică de stat, la instalaţia tehnică/sistemul tehnologic pentru care s-a eliberat un raport de inspecţie se depistează neconformităţi ce prezintă un risc iminent de avarie sau accident major, Inspectoratul informează în acest sens organismul de inspecţie respectiv, precum şi instituţia publică „Centrul Naţional de Acreditare (MOLDAC)”, pentru a fi aplicate măsurile prevăzute de lege.
(5) Supravegherea tehnică de stat se iniţiază din momentul înregistrării operatorului, a obiectivului industrial şi a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice în Registrul de stat.
(6) Supravegherea tehnică de stat se efectuează prin controale planificate sau inopinate. Supravegherea tehnică de stat poate fi efectuată la sediul Inspectoratului sau la locul exploatării obiectivului industrial ori a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice, sau prin combinarea acestor modalităţi.
(7) Supravegherea tehnică de stat privind exploatarea în siguranţă a obiectivelor industriale şi întreţinerea instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, precum şi în baza actelor normative aplicabile.
Articolul 26. Planificarea supravegherii tehnice de stat
(1) Planificarea supravegherii tehnice de stat se efectuează în baza analizei şi evaluării riscurilor, luând în considerare următorii factori:
1) clasa de pericol a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice, conform anexei nr.1, cu efectuarea controlului în următoarele intervale de timp:
a) clasa I şi II de pericol – cel mult o dată pe an;
b) clasa III de pericol – cel mult o dată la 3 ani;
c) clasa IV de pericol – controalele de stat nu se planifică;
2) posibilele pericole şi cazurile de neconformităţi asociate obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice atunci când sunt utilizate;
3) rezultatele monitorizării privind executarea măsurilor restrictive;
4) informaţiile colectate în cadrul controalelor şi în procesul gestionării Registrului de stat;
5) activităţile desfăşurate de operator;
6) istoria în materie de neconformităţi a operatorului;
7) reclamaţiile consumatorilor şi informaţiile primite de la alte autorităţi, de la agenţii economici, din mass-media şi din alte surse ce ar putea indica asupra unor neconformităţi.
(2) Metodologia controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor în domeniul securităţii industriale se aprobă de Guvern.
Articolul 27. Constatarea încălcărilor şi aplicarea măsurilor restrictive
(1) În cazul în care în cadrul supravegherii tehnice de stat se constată încălcări ale legislaţiei în domeniul securităţii industriale, procesul-verbal de control conţine o prescripţie privind aplicarea unor măsuri restrictive pentru înlăturarea acestor încălcări, conform nivelurilor de încălcări ale legislaţiei stabilite la art.51 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Inspectoratul îi solicită operatorului să remedieze neconformităţile şi prescrie modalitatea de înlăturare a acestora în cazul în care constată una sau mai multe dintre următoarele încălcări, dar fără a se limita la acestea:
a) neînregistrarea în Registrul de stat a obiectivelor industriale sau a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice şi necomunicarea modificărilor intervenite în situaţia juridică sau starea tehnică a acestora;
b) nerespectarea condiţiilor şi cerinţelor de exploatare în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale sau a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
c) exploatarea obiectivelor industriale sau a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice cu defecte ori nerespectarea cerinţelor prevăzute în normele şi regulile de securitate;
d) starea defectă a sistemelor de siguranţă automată şi a semnalizării de avarie;
e) expirarea termenului de exploatare sau a termenului verificărilor tehnice ordinare stabilite de producător;
f) persoana responsabilă de starea bună şi funcţionarea inofensivă a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic nu este desemnată în modul stabilit şi/sau nu deţine un permis de exercitare;
g) lipsa personalului de deservire atestat pentru utilizarea instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic;
h) lipsa instrucţiunilor tehnice pentru utilizarea, întreţinerea, realizarea reviziilor şi a reparaţiilor instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice şi, după caz, pentru pregătirea personalului de deservire;
i) lipsa instrucţiunilor tehnice pentru utilizarea instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic şi a documentelor ce cuprind măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic sau ale proceselor în care aceasta/acesta este înglobat;
j) neinformarea, în termen de 3 zile lucrătoare, a Inspectoratului despre situaţiile în care instalaţiile tehnice/sistemele tehnologice nu îndeplinesc condiţiile de siguranţă, precum şi despre existenţa unui pericol iminent la aceste instalaţii/sisteme;
k) neluarea măsurilor de suspendare sau de încetare a funcţionării instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic şi neanunţarea imediată a Inspectoratului despre producerea avariei;
l) neluarea măsurilor necesare care să asigure utilizarea instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor, întreţinerii de către personalul atestat, conform documentaţiei tehnice şi actelor normative din domeniul securităţii industriale.
