L E G E
cu privire la eficienţa energetică
nr. 139 din 19.07.2018
Monitorul Oficial nr.309-320/476 din 17.08.2018
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Articolul 2. Obiectul legii şi domeniul de aplicare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice
Capitolul II
OBIECTIVE NAŢIONALE ŞI MĂSURI DE POLITICĂ
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 5. Politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi obiectivele acesteia
Articolul 6. Planul naţional integrat privind energia şi clima
Articolul 7. Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung
Articolul 71. Obligaţii privind economiile de energie
Articolul 8. Schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice
Capitolul III
COMPETENŢE ADMINISTRATIVE
Articolul 9. Atribuţiile Guvernului
Articolul 10. Atribuţiile organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii
Articolul 11. Instituţia publică de suport
Articolul 12. Atribuţiile instituţiei publice de suport
Articolul 13. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Articolul 131. Sistemul informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice
Capitolul IV
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN UTILIZAREA ENERGIEI
Articolul 14. Renovarea clădirilor
Articolul 15. Achiziţii publice durabile
Articolul 16. Evidenţa şi măsurarea energiei electrice şi a gazelor naturale
Articolul 161. Evidenţa şi măsurarea energiei termice furnizate pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
Articolul 162. Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru furnizarea energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
Articolul 163. Citirea la distanţă a echipamentelor de măsurare şi a repartitoarelor de costuri
Articolul 17. Facturarea şi accesul la informaţiile privind consumul de energie electrică şi gaze naturale
Articolul 171. Facturarea şi accesul la informaţii privind consumul de energie termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
Articolul 172. Accesul la informaţii privind măsurarea şi facturarea consumului de energie electrică şi gaze naturale
Articolul 173. Costurile de acces la informaţii privind măsurarea şi facturarea consumului de energie termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
Articolul 18. Diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică şi sensibilizarea opiniei publice
Articolul 181. Aspecte privind eficienţa energetică în sectorul transporturilor şi promovarea autovehiculelor electrice
Capitolul V
AUDITUL ENERGETIC ŞI SERVICIILE ENERGETICE
Articolul 19. Auditul energetic
Articolul 20. Auditorul energetic şi raportul de audit energetic
Articolul 21. Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici şi radierea din acesta
Articolul 22. Servicii energetice
Articolul 23. Contractele de performanţă energetică
Capitolul VI
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN DOMENIUL
APROVIZIONĂRII CU ENERGIE
Articolul 24. Promovarea eficienţei energetice la încălzire şi răcire
Articolul 25. Statistica cu privire la încălzire şi răcire, inclusiv la cogenerare
Articolul 26. Transformarea, transportul şi distribuţia energiei
Articolul 27. Cerinţe specifice cu privire la eficienţa energetică în raport cu operatorii de sistem din sectorul electroenergetic
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul eficienţei energetice
Articolul 29. Procedura de aplicare a sancţiunilor financiare în domeniul eficienţei energetice
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 30. Dispoziţii finale şi tranzitorii
Anexa nr.1 Conţinutul energetic al combustibililor. Factorii de conversie
Anexa nr.2 Metode şi principii comune de calcul al impactului măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice şi al schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, în temeiul art.71 alin.(5) şi art.8
Anexa nr.4 Cerinţe privind eficienţa energetică la achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări ce urmează a fi respectate de autorităţile şi instituţiile specificate la art.15
Anexa nr.5 Criterii minime pentru auditul energetic, inclusiv pentru cel desfăşurat ca parte a sistemului de management energetic
Anexa nr.6 Analiza cost-beneficiu
Anexa nr.7 Cadrul general pentru raportare
Anexa nr.8 Cerinţe minime pentru informaţiile de facturare şi privind consumul de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
Notă: În cuprinsul legii, textele „Legea nr.128/2014” şi „Legea nr.44/2014”, la orice formă gramaticală, se substituie cu textele „Legea nr.282/2023” şi, respectiv, „Legea nr.306/2023” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.37 din 29.02.2024, în vigoare 22.03.2024
Notă: În cuprinsul legii
cuvintele „Plan naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice” şi „plan naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Plan naţional integrat privind energia şi clima” şi, respectiv, „plan naţional integrat privind energia şi clima” la forma gramaticală corespunzătoare;
cuvintele „autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice” şi „Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „instituţia publică de suport” şi, respectiv, „Instituţia publică de suport” la forma gramaticală corespunzătoare;
cuvintele „sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire” şi „sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire” şi, respectiv, „sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023
Notă: În textul actelor normative adoptate de Parlament:
cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare;
cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.52 din 16.03.2023, în vigoare 24.03.2023
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 315 din 14 noiembrie 2012, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2021/14/MC-EnC.
[Clauza de armonizare modificată prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi constă în crearea premiselor pentru stabilirea obiectivelor naţionale de eficienţă energetică pentru diferite orizonturi de timp, în corespundere cu angajamentele Republicii Moldova, crearea cadrului juridic necesar pentru promovarea principiului „eficienţa energetică înainte de toate”, îmbunătăţirea eficienţei energetice prin realizarea măsurilor incluse în Planul naţional integrat privind energia şi clima, dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, precum şi depăşirea deficienţelor pieţei energiei care împiedică creşterea eficienţei în aprovizionarea cu energie şi utilizarea acesteia.
[Art.1 în redacţia Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 2. Obiectul legii şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice, menite să asigure atingerea obiectivelor prevăzute la art.5, precum şi dezvoltarea şi consolidarea continuă a domeniului respectiv. Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întreg lanţul energetic: resurse primare, producere, transport, distribuţie, stocare, furnizare şi consum de energie finală.
(2) Prezenta lege reglementează activităţile care urmăresc eficientizarea producerii, transportului, distribuţiei, precum şi a utilizării energiei, în vederea sporirii gradului de securitate energetică a ţării şi a diminuării impactului negativ al sectoarelor energeticii asupra mediului şi climei prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
(3) În scopul implementării spaţiilor de testare inovativă în materie de reglementare în domeniul energiei, titularul unei hotărâri de aprobare beneficiază de derogări de la aplicarea prevederilor prezentei legi, cu respectarea procedurilor prevăzute de legislaţia cu privire la spaţiile de testare inovativă în materie de reglementare în domeniul energiei, precum şi cu asigurarea protecţiei şi a siguranţei populaţiei.
[Art.2 completat prin Legea nr.225 din 31.07.2024, în vigoare 05.10.2024]
[Art.2 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
acţiune individuală – acţiune care duce la îmbunătăţiri în domeniul eficienţei energetice, verificabile şi măsurabile sau estimabile, şi care este efectuată ca rezultat al unei măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice;
agregator – prestator de servicii care combină multiple sarcini de scurtă durată ale consumatorilor finali pentru a vinde sau a licita pe pieţe organizate de energie;
audit energetic – procedură sistematică al cărei scop este obţinerea informaţiilor necesare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unui proces industrial, al unei instalaţii industriale sau comerciale ori al unui serviciu privat sau public, precum şi identificarea şi cuantificarea oportunităţilor rentabile de economisire a energiei şi raportarea rezultatelor;
autovehicul electric – vehicul cu emisii zero de gaze cu efect de seră, propulsat exclusiv de unul sau mai multe motoare electrice;
cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau de răcire şi care ar putea fi satisfăcută altfel în condiţii de piaţă, prin procese de producere a energiei, altele decît cogenerarea;
consum de energie primară – consum intern brut de energie, cu excepţia utilizărilor neenergetice;
consum de energie finală – toată energia furnizată industriei, transporturilor, sectorului rezidenţial, sectorului serviciilor şi agriculturii, cu excepţia energiei furnizate sectorului de transformare a energiei şi sectoarelor energeticii;
consumator final – consumator casnic sau consumator noncasnic care procură energie pentru consum propriu;
contract de finanţare din partea terţilor – contract ce implică un terţ, în afara prestatorului de servicii energetice şi a beneficiarului unei măsuri de eficienţă energetică, care finanţează această măsură şi care percepe de la beneficiar o taxă echivalentă cu o parte din valoarea economiei de energie obţinute ca rezultat al măsurii de eficienţă energetică convenite prin contractul respectiv;
contract de performanţă energetică – contract între un beneficiar şi un prestator de servicii energetice care propune una sau mai multe măsuri de eficienţă energetică, verificate şi monitorizate pe toată perioada contractului, prin care investiţiile (activitatea, aprovizionarea sau serviciile) pentru măsura sau măsurile respective sînt achitate proporţional cu nivelul îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;
echipament de măsurare inteligent – dispozitiv electronic care permite măsurarea consumului de energie, oferind mai multe informaţii decît un echipament de măsurare tradiţional, şi care poate transmite şi primi informaţii utilizînd forme de comunicaţii electronice;
economie de energie – cantitate de energie economisită, determinată prin măsurarea şi/sau estimarea consumului înainte şi după punerea în aplicare a unei sau a mai multor măsuri de eficienţă energetică în contextul normalizării condiţiilor externe care afectează consumul de energie;
eficienţă energetică – raportul dintre rezultatul obţinut sub formă de servicii, bunuri sau energie şi o anumită cantitate de energie folosită pentru atingerea acestui rezultat;
e-mobilitate – concept de promovare a transportului curat şi eficient care utilizează autovehicule electrice, alimentate fie de baterii, fie de celule de combustibil cu hidrogen, în vederea îmbunătăţirii performanţei energetice a acestora, reducerii consumului de combustibili fosili şi a emisiilor de gaze cu efect de seră produse de unităţile de transport;
fond imobiliar naţional – clădirile prevăzute la art.3 alin.(2) din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor;
furnizor – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova în calitate de întreprindere, care vinde energie consumatorilor finali pe piaţa cu amănuntul;
instrument financiar pentru realizarea economiilor de energie – orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, contracte de finanţare din partea terţilor, contracte de performanţă energetică, contracte de externalizare, alte contracte de aceeaşi natură, care este disponibil pe piaţa serviciilor energetice pentru a acoperi parţial sau total costul iniţial al unui proiect în domeniul eficienţei energetice şi este necesar pentru punerea în aplicare a măsurilor de eficienţă energetică;
îmbunătăţire a eficienţei energetice – creştere a eficienţei energetice ca rezultat al schimbărilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice;
încălzire şi răcire eficientă – opţiune de încălzire şi răcire care, fiind comparată cu un scenariu de bază ce reflectă situaţia tipică, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie în cadrul unui anumit sistem, într-un mod eficient din punct de vedere economic, şi care se evaluează în baza analizei cost-beneficiu, în conformitate cu art.25, cu luarea în considerare a energiei necesare pentru extragere, conversie, transport şi distribuţie;
încălzire şi răcire individuală eficientă – opţiune individuală de încălzire şi răcire care, comparativ cu sistemul eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, reduce măsurabil consumul de energie primară neregenerabilă necesar pentru a furniza o unitate de energie în cadrul unui anumit sistem sau care necesită acelaşi consum de energie primară neregenerabilă, dar la costuri mai mici, luîndu-se în considerare şi energia necesară pentru extragere, conversie, transport şi distribuţie;
întreprinderi mici şi mijlocii – întreprinderi în sensul celor definite în Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii;
manager energetic raional/local – specialist desemnat de autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea în vederea realizării sarcinilor şi atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi;
măsură de eficienţă energetică – mijloc utilizat sau acţiune întreprinsă pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi obţinerea economiilor de energie, inclusiv investiţiile realizate în acest sens;
măsură de politică în domeniul eficienţei energetice – instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informaţiilor, aplicat, după caz, de Guvern, de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, de alte autorităţi publice, instituţii şi organizaţii, inclusiv internaţionale, pentru a încuraja, prin crearea de cadru juridic necesar, prin impunerea de obligaţii sau prin acordarea de stimulente, participanţii de pe piaţa serviciilor energetice să furnizeze şi să achiziţioneze servicii energetice, precum şi să întreprindă alte măsuri de eficienţă energetică;
organ public – autoritate contractantă astfel cum este definită în Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice;
parte obligată – operator al sistemului de distribuţie care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică sau cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, furnizor de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, precum şi importator de produse petroliere care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere, cărora li se aplică schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice astfel cum aceasta este descrisă la art.8;
parte participantă – întreprindere sau organ public care s-a angajat să atingă anumite obiective în cadrul unui acord voluntar ori căruia i se aplică o măsură de politică în domeniul eficienţei energetice;
prestator de servicii energetice – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova în calitate de întreprindere, care prestează servicii energetice sau implementează măsuri de eficienţă energetică la instalaţiile sau clădirile consumatorului final;
raport al suprafeţelor – raport dintre suprafaţa totală a clădirii şi suprafaţa terenului pe care este amplasată clădirea într-un anumit teritoriu;
rată de renovare – raport dintre suprafaţa clădirilor din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, care urmează a fi supusă reabilitării termice pe parcursul unui an calendaristic, în condiţiile prezentei legi, şi suprafaţa totală a acestor clădiri;
reabilitare substanţială – reabilitare ale cărei costuri depăşesc 50% din costurile de investiţii pentru o nouă unitate comparabilă;
reţea inteligentă – reţea electrică care poate integra eficient utilizarea reţelelor de comunicaţii şi a tehnologiilor informaţionale pentru asigurarea bidirecţională a fluxurilor de putere şi de informaţii privind producerea şi consumul energiei electrice şi care permite în mod automat de a îmbunătăţi eficienţa, beneficiile economice, precum şi fiabilitatea producerii şi a livrării energiei electrice;
sărăcie energetică – situaţie caracterizată prin lipsa accesului consumatorului casnic la sursele moderne de energie şi tehnologii şi/sau prin puterea de cumpărare redusă a consumatorilor casnici în raport cu resursele energetice, în special combustibili pentru prepararea hranei, energie electrică şi/sau energie termică, şi/sau prin lipsa confortului termic în locuinţă;
serviciu energetic – beneficiu fizic, serviciu public sau bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie sau cu o acţiune eficientă din punct de vedere energetic, care poate include activităţile de exploatare, de întreţinere şi de control necesare pentru prestarea serviciului respectiv, furnizat în baza unui contract, şi care duce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice sau la economii de energie primară în condiţii verificabile şi măsurabile sau estimabile;
sistem de management energetic – set de elemente legate între ele sau care interacţionează şi aparţin unui plan ce stabileşte obiectivul de eficienţă energetică şi strategia de atingere a acestui obiectiv;
sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire – sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire care utilizează cel puţin 50% energie din surse regenerabile sau 50% căldură reziduală, sau 75% energie termică produsă prin cogenerare, sau 50% dintr-o combinaţie de energie şi căldură de tipul celor menţionate;
suprafaţă totală utilă – suprafaţă a unei clădiri sau a unei părţi de clădire unde se utilizează energie pentru a regla climatul interior;
sursă centrală – sursă de alimentare cu/de producere a energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire sau sursă de producere a apei calde menajere, alta decât sistemele individuale (de apartament) de producere a energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere sau decât sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire astfel cum acesta este definit în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării;
trigenerare – producere combinată a energiei termice, a energiei electrice şi încă a unui tip de energie.
[Art.3 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 4. Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice
Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice sînt:
a) promovarea eficienţei energetice, în special prin susţinerea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice care prevăd implementarea tehnologiilor performante de producere a energiei, cum ar fi cogenerarea şi trigenerarea, de distribuţie, transport şi utilizare a energiei şi a combustibilului, prin adoptarea standardelor internaţionale în domeniul eficienţei energetice pentru instalaţii, clădiri, aparate şi echipamente şi prin monitorizarea aplicării acestor standarde;
b) promovarea iniţiativei private şi încurajarea apariţiei prestatorilor noi de servicii energetice;
c) susţinerea cooperării dintre participanţii la piaţa serviciilor energetice în vederea atingerii obiectivelor politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
d) asigurarea transparenţei în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice abilitate cu atribuţii în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu prevederile din capitolul III;
e) instruirea factorilor de decizie în legătură cu îndeplinirea măsurilor de eficienţă energetică;
f) crearea premiselor necesare pentru dezvoltarea capacităţilor tehnice în legătură cu prestarea serviciilor energetice, inclusiv în legătură cu auditul energetic şi managementul energetic, prin organizarea de cursuri de formare profesională şi prin punerea în aplicare a schemelor de calificare şi înregistrare;
g) informarea publicului cu privire la politica de stat în domeniul eficienţei energetice;
h) sensibilizarea şi antrenarea societăţii civile în procesele de adoptare a deciziilor şi de implementare a măsurilor de eficientă energetică;
i) cooperarea cu alte ţări, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale, în scopul promovării tehnologiilor performante, implementării realizărilor ştiinţei şi a experienţei înaintate în domeniul utilizării eficiente a energiei.
Capitolul II
OBIECTIVE NAŢIONALE ŞI MĂSURI DE POLITICĂ
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 5. Politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi obiectivele acesteia
(1) Creşterea eficienţei energetice este un obiectiv strategic al politicii energetice a statului datorită contribuţiei majore pe care o are la îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie şi a competitivităţii, la dezvoltarea durabilă, la economisirea resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
(2) Obiectivele naţionale de eficienţă energetică sînt exprimate în valori absolute, reprezintă un plafon al consumului de energie primară şi finală pentru întreaga economie naţională şi se stabilesc pentru un anumit orizont de timp.
(3) Politica de stat în domeniul eficienţei energetice este parte integrantă a politicii energetice a statului şi urmăreşte atingerea următoarelor obiective:
a) eliminarea barierelor în calea promovării eficienţei energetice;
b) introducerea şi promovarea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsurare şi control;
c) aplicarea principiilor moderne de management energetic;
d) promovarea utilizării, la consumatorii finali, a utilajelor şi echipamentelor eficiente din punct de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie;
e) promovarea mecanismelor de eficienţă energetică şi a instrumentelor financiare pentru realizarea economiilor de energie, acordarea de stimulente financiare şi fiscale în condiţiile legislaţiei;
f) mobilizarea investiţiilor în renovarea clădirilor;
g) cooperarea dintre consumatorii finali, producători, furnizori, operatorii sistemului de distribuţie, autorităţile şi instituţiile publice;
h) dezvoltarea pieţei serviciilor energetice;
i) educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicării măsurilor de eficienţă energetică;
j) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei;
k) promovarea tehnologiilor inovative în domeniul eficienţei energetice.
(4) Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice, inclusiv schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, sînt prevăzute în Planul naţional integrat privind energia şi clima.
(5) Politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi în cel al energiei regenerabile, stabilită în conformitate cu Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, este implementată în coordonare şi cu sprijinul instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile (în continuare – instituţie publică de suport).
[Art.5 completat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 6. Planul naţional integrat privind energia şi clima
(1) Planul naţional integrat privind energia şi clima se elaborează de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii în conformitate cu cerinţele stabilite de Legea nr.174/2017 cu privire la energetică şi de regulamentul aprobat de Guvern privind mecanismul de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice şi se aprobă de către Guvern.
[Alin.(2)-(3) art.6 abrogate prin Legea nr.281 din 05.10.2023, în vigoare 14.12.2023]
(4) Instituţia publică de suport, în cooperare cu instituţia desemnată de organul central de specialitate al administraţiei publice pentru resurse naturale şi mediu, elaborează un raport cu privire la implementarea Planului naţional integrat privind energia şi clima în anul precedent de gestiune, pe care îl prezintă organului ierarhic superior şi Guvernului pentru informare şi îl publică pe pagina sa web oficială. Raportul elaborat în conformitate cu prezentul alineat nu substituie raportul naţional integrat privind energia şi clima, care se elaborează în conformitate cu prevederile Legii nr.174/2017 cu privire la energetică în contextul implementării mecanismului de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice.
(5) În vederea comparării economiilor de energie şi a conversiei într-o unitate comparabilă se aplică factorii de conversie prevăzuţi în anexa nr.1, cu excepţia cazului în care se justifică folosirea altor factori de conversie.
