L E G E

privind siguranţa traficului rutier*

 

nr. 131-XVI  din  07.06.2007

 

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-21/6 din 23.01.2015

Monitorul Oficial nr.103-106/443 din 20.07.2007

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Articolul 2. Noţiuni principale

Articolul 3. Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier

Articolul 4. Cadrul juridic

 

Capitolul II

COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR DE RESORT

ÎN DOMENIUL TRAFICULUI RUTIER

Articolul 5. Competenţa Guvernului

Articolul 6. Competenţa Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere

Articolul 7. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne

Articolul 8. Competenţa Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

Articolul 9. Competenţa Ministerului Sănătăţii

Articolul 10. Competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Articolul 11. Abrogat

Articolul 12. Competenţa Ministerului Apărării

Articolul 13. Competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Articolul 14. Competenţa Agenţiei Servicii Publice

Articolul 15. Abrogat

Articolul 16. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale

Articolul 17. Competenţa asociaţiilor obşteşti

 

Capitolul III

CONDUCĂTORII DE VEHICULE. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE

INIŢIALĂ, RECALIFICARE ŞI PERFECŢIONARE PERIODICĂ A

CONDUCĂTORILOR DE VEHICULE

Articolul 18. Cerinţele faţă de conducătorul de vehicul

Articolul 19. Dreptul de a conduce vehicule

Articolul 20. Categoriile permisului de conducere

Articolul 21. Obţinerea dreptului de a conduce vehicule şi emiterea permisului de conducere

Articolul 21¹. Redobîndirea dreptului de conducere a vehiculului

Articolul 21². Repunerea în drepturi în cazul suspendării exercitării dreptului special de a conduce mijloace de transport

Articolul 22. Condiţiile activităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 23. Documentele necesare pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 24. Drepturile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 25. Obligaţiile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 26. Abrogat

Articolul 27. Controlul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 28. Evaluarea şi acreditarea unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 29. Condiţiile pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 30. Pregătirea şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 31. Examenul pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Articolul 31¹. Registrul de stat al vehiculelor

Articolul 31². Înregistrările în Registrul de stat al vehiculelor

Articolul 31³. Drepturile, actele sau faptele supuse notării

 

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PARTICIPANŢILOR LA TRAFIC RUTIER

Articolul 32. Modalităţile de garantare a drepturilor participanţilor la trafic rutier. Obligaţiile lor

Articolul 33. Drepturile şi obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului de vehicul

Articolul 34. Drepturile şi obligaţiile pasagerului

Articolul 35. Drepturile şi obligaţiile pietonului

Articolul 36. Drepturile şi obligaţiile bicicliştilor, conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală şi ale pietonilor cu cărucioare manuale

 

Capitolul V

ADMITEREA ŞI MENŢINEREA ÎN TRAFIC RUTIER. RADIEREA

DIN REGISTRUL DE STAT AL VEHICULELOR

Articolul 37. Condiţii privind circulaţia vehiculelor şi inspecţia tehnică periodică a acestora

Articolul 38. Obligaţiile producătorului şi ale reutilatorului de vehicule

Articolul 39. Omologarea şi certificarea

Articolul 40. Abrogat

Articolul 41. Abrogat

Articolul 42. Abrogat

Articolul 43. Abrogat

Articolul 44. Abrogat

Articolul 45. Abrogat

Articolul 46. Abrogat

Articolul 47. Abrogat

Articolul 48. Abrogat

Articolul 49. Abrogat

Articolul 50. Abrogat

Articolul 51. Abrogat

Articolul 52. Abrogat

Articolul 53. Înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor

Articolul 54. Certificatul şi numărul de înmatriculare

Articolul 55. Radierea din Registrul de stat al vehiculelor

 

Capitolul VI

SIGURANŢA INFRASTRUCTURII RUTIERE. ASIGURAREA MEDICALĂ

ÎN SIGURANŢA TRAFICULUI RUTIER

Articolul 56. Actele normative şi acţiunile privind semnalizarea rutieră

Articolul 57. Obligaţiile administratorului de drum

Articolul 58. Auditul şi inspecţia de siguranţă rutieră

Articolul 59. Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier

Articolul 60. Finanţarea acţiunilor cu caracter de siguranţă rutieră

 

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA

Articolul 61. Răspunderea

 

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 62. Îndatoririle Guvernului

 

Anexă Condiţii minime de dotare cu echipamente şi materiale didactice pentru desfăşurarea activităţii de instruire a conducătorilor de vehicule şi/sau a instructorilor în conducere auto

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Registrul de stat al transporturilor”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Registrul de stat al vehiculelor” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.318 din 26.10.2023, în vigoare 09.11.2023

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagmele „Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării” şi „Ministerul Economiei şi Infrastructurii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagmele „Ministerul Educaţiei şi Cercetării” şi, respectiv, „Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

 

Notă: În cuprinsul legii, cu excepţia articolului 2 noţiunile „autovehicul” şi „remorcă”, cuvântul „autovehicul”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvântul „vehicul” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022

 

Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Educaţiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării” la forma gramaticală corespunzătoare, sintagma „Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor”, la orice formă gramaticală, – cu sintagma „Ministerul Economiei şi Infrastructurii” la forma gramaticală corespunzătoare, sintagma „Ministerul Sănătăţii”, la orice formă gramaticală, – cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, iar sintagma „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare”, la orice formă gramaticală, – cu sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

 

Notă: În textul legii, sintagma „Camera de Licenţiere”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Agenţia Servicii Publice” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017

 

Notă: Legea a fost republicată în Monitorul Oficial nr.11-21/6 din 23.01.2015 cu toate modificările şi completările introduse în ea, precum şi cu renumerotarea şi corectarea elementelor

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

(1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridico-sociale din domeniul traficului rutier, stabileşte drepturile, obligaţiile, responsabilităţile autorităţilor de resort şi ale participanţilor la acest trafic, determină principiile de organizare a activităţii unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, precum şi condiţiile de admitere la trafic a conducătorilor de vehicule.

(2) Dispoziţiile prezentei legi vizează traficul rutier din punctul de vedere al asigurării desfăşurării lui fluente şi în plină siguranţă, ceea ce presupune protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, apărarea proprietăţii acestora, ocrotirea sănătăţii, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic, precum şi protecţia mediului înconjurător.

 

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

accident în trafic rutier – eveniment produs ca urmare a încălcării normelor de siguranţă a traficului rutier, în care au fost implicate unul sau mai multe vehicule aflate în circulaţie pe drum public, în urma căruia a rezultat vătămarea sănătăţii, integrităţii corporale, decesul uneia sau al mai multor persoane ori a fost cauzat un prejudiciu material;

administrator de drum – autoritate a administraţiei publice locale sau un alt organ de stat abilitat de Guvern cu funcţii de administrare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor publice;

agent de circulaţie – persoană abilitată cu funcţii de reglementare şi de control asupra traficului rutier pe drumurile publice;

audit de siguranţă rutieră – verificare detaliată, tehnică şi sistematică, independentă, din punctul de vedere al siguranţei, a caracteristicilor de proiectare proprii unui proiect de infrastructură rutieră în toate etapele, de la planificare pînă la începutul exploatării;

auditor de siguranţă rutieră – persoană fizică atestată potrivit reglementărilor legale să efectueze evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere, auditul de siguranţă rutieră şi inspecţia de siguranţă rutieră;

autovehicul – vehicul autopropulsat, cu excepţia ciclomotorului şi a vehiculului care circulă pe şine, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori efectuării de lucrări;

bicicletă – vehicul cu cel puţin două roţi, propulsat exclusiv de energia musculară a persoanei care îl conduce, în special cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;

caroserie – parte a vehiculului aşezată deasupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul de persoane sau de bunuri;

certificat de atestare profesională – act permisiv, eliberat în condiţiile prezentei legi profesorului de siguranţă rutieră sau instructorului în conducere auto, care atestă dreptul la prestarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier;

ciclomotor – vehicul cu două sau trei roţi, care dezvoltă prin construcţie o viteză maximă de 45 km/h (cu excepţia celor care dezvoltă o viteză mai mică sau egală cu 25 km/h) şi care este echipat cu un motor cu ardere internă sau electric. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă nu depăşeşte 50 cm³, iar puterea motorului, atît a celui cu ardere internă, cît şi a motorului electric, nu depăşeşte 4 kW;

coloană oficială – coloană de vehicule precedată de un vehicul cu regim prioritar de circulaţie, care are în funcţiune semnale speciale de avertizare sonore şi luminoase de culoare albastră şi/sau roşie;

comportament agresiv – efectuarea în mod intenţionat de către un conducător de vehicul a unor acţiuni sau manevre succesive, prevăzute la art.33 alin.(3) lit.d) din prezenta lege, neconforme cu prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere sau cu normele de conducere preventivă, prin care acesta creează neîntemeiat obstacole circulaţiei, prejudiciază drepturile altor participanţi la trafic sau îi obligă să ia măsuri suplimentare pentru a preveni producerea unui accident sau a nu pune în pericol siguranţa traficului;

conducător – persoană care conduce pe drum public un vehicul, un grup de persoane, însoţeşte animale izolate, turme, cirezi etc., animale de povară sau de călărie, precum şi persoană care efectuează instruirea în conducerea vehiculului;

conducere preventivă – comportament al conducătorului de vehicul, conform cu prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere, care asigură prevenirea accidentelor în traficul rutier prin neadmiterea situaţiilor periculoase în timpul conducerii vehiculului, precum şi prin anticiparea şi evitarea situaţiilor periculoase ce pot fi provocate de ceilalţi participanţi la trafic;

drum public – orice cale de comunicaţie terestră, inclusiv construcţii artificiale şi drumuri cu înveliş natural, deschisă pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, administrată de un organ abilitat;

drum public local – drum proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, care asigură legătura între oraşele reşedinţă de raion şi satele (comunele) din componenţa raionului, precum şi legătura între sate (comune), inclusiv accesul spre drumurile publice naţionale;

drum public naţional – drum proprietate publică a statului, care asigură principalele legături rutiere internaţionale, legătura între capitala ţării şi oraşele reşedinţă de raion, municipiile şi obiectivele de importanţă republicană, precum şi legătura între ele;