(3) Acţiunile şi măsurile aplicate de Inspectorat în cadrul controlului sunt raportate la următoarele niveluri de încălcări ale legislaţiei:
1) încălcări foarte grave:
a) interzicerea exploatării obiectivului industrial şi/sau a instalaţiilor tehnice/sistemelor tehnologice;
b) scoaterea din exploatare sau distrugerea instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic ori aplicarea altor măsuri care să le facă inutilizabile;
c) suspendarea temporară a exploatării obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic;
2) încălcări grave – prescrierea acţiunilor ce trebuie întreprinse de operator, modul de înlăturare a încălcărilor, cu recomandarea suspendării temporare a exploatării obiectivului industrial sau a instalaţiei tehnice/sistemului tehnologic, dacă această suspendare facilitează sau contribuie la înlăturarea încălcărilor constatate;
3) încălcări minore – recomandarea şi indicarea modalităţilor de înlăturare a încălcărilor. Pentru încălcările minore nu se aplică măsuri restrictive ori sancţiuni contravenţionale.
(4) În cazul unor încălcări foarte grave şi grave se constată contravenţii şi se aplică sancţiuni contravenţionale. În toate cazurile se denunţă infracţiunile la organele de drept competente, dacă fapta întruneşte elementele componenţei de infracţiune.
(5) Măsurile restrictive sunt puse în aplicare în mod proporţional, în baza procesului-verbal de control, şi au efect obligatoriu până la executarea acţiunilor prescrise sau înlăturarea încălcărilor constatate.
(6) În afara controalelor, în cadrul supravegherii tehnice de stat, în baza informaţiei colectate şi introduse în Registrul de stat, Inspectoratul comunică cu operatorii în mod constant şi, în cazul depistării unor neconformităţi, înaintează adresări oficiale cu solicitarea de clarificări ori informaţii suplimentare sau cu recomandarea modalităţilor de înlăturare a neconformităţilor.
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind securitatea industrială
Persoanele juridice vinovate de încălcarea legislaţiei privind securitatea industrială poartă răspundere în conformitate cu prevederile Codului contravenţional şi ale Codului penal.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 29. Intrarea în vigoare şi data punerii în aplicare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia prevederilor:
a) art.1 alin.(4), art.3, 4, 12, 21 şi art.30 alin.(2), care intră în vigoare la data publicării prezentei legi;
b) art.5 alin.(6)–(8), care intră în vigoare la expirarea termenului de 18 luni de la data publicării prezentei legi;
c) art.20, care intră în vigoare la expirarea termenului de 24 de luni de la data publicării prezentei legi.
(2) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va pune în concordanţă actele normative în vigoare cu aceasta;
b) va aproba actele normative necesare pentru executarea acesteia.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.40–49, art.83), cu modificările ulterioare.
Articolul 30. Măsuri tranzitorii
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabile, până la expirarea termenelor lor de valabilitate:
a) avizele pozitive de expertiză în domeniul securităţii industriale;
b) certificatele de expertiză pentru instalaţiile tehnice şi sistemele tehnologice;
c) permisele de exercitare.
(2) Obiectivele industriale periculoase notificate şi înregistrate în Registrul de stat al obiectelor industriale periculoase, în conformitate cu Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, se consideră înregistrate în Registrul de stat. Operatorii care deţin obiective industriale şi instalaţii tehnice, precum şi persoanele juridice specializate transmit informaţia necesară Inspectoratului în scopul actualizării şi completării Registrului de stat. Inspectoratul, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, solicită informaţia necesară pentru completarea şi ajustarea Registrului de stat de la operatori şi persoanele juridice specializate care sunt cunoscute Inspectoratului la data adoptării prezentei legi. Inspectoratul, până la punerea în funcţiune a SI RSOIITPP, va asigura deţinerea informaţiei complete actualizate conform prevederilor art.5 alin.(4).
(3) Până la armonizarea cadrului normativ cu prezenta lege, normele şi regulile de securitate, precum şi alte acte normative în domeniul securităţii industriale vor fi aplicate în măsura în care nu contravin prezentei legi.
(4) Până la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării va asigura reformarea Registrului de stat, precum şi dezvoltarea şi lansarea SI RSOIITPP.
[Art.30 modificat prin Legea nr.21 din 15.02.2024, în vigoare 01.04.2024]
Articolul 31. Dispoziţii tranzitorii
La data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele acte normative se modifică după cum urmează:
1. Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.40–49, art.82), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
la articolul 14 alineatul (4), cuvintele „sunt obligaţi să prezinte autorităţii de licenţiere avizul pozitiv de expertiză eliberat de organismul de expertiză în domeniul securităţii industriale” se substituie cu cuvintele „sunt obligaţi să se înregistreze în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi al instalaţiilor tehnice potenţial periculoase”;
la punctul 10 din anexa nr.1, textul „– avizul pozitiv de expertiză pentru depozitele de păstrare a motorinei;” se exclude.
