L E G E
cu privire la resursele naturale
nr. 1102-XIII din 06.02.97
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40/337 din 19.06.1997
* * * C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Resursele naturale
Articolul 2. Reglementarea juridică a folosirii resurselor naturale
Capitolul II
CLASIFICAREA RESURSELOR NATURALE
Articolul 3. Resursele naturale renovabile şi resursele naturale nerenovabile
Articolul 4. Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale
Articolul 5. Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele naturale protejate
Articolul 6. Resursele naturale curative
Articolul 7. Resursele naturale transfrontiere
Capitolul III
DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA RESURSELOR NATURALE
Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată
Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice
Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune
Capitolul IV
GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE
Articolul 11. Principiile de bază ale gestiunii
Articolul 12. Structura instituţională de gestiune
Articolul 13. Cadastrele de stat ale resurselor naturale
Articolul 14. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale
Articolul 15. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale
Articolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate, de posesiune şi de folosinţă
Capitolul V
POLITICA INVESTIŢIONALĂ ÎN DOMENIUL FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 17. Condiţiile generale ale activităţii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Articolul 18. Particularităţile politicii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Capitolul VI
FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale
Articolul 20. Plătitorii
Articolul 21. Obiectele plăţii
Articolul 22. Cuantumul plăţii
Articolul 23. Facilităţi
Articolul 24. Sursele plăţii
Articolul 25. Modul de calculare, de percepere şi de utilizare a plăţii
Capitolul VII
CONTROLUL DE STAT, CONTROLUL DEPARTAMENTAL ŞI CONTROLUL
OBŞTESC ASUPRA FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 26. Controlul asupra folosirii resurselor naturale
Articolul 27. Controlul de stat
Articolul 28. Controlul departamental
Articolul 29. Controlul obştesc
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
PRIVIND RESURSELE NATURALE
Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind resursele naturale
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale
Capitolul IX
CONTRACTELE INTERNAŢIONALE
Articolul 32. Contractele internaţionale
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 33. Intrarea în vigoare
Articolul 34. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 35. Îndatoririle Guvernului
Anexa nr.1 RESURSELE NATURALE RENOVABILE ŞI RESURSELE NATURALE NERENOVABILE
Anexa nr.2 RESURSELE NATURALE NAŢIONALE ŞI RESURSELE NATURALE LOCALE
Anexa nr.3 RESURSELE NATURALE CURATIVE
Anexa nr.4 RESURSELE NATURALE TRANSFRONTIERE
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Prezenta lege reglementează relaţiile din domeniul folosirii, protecţiei şi reproducerii resurselor naturale în scopul asigurării securităţii ecologice şi dezvoltării durabile a ţării.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Resursele naturale
(1) Resurse naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.
(2) Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea înconjurătoare.
Articolul 2. Reglementarea juridică a folosirii resurselor naturale
Relaţiile care apar în cadrul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de Constituţie, de Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător, de Codul apelor, Codul subsolului, Codul funciar, Codul silvic, de prezenta lege şi de alte acte normative.
Capitolul II
CLASIFICAREA RESURSELOR NATURALE
Articolul 3. Resursele naturale renovabile şi resursele naturale nerenovabile
(1) Resursele naturale care regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite artificial într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale renovabile.
(2) Resursele naturale care nu regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale nerenovabile.
(3) Raportarea resurselor naturale la resursele renovabile sau la resursele nerenovabile se efectuează conform anexei nr.1, parte integrantă a prezentei legi.
Articolul 4. Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale
(1) Resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale.
(2) Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale.
(3) Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt:
a) valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării;
b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;
c) răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;
d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;
e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
(4) Raportarea resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale se efectuează conform anexei nr.2, parte integrantă a prezentei legi.
Articolul 5. Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele naturale protejate
(1) Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resurse naturale destinate exploatării.
(2) Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale de rezervă.
(3) Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.
(4) Criteriile de raportare a resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate sînt:
a) oportunitatea economică şi tehnică a folosirii resurselor naturale;
b) necesităţile economiei în resurse naturale;
c) menţinerea echilibrului ecologic al sistemelor naturale;
d) includerea speciilor de animale şi de plante în Cartea Roşie;
e) deosebita valoare a resurselor naturale, care impune scoaterea lor din folosinţă economică, predestinarea acestora în exclusivitate cercetărilor ştiinţifice sau includerea lor în patrimoniul istoric, cultural sau natural.
