H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 49 alin.(4) din Legea

nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi

şi a punctelor 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire

şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016

(cuantumul compensaţiei pentru serviciile de transport

acordate persoanelor cu dizabilităţi accentuate

în funcţie de locul de trai)

(sesizarea nr.80a/2021)

 

nr. 3  din  24.02.2022

 

Monitorul Oficial nr.68-71/26 din 11.03.2022

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 aprilie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 6 aprilie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dna Maia Bănărescu, Avocat al Poporului pentru Drepturile Copilului.

2. Autoarea sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea textului „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi a punctelor 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 2 noiembrie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi şi Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dna Svetlana Rusu, şefa Direcţiei politici publice şi legislaţie din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, reprezentanta autoarei sesizării, dl Valeriu Kuciuk, şeful Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului, reprezentantul Parlamentului, şi dl Vasile Cuşca, secretar de stat al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, reprezentantul Guvernului.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

Articolul 51

Protecţia persoanelor cu dizabilităţi

„(1) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

[…].”

7. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 13 decembrie 2006, ratificată prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010, sunt următoarele:

Articolul 3

Principii generale

„Principiile acestei Convenţii sunt:

(a) Respectarea demnităţii inerente, autonomiei individuale, inclusiv a libertăţii de a face propriile alegeri şi a independenţei persoanei;

(b) Nediscriminarea;

(c) Participarea şi incluziunea deplină şi efectivă în societate;

(d) Respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii umane şi a umanităţii;

(e) Egalitatea oportunităţilor;

(f) Accesibilitatea;

(g) Egalitatea între bărbaţi şi femei;

(h) Respectul faţă de capacităţile în evoluţie ale copiilor cu dizabilităţi şi respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilităţi de a-şi păstra identitatea.”

Articolul 4

Obligaţii generale

„1. Statele Părţi se angajează să asigure şi să promoveze exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale pentru toate persoanele cu dizabilităţi fără nici un fel de discriminare pe criteriu de dizabilitate. În acest scop, Statele Părţi se angajează:

[...]

(b) Să întreprindă toate măsurile corespunzătoare, inclusiv cele legislative, pentru a modifica sau aboli legile, regulile, obiceiurile şi practicile existente, care constituie discriminare a persoanelor cu dizabilităţi;

(c) Să ţină cont de protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la elaborarea politicilor şi programelor;

[...].”

Articolul 5

Egalitatea şi nediscriminarea

„1. Statele Părţi recunosc că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel de discriminare, la protecţie şi beneficiu egal în faţa legii.

2. Statele Părţi vor interzice toate formele de discriminare pe criteriu de dizabilitate şi garantează persoanelor cu dizabilităţi protecţie juridică egală şi efectivă contra discriminării pe orice criteriu.

3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă.

4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate discriminare potrivit prezentei Convenţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi sunt următoarele:

Articolul 48

Prestaţii de asistenţă socială oferite persoanelor cu dizabilităţi

„(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la indemnizaţii, alocaţii, compensaţii, ajutoare sociale şi la alte tipuri de prestaţii de asistenţă socială, în scopul minimalizării efectelor sau înlăturării consecinţelor riscurilor sociale.

(2) Finanţarea prestaţiilor de asistenţă socială se realizează din bugetul de stat şi bugetele locale conform legislaţiei în vigoare.

[…].”

Articolul 49

Compensaţia pentru serviciile de transport

„(1) Compensaţia pentru călătoriile în transportul în comun urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor) şi compensaţia anuală pentru cheltuielile legate de serviciile de transport formează compensaţia pentru serviciile de transport.

(2) Compensaţia pentru serviciile de transport se acordă persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate, copiilor cu dizabilităţi, precum şi persoanelor care însoţesc persoane cu dizabilităţi severe sau copii cu dizabilităţi, cel puţin o dată în trimestru, la locul de reşedinţă, din bugetul de stat, prin transferuri cu destinaţie specială către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

[…]

(4) Modul de acordare şi mărimile compensaţiei, care diferă în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai (raioane/municipii), se stabilesc de către Guvern.”

9. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016, sunt următoarele:

Punctul 9

Pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate, mărimea compensaţiei pentru un trimestru în raioane constituie:

1) 69,0 lei începând cu 1 ianuarie 2021;

2) 124,5 lei începând cu 1 ianuarie 2022;

3) 180,0 lei începând cu 1 ianuarie 2023.