evaluare de impact asupra siguranţei rutiere – analiză comparativă strategică a impactului asupra gradului de siguranţă a infrastructurii rutiere în cazul unui proiect al unui nou drum public sau în cazul unui proiect privind modificări substanţiale ale infrastructurii existente a drumului;

folosirea echipamentelor terminale de comunicaţii electronice mobile – acţiuni ce implică utilizarea prin contact direct a telefoanelor mobile şi/sau a dispozitivelor portabile similare, inclusiv pentru convorbiri telefonice, citire şi scriere de texte, navigare pe platforme web, utilizarea aplicaţiilor mobile, camerelor foto/video;

garantare a siguranţei traficului rutier – activităţi de prevenire a factorilor ce contribuie la producerea accidentelor în traficul rutier şi de diminuare a gravităţii acestora;

inspecţie de siguranţă rutieră – verificare periodică a infrastructurii rutiere din punctul de vedere al siguranţei circulaţiei, cu identificarea eventualelor disfuncţionalităţi sau deficienţe de proiectare, construcţie, operare şi/sau de întreţinere a drumului care pot conduce la producerea de accidente rutiere;

inspecţie tehnică periodică – verificare tehnică periodică a vehiculelor în staţiile de inspecţie tehnică autorizate sau în staţiile specializate ale autorităţilor publice abilitate, în vederea corespunderii cu normele şi standardele naţionale de securitate a circulaţiei rutiere şi de protecţie a mediului, confirmată printr-un raport de verificare tehnică;

instructor în conducere auto – cadru didactic atestat profesional în condiţiile prezentei legi pentru instruirea practică în conducerea vehiculelor a cursanţilor în cadrul unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule;

motocicletă – vehicul cu 2 sau 3 roţi, cu sau fără ataş, dotat cu motor avînd capacitate cilindrică mai mare de 50 cm³, şi/sau cu viteză maximă, prin construcţie, de peste 45 km/h, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;

odometru – dispozitiv montat pe vehicul, care asigură evidenţa distanţei parcurse din momentul punerii în exploatare pînă la excluderea din circulaţie a vehiculului;

organizare a traficului rutier – ansamblu de măsuri juridico-organizatorice şi inginereşti de sistematizare, reglementare şi dirijare a traficului rutier;

participant la trafic – persoană care ia parte la procesul circulaţiei în calitate de conducător, pieton sau pasager;

pieton – persoană care se află pe drum, în afara vehiculului, şi care nu efectuează lucrări de drum, inclusiv persoana care se deplasează în cărucior (fără motor) pentru invalizi, care duce o bicicletă, un ciclomotor, o motocicletă, săniuţă, un cărucior manual, un cărucior pentru copii sau invalizi;

profesor de siguranţă rutieră – cadru didactic atestat profesional în condiţiile prezentei legi pentru instruirea teoretico-practică la modulele de specialitate a cursanţilor în cadrul unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule;

program special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare – program de instruire a conducătorilor vehiculelor care are ca scop reeducarea şi sensibilizarea conducătorilor vehiculelor sancţionaţi contravenţional cu privire la consecinţele încălcării prevederilor regulamentului circulaţiei rutiere. Programul special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare se efectuează contra plată în modul stabilit de Guvern;

remorcă – vehicul destinat tractării de către un autovehicul;

siguranţă a traficului rutier – stare de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecţie a participanţilor la trafic împotriva accidentelor şi consecinţelor acestora;

staţie de inspecţie tehnică – centru tehnic specializat şi autorizat care asigură inspecţia tehnică periodică a vehiculelor prin examinarea vizuală şi diagnosticarea echipamentelor, agregatelor şi sistemelor aferente securităţii circulaţiei rutiere şi protecţiei mediului, cu eliberarea raportului de verificare tehnică;

trafic rutier – sistem dinamic complex, constituit din pietoni şi vehicule care, în procesul deplasării pe drumurile publice în condiţii stabilite, generează un ansamblu de relaţii juridico-sociale;

unitate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier – persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care asigură formarea iniţială, recalificarea şi/sau perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a instructorilor în conducere auto, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier, precum şi a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică, în baza programelor de instruire aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

vehicul – sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori echipat cu mecanisme care pot executa anumite lucrări.

[Art.2 modificat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

[Art.2 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.2 completat prin Legea nr.138 din 19.07.2018, în vigoare 14.12.2018]

[Art.2 completat prin Legea nr.159 din 12.10.2018, în vigoare 09.12.2018]

[Art.2 completat prin Legea nr.9 din 02.03.2017, în vigoare 31.05.2017]

[Art.2 completat prin Legea nr.8 din 06.04.2017, în vigoare 28.04.2017]

 

Articolul 3. Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier

Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier sînt:

a) prioritatea vieţii şi integrităţii corporale a participanţilor la trafic asupra rezultatelor activităţilor economice;

b) prioritatea responsabilităţii statului privind garantarea siguranţei traficului rutier faţă de responsabilitatea participanţilor la trafic;

c) respectarea intereselor persoanei, ale societăţii şi ale statului în activitatea de garantare a siguranţei traficului rutier;

d) abordarea problemei privind garantarea siguranţei traficului rutier prin programe cu obiective bine determinate.

 

Articolul 4. Cadrul juridic

(1) Cadrul juridic privind siguranţa traficului rutier însumează prezenta lege şi alte acte legislative şi normative, precum şi tratatele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenţi economici se stabileşte de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.

[Art.4 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Capitolul II

COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR DE RESORT

ÎN DOMENIUL TRAFICULUI RUTIER

Articolul 5. Competenţa Guvernului

De competenţa Guvernului sînt:

a) dirijarea activităţii organelor centrale de specialitate ale statului cu atribuţii în domeniul traficului rutier;

b) aprobarea programelor de stat privind dezvoltarea traficului rutier şi siguranţa pe drumurile publice, precum şi a actelor normative înaintate de autorităţile competente;

c) finanţarea, dirijarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor de dezvoltare a traficului rutier şi siguranţei acestuia;

d) organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi construcţii tehnologice în domeniul traficului rutier şi siguranţei acestuia;

e) exercitarea controlului asupra executării şi respectării legislaţiei privind siguranţa traficului rutier;

f) aprobarea listei de medicamente contraindicate conducătorilor de vehicule;

g) stabilirea conţinutului minim al truselor medicale de prim ajutor din dotarea vehiculelor;

h) stabilirea normelor metodologice privind organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de vehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere;

i) stabilirea categoriilor de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate;

j) aprobarea programelor de stat privind protecţia mediului înconjurător, standardelor privind starea tehnică a vehiculelor şi a utilajului.

 

Articolul 6. Competenţa Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere

(1) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, instituit de Guvern, este organ consultativ în promovarea şi dirijarea politicii statului în domeniul siguranţei traficului rutier.

(2) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere are următoarele atribuţii:

a) examinează starea de lucruri şi apreciază activitatea autorităţilor de resort în domeniul siguranţei traficului rutier;

b) coordonează activităţile din domeniu, participă la elaborarea şi examinarea actelor normative privind traficul rutier şi siguranţa acestuia şi le înaintează spre aprobare Guvernului.

(3) Activitatea curentă a Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere este realizată de Biroul executiv, care îndeplineşte funcţiile de secretariat al consiliului menţionat, coordonează la nivel naţional procesul de elaborare şi promovare a strategiilor şi planurilor de acţiuni în domeniul siguranţei rutiere în baza obiectivelor identificate de consiliu, asigură cooperarea interinstituţională şi monitorizează implementarea de către autorităţile de resort a politicilor în domeniu.

(4) Biroul executiv este constituit prin desemnarea în componenţa acestuia, de către conducătorii autorităţilor publice centrale reprezentate în Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, a reprezentanţilor acestora cu atribuţii pe segmentul coordonării politicilor în domeniul siguranţei traficului rutier. Componenţa deplină şi competenţele Biroului executiv se stabilesc în regulamentul acestuia, aprobat de Guvern.

(5) Pe lîngă Biroul executiv funcţionează comisiile de specialitate ale Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, care asigură efectuarea studiilor detaliate în baza datelor privind accidentele în traficul rutier, a analizelor cost-beneficiu, care vor fi înaintate organelor de resort şi Guvernului în vederea fundamentării planurilor de buget şi politicilor conexe.

 

Articolul 7. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne

De competenţa Ministerului Afacerilor Interne sînt:

a) exercitarea controlului interdepartamental asupra respectării prevederilor actelor legislative şi ale actelor normative din domeniul traficului rutier;

b) coordonarea, pe domenii de competenţă, a activităţilor de ridicare a gradului de organizare şi de siguranţă a traficului rutier;

c) asigurarea dirijării, supravegherii şi controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate şi verificate metrologic, conform cerinţelor actelor normative în vigoare;

d) exercitarea controlului asupra vehiculelor în privinţa corespunderii lor cu normele de siguranţă a traficului rutier;

e) exercitarea controlului asupra calităţii lucrărilor din domeniile: de exploatare, întreţinere, reparare şi inspecţie tehnică periodică, efectuate de persoane care practică activitate de întreprinzător în aceste domenii;

f) monitorizarea evoluţiei fenomenului accidentar şi reflectarea în mass-media a stării de lucruri din traficul rutier, a modului în care participanţii la trafic respectă legislaţia privind siguranţa lui;

g) asigurarea activităţii echipelor de intervenţie rapidă pentru întreprinderea măsurilor de urgenţă în cazul producerii de accidente în trafic rutier;

h) organizarea după programe a instruirii angajaţilor poliţiei rutiere, serviciului de pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical persoanelor care au avut de suferit în accidente în trafic rutier;

i) eliberarea permiselor speciale pentru conducătorii de vehicule speciale de încasare şi de comunicaţie specială la absolvirea cursurilor de instruire în cadrul unui centru de formare profesională din subordine, coordonarea itinerarelor pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice;

j) ţinerea evidenţei centralizate a contravenţiilor din domeniul traficului rutier şi a sancţiunilor aplicate, eliberarea către solicitanţi a certificatelor de cazier contravenţional, a certificatelor cu privire la accidentele rutiere, a actelor juridice cu privire la neridicarea în procesul de constatare a contravenţiilor a permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare а vehiculului şi/sau a plăcilor de înmatriculare;

k) coordonarea schemelor de transportare a încărcăturilor de mare tonaj, cu gabarit depăşit şi a încărcăturilor periculoase;

l) escortarea coloanelor oficiale.