2. La articolul 78 alineatul (1) din Codul subsolului nr.3/2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.75–77, art.197), cu modificările ulterioare, textul „Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase” se substituie cu textul „Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase”.
3. Anexa nr.1 la Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170–175, art.494), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
la compartimentul I, poziţiile 24, 26, 28 şi 29, cuvintele „Organismele de expertiză acreditate în domeniul securităţii industriale” se exclud;
la compartimentul III, poziţiile 1 şi 2 se abrogă.
4. La articolul 19 alineatul (1) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193–203, art.415), cu modificările ulterioare, textul „cu Legea nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase” se substituie cu textul „cu Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase”.
5. Legea nr.174/2017 cu privire la energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.364–370, art.620), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
la articolul 7, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Supravegherea tehnică de stat în domeniul securităţii industriale se efectuează de Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică în modul şi în condiţiile stabilite de Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase.”
la articolul 29 alineatul (2), textul „Legii nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase” se substituie cu textul „Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase”.
6. Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.188–192, art.362) se modifică după cum urmează:
la articolul 9 alineatul (3), textul „la Agenţia de Mediu într-un singur exemplar,” se substituie cu textul „la Agenţia de Mediu, într-un singur exemplar, precum şi la Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, în copie,”;
la articolul 16 alineatul (2), textul „art.14 din Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase” se substituie cu textul „Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase”;
în cuprinsul legii, textul „Legea nr.116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase”, la orice formă gramaticală, se substituie cu textul „Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase” la forma gramaticală corespunzătoare.
[Art.31 modificat prin Legea nr.232 din 28.07.2022, în vigoare 26.02.2023]
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Igor GROSU |
| Nr.151. Chişinău, 9 iunie 2022. |
CRITERIILE
de clasificare a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor
tehnice după clasele de pericol
1. Clasele de pericol ale obiectivelor industriale specificate la art.4 alin.(1) pct.1) din prezenta lege se stabilesc, conform anexei nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, în funcţie de cantitatea sau tipurile de substanţe periculoase care sunt produse, utilizate, manipulate, depozitate simultan ori care sunt prezente în una sau mai multe instalaţii tehnice în cadrul unui obiectiv industrial:
1) clasa I de pericol – pentru amplasamentele de nivel superior, în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea I ori în coloana 3 din partea a II-a a anexei nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, aplicând-se, acolo unde este necesar, regula de însumare stabilită la nota 4 din anexa menţionată;
2) clasa II de pericol – pentru amplasamentele de nivel inferior, în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 2 din partea I sau în coloana 2 din partea a II-a a anexei nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, dar mai mici decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea I sau în coloana 3 din partea a II-a a anexei menţionate, aplicând-se, acolo unde este necesar, regula de însumare stabilită la nota 4 din anexa menţionată;
3) clasa III de pericol – pentru obiectivele industriale cu o prezenţă efectivă sau anticipată de substanţe periculoase în cantităţi egale sau mai mari decât 0,5% din cantităţile stabilite pentru amplasamentele de nivel inferior, aplicând-se, acolo unde este necesar, regula de însumare stabilită la nota 4 din anexa nr.1 la Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, şi care nu sunt atribuite la clasele de pericol I şi II.
2. Pentru obiectivele industriale specificate la art.4 alin.(1) pct.2) din prezenta lege se stabilesc următoarele clase de pericol:
1) clasa III de pericol – pentru obiectivele industriale care efectuează aprovizionarea populaţiei cu energie termică, precum şi pentru alte obiective industriale, la care se aplică echipamente ce funcţionează cu o presiune excesivă de 1,6 MPa şi mai mult sau la o temperatură a mediului de lucru de 250°C şi mai mult;
2) clasa IV de pericol – pentru alte obiective industriale, nespecificate în subpct.1) din prezentul punct.
3. Pentru obiectivele industriale specificate la art.4 alin.(1) pct.3) din prezenta lege se stabilesc următoarele clase de pericol:
1) clasa III de pericol – pentru instalaţiile de transport pe cablu destinate persoanelor;
2) clasa IV de pericol – pentru alte obiective industriale, nespecificate în subpct.1) din prezentul punct.
4. Pentru obiectivele industriale specificate la art.4 alin.(1) pct.4) din prezenta lege se stabilesc următoarele clase de pericol:
1) clasa III de pericol – pentru elevatoarele de cereale, mori, întreprinderile de producere a crupelor şi furajelor;
2) clasa IV de pericol – pentru alte obiective industriale periculoase, nespecificate în subpct.1) din prezentul punct.