Punctul 10

Pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate, mărimea compensaţiei pentru un trimestru în mun.Bălţi constituie:

1) 135,0 lei începând cu 1 ianuarie 2021;

2) 157,5 lei începând cu 1 ianuarie 2022;

3) 180,0 lei începând cu 1 ianuarie 2023.

Punctul 11

Pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate, mărimea compensaţiei pentru un trimestru în mun.Chişinău constituie 180,0 lei.

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

10. Prin Decizia sa din 2 noiembrie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

11. Curtea a observat că, potrivit articolelor 25 lit.i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor de Guvern, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60/2012 şi punctele 9 şi 10 din Regulamentul menţionat supra. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

14. Autoarea sesizării a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 16 [egalitatea], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 51 [protecţia persoanelor cu dizabilităţi] din Constituţie.

15. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea a subliniat că acest articol nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, §22; HCC nr.16 din 20 mai 2021, §36). De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că articolul 14 din Convenţie, care protejează persoanele aflate în situaţii similare de orice discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie, nu are o existenţă independentă. Articolul 14 din Convenţie poate juca un rol autonom important prin completarea celorlalte dispoziţii ale Convenţiei şi ale Protocoalelor la aceasta (a se vedea Costel Gaciu v. România, 23 iunie 2015, §47; Fábián v. Ungaria, 5 septembrie 2017, §112).

16. Cu privire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, Curtea a subliniat că acesta stabileşte că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 47 din Constituţie reprezintă o normă centrală în domeniul securităţii sociale şi poate acoperi orice domeniu al securităţii sociale, inclusiv cel prevăzut de articolul 51 din Constituţie, care are un caracter special în domeniul securităţii sociale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, §53). Aşadar, potrivit articolului 51 alin.(1) din Constituţie, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi.

18. Sub acest aspect, Curtea a observat că persoanele cu dizabilităţi au dreptul la indemnizaţii, alocaţii, compensaţii, ajutoare sociale şi alte tipuri de prestaţii de asistenţă socială, în scopul minimalizării efectelor sau al înlăturării consecinţelor riscurilor sociale (articolul 48 alin.(1) din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi). Compensaţia pentru călătoriile în transportul în comun urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor) şi compensaţia anuală pentru cheltuielile legate de serviciile de transport formează compensaţia pentru serviciile de transport. Modul de acordare şi mărimile compensaţiei, care diferă în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai (raioane/municipii), se stabilesc de către Guvern (articolul 49 alineatele (1) şi (4) din Lege). Cuantumul acestei compensaţii pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate a fost reglementat în funcţie de locul de trai al beneficiarului (raion/municipiu) [punctele 9 şi 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016].

19. Fiind stabilită incidenţa articolelor 47 şi 51 din Constituţie, Curtea a analizat situaţia comparabilă a persoanelor cu dizabilităţi accentuate care locuiesc în raioane şi municipii.

20. Curtea a reiterat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, §18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, §21). Curtea a subliniat că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (HCC nr.16 din 20 mai 2021, §39). Doar tratamentele diferenţiate bazate pe o caracteristică sau pe un statut identificabil sunt apte să echivaleze cu o discriminare.

21. Astfel, Curtea a observat că, pe de o parte, persoanele cu dizabilităţi accentuate care locuiesc în raioane beneficiază de compensaţie în mărime de 69 lei în 2021 şi 124,5 lei în 2022. Persoanele care locuiesc în municipiul Bălţi au primit compensaţie în mărime de 135 lei în 2021 şi vor primi 157,5 lei în 2022. Pe de altă parte, beneficiarii aceleiaşi compensaţii care locuiesc în municipiul Chişinău primesc 180 lei. În acest context, Curtea a reţinut că deşi persoanele cu dizabilităţi accentuate se află în situaţii egale, ele beneficiază de compensaţii în mărime diferită. Criteriul care delimitează aceste trei categorii este locul de trai. Aşadar, prevederile contestate stabilesc un tratament diferenţiat pe criteriul locului de trai şi fac incident articolul 16 din Constituţie.

22. Prin urmare, Curtea a reţinut că situaţia în discuţie ridică problema unui tratament diferenţiat între persoanele cu dizabilităţi accentuate în funcţie de locul de trai al acestora (raion/municipiu). Curtea va analiza dacă tratamentul diferenţiat instituit este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, i.e. dacă acesta urmăreşte realizarea unui scop legitim şi dacă există o legătură rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim.