[Art.7 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 8. Competenţa Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

De competenţa Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale sînt:

a) administrarea, întreţinerea, repararea şi înzestrarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice naţionale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei circulaţiei; amenajarea drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală, vehiculelor autopropulsate şi amenajarea pistelor pentru biciclişti;

b) autorizarea persoanelor care practică activitate de întreprinzător în domeniile de omologare, inspecţie tehnică periodică, prestări servicii de reparaţie şi de întreţinere tehnică a vehiculelor;

c) coordonarea, prin avizarea programelor de instruire, a procesului de formare iniţială şi perfecţionare periodică, în cadrul unităţilor de instruire specializate, a experţilor implicaţi în procesul de omologare, inspecţie tehnică periodică, reparaţie şi deservire tehnică a vehiculelor, certificare a transportului conform actelor normative ale Conferinţei Europene a Miniştrilor de Transport (CEMT), Acordului european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), Acordului cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP), precum şi a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea eliberării certificatului de competenţă profesională;

d) elaborarea reglementărilor tehnice de construcţie, reconstrucţie şi reutilare a vehiculelor, elaborarea condiţiilor tehnice şi a metodologiei de omologare, de prestare a serviciilor de reparaţie şi întreţinere tehnică, de inspecţie tehnică periodică, precum şi de certificare a echipamentelor şi subansamblurilor vehiculelor, în vederea admiterii în traficul rutier;

e) controlul, în conformitate cu principiile şi procedurile stabilite de Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, al activităţii de omologare a vehiculelor şi de inspecţie tehnică periodică, precum şi de certificare a echipamentelor şi subansamblurilor vehiculelor, evaluarea situaţiei în acest domeniu, în vederea perfecţionării reţelei de staţii autorizate care prestează astfel de servicii;

f) elaborarea de norme obligatorii, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind organizarea şi buna desfăşurare a transporturilor rutiere, monitorizarea respectării acestor norme;

g) elaborarea de reglementări speciale, care urmează a fi aprobate de Guvern, în domeniul transporturilor rutiere de mărfuri periculoase şi al transporturilor efectuate cu vehicule a căror masă totală şi/sau gabarit depăşesc limitele admise şi stabilirea măsurilor de siguranţă privind efectuarea acestor transporturi;

h) stabilirea reglementărilor tehnice privind întreţinerea şi repararea drumurilor publice şi a pasajelor la nivel cu calea ferată, privind amenajarea acestora cu mijloace de semnalizare, sistematizare şi organizare a traficului rutier;

i) elaborarea de norme legale privind condiţiile de organizare de către agenţii transportatori a transporturilor rutiere de mărfuri şi pasageri pe rute interne şi internaţionale şi modul de desfăşurare a acestora;

j) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind reglementarea şi controlul respectării regimului de muncă şi odihnă al conducătorilor de vehicule antrenaţi în transporturile interne şi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

k) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice privind pregătirea, perfecţionarea şi atestarea experţilor antrenaţi în activitatea de omologare a vehiculelor şi de inspecţie tehnică periodică, precum şi a personalului din domeniul transportului rutier;

l) elaborarea metodologiei, care urmează a fi aprobată de Guvern, privind montarea, utilizarea şi verificarea tahografelor şi limitatoarelor de viteză de la bordul vehiculelor, privind eliberarea, înlocuirea, schimbarea şi reînnoirea cartelelor tahografice, privind descărcarea şi stocarea datelor acumulate în tahografele digitale şi în cartelele tahografice;

m) elaborarea de norme privind implementarea evaluării de impact asupra siguranţei rutiere, auditului de siguranţă rutieră, inspecţiei de siguranţă rutieră, precum şi privind reglementarea activităţii de formare iniţială, perfecţionare profesională şi atestare a auditorilor de siguranţă rutieră.

[Art.8 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 9. Competenţa Ministerului Sănătăţii

De competenţa Ministerului Sănătăţii sînt:

a) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

b) elaborarea regulamentului, care urmează a fi aprobat de Guvern, privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei;

c) stabilirea de norme privind recoltarea şi analiza probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei, a consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de medicamente capabile să influenţeze negativ comportamentul conducătorului de vehicul;

d) elaborarea de programe pentru cursurile de instruire a conducătorilor de vehicule, a angajaţilor poliţiei, ai Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor persoanelor care au avut de suferit în accidentele de trafic rutier;

e) stabilirea conţinutului minim al truselor medicale de prim ajutor din dotarea vehiculelor, care urmează a fi aprobat de Guvern;

f) acordarea de asistenţă medicală urgentă victimelor accidentelor rutiere;

g) evidenţa, în sistemul informaţional integrat, a persoanelor care s-au adresat în instituţii medico-sanitare, a celor traumatizate şi/sau decedate în urma accidentelor rutiere, afectate de maladii incompatibile cu calitatea de conducător de vehicul, dependente de alcool sau de alte substanţe psihoactive, evidenţa concluziilor consultative narcologice şi a adeverinţelor medicale, a actelor de examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, a concluziilor în baza cercetărilor medico-legale, în modul stabilit de actele normative în vigoare.

[Art.9 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.9 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 10. Competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării

De competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării sînt:

a) elaborarea de programe şi materiale metodico-didactice ilustrative şi vizual-auditive în domeniul educaţiei rutiere şi asigurarea activităţii în acest domeniu în instituţiile de învăţămînt preşcolare şi şcolare, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice desemnate să desfăşoare astfel de activităţi;

b) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind organizarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule, precum şi privind modelul certificatului de absolvire a acestora;

c) elaborarea, în comun cu autorităţile competente, a programelor de instruire şi recalificare, a testelor de verificare a cunoştinţelor teoretice şi a criteriilor de evaluare a aptitudinilor practice ale conducătorilor pe categorii şi subcategorii de vehicule, precum şi monitorizarea implementării acestora;

d) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice şi organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul instruirii personalului din domeniul transportului rutier, a evaluatorilor examenelor de calificare a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

e) monitorizarea activităţii didactice, evaluarea şi acreditarea unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier;

[Art.10 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.10 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 11. Competenţa Ministerului Mediului

[Art.11 abrogat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

 

Articolul 12. Competenţa Ministerului Apărării

De competenţa Ministerului Apărării sînt:

a) instruirea, în baza programelor aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a efectivului de conducători de vehicule necesar forţelor armate în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care îi aparţin;

b) înmatricularea vehiculelor din parcul propriu şi ţinerea evidenţei lor;

c) organizarea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor din parcul propriu;

d) reglementarea, dirijarea şi supravegherea circulaţiei pe drumurile publice a vehiculelor care îi aparţin, verificarea modului în care conducătorii acestora respectă Regulamentul circulaţiei rutiere;

e) cooperarea cu unităţile poliţiei rutiere în escortarea coloanelor oficiale şi a coloanelor de vehicule militare;

f) elaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne, de norme privind condiţiile de deplasare pe drumurile publice a vehiculelor speciale şi controlul asupra circulaţiei lor.

 

Articolul 13. Competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

De competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare sînt:

a) elaborarea de acte normative privind pregătirea, perfecţionarea, atestarea şi eliberarea permiselor de conducător de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole) cu remorci;

b) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea instruirii şi perfecţionării conducătorilor de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole);

c) înmatricularea vehiculelor autopropulsate (tractoarelor, maşinilor agricole) şi remorcilor la ele din parcul propriu, ţinerea evidenţei lor;

d) organizarea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor autopropulsate (tractoare, maşini agricole);

e) elaborarea, în conformitate cu cerinţele internaţionale şi cu standardele naţionale, de programe privind protecţia mediului înconjurător de către participanţii la traficul rutier;

f) elaborarea de regulamente, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind controlul de stat ecologic instrumental şi testarea gradului de poluare a mediului înconjurător cu gaze de eşapament şi de poluare fonică de către vehiculele aflate în trafic rutier;

g) asigurarea testării, cu mijloace de măsurare omologate şi verificate metrologic, a emisiilor de noxe ale vehiculelor aflate în trafic rutier;

h) organizarea monitorizării la nivel naţional a stocării şi a prelucrării datelor despre poluarea mediului înconjurător de către transportul auto; crearea punctelor de recoltare a probelor privind nivelul poluării reţelelor rutiere, precum şi determinarea zonelor critice;

i) verificarea periodică, sistematică, la staţiile de alimentare, a calităţii carburanţilor şi a lubrifianţilor, făcînd publice rezultatele;

j) impunerea utilizării pe teritoriul ţării a carburanţilor curaţi din punct de vedere ecologic;

k) asigurarea respectării legislaţiei privind emisiile de noxe ale surselor mobile de poluare.

[Art.13 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.13 completat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

 

Articolul 14. Competenţa Agenţiei Servicii Publice

De competenţa Agenţiei Servicii Publice sînt:

a) elaborarea modelelor şi eliberarea permiselor de conducător de vehicul, certificatelor şi numerelor de înmatriculare a vehiculelor;

b) organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule; înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor;

c) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind evidenţa permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare, documentarea cu aceste acte, desfăşurarea examenelor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, precum şi înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor;

d) crearea, utilizarea, actualizarea şi gestionarea Registrului de stat al vehiculelor şi Registrului de stat al conducătorilor de vehicule;

e) verificarea îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de licenţiere pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi a documentelor anexate, precum şi organizarea verificării prealabile la faţa locului, în comun cu alte autorităţi publice competente, a îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de licenţiere.