5. Pentru obiectivele industriale de transport al gazelor naturale prin conducte magistrale, specificate la art.4 alin.(1) pct.5) din prezenta lege, se stabileşte clasa II de pericol:
a) pentru obiectivele industriale destinate transportului şi utilizării gazelor naturale cu presiunea de peste 1,2 MPa;
b) pentru obiectivele industriale destinate stocării şi distribuţiei gazelor petroliere lichefiate (GPL) cu presiuni de până la 1,6 MPa, în cantităţi de peste 50 de tone.
6. Pentru obiectivele industriale şi social-comunale din domeniul alimentării cu gaze naturale, specificate la art.4 alin.(1) pct.6) din prezenta lege, se stabileşte clasa III de pericol:
a) pentru obiectivele industriale şi obiectivele social-comunale destinate distribuţiei/utilizării gazelor naturale cu presiuni de până la 1,2 MPa;
b) pentru obiectivele industriale destinate stocării şi distribuţiei gazelor petroliere lichefiate (GPL) cu presiuni de până la 1,6 MPa în cantităţi de până la 50 de tone inclusiv;
c) pentru obiectivele industriale destinate producerii, stocării şi distribuţiei biogazului.
7. Pentru obiectivele industriale şi activităţile specificate la art.4 alin.(1) pct.7) din prezenta lege se stabilesc următoarele clase de pericol:
1) clasa II de pericol – pentru depozitele de materiale explozive şi sectoarele de subsol în perimetrul cărora se efectuează lucrări de dinamitare;
2) clasa III de pericol – pentru obiectivele de extracţie a petrolului brut şi a gazelor naturale, precum şi pentru efectuarea lucrărilor de forare cu adâncimea de peste 100 m.
8. În cazul în care pentru un obiectiv industrial pot fi stabilite diferite clase de pericol potrivit criteriilor specificate la pct.1–7 din prezenta anexă, se stabileşte cea mai înaltă clasă de pericol.
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.21 din 15.02.2024, în vigoare 01.04.2024]
|
NOMENCLATORUL obiectivelor industriale, al instalaţiilor tehnice, utilajelor şi tehnologiilor utilizate în cadrul acestora şi apartenenţa acestora la clase de pericol
| ||
| Nr. crt. | Denumirile obiectivelor industriale, ale instalaţiilor tehnice şi ale sistemelor tehnologice | Clasa de pericol |
| 1 | 2 | 3 |
| 1 | Obiective industriale de aprovizionare cu energie termică şi energie electrică, alte obiective industriale care utilizează cazane de abur, inclusiv cazane-boilere, supraîncălzitoare cu abur şi economizoare autonome cu o presiune de peste 0,07 MPa, cazane de apă fierbinte şi economizoare autonome cu o temperatură a apei de peste 115°C | |
| 1.1 | Centrale electrice de termoficare (centrale raionale) | II |
| 1.2 | Centrale termice | II |
| 1.3 | Sectoare ale conductelor reţelei termice (conducte de abur cu o presiune de peste 0,07 MPa şi apă fierbinte cu o temperatură de peste 115°C) | III |
| 1.4 | Sectoare de depozitare a păcurii | * |
| 2 | Obiective industriale care utilizează recipiente ce funcţionează sub presiune, inclusiv recipiente ce funcţionează sub presiunea apei la o temperatură de peste 115°C sau sub presiunea altor fluide netoxice, neinflamabile şi nedeflagrante, la o temperatură ce depăşeşte temperatura de fierbere, cu o presiune de 0,07 MPa, pentru care produsul presiunii în MPa şi capacităţii în m3(l) depăşeşte 1(10000) | |
| 2.1 | Sectoare tehnologice/de producere | II |
| 2.2 | Sectoare de sterilizare | II |
| 3 | Obiective industriale şi social-comunale care utilizează mecanisme de ridicare, telecabine şi funiculare | |
| 3.1 | Macarale de toate tipurile, supuse înregistrării (a se vedea nota 1) | III |
| 3.2 | Ascensoare (a se vedea nota 2) | III |
| 3.3 | Escalatoare | III |
| 3.4 | Turle supuse înregistrării în modul stabilit: – autopropulsate, inclusiv auto; montate pe şasiu special; pe şenile; feroviare; pe pneuri; – remorcate; – mobile; – tip catarg pe şasiu special, inclusiv autopropulsate, remorcate, mobile (a se vedea nota 3) | III |
| 3.5 | Căi de transport cu cablu suspendat | III |
| 4 | Obiective de depozitare şi/sau de prelucrare a materiei prime vegetale, în procesul cărora se formează medii explozive de praf (a se vedea nota 4) | |
| 4.1 | Obiective de producere a făinii, a crupei, cu capacitatea minimă de proiect de 0,5 tone pe oră | III |
| 4.2 | Obiective de producere a nutreţurilor combinate şi a amestecurilor de iarbă cu capacitatea de proiect de 1,0 tone pe oră | III |
| 4.3 | Elevatoare de cereale | III |