[Art.6 modificat prin Legea nr.281 din 05.10.2023, în vigoare 14.12.2023]
[Art.6 în redacţia Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 7. Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung
(1) Pentru mobilizarea investiţiilor în renovarea fondului imobiliar naţional, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează, cu asistenţa instituţiei publice de suport şi în conformitate cu prevederile Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, strategia sectorială pe termen lung, aprobată de Guvern.
[Alin.(2) art.7 abrogat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
(3) După aprobarea de către Guvern, Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi pe cea a instituţiei publice de suport şi se prezintă pentru informare Secretariatului Comunităţii Energetice de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
[Art.7 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 71. Obligaţii privind economiile de energie
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii determină, cu asistenţa instituţiei publice de suport, cantitatea totală cumulată a economiilor de energie ce trebuie realizate într-o anumită perioadă de timp în cadrul obligaţiilor privind economiile de energie. Valoarea economiilor şi măsurile ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării acestora, inclusiv sursele şi mecanismele de finanţare, sunt descrise în Planul naţional integrat privind energia şi clima.
(2) Calculul cantităţii totale cumulate de energie ce urmează a fi economisită se realizează ţinând seama de obligaţia realizării în fiecare an a noi economii de energie, determinate în raport cu valoarea medie a consumului final de energie înregistrat într-o perioadă prestabilită de timp.
(3) La determinarea cantităţii totale cumulate a economiilor de energie conform alin.(1) şi (2) se ia în calcul:
a) cantitatea economiilor de energie realizate în sectoarele de producere, de transport şi de distribuţie a energiei, inclusiv în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, obţinute ca urmare a:
− dezvoltării infrastructurii eficiente de alimentare cu energie termică şi/sau de răcire şi/sau a dezvoltării cogenerării de înaltă eficienţă, a încălzirii şi/sau răcirii cu căldură reziduală şi surse regenerabile de energie, în condiţiile stabilite de Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării;
− reabilitării substanţiale a unei centrale termice existente cu o putere termică totală mai mare de 20 MW şi ca urmare a conversiei acesteia într-o instalaţie de cogenerare de înaltă eficienţă;
− implementării măsurilor stabilite la art.24 alin.(3) şi alin.(5) lit.b), art.26 şi 27;
b) cantitatea economiilor de energie rezultate din acţiunile individuale noi, puse în aplicare începând cu 31 decembrie 2020 şi până la 31 decembrie 2023, care continuă să aibă impact în anul 2024 şi ulterior şi care pot fi măsurate şi verificate.
(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informează Secretariatul Comunităţii Energetice cu privire la măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice planificate pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2030, care corespund condiţiilor menţionate la alin.(3).
(5) În urma determinării cantităţii totale cumulate a economiilor de energie conform alin.(1), Guvernul, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, stabileşte modul în care obţinerea cantităţii totale cumulate a economiilor de energie va fi asigurată – prin intermediul schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, al măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice sau prin combinarea acestora. Guvernul decide cu privire la modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor privind economiile de energie şi la măsurile ce trebuie întreprinse în acest sens, pe care le descrie în Planul naţional integrat privind energia şi clima şi în Programul privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, elaborat în conformitate cu art.8 alin.(7).
(6) La elaborarea politicilor şi măsurilor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor privind economiile de energie, Guvernul ţine cont de necesitatea atenuării sărăciei energetice în conformitate cu practicile disponibile, asigurând că cel puţin o parte din măsurile de eficienţă energetică finanţate din mijloacele financiare mobilizate în cadrul schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, în cadrul măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice şi/sau finanţate prin intermediul instituţiilor ce sprijină financiar implementarea măsurilor de eficienţă energetică în sectorul rezidenţial se realizează în gospodăriile vulnerabile, inclusiv în cele aflate în situaţie de sărăcie energetică, şi, după caz, în cele atribuite la locuinţe sociale.
[Art.71 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 8. Schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice
(1) Operatorii sistemelor de distribuţie a energiei electrice, operatorii sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, importatorii de produse petroliere şi furnizorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire se desemnează prin prezenta lege ca părţi obligate.
(2) În condiţiile în care Guvernul decide utilizarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, conform art.71 alin.(5), părţile obligate contribuie financiar la realizarea anuală de noi economii de energie la consumatorul final în raport cu volumul total anual al vânzărilor de energie către consumatorii finali, calculat ca medie pentru perioada de 3 ani anterioară datei de 1 ianuarie 2022. Cantitatea totală cumulată a economiilor de energie ce vor fi realizate pe durata implementării schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice (în continuare – schemă de obligaţii) se determină de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu asistenţa instituţiei publice de suport.
[Alin.(3)-(5) art.8 abrogate prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
(6) Pentru realizarea economiilor de energie atribuite în cadrul schemei de obligaţii, părţile obligate transferă pe conturile trezoreriale deţinute de autorităţile şi/sau instituţiile stabilite la alin.(11) contribuţii anuale echivalente cu totalul cheltuielilor necesare pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică în vederea îndeplinirii obligaţiilor aferente. Contribuţiile anuale se stabilesc şi se aprobă de Guvern şi pot fi calculate în următoarele moduri:
a) prin stabilirea unei sume anuale ce urmează a fi transferată de fiecare parte obligată. În acest caz, contribuţiile anuale se transferă trimestrial, în tranşe egale, până în ziua a 45-a de la încheierea trimestrului de gestiune. Prima tranşă se transferă până la data de 15 mai a fiecărui an;
b) prin stabilirea unei plăţi fixe, pe unitate de energie sau de volum distribuit, furnizat şi/sau comercializat. În acest caz, contribuţiile se transferă trimestrial, în funcţie de cantităţile de resurse energetice distribuite, furnizate şi/sau comercializate, până în ziua a 45-a de la încheierea trimestrului de gestiune. Prima tranşă se transferă până la data de 15 mai a fiecărui an.
(61) Devierile financiare negative sau pozitive dintre sumele planificate de către Guvern, aferente cantităţilor de resurse energetice care urmează a fi distribuite, furnizate şi/sau comercializate de părţile obligate, şi cele efectiv realizate sau transferate, precum şi diferenţele pozitive sau negative dintre costurile specifice estimate, aferente măsurilor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie care urmează a fi implementate, şi cele efectiv înregistrate sunt luate în considerare la elaborarea şi actualizarea de către Guvern a Programului privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice.
(7) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să elaboreze, cu asistenţa instituţiei publice de suport, Programul privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, în care să indice, pentru următorii 3 ani, lista părţilor obligate şi cantitatea totală a economiilor de energie ce trebuie realizate, în special prin implementarea proiectelor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie în cadrul clădirilor din sectorul rezidenţial. La elaborarea Programului se va ţine cont de următoarele:
a) obiectivul stabilit în conformitate cu alin.(2);
b) cantitatea economiilor de energie la a căror realizare trebuie să contribuie fiecare parte obligată;
c) măsurile de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie şi cheltuielile necesare pentru îndeplinirea acestor măsuri;
d) mărimea contribuţiilor ce urmează a fi achitate de către fiecare parte obligată în conformitate cu alin.(6), asigurându-se faptul că nicio unitate de energie nu este considerată dublu;
e) instituţiile şi programele de finanţare prin intermediul cărora se va asigura valorificarea resurselor financiare colectate, inclusiv de calendarul aproximativ al transferurilor către acestea de către fiecare parte obligată.
(71) Programul privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice se aprobă de Guvern, iar organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii analizează anual necesitatea modificării acestuia şi raportează despre acest fapt Guvernului până la 31 martie.
(8) La efectuarea calculelor în conformitate cu art.71 alin.(1)–(3), economiile de energie ce trebuie realizate se exprimă în termeni de consum de energie primară sau finală, aplicînd factorii de conversie indicaţi în anexa nr.1 şi principiile stabilite în anexa nr.2. La determinarea măsurilor de eficienţă energetică ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie va fi acordată prioritate măsurilor de eficienţă energetică cu impact social, măsurilor îndreptate spre reducerea sărăciei energetice sau îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale consumatorilor vulnerabili.
(9) Mărimea contribuţiilor ce urmează a fi achitate de către fiecare parte obligată conform alin.(6) se stabileşte în conformitate cu metodologia pentru determinarea contribuţiilor ce urmează a fi achitate de părţile obligate, aprobată de Guvern, pe bază de criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, reieşind din cheltuielile totale necesare pentru realizare, în perioada respectivă, a măsurilor de eficienţă energetică şi din ponderea economiilor de energie cu care trebuie să contribuie fiecare parte obligată. Contribuţiile respective se includ în calculul tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale, al tarifului pentru furnizarea energiei termice şi în preţul de comercializare a produselor petroliere.
(10) Mijloacele financiare colectate în cadrul schemei de obligaţii, aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(6) şi (7), se includ în legea bugetului de stat pentru anul respectiv.
(11) Mijloacele financiare transferate în cadrul schemei de obligaţii sunt administrate prin sistemul trezorerial de către instituţia publică de suport, iar dacă Guvernul stabileşte astfel în Programul privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice – şi de către alte autorităţi/instituţii cu atribuţii de implementare a programelor şi proiectelor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie. Soldurile de mijloace financiare formate la sfârşitul anului bugetar din contul schemei de obligaţii sunt accesibile pentru utilizare în aceleaşi scopuri în anul bugetar următor.
(12) Autorităţile şi instituţiile desemnate de Guvern în vederea valorificării mijloacelor financiare colectate în cadrul schemei de obligaţii, conform alin.(11), organizează proceduri de achiziţii publice pentru selectarea părţilor terţe care să implementeze măsurile de eficienţă energetică şi încheie contracte în acest sens, ţinând cont de măsurile de eficienţă energetică aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(7). În cadrul programelor şi proiectelor cofinanţate de parteneri de dezvoltare şi/sau organizaţii internaţionale se vor aplica procedurile de achiziţii convenite în acordurile semnate cu aceştia.
(13) Instituţia publică de suport are dreptul să aplice contractele de performanţă energetică pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie la beneficiarii Programului privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice. După organizarea de către instituţia publică de suport a procedurilor de achiziţii publice pentru selectarea prestatorului de servicii energetice, contractele de performanţă energetică vor fi încheiate de către instituţia publică de suport, beneficiarii programului respectiv şi prestatorul de servicii energetice.
(14) Măsurarea şi verificarea economiilor de energie rezultate ca urmare a măsurilor de eficienţă energetică realizate de părţile contractate, precum şi a măsurilor de eficienţă energetică realizate în cadrul contractelor de performanţă energetică încheiate de beneficiarii Programului privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu alin.(13), sînt efectuate anual de către instituţia publică de suport. Validarea economiilor de energie este asigurată anual de către o parte terţă prin implicarea auditorilor energetici sau a companiilor specializate.
(15) În baza propunerii organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, Guvernul decide cu privire la aplicarea schemei de obligaţii, a altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora în vederea realizării economiilor de energie în conformitate cu prezentul articol, cu condiţia notificării prealabile a Secretariatului Comunităţii Energetice.
(16) Anual, pînă la 31 mai, instituţia publică de suport întocmeşte şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport cu privire la aplicarea schemei de obligaţii pentru anul calendaristic precedent.
(17) Raportul menţionat la alin.(16) trebuie să conţină lista părţilor obligate şi trebuie să reflecte informaţii cu privire la cantitatea totală a economiilor de energie realizate pe parcursul anului precedent, cantitatea economiilor de energie la a căror realizare a contribuit fiecare parte obligată, măsurile de eficienţă energetică întreprinse pe parcursul anului precedent, mărimea contribuţiilor aprobată de Guvern şi mărimea contribuţiilor transferate de părţile obligate pe parcursul anului precedent, măsurile de eficienţă energetică şi totalul cheltuielilor efectuate pentru realizarea economiilor de energie în anul precedent, beneficiarii proiectelor în domeniul eficienţei energetice, soldurile în conturi, lucrările aflate la etapa de implementare, numărul contractelor încheiate pe parcursul anului precedent ca urmare a desfăşurării procedurilor de achiziţii publice, economiile de energie verificate şi validate, precum şi alte informaţii relevante.
(18) Raportul se publică pe pagina web oficială a instituţiei publice de suport şi pe cea a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
[Art.8 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Capitolul III
COMPETENŢE ADMINISTRATIVE
Articolul 9. Atribuţiile Guvernului
(1) În domeniul eficienţei energetice, Guvernul exercită următoarele atribuţii:
a) stabileşte direcţiile prioritare ale politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
b) aprobă Planul naţional integrat privind energia şi clima;
c) decide, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu privire la aplicarea schemei de obligaţii, a altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora;
d) aprobă mecanisme de promovare a eficienţei energetice, precum şi instrumente financiare pentru realizarea economiilor de energie;
e) aprobă lista părţilor obligate, cantitatea economiilor de energie la a căror realizare trebuie să contribuie fiecare parte obligată, măsurile de eficienţă energetică ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie, precum şi mărimea contribuţiilor necesare de a fi achitate de către fiecare parte obligată în conformitate cu art.8;
f) aprobă Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
g) aprobă Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari;
h) aprobă Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei publice de suport.
(2) Pentru a asigura premisele necesare dezvoltării capacităţilor tehnice în legătură cu prestarea serviciilor energetice, inclusiv în legătură cu auditul energetic, managementul energetic, Guvernul decide cu privire la punerea în aplicare a sistemelor de calificare şi înregistrare corespunzătoare.
(3) Guvernul exercită şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.306/2023 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
Articolul 10. Atribuţiile organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este Ministerul Energiei.
(2) În conformitate cu prezenta lege, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi promovează politica şi strategiile statului în domeniul eficienţei energetice şi monitorizează implementarea acestora cu suportul instituţiei publice de suport;
b) elaborează şi promovează planurile naţionale integrate privind energia şi clima şi monitorizează implementarea acestora prin intermediul instituţiei publice de suport;
c) elaborează şi promovează proiecte de acte normative şi proiecte ale documentelor de politici în domeniul eficienţei energetice, de asemenea elaborează documente normativ-tehnice, inclusiv standarde în domeniul eficienţei energetice, monitorizînd aplicarea acestora;
d) elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului cerinţe minime de performanţă energetică pentru utilajele şi echipamentele produse sau importate în Republica Moldova;
e) elaborează programe naţionale de finanţare a eficienţei energetice, cu identificarea surselor de acoperire a acestora;
e1) în calitate de posesor al Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, asigură condiţiile juridice, financiare şi organizatorice pentru crearea, administrarea, mentenanţa şi dezvoltarea sistemului informaţional respectiv;
f) monitorizează modul de îndeplinire de către instituţia publică de suport a atribuţiilor în domeniul eficienţei energetice ce îi revin, inclusiv a atribuţiilor stabilite la art.8 şi 14;
g) promovează relaţiile internaţionale în domeniul eficienţei energetice şi cooperează cu organizaţiile internaţionale din domeniu.
(3) În vederea promovării şi facilitării utilizării eficiente a energiei de către consumatorii mici de energie, inclusiv de către consumatorii casnici, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează şi înaintează Guvernului spre aprobare măsuri care includ, după caz:
a) instrumente şi politici de promovare a schimbării comportamentale, precum:
– stimulentele financiare;
– accesul la programe de finanţare, împrumuturi nerambursabile sau subvenţii;
– furnizarea de informaţii şi măsurile de asigurare a accesului la informaţii;
– proiectele-pilot în domeniul eficienţei energetice;
– studiile, analizele şi cercetările în domeniul eficienţei energetice;
– activităţile la locul de muncă;
b) căi şi metode de implicare a consumatorilor finali şi a organizaţiilor care reprezintă interesele consumatorilor finali la posibila instalare a echipamentelor de măsurare inteligente prin informarea acestora cu privire la:
– schimbările eficiente din punct de vedere energetic şi uşor de realizat, care pot surveni în legătură cu utilizarea energiei;
– măsurile de eficienţă energetică.
(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul energeticii exercită atribuţiile stabilite în prezenta lege, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.306/2023 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
(5) În conformitate cu art.27 din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, unele atribuţii ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii pot fi delegate instituţiei publice de suport.
[Art.10 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
[Art.10 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.10 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 11. Instituţia publică de suport
(1) Instituţia publică de suport coordonează şi organizează activităţile orientate spre asigurarea implementării politicii de stat în domeniile sale de competenţă, inclusiv prin atragerea şi gestionarea resurselor financiare în vederea finanţării şi promovării proiectelor şi programelor în domeniile respective într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului, al schimbărilor climatice şi care să contribuie la creşterea gradului de securitate energetică a ţării.
(2) Instituţia publică de suport este o instituţie cu statut de persoană juridică, care dispune de conturi trezoreriale şi bancare, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi denumire în limba română. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii exercită, în numele Guvernului, funcţia de fondator al instituţiei publice de suport.
(3) Bugetul instituţiei publice de suport se formează din: surse alocate din bugetul de stat pentru asigurarea suportului la implementarea politicilor în domeniile sale de competenţă; din mijloace financiare alocate acesteia pentru exercitarea unor atribuţii suplimentare delegate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, inclusiv pentru gestionarea, monitorizarea şi controlul programelor şi proiectelor de implementare a măsurilor în domeniul eficienţei energetice şi valorificării surselor regenerabile de energie, care nu vor depăşi 10% din bugetul programelor şi proiectelor în cauză; din donaţii, granturi, veniturile financiare obţinute ca urmare a administrării mijloacelor financiare atrase din surse externe, conform acordurilor; din alte surse neinterzise de lege, prevăzute în statutul instituţiei publice. La etapa elaborării strategiei sectoriale de cheltuieli şi a cadrului bugetar pe termen mediu, instituţia publică de suport elaborează şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, spre aprobare şi luare în considerare, un deviz de cheltuieli pentru realizarea în anul următor de gestiune a activităţilor ce includ asigurarea suportului la implementarea politicilor în domeniile sale de competenţă, precum şi pentru activităţile şi atribuţiile delegate acesteia.
(4) Bugetul instituţiei publice de suport se aprobă în corespundere cu regulile stabilite în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(5) Resursele financiare atrase din surse externe sînt administrate de către instituţia publică de suport în conformitate cu art.44 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(51) Organele de conducere ale instituţiei publice de suport sunt reprezentate de directorul instituţiei publice, în calitate de organ executiv, şi de un consiliu, în calitate de organ colegial superior de conducere. Consiliul instituţiei publice de suport îndeplineşte rolul de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional de conducere, fiind responsabil de activitatea instituţiei în ansamblu, de soliditatea financiară a acesteia, de deciziile cu privire la finanţarea proiectelor în domeniul eficienţei energetice şi al valorificării surselor regenerabile de energie, de asemenea îndeplineşte alte funcţii şi atribuţii stabilite în statutul instituţiei publice de suport, aprobat de Guvern. Consiliul este format din 9 membri, dintre care cel puţin doi sunt reprezentanţi ai societăţii civile şi/sau reprezentanţi ai partenerilor de dezvoltare.
[Alin.(6) art.11 abrogat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
(7) Anual, pînă la 31 mai, instituţia publică de suport elaborează şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport privind activitatea desfăşurată în anul precedent. Raportul respectiv se publică pe pagina web oficială a instituţiei publice de suport.