[Art.14 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.14 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

 

Articolul 15. Competenţa Camerei de Licenţiere

[Art.15 abrogat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

 

Articolul 16. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale

De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sînt:

a) administrarea, întreţinerea, repararea şi dotarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice locale şi a construcţiilor rutiere, în conformitate cu exigenţele siguranţei traficului rutier;

b) amenajarea drumurilor publice locale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei lui;

c) înregistrarea şi evidenţa troleibuzelor, a ciclomotoarelor şi a vehiculelor autopropulsate utilizate la lucrările de construcţii sau agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi a vehiculelor cu tracţiune animală, în corespundere cu regulamentul-tip aprobat de Guvern;

d) întocmirea şi actualizarea planurilor de organizare a traficului în localităţile urbane pentru îmbunătăţirea fluenţei şi siguranţei lui şi pentru reducerea pe această cale a gradului de poluare a mediului înconjurător;

e) stabilirea reglementărilor privind regimul de acces, circulaţie, staţionare şi parcare a diferitelor categorii de vehicule;

f) amenajarea trotuarelor pentru pietoni, pistelor pentru biciclişti, drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală şi a vehiculelor autopropulsate;

g) asigurarea evacuării de pe drumurile publice şi depozitării în locuri special amenajate a vehiculelor, a caroseriilor sau subansamblurilor, devenite inutile din punct de vedere tehnic sau abandonate;

h) asigurarea amenajării de locuri speciale pentru păstrarea vehiculelor cu tracţiune animală depistate circulînd neregulamentar pe drumurile publice;

i) elaborarea şi aprobarea proiectelor de sistematizare a traficului rutier cu avizul poliţiei rutiere.

[Art.16 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 17. Competenţa asociaţiilor obşteşti

În scopul asocierii eforturilor de prevenire a accidentelor în traficul rutier, asociaţiile obşteşti de protejare a drepturilor şi intereselor participanţilor la trafic rutier au dreptul, potrivit statutului lor, în modul stabilit de legislaţia în vigoare:

a) să înainteze autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale propuneri de îmbunătăţire a regulilor, standardelor de stat, normelor tehnice şi a altor acte normative din domeniul siguranţei traficului rutier;

b) să realizeze, la solicitarea membrilor asociaţiilor obşteşti, examinarea cauzelor şi circumstanţelor accidentelor produse în trafic rutier, transmiterea materialelor către organele procuraturii şi reprezentarea intereselor membrilor lor în instanţă de judecată;

c) să întreprindă de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile publice abilitate acţiuni de prevenire a accidentelor de trafic rutier.

 

Capitolul III

CONDUCĂTORII DE VEHICULE. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE

INIŢIALĂ, RECALIFICARE ŞI PERFECŢIONARE PERIODICĂ A

CONDUCĂTORILOR DE VEHICULE

Articolul 18. Cerinţele faţă de conducătorul de vehicul

Pentru a conduce vehiculul pe drumurile publice, conducătorul lui trebuie să întrunească condiţiile stabilite şi să corespundă normelor minime privind aptitudinile fizice şi mintale necesare pentru a poseda dreptul de a conduce vehicule din categoria sau subcategoria vehiculului condus, aprobate de către Guvern, precum şi să dispună de autorizaţia corespunzătoare în cazul efectuării anumitor transporturi.

[Art.18 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 19. Dreptul de a conduce vehicule

(1) Dreptul de a conduce vehicule reprezintă un drept special de a conduce vehicule din anumite categorii şi/sau subcategorii, obţinut în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule. Dreptul de a conduce vehicule se confirmă prin deţinerea permisului de conducere, în care este indicată categoria sau subcategoria de vehicul pentru care se deţine dreptul de a conduce, sau prin înregistrarea acestui drept în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule, cu condiţia că persoana care conduce vehiculul deţine asupra sa un act de identitate valabil pe numele său.

(2) Persoanele care deţin dreptul de a conduce vehicule înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule pot conduce vehicule din categoria/subcategoria corespunzătoare pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent dacă acestea deţin sau nu permis de conducere de categoria/subcategoria respectivă, cu condiţia că persoana care conduce vehiculul dispune de permis de conducere digital generat prin intermediul aplicaţiei guvernamentale integrate a serviciilor electronice sau deţine asupra sa un act de identitate valabil pe numele său.

Prevederile prezentului alineat nu se răsfrâng asupra conducătorilor de vehicule care conduc vehicule în trafic internaţional.

[Art.19 completat prin Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare 22.12.2023]

[Art.19 în redacţia Legii nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 20. Categoriile permisului de conducere

(1) Categoriile şi subcategoriile permisului de conducere se stabilesc de Guvern, în funcţie de tipul, destinaţia şi particularităţile de conducere a vehiculului.

(2) Modelul permisului de conducere se stabileşte de Guvern, în conformitate cu cerinţele tratatelor internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 21. Obţinerea dreptului de a conduce vehicule şi emiterea permisului de conducere

(1) Condiţiile de obţinere a dreptului de a conduce vehicule, de emitere a permisului de conducere, de generare a permisului de conducere digital prin intermediul aplicaţiei guvernamentale integrate a serviciilor electronice şi evidenţa acestora în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule se stabilesc de Guvern.

(2) Persoana care solicită dreptul de a conduce vehicule din anumite categorii şi/sau subcategorii trebuie să corespundă condiţiilor de vîrstă, să fie aptă din punct de vedere medical, să facă dovada pregătirii teoretice şi practice la cursurile organizate de unităţile de instruire a conducătorilor de vehicule şi să susţină examenul de calificare la autoritatea competentă.

(3) Modul de organizare a activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule, precum şi condiţiile de eliberare a certificatului de absolvire în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule sînt stabilite de Guvern.

(4) Pregătirea teoretică şi practică a solicitanţilor în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule se realizează de cadre didactice atestate, în baza programelor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.

(5) Evaluarea persoanelor care au urmat cursurile de pregătire în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule în vederea eliberării certificatului de absolvire, precum şi a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, se efectuează în baza testelor de verificare a cunoştinţelor teoretice şi a criteriilor de evaluare a aptitudinilor practice aprobate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, cu avizul autorităţilor competente.

[Art.21 completat prin Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare 22.12.2023]

[Art.21 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.21 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.21 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

[Art.21 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 21¹. Redobîndirea dreptului de conducere a vehiculului

(1) Anularea dreptului de conducere a vehiculului se dispune de către instanţa de judecată în următoarele cazuri:

a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă cu pedeapsă penală care prevede anularea dreptului de conducere a vehiculului;

b) titularul permisului de conducere a fost declarat inapt de către cadrele medicale abilitate să testeze medical conducătorii vehiculelor.

(2) Dreptul de conducere anulat poate fi redobîndit, în condiţii generale, după decăderea temeiurilor de anulare a acestuia, la prezentarea unei dovezi în acest sens, şi susţinerea de către solicitant, la autoritatea competentă, a examenului de calificare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, pe categorii şi subcategorii de vehiculele solicitate. Suplimentar, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dreptul de conducere anulat poate fi redobîndit după frecventarea programului probaţional antialcoolic şi antidrog şi expirarea termenului de 4 ani din momentul condamnării.

(2¹) Sunt degrevaţi de obligaţia frecventării programului probaţional antialcoolic şi antidrog persoanele condamnate pentru infracţiunile prevăzute la art.264 alin.(1), (3) şi (5) şi art.264¹ alin.(2) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002.

(3) Organele care asigură executarea pedepsei penale sau sancţiunii contravenţionale de privare de dreptul de a conduce vehicule, în termen de pînă la 10 zile, solicită autorităţii competente înregistrarea anulării dreptului de a conduce vehicule şi remit către aceasta permisele de conducere ridicate pentru anularea lor. După înregistrarea anulării dreptului de a conduce vehicule, permisele de conducere digitale devin indisponibile, fapt comunicat în procesul de verificare a acestora.

[Art.21¹ modificat prin Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare 22.12.2023]

[Art.21¹ completat prin Legea nr.35 din 02.03.2023, în vigoare 06.07.2023]

[Art.21¹ modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.21¹ introdus prin Legea nr.138 din 19.07.2018, în vigoare 14.12.2018]

 

Articolul 21². Repunerea în drepturi în cazul suspendării exercitării dreptului special de a conduce mijloace de transport

(1) În cazul suspendării exercitării dreptului special de a conduce vehicule, titularul acestui drept este obligat să se prezinte la subdiviziunea de poliţie la care se află spre examinare dosarul de executare a sancţiunii sau la subdiviziunea de poliţie în a cărei rază îşi are domiciliul sau reşedinţa, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării scrise privind suspendarea, pentru a preda permisul de conducere.

(2) Neprezentarea nejustificată a titularului dreptului de a conduce vehicule, în termenul prevăzut la alin.(1), la subdiviziunea de poliţie pentru predarea permisului de conducere atrage majorarea cu 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule.

(3) În cazul prevăzut la alin.(2), majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule poate fi dispusă repetat, până la acumularea cumulativă a termenului de 180 de zile stabilit de Codul contravenţional.

(4) La expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule sau a termenului de 180 de zile menţionat la alin.(3), titularul acestui drept se prezintă la subdiviziunea de poliţie la care a predat permisul de conducere pentru a-l ridica.

[Art.21² introdus prin Legea nr.35 din 02.03.2023, în vigoare 06.07.2023]

 

Articolul 22. Condiţiile activităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Pentru iniţierea şi desfăşurarea activităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier trebuie să fie îndeplinite cumulativ:

a) condiţia de onorabilitate;

b) condiţia privind baza tehnico-materială;

c) condiţia privind competenţa profesională.

(2) Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită în cazul în care cadrele manageriale şi didactice:

a) nu au fost condamnate pentru infracţiuni care le fac incompatibile cu activitatea prestată şi nu au fost private, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa anumite funcţii;

b) nu au fost sancţionate contravenţional pentru încălcări repetate, în decursul unui an calendaristic, ale normelor în vigoare privind drepturile de muncă, condiţiile de plată şi de angajare sau privind regimul din transporturi şi din domeniul circulaţiei rutiere.

Condiţia de onorabilitate rămîne neîndeplinită pînă la expirarea termenului de prescripţie privind răspunderea contravenţională, stingerea antecedentelor penale sau reabilitarea judecătorească, după caz.