(5) Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.
Articolul 6. Resursele naturale curative
(1) Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se raportă la resursele naturale curative.
2) Raportarea resurselor naturale la resursele curative se efectuează conform anexei nr.3, parte integrantă a prezentei legi.
Articolul 7. Resursele naturale transfrontiere
(1) Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au amplasamentul la frontieră sînt resurse naturale transfrontiere.
(2) Raportarea resurselor naturale la resursele transfrontiere se efectuează conform anexei nr.4, parte integrantă a prezentei legi.
Capitolul III
DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA RESURSELOR NATURALE
Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată
(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică sau privată. Tipul de proprietate asupra unor resurse naturale concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
(2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului.
(3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Resursele naturale proprietate privată aparţin persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra resurselor naturale este limitat.
(5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia în vigoare privind proprietatea şi protecţia mediului înconjurător.
Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice
(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi folosinţă. Regulile, particularităţile şi limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale publice sînt reglementate de legislaţia respectivă.
(3) Organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, precum şi autorităţile administraţiei publice locale posedă resursele naturale publice şi le folosesc de sine stătător sau le transmit altor beneficiari în folosinţă.
(4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect.
(5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi se legalizează printr-un document juridic.
(6) Procedura acordării titlului de folosinţă (licenţei) asupra unor resurse naturale concrete se reglementează prin regulamentul respectiv aprobat de Guvern.
Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune
(1) Resursele naturale pot fi date în folosinţă pe termen lung în condiţii de arendă sau de concesiune, dacă faptul nu contravine legislaţiei în vigoare.
(2) Darea resurselor naturale în folosinţă în condiţii de arendă sau de concesiune este reglementată de Legea cu privire la arendă, de Legea cu privire la concesiuni şi de alte acte legislative.
(3) Se interzice subarendarea, răscumpărarea sau ipotecarea resurselor naturale proprietate publică date în arendă sau concesiune.
Capitolul IV
GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE
Articolul 11. Principiile de bază ale gestiunii
(1) Gestiunea resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidenţă şi control al însuşirii primare a resurselor naturale, utilizării şi reproducerii lor.
(2) Principiile de bază ale gestiunii resurselor naturale sînt:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare a acestora în scop de profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.
Articolul 12. Structura instituţională de gestiune
(1) Structura instituţională de gestiune a resurselor naturale este următoarea:
a) Guvernul;
b) organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Împuternicirile organelor menţionate la alin.(1) lit.b) şi lit.c) în domeniul gestiunii resurselor naturale se stabilesc de Guvern.
(3) Anumite împuterniciri ale statului în domeniul gestiunii resurselor naturale pot fi transmise, în condiţiile legii, autorităţilor administraţiei publice locale. Exercitarea acestor împuterniciri este pusă sub controlul statului.
Articolul 13. Cadastrele de stat ale resurselor naturale
(1) Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului, caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.
(2) Nomenclatorul cadastrelor de stat ale resurselor naturale se aprobă de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu conducerea cadastrării.
Articolul 14. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale
(1) Pentru evidenţa şi reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) a resurselor naturale renovabile şi pentru economisirea celor nerenovabile, statul stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative, precum şi un sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor naturale.
(2) Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-normative în domeniul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia privind standardizarea.
(3) Nomenclatorul activităţilor din domeniul folosirii resurselor naturale a căror practicare necesită licenţe şi cel al organelor autorizate să elibereze astfel de licenţe se întocmesc de Guvern.
(4) Pentru anumite activităţi sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc cerinţe ecologice deosebite.
Articolul 15. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale
(1) Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale este o parte componentă a sistemului unic de gestiune a economiei naţionale şi este orientat spre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabile şi economisirii celor nerenovabile.