[Art.11 modificat prin Legea nr.37 din 29.02.2024, în vigoare 22.03.2024]
[Art.11 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
[Art.11 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 12. Atribuţiile instituţiei publice de suport
(1) În conformitate cu prezenta lege, instituţia publică de suport exercită următoarele atribuţii:
a) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea implementării politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
b) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea proiectelor de acte normative şi la monitorizarea implementării acestora, precum şi la elaborarea documentelor normativ-tehnice, inclusiv a standardelor în domeniul eficienţei energetice;
c) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea implementării cerinţelor minime de performanţă energetică pentru utilajele şi echipamentele produse sau importate în Republica Moldova;
d) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea aplicării planurilor naţionale integrate privind energia şi clima, inclusiv prin colectarea în acest sens de informaţii necesare de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de la participanţii la pieţele energetice;
d1) implementează mecanismul de subvenţionare pentru eficientizarea consumului de resurse energetice, în sensul art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.241/2022 privind Fondul de reducere a vulnerabilităţii energetice, în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern. La implementarea mecanismului de subvenţionare în cooperare cu partenerii de dezvoltare, cu finanţare şi/sau cofinanţare din surse bugetare şi/sau extrabugetare, instituţia publică de suport este în drept să adopte mecanisme flexibile de implementare, în conformitate cu acordurile şi/sau memorandumurile semnate cu aceştia, care ar putea include perceperea de contribuţii de la beneficiarii programelor de subvenţionare a măsurilor de eficientizare a consumului de resurse energetice, colectate într-un cont bancar dedicat programelor de subvenţionare şi utilizate de instituţia publică de suport în acelaşi scop. Mărimea şi modul de percepere a contribuţiilor se stabilesc de Guvern;
d2) atrage şi gestionează resurse financiare în vederea finanţării şi promovării proiectelor şi programelor în domeniul eficienţei energetice şi al valorificării surselor regenerabile de energie, cu respectarea prevederilor Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat şi ale Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014. În vederea susţinerii iniţiativelor şi eforturilor autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi autorităţilor publice în atragerea resurselor financiare din partea donatorilor şi partenerilor de dezvoltare pentru implementarea proiectelor în domeniul eficienţei energetice, instituţia publică de suport elaborează şi, după caz, implementează programe cu mobilizare rapidă şi facilă a contribuţiilor financiare solicitate, în limitele bugetului disponibil;
[Lit.e)-h) alin.(1) art.12 abrogate prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
i) acordă asistenţă autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea planurilor locale integrate privind energia şi clima;
[Lit.j)-k) alin.(1) art.12 abrogate prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
l) evaluează potenţialul de sporire a eficienţei energetice în ansamblu pe economie, în baza unei analize comparative cu statele Uniunii Europene, la fiecare 3 ani;
m) efectuează evaluarea calitativă cu privire la evoluţiile actuale şi viitoare ale pieţei serviciilor energetice;
n) instituie şi ţine Registrul electronic al auditorilor energetici şi Registrul electronic al auditului energetic în conformitate cu prezenta lege, Legea nr.71/2007 cu privire la registre şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
o) identifică şi stabileşte lista întreprinderilor mari care urmează să îndeplinească obligaţia stabilită la art.19 alin.(1) şi le notifică despre acest fapt;
p) creează şi gestionează, inclusiv în scop de monitorizare, un sistem informaţional în domeniul eficienţei energetice;
q) în calitate de deţinător al Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, asigură crearea, administrarea, mentenanţa şi dezvoltarea sistemului informaţional respectiv;
q1) prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii rapoarte şi informaţii privind implementarea politicilor naţionale sectoriale în anul precedent de gestiune, în baza informaţiilor colectate şi procesate prin intermediul Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, în cadrul raportărilor cu privire la implementarea Planului naţional integrat privind energia şi clima;
r) implementează mecanismul de asigurare şi verificare a calităţii auditurilor energetice efectuate, care prevede în acest scop o selecţie anuală aleatorie a cel puţin unei cote semnificative, din punct de vedere statistic, din toate auditurile energetice efectuate, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
s) aprobă programele de formare profesională în domeniul eficienţei energetice, inclusiv pentru cursurile de instruire a auditorilor energetici, elaborate de instituţiile de învăţămînt acreditate, şi organizează, în caz de necesitate, cursuri de instruire, de calificare a auditorilor energetici, inclusiv în contextul programelor de colaborare cu organizaţiile şi/sau instituţiile internaţionale;
t) acordă asistenţă consultativă şi informaţională prestatorilor de servicii energetice, consumatorilor finali, potenţialilor investitori, precum şi altor persoane fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul eficienţei energetice;
u) promovează şi diseminează informaţia cu privire la eficienţa energetică, inclusiv prin intermediul programelor de informare;
v) organizează seminare, conferinţe, concursuri naţionale şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice;
w) cooperează cu instituţiile şi cu organizaţiile internaţionale în vederea promovării eficienţei energetice, în limitele competenţei stabilite de Guvern;
x) repartizează donaţii de bunuri, echipamente şi instalaţii destinate eficientizării consumului de energie şi/sau valorificării surselor regenerabile de energie, în baza condiţiilor aprobate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
(2) Instituţia publică de suport îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.306/2023 privind etichetarea produselor cu impact energetic, în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic şi în regulamentul acesteia.
(3) În vederea exercitării atribuţiilor sale, instituţia publică de suport colaborează, în special prin furnizarea reciprocă şi continuă de informaţii, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu organismul naţional unic de acreditare, cu organismele de evaluare a conformităţii, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, cu alte autorităţi publice şi cu autorităţile administraţiei publice locale.
(4) Instituţia publică de suport colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale în domeniile sale de competenţă prin intermediul managerilor energetici raionali şi, după caz, cei locali, desemnaţi de către acestea, precum şi contribuie la organizarea instruirii lor profesionale continue.
[Alin.(5) art.12 abrogat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
(6) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, autorităţile administrative, instituţiile publice, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi întreprinderile energetice sunt obligate să furnizeze instituţiei publice de suport informaţiile necesare pentru elaborarea şi monitorizarea programelor de finanţare, a Planului naţional integrat privind energia şi clima, pentru crearea, ţinerea şi actualizarea Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, precum şi alte informaţii solicitate de aceasta în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor stabilite în prezenta lege.
[Art.12 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
[Art.12 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 13. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie la atingerea obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice şi promovează eficienţa energetică pe plan local, exercitînd următoarele atribuţii:
a) elaborează şi aprobă, în conformitate cu modelul aprobat de instituţia publică de suport, planuri locale integrate privind energia şi clima, care vizează autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, ca documente separate sau ca parte integrantă a planurilor de dezvoltare generale, asigură executarea şi monitorizează implementarea acestora;
b) iniţiază şi finanţează proiecte în domeniul eficienţei energetice şi contribuie la cofinanţarea acestora, în limita bugetelor locale;
c) organizează proceduri de achiziţii publice privind serviciile energetice şi încheie contracte în acest sens;
d) contribuie, la nivel local, la implementarea politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
e) participă, la nivel local, la diseminarea informaţiei privind eficienţa energetică, inclusiv mecanismele şi instrumentele de finanţare în domeniul eficienţei energetice, cadrul normativ adoptat în scopul îndeplinirii obiectivelor naţionale;
f) contribuie, la nivel local, la organizarea de seminare, conferinţe şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice.
(2) Politicile în domeniul eficienţei energetice la nivel local, precum şi acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru implementarea acestora se reflectă în planurile locale integrate privind energia şi clima, elaborate cu implicarea activă a managerilor energetici raionali. Planul local integrat privind energia şi clima se elaborează în calitate de document de planificare la nivel local şi contribuie la realizarea şi atingerea obiectivelor Planului naţional integrat privind energia şi clima.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi cele de nivel special au obligaţia să asigure actualizarea planurilor locale integrate privind energia şi clima la fiecare doi ani. Până la aprobare, planurile locale integrate privind energia şi clima se consultă cu instituţia publică de suport.
(31) Existenţa unui plan local integrat privind energia şi clima, elaborat de autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi de cele de nivel special în conformitate cu prevederile alin.(2), este o condiţie de eligibilitate pentru obţinerea de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi de către cele de nivel special, inclusiv de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi din cadrul unităţii administrativ-teritoriale respective, a finanţării sau cofinanţării proiectelor de eficienţă energetică din mijloace bugetare şi/sau din mijloace din partea partenerilor de dezvoltare mobilizate de Guvern.
(32) Raportarea tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate în anul precedent de gestiune în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, cu finanţare bugetară sau cu suportul partenerilor de dezvoltare, de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi de către cele de nivel special, în conformitate cu obligaţia prevăzută la art.131 alin.(3) lit.a), este o condiţie de eligibilitate pentru obţinerea de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi de cele de nivel special, inclusiv de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi din cadrul unităţii administrativ-teritoriale respective, a finanţării sau cofinanţării proiectelor de eficienţă energetică din mijloace bugetare şi/sau din mijloace din partea partenerilor de dezvoltare mobilizate de Guvern.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi pot elabora planuri locale integrate privind energia şi clima cu aprobarea acestora de către propriile consilii, de asemenea pot selecta şi desemna manageri energetici locali.
(5) Planurile locale integrate privind energia şi clima pot fi parte a planurilor generale de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale, a celor de dezvoltare durabilă, cu condiţia respectării elementelor de conţinut solicitate de către instituţia publică de suport, precum şi a perioadei de planificare.
(6) În vederea exercitării atribuţiilor sale, autorităţile administraţiei publice locale colaborează, în special prin furnizarea reciprocă de informaţii, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu instituţia publică de suport, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate şi cu alte autorităţi publice.
(7) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea desemnează managerii energetici raionali şi, implicit, încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu aceştia, monitorizează activitatea managerilor raionali şi le stabilesc atribuţiile, precum şi solicită, la necesitate, asistenţa instituţiei publice de suport la stabilirea acestora.
(8) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi pot desemna manageri energetici locali în vederea promovării eficienţei energetice la nivel de comunitate şi a realizării altor atribuţii în corespundere cu măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice.
(9) Managerii energetici raionali/locali pot face parte din statele de personal ale autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile, angajaţi în baza contractelor individuale de muncă, ori pot fi angajaţi prin contracte de prestări servicii, avînd obligaţia de a participa la planificarea şi monitorizarea îndeplinirii măsurilor de eficienţă energetică la nivel local, inclusiv a celor prevăzute în planurile locale integrate privind energia şi clima, la coordonarea, avizarea şi monitorizarea proiectelor de eficienţă energetică finanţate şi/sau cofinanţate de instituţia publică de suport, de instituţiile de finanţare naţionale, precum şi de partenerii de dezvoltare.
(10) Autorităţile administraţiei publice locale publică pe paginile lor web oficiale informaţii despre măsurile întreprinse în domeniile energiei şi climei, cu periodicitatea de cel puţin un an.
(11) Autorităţile administraţiei publice locale exercită şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.306/2023 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
[Art.13 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 131. Sistemul informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice
(1) Sistemul informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice reprezintă un sistem informaţional integrat, care cuprinde următoarele subsisteme:
a) subsistemul informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice a clădirilor, creat şi gestionat în conformitate cu prevederile Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor şi care include subsistemele prevăzute la art.27 alin.(1) din legea menţionată;
b) subsistemul informaţional de monitorizare şi verificare a economiilor de energie (în continuare – SIMVE);
c) subsistemul informaţional de management energetic (în continuare – SIME);
d) subsistemul informaţional „Registrul electronic al auditorilor energetici”;
e) subsistemul informaţional „Registrul electronic al auditului energetic”.
(2) SIMVE este principalul instrument de centralizare a datelor cu privire la economiile de energie primară şi/sau finală, obţinute de la părţile responsabile de raportare în urma implementării proiectelor de eficienţă energetică în toate sectoarele economiei, la scară naţională, şi de monitorizare a modului în care are loc implementarea planurilor naţionale şi locale integrate privind energia şi clima, în partea ce ţine de atingerea obiectivelor de eficienţă energetică.
(3) Părţile responsabile de raportarea în SIMVE a măsurilor de eficienţă energetică implementate sunt următoarele:
a) autorităţile publice ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi cele de nivel special, prin intermediul managerilor energetici raionali, cu obligaţia de raportare a tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate de autorităţile administraţiei publice locale de toate nivelurile;
b) producătorii de energie electrică, operatorul sistemului de transport al energiei electrice, operatorii sistemelor de distribuţie a energiei electrice, cu obligaţia de raportare a tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate în cadrul activelor ce constituie obiectul activităţii licenţiate desfăşurate şi, dacă este cazul, la consumatorul final, finanţate din alte surse decât mijloacele financiare colectate prin tarifele/preţurile reglementate aplicate;
c) operatorii sistemelor de transport al gazelor naturale, operatorii sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, cu obligaţia de raportare a tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate în cadrul activelor ce constituie obiectul activităţii licenţiate desfăşurate şi, dacă este cazul, la consumatorul final, finanţate din alte surse decât mijloacele financiare colectate prin tarifele/preţurile reglementate aplicate;
d) producătorii de energie termică, distribuitorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, cu obligaţia de raportare a tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate în cadrul activelor ce constituie obiectul activităţii licenţiate desfăşurate şi, dacă este cazul, la consumatorul final, finanţate din alte surse decât mijloacele financiare colectate prin tarifele/preţurile reglementate aplicate;
e) operatorii care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, cu obligaţia de raportare a tuturor proiectelor şi măsurilor de eficienţă energetică implementate în cadrul activelor ce constituie obiectul activităţii licenţiate desfăşurate şi, dacă este cazul, la consumatorul final, finanţate din alte surse decât mijloacele financiare colectate prin tarifele reglementate aplicate;
f) instituţiile şi autorităţile publice care finanţează sau cofinanţează, din mijloace publice, proiecte şi măsuri de eficienţă energetică sau de raţionalizare a consumului de resurse energetice;
g) instituţia publică de suport, cu obligaţia de colectare a informaţiei cu privire la proiectele de eficienţă energetică implementate în cadrul proiectelor sau programelor dezvoltate de către partenerii de dezvoltare, inclusiv cu finanţare asigurată prin intermediul băncilor comerciale locale. Instituţia de suport este obligată să asigure confidenţialitatea informaţiei colectate şi procesate în vederea includerii în SIMVE.
(4) Părţile responsabile de raportare în SIMVE îşi exercită obligaţia de raportare a măsurilor de eficienţă energetică implementate în anul precedent până la data de 31 martie a anului de gestiune, în conformitate cu conceptul şi regulamentul Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, aprobate de Guvern, precum şi cu cadrul metodologic subsecvent aprobat de instituţia publică de suport.
(5) SIME este instrumentul de monitorizare, analiză, inclusiv comparativă, şi control al performanţei utilizării energiei şi apei şi al costurilor aferente în cadrul clădirilor publice, precum şi al clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice. Datele cu privire la consumul de resurse energetice şi apă al clădirilor şi la costurile aferente, colectate şi procesate prin intermediul SIME, sunt puse la dispoziţia publicului, iar rapoartele detaliate despre profilul de consum şi performanţa energetică a clădirii sunt puse la dispoziţia proprietarilor clădirilor şi/sau a gestionarilor acestora în mod gratuit.
(6) În vederea operaţionalizării SIME de către instituţia publică de suport se instituie următoarele obligaţii:
a) operatorii sistemelor de distribuţie a energiei electrice, operatorii sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, distribuitorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, operatorii care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare asigură transmiterea către SIME, cel puţin lunar, a datelor cu privire la consumul şi la costurile aferente consumului de resurse energetice şi apă al clădirilor publice şi clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice. Furnizorii serviciilor de alimentare cu energie electrică, gaze naturale, energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, de alimentare cu apă şi de canalizare cooperează cu operatorii sistemelor de distribuţie relevanţi în vederea transmiterii centralizate către SIME a datelor cu privire la consumul de resurse energetice şi apă şi la costurile aferente;
b) gestionarii clădirilor publice şi proprietarii clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice cooperează cu operatorii şi/sau furnizorii de resurse energetice şi apă în vederea asigurării faptului că în SIME sunt reflectate date veridice privind consumul înregistrat şi costurile suportate. Gestionarii clădirilor publice şi proprietarii clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice cooperează cu managerii energetici raionali cu privire la schimbul de informaţii administrative despre edificiu şi la descrierea corectă a profilurilor clădirilor/instituţiilor în SIME;
c) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi cele de nivel special, prin intermediul managerilor energetici raionali şi locali, cooperează cu instituţia publică de suport în vederea asigurării funcţionării SIME pentru toate clădirile publice din cadrul unităţii administrativ-teritoriale şi pentru clădirile în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice;
d) părţile responsabile de transmiterea informaţiilor în SIME îşi exercită obligaţiile în conformitate cu conceptul şi regulamentul Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice, precum şi cu cadrul metodologic subsecvent.
(7) Proprietarii clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice sau, după caz, gestionarii clădirilor publice instalează în cadrul clădirii pe care o deţin în proprietate sau o gestionează, în condiţiile unei renovări majore a acesteia, în sensul Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, echipamente inteligente de măsurare a consumului de resurse energetice şi de apă, cu conectarea ulterioară a acestora la SIME şi transmiterea către acesta a datelor orare cu privire la consum.
(8) Prin derogare de la prevederile alin.(6) lit.b), proprietarii clădirilor în care activează instituţii şi/sau autorităţi publice, în condiţiile în care ponderea suprafeţei încălzite şi ocupate de instituţii şi/sau autorităţi publice nu este de 100%, pot decide şi coopera cu instituţia publică de suport în vederea reprezentării în SIME a informaţiilor cu privire la suprafaţa ocupată şi a altor informaţii administrative, inclusiv privind consumul de resurse energetice şi apă facturat, după caz refacturat, ce corespund instituţiilor şi/sau autorităţilor publice vizate. Instituţia publică de suport asigură definirea corectă în SIME a părţii din clădire utilizate de instituţii şi/sau autorităţi publice, în vederea aprecierii obiective a performanţei energetice a clădirii şi a consumului de resurse energetice şi de apă al acesteia.
(9) Obligaţiile de raportare şi cele de transmitere a datelor în cadrul Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice şi al subsistemelor informaţionale care fac parte din acesta nu se aplică cu privire la datele care sunt disponibile în alte sisteme şi resurse informaţionale şi pot fi consumate sau furnizate prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect).
(10) Guvernul, cu referire la rolul exemplar al clădirilor publice în utilizarea eficientă a resurselor energetice şi apei, după cum este stabilit la art.14, facilitează şi promovează instalarea echipamentelor inteligente de măsurare a consumului de resurse energetice şi de apă în cadrul proiectelor de implementare a măsurilor de eficienţă energetică finanţate sau cofinanţate din bugetul de stat, în cadrul proiectelor şi/sau programelor sprijinite financiar de partenerii de dezvoltare, precum şi în cadrul altor mecanisme şi instrumente de finanţare a măsurilor de eficienţă energetică.
(11) Instituţia publică de suport promovează utilizarea SIME în rândul asociaţiilor în condominiu în calitate de instrument de management energetic şi platformă pentru analiza comparativă a performanţei energetice a clădirilor din sectorul rezidenţial.
(12) Instituţia publică de suport procesează informaţia colectată prin intermediul Sistemului informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice şi o utilizează în vederea raportării cu privire la implementarea Planului naţional integrat privind energia şi clima şi a Strategiei sectoriale pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung, precum şi a altor documente de politici relevante.
[Art.131 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Capitolul IV
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN UTILIZAREA ENERGIEI
Articolul 14. Renovarea clădirilor
(1) Implementarea cerinţelor minime de performanţă energetică a fondului imobiliar naţional se realizează în conformitate cu Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor. Renovarea fondului imobiliar naţional se efectuează în termenele şi condiţiile stabilite în Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung.
(2) În vederea promovării rolului de exemplu al clădirilor publice, prezenta lege stabileşte ca obiectiv renovarea anuală a unei anumite suprafeţe a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, astfel ca să fie îndeplinite cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică prevăzute la art.9 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor.
(3) Cerinţele stabilite la alin.(2) nu se aplică următoarelor categorii de clădiri:
a) clădirile care fac parte din patrimoniul naţional cultural şi pentru care respectarea anumitor cerinţe minime de performanţă energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;
b) clădirile destinate apărării naţionale, cu excepţia caselor de locuit unifamiliale sau a clădirilor de birouri ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul apărării ori ale autorităţilor administrative şi ale instituţiilor din subordinea acestuia;
c) clădirile utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate care intră sub incidenţa alin.(2) sînt stabilite conform anexei nr.3.