 

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autoarei sesizării

23. Autoarea sesizării susţine că prevederile contestate stabilesc dreptul persoanelor cu dizabilităţi accentuate de a primi o compensaţie pentru serviciile de transport. Compensaţia diferă în funcţie de locul de trai al beneficiarului. Astfel, la data depunerii sesizării, mărimea compensaţiei pentru un trimestru în raioane constituia 69 lei, în municipiul Bălţi – 135 lei şi în municipiul Chişinău – 180 lei. Compensaţia creşte în anul 2022 şi va fi echivalată pentru toţi beneficiarii, indiferent de locul de trai al acestora, începând cu 1 ianuarie 2023.

24. Autoarea sesizării consideră că persoanele cu dizabilităţi accentuate sunt tratate în mod diferenţiat în funcţie de locul de trai (raion/municipiu). Astfel, persoanele care locuiesc în raioane sunt dezavantajate faţă de cele care locuiesc în municipiile Bălţi şi Chişinău. Mai mult, autoarea observă că transportul urban există nu doar în municipiile Bălţi şi Chişinău, ci şi în alte municipii, care nu au fost menţionate în Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016. Totodată, beneficiarii compensaţiei care locuiesc în localităţile rurale, unde nu există instituţii de menire socială (instituţii medicale, farmacii etc.), suportă cheltuieli de transport suplimentare pentru deplasarea în centrele raionale sau în municipiile în care există asemenea instituţii. În aceste condiţii, situaţia beneficiarilor care locuiesc în raioane şi a celor care locuiesc în municipiile Bălţi şi Chişinău sunt comparabile. Prin urmare, persoanele cu dizabilităţi accentuate trebuie să fie tratate în mod egal şi trebuie să primească o compensaţie egală. Aşadar, stabilirea diferenţiată a compensaţiei pentru serviciile de transport după criteriul locului de trai al beneficiarilor compensaţiei este nejustificată.

25. De asemenea, autoarea sesizării menţionează că compensaţiile fac parte din sistemul general al asigurărilor sociale şi reprezintă forme de asigurare materială a cetăţenilor în cazul expunerii la riscuri sociale (HCC nr.23 din 9 octombrie 2007). Articolul 47 din Constituţie reprezintă o normă centrală în domeniul securităţii sociale şi poate acoperi orice domeniu al securităţii sociale, inclusiv cele prevăzute de articolul 51 din Constituţie, care are un caracter special în domeniul securităţii sociale (a se vedea HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, §53). Potrivit articolului 51 alin.(1) din Constituţie, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru acestea condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

26. În opinia autoarei sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie.

 

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

27. În opinia prezentată Curţii, Preşedintele Republicii menţionează că, potrivit articolului 49 alin.(4) din Legea nr.60/2012, modul de acordare şi mărimea compensaţiei, care diferă în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai (raioane/municipii), se stabilesc de către Guvern. Astfel, Guvernul a stabilit, la punctele 9-11 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.1413/2016, că mărimea compensaţiei pentru un trimestru în raioane constituie 69 lei (în 2021) şi 124,5 lei (în 2022), în municipiul Bălţi este 135 lei (în 2021) şi 157,5 lei (în 2022) şi în municipiul Chişinău – 180 lei. Această compensaţie va fi echivalată pentru toţi beneficiarii (persoane cu dizabilităţi accentuate), indiferent de locul de trai al acestora, începând cu 1 ianuarie 2023. Totuşi, până la echivalarea compensaţiei pentru serviciile de transport, se instituie un tratament diferenţiat al aceleiaşi categorii de beneficiari în dependenţă de locul de trai. Alocarea compensaţiilor pentru serviciile de transport constituie una din măsurile realizate de stat în contextul asigurării garanţiilor de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi.

28. Preşedintele susţine că alocarea compensaţiilor pentru serviciile de transport reprezintă un caz care merită o atenţie sporită, date fiind reglementarea relativă şi neunivocă a acestora şi riscul pierderii garanţiilor sociale de unele categorii de beneficiari.

29. Parlamentul menţionează că, potrivit articolului 49 alineatele (2) şi (4) din Legea nr.60/2012, compensaţia pentru serviciile de transport destinate persoanelor cu dizabilităţi, modul de acordare şi cuantumul valoric al compensaţiei se stabilesc de Guvern. Aşadar, legislatorul nu a specificat cuantumul valoric al compensaţiei, dar a delegat acest drept Guvernului.

30. Faptul că cuantumul valoric al compensaţiilor pentru serviciile de transport este stabilit în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai nu poate fi considerat o discriminare, dar este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Costurile serviciilor de transport în raioane şi în municipii diferă. Compensaţiile pentru serviciile de transport nu reprezintă un drept fundamental garantat de articolul 47 din Constituţie.