| 4.4 | Depozite de tip siloz pentru produse cerealiere, utilizate inclusiv pentru producerea nutreţurilor combinate, a pâinii şi pastelor făinoase, a uleiurilor prin extracţie, a berii şi a alcoolului | III |
| 4.5 | Obiective industriale de uscare şi ambalare a zahărului | III |
| 5 | Obiective industriale de transport al gazelor naturale prin conducte magistrale | |
| 5.1 | Conducte magistrale de gaze naturale | II |
| 5.2 | Staţii de comprimare a gazelor naturale | II |
| 5.3 | Staţii de predare a gazelor naturale | II |
| 5.4 | Depozite subterane de stocare a gazelor naturale | II |
| 5.5 | Staţii de măsurare a gazelor naturale | II |
| 5.6 | Staţii de alimentare a autovehiculelor cu gaze naturale comprimate (GNC) în cazul racordării la conducta magistrală de gaze naturale | II |
| 6 | Obiective industriale şi social-comunale din domeniul alimentării cu gaze naturale şi gaze petroliere lichefiate (GPL) | |
| 6.1 | Sisteme de distribuţie a gazelor naturale şi obiectivele aferente acestora cu o presiune de până la 1,2 MPa, inclusiv: | |
| 6.1.1 | Staţii de reglare a presiunii gazelor naturale | III |
| 6.1.2 | Posturi de reglare a presiunii gazelor naturale | III |
| 6.1.3 | Conducte, reţele de distribuţie a gazelor naturale | III |
| 6.2 | Instalaţii de gaze naturale industriale, inclusiv: | |
| 6.2.1 | Instalaţii de gaze naturale ale centralelor termice şi/sau ale surselor autonome de alimentare cu căldură cu o capacitate termică unitară de peste 100 kW sau cu o capacitate sumară de peste 600 kW, amplasate într-un singur loc de consum | III |
| 6.2.2 | Instalaţii de gaze naturale din cadrul centralelor electrice de termoficare | III |
| 6.2.3 | Instalaţii de producere şi tratare a biogazului | III |
| 6.2.4 | Reţele de distribuţie şi instalaţii de utilizare a biogazului | III |
| 6.2.5 | Instalaţii industriale consumatoare de gaze naturale sau gaze petroliere lichefiate (GPL) | III |
| 6.3 | Instalaţii de gaze petroliere lichefiate (GPL) cu o presiune de până la 1,6 MPa, inclusiv: | |
| 6.3.1 | Staţii de depozitare şi îmbuteliere a gazelor petroliere lichefiate (GPL) | II |
| 6.3.2 | Staţii de îmbuteliere a gazelor petroliere lichefiate (GPL): | |
| 6.3.2.1 | – cu o capacitate totală a rezervoarelor de peste 50 de tone | II |
| 6.3.2.2 | – cu o capacitate totală a rezervoarelor de până la 50 de tone inclusiv | III |
| 6.3.3 | Instalaţii de rezervoare cu reţele de distribuţie şi instalaţii de utilizare a gazelor petroliere lichefiate (GPL) | III |
| 6.3.4 | Staţii de alimentare a automobilelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL) | III |
| 7 | Obiective din industria chimică, petrochimică şi petrolieră, precum şi din alte industrii explozive şi dăunătoare | |
| 7.1 | Secţii (sectoare, instalaţii) de producţie | * |
| 7.2 | Depozite de substanţe periculoase | * |
| 7.3 | Secţii de prelucrare a petrolului şi a produselor petroliere | * |
| 8 | Obiective industriale de aprovizionare cu produse petroliere | |
| 8.1 | Depozite, parcuri, complexe pentru depozitarea şi transferul petrolului şi a produselor petroliere | * |
| 8.2 | Grupuri de rezervoare şi dispozitive de umplere-scurgere a produselor petroliere | * |
| 9 | Obiective industriale pentru sistemele de tratare a apei | |
| 9.1 | Depozite de clor | * |
| 9.2 | Staţii de clorurare | * |
| 9.3 | Secţii de producere a hipocloritului de sodiu | * |
| 10 | Obiective din industria alimentară şi de producere a uleiului | |
| 10.1 | Instalaţii frigorifice cu amoniac | * |
| 10.2 | Depozite de amoniac | * |
| 10.3 | Terenuri (secţii) pentru extracţia uleiului vegetal | * |
| 10.4 | Terenuri (secţii) de producere a alcoolului cu concentraţia de peste 50% | * |
| 10.5 | Depozite pentru alcool cu concentraţia de peste 50% | * |
| 11 | Staţii de alimentare cu combustibil | |
| 11.1 | Staţii de alimentare cu combustibil lichid | III |
| 11.2 | Staţii multicarburant de alimentare cu combustibil lichid, cu gaze petroliere lichefiate (GPL) sau cu gaze naturale comprimate (GNC): | |
| 11.2.1 | – cu o capacitate totală a rezervoarelor de peste 50 de tone | II |
| 11.2.2 | – cu o capacitate totală a rezervoarelor de până la 50 de tone inclusiv | III |
| 11.3 | Staţii de alimentare a automobilelor cu hidrogen comprimat | I |
| 12 | Obiective de extracţie a petrolului brut şi a gazelor naturale | |
| 12.1 | Terenuri de exploatare a lucrărilor de foraj | III |
| 12.2 | Secţii (sectoare) de întreţinere a instalaţiilor pentru repararea puţurilor | III |