(5) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să elaboreze, cu asistenţa instituţiei publice de suport, Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, în care să includă, pentru următorii 3 ani, lista clădirilor care urmează să fie renovate, măsurile de eficienţă energetică ce urmează să fie întreprinse pentru renovarea clădirilor respective şi cheltuielile estimative necesare pentru realizarea acestor măsuri, inclusiv cele conexe indispensabile de consolidare a clădirii, rata anuală de renovare, precum şi mărimea contribuţiilor necesare pentru efectuarea renovării.
(6) Lista clădirilor care urmează să fie renovate va cuprinde informaţii cu privire la suprafaţa totală în metri pătraţi a fiecărei clădiri şi cu privire la performanţa energetică a acesteia sau alte date energetice relevante. La întocmirea listei va fi acordată prioritate clădirilor cu performanţa energetică cea mai scăzută, în limita posibilităţilor economice, ţinînd cont de raportul cost-beneficiu şi de posibilitatea implementării în acest sens a contractelor de performanţă energetică.
(7) Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate se aprobă de Guvern pentru o perioadă de 3 ani. Anual, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să examineze necesitatea modificării programului respectiv şi să raporteze Guvernului despre acest fapt pînă la 1 mai.
(8) Resursele financiare necesare pentru renovarea clădirilor se planifică şi se includ în legea bugetului de stat pentru anul următor de către instituţiile şi autorităţile incluse în Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate.
(9) Rata anuală de renovare constituie 3% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafaţă totală utilă de peste 250 m2, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerinţele minime de performanţă energetică.
(10) În cazul în care suprafaţa clădirilor renovate pe parcursul unui an depăşeşte 3% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, excedentul va fi luat în calcul la determinarea ratei anuale de renovare pentru oricare dintre cei 3 ani care preced sau urmează după anul respectiv. La determinarea ratei anuale de renovare pot fi luate în considerare clădirile noi din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, care înlocuiesc clădirile demolate în oricare dintre ultimii 2 ani precedenţi sau clădirile care au fost vîndute, demolate ori scoase din uz în oricare dintre ultimii 2 ani precedenţi, ca urmare a utilizării mai intensive a altor clădiri.
(11) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate ale căror clădiri sînt incluse în lista clădirilor care urmează să fie renovate vor planifica în bugetul său cheltuielile necesare pentru a efectua lucrările de renovare în conformitate cu procedurile bugetare stabilite în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(12) Ţinînd cont de măsurile de eficienţă energetică aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(5) şi (7), autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sînt obligate să organizeze proceduri de achiziţii publice pentru a selecta părţile terţe care să execute măsurile respective şi să încheie contracte de achiziţii în acest sens.
(13) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, în vederea implementării prevederii de la alin.(12), pot aplica contractele de performanţă energetică pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie cu suportul instituţiei publice de suport. Contractele de performanţă energetică se încheie de către beneficiarii Programului cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi prestatorul de servicii energetice după organizarea procedurilor de achiziţii publice.
(14) Măsurarea şi verificarea economiilor de energie rezultate ca urmare a măsurilor de eficienţă energetică realizate de părţile contractate, precum şi a măsurilor de eficienţă energetică realizate în cadrul contractelor de performanţă energetică încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate în conformitate cu alin.(13), sînt efectuate anual de către instituţia publică de suport, iar validarea economiilor de energie este asigurată anual prin implicarea auditorilor energetici, a companiilor specializate sau a organului supravegherii energetice de stat.
(15) Anual, pînă la 31 mai, instituţia publică de suport întocmeşte şi prezintă organului central al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport care să reflecte informaţii cu privire la mijloacele financiare utilizate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate în anul precedent, măsurile de eficienţă energetică ce au fost identificate ca fiind necesare pentru renovarea clădirilor, contractele încheiate pe parcursul anului precedent ca urmare a desfăşurării procedurilor de achiziţii publice, organizate în conformitate cu alin.(12), rata anuală de renovare a clădirilor, măsurile de eficienţă energetică şi totalul cheltuielilor efectuate, precum şi economiile de energie realizate pe parcursul anului precedent. Raportul respectiv şi Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate se publică pe pagina web oficială a instituţiei publice de suport şi pe cea a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
(16) Parlamentul, instituţia Preşedintelui Republicii Moldova, alte autorităţi publice care nu intră sub incidenţa alin.(2), precum şi autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să întreprindă măsuri de renovare a clădirilor din domeniul public al statului în care acestea îşi desfăşoară activitatea pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor. În acest sens, autorităţile respective pot întreprinde următoarele măsuri:
a) să adopte planuri proprii de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, separat sau ca parte integrantă a unui plan de acţiuni privind protecţia mediului, care să conţină obiective şi acţiuni specifice ce ţin de obţinerea economiilor de energie şi de promovarea eficienţei energetice, în contextul continuării rolului de exemplu al clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate în conformitate cu prezentul articol;
b) să instituie şi să implementeze un sistem de management energetic, inclusiv să efectueze auditul energetic în contextul aplicării planurilor de acţiuni;
c) să contracteze prestatorii de servicii energetice, inclusiv să încheie contracte de performanţă energetică, pentru finanţarea lucrărilor de renovare a clădirilor şi implementarea planurilor de menţinere sau de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen lung.
[Art.14 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 15. Achiziţii publice durabile
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi sau instituţii publice care au calitatea de autoritate contractantă în sensul Legii nr.131/2015 privind achiziţiile publice sînt obligate să achiziţioneze doar bunuri, servicii sau lucrări cu performanţă înaltă de eficienţă energetică în măsura în care să fie respectate cerinţele privind eficacitatea costurilor, fezabilitatea economică, viabilitatea sporită, conformitatea tehnică, precum şi să fie asigurat un nivel suficient de concurenţă în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr.4.
(2) Prezentul articol se aplică şi de către persoanele juridice de drept privat în cazul atribuirii contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii sau lucrări finanţate şi/sau subvenţionate cu peste 50% de către autorităţile şi instituţiile specificate la alin.(1).
(3) Obligaţia stabilită la alin.(1) se aplică în cazul contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii sau lucrări efectuate în conformitate cu Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de valoare mică şi în conformitate cu Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice.
(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul apărării, autorităţile administrative şi instituţiile din subordinea acestuia sînt obligate să aplice prevederile alin.(1) numai în măsura în care aplicarea acestora nu contravine naturii şi obiectivului principal al activităţilor lor.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să achiziţioneze doar bunuri, servicii sau lucrări cu performanţă înaltă de eficienţă energetică, în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr.4. În cazul proiectelor finanţate total sau parţial din bugetul de stat, autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să aplice prevederile alin.(1)–(3), alin.(6) şi (7).
(6) În contextul organizării procedurilor de achiziţii publice de servicii cu un conţinut energetic semnificativ, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi şi instituţii publice, autorităţile administraţiei publice locale evaluează posibilitatea încheierii contractelor de performanţă energetică pe termen lung, care să permită obţinerea de economii de energie pe termen lung.
(7) Fără a aduce atingere alin.(1), la achiziţionarea unui pachet de produse reglementat în ansamblu de actele normative aprobate de Guvern în conformitate cu Legea nr.306/2023 privind etichetarea produselor cu impact energetic, autorităţile care intră sub incidenţa prezentului articol vor acorda prioritate caracteristicilor de eficienţă energetică aferente pachetului de produse în totalitate în raport cu eficienţa energetică a produselor individuale din pachetul respectiv şi vor achiziţiona pachetul de produse care corespund criteriului apartenenţei la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică.
[Art.15 completat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 16. Evidenţa şi măsurarea energiei electrice şi a gazelor naturale
(1) Cantităţile de energie electrică şi de gaze naturale furnizate consumatorilor se măsoară prin intermediul echipamentelor de măsurare supuse controlului metrologic în condiţiile Legii metrologiei nr.19/2016. Echipamentele de măsurare puse la dispoziţie pe piaţă şi/sau puse în funcţiune trebuie să îndeplinească cerinţele Reglementării tehnice privind punerea la dispoziţie pe piaţă a mijloacelor de măsurare, aprobată de Guvern.
(2) Procurarea, instalarea, sigilarea, verificarea metrologică, întreţinerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice şi a gazelor naturale, precum şi citirea indicaţiilor acestora se efectuează în conformitate cu Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(3) În funcţie de posibilităţile tehnice şi economice în raport cu potenţialele economii de energie, la consumatorii finali de energie electrică şi de gaze naturale se instalează, în condiţiile stabilite în legile sectoriale, echipamente de măsurare inteligente, la preţuri competitive, care reflectă consumul efectiv de energie al consumatorilor respectivi şi care furnizează informaţii despre timpul efectiv de consum.
(4) Operatorii sistemelor de distribuţie din sectorul electroenergetic şi din cel al gazelor naturale instalează la consumatorii casnici echipamente de măsurare individuale după ce demonstrează eficienţa economică a acestei măsuri şi după aprobarea şi includerea măsurii respective de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în planurile investiţionale ale operatorilor. La efectuarea analizei cost-beneficiu se va asigura evaluarea economică a tuturor costurilor şi beneficiilor pe termen lung pentru piaţă, pentru sistemul electroenergetic şi pentru consumatorii individuali.
(5) În cazul în care se instalează echipamente de măsurare inteligente, suplimentar cerinţelor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, se vor respecta următoarele condiţii:
a) echipamentele de măsurare inteligente trebuie să ofere consumatorilor finali informaţii privind timpul efectiv de consum, iar la stabilirea cerinţelor minime faţă de echipamentele de măsurare inteligente şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă cu privire la instalarea acestora trebuie să fie luate în considerare, în special, obiectivele de eficienţă energetică şi beneficiile pe care le oferă echipamentele de măsurare inteligente consumatorilor finali;
b) trebuie să fie asigurată securitatea echipamentelor de măsurare inteligente şi a datelor comunicate, cu respectarea prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal;
c) la solicitarea consumatorului final de energie electrică, echipamentul de măsurare inteligent trebuie să asigure posibilitatea de măsurare a energiei electrice livrate în reţea de către consumatorul final;
d) la solicitarea consumatorilor finali, datele înregistrate de echipamentele de măsurare inteligente, cu citire la distanţă în funcţiune, trebuie să fie comunicate acestora sau unei părţi terţe, care acţionează în numele consumatorilor finali, într-un format uşor de înţeles;
e) în faza instalării echipamentelor de măsurare inteligente, consumatorilor finali trebuie să li se ofere informaţiile şi asistenţa corespunzătoare privind potenţialul deplin al echipamentelor de măsurare inteligente în ceea ce priveşte gestionarea şi monitorizarea consumului de energie.
[Art.16 în redacţia Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 161. Evidenţa şi măsurarea energiei termice furnizate pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
(1) Cantităţile de energie termică furnizate consumatorilor pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire se măsoară prin intermediul echipamentelor de măsurare supuse controlului metrologic în condiţiile Legii metrologiei nr.19/2016. Echipamentele de măsurare puse la dispoziţie pe piaţă şi/sau puse în funcţiune trebuie să îndeplinească cerinţele Reglementării tehnice privind punerea la dispoziţie pe piaţă a mijloacelor de măsurare, aprobată de Guvern.
(2) Procurarea, instalarea, sigilarea, verificarea metrologică, întreţinerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare a energiei termice furnizate consumatorilor pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, precum şi citirea indicaţiilor acestora se efectuează în conformitate cu Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(3) Energia termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, livrată în cadrul unui sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, este contorizată cu echipamente de măsurare care reflectă în mod corect consumul real de energie. Costurile sunt suportate de consumatorii finali sau de distribuitor în corespundere cu prevederile Legii nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării.
(4) În cazul în care furnizarea către o clădire a energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire este asigurată de o sursă de producere ce deserveşte mai multe clădiri ori de sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, în punctul de delimitare a instalaţiilor de utilizare a energiei termice şi/sau de răcire, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, se instalează un echipament de măsurare a energiei termice furnizate pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire.
[Art.161 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 162. Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru furnizarea energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
(1) În clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi în clădirile cu destinaţie mixtă, în sensul Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, dotate cu/alimentate de la o sursă centrală sau alimentate de la sisteme de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, se instalează echipamente de măsurare individuale pentru a măsura consumul de energie termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi este justificat economic.
(2) În cazul în care instalarea echipamentelor de măsurare individuale pentru fiecare unitate a clădirii, în sensul Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este justificată din punct de vedere economic, se utilizează repartitoare individuale de costuri, destinate măsurării consumului de energie termică la fiecare corp de încălzire în parte, după cum prevede Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi în condiţiile în care se demonstrează eficienţa din punct de vedere economic a instalării repartitoarelor.
(3) Prin derogare de la alin.(1) şi (2), în condiţiile în care instalarea în clădirile de locuit cu mai multe apartamente a echipamentelor de măsurare individuale sau a repartitoarelor individuale de costuri nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este justificată din punct de vedere economic, repartizarea între apartamentele din clădire a cantităţii de energie termică furnizate pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire se va efectua în conformitate cu o metodologie aprobată de Guvern. Criteriile generale, metodologia şi/sau procedurile necesare pentru a determina fezabilitatea tehnică şi rentabilitatea măsurii de instalare a echipamentelor de măsurare inteligente sau a repartitoarelor de costuri sunt stabilite în mod clar şi publicate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
(4) Prin derogare de la alin.(1) şi (2), în cazul clădirilor de locuit noi cu mai multe apartamente sau al unităţilor noi cu destinaţie locativă ale unor clădiri cu destinaţie mixtă, care sunt dotate cu/alimentate de la o sursă centrală de producere a apei calde menajere ori sunt alimentate cu energie termică pentru prepararea apei calde menajere de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, antreprenorii care construiesc respectivele clădiri sau unităţi de clădiri noi instalează echipamente de măsurare individuale pentru apa caldă menajeră (apometre) pentru fiecare apartament.
(5) În cazul clădirilor de locuit cu mai multe apartamente sau al clădirilor cu destinaţie mixtă care sunt alimentate de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire ori unde sursele centrale sau individuale proprii de încălzire şi/sau de răcire sunt predominante, Guvernul elaborează şi aprobă o metodologie privind repartizarea costurilor pentru furnizarea energiei termice pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire între toţi consumatorii, cu scopul de a asigura estimarea consumului individual în mod transparent, obiectiv şi corect, care va viza costurile pentru:
a) apa caldă menajeră;
b) energia termică distribuită de sistemul colectiv de alimentare cu energie termică al clădirii şi în scopul încălzirii spaţiilor comune;
c) încălzirea şi/sau răcirea apartamentelor.
(6) Prin derogare de la alin.(1)–(3), Guvernul poate promova, pentru fiecare apartament/locuinţă, soluţii individuale de măsurare a cantităţii de energie termică furnizate pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, în conformitate cu prevederile Legii nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi ale Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor.
[Art.162 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 163. Citirea la distanţă a echipamentelor de măsurare şi a repartitoarelor de costuri
(1) Echipamentele de măsurare şi repartitoarele de costuri noi, instalate la consumatorul final în conformitate cu prevederile art.161 şi 162, includ posibilitatea tehnică de citire la distanţă.
(2) Echipamentele de măsurare şi repartitoarele de costuri care nu pot fi citite la distanţă, dar care au fost deja instalate, se adaptează în vederea citirii la distanţă sau se înlocuiesc cu aparate ce pot fi citite la distanţă, în condiţiile în care se demonstrează că măsura este eficientă din punctul de vedere al costurilor.
[Art.163 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 17. Facturarea şi accesul la informaţiile privind consumul de energie electrică şi gaze naturale
(1) În cazul în care consumatorul final nu are un echipament de măsurare inteligent, în sensul Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi al Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, furnizorul de energie electrică şi/sau gaze naturale trimite consumatorului final facturi cuprinzând informaţii corecte, bazate pe consumul real, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale legilor sectoriale menţionate.
(2) Factura de plată emisă consumatorului final de către furnizor conţine, în mod obligatoriu:
a) informaţiile comparative cu privire la consumul actual de energie al consumatorului final şi consumul din aceeaşi perioadă a anului precedent, preferabil sub formă grafică;
b) datele de contact ale instituţiei publice de suport, inclusiv paginile web oficiale de unde pot fi obţinute informaţii privind măsurile de eficienţă energetică disponibile, profilurile comparative ale consumatorilor finali şi specificaţiile tehnice obiective privind instalaţiile, utilajele şi/sau echipamentele energetice.
(3) Suplimentar, cel puţin o dată pe an, prin intermediul facturii, furnizorul pune la dispoziţia consumatorului final informaţii comparative cu privire la consumul acestuia şi consumul mediu de energie pentru o persoană sau gospodărie (loc de consum), normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum, prezentate într-o formă clară şi uşor de înţeles. Pentru consumatorii casnici se vor distinge consumul mediu urban şi consumul mediu rural.
(4) În măsura în care sunt disponibile informaţiile cu privire la consumul de energie, la cererea consumatorului final, furnizorul este obligat să ofere prestatorului de servicii energetice, desemnat de către consumatorul final, informaţii cu privire la facturile la energie şi consumul anterior al acestuia.
(5) În cazul în care la consumatorii finali sunt instalate echipamente de măsurare inteligente, cu citire la distanţă în funcţiune, operatorii sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie oferă consumatorilor respectivi, la cerere, posibilitatea de a accesa informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată. Aceste informaţii suplimentare privind consumul anterior vor include:
a) informaţii cumulative pentru cel puţin ultimii 3 ani sau pentru perioada de la începutul acţiunii contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică. Informaţiile cumulative vor corespunde intervalelor de timp pentru care au fost emise facturile de plată;
b) informaţii detaliate în funcţie de timpul de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună şi an. Aceste informaţii pot fi puse la dispoziţia consumatorilor finali respectivi, prin intermediul internetului sau al interfeţei echipamentelor de măsurare, pentru perioada de cel puţin 24 de luni anterioare sau pentru perioada de la începutul acţiunii contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.
[Art.17 în redacţia Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 171. Facturarea şi accesul la informaţii privind consumul de energie termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
(1) În situaţiile în care sunt instalate echipamente de măsurare sau repartitoare de costuri, furnizorul îşi bazează factura şi informaţiile aferente pe consumul real şi corect înregistrat sau pe citirile repartitoarelor de costuri, în conformitate cu anexa nr.8. Această prevedere se aplică în cazul tuturor consumatorilor finali de energie, precum sunt persoanele fizice sau juridice care procură energia termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire pentru propriile necesităţi ori persoanele fizice sau juridice care utilizează o clădire individuală, un apartament sau o unitate într-o clădire cu mai multe apartamente ori într-o clădire cu destinaţie mixtă, alimentaţi de la o sursă centrală sau de la un sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire şi care nu au contract direct sau individual cu un furnizor.
(2) În condiţiile în care furnizorul şi consumatorul final convin astfel, consumatorul final poate să citească de sine stătător datele cu privire la consum de pe echipamentul de măsurare şi să le transmită furnizorului, cu excepţia cazurilor de subcontorizare a consumului cu ajutorul repartitoarelor de costuri, conform art.162.
(3) Furnizorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire au obligaţia să prezinte, la cererea consumatorului final, unui furnizor de servicii energetice informaţia privind consumul anterior sau citirile repartitoarele de costuri la consumatorii finali, în cazul în care această informaţie este disponibilă.
(4) Furnizorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire au obligaţia să ofere consumatorilor finali opţiunea de facturare electronică, precum şi să ofere datele informative aferente în format electronic.
(5) Furnizorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire au obligaţia să ofere consumatorilor finali informaţii clare, uşor de înţeles, în conformitate cu pct.3 din anexa nr.8.
[Art.171 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 172. Accesul la informaţii privind măsurarea şi facturarea consumului de energie electrică şi gaze naturale
Furnizorii de energie electrică şi de gaze naturale sunt obligaţi să ofere consumatorilor finali factura de plată şi informaţii referitoare la datele de consum fără perceperea unor plăţi suplimentare.