31. Parlamentul susţine că acordarea compensaţiilor pentru serviciile de transport poate avea loc numai în măsura în care există resurse financiare necesare în bugetul de stat. Parlamentul conchide că textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi corespunde articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie.

32. În opinia prezentată Curţii, Guvernul menţionează că articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60/2012 prevede că modul de acordare şi mărimea compensaţiei, care diferă în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai (raioane/municipii), se stabilesc de către Guvern. În acest sens, Guvernul a aprobat, prin Hotărârea nr.1413/2016, Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport. Prin Hotărârea nr.862/2020, Guvernul a modificat punctele 9-11 din Regulament, în vederea revizuirii cuantumului compensaţiei trimestriale pentru serviciile de transport acordat persoanelor cu dizabilităţi şi majorării etapizate a compensaţiei de care beneficiază locuitorii din raioane şi municipiul Bălţi cu cei din municipiul Chişinău. Aşadar, pentru excluderea modului diferenţiat de acordare a compensaţiei şi sporirea măsurilor de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi s-a stabilit majorarea etapizată a compensaţiilor, astfel, începând cu 1 ianuarie 2023, compensaţia va fi de 180 lei. Majorarea etapizată a fost coordonată şi avizată de Ministerul Finanţelor şi condiţionată de mijloacele financiare disponibile în bugetul de stat. În consecinţă, în Legea bugetului de stat pentru anul 2021 au fost aprobate mijloacele financiare în acest scop. De asemenea, în proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2022 şi estimările pentru perioada 2023-2024 sunt prevăzute mijloace financiare pentru majorările respective.

33. Guvernul conchide că, începând cu 1 ianuarie 2023, toţi beneficiarii de compensaţii din raioane şi din municipii vor beneficia de aceeaşi mărime a compensaţiei, indiferent de locul de trai. Odată cu punerea în aplicare a prevederilor menţionate din 1 ianuarie 2023, va fi propusă excluderea textului „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012.

34. În opinia prezentată Curţii, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice susţine argumentele autoarei sesizării şi consideră că textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 nu corespunde prevederilor constituţionale.

35. Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi susţine că prevederile contestate dezavantajează persoanele cu dizabilităţi accentuate care locuiesc în raioane faţă de persoanele care locuiesc în municipiul Bălţi şi municipiul Chişinău în partea ce ţine de cuantumul compensaţiei trimestriale pentru serviciile de transport. Cheltuielile pentru transport ale beneficiarilor din municipiile Bălţi şi Chişinău sunt comparabile cu cheltuielile beneficiarilor care locuiesc în raioane. Aşadar, reglementarea diferită a cuantumului compensaţiei trimestriale pentru serviciile de transport, bazată exclusiv pe locul de reşedinţă al beneficiarului, fără a se lua în calcul situaţia individuală a acestuia, constituie o sarcină individuală excesivă în realizarea dreptului la protecţia socială. Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi conchide că tratamentul diferenţiat instituit de prevederile contestate nu este justificat în mod obiectiv şi rezonabil.

36. În opinia prezentată de Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii se menţionează că diferenţa compensaţiei pentru transport în funcţie de locul de trai (raioane/municipii) este nejustificată obiectiv şi rezonabil. De altfel, în localităţile rurale nu există instituţii de menire socială (instituţii medicale, farmacii, magazine). Mai mult, serviciile medicale specializate sunt disponibile doar în localităţile urbane, iar beneficiarii compensaţiei care locuiesc în mediul rural suportă cheltuieli mai mari de transport decât beneficiarii care locuiesc în mediul urban.

37. Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii susţine că stabilirea cuantumului compensaţiei trimestriale de transport în funcţie de locul de trai nu este justificată obiectiv. Prin urmare, dreptul la protecţie socială trebuie asigurat în mod adecvat şi nediscriminatoriu. De altfel, statul recunoaşte, în mod indirect, această inechitate şi a reglementat creşterea progresivă a compensaţiei de transport şi a echivalat compensaţia pentru toţi beneficiarii începând cu 1 ianuarie 2023.

 

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale privind egalitatea şi protecţia specială a persoanelor cu dizabilităţi

38. Curtea a subliniat că respectarea principiului egalităţii presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Această condiţie demonstrează că principiul egalităţii nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferenţiat, ci doar a tratamentelor diferenţiate nejustificate (HCC nr.16 din 20 mai 2021, §60; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, §65).