| 12.3 | Terenuri (secţii) de prelucrare, de depozitare a petrolului brut | * |
| 13 | Obiective de depozitare a materialelor explozive şi pentru efectuarea lucrărilor de forare cu adâncimea de peste 100 m | |
| 13.1 | Depozite, inclusiv depozite provizorii, de materiale explozive; sectoare de subsol în perimetrul cărora se efectuează lucrări de dinamitare | II |
| 13.2 | Instalaţii de forare, mecanisme şi utilaj adiţional pentru efectuarea lucrărilor de forare cu adâncimea de peste 100 m | III |
|
* Atribuirea la clasa de pericol se face conform pct.1 din anexa nr.1 la prezenta lege.
NOTE: 1. Se exceptează de la categoria macaralelor prevăzute la pct.3.1 din prezenta anexă: – macaralele pod rulant şi macaralele consolă cu o capacitate de ridicare de până la 10 tone inclusiv, dirijate de la podea cu ajutorul unui dispozitiv cu buton suspendat pe macara sau de la o telecomandă staţionară, precum şi cele controlate de la distanţă prin canal radio sau o altă linie de comunicaţii, cu excepţia macaralelor pod rulant cu cabine de comandă; – macaralele cu braţ, cu o capacitate de ridicare de până la 1 tonă inclusiv; – macaralele cu braţ, cu distanţa de deschidere a braţului constantă, sau care nu sunt echipate cu un mecanism de rotire; – macaralele portabile, destinate montării catargelor, turnurilor, conductelor instalate pe instalaţia montată; – mecanismele de ridicare (macarale pod rulant şi macarale turn), utilizate în scopuri didactice pe poligoanele instituţiilor de învăţământ; – macaralele instalate pe excavatoare, pe agregate de concasare-transbordare, pe maşini pentru formarea haldelor şi pe alte maşini tehnologice utilizate numai pentru repararea acestor maşini; – scripetele electrice cu o capacitate de ridicare de până la 10 tone inclusiv, utilizate ca mecanisme de ridicare independente; – maşinile de ridicat instalate în mine, pe nave maritime şi fluviale şi pe alte structuri plutitoare, care fac obiectul unor reguli speciale; – excavatoarele concepute pentru a lucra cu echipamente de terasament sau cu benă; – macaralele de ridicare cu acţionare manuală; – macaralele de ridicare-manipulatoare şi macaralele de montare a ţevilor; – macaralele destinate lucrului numai cu utilaj suspendat (vibrosunete, extractoare de palplanşe, nacele, utilaje de forare, cu graiferul atârnat direct de cablul de oţel al mecanismului de ridicare a greutăţii etc.); – instalaţiile de ridicat cu destinaţie specială (maşini instalate pe podea, de încărcare şi de agăţare şi aşezare în cuptoare a lingourilor, încărcătoarele electrice şi auto, maşini pentru pozarea şinelor şi podurilor etc.); – scripetele pentru montare şi construcţiile de care acestea sunt suspendate (catarge, căpriori, grinzi etc.); – palanele cu acţiune manuală; – turnurile pentru materiale de construcţii; – şinele de cale ferată, corpurile de ridicare înlocuibile, dispozitive de ridicare detaşabile şi containere; – podurile rulante stivuitoare; – macaralele din posesia Armatei Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, sistemului penitenciar al Ministerului Justiţiei. 2. Cu excepţia ascensoarelor mici pentru materiale. 3. Cu excepţia turlelor la care înălţimea de ridicare a nacelei este mai mică de 6 m. 4. Obiective de depozitare şi/sau de prelucrare a materiei prime vegetale, în procesul cărora se formează medii explozive de praf (existenţa pericolului de explozie a amestecului format din praful vegetal aflat în suspensie în concentraţii de până la 65 g/m3) capabile de autocombustie, capabile să se aprindă la contactul cu o sursă de aprindere şi să ardă independent după îndepărtarea sursei, precum şi locuri de depozitare a cerealelor, a produselor de prelucrare a acestora şi a materiilor prime de furaje predispuse la autoîncălzire şi autocombustie. 5. Supravegherea tehnică la exploatarea sistemelor şi a utilajelor de gaze naturale din cadrul obiectivelor industriale şi al obiectivelor social-comunale cu o capacitate termică unitară de până la 100 kW şi o capacitate sumară de până la 600 kW inclusiv, amplasate într-un singur loc de consum, se efectuează de către operatorul sistemului de distribuţie în sensul Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale. | ||
|
TIPURILE DE INSPECŢIE aplicabile fiecărui tip de instalaţie tehnică şi intervalele maxime admise între două inspecţii succesive
Tabelul 1
Cazane cu abur şi cazane de apă fierbinte