[Art.172 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 173. Costurile de acces la informaţii privind măsurarea şi facturarea consumului de energie termică furnizată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire
(1) Furnizorii de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire vor furniza factura şi informaţiile aferente consumatorilor finali şi vor asigura accesul acestora la datele lor de consum în mod gratuit.
(2) Repartizarea costurilor aferente prezentării informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi în clădirile cu destinaţie mixtă, administrate în conformitate cu Legea nr.75/2015 cu privire la locuinţe, se efectuează fără obţinere de profit. Costurile justificate care rezultă din atribuirea acestei funcţii unei părţi terţe şi care acoperă cheltuielile pentru măsurarea, repartizarea şi facturarea consumului individual efectiv în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi/sau în clădirile cu destinaţie mixtă sunt puse pe seama consumatorilor finali.
[Art.173 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 18. Diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică şi sensibilizarea opiniei publice
(1) Instituţia publică de suport asigură diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică, în special cu privire la instrumentele financiare pentru realizarea economiilor de energie şi măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice, precum şi cu privire la măsurile de eficienţă energetică şi cadrul juridic aferent, către participanţii de pe piaţa serviciilor energetice, potenţiali sau existenţi, inclusiv către consumatorii finali, companiile de construcţii, arhitecţi, ingineri, auditorii energetici sau inspectorii de mediu şi către alte persoane interesate.
(2) Instituţia publică de suport asigură informarea băncilor şi a altor instituţii financiare cu privire la posibilitatea de a participa, inclusiv prin intermediul parteneriatului public-privat, la finanţarea măsurilor de eficienţă energetică menite să asigure obţinerea economiilor de energie.
(3) Pentru realizarea obligaţiilor stabilite la alin.(1) şi (2), instituţia publică de suport elaborează programe de informare pe scară largă a publicului, care abordează cel puţin următoarele aspecte:
a) informarea părţilor vizate cu privire la măsurile de eficienţă energetică şi economiile de energie ce pot fi obţinute;
b) programele şi instrumentele financiare pentru realizarea economiilor de energie disponibile, precum şi stimulentele fiscale aplicabile;
c) cadrul normativ din domeniul eficienţei energetice;
d) piaţa serviciilor energetice;
e) utilizarea surselor regenerabile de energie;
f) drepturile şi responsabilităţile consumatorilor finali.
(4) Instituţia publică de suport, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, organizează şi implementează campanii de informare şi de sensibilizare a cetăţenilor cu privire la avantajele şi aspectele practice ale aplicării măsurilor de eficienţă energetică. Acţiunile ce urmează a fi întreprinse în cadrul campaniilor de informare şi de sensibilizare a cetăţenilor pot fi descrise în programele de informare pe scară largă a publicului, elaborate în conformitate cu prevederile alin.(3).
(5) În contextul îndeplinirii obligaţiilor stabilite în prezentul articol, instituţia publică de suport organizează seminare, conferinţe şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice.
(6) Instituţia publică de suport creează şi menţine o bază de date pentru distribuirea informaţiei în domeniul eficienţei energetice şi al energiei din surse regenerabile şi asigură accesul la baza de date respectivă tuturor persoanelor interesate prin intermediul paginii sale web oficiale.
Articolul 181. Aspecte privind eficienţa energetică în sectorul transporturilor şi promovarea autovehiculelor electrice
(1) Guvernul promovează e-mobilitatea şi alte opţiuni de mobilitate prietenoase mediului prin:
a) extinderea facilităţilor fiscale şi scutirilor de taxe existente, precum şi prin dezvoltarea de noi politici de încurajare a mobilităţii prietenoase mediului;
b) dezvoltarea şi implementarea programelor de reînnoire a parcului auto existent prin substituirea autovehiculelor cu motoare cu ardere internă cu autovehicule electrice, precum şi extinderea infrastructurii publice de încărcare cu energie electrică;
c) stabilirea cerinţelor minime privind integrarea infrastructurii de încărcare a autovehiculelor electrice în clădirile de locuit cu mai multe apartamente, atât în cele noi, cât şi în cele supuse unei renovări majore, în clădirile publice şi cele aferente sectorului de prestări servicii;
d) promovarea autovehiculelor electrice prin dotarea acestora cu plăci de înmatriculare distincte, conform standardului elaborat de Agenţia Servicii Publice şi aprobat de Guvern.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale promovează e-mobilitatea şi utilizarea autovehiculelor electrice prin implementarea măsurilor la nivel local, în conformitate cu propriile strategii de dezvoltare a sectorului, având ca element distinctiv al acestora plăcile de înmatriculare corespunzătoare standardului elaborat de Agenţia Servicii Publice în conformitate cu alin.(1) lit.d). Autorităţile administraţiei publice locale asigură, prin politicile promovate, dezvoltarea infrastructurii de încărcare a autovehiculelor electrice la nivel local.
(3) Agenţia Servicii Publice prezintă instituţiei publice de suport semestrial, în termen de 30 de zile de la încheierea semestrului, următoarele informaţii relevante pentru procesul de monitorizare a implementării Planului naţional integrat privind energia şi clima:
a) numărul autovehiculelor electrice înmatriculate în perioada de gestiune, pe categorii şi cumulativ;
b) numărul autovehiculelor hibride înmatriculate în perioada de gestiune, pe categorii şi cumulativ;
c) parcursul înregistrat în anul precedent de autovehiculele electrice, pe categorii.
[Art.181 introdus prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Capitolul V
AUDITUL ENERGETIC ŞI SERVICIILE ENERGETICE
Articolul 19. Auditul energetic
(1) Întreprinderile mari care nu intră sub incidenţa Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii efectuează auditul energetic în conformitate cu cerinţele şi principiile stabilite în Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari, precum şi în conformitate cu prevederile art.30 alin.(14) din prezenta lege. Instituţia publică de suport notifică întreprinderile menţionate în prezentul alineat despre obligaţiile respective.
(2) Întreprinderile mari, menţionate la alin.(1), care implementează un sistem de management energetic sau de mediu sînt scutite de la aplicarea cerinţelor prevăzute la alin.(1) cu condiţia că sistemul respectiv implică efectuarea auditului energetic care corespunde criteriilor minime stabilite în anexa nr.5.
(3) În cazul proiectelor în domeniul eficienţei energetice finanţate total sau parţial din bugetul de stat sau din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al proiectelor finanţate de instituţia publică de suport, este obligatorie efectuarea auditului energetic.
(4) În cazul proiectelor în domeniul eficienţei energetice finanţate din bugetul de stat sau din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, selectarea companiilor care să presteze servicii de audit energetic se efectuează în mod obligatoriu prin intermediul procedurilor de achiziţii publice organizate în conformitate cu Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice.
(5) Instituţia publică de suport va încuraja, prin măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice, întreprinderile mici şi mijlocii să efectueze audituri energetice, precum şi să implementeze măsurile de eficienţă energetică reflectate în rapoartele de audit energetic.
(6) Pentru a motiva întreprinderile mici şi mijlocii să recurgă la efectuarea de audit energetic, precum şi să aplice măsurile de eficienţă energetică aferente, Guvernul poate institui, pe bază de criterii transparente, nediscriminatorii şi cu respectarea Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, scheme de sprijin pentru compensarea cheltuielilor aferente, cu includerea acestora în Planul naţional integrat privind energia şi clima.
(7) În contextul prevederilor alin.(5) şi (6), instituţia publică de suport realizează programe de informare şi de sensibilizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin intermediul asociaţiilor patronale, în legătură cu cele mai bune practici utilizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi reducerea consumului de energie.
(8) Auditul energetic se efectuează de către auditori energetici calificaţi, în condiţii transparente şi nediscriminatorii, cu respectarea principiilor stabilite în prezenta lege, inclusiv în anexa nr.5, în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic, precum şi a standardelor SM EN 16247-1 – Audit energetic. Partea 1: Cerinţe generale; SM EN 16247-2 – Audituri energetice. Partea a 2-a: Clădiri; SM EN 16247-3 – Audituri energetice. Partea a 3-a: Procese; SM EN 16247-4 – Audituri energetice. Partea a 4-a: Transport.
(9) În procesul activităţii lor, auditorii energetici sînt obligaţi să respecte Codul de conduită al auditorilor energetici, aprobat de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, să utilizeze şi să pună în aplicare, după caz, ghiduri, instrucţiuni, precum şi şabloane aprobate de către instituţia publică de suport.
(10) Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic stabileşte mecanismul de asigurare şi verificare a calităţii auditurilor energetice efectuate, precum şi efectele de necorespundere a auditurilor energetice efectuate cu criteriile de calitate.
Articolul 20. Auditorul energetic şi raportul de audit energetic
(1) Auditul energetic se efectuează de către auditori energetici calificaţi şi înregistraţi de către instituţia publică de suport în Registrul electronic al auditorilor energetici în conformitate cu prezentul capitol şi cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(2) Serviciile de audit energetic sînt prestate în baza contractului încheiat între beneficiar şi o societate comercială care a angajat unul sau mai mulţi auditori energetici înregistraţi în Registrul electronic al auditorilor energetici, iar preţul ce va fi achitat de către beneficiar se determină în mod liber, în limitele normelor imperative de drept şi în funcţie de complexitatea lucrărilor efectuate.
(3) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic poartă răspundere, în raport cu beneficiarul, pentru prejudiciul cauzat prin auditul energetic efectuat, prin serviciile de consultanţă neadecvate şi/sau prin divulgarea informaţiei confidenţiale. Auditorul energetic poartă răspundere, în raport cu societatea comercială care l-a angajat, pentru auditul energetic efectuat şi este obligat, după caz, să o despăgubească pentru prejudiciul cauzat în urma prestării serviciilor, prin restituirea sumei de bani pe care societatea comercială a fost obligată să-i achite beneficiarului serviciilor de audit energetic.
(4) Auditorilor energetici le este interzisă efectuarea auditului energetic, în sensul prezentului articol, al companiilor în care sînt angajaţi.
(5) În funcţie de complexitate, auditul energetic se efectuează de un singur auditor energetic sau de un grup de auditori energetici în condiţiile stabilite în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(6) Auditorul energetic are următoarele obligaţii:
a) să efectueze auditul energetic cu imparţialitate, semnînd o declaraţie în acest sens, calitativ şi în termen, cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Regulamentului cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic, ale Ghidului auditorilor energetici, ale standardelor menţionate la art.19 alin.(8), ale documentelor normativ-tehnice, precum şi cu respectarea şabloanelor aprobate de către instituţia publică de suport;
b) să informeze beneficiarul despre imposibilitatea continuării auditului energetic în cazul în care acesta refuză să prezinte informaţii relevante, creează impedimente şi/sau nu le înlătură;
c) să se abţină de la divulgarea datelor cu caracter personal, în cazul beneficiarului persoană fizică, sau a informaţiei care constituie secret comercial, în cazul beneficiarului agent economic;
d) alte obligaţii stabilite în conformitate cu prezenta lege şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(7) Beneficiarul auditului energetic este obligat să asigure accesul auditorului energetic la obiectele supuse auditului energetic, să prezinte, la solicitarea acestuia, documentaţia tehnică şi de exploatare, altă informaţie, verbală sau scrisă, necesară pentru determinarea indicatorilor de performanţă energetică şi a măsurilor de eficienţă energetică.
(8) Propunerile auditorului energetic cu privire la îmbunătăţirea eficienţei energetice se reflectă în raportul de audit energetic, întocmit în conformitate cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic. Raportul de audit energetic se prezintă prestatorilor de servicii energetice cu condiţia că nu există obiecţii din partea beneficiarului.
(9) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic informează instituţia publică de suport cu privire la auditul energetic efectuat cu respectarea cerinţelor stabilite în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(10) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic transmite instituţiei publice de suport copiile rapoartelor de audit energetic pentru instituţiile publice auditate şi datele agregate cu privire la auditul energetic efectuat în alte sectoare, în conformitate cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(11) Instituţia publică de suport este obligată să înregistreze rapoartele de audit energetic în Registrul electronic al auditului energetic şi să proceseze informaţia din rapoartele de audit energetic primite respectînd principiul nedivulgării informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată. Pentru evaluarea calităţii auditului energetic efectuat, instituţia publică de suport este în drept să verifice rapoartele de audit energetic în mod selectiv, inclusiv cu posibilitatea verificării în teren a obiectului auditat şi a datelor primare acceptate în calcule.
(12) Condiţiile şi criteriile pentru calificarea şi înregistrarea auditorilor energetici, drepturile şi obligaţiile de bază ale acestora, cerinţele specifice privind ţinerea Registrului electronic al auditorilor energetici şi cele privind radierea acestora din registru, precum şi cerinţele privind ţinerea Registrului electronic al auditului energetic şi cele orientate pe asigurarea calităţii auditului energetic se stabilesc în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
Articolul 21. Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici şi radierea din acesta
(1) Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici, prelungirea termenului de înregistrare şi radierea din acesta se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(2) Registrul electronic al auditorilor energetici va cuprinde datele de identificare ale auditorilor energetici, data înregistrării acestora şi calificarea specifică pe care o deţin.
(3) Lista auditorilor energetici înregistraţi, cu menţiunea privind calificarea specifică, se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi pe pagina web oficială a instituţiei publice de suport. La solicitarea auditorului energetic, instituţia publică de suport eliberează un certificat care atestă înscrierea acestuia în Registrul electronic al auditorilor energetici.
(4) Certificatul eliberat conform alin.(3) nu este un act permisiv şi nu intră sub incidenţa Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(5) Deciziile instituţiei publice de suport cu privire la refuzul de a înregistra un solicitant în Registrul electronic al auditorilor energetici şi de a prelungi înregistrarea, precum şi cele cu privire la radierea unui auditor energetic din acest registru pot fi contestate de titularul dreptului lezat în termenele şi condiţiile stabilite în Codul administrativ.
[Art.21 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]
Articolul 22. Servicii energetice
(1) Orice persoană fizică sau juridică interesată are acces la piaţa serviciilor energetice pentru a presta sau pentru a beneficia de un serviciu energetic, iar prestatorii de servicii energetice îşi desfăşoară activitatea în condiţii nediscriminatorii, în baza unor reguli obiective, transparente şi neechivoce.
(2) Prestatorii de servicii energetice oferă consumatorilor finali, la solicitare, servicii energetice calitative la preţuri competitive.
(3) Operatorii sistemelor de transport, de distribuţie, precum şi furnizorii sînt obligaţi să se abţină de la orice acţiune care ar putea împiedica cererea sau furnizarea de servicii energetice ori întreprinderea măsurilor de eficienţă energetică sau care ar putea împiedica dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, inclusiv prin blocarea accesului la piaţa serviciilor energetice pentru concurenţi şi prin exercitarea abuzului de poziţie dominantă.
(4) Pentru a contribui la dezvoltarea pieţei serviciilor energetice şi pentru a asigura accesul persoanelor interesate la piaţa respectivă, instituţia publică de suport exercită următoarele:
a) diseminează informaţii clare şi uşor accesibile referitoare la posibilele tipuri de contracte pentru prestarea serviciilor energetice, inclusiv referitoare la obiectul şi conţinutul acestora, pentru a se asigura obţinerea economiilor de energie şi respectarea drepturilor consumatorilor finali;
b) diseminează informaţii clare şi uşor accesibile cu privire la instrumentele financiare disponibile, stimulentele, granturile şi împrumuturile oferite pentru susţinerea dezvoltării serviciilor energetice;
c) menţine o listă actualizată a prestatorilor de servicii energetice şi oferă acces public la aceasta;
d) elaborează modele de contracte de performanţă energetică;
e) elaborează şi aprobă Ghidul privind implementarea contractelor de performanţă energetică;
f) informează publicul despre cele mai bune practici privind contractele de performanţă energetică, inclusiv despre efectuarea analizelor cost-beneficiu, aplicînd metoda ciclului de viaţă;
g) monitorizează piaţa serviciilor energetice, în special serviciile contractate de sectorul public, pentru a se asigura, în baza unei analize comparative, că prestatorii de servicii energetice oferă consumatorilor finali servicii energetice de calitate la preţuri competitive.
(5) Guvernul, la iniţiativa organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, elaborează şi implementează programe de dezvoltare a sectorului serviciilor energetice, în special prin promovarea contractelor de performanţă energetică.
[Art.22 completat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 23. Contractele de performanţă energetică
(1) Pentru obţinerea economiilor de energie, ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică, prestatorul de servicii energetice şi beneficiarul serviciilor respective încheie un contract de performanţă energetică, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului privind furnizarea serviciilor energetice, aprobat de Guvern.
(2) Contractul de performanţă energetică se încheie pentru o perioadă determinată, care variază în funcţie de complexitatea măsurilor de eficienţă energetică preconizate a fi întreprinse pentru obţinerea economiilor de energie.
(3) Parametrii cantitativi ai contractului de performanţă energetică, inclusiv parametrii energetici şi financiari, se calculează în conformitate cu o metodologie de calcul, elaborată, supusă consultărilor publice şi aprobată de către instituţia publică de suport, şi cu utilizarea unui set de ipoteze stabilite expres în contract.
(4) La determinarea economiilor de energie preconizate a fi obţinute ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică stabilite în contractul de performanţă energetică se utilizează ca bază un scenariu de referinţă. Acest scenariu descrie analiza consumului de energie şi a fluxului de numerar pentru anumite cicluri de activitate, de producţie şi pentru intervale de timp, stabilite expres în contractul de performanţă energetică, în funcţie de obiectul acestuia.
(5) Contractul de performanţă energetică include clauze transparente şi neechivoce care să stabilească:
a) lista măsurilor de eficienţă energetică, a etapelor de realizare a acestora, precum şi alte condiţii de implementare a măsurilor respective;
b) economiile de energie garantate care urmează a fi obţinute prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică;
c) metodele de determinare a economiilor de energie;
d) scenariul de referinţă pentru a stabili economiile de energie obţinute;
e) preţul contractului, inclusiv componentele acestuia, precum şi termenele şi condiţiile de efectuare, de către beneficiar, a plăţilor indicate în contract;
f) durata şi etapele contractului, condiţiile şi perioada de preaviz;
g) perioadele de monitorizare, măsurile de monitorizare şi de verificare a economiilor de energie obţinute ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică stabilite în contract, precum şi garanţiile privind calitatea;
h) metoda de divizare, între beneficiar şi prestatorul de servicii energetice, a oricăror profituri suplimentare în cazul în care economiile realizate prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică stipulate în contract depăşesc economiile estimate;
i) lista obligaţiilor fiecărei părţi contractante şi penalităţile în cazul nerespectării acestora;
j) obligaţia prestatorului de servicii energetice de a implementa integral măsurile de eficienţă energetică stabilite în contract, precum şi necesitatea documentării tuturor modificărilor ce se impun a fi efectuate pe parcursul executării contractului;
k) condiţiile şi procedura de modificare a contractului;
l) condiţiile şi procedura de desfacere a contractului, inclusiv în cazul desfacerii contractului înaintea expirării termenului acestuia, şi obligaţiile părţilor contractante care survin drept consecinţă;
m) condiţiile transmiterii, de către prestatorul de servicii energetice, a obligaţiilor sale unor subcontractanţi, dacă beneficiarul consimte în acest sens;
n) procedura de soluţionare a litigiilor;
o) perioada de recuperare a investiţiei indicate în contract.
(6) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea şi instituţiile publice, în procesul planificării bugetare, prevăd în mod obligatoriu alocaţii necesare pentru anul următor în mărimea obligaţiilor financiare angajate conform contractelor de performanţă energetică încheiate cu prestatorii de servicii energetice.
(7) Întreprinderile energetice a căror activitate este reglementată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – întreprinderile energetice reglementate), în vederea atragerii investiţiilor pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică, pot încheia cu prestatorii de servicii energetice contracte de performanţă energetică.