39. De asemenea, Curtea Europeană afirmă în jurisprudenţa sa că tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia, 24 ianuarie 2017, §64) [HCC nr.16 din 20 mai 2021, §61].

40. Curtea menţionează că Republica Moldova s-a angajat, odată cu ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, să combată discriminarea persoanelor cu dizabilităţi. Între altele, Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi le impune statelor părţi contractante să favorizeze integrarea persoanelor cu dizabilităţi în viaţa profesională prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare, să contribuie la deplina lor participare la viaţa economică, culturală şi socială, precum şi la dezvoltarea personală a acestora (a se vedea HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, §63).

41. Articolul 47 alin.(1) din Constituţie prevede că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. De asemenea, articolul 51 alin.(1) din Constituţie stabileşte că persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru această categorie condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

42. Aşadar, compensaţiile în discuţie fac parte din sistemul general al asigurărilor sociale şi reprezintă forme de asigurare materială a cetăţenilor în cazul expunerii unor riscuri sociale (a se vedea HCC nr.23 din 9 octombrie 2007).

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

a) Dacă tratamentul diferenţiat urmăreşte realizarea unui scop legitim

43. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60/2012 (în redactarea Legii nr.146 din 23 iunie 2016) prevede că modul de acordare şi mărimea compensaţiei pentru serviciile de transport diferă în funcţie de categoria beneficiarilor şi de locul de trai (raioane/municipii) şi se stabilesc de către Guvern. Astfel, prin Hotărârea nr.1413/2016, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport. Ulterior, prin Hotărârea nr.862/2020, Guvernul a stabilit o creştere etapizată a compensaţiei pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate pentru anii 2021 şi 2022 în funcţie de locul de trai. Astfel, în prezent, mărimea compensaţiei pentru un trimestru în raioane constituie 124,5 lei, în municipiul Bălţi – 157,5 lei şi în municipiul Chişinău – 180 lei. De asemenea, compensaţia în discuţie va fi echivalată pentru toţi beneficiarii acesteia începând cu 1 ianuarie 2023, fiind de 180 lei.

44. Analizând scopul şi obiectivele prevederilor contestate, Curtea reţine că, potrivit articolului 3 din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, scopul legii constă în protejarea şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor acestora. Măsurile prevăzute de lege conduc, inter alia, la creşterea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora; dezvoltarea serviciilor sociale adecvate nevoilor persoanelor cu dizabilităţi; evitarea sau eliminarea oricăror forme de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi.

45. În nota informativă la proiectul de Lege nr.146/2016 de modificare a Legii nr.60/2012 nu se regăseşte niciun argument cu privire la acordarea compensaţiei pentru serviciile de transport în funcţie de locul de trai al beneficiarilor acestei compensaţii (raioane, municipiile Bălţi şi Chişinău).

46. În opiniile prezentate Curţii, Parlamentul şi Guvernul menţionează că costurile serviciilor de transport în raioane şi în municipii diferă şi că mărimea compensaţiilor pentru serviciile de transport este condiţionată de mijloacele financiare disponibile în bugetul de stat.

47. Cu privire la costurile serviciilor de transport în raioane/municipii, Curtea admite că compensaţia pentru serviciile de transport acordată persoanelor cu dizabilităţi accentuate poate fi diferenţiată în funcţie de locul de trai, având la bază un studiu de specialitate. Totuşi, în acest caz, lipseşte un studiu efectuat de către autorităţi care să demonstreze cuantumul compensaţiei stabilite de Guvern în funcţie de costurile serviciilor de transport în fiecare raion/municipiu şi de serviciile sociale amplasate în fiecare raion/municipiu. Din acest motiv, Guvernul nu a demonstrat că diferenţa constatată este bazată pe factori economici.