(3) Condiţia privind baza tehnico-materială se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că:

a) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de locaţiune/arendă, de săli de studii destinate desfăşurării instruirii teoretico-practice (încăperi cu destinaţie nelocativă), terenuri de instruire în conducerea vehiculelor, care întrunesc condiţiile stabilite în anexa la prezenta lege;

b) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de locaţiune/leasing, de un număr de vehicule din categoriile/subcategoriile pentru care se va desfăşura instruirea în conducere, corelat cu numărul de ore stabilit în programele de instruire, dotate conform condiţiilor prevăzute de Regulamentul circulaţiei rutiere;

c) dispune de programe, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, de instruire a conducătorilor de vehicule şi/sau de programe de pregătire şi perfecţionare a instructorilor în conducere auto, pe categoriile/subcategoriile de vehicule pentru care se va desfăşura instruirea, ori, după caz, de programe, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, privind formarea iniţială şi perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

d) deţine echipamente şi materiale metodico-didactice corespunzătoare conţinutului programelor de instruire teoretică şi practică în conducerea vehiculului, prevăzute în anexa la prezenta lege;

e) dispune de scheme, notificate poliţiei în modul stabilit de Guvern, ale itinerarelor pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice;

f) dispune de săli de studii în condiţiile specificate la lit.a), precum şi deţine echipamente şi materiale metodico-didactice corespunzătoare cerinţelor stabilite de normele metodologice aprobate de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

g) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de leasing/locaţiune, de amenajările şi echipamentele tehnice prevăzute la art.41 alin.(3) ori are încheiat cu o staţie de inspecţie tehnică autorizată un contract de locaţiune a utilajului tehnologic menţionat – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică.

(4) Condiţia privind competenţa profesională se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că:

a) are angajaţi profesori de siguranţă rutieră şi instructori în conducere auto, cu contract de muncă, într-un număr corespunzător normelor privind organizarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, aprobate de Guvern;

b) profesorii de siguranţă rutieră deţin diplome de studii superioare sau medii de specialitate corespunzătoare modulului respectiv şi certificate de atestare profesională;

c) instructorii în conducere auto deţin documente care certifică experienţa lor de conducători profesionişti şi certificate de atestare profesională;

d) are angajat personal didactic specializat, cu contract de muncă, pentru disciplinele Acordarea primului ajutor şi Instruirea antialcoolică şi antidrog, cu studii superioare în domeniul medicinei de urgenţă sau, după caz, narcologiei ori are încheiat cu o instituţie medico-sanitară publică un contract de prestări servicii pentru instruirea la disciplinele menţionate;

e) profesorii deţin diplome de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transport auto, documente care să certifice experienţa de muncă de minimum 5 ani în acest domeniu şi certificate de atestare profesională – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică.

(5) Persoana care intenţionează să iniţieze activitatea de instruire practică în conducerea vehiculelor pe drumurile publice (activitate de şcoală auto), cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de iniţierea activităţii respective, este obligată să notifice Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la acest fapt, prezentînd şi o schiţă a itinerarului pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice. Notificarea va conţine datele de identificare ale persoanei, adresa unităţii de instruire şi o declaraţie pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezenta lege. La notificare se vor anexa copiile de pe documentele indicate la art.23.

(6) Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la data recepţionării notificării, vor elibera gratis şi necondiţionat o confirmare a recepţionării (care, după caz, poate fi un act separat sau al doilea exemplar al notificării recepţionate, vizat cu data şi semnătura funcţionarului responsabil de recepţionare). Ministerul Educaţiei şi Cercetării va înregistra unitatea de instruire în modul corespunzător şi, după caz, va înştiinţa alte autorităţi publice responsabile. Modul de notificare şi formularul notificării se stabilesc de către Guvern.

(7) În cazul în care itinerarul notificat este întocmit cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare şi poate crea un pericol iminent pentru siguranţa traficului rutier, Ministerul Afacerilor Interne, în maximum 10 zile lucrătoare, va înştiinţa persoana despre acest fapt şi va prescrie ajustările de itinerar necesare, pe care persoana care a notificat itinerarul este obligată să le respecte pînă la prezentarea unei schiţe de itinerar alternative.

[Art.22 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 23. Documentele necesare pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Fiecare unitate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, pe durata întregii sale activităţi, trebuie să deţină obligatoriu următoarele documente (în copie sau în original):

a) titlul de proprietate sau contractul de locaţiune a sălilor de studii, a terenurilor speciale sau, după caz, a locului în care se va desfăşura activitatea de instruire în conducerea vehiculelor, precum şi schiţa cu dimensiunile acestora şi amplasarea elementelor obligatorii necesare procesului de instruire şi efectuării probelor de verificare a aptitudinilor şi a comportamentului în conducerea vehiculelor;

b) autorizaţia sanitară de funcţionare pentru clădirea sau, după caz, încăperea în care se va desfăşura procesul de instruire;

c) programele de instruire a conducătorilor de vehicule, aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi/sau programele de pregătire şi perfecţionare a instructorilor în conducerea auto pe categorii/subcategorii de vehicule pentru care se va desfăşura instruirea ori, după caz, programele aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu avizul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, privind formarea iniţială şi perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor de la staţiile de inspecţie tehnică;

d) lista vehiculelor utilizate la unitatea de instruire în cauză cu drept de proprietate, de locaţiune sau de leasing, însoţită de certificatele de înmatriculare pentru fiecare vehicul destinat instruirii în conducere (în cazul în care unitatea utilizează vehicule în procesul de instruire);

e) lista nominală a personalului didactic din cadrul unităţii de instruire în cauză, însoţită de următoarele documente în copii:

– pentru profesorii de siguranţă rutieră – diplomele de studii, certificatul de atestare profesională, permisul de conducere, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale;

– pentru instructorii în conducerea auto – certificatul de atestare profesională, permisul de conducere pentru categoriile/subcategoriile de vehicule pentru care va presta activitatea de instruire, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale şi contravenţionale;

– pentru personalul didactic specializat în disciplinele Acordarea primului ajutor şi Instruirea antialcoolică şi antidrog – diplomele de studii în domeniu, certificatul de atestare profesională sau, după caz, contractul de prestări servicii încheiat cu o instituţie medico-sanitară publică pentru instruirea la disciplinele menţionate;

– pentru profesorii unităţilor de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică – diploma de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transportul auto, documentele care certifică experienţa de muncă de minimum 5 ani în domeniu şi certificatul de atestare profesională;

– pentru managerul unităţii de instruire (după caz, al subdiviziunii acesteia) – contractul individual de muncă, diploma de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transportul auto, documentele care certifică experienţa de muncă de minimum 5 ani în domeniu, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale şi contravenţionale;

f) lista de echipamente şi dotări tehnico-didactice proprii, conform anexei la prezenta lege;

g) schiţa itinerarului pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice (notificată poliţiei);

h) lista dotărilor metodico-didactice corespunzătoare cerinţelor stabilite de normele metodologice aprobate de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

i) schiţa amenajărilor şi lista echipamentelor tehnice deţinute, prevăzute la art.41 alin.(3), sau contractul de locaţiune a utilajului tehnologic menţionat, încheiat cu o staţie de inspecţie tehnică autorizată – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a experţilor de la staţiile de inspecţie tehnică.

(2) Documentele indicate la alin.(1), după caz, vor fi utilizate inclusiv pentru obţinerea acreditării conform art.28 şi prezentate în cadrul controlului de stat conform art.27.

[Art.23 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 24. Drepturile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier dispune de următoarele drepturi:

a) să înmatriculeze, să exmatriculeze şi să reînmatriculeze cursanţi;

b) să efectueze instruirea teoretică şi pregătirea practică a cursanţilor, cu eliberarea certificatelor de absolvire în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule din categoriile şi subcategoriile corespunzătoare;

c) să angajeze şi să promoveze cadre didactice, auxiliare şi personal administrativ, să-şi creeze şi să dezvolte baza instructiv-didactică şi tehnico-materială;

d) să stabilească şi să modifice tarifele pentru serviciile prestate;

e) să propună cursanţilor care au fost exmatriculaţi în urma absentării neîntemeiate la lecţiile practice sau la peste 25% din numărul de ore teoretice prevăzute de planurile sau programele de instruire audierea unui curs suplimentar obligatoriu contra plată în volumul numărului de ore absentate.

[Art.24 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.24 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 25. Obligaţiile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

Unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier este obligată:

a) să admită la pregătirea teoretică şi practică persoanele care solicită instruire doar în baza contractului încheiat, asigurînd înscrierea acestora în registrul persoanelor care urmează cursurile de instruire pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

b) să aplice în procesul de pregătire a cursanţilor doar metodologii şi materiale didactice conforme standardelor de instruire, să asigure realizarea strictă a planurilor şi a programelor de studii aprobate, respectarea orarului lecţiilor de instruire teoretică şi practică, precum şi evidenţa frecventării orelor de către cursanţi;

c) să menţină în stare de funcţionare şi să dezvolte baza tehnico-materială şi metodico-didactică, să afişeze la sediu: copia certificatului de acreditare, orarul lecţiilor de instruire teoretică şi practică, planul de învăţămînt, tarifele pentru serviciile prestate, precum şi situaţia promovabilităţii cursanţilor la examenul de absolvire, semestrial, pentru semestrul anterior, pe categorii/subcategorii de vehicule, pentru fiecare profesor de siguranţă rutieră şi instructor în conducere auto;

d) să antreneze în procesul de instruire numai cadre didactice atestate profesional, cu studii corespunzătoare modulului respectiv şi angajate în bază de contract;

e) să desfăşoare activitatea de instruire cu autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, precum şi să utilizeze în procesul de pregătire practică doar vehiculele indicate în dosarul menţionat, dotate potrivit anexei la prezenta lege şi supuse inspecţiei tehnice periodice şi asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule;

f) să elibereze zilnic foile de parcurs instructorilor în conducere auto şi să efectueze instruirea iniţială în conducerea vehiculului numai pe teren special, iar pe drumurile publice – numai pe itinerarele coordonate cu poliţia şi doar în cazul în care cursantul are dexteritate suficientă în conducerea vehiculului;

g) să elibereze certificatul de absolvire numai cursanţilor care au frecventat în totalitate lecţiile practice şi minimul obligatoriu de 75% din orele teoretice prevăzute de planurile de studii, obţinînd calificative de promovare, precum şi au susţinut examenul de absolvire, cu înscrierea acestora în registrul certificatelor de absolvire eliberate;

 

[Lit.h) art.25 abrogată prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

i) să deţină la sediu documentele aferente activităţii didactice, completate la zi, precum şi să asigure păstrarea acestora în arhiva unităţii pe un termen de 5 ani. Se consideră documente aferente activităţii didactice registrele de evidenţă a frecvenţei cursanţilor şi fişele de evidenţă a orelor de instruire practică, copiile de pe certificatele de absolvire eliberate, precum şi contractele încheiate cu cursanţii;

j) să fie periodic evaluată şi acreditată în condiţiile stabilite la art.28.