(8) Întreprinderile energetice reglementate planifică procurarea de servicii energetice şi estimează valoarea investiţiilor pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică, cu includerea acestora, spre examinare şi aprobare, în planurile anuale de investiţii conform cerinţelor stabilite de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. La încheierea contractelor de performanţă energetică, diferenţa dintre valoarea totală a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului de performanţă energetică şi valoarea totală a mijloacelor fixe nu va depăşi rentabilitatea determinată în conformitate cu metodologiile corespunzătoare de calculare, aprobare şi aplicare a tarifelor, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(9) În vederea semnării contractelor de performanţă energetică, întreprinderile energetice reglementate planifică şi procură serviciile energetice în conformitate cu prevederile Regulamentului privind procedurile de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor utilizate în activitatea titularilor de licenţă din sectoarele electroenergetic, termoenergetic, gazelor naturale şi a operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Atribuirea unui contract de achiziţii se realizează prin aplicarea procedurii de dialog competitiv, iar criteriul de atribuire este oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic.
(10) Întreprinderile energetice reglementate includ în planurile anuale de investiţii, prezentate spre examinare şi aprobare Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, măsurile de eficienţă energetică care întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) economiile de energie sînt determinate conform metodei economiilor contorizate;
b) investiţiile sînt eficiente din punct de vedere economic.
(11) Economiile monetare efectiv cuantificate de beneficiar şi confirmate de instituţia publică de suport se menţin în componenţa tarifului reglementat pe parcursul perioadei de recuperare a investiţiei indicate în contract. Mijloacele financiare obţinute sînt destinate exclusiv achitării către investitor a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului de performanţă energetică. Valoarea cumulativă a eficienţei şi/sau a economiilor monetare, menţinută în componenţa tarifului reglementat pe durata perioadei contractuale, nu va depăşi valoarea totală a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului.
(12) Contractul de performanţă energetică prevede transferul dreptului de proprietate asupra obiectului contractului de la prestatorul de servicii energetice către întreprinderea energetică reglementată la momentul achitării integrale a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului. După transferul dreptului de proprietate către întreprinderea energetică reglementată, cheltuielile privind amortizarea mijloacelor fixe şi rentabilitatea aferentă acestora nu se includ în tarifele reglementate.
[Art.23 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Capitolul VI
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN DOMENIUL
APROVIZIONĂRII CU ENERGIE
Articolul 24. Promovarea eficienţei energetice la încălzire şi răcire
(1) În vederea promovării eficienţei energetice la încălzire şi răcire, inclusiv a cogenerării de înaltă eficienţă, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii efectuează o evaluare amplă a potenţialului naţional de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire şi întocmeşte un raport care să includă informaţiile prevăzute în anexa nr.3 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării. Raportul respectiv se expediază Secretariatului Comunităţii Energetice pentru informare şi se actualizează o dată la 5 ani.
(2) Pentru identificarea celor mai eficiente soluţii din punct de vedere al costurilor şi al resurselor, la efectuarea evaluării prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, ţinînd cont de condiţiile climaterice locale, de fezabilitatea economică şi de nivelul de dotare tehnică, efectuează o analiză cost-beneficiu la nivel naţional în conformitate cu principiile stabilite în partea 1 din anexa nr.6.
(3) Dacă, în urma evaluării prevăzute la alin.(1) şi a analizei cost-beneficiu în conformitate cu alin.(2), se identifică un potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă şi/sau a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, beneficiile depăşind costurile, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii propune Guvernului examinarea oportunităţii de a dezvolta sistemul eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire şi/sau de a întreprinde măsuri necesare pentru dezvoltarea cogenerării de înaltă eficienţă, precum şi a încălzirii şi răcirii cu căldură reziduală şi surse regenerabile de energie, în conformitate cu prevederile alin.(1), (5) şi (9).
(4) La elaborarea măsurilor în conformitate cu alin.(3), organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii ţine cont de necesitatea de a încuraja valorificarea potenţialului de aplicare a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, la nivel local, în special a sistemului în cadrul căruia se utilizează cogenerarea de înaltă eficienţă. În acest scop, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale.
(5) Beneficiarul şi/sau dezvoltatorul de proiect investiţional efectuează analiza cost-beneficiu, în conformitate cu prevederile părţii a 2-a din anexa nr.6, în cazul în care se planifică:
a) construcţia unei centrale termoelectrice noi cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor legate de exploatarea acesteia ca centrală electrică de cogenerare de înaltă eficienţă;
b) reabilitarea substanţială a unei centrale termoelectrice existente cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor conversiei acesteia într-o centrală electrică de cogenerare de înaltă eficienţă;
c) construcţia sau reabilitarea substanţială a unei instalaţii industriale cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, care produce căldură reziduală la un nivel de temperatură utilă, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor de utilizare a căldurii reziduale, inclusiv prin aplicarea cogenerării, pentru a acoperi o cerere justificată din punct de vedere economic, precum şi de racordare a instalaţiei respective la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire;
d) fie construcţia unei noi reţele de alimentare cu energie termică sau de răcire, fie construcţia unei noi centrale de producere a energiei cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, în cadrul unui sistem existent de alimentare centralizată cu energie termică sau de răcire, fie reabilitarea substanţială a unei astfel de centrale existente, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor utilizării căldurii reziduale din instalaţiile industriale din apropiere.
(6) Montarea echipamentelor de captare a dioxidului de carbon produs de o instalaţie de ardere în vederea stocării sale geologice nu se consideră reabilitare în sensul alin.(5) lit.b), c) şi d).
(7) Prevederile alin.(5) nu se aplică în cazul:
a) centralelor electrice care funcţionează pentru acoperirea sarcinii de vîrf şi al centralelor de rezervă, proiectate să funcţioneze sub 1500 de ore pe an, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, pe baza unei proceduri de verificare stabilite de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, astfel încît acest criteriu să fie îndeplinit;
b) centralelor electrice nucleare;
c) instalaţiilor amplasate în apropierea unui sit de stocare geologică a dioxidului de carbon.
(8) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunităţii Energetice despre aplicarea excepţiilor prevăzute la alin.(7).
(9) Pentru a asigura implementarea unor măsuri ca urmare a evaluării efectuate în conformitate cu alin.(1) sau a analizei prevăzute la alin.(5), organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este în drept să promoveze instituirea de condiţii noi la eliberarea licenţelor pentru activităţile desfăşurate în sectorul termoenergetic, cu excepţia situaţiilor în care costurile suportate în legătură cu implementarea măsurilor respective depăşesc beneficiile preconizate a fi obţinute.
(10) Originea cantităţilor de energie electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, confirmate în baza valorilor de referinţă menţionate în pct.6 din anexa nr.1 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, se demonstrează prin intermediul garanţiei de origine, eliberată pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, în conformitate cu art.14 din Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării. Garanţia de origine, emisă de către autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene şi de către autorităţile părţilor contractante ale Comunităţii Energetice, poate fi supusă procedurii de recunoaştere stabilite în regulamentul elaborat şi aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Respectiva garanţie se recunoaşte numai în cazul în care aceasta conţine informaţiile prevăzute în anexa nr.4 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi nu există motive întemeiate de refuz în raport cu exactitatea, fiabilitatea sau veridicitatea garanţiei în cauză.
[Art.24 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 25. Statistica cu privire la încălzire şi răcire, inclusiv la cogenerare
(1) Instituţia publică de suport, cu asistenţa Biroului Naţional de Statistică, generalizează şi prezintă anual, pînă la 31 martie, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informaţii statistice cu privire la:
a) cantităţile de energie electrică şi energie termică produse în regim de cogenerare, determinate în conformitate cu principiile stabilite în anexa nr.2 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării – în raport cu cantităţile totale de energie electrică şi energie termică produse la nivel naţional;
b) capacităţile de producere a energiei electrice şi a energiei termice în regim de cogenerare, combustibilii utilizaţi pentru cogenerare, precum şi capacităţile existente de producere a energiei termice şi cantităţile de energie termică livrată în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire – în raport cu capacităţile totale de producere şi cu cantităţile totale de energie electrică şi energie termică produse;
c) economiile de energie primară obţinute prin utilizarea cogenerării şi determinate conform metodologiei stabilite în anexa nr.1 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării.
(2) Anual, pînă la 30 aprilie, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii comunică Secretariatului Comunităţii Energetice informaţiile statistice prezentate de instituţia publică de suport în conformitate cu alin.(1).
Articolul 26. Transformarea, transportul şi distribuţia energiei
(1) În contextul exercitării atribuţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică trebuie să ţină cont de necesitatea îmbunătăţirii eficienţei energetice la exploatarea reţelelor electrice, a reţelelor termice şi a reţelelor de gaze naturale.
(2) La examinarea şi aprobarea, în condiţiile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică, a actelor normative de reglementare cu privire la dezvoltarea reţelelor electrice, a planurilor de dezvoltare a reţelelor electrice şi a planurilor de investiţii, a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport şi pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, ţinînd cont de costurile şi beneficiile fiecărei măsuri în parte, va stimula operatorii de sistem în măsura în care să le permită acestora să aplice măsuri de eficienţă energetică în vederea dezvoltării continue a reţelelor inteligente.
(3) La examinarea şi aprobarea tarifelor reglementate, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va asigura eliminarea de orice stimulente care sînt în detrimentul eficienţei globale la producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, a gazelor naturale sau eliminarea stimulentelor care ar putea împiedica participarea consumatorilor finali la gestionarea răspunsului la cerere pe piaţa energiei electrice de echilibrare şi pe piaţa serviciilor de sistem.
(4) Măsurile de stimulare oferite operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic vor fi orientate spre îmbunătăţirea eficienţei la dezvoltarea şi la exploatarea reţelelor electrice, iar tarifele menţionate la alin.(2), precum şi actele normative de reglementare ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică vor permite furnizorilor de energie electrică de a stimula consumatorii finali să contribuie la eficientizarea funcţionării sistemului electroenergetic, inclusiv prin măsuri de gestionare a răspunsului la cerere, cu respectarea principiilor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică.
(5) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică promovează o politică de încurajare a operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic şi din cel al gazelor naturale în vederea reducerii pierderilor şi implementării programelor de investiţii în infrastructură eficiente din punctul de vedere al costurilor şi al economiilor de energie obţinute, care să ţină cont de eficienţa energetică şi flexibilitatea reţelei.
(6) Operatorii de sistem din sectorul electroenergetic şi din cel al gazelor naturale:
a) evaluează continuu potenţialul de eficienţă energetică al reţelelor electrice şi, respectiv, al reţelelor de gaze naturale, în special în ceea ce priveşte livrarea energiei electrice şi a gazelor naturale prin reţelele de transport şi de distribuţie, gestiunea sarcinii şi interoperabilitatea, racordarea la reţelele electrice şi de gaze naturale a instalaţiilor de producere a energiei, inclusiv posibilităţile de acces pentru microgeneratoarele de energie, şi prezintă, o dată la fiecare 4 ani, un raport în acest sens şi un calendar al implementării măsurilor justificate economic Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi instituţiei publice de suport;
b) identifică măsuri şi investiţii concrete, justificate economic, care se impun a fi realizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice la reţelele electrice şi de gaze naturale şi prezintă Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică o evaluare a costurilor şi a beneficiilor asociate implementării măsurilor şi investiţiilor identificate în acest sens, cu includerea ulterioară a acestora în planurile de dezvoltare şi în planurile de investiţii;
c) raportează, prin intermediul SIMVE, cu privire la măsurile de eficienţă energetică implementate în cadrul infrastructurii gestionate, în conformitate cu obligaţia de raportate instituită la art.131 alin.(3) lit.b) şi c).
[Art.26 completat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 27. Cerinţe specifice cu privire la eficienţa energetică în raport cu operatorii de sistem din sectorul electroenergetic
(1) Producătorii de energie electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă beneficiază de acces la reţelele electrice, în mod nediscriminatoriu şi reglementat, la tarife publicate, nediscriminatorii, bazate pe costuri transparente şi previzibile, calculate şi aprobate în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică.
(2) Racordarea centralelor electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă se efectuează în mod obiectiv, transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu termenele, condiţiile şi procedura stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(3) Pentru asigurarea unui acces eficient la reţelele electrice, operatorii de sistem sînt obligaţi să ofere solicitanţilor informaţii suficiente cu privire la racordare, inclusiv informaţii cu privire la:
a) costurile ce se estimează a fi suportate în legătură cu racordarea;
b) termenul de racordare la reţeaua electrică;
c) termenele planificate pentru dezvoltarea reţelei electrice în zona respectivă.
(4) Costurile aferente executării instalaţiei de racordare prin care se face legătura dintre centrala electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi reţelele electrice se suportă de către solicitant în condiţiile stabilite, în mod transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Dacă pentru racordarea centralei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă este necesară dezvoltarea reţelelor electrice, operatorii de sistem efectuează dezvoltarea acestora în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi cu actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi suportă costurile aferente dezvoltării, care se includ în tarif cu condiţia respectării planurilor de investiţii aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(5) În conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, operatorii de sistem sînt obligaţi, la dispecerizarea capacităţilor de producere a energiei electrice, să acorde prioritate energiei electrice din surse regenerabile şi energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, în măsura în care nu este afectată siguranţa funcţionării sistemului electroenergetic. Dacă, în scopul garantării securităţii sistemului electroenergetic şi a securităţii aprovizionării cu energie electrică, au fost întreprinse măsuri privind limitarea utilizării surselor regenerabile de energie sau a capacităţilor de producere a energiei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, operatorii de sistem sînt obligaţi să informeze Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică cu privire la măsurile întreprinse şi să indice măsurile corective pe care intenţionează să le ia în vederea prevenirii unor limitări necorespunzătoare.
(6) În funcţie de situaţia de pe piaţa energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este în drept să stabilească, în Regulile pieţei energiei electrice, cerinţe specifice privind ierarhizarea energiei electrice din surse regenerabile şi a energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, asigurînd totodată ca, prin aceste reguli, să nu fie împiedicat accesul prioritar sau repartizarea prioritară de energie electrică din surse regenerabile şi de energie electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă.
(7) Producătorii de energie electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă sînt în drept să participe pe pieţele angro şi cu amănuntul, pe pieţele energiei electrice de echilibrare şi să ofere operatorilor de sistem alte servicii operaţionale, cu respectarea prevederilor Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în condiţiile stabilite în Regulile pieţei energiei electrice, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(8) În contextul instituirii pieţelor organizate de energie electrică în conformitate cu prevederile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va promova utilizarea resurselor la nivelul cererii, precum şi serviciile de răspuns la cerere pe pieţele relevante de energie electrică. În legătură cu aceasta, în măsura în care constrîngerile de ordin tehnic nu împiedică acest lucru, operatorii de sistem, la îndeplinirea cerinţelor referitoare la serviciile de echilibrare şi de sistem, tratează furnizorii de servicii de răspuns la cerere, inclusiv agregatorii, în mod nediscriminatoriu, pe baza capacităţilor lor tehnice de a furniza serviciile respective.
(9) Actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi tarifele pentru serviciile de transport şi de distribuţie a energiei electrice nu vor împiedica operatorii de sistem să pună la dispoziţie pe pieţele organizate de energie electrică servicii de sistem în legătură cu măsurile de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere şi în legătură cu producerea distribuită, în special măsuri precum:
a) trecerea de către consumatorii finali a sarcinii din perioadele de vîrf în cele mai puţin aglomerate, luîndu-se în considerare disponibilitatea energiei electrice din surse regenerabile şi a energiei electrice produse în regim de cogenerare, precum şi producerea distribuită;
b) obţinerea de către agregatori a economiilor de energie din răspunsul la cerere al consumatorilor finali;
c) reducerea cererii de energie prin măsurile de eficienţă energetică adoptate de către prestatorii de servicii energetice, inclusiv în baza contractelor de performanţă energetică;
d) conectarea şi repartizarea surselor de producere a energiei electrice la tensiuni mai joase;
e) conectarea surselor de producere a energiei electrice amplasate mai aproape de locurile de consum;
f) stocarea energiei.
(10) La elaborarea metodologiilor de calculare, de aprobare şi de aplicare a preţurilor reglementate, precum şi la examinarea şi aprobarea preţurilor reglementate pe piaţa cu amănuntul a energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este în drept să decidă cu privire la implementarea programelor de preţuri dinamice pentru consumatorii finali care aplică măsuri de gestionare a răspunsului la cerere, cu respectarea principiilor şi cerinţelor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică. În acest sens, pot fi aplicate următoarele măsuri sau categorii de preţuri dinamice:
a) preţuri stabilite în funcţie de orele de consum;
b) preţuri diferenţiate pe ore de vîrf;
c) preţuri stabilite în timp real;
d) rambursări pentru reducerea consumului în orele de vîrf.
(11) Tarifele pentru serviciile de transport şi de distribuţie a energiei electrice se determină şi se aprobă în conformitate cu prevederile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi reflecta costurile economiilor obţinute ca urmare a aplicării măsurilor de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere, precum şi ca urmare a producerii distribuite, inclusiv costurile economiilor rezultate din reducerea cheltuielilor aferente prestării serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, sau ca urmare a efectuării investiţiilor în dezvoltarea reţelelor electrice şi/sau ca urmare a exploatării mai eficiente a reţelelor electrice.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul eficienţei energetice
(1) Părţilor obligate care nu transferă, în termenul prevăzut la art.8 alin.(6), contribuţiile anuale stabilite li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 50% din valoarea contribuţiei ce nu a fost achitată.
(2) În cazul refuzului repetat al părţii obligate de a achita contribuţiile anuale prevăzute la art.8 alin.(6) se aplică sancţiunea financiară în mărime de 100% din valoarea contribuţiei ce nu a fost achitată.
(3) Întreprinderilor mari menţionate la art.19 alin.(1) care nu îndeplinesc obligaţia cu privire la efectuarea auditului energetic şi care nu intră sub incidenţa art.19 alin.(2) li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,1% din cifra de afaceri anuală.
(4) În cazul refuzului repetat al întreprinderilor mari menţionate la art.19 alin.(1), care nu intră sub incidenţa art.19 alin.(2), de a îndeplini obligaţia cu privire la efectuarea auditului energetic se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,5% din cifra de afaceri anuală.
[Alin.(5) art.28 abrogat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
(6) Operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale care nu îndeplinesc obligaţiile stabilite la art.26 alin.(5) şi (6) din prezenta lege li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,01% din cifra de afaceri anuală.
(7) Operatorii sistemelor de transport, de distribuţie, precum şi furnizorii care împiedică dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, inclusiv prin blocarea accesului pe piaţa serviciilor energetice al concurenţilor şi prin exercitarea abuzului de poziţie dominantă, se sancţionează de către Consiliul Concurenţei în conformitate cu Legea concurenţei nr.183/2012.
(8) Achitarea sumei sancţiunilor financiare stabilite în conformitate cu prezentul articol nu exonerează partea responsabilă de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost sancţionată aceasta.
(9) Suma sancţiunilor financiare aplicate părţilor obligate în conformitate cu alin.(1) şi (2), precum şi operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale, în conformitate cu alin.(6), nu se include în calculul tarifelor sau al preţurilor aprobate şi, respectiv, stabilite pentru activităţile desfăşurate de către părţile obligate.
[Art.28 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Articolul 29. Procedura de aplicare a sancţiunilor financiare în domeniul eficienţei energetice
(1) Sancţiunile financiare stabilite la art.28 alin.(1)–(4) şi (6) se constată şi se aplică de Agenţia pentru Supraveghere Tehnică, care colaborează cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi instituţia publică de suport în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor respective.
(2) La şedinţa în cadrul căreia se examinează aplicarea sancţiunii financiare se invită, în mod obligatoriu, administratorul întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară. Invitaţia de participare la şedinţă se expediază de către Agenţia pentru Supraveghere Tehnică administratorului întreprinderii respective cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată pentru şedinţă, în formă scrisă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Odată cu invitaţia de participare, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică expediază întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară copiile de pe toate materialele care se află în dosarul de aplicare a sancţiunii financiare. Întreprinderea respectivă este în drept să prezinte, în scris, opinia argumentată privind aplicarea sancţiunii financiare, cu anexarea documentelor justificative.