48. De asemenea, cu privire la stabilirea mărimii compensaţiei în funcţie de locul de trai, Curtea îşi poate imagina o situaţie în care persoana cu dizabilitate accentuată dintr-un sat al Republicii Moldova ar suporta cheltuieli suplimentare de transport pentru a se deplasa în centrul raional pentru a beneficia de servicii sociale care nu sunt disponibile în acel sat. De exemplu, beneficiarul compensaţiei din localităţile rurale se va deplasa pentru servicii medicale specializate, pentru preparate medicale sau pentru a face studii profesionale/universitare disponibile în raioane sau municipii. Pe de altă parte, persoana cu dizabilitate accentuată locuitoare în municipiul Chişinău beneficiază de o varietate mai mare de servicii sociale amplasate în municipiu (spitale, farmacii, universităţi ş.a.) şi suportă costuri mai mici pentru a se deplasa cu transportul public. De asemenea, Curtea admite şi situaţia în care o persoană cu dizabilităţi accentuate care locuieşte în alte municipii decât Bălţi şi Chişinău ar avea aceleaşi cheltuieli pentru transportul urban/interurban/public pentru a beneficia de servicii sociale (de tratament, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială), în comparaţie cu o persoană care locuieşte în municipiile Bălţi şi Chişinău, însă cuantumul compensaţiei diferă din simplul motiv că în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016 sunt menţionate doar municipiile Bălţi şi Chişinău.

49. Cu privire la mijloacele bugetare disponibile, Curtea reiterează că insuficienţa declarată a resurselor bugetare nu reprezintă un considerent obiectiv şi rezonabil pentru restrângerea exerciţiului drepturilor constituţionale (HCC nr.6 din 10 martie 2020, §82). În situaţii similare, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că nici complexitatea sistemului bugetar de stat, nici lipsa de fonduri sau alte resurse nu pot exonera statul de obligaţiile sale în baza Convenţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov v. Rusia (nr.2), 15 ianuarie 2019, §70; Fedulov v. Rusia, 8 octombrie 2019, §79-80) [HCC nr.16 din 20 mai 2021, §69].

50. Aşadar, Curtea reţine că cuantumul diferenţiat al compensaţiei pentru serviciile de transport acordat persoanelor cu dizabilităţi accentuate (bazat pe criteriul locului de trai) nu urmăreşte niciun scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie. Având în vedere această concluzie, tratamentul diferenţiat nu este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Reglementarea unui regim juridic diferenţiat al drepturilor persoanelor cu dizabilităţi accentuate în funcţie de locul de trai al acestora nu este în concordanţă cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor garantat de articolul 16 din Constituţie.

51. Rezumând cele menţionate supra, Curtea conchide că textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi punctele 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016, instituie o situaţie discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care contravine articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie şi sunt, prin urmare, neconstituţionale.

52. Totodată, până la modificarea prevederilor menţionate mai sus de către Parlament şi Guvern, Curtea va institui o soluţie provizorie, potrivit căreia persoanelor cu dizabilităţi accentuate li se va achita trimestrial compensaţia pentru serviciile de transport în mărime de 180 lei.

53. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă pentru Parlament şi Guvern, în vederea reglementării cuantumului compensaţiei pentru serviciile de transport acordat persoanelor cu dizabilităţi accentuate în conformitate cu raţionamentele prezentei Hotărâri.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea privind controlul constituţionalităţii depusă de către dna Maia Bănărescu, Avocat al Poporului pentru Drepturile Copilului.

2. Se declară neconstituţionale textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi punctele 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016.

3. Până la reglementarea mărimii compensaţiei pentru serviciile de transport în conformitate cu raţionamentele prezentei Hotărâri, persoanelor cu dizabilităţi accentuate li se va achita trimestrial compensaţia pentru serviciile de transport în mărime de 180 lei.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

PCC-01/80a-81

Chişinău, 24 februarie 2022

 

Domnului Igor GROSU,

Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

 

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.3 din 24 februarie 2022, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi punctele 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016.

În vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a stabilit o soluţie provizorie, potrivit căreia, până la reglementarea mărimii compensaţiei pentru serviciile de transport în conformitate cu raţionamentele Hotărârii, persoanelor cu dizabilităţi accentuate li se va achita trimestrial compensaţia pentru serviciile de transport în mărime de 180 lei.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice articolul 49 alin.(4) din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

 

 

 

PCC-01/80a-81

Chişinău, 24 februarie 2022

 

Doamnei Natalia GAVRILIŢĂ,

Prim-ministru al Republicii Moldova

 

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.3 din 24 februarie 2022, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional textul „şi de locul de trai (raioane/municipii)” din articolul 49 alin.(4) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi punctele 9 şi 10 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016.

În vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a stabilit o soluţie provizorie, potrivit căreia, până la reglementarea mărimii compensaţiei pentru serviciile de transport în conformitate cu raţionamentele Hotărârii, persoanelor cu dizabilităţi accentuate li se va achita trimestrial compensaţia pentru serviciile de transport în mărime de 180 lei.

În acest context, Curtea îi solicită Guvernului să modifice Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1413 din 27 decembrie 2016, în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Guvernului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.