(2) Acest mecanism funcţionează datorită politicii financiar-creditare şi fiscal-bugetare şi presupune:
a) planificarea şi finanţarea de stat a măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrare a obiectelor naturii, de restabilire a resurselor naturale deteriorate sau utilizate;
b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resursele naturale şi plata pentru poluarea mediului înconjurător);
c) acordarea de facilităţi fiscale şi creditare agenţilor economici care îşi modernizează pe cont propriu tehnologiile în scopul reducerii consumului de resurse naturale şi al protecţiei mediului înconjurător;
d) crearea unei bănci ecologice comerciale specializate;
e) acordarea de facilităţi fiscale băncilor comerciale şi fondurilor de investiţii în cazul participării lor la finanţarea de proiecte ecologice pe termen lung;
f) stabilirea preţurilor la resursele naturale şi includerea valorii potenţialului de resurse naturale în calculele macroeconomice;
g) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul folosirii resurselor naturale, bazate pe evaluarea "amortizării" potenţialului de resurse naturale;
h) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător;
i) perceperea unor impozite pentru utilizarea resurselor naturale cu conţinut sporit de componente ecologic dăunătoare;
j) trecerea la sistemul comenzilor de stat pentru executarea lucrărilor de ocrotire a naturii din contul bugetului, în al cărui cadru funcţiile beneficiarului le asumă, în numele statului, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
k) stimularea activităţii de regenerare a resurselor naturale renovabile.
Articolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate, de posesiune şi de folosinţă
(1) Dreptul de proprietate, de posesiune şi de folosinţă asupra resurselor naturale se confirmă prin:
a) titlul de proprietate;
b) licenţa (autorizaţia) de folosinţă;
c) contractul de arendă sau de concesiune.
(2) În funcţie de faptul ce drept – de proprietate, de posesiune sau de folosinţă – este consfinţit, documentul se eliberează pentru un anumit termen sau pentru o perioadă nelimitată.
Capitolul V
POLITICA INVESTIŢIONALĂ ÎN DOMENIUL
FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 17. Condiţiile generale ale activităţii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Condiţiile organizatorice, economice şi juridice generale ale activităţii investiţionale, inclusiv în folosirea resurselor naturale, sînt stabilite de legislaţia în vigoare.
Articolul 18. Particularităţile politicii investiţionale în folosirea resurselor naturale
(1) Pentru a menţine potenţialul de resurse naturale al ţării la nivelul stabilit conform strategiei naţionale de folosire a resurselor naturale, statul stabileşte o cotă minimă din produsul intern brut care trebuie investită în regenerarea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător.
(2) În acest scop, Guvernul întocmeşte, în cazul resurselor naturale proprietate publică, nomenclatorul obiectelor şi măsurilor care pot fi finanţate de la buget, stabileşte criteriile de acordare a alocaţiilor de stat şi condiţiile de obţinere a acestora.
(3) În legea bugetului de stat pe anul respectiv, cheltuielile pentru regenerarea şi folosirea raţională a resurselor naturale, pentru protecţia mediului înconjurător se indică într-o poziţie distinctă.
(4) Principala sursă de mijloace destinate investiţiilor de stat în vederea regenerării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător o constituie plata pentru folosirea resurselor naturale.
(5) Guvernul exercită controlul asupra folosirii investiţiilor de stat destinate regenerării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător prin intermediul organelor de control financiar şi ecologic de stat.
(6) Stimularea activităţii investiţionale a agenţilor economici, orientată spre economisirea resurselor naturale şi protecţia lor, se efectuează prin introducerea amortizării accelerate a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi prin acordarea de facilităţi la creditarea proiectelor investiţionale pe termen lung.
(7) Modul de amortizare accelerată a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi de acordare de facilităţi la creditarea proiectelor investiţionale pe termen lung se stabileşte de Guvern.
Capitolul VI
FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale
(1) Folosirea resurselor naturale se efectuează contra plată.
(2) Plata pentru resursele naturale este compensarea în bani de către beneficiar a cheltuielilor publice (în sens mai larg – cheltuielile proprietarului resurselor naturale) pentru explorarea, conservarea şi restabilirea resurselor naturale utilizabile, precum şi a eforturilor societăţii (proprietarului) pentru compensarea naturală sau înlocuirea adecvată în viitor a resurselor naturale exploatate.
(3) Folosirea contra plată a resurselor naturale în cazul poluării mediului înconjurător se reglementează prin acte legislative speciale.
Articolul 20. Plătitorii
Plătitori pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.
Articolul 21. Obiectele plăţii
(1) Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele minerale, pădurile, diferitele resurse biologice (inclusiv regnul animal şi resursele piscicole), aerul (în scopuri tehnologice).