(4) În cazul în care administratorul sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară nu se prezintă la şedinţă, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică amînă şedinţa şi stabileşte examinarea dosarului de aplicare a sancţiunii financiare pentru o altă dată, comunicînd acest fapt întreprinderii respective, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu condiţia că administratorul sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară a comunicat, în scris sau verbal, despre imposibilitatea participării la şedinţă.
(5) La solicitarea scrisă şi motivată a administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică este obligată să amîne, cel mult de 2 ori, din cauza neprezentării motivate, şedinţa de examinare a dosarului de aplicare a sancţiunii financiare. Data şedinţei în caz de amînare se stabileşte ţinîndu-se cont de datele posibile comunicate de administratorul sau de reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară. În cazul în care administratorul sau reprezentantul legal al acesteia nu se prezintă nemotivat şi nu comunică, în scris sau verbal, despre imposibilitatea participării la şedinţă, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică examinează dosarul de aplicare a sancţiunii financiare, consemnînd acest fapt în procesul-verbal al şedinţei.
(6) Pentru fiecare şedinţă în cadrul căreia se examinează dosarul de aplicare a sancţiunii financiare se întocmeşte un proces-verbal al şedinţei. La solicitarea administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, şedinţa se înregistrează pe suport audio.
(7) Administratorul întreprinderii sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară este în drept să participe la şedinţă însoţit de un avocat şi să depună înscrisuri sau alte probe pentru susţinerea poziţiei sale. În cazul în care, în cadrul şedinţei, administratorului întreprinderii sau reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară i se prezintă înscrisuri, probe care nu i-au fost aduse la cunoştinţă anterior, la solicitarea acestuia, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică este obligată să amîne şedinţa de examinare a dosarului de aplicare a sancţiunii financiare pentru o altă dată.
(8) După audierea administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, a personalului Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică implicat în pregătirea dosarului de aplicare a sancţiunii financiare, a reprezentanţilor organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi instituţiei publice de suport, a altor persoane invitate la şedinţă, precum şi după examinarea tuturor probelor prezentate în cadrul şedinţei, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică decide cu privire la aplicarea sau neaplicarea sancţiunii financiare. Decizia respectivă se comunică în şedinţă şi se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
(9) Decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare, în formă scrisă, se înmînează sau se expediază întreprinderii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data pronunţării acesteia. Decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare se contestă în termenele şi în condiţiile stabilite în Codul administrativ.
(10) Întreprinderea căreia i-a fost aplicată sancţiunea financiară este în drept să achite jumătate din suma sancţiunii financiare stabilite dacă o achită în cel mult 72 de ore de la data în care a primit decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare. În acest caz, se consideră că decizia cu privire la aplicarea sancţiunii financiare este executată integral.
(11) Mijloacele băneşti obţinute în urma aplicării sancţiunilor financiare în conformitate cu prezentul articol se fac venit în bugetul de stat.
(12) În cazul în care decizia cu privire la aplicarea sancţiunii financiare a fost anulată, integral sau parţial, printr-o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, suma corespunzătoare a sancţiunii financiare se restituie plătitorului acesteia din bugetul de stat în termen de 30 de zile calendaristice.
[Art.29 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 30. Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) Obiectivele naţionale în domeniul eficienţei energetice pentru anul 2020, în sensul art.5 alin.(2), se stabilesc la nivelul ce nu va depăşi consumul de energie finală în valoare de 2796 mii tone echivalent petrol (ktep) sau de energie primară în valoare de 2968 ktep.
(2) În vederea implementării schemei de obligaţii prevăzute la art.8:
a) Guvernul, în sensul art.8 alin.(2), la calcularea cantităţii totale cumulate a economiilor de energie pentru perioada 1 ianuarie 2019–31 decembrie 2020, va utiliza valoarea procentuală în mărime de 0,7% anual;
b) Guvernul şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică vor întreprinde acţiunile necesare pentru punerea în aplicare a schemei de obligaţii începînd cu 1 ianuarie 2019.
(3) În sensul art.14 alin.(2) din prezenta lege, precum şi fără a se aduce atingere prevederilor art.12 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, pentru perioada 2019–2020, 1% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, anual, trebuie să fie renovat pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor.
(4) Autorităţile naţionale întreprind toate acţiunile în vederea mobilizării resurselor financiare necesare pentru onorarea angajamentelor Republicii Moldova, asumate în cadrul Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice prin transpunerea Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică, în scopul obţinerii economiilor de energie prevăzute de schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice şi de obligaţia privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate. Resursele financiare se planifică şi se gestionează în măsura în care să fie asigurată, în perioada 2019–2020, onorarea deplină a angajamentelor asumate.
[Alin.(5) art.30 abrogat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
(6) Primul plan local de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, în sensul prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea îl vor elabora pentru perioada vizată de cel de-al treilea Plan naţional integrat privind energia şi clima pentru perioada 2019–2021.
[Alin.(7) art.30 abrogat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
(8) Guvernul:
a) în termen de pînă la 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va reorganiza Agenţia pentru Eficienţă Energetică prin fuziune (absorbţie) cu Fondul pentru Eficienţă Energetică;
– va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei publice de suport;
– va elabora şi va aproba primul Program privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, prevăzut la art.8 alin.(7);
– va elabora şi va aproba primul Program cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, prevăzut la art.14 alin.(5);
b) în termen de pînă la 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va elabora şi va aproba prima Strategie sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung;
– va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic şi Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari;
– va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
(9) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile menţionate în anexa nr.3 vor prezenta instituţiei publice de suport, conform chestionarului pus la dispoziţie de către aceasta, informaţia necesară pentru elaborarea listei depline a clădirilor din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.
(10) Autorizaţiile de auditor energetic emise în temeiul Legii nr.142/2010 cu privire la eficienţa energetică rămîn valabile pînă la expirarea termenului de valabilitate al acestora.
(11) Pînă la 30 noiembrie 2019, instituţia publică de suport va examina fezabilitatea economică a instalării echipamentelor de măsurare individuale şi va propune organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii întreprinderea de măsuri necesare pentru instalarea acestor echipamente în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi în clădirile cu destinaţie mixtă, dotate cu surse proprii de producere a energiei termice sau alimentate cu energie termică de la surse de producere care deservesc mai multe clădiri din aceste categorii, precum şi în cele alimentate cu energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, pentru măsurarea consumului de energie pentru încălzire şi/sau răcire şi/sau pentru apă caldă menajeră în fiecare apartament/loc de consum.
(12) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii va întocmi, în termen de pînă la 31 decembrie 2018, primul raport cu privire la evaluarea amplă a potenţialului naţional de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire şi va notifica Secretariatul Comunităţii Energetice despre acest fapt.
(13) În termen de pînă la 15 octombrie 2019, operatorii de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale:
a) vor evalua potenţialul de eficienţă energetică al reţelelor electrice şi, respectiv, al reţelelor de gaze naturale, în special în ceea ce ţine de livrarea energiei electrice, a gazelor naturale prin reţelele de transport şi de distribuţie, de gestiunea sarcinii şi interoperabilitate, de racordarea la reţelele electrice şi de gaze naturale a instalaţiilor de producere a energiei, inclusiv posibilităţile de acces pentru microgeneratoarele de energie, şi vor prezenta informaţii în acest sens Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi instituţiei publice de suport;
b) vor identifica măsurile şi investiţiile concrete, justificate economic, care se impun a fi realizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice la reţelele electrice şi de gaze naturale şi vor prezenta Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică o evaluare a costurilor şi a beneficiilor asociate implementării măsurilor şi investiţiilor identificate în acest sens, cu includerea ulterioară a acestora în planurile de dezvoltare şi în planurile de investiţii.
(14) Întreprinderile mari care nu intră sub incidenţa Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii vor efectua primul audit energetic în termen de un an de la publicarea, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, a Regulamentului cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari şi, ulterior, vor efectua audituri energetice cel puţin o dată la fiecare 4 ani de la data efectuării ultimului audit energetic.
(15) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.142/2010 cu privire la eficienţa energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.155–158, art.545).
[Art.30 modificat prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr.139. Chişinău, 19 iulie 2018. | |
|
Conţinutul energetic al combustibililor. Factorii de conversie
| |||
| Produs energetic | kJ (PCI) | kgep (PCI) | kWh (PCI) |
| 1 kg cocs | 28500 | 0,676 | 7,917 |
| 1 kg antracit | 17200–30700 | 0,411–0,733 | 4,778–8,528 |
| 1 kg brichete lignit | 20000 | 0,478 | 5,556 |
| 1 kg lignit superior | 10500–21000 | 0,251–0,502 | 2,917–5,833 |
| 1 kg lignit | 5600–10500 | 0,134–0,251 | 1,556–2,917 |
| 1 kg şisturi bituminoase | 8000–9000 | 0,191–0,215 | 2,222–2,500 |
| 1 kg turbă | 7800–13800 | 0,186–0,330 | 2,167–3,833 |
| 1 kg brichete turbă | 16000–16800 | 0,382–0,401 | 4,444–4,667 |
| 1 kg ţiţei greu | 40000 | 0,955 | 11,111 |
| 1 kg păcură | 42300 | 1,010 | 11,750 |
| 1 kg benzină | 44000 | 1,051 | 12,222 |
| 1 kg parafină | 40000 | 0,955 | 11,111 |
| 1 kg gaz petrolier lichefiat | 46000 | 1,099 | 12,778 |
| 1 kg gaz natural1 | 47200 | 1,126 | 13,10 |
| 1 kg gaz natural lichefiat | 45190 | 1,079 | 12,553 |
| 1 kg lemn (umiditate 25%)2 | 13800 | 0,330 | 3,833 |
| 1 kg pelete/brichete din lemn | 16800 | 0,401 | 4,667 |
| 1 kg deşeuri | 7400–10700 | 0,177–0,256 | 2,056–2,972 |
| 1 MJ căldură derivată | 1000 | 0,024 | 0,278 |
| 1 kWh energie electrică | 3600 | 0,086 | 13 |
|
Note: 1 93% metan. 2 Se pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel mai mult în Republica Moldova. 3 Aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul de energie finală. Pentru calcularea economiilor de energie electrică în kWh se poate aplica un coeficient implicit de 2,1 sau se poate decide stabilirea unui coeficient diferit, cu condiţia ca acesta să poată fi justificat. Atunci când se procedează astfel, se va lua în considerare mixul energetic al Republicii Moldova inclus în planurile integrate privind energia şi clima, despre care se notifică Secretariatul Comunităţii Energetice. Coeficientul aplicat pentru calcularea economiilor de energie electrică în kWh se stabileşte printr-o metodologie transparentă, în funcţie de circumstanţele naţionale care afectează consumul de energie primară, pentru a se asigura un calcul exact al economiilor reale. Circumstanţele respective sunt justificate, verificabile şi bazate pe criterii obiective şi nediscriminatorii. | |||
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Metode şi principii comune de calcul al impactului măsurilor de politică în
domeniul eficienţei energetice şi al schemei de obligaţii în domeniul
eficienţei energetice, în temeiul art.71 alin.(5) şi art.8
1. Metodele de calcul al economiilor de energie
Pentru calcularea economiilor de energie poate fi utilizată una sau mai multe dintre următoarele metode:
a) metoda economiilor preconizate, prin referire la rezultatele îmbunătăţirilor energetice anterioare, monitorizate independent în instalaţii similare. Abordarea generică este denumită ex ante;
b) metoda economiilor contorizate, în conformitate cu care economiile rezultate în urma aplicării unei măsuri sau a unui pachet de măsuri sunt stabilite prin înregistrarea reducerii efective a energiei utilizate, ţinând seama în mod corespunzător de factori precum adiţionalitatea, ocuparea, nivelurile de producţie şi condiţiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită ex post;
c) metoda economiilor ponderate, care implică utilizarea estimărilor tehnice ale economiilor. Această abordare este utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalaţie specifică este dificilă sau mult prea costisitoare, de exemplu înlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informaţii independente privind economiile de energie, sau în cazul în care estimările respective se realizează pe baza metodologiilor şi standardelor de referinţă stabilite la nivel naţional de experţi calificaţi sau acreditaţi care sunt independenţi faţă de părţile obligate implicate;
d) metoda economiilor de energie estimate prin sondaj, în cazul cărora este determinat răspunsul consumatorilor la recomandări, la campaniile de informare, la schemele de etichetare sau de certificare sau la contorizarea inteligentă. Această abordare este utilizată doar pentru economiile de energie rezultate în urma modificării comportamentului consumatorilor. Ea nu poate fi utilizată pentru economii rezultate din introducerea unor măsuri concrete.
2. La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură de eficienţă energetică, în scopul implementării art.71 alin.(5) se aplică următoarele principii:
a) economiile trebuie să fie vădit suplimentare faţă de cele care s-ar fi produs oricum şi în absenţa activităţii părţilor obligate. Pentru a stabili economiile care pot fi declarate ca suplimentare se ia în considerare modul în care ar evolua utilizarea energiei şi cererea de energie în absenţa măsurii în cauză, ţinând cont cel puţin de următorii factori: tendinţele consumului de energie, modificările survenite în comportamentul consumatorilor, progresul tehnologic şi schimbările generate de alte măsuri puse în aplicare la nivel naţional;
b) economiile rezultate din punerea în aplicare a legislaţiei sunt considerate economii care s-ar fi produs oricum şi, prin urmare, nu sunt declarate ca economii de energie în sensul art.71 alin.(1). Cu titlu de derogare de la respectiva cerinţă, economiile legate de renovarea clădirilor existente pot fi declarate ca economii de energie în sensul art.71 cu condiţia îndeplinirii cerinţei de pertinenţă menţionate la pct.3 lit.h). Economiile care rezultă din punerea în aplicare a cerinţelor naţionale minime stabilite pentru clădirile noi înainte de adoptarea Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor pot fi declarate ca economii de energie în sensul art.71 cu condiţia îndeplinirii cerinţei de pertinenţă menţionate la pct.3 lit.h) şi cu condiţia ca economiile respective să fi fost notificate în planurile de acţiune naţionale privind eficienţa energetică;
c) se poate ţine cont doar de economiile care depăşesc următoarele niveluri:
– standardele de performanţă privind emisiile pentru noile autoturisme şi noile vehicule utilitare uşoare;
– cerinţele privind eliminarea de pe piaţă a anumitor produse cu impact energetic în urma implementării măsurilor de punere în aplicare a Legii nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic;
d) sunt permise politici în scopul încurajării unor niveluri mai ridicate de eficienţă energetică a produselor, echipamentelor, sistemelor de transport, a vehiculelor şi combustibililor, a clădirilor şi elementelor de clădiri, a proceselor şi pieţelor;
e) măsurile care promovează instalarea unor tehnologii la scară mică de obţinere a energiei din surse regenerabile pe sau în clădiri pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul art.71 cu condiţia să genereze economii de energie care să poată fi verificate şi contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea cerinţelor din prezenta anexă;
f) în cazul politicilor care accelerează adoptarea unor produse şi vehicule mai eficiente, se poate ţine cont pe deplin de economiile de energie aferente acestora cu condiţia să se demonstreze că o astfel de adoptare are loc înainte de expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului ori înainte de înlocuirea normală a produsului sau a vehiculului şi cu condiţia ca economiile să fie declarate doar pentru perioada care se încheie la expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului care urmează să fie înlocuit;
g) atunci când promovează adoptarea de măsuri vizând eficienţa energetică, se asigură faptul că, acolo unde este cazul, sunt menţinute standardele de calitate pentru produse, pentru servicii şi pentru introducerea măsurilor sau că sunt introduse asemenea standarde în cazul în care nu există;
h) pentru a ţine seama de variaţiile climatice dintre regiuni, se ajustează economiile la o valoare standard sau se stabilesc economii de energie diferite, în funcţie de variaţiile de temperatură dintre regiuni;
i) calcularea economiilor de energie trebuie să ţină seama de durata de viaţă a măsurilor şi de rata cu care economiile se diminuează odată cu trecerea timpului. Respectivul calcul se face prin contabilizarea economiilor realizate prin fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2030. Alternativ, poate fi adoptată o altă metodă, preconizată să obţină cel puţin aceeaşi cantitate totală de economii. Atunci când utilizează alte metode, se asigură faptul că valoarea totală a economiilor de energie calculată pe baza acestor metode diferite nu depăşeşte valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calculul lor în momentul contabilizării economiilor realizate prin fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2030. Guvernul va descrie în detaliu, în planurile integrate pentru energie şi climă, celelalte metode şi dispoziţiile aplicate pentru a asigura respectarea cerinţei obligatorii de calculare.
3. Guvernul se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe pentru măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice:
a) măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice şi acţiunile individuale generează economii de energie verificabile la nivelul utilizării finale;
b) responsabilitatea fiecărei părţi participante, părţi obligate sau autorităţi/instituţii publice de punere în aplicare, după caz, este clar definită;
c) economiile de energie care sunt obţinute sau urmează a fi obţinute se determină într-un mod transparent;
d) cantitatea obligatorie de economii de energie sau care urmează a fi obţinută prin măsura de politică în domeniul eficienţei energetice este exprimată în termeni de consum de energie primară sau finală, utilizând factorii de conversie prevăzuţi în anexa nr.1;
e) se prezintă un raport anual privind economiile de energie realizate din contul contribuţiilor financiare alocate de părţile obligate şi de autorităţile/instituţiile publice de punere în aplicare, care este pus la dispoziţia publicului, precum şi datele privind tendinţa anuală a economiilor de energie;
f) se monitorizează rezultatele şi se iau măsuri adecvate în cazul în care progresele nu sunt satisfăcătoare;
g) economiile de energie generate de o acţiune individuală sunt declarate doar de o singură parte;
h) se demonstrează că activităţile părţii obligate sau ale autorităţilor/instituţiilor publice de punere în aplicare au contribuit în mod esenţial la realizarea economiilor de energie declarate.
4. La determinarea economiilor de energie obţinute în urma măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice legate de impozitare se aplică următoarele principii:
a) se ţine cont doar de economiile de energie obţinute în urma măsurilor de impozitare care depăşesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor;
b) datele privind elasticitatea cererii în funcţie de preţ pentru calcularea impactului măsurilor de impozitare (a energiei) reflectă capacitatea de reacţie a cererii de energie la schimbările de preţ şi sunt estimate pe baza unor surse de date oficiale recente şi reprezentative;
c) economiile de energie generate de instrumente însoţitoare ale politicii în materie de impozitare, inclusiv stimulentele fiscale sau plata către un fond, sunt contabilizate separat.
5. Notificarea metodologiei
Guvernul notifică Secretariatului Comunităţii Energetice metodologia detaliată propusă pentru operarea schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi a măsurilor alternative menţionate la art.8. Cu excepţia cazului impozitării, notificarea include detalii privind:
a) nivelul economiilor de energie obligatorii în temeiul art.71 sau al economiilor preconizate a fi realizate pe întreaga perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2024 şi 31 decembrie 2030;
b) părţile obligate sau autorităţile/instituţiile publice de punere în aplicare;
c) sectoarele-ţintă;
d) măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice şi acţiunile individuale, inclusiv cantitatea totală preconizată de economii cumulate de energie pentru fiecare măsură;
e) durata perioadei de obligaţii pentru schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice;
f) acţiunile prevăzute de măsura de politică în domeniul eficienţei energetice;
g) metodologia de calcul, inclusiv modalităţile de stabilire a adiţionalităţii şi a pertinenţei, precum şi metodologiile şi valorile de referinţă care sunt folosite pentru economiile preconizate şi ponderate;
h) durata măsurilor şi modul de calcul al acesteia sau pe ce se fundamentează aceasta;
i) abordarea aleasă pentru tratarea problemei variaţiilor climatice în cadrul statului membru;
j) sistemele de monitorizare şi de verificare a măsurilor în temeiul art.71 şi 8 şi modul în care este asigurată independenţa acestora faţă de părţile obligate.