| |||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | ||
| Inspecţie exterioară | Inspecţie interioară şi exterioară | Încercarea hidraulică | |
| Cazane cu abur cu o presiune de peste 0,07 MPa | În fiecare an | La fiecare 4 ani | La fiecare 8 ani |
| Cazane de apă fierbinte cu temperatura apei de peste 115°C | În fiecare an | La fiecare 4 ani | La fiecare 8 ani |
|
Tabelul 2
Rezervoare pentru substanţe periculoase
| ||||
| Tipul instalaţiei tehnice | Capacitatea, l | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | ||
| Inspecţie exterioară | Inspecţie interioară şi exterioară | Încercarea hidraulică | ||
| Rezervoare de depozitare a substanţelor periculoase | 50000 | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani | – |
| Rezervoare de combustibil la staţiile de alimentare cu combustibil lichid şi staţiile multicarburant de alimentare a autovehiculelor | – | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani | – |
| Rezervoare de combustibil la depozitele de produse petroliere | – | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani | – |
| Rezervoare mobile | ADR* | ADR* | ADR* | ADR* |
| *Acordul european privind transportul internaţional rutier de mărfuri periculoase (ADR). | ||||
|
Tabelul 3
Recipiente sub presiune*
| |||
| Clasa recipientului | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | ||
| Inspecţie interioară şi exterioară | Inspecţie interioară şi exterioară | Încercări hidraulice | |
| Clasa întâi | În fiecare an – dacă C> 0,1 mm/an şi o dată la 2 ani – dacă C< 0,1 mm/an | La fiecare 4 ani | La fiecare 8 ani |
| Clasa a doua | În fiecare an – dacă C> 0,1 mm/an şi o dată la 2 ani – dacă C< 0,1 mm/an | La fiecare 4 ani | La fiecare 8 ani |
| Clasa întâi – recipiente care funcţionează cu un mediu periculos ce generează distrugerea şi modificarea fizico-chimică a materialului (coroziune, uzură etc.) cu o viteză de peste 0,1 mm/an. Clasa a doua – recipiente care funcţionează cu alte medii decât cele menţionate la clasa întâi, ce generează distrugerea şi modificarea fizico-chimică a materialului (coroziune, uzură etc.) cu o viteză de până la 0,1 mm/an. C – viteza coroziunii peretelui recipientului din cauza agresivităţii substanţei sub presiune. | |||
| * Cu excepţia cilindrilor pentru gaze naturale, gaze petroliere lichefiate (GPL) sau alte gaze tehnice, cu o capacitate de până la 250 l. | |||
|
Tabelul 4
Ascensoare
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Ascensoare | În funcţie de necesitate* | Anual |
| * Ascensoarele se supun inspecţiei parţiale după: 1) înlocuirea cablurilor (lanţurilor) de tracţiune; 2) înlocuirea roţii de conducere a cablurilor la troliu; 3) înlocuirea sau reparaţia capitală a troliului; 4) înlocuirea garniturii cilindrului hidraulic la ascensorul hidraulic, înlocuirea totală sau parţială a tubularului; 5) înlocuirea paracăzătoarelor, a limitatorului de viteză, a tamponului; 6) modificarea circuitelor electrice; 7) instalarea întrerupătoarelor de lucru şi a întrerupătoarelor de securitate de altă construcţie; 8) înlocuirea lacătelor automate la uşile de acces la puţ. | ||
|
Tabelul 5
Platforme
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Toate tipurile de platforme suspendate şi platforme de lucru catarg alpinism | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
| Toate tipurile de platforme de lucru mobile de ridicare | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
| Toate tipurile de dispozitive de ridicare pentru constructori | – | La fiecare 2 ani |
| Platforme verticale pentru persoanele cu dizabilităţi, cu o înălţime de ridicare de peste 1,5 m | – | La fiecare 2 ani |
|
Tabelul 6
Escalatoare
| |
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor |
| Inspecţie tehnică | |
| Toate tipurile de scări rulante şi plimbări în mişcare | În fiecare an |
|
Tabelul 7
Instalaţii de transport pe cablu destinate persoanelor
| |
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor |
| Inspecţie tehnică | |
| Toate tipurile de instalaţii de transport pe cablu destinate persoanelor | În fiecare an |
|
Tabelul 8
Echipamente şi instalaţii dotate cu mecanisme de ridicare, montate şi utilizate în parcuri de distracţii
| |
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor |
| Inspecţie tehnică | |
| Echipamente şi instalaţii dotate cu mecanisme de ridicare | În fiecare an |
|