(2) Folosirea contra plată a pămîntului se reglementează prin legislaţie specială.
Articolul 22. Cuantumul plăţii
(1) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.
(2) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al supralimitei) se stabileşte, la propunerea Guvernului, prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.
(3) Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi ale căror cuantum se stabileşte de către proprietar în dependenţă de preţul resurselor naturale.
(4) Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi extraeconomică, ce diferă în dependenţă de poziţia geografică şi calitatea resurselor.
Articolul 23. Facilităţi
(1) Pentru unele categorii de beneficiari pot fi stabilite facilităţi provizorii la plata pentru folosirea resurselor naturale.
(2) Nomenclatorul unor astfel de beneficiari, facilităţile, precum şi termenul lor de valabilitate, se stabilesc, la propunerea Guvernului, prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.
Articolul 24. Sursele plăţii
(1) Plata pentru folosirea în limită a resurselor naturale se include în preţul de cost al producţiei (serviciilor) fabricate (prestate) în urma utilizării resurselor naturale respective.
(2) Plata pentru folosirea supralimită a resurselor naturale se percepe din profitul rămas la dispoziţia plătitorului după plata impozitului pe beneficiu.
(3) Persoanele fizice care nu desfăşoară activităţi de întreprinzător plătesc din mijloacele proprii pentru folosirea resurselor naturale.
Articolul 25. Modul de calculare, de percepere şi de utilizare a plăţii
(1) Plata pentru folosirea resurselor naturale este calculată de plătitor, care va ţine cont de cantitatea reală a resurselor naturale folosite şi de cuantumul plăţii. Controlul asupra efectuării oportune şi complete a plăţii pentru folosirea resurselor naturale este exercitat de organele fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Termenele şi periodicitatea efectuării plăţii pentru folosirea resurselor naturale depind de consumul de resurse naturale şi se stabilesc prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.
(3) Veniturile provenite de la plata pentru folosirea resurselor naturale se distribuie între bugetele de diferite niveluri conform proporţiei stabilite în legea bugetului de stat pe anul respectiv.
(4) În bugetele de toate nivelurile, veniturile de la plata pentru folosirea resurselor naturale se reflectă diferenţiat într-un capitol aparte.
(5) Mijloacele acumulate din plăţile pentru folosirea resurselor naturale pot fi utilizate numai pentru menţinerea şi restabilirea resurselor naturale, pentru protecţia mediului înconjurător şi pentru gestiunea acestor resurse.
(6) Modalitatea perceperii şi domeniile de utilizare a plăţilor de arendă sau de concesiune pentru folosirea resurselor naturale proprietate publică se stabilesc de Guvern.
Capitolul VII
CONTROLUL DE STAT, CONTROLUL DEPARTAMENTAL
ŞI CONTROLUL OBŞTESC ASUPRA FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 26. Controlul asupra folosirii resurselor naturale
(1) Controlul asupra folosirii resurselor naturale urmăreşte asigurarea respectării de către toate persoanele fizice şi juridice a legislaţiei privind resursele naturale şi protecţia mediului înconjurător.
(2) Sistemul de control asupra folosirii resurselor naturale include controlul de stat, controlul departamental şi controlul obştesc.
Articolul 27. Controlul de stat
(1) Dreptul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii resurselor naturale îl are autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
(2) Împuternicirile de exercitare a controlului de stat asupra folosirii resurselor naturale sînt stabilite de Guvern conform legislaţiei în vigoare şi sînt reflectate în Regulamentul controlului ecologic de stat.
[Art.27 modificat prin Legea nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]
Articolul 28. Controlul departamental
Ministerele, departamentele, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile beneficiare de resurse naturale sînt obligate să exercite controlul în vederea utilizării resurselor în conformitate cu condiţiile stipulate în prezenta lege şi în alte acte normative.
Articolul 29. Controlul obştesc
(1) Statul garantează participarea publicului la luarea de decizii privind folosirea resurselor naturale, precum şi la exercitarea controlului obştesc asupra modului în care persoanele fizice şi juridice respectă legislaţia privind ocrotirea naturii, în baza unei informări ample a populaţiei şi asigurării accesului acesteia la orice informaţie de interes public.