[Art.25 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.25 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 26. Suspendarea şi retragerea licenţei pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

[Art.26 abrogat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 27. Controlul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Exercitarea controlului asupra activităţii unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier revine Ministerului Educaţiei şi Cercetării prin autoritatea sa responsabilă de acreditare, cu cooptarea reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne, precum şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate. Controlul agenţilor economici care prestează servicii de instruire a personalului în domeniul transportului rutier se iniţiază şi se desfăşoară în limitele şi în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(2) Ministerul Afacerilor Interne supraveghează respectarea prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei în vigoare cu privire la siguranţa traficului rutier.

(3) Inspectările planificate privind conformitatea procesului instructiv-educativ desfăşurat de unitatea de instruire în raport cu standardele educaţionale de stat, realizarea planurilor şi programelor de studii aprobate, respectarea orarului lecţiilor de instruire teoretică şi practică, precum şi privind frecventarea orelor de către cursanţi, sînt efectuate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

(4) Unitatea de instruire sau, după caz, subdiviziunea acesteia prezintă informaţiile şi documentele solicitate în cadrul efectuării controlului, asigurînd totodată condiţiile necesare pentru desfăşurarea acestuia.

[Art.27 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 28. Evaluarea şi acreditarea unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Unităţile de instruire a personalului din domeniul transportului rutier sînt pasibile procedurii de evaluare, care are drept finalitate acreditarea sau, după caz, neacreditarea acestora, în condiţiile prezentei legi.

(2) Comisiile de evaluare şi acreditare includ minimum trei persoane şi se instituie de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, cu cooptarea, după caz, a reprezentanţilor altor instituţii cu funcţii de reglementare şi control, conform competenţei.

(3) Regulamentul de activitate al comisiilor de evaluare şi acreditare, metodologia de evaluare şi acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, precum şi cuantumul plăţii pentru serviciile de evaluare şi acreditare se aprobă de Guvern.

(4) Criteriile de evaluare şi de acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier vizează respectarea normelor legale privind modul de organizare şi funcţionare a acestora, precum şi conformitatea procesului instructiv-educativ desfăşurat în raport cu standardele educaţionale de stat, şi includ următoarele aspecte:

a) cadrul juridic de funcţionare: documentele de constituire, regulamentul de ordine interioară, fişele de post ale angajaţilor;

b) asigurarea cu cadre didactice: statele de funcţii şi cadrele didactice angajate (contractele de muncă, respectarea legislaţiei muncii), modul de angajare (normă de bază, asociere), volumul normei didactice ce revine unui cadru didactic pe categorii/subcategorii de instruire teoretică şi practică, raportul dintre numărul cursanţilor şi numărul cadrelor didactice;

c) conţinutul procesului de instruire: planurile de învăţămînt şi corespunderea acestora programelor de instruire aprobate pe categorii şi subcategorii de vehicule pentru care se desfăşoară pregătirea, procedurile utilizate de unitate pentru asigurarea controlului calităţii procesului de instruire conform standardelor educaţionale, preocupările unităţii în domeniul modernizării procesului de instruire;

d) fluxul de cursanţi pe parcursul anului calendaristic premergător evaluării: dinamica pe perioade de studii, raportul procentual dintre numărul cursanţilor înmatriculaţi şi al celor admişi la examenul de absolvire, precum şi raportul procentual dintre numărul celor admişi la examenul de absolvire şi al celor care au promovat acest examen, organizarea admiterii (completarea grupelor conform categoriilor/subcategoriilor), frecventarea orelor de către cursanţi, ponderea pierderilor de cursanţi din diferite motive (exmatriculări, retrageri, transferuri);

e) documentaţia aferentă activităţii didactice: planul anual de activitate al unităţii de instruire, dosarele grupelor de instruire, contractele încheiate cu cursanţii, registrele de evidenţă a frecvenţei cursanţilor şi fişele de evidenţă a orelor de instruire practică, registrul de evidenţă a certificatelor de absolvire eliberate, rapoartele anuale de activitate, actele controalelor tematice şi frontale, registrul de ordine şi dispoziţii cu privire la activitatea de bază;

f) baza tehnico-materială: auditoriile şi terenurile de instruire amenajate şi dotate conform programelor de instruire pe categorii şi subcategorii de vehicule, echipamentele şi dotările metodico-didactice, vehiculele de instruire echipate în corespundere cu prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere.

(5) Evaluarea unităţilor de instruire se efectuează după un an de la notificarea activităţii, după finalizarea a cel puţin unui curs de instruire pentru fiecare dintre categoriile de vehicule pentru care este permisă instruirea, soldat cu susţinerea examenului de absolvire, dar nu mai tîrziu de 1,5 ani de la notificare.

(6) După obţinerea acreditării, unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier este supusă evaluării, de regulă, o dată la 5 ani. În cazul parvenirii sesizărilor cu privire la încălcarea de către unitatea de instruire acreditată a cerinţelor şi/sau a criteriilor de acreditare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va dispune efectuarea unei evaluări suplimentare înainte de termenul stabilit în prezentul alineat.

(7) Procedura de evaluare şi acreditare a unităţii de instruire este iniţiată în baza solicitării acesteia depuse la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, însoţită de raportul de autoevaluare de modelul prevăzut în metodologia de evaluare şi acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

(8) Graficul evaluării unităţilor de instruire se aprobă anual de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Solicitarea privind includerea unităţii de instruire în graficul de evaluare se depune cu cel puţin o lună înainte de sfîrşitul anului calendaristic pentru care este valabilă acreditarea deţinută.

(9) Pentru obţinerea acreditării, unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier trebuie să asigure promovarea examenului de absolvire a cel puţin 50% din numărul celor admişi la acest examen.

(10) Unitatea de instruire nu se acreditează în cazul în care, în urma evaluării, se constată următoarele abateri:

a) admiterea la pregătirea teoretică sau practică a persoanelor în lipsa unui contract încheiat sau admiterea persoanelor care nu sînt înscrise în registrul persoanelor care urmează cursuri de instruire pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, sau efectuarea pregătirii şi pentru alte categorii de vehicule decît cele pentru care unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier a transmis o notificare;

b) desfăşurarea activităţii de către filială şi/sau subdiviziunea separată fără notificarea corespunzătoare;

c) desfăşurarea activităţii de instruire în locuri nedeclarate, implicarea, în procesul de pregătire, a cadrelor didactice neatestate în modul stabilit, precum şi utilizarea, în procesul de pregătire practică, a vehiculelor neindicate în dosarul menţionat sau care nu sînt dotate corespunzător;

d) falsificarea actelor sau eliberarea certificatelor de absolvire pentru persoane care nu au frecventat minimul obligatoriu de ore teoretice şi practice prevăzute de programele de studii ori nu au obţinut calificative de promovare, ori nu au susţinut testele de evaluare finală a cunoştinţelor teoretice şi a aptitudinilor practice.

(11) Comisia de evaluare şi acreditare, ţinînd cont de raportul de autoevaluare al unităţii de instruire şi de rezultatele controlului la faţa locului, întocmeşte un proces-verbal cu privire la rezultatele evaluării, semnat de membrii comisiei, care va conţine în partea rezolutivă propunerea cu privire la acreditarea sau, după caz, neacreditarea unităţii de instruire în ansamblu sau a unei filiale/subdiviziuni a acesteia. Primul exemplar al procesului-verbal se depune la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar al doilea se transmite unităţii evaluate.

(12) În baza procesului-verbal cu privire la rezultatele evaluării, semnat de membrii comisiei de evaluare şi acreditare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării emite, în termen de 15 zile, o decizie privind acreditarea sau, după caz, neacreditarea unităţii de instruire.

(13) În baza deciziei de acreditare, unităţii de instruire acreditate i se eliberează un certificat de acreditare cu termenul de valabilitate de 5 ani, conform modelului aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu semnătura ministrului şi cea a secretarului colegiului ministerului.

(14) Decizia Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu privire la neacreditarea unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier poate fi contestată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

 

[Alin.(15) art.28 abrogat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

(16) Cheltuielile pentru serviciile de evaluare şi acreditare sînt acoperite de unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier. Mijloacele necesare sînt transferate anticipat pe un cont special al Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Taxele pentru acreditare şi pentru serviciile de evaluare, precum şi modul de formare a acestora se aprobă de către Guvern. Taxa pentru acreditare şi preţul/taxa pentru serviciile de evaluare vor fi egale cu valoarea costurilor aferente prestării acestor servicii şi, totodată, se vor încadra în limita costurilor calculate pentru acreditarea şi evaluarea instituţiilor publice de învăţămînt.

[Art.28 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]

[Art.28 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.28 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

[Art.28 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

 

Articolul 29. Condiţiile pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Profesorii de siguranţă rutieră şi instructorii în conducere auto sînt admişi la activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule numai dacă deţin certificat de competenţă profesională, eliberat în condiţiile prezentei legi.

(2) Modelul certificatelor de profesor de siguranţă rutieră şi de instructor în conducere auto este stabilit de Guvern, termenul de valabilitate al acestora fiind de 5 ani de la data eliberării.

(3) Pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră, solicitantul trebuie să deţină diplomă de studii superioare sau medii de specialitate în materie de ştiinţe juridice sau tehnice şi să urmeze un curs de pregătire profesională în cadrul unui centru de perfecţionare profesională a cadrelor didactice din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, finalizat cu promovarea examenului de absolvire.