NOTĂ: Pentru determinarea frecvenţei inspecţiilor periodice se ia în calcul clasa de pericol în conformitate cu anexa nr.1 la prezenta lege, precum şi alte cerinţe specifice stabilite în documentele normativ-tehnice. | |
|
Tabelul 9
Mecanisme de ridicare şi intervalele maxime admise între două inspecţii succesive
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie tehnică | ||
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Toate tipurile de mecanisme de ridicat (macarale) | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
| Toate tipurile de mecanisme de ridicat persoane, autopropulsate, inclusiv auto; montate pe şasiu special; pe şenile; feroviare; pe pneuri; remorcate; mobile; tip catarg pe şasiu special, inclusiv autopropulsate, remorcate, mobile | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
|
Tabelul 10
Conducte tehnologice şi sisteme de automatizare la obiectivele din industria chimică, petrochimică şi petrolieră, precum şi din alte industrii explozive şi dăunătoare
| |||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | ||
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | Încercare hidraulică | |
| Conducte tehnologice de recepţie şi distribuire, inclusiv izolaţia anticorozivă a conductelor subterane | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani | La fiecare 5 ani |
| Sisteme de automatizare şi exploatare inofensivă | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani | – |
|
Tabelul 11
Instalaţii periculoase la obiectivele din industria chimică, petrochimică şi petrolieră, precum şi din alte industrii explozive şi dăunătoare
| |||
| Tipul instalaţiei tehnice | Capacitate/ productivitate, t/24 ore | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | ||
| Instalaţii care utilizează substanţe deosebit de periculoase | Peste 0,03 | În fiecare an | La fiecare 2 ani |
| Instalaţii care utilizează substanţe periculoase | Peste 10 | La fiecare 2,5 ani | La fiecare 5 ani |
| Depozite, inclusiv depozite provizorii, de materiale explozive | – | În fiecare an | La fiecare 4 ani |
|
Tabelul 12
Instalaţii la obiective din industria alimentară şi pentru depozitarea, prelucrarea şi utilizarea materiilor prime vegetale
| |||
| Tipul instalaţiei tehnice | Capacitate/ productivitate, t/24 ore | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | ||
| Instalaţii tehnologice periculoase cu capacitatea | Peste 10 | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
| Instalaţii tehnologice periculoase cu capacitatea | Peste 50 | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
|
Tabelul 13
Instalaţii la obiective din industria extracţiei uleiului
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Instalaţii tehnologice | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
|
Tabelul 14
Instalaţii electrice la obiectivele cu pericol de deflagraţie
| |
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor |
| Măsurări electrice | |
| Instalaţii electrice | Anual |
|
Tabelul 15
Instalaţii aferente producerii şi îmbutelierii gazelor în butelii
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Instalaţii pentru producerea gazelor | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
| Instalaţii pentru îmbutelierea gazelor | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
|
Tabelul 16
Instalaţii la staţiile de alimentare a autovehiculelor
| ||
| Tipul instalaţiei | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Instalaţii tehnologice cu gaze petroliere lichefiate (GPL) | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
| Instalaţii tehnologice cu gaze naturale comprimate (GNC) | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
| Instalaţii tehnologice cu hidrogen | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
|
Tabelul 17
Conducte de abur cu o presiune de peste 0,07 MPa şi apă fierbinte cu o temperatură de peste 115°C
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Conducte de abur cu o presiune de peste 0,07 MPa şi apă fierbinte cu o temperatură de peste 115°C | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
| Conducte cu agent termic organic, cu o temperatură de peste 115°C | În fiecare an | La fiecare 3 ani |
|
Tabelul 18
Secţii de vopsire cu utilizarea vopselelor pe bază de solvenţi organici
| ||
| Tipul instalaţiei tehnice | Tipurile şi periodicitatea inspecţiilor | |
| Inspecţie parţială | Inspecţie completă | |
| Camere de vopsire | La fiecare 2 ani | La fiecare 4 ani |