(2) Controlul obştesc asupra luării de decizii în domeniul folosirii resurselor naturale se exercită în conformitate cu Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
(3) Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, precum şi agenţii economici, prezintă regulat publicului informaţii veridice şi accesibile despre activitatea din domeniul folosirii resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător.
(4) În cazul în care pot fi lezate drepturile cetăţenilor sau poate fi divulgat secretul protejat de lege, ori poate fi pusă în pericol securitatea naţională, accesul la o astfel de informaţie se limitează, organul respectiv aducînd în fiecare caz publicului argumente exhaustive în mod accesibil.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
PRIVIND RESURSELE NATURALE
Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind resursele naturale
Persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei privind resursele naturale poartă răspundere civilă, administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale
(1) Pentru încălcarea condiţiilor de folosire a resurselor naturale, prevăzute în titlul de folosinţă, organul care l-a eliberat sau organul de control ecologic de stat este în drept să decidă suspendarea sau încetarea dreptului de folosinţă a acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În acest caz, beneficiarul, pe lîngă faptul că va fi tras la răspundere, va repara daunele pricinuite.
(2) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu decizia suspendării sau încetării dreptului său de folosinţă asupra resurselor naturale, el poate ataca decizia în instanţa de contencios administrativ competentă.
[Art.31 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]
Capitolul IX
CONTRACTELE INTERNAŢIONALE
Articolul 32. Contractele internaţionale
(1) În scopul folosirii raţionale a resurselor naturale transfrontiere, Republica Moldova încheie contracte bilaterale ori multilaterale.
(2) Dacă în contractele internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt prevăzute alte reguli de folosire a resurselor naturale transfrontiere decît cele din prezenta lege, se aplică regulile din contractele internaţionale.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Tranziţia la principiile gestiunii şi la structura instituţională de gestiune a resurselor naturale stabilite la art.11 şi art.12 se va face în decursul unui an.
Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va pune propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura revizuirea de către ministere, departamente şi autorităţi ale administraţiei publice locale a actelor normative care contravin prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Dumitru MOŢPAN |
|
Chişinău, 6 februarie 1997. | |
| Nr.1102-XIII. |
la Legea cu privire
la resursele naturale
RESURSELE NATURALE RENOVABILE ŞI
RESURSELE NATURALE NERENOVABILE
Resursele naturale renovabile:
- pămînturile;
- pădurile;
- apele freatice şi subterane;
- apele rîurilor, lacurilor, acumulărilor, canalelor;
- flora şi fauna.
Resursele naturale nerenovabile:
- petrolul, gazele naturale, gazul comprimat;
- substanţele minerale utile solide.
la Legea cu privire
la resursele naturale
RESURSELE NATURALE NAŢIONALE ŞI
RESURSELE NATURALE LOCALE
Resursele naturale naţionale:
- pămînturile;
- pădurile;
- apele de suprafaţă;
- apele subterane (de mare adîncime);
- petrolul, gazele naturale, gazul comprimat;
- substanţele minerale utile solide (cu excepţia celor larg răspîndite*).
Resursele naturale locale:
- apele freatice (pînza de apă care se află pe primul strat impermeabil de la suprafaţa Pămîntului);
- substanţele minerale utile solide larg răspîndite.
__________________________
* Substanţele minerale utile solide:
- piatra de construcţie (calcarul, gresia, granitul);
- nisipul de construcţie;
- pietrişul;
- prundul;
- argila pentru producerea cărămizilor şi a ţiglelor
se consideră larg răspîndite dacă zăcămintele nu depăşesc 100 mii m3, iar extragerea lor se efectuează numai pentru necesităţi locale şi nu depăşeşte volumul de 5 mii m3 pe an.
la Legea cu privire
la resursele naturale
RESURSELE NATURALE CURATIVE
Resursele naturale curative:
- apele subterane minerale curative şi de masă;
- nămolurile curative.
la Legea cu privire
la resursele naturale
RESURSELE NATURALE TRANSFRONTIERE
Resursele naturale transfrontiere:
- fluviul Nistru şi rîul Prut;
- lacurile Cahul şi Ialpug;
- zăcămintele de petrol şi de gaze naturale a căror exploatare influenţează cantitatea şi calitatea minereurilor statului vecin;
- fauna (inclusiv ihtiofauna).