În cazul impozitării, notificarea include detalii privind:
a) sectoarele-ţintă şi segmentul de contribuabili;
b) autoritatea publică de punere în aplicare;
c) economiile preconizate a fi realizate;
d) durata măsurii de impozitare;
e) metodologia de calcul, inclusiv datele privind elasticitatea cererii în funcţie de preţ utilizate şi modul în care au fost stabilite acestea.
[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Sub incidenţa art.14 alin.(2) din prezenta lege intră autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, precum Cancelaria de Stat, ministerele, alte autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului şi structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă, prevăzute de Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate.
Cerinţe privind eficienţa energetică la achiziţionarea de bunuri,
servicii şi lucrări ce urmează a fi respectate de
autorităţile şi instituţiile specificate la art.15
În măsura în care sînt respectate cerinţele privind eficacitatea costurilor, fezabilitatea economică, viabilitatea sporită, conformitatea tehnică, precum şi dacă este asigurat un nivel suficient de concurenţă, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi publice trebuie să achiziţioneze bunuri, servicii sau lucrări cu respectarea următoarelor cerinţe:
a) să achiziţioneze numai bunuri care fac parte din cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică posibilă, din perspectiva necesităţii de a asigura un nivel suficient de concurenţă, dacă bunurile respective intră sub incidenţa Legii nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic;
b) în cazul bunurilor care nu intră sub incidenţa prevederilor lit.a) din prezenta anexă, să achiziţioneze numai bunuri care corespund cerinţelor de proiectare ecologică, stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic;
c) să solicite, în cadrul procedurilor de achiziţii publice organizate pentru procurarea de servicii, ca prestatorii de servicii să utilizeze, în cadrul executării contractului, doar produse care, în momentul furnizării serviciilor respective, îndeplinesc cerinţele menţionate la lit.a) şi b). Această cerinţă se aplică doar produselor noi achiziţionate de prestatorii de servicii, parţial sau integral, în scopul furnizării serviciului în cauză;
d) să procure sau să închirieze doar clădirile care îndeplinesc cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, cu excepţia cazurilor în care scopul achiziţionării este:
– renovarea aprofundată sau demolarea clădirii;
– vînzarea ulterioară a clădirii fără utilizarea acesteia în scopuri proprii;
– conservarea clădirii drept una protejată oficial ca făcînd parte din patrimoniul naţional cultural.
Pentru verificarea respectării acestor condiţii se utilizează certificatele de performanţă energetică eliberate în conformitate cu Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor.
Criterii minime pentru auditul energetic,
inclusiv pentru cel desfăşurat ca parte a
sistemului de management energetic
Auditul energetic menţionat la art.19 se efectuează cu respectarea următoarelor principii:
a) trebuie să se bazeze pe date operaţionale actualizate, măsurate şi verificabile privind consumul de energie şi (pentru energia electrică) pe profilurile de sarcină;
b) trebuie să conţină o evaluare detaliată a profilului de consum al energiei în clădiri sau în grupuri de clădiri, în cadrul proceselor tehnologice sau al instalaţiilor industriale, inclusiv în sectorul transporturi;
c) trebuie să se bazeze, ori de cîte ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viaţă, şi nu pe perioadele simple de rambursare, pentru a lua în considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investiţiilor pe termen lung şi ratele de actualizare;
d) trebuie să fie proporţional şi suficient de reprezentativ pentru a permite crearea unei imagini fiabile cu privire la performanţa energetică totală şi identificarea sigură a celor mai semnificative oportunităţi de îmbunătăţire.
Auditul energetic trebuie să conţină calcule detaliate şi validate pentru măsurile propuse, astfel încît să furnizeze informaţii clare cu privire la potenţialele economii.
Datele utilizate la efectuarea auditului energetic trebuie să fie stocabile pentru a putea fi utilizate ulterior în scopul efectuării analizei istorice şi în scopul urmăririi performanţelor.
Analiza cost-beneficiu
Partea 1
Principiile generale ale analizei cost-beneficiu
1. Obiectivul efectuării analizei cost-beneficiu în raport cu măsurile de promovare a eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi de răcire, care se impune a fi efectuată în conformitate cu art.24 alin.(2), este de a oferi un temei decizional pentru prioritizarea calificată a resurselor limitate la nivelul societăţii.
2. Analiza cost-beneficiu poate acoperi evaluarea amplă a unui proiect sau a unui grup de proiecte la nivel local, regional sau naţional în scopul stabilirii celei mai eficiente şi benefice opţiuni de încălzire şi răcire din punct de vedere economic, pentru o zonă geografică stabilită, în scopul planificării energiei termice.
3. Analiza cost-beneficiu reprezintă o analiză economică care ia în considerare factori socioeconomici şi de mediu, incluzînd următoarele etape şi principii:
a) stabilirea unei limite de sistem şi a unei limite geografice. La efectuarea analizei cost-beneficiu se stabileşte sistemul energetic relevant. Limita geografică acoperă o zonă geografică corespunzătoare bine definită, de exemplu o regiune concretă sau o zonă metropolitană, pentru a se evita selectarea unor soluţii neoptimizate, pe baza examinării fiecărui proiect în parte;
b) abordarea integrată pentru stabilirea opţiunilor privind cererea şi oferta. La efectuarea analizei cost-beneficiu trebuie să fie luate în considerare toate resursele de aprovizionare relevante din cadrul sistemului şi în limitele geografice stabilite, cu utilizarea datelor şi a informaţiilor disponibile, inclusiv cu privire la căldura reziduală din producerea energiei electrice, cu privire la instalaţiile industriale şi cu privire la energia din surse regenerabile, precum şi cu privire la caracteristicile şi tendinţele cererii de încălzire şi răcire;
c) stabilirea unui scenariu de referinţă. Scopul scenariului de referinţă este de a servi drept punct de referinţă în raport cu care urmează a fi evaluate scenariile alternative;
d) identificarea scenariilor alternative. La efectuarea analizei cost-beneficiu urmează a fi luate în considerare toate alternativele relevante pentru scenariul de referinţă. Scenariile care nu sînt fezabile din motive tehnice, financiare, de reglementare naţională sau din cauza constrîngerilor de timp pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei cost-beneficiu în cazul în care acestea se justifică în baza unor argumente bine documentate, explicite şi prudente.
Din toate scenariile identificate, numai opţiunile de cogenerare de înaltă eficienţă, de încălzire şi răcire eficientă sau de încălzire şi răcire individuală eficientă ar trebui luate în considerare în analiza cost-beneficiu ca scenarii alternative faţă de scenariul de referinţă;
e) metoda de calcul al surplusului de cost-beneficiu:
– se evaluează şi se compară costurile şi beneficiile totale pe termen lung ale opţiunilor privind încălzirea sau răcirea;
– criteriul de evaluare este criteriul valorii nete actualizate (VNA);
– orizontul de timp se alege în aşa fel încît să fie incluse toate costurile şi beneficiile relevante ale scenariilor. De exemplu, un orizont de timp adecvat ar putea fi de 25 de ani pentru o centrală electrică ce funcţionează pe bază de gaze naturale, de 30 de ani pentru un sistem de alimentare centralizată cu energie termică sau de 20 de ani pentru echipamentele de încălzire precum cazanele de apă caldă menajeră;
f) calculul şi prognoza preţurilor şi alte ipoteze pentru analiza economică:
– se formulează ipoteze, în scopul efectuării analizei cost-beneficiu, cu privire la preţurile factorilor majori de intrare şi de ieşire şi cu privire la rata de actualizare;
– rata de actualizare utilizată în analiza economică pentru calculul valorii nete actualizate se alege în conformitate cu orientările europene sau naţionale. În cazul în care se alege rata naţională de actualizare, aceasta trebuie să ţină cont de datele furnizate de Banca Centrală Europeană;
– se utilizează prognozele naţionale, europene sau internaţionale pentru evoluţia preţurilor la energie, dacă acestea corespund contextului naţional şi/sau regional, şi/sau local propriu;
– preţurile utilizate în analiza economică trebuie să reflecte costurile şi beneficiile socioeconomice reale şi trebuie să includă costurile externe, cum ar fi efectele de mediu şi cele asupra sănătăţii, în măsura posibilităţilor, de exemplu atunci cînd există un preţ de piaţă sau cînd preţul este deja stabilit prin legislaţia naţională sau adoptată în cadrul Comunităţii Energetice;
g) analiza economică: inventarul efectelor. Analizele economice trebuie să ia în considerare toate efectele economice relevante.
În scenariile analizate pot fi evaluate şi luate în considerare, în procesul decizional, economiile de energie şi de costuri generate de flexibilitatea sporită a furnizării energiei şi de funcţionarea optimă a reţelelor electrice, inclusiv costurile evitate şi economiile monetare obţinute prin reducerea investiţiilor în infrastructură.
Costurile şi beneficiile luate în considerare trebuie să includă cel puţin următoarele:
1) pentru beneficii:
– valoarea energiei electrice şi termice furnizate consumatorilor finali;
– beneficii externe, precum beneficii de mediu şi de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil;
2) pentru costuri:
– costurile de capital ale centralelor şi ale echipamentelor;
– costurile de capital ale reţelelor de energie;
– costurile de operare variabile şi fixe;
– costurile de energie;
– costurile de mediu şi de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil;
h) analiza sensibilităţii. Analiza sensibilităţii trebuie să fie efectuată pentru a evalua costurile şi beneficiile unui proiect sau ale unui grup de proiecte pe baza unor preţuri diferite la energie, a unor rate de actualizare diferite şi a altor factori variabili cu impact semnificativ asupra rezultatului calculelor.
Partea a 2-a
Principii pentru efectuarea analizei cost-beneficiu
în conformitate cu art.24 alin.(5) şi (7)
Analiza cost-beneficiu oferă informaţii în scopul realizării măsurilor menţionate la art.24 alin.(5) şi (7), şi anume:
1. În cazul în care se planifică construcţia unei instalaţii care produce exclusiv energie electrică sau a unei instalaţii fără recuperator de căldură, se realizează o comparaţie între instalaţiile planificate sau reabilitarea planificată şi o instalaţie echivalentă care produce aceeaşi cantitate de energie electrică sau de energie termică de proces, dar care recuperează căldura reziduală şi care furnizează energia termică prin cogenerare de înaltă eficienţă şi/sau prin sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire.
2. În cadrul unei limite geografice concrete, evaluarea trebuie să ia în considerare instalaţia planificată, precum şi punctele cu cerere de energie termică, existente sau potenţiale, relevante, care ar putea fi alimentate prin intermediul acesteia, ţinînd seama de posibilităţile raţionale (de exemplu, fezabilitatea tehnică şi distanţa).
3. Limita de sistem se stabileşte astfel încît să includă instalaţia planificată şi sarcinile termice, cum ar fi clădirea/clădirile şi procesul industrial. În cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a energiei termice şi a energiei electrice se determină pentru ambele cazuri şi apoi se compară.
4. Sarcinile termice includ sarcinile termice existente, precum o instalaţie industrială sau un sistem de alimentare cu energie termică şi, de asemenea, în zonele urbane, sarcina termică şi costurile care ar exista dacă un grup de clădiri sau o zonă dintr-un oraş ar fi alimentată cu energie termică şi/sau dacă ar fi conectată la o nouă reţea de alimentare cu energie termică.
5. Analiza cost-beneficiu se bazează pe o descriere a instalaţiei planificate şi a instalaţiei/instalaţiilor de comparaţie, cu referire la capacitatea electrică şi termică, după caz, la tipul de combustibil, la gradul de utilizare planificată şi la numărul orelor de funcţionare anuale planificate, avînd în vedere amplasarea şi cererea de energie electrică şi energie termică.
6. În scopul efectuării comparaţiei se iau în considerare cererea de energie termică şi tipurile de încălzire şi răcire utilizate în punctele cu cerere de energie termică din vecinătate. Comparaţia în cauză ia în considerare costurile aferente infrastructurii pentru instalaţia planificată şi pentru cea cu care se face comparaţia.
7. Analiza cost-beneficiu efectuată în scopul realizării prevederilor art.24 alin.(5) trebuie să includă o analiză economică ce vizează analiza financiară a tranzacţiilor reale de fluxuri de lichidităţi rezultînd din investiţiile în instalaţii individuale şi din operarea acestora.
8. Se consideră proiecte cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte analiza cost-beneficiu proiectele în cazul cărora suma beneficiilor actualizate în cadrul analizei economice şi financiare depăşeşte suma costurilor actualizate (surplus cost-beneficiu).
9. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii stabileşte principiile directoare privind metodologia, ipotezele şi orizontul de timp pentru efectuarea analizei economice şi poate solicita producătorilor de energie electrică şi energie termică, întreprinderilor industriale, operatorilor sistemului de distribuţie sau altor întreprinderi influenţate de limita de sistem şi de limita geografică definite să furnizeze date ce vor fi utilizate la evaluarea costurilor şi beneficiilor pentru o instalaţie individuală.
Cadrul general pentru raportare
Partea 1
Cadrul general pentru rapoartele anuale
1. Rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art.6 alin.(4) constituie baza pentru monitorizarea progresului realizat în legătură cu îndeplinirea obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice, stabilite în conformitate cu prezenta lege, şi includ, în mod obligatoriu, dar fără a se limita la aceasta, o estimare a următorilor indicatori pentru anul care precedă ultimul an încheiat:
a) consumul de energie primară;
b) consumul total de energie finală;
c) consumul de energie finală în sectorul industrial, în sectorul transporturilor (separat pentru transportul de pasageri şi de mărfuri, dacă informaţia este disponibilă), în sectorul serviciilor şi în sectorul rezidenţial;
d) valoarea adăugată brută în sectorul industrial şi în sectorul serviciilor;
e) venitul total disponibil al gospodăriilor;
f) produsul intern brut (PIB);
g) energia electrică produsă în centrale termoelectrice;
h) energia electrică produsă în centrale electrice de termoficare;
i) energia termică produsă în centrale termice;
j) energia termică produsă în centrale electrice de termoficare, inclusiv energia termică reziduală industrială;
k) consumul de combustibil pentru producerea energiei termice;
l) pasageri-kilometri (pkm), dacă informaţia este disponibilă;
m) tone-kilometri (tkm), dacă informaţia este disponibilă;
n) transport-kilometri combinat (pkm + tkm), în cazul în care informaţia prevăzută la lit.l) şi m) nu este disponibilă;
o) populaţia.
2. În sectoarele în care consumul de energie rămîne stabil sau indică o creştere se analizează cauzele şi se efectuează evaluarea estimărilor.
3. Primul raport trebuie să includă, de asemenea, descrierea obiectivelor naţionale menţionate la art.71 alin.(1) şi (2).
4. Următoarele rapoarte, începînd cu cel de-al doilea, trebuie să includă suplimentar, fără a se limita, informaţii cu privire la:
a) principalele măsuri legislative sau de altă natură, puse în aplicare în anul precedent, în vederea asigurării îndeplinirii obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice;
b) suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafaţă totală utilă de peste 250 m2, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr.3 şi care, la data de 1 ianuarie a anului în care trebuie de prezentat raportul, nu au respectat cerinţele minime de performanţă energetică a clădirilor prevăzute la art.9 din Legea nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor;
c) suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr.3, care au fost renovate în conformitate cu obiectivul stabilit la art.14 alin.(2);
d) economiile de energie obţinute prin intermediul schemei de obligaţii stabilite la art.8, precum şi prin aplicarea altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau prin aplicarea lor combinată, după caz.
În rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art.6 alin.(4) pot fi incluse, de asemenea, informaţii cu privire la obiectivele naţionale suplimentare. Acestea pot viza, în special, indicatorii statistici enumeraţi la pct.1 sau o combinaţie a acestora, cum ar fi intensitatea energiei primare sau finale ori intensităţile energetice sectoriale.
Partea a 2-a
Cadrul general al Planurilor naţionale integrate privind energia şi clima
[Partea a 2-a abrogată prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
[Anexa nr.7 modificată prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
Cerinţe minime pentru informaţiile de facturare şi privind consumul
de energie termică pentru încălzire şi/sau prepararea
apei calde menajere, şi/sau răcire
1. Facturarea pe baza consumului real sau a citirilor repartitoarelor de costuri
Pentru a permite consumatorilor finali să îşi regleze propriul consum de energie, facturarea se va efectua pe baza consumului real sau a citirilor repartitoarelor de costuri cel puţin o dată pe an.
2. Frecvenţa minimă de prezentare a informaţiilor de facturare sau despre consum
Începând cu 30 octombrie 2023, în cazul în care au fost instalate echipamente de măsurare cu citire la distanţă sau repartitoare de costuri, informaţiile de facturare sau privind consumul bazate pe consumul real sau pe citirile repartitoarelor de costuri se furnizează consumatorilor finali cel puţin trimestrial – la cerere sau în cazul în care consumatorii finali au ales să primească facturile pe cale electronică, sau de două ori pe an – în celelalte cazuri.
De la 1 ianuarie 2025, în cazul în care au fost instalate echipamente de măsurare cu citire la distanţă sau repartitoare de costuri, informaţiile de facturare sau privind consumul bazate pe consumul real sau pe citirile repartitoarelor de costuri se furnizează consumatorilor finali cel puţin lunar. De asemenea, informaţiile pot fi puse la dispoziţie prin internet şi pot fi actualizate cât de des permit dispozitivele şi echipamentele de măsurare utilizate. Încălzirea şi răcirea pot fi exceptate de la această cerinţă în afara sezonului de încălzire/răcire.
Dacă Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării prevede astfel, informaţiile de facturare sau privind consumul bazate pe consumul real înregistrat de echipamentele de măsurare cu citire la distanţă se transmit administratorului fondului locativ respectiv.
3. Informaţii minime incluse în factură
Următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia consumatorilor finali în formă clară şi lizibilă, în facturile lor, în cazul în care acestea se bazează pe consumul real sau pe citirile repartitoarelor de costuri:
a) tarifele actuale şi consumul real de energie sau costul total al energiei termice şi citirile repartitoarelor de costuri;
b) informaţii despre mixul de combustibili utilizat şi emisiile anuale de gaze cu efect de seră aferente, inclusiv pentru consumatorii finali alimentaţi prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire urban, şi o descriere a taxelor şi tarifelor aplicate. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică poate decide asupra aplicării cerinţei de a furniza informaţii despre emisiile de gaze cu efect de seră pentru a include doar alimentările din sistemele de alimentare centralizată cu energie termică cu o putere termică nominală totală care depăşeşte 20 MW;
c) informaţii comparative cu privire la consumul curent de energie al consumatorilor finali şi consumul pentru aceeaşi perioadă a anului precedent, sub formă grafică, cu aplicarea corecţiilor climatice pentru încălzire şi răcire;
d) datele de contact, inclusiv paginile web oficiale, ale organizaţiilor consumatorilor finali, agenţiilor energetice sau organismelor similare de la care se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, profilurile comparative ale consumatorilor finali şi specificaţiile tehnice obiective pentru echipamentele care consumă energie;
e) informaţii despre procedurile de reclamaţii aferente sau despre mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor, după caz;
f) comparaţii cu un consumator final mediu normalizat sau evaluat de referinţă din aceeaşi categorie de consumatori. În cazul facturilor electronice, astfel de comparaţii pot fi, de asemenea, disponibile online şi indicate în facturi.
Facturile care nu se bazează pe consumul real sau pe citirile repartitoarelor de costuri conţin o explicaţie clară a modului în care a fost calculată suma stabilită în factură şi cel puţin informaţiile menţionate la lit.d) şi e).
[Anexa nr.8 introdusă prin Legea nr.113 din 12.05.2023, în vigoare 08.07.2023]