(4) Pentru obţinerea certificatului de instructor în conducere auto, solicitantul trebuie să deţină actul de studii liceale, medii de specialitate sau superioare, să urmeze un curs de pregătire profesională a instructorilor în conducere auto în cadrul unei unităţi notificate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, finalizat cu promovarea examenului de absolvire.

(5) Persoana care solicită eliberarea certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau instructor în conducere auto trebuie, pe lîngă condiţiile de studii, să îndeplinească şi următoarele condiţii:

a) să aibă vîrsta de cel puţin 25 de ani;

b) să deţină, de cel puţin 5 ani, dreptul de a conduce vehicule pentru minim categoria pentru care solicită atestarea (pentru certificatul de profesor de siguranţă rutieră – categoria B);

c) să nu fi avut suspendată exercitarea dreptului de conducere a vehiculelor, în ultimii 3 ani, pentru conducerea vehiculelor în stare de ebrietate;

d) să fie aptă din punct de vedere medical pentru desfăşurarea activităţii respective.

(6) Certificatul iniţial de instructor în conducere auto se poate obţine pentru una sau mai multe din categoriile/subcategoriile A/A1, A2; B/B1 şi BE, urmînd ca după o perioadă de cel puţin 2 ani de activitate efectivă ca instructor în conducere auto să se poată obţine şi atestarea pentru celelalte categorii/subcategorii.

(7) Activitatea efectivă ca instructor în conducere auto prevăzută la alin.(6) constă în şcolarizarea unui număr minim de 100 de cursanţi care solicită obţinerea dreptului de a conduce vehicule într-o perioadă de 2 ani.

(8) În cazul în care certificatul unui instructor în conducere auto a fost anulat ca urmare a suspendării dreptului de conducere a vehiculelor, acesta poate solicita obţinerea unui nou certificat de instructor în conducere auto, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, doar după repunerea în dreptul de conducere a vehiculelor.

(9) Reînnoirea certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto se face numai după absolvirea unui curs de perfecţionare profesională.

(10) Pentru urmarea cursurilor de perfecţionare profesională în vederea reînnoirii certificatului, titularul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la alin.(5), cu excepţia condiţiei de studii, pentru care se vor aplica dispoziţiile legale valabile la data obţinerii de către titular a primului certificat.

(11) Pentru urmarea cursurilor de perfecţionare profesională în vederea reînnoirii certificatului, titularul trebuie să depună actele prevăzute la art.30 alin.(3), la care se adaugă certificatul de profesor de siguranţă rutieră şi/sau de instructor în conducere auto deţinut anterior, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

(12) Cheltuielile pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră, a certificatului de instructor în conducere auto, precum şi pentru reînnoirea certificatelor menţionate, sînt suportate de angajator sau de persoana interesată.

[Art.29 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.29 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 30. Pregătirea şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Programele de pregătire şi perfecţionare profesională aferente cursurilor prevăzute la art.29 alin.(3) şi (4) sînt elaborate de centrele de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier şi sînt aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi al Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Sînt admise la examenele în vederea obţinerii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto doar persoanele care au urmat integral şi continuu orele aferente fiecărui tip de certificat menţionat, prezenţa la cursuri fiind consemnată în registrele de evidenţă.

(3) Pentru înscrierea la cursuri în vederea obţinerii sau reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto, solicitantul va depune la centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier următoarele acte:

a) cererea, în care se va menţiona numele şi prenumele solicitantului, tipul certificatului solicitat, categoriile de vehicule pentru care se solicită atestarea;

b) copia de pe actul de identitate;

c) copia de pe permisul de conducere;

d) copia de pe actul de studii;

e) certificatul de cazier judiciar şi certificatul de cazier contravenţional, din care să rezulte că solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.22 alin.(2) şi la art.29 alin.(5);

f) adeverinţa medicală (F 086/e) valabilă – pentru profesor de siguranţă rutieră; adeverinţa medicală a conducătorului de vehicul (F 083/e), avizul consultativ narcologic (F 092-1/e), valabile – pentru instructor în conducere auto;

g) dacă este cazul, adeverinţa eliberată de unitatea/unităţile de instruire a personalului din domeniul transportului rutier în cadrul căreia/cărora instructorul în conducere auto a activat, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.29 alin.(7), precum şi certificatul de instructor în conducere auto valabil pentru categoriile prevăzute la art.29 alin.(6).

[Art.30 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 31. Examenul pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier

(1) Examenul pentru obţinerea certificatului de instructor în conducere auto constă din următoarele probe:

a) proba scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi cunoaşterea vehiculului. Această probă poate fi susţinută şi în sistem informatic;

b) proba practică în trafic, destinată evaluării cunoştinţelor, competenţelor şi capacităţilor pedagogice necesare desfăşurării procesului de pregătire practică.

(2) Examenul pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră constă din următoarele probe:

a) proba scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi cunoaşterea vehiculului. Această probă poate fi susţinută şi în sistem informatic;

b) proba orală pentru evaluarea capacităţilor psihopedagogice, care constă în prezentarea unei teme din domeniul legislaţiei rutiere şi conducerii preventive.

(3) Procedura de examinare, testele şi modalitatea de evaluare a probelor teoretice şi practice, precum şi obiectivele care stau la baza acestor evaluări pentru fiecare categorie sînt stabilite în metodologia de specialitate, aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi al Ministerului Afacerilor Interne.

(4) Examenul în vederea reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto constă în susţinerea probelor prevăzute la alin.(1) şi (2) şi poate fi susţinut numai de persoanele care au absolvit un curs de perfecţionare profesională.

(5) Centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier va stabili, de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, data şi locul desfăşurării examenelor de atestare profesională.

(6) Comisia de examinare va fi compusă din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, un reprezentant al Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne.

(7) La examinarea în vederea obţinerii certificatului de instructor în conducere auto poate participa, cu rol de observator, şi un reprezentant al centrului de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

(8) Rezultatele examenelor prevăzute la alin.(1) şi (2) se consemnează în borderoul privind rezultatele obţinute de participanţii la examen, care se întocmeşte în două exemplare, fiind semnate de toţi membrii comisiei de examinare. Primul exemplar se prezintă la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar cel de-al doilea se păstrează la centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care a organizat cursurile respective.

(9) Ministerul Educaţiei şi Cercetării eliberează certificatul de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto persoanei care a promovat examenul, în conformitate cu rezultatele consemnate în borderoul prevăzut la alin.(8), în termen de 15 zile lucrătoare de la data promovării examenului aferent fiecărui tip de certificat.

(10) Persoanele declarate respinse la examenul în vederea obţinerii sau reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto au dreptul la două reexaminări în termen de un an de la data susţinerii examenului iniţial.

(11) Persoanele declarate respinse la cele două reexaminări prevăzute la alin.(10) pot susţine un nou examen numai după absolvirea unui nou curs de pregătire profesională.

(12) Actele aferente persoanelor înscrise la cursuri şi rezultatele obţinute de participanţii la examenele pentru obţinerea sau reînnoirea certificatului de profesor de siguranţă rutieră şi/sau de instructor în conducere auto se păstrează, pentru o perioadă de 5 ani, la sediul centrului de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care a organizat cursurile respective.

 

Articolul 31¹. Registrul de stat al vehiculelor

(1) Registrul de stat al vehiculelor descrie vehiculele supuse înmatriculării şi arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.

(2) În cazurile prevăzute de lege, în Registrul de stat al vehiculelor pot fi notate drepturi, fapte sau raporturi juridice dacă au legătură cu vehiculele cuprinse în acest registru.

(3) Procedura de înregistrare, înregistrare provizorie, notare sau radiere în Registrul de stat al vehiculelor şi alte aspecte legate de funcţionarea sa se reglementează prin hotărîre de Guvern.

[Art.31¹ introdus prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 14.01.2019]

 

Articolul 31². Înregistrările în Registrul de stat al vehiculelor

(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al vehiculelor se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în Registrul de stat al vehiculelor, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condiţiile legii. Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al vehiculelor se sting numai prin radierea lor din registrul de publicitate prevăzut de lege, cu consimţămîntul titularului, exprimat în forma prevăzută de lege.

(2) Dispoziţiile alin.(1):

a) nu împiedică recunoaşterea dreptului de proprietate asupra vehiculelor dobîndite în mod legal în afara Republicii Moldova înainte de înmatricularea în Registrul de stat al vehiculelor;

b) nu se aplică grevărilor cu acele drepturi reale care, conform legii, se supun înregistrării în Registrul garanţiilor reale mobiliare.

[Art.31² introdus prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 14.01.2019]

 

Articolul 31³. Drepturile, actele sau faptele supuse notării

(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege sînt supuse notării în Registrul de stat al vehiculelor:

a) reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă a vehiculului;

b) prezenţa la vehicul a unui număr de identificare nimicit intenţionat, falsificat sau contrafăcut;

c) aflarea vehiculului în căutare naţională sau internaţională.

(2) Faptele prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) nu împiedică înmatricularea vehiculului în Registrul de stat al vehiculelor şi nici efectuarea înregistrărilor în folosul dobînditorilor de drepturi dacă nu sînt notate interdicţii conform legii.

[Art.31³ introdus prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 14.01.2019]

 

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PARTICIPANŢILOR LA TRAFIC RUTIER

Articolul 32. Modalităţile de garantare a drepturilor participanţilor la trafic rutier. Obligaţiile lor

(1) Dreptul participanţilor la trafic rutier de a circula în siguranţă pe drumurile publice este garantat de stat şi se asigură prin executarea prezentei legi, actelor legislative şi normative din domeniu şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Exercitarea drepturilor de către unii participanţi la trafic nu trebuie să lezeze drepturile altor participanţi la el.

(3) Participanţii la trafic au dreptul:

a) la circulaţie liberă, fără impedimente, pe drumurile publice, în conformitate cu regulile aprobate, la informaţii veridice, din partea administratorilor de drumuri, despre condiţiile de deplasare în siguranţă şi cauzele restricţiilor de circulaţie;

b) la asistenţă medicală urgentă, conform legislaţiei în vigoare, în caz de accidentare în trafic rutier;

c) la repararea prejudiciului, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, în caz de leziuni corporale, deteriorare a vehiculelor şi/sau a bunurilor ca urmare a unui accident în trafic rutier;

d) la contestarea, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, a acţiunilor nelegitime ale persoanelor cu funcţie de răspundere din domeniul siguranţei traficului rutier.

(4) Participanţii la traficul rutier sînt obligaţi:

a) să cunoască şi să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative şi ale actelor normative în vigoare în domeniu;

b) să manifeste un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa traficului, să nu pericliteze siguranţa unor alţi participanţi la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietăţii publice sau private;

c) să respecte semnalele agentului de circulaţie;

d) să acorde prioritate vehiculelor speciale cu drept prioritar de circulaţie, cu dispozitivele de semnalizare luminoasă şi/sau sonoră puse în funcţiune.

 

Articolul 33. Drepturile şi obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului de vehicul

(1) Proprietarul de vehicul sau, după caz, mandatarul acestuia este obligat:

a) să înmatriculeze sau, după caz, să înregistreze vehiculul în modul stabilit, să-l menţină în starea tehnică corespunzătoare şi să-l supună la timp inspecţiei tehnice periodice;

b) la cererea poliţiei, să comunice, în termenul solicitat, datele privind identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumuri publice;

c) să se documenteze dacă persoana căreia îi încredinţează vehiculul deţine dreptul de a conduce vehicule corespunzător categoriei din care face parte vehiculul;

d) să nu încredinţeze vehiculul unei persoane aflate într-o vădită stare de oboseală, în stare de ebrietate, sub influenţa drogurilor sau altor substanţe cu efecte similare;

e) să nu încredinţeze vehiculul dacă ştie că acesta are defecţiuni tehnice de natură să afecteze siguranţa traficului rutier;

f) să nu fraudeze şi/sau să nu admită fraudarea datelor odometrului.

(2) Conducătorul de vehicul are dreptul:

a) să conducă vehiculul, să transporte pasageri şi bunuri pe drumuri publice;

b) să acorde, în modul stabilit, dreptul de a conduce şi utiliza vehiculul proprietate personală altor persoane care deţin dreptul de a conduce vehicule din categoria/subcategoria respectivă;

c) să i se comunice motivul pentru care agentul de circulaţie i-a oprit vehiculul, numele şi funcţia acestuia;

d) să se abată de la exigenţele respective ale legii atunci cînd trebuie să prevină un accident în trafic rutier şi să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor dacă, în virtutea împrejurărilor, pericolul nu poate fi evitat altfel.

(3) Conducătorul de vehicul este obligat:

a) să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere;

b) să urmeze periodic controlul medical, în funcţie de categoriile şi subcategoriile de vehicule. Periodicitatea se stabileşte de Guvern;

c) să se supună, la solicitarea agentului de circulaţie, procedurii de testare a aerului expirat şi examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare;

d) să nu adopte comportament agresiv, manifestat prin acţiuni precum:

1) deplasarea succesivă, neregulamentară, de pe o bandă de circulaţie pe alta în scopul devansării, ocolirii vehiculelor;

2) efectuarea manevrei de întoarcere prin folosirea sistemului de frînare;

3) pornirea de pe loc a vehiculului prin demarare bruscă;

4) agresarea conducătorului unui vehicul prin apropierea excesivă din spate sau din lateral, în mod repetat sau continuu, prin gesturi, cuvinte sau expresii obscene;

5) folosirea repetată a semnalelor sonore şi/sau luminoase pentru obligarea conducătorului vehiculului care circulă regulamentar în faţa sa de a elibera, în mod nejustificat, banda de circulaţie;

6) neasigurarea între două vehicule cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, care circulă pe aceeaşi bandă în afara localităţii, a spaţiului necesar revenirii pe bandă a unui vehicul care a efectuat depăşirea;

7) frînarea bruscă a vehiculului, în mod nejustificat, la revenirea pe bandă, imediat după depăşirea unui vehicul, obligînd conducătorul acestuia să schimbe direcţia de mers sau să frîneze brusc pentru a evita impactul;

8) depăşirea unei coloane de vehicule, obligate să oprească sau să încetinească la pătrunderea într-o intersecţie, la trecerea la nivel cu calea ferată sau în caz de forţă majoră, în scopul de a plasa vehiculul în faţă sau în interiorul coloanei;

9) circulaţia cu viteză în limita stabilită sau depăşind această limită la o distanţă foarte redusă faţă de un alt vehicul, înaintea, în spatele acestuia ori în lateral, în scopul agresării sau intimidării conducătorului acestuia;

10) conducerea unui ciclomotor sau a unei motociclete pe o singură roată ori a unui cvadriciclu pe cele două roţi din spate;

11) circulaţia cu viteză redusă nejustificat pe o altă bandă decît prima, împiedicînd circulaţia regulamentară a vehiculelor care se deplasează în urma sa;

12) mersul înapoi cu spatele în scopul agresării sau intimidării celorlalţi participanţi la circulaţie;

13) deplasarea neautorizată în grup (cîte doi şi mai mulţi, cu excepţia coloanelor oficiale) cu vehicule şi/sau motociclete sau ciclomotoare care circulă pe aceeaşi bandă sau pe benzi paralele, depăşind limita de viteză ori cu viteză redusă nejustificat, sau fără asigurarea între oricare două vehicule consecutive a spaţiului necesar revenirii pe bandă a unui vehicul care a efectuat depăşirea;

e) să aplice în trafic norme de conducere preventivă şi să nu desfăşoare în timpul mersului activităţi ce îi distrag atenţia de la condus, manifestate prin folosirea telefoanelor mobile sau a dispozitivelor similare, cu excepţia apelurilor telefonice efectuate la serviciile de urgenţă, a apelurilor telefonice prin dispozitive tip „mîini libere” fără fir şi a folosirii echipamentelor terminale de comunicaţii electronice mobile, fixate în modul corespunzător.

[Art.33 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.33 modificat prin Legea nr.159 din 12.10.2018, în vigoare 09.12.2018]

[Art.33 completat prin Legea nr.9 din 02.03.2017, în vigoare 31.05.2017]

[Art.33 completat prin Legea nr.8 din 06.04.2017, în vigoare 28.04.2017]

 

Articolul 34. Drepturile şi obligaţiile pasagerului

(1) Pasagerului i se garantează:

a) furnizarea promptă de informaţie corectă privind condiţiile şi modul de deplasare;

b) deplasarea sa şi transportul bagajului în siguranţă;

c) repararea prejudiciului cauzat.

(2) Pasagerul trebuie să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere referitor la obligaţiile sale.

 

Articolul 35. Drepturile şi obligaţiile pietonului

(1) Pietonul are dreptul să ceară autorităţilor competente, proprietarilor de drumuri publice, străzi, treceri la nivel cu calea ferată şi de alte construcţii rutiere asigurarea de condiţii pentru deplasare în siguranţă.

(2) Pietonul este obligat să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere privind comportamentul pe drumurile publice.

 

Articolul 36. Drepturile şi obligaţiile bicicliştilor, conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală şi ale pietonilor cu cărucioare manuale

(1) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi pietonii cu cărucioare manuale au dreptul să utilizeze drumurile publice conform Regulamentului circulaţiei rutiere.

(2) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi pietonii cu cărucioare manuale sînt obligaţi să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere.

(3) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală sînt obligaţi să nu desfăşoare în timpul mersului activităţi ce le distrag atenţia, activităţi manifestate inclusiv prin folosirea echipamentelor terminale de comunicaţii electronice mobile.

[Art.36 completat prin Legea nr.159 din 12.10.2018, în vigoare 09.12.2018]

 

Capitolul V

ADMITEREA ŞI MENŢINEREA ÎN TRAFIC RUTIER. RADIEREA

DIN REGISTRUL DE STAT AL VEHICULELOR

Articolul 37. Condiţii privind circulaţia vehiculelor şi inspecţia tehnică periodică a acestora

(1) Se admit în trafic rutier vehiculele a căror stare tehnică şi al căror utilaj corespund standardelor, altor acte normative ce ţin de siguranţa traficului, de protecţia mediului înconjurător, precum şi normelor tehnice de exploatare.

(2) Vehiculele a căror masă sau al căror gabarit depăşeşte parametrii normativi pot circula pe drumuri publice numai cu autorizaţia de rigoare.

(3) Vehiculele aflate în trafic internaţional pot circula pe drumurile publice ale Republicii Moldova numai în cazul în care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute de Convenţia asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care Republica Moldova este parte.

(4) Vehiculele care au volanul amplasat pe partea dreaptă nu pot circula pe drumurile publice ale Republicii Moldova dacă nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în Regulamentul circulaţiei rutiere, cu excepţia vehiculelor aflate în traficul internaţional.

(5) Pentru a fi menţinute în trafic rutier, vehiculele înmatriculate se supun inspecţiei tehnice periodice.

(6) Inspecţia tehnică periodică se efectuează la staţii autorizate, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.

(7) Pentru vehiculele care aparţin Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi parcurilor de transport electric urban, inspecţia tehnică periodică poate fi efectuată şi la propriile staţii specializate.

(8) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a vehiculelor care nu corespund prevederilor tehnice sau al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat.

(9) Constatarea defecţiunilor tehnice la vehiculele aflate în trafic o efectuează poliţia rutieră.

(10) Nomenclatorul defecţiunilor tehnice ale vehiculelor şi condiţiile în care se interzice circulaţia lor pe drumurile publice sînt prevăzute în Regulamentul circulaţiei rutiere.

(11) Constatarea stării tehnice a vehiculelor se efectuează cu mijloace de măsurare legalizate şi verificate metrologic în modul stabilit.

[Art.37 modificat prin Legea nr.37 din 29.02.2024, în vigoare 22.04.2024]

[Art.37 modificat prin Legea nr.245 din 15.11.2018, în vigoare 12.01.2019]

[Art.37 modificat prin Legea nr.159 din 12.10.2018, în vigoare 09.12.2018]

 

Articolul 38. Obligaţiile producătorului şi ale reutilatorului de vehicule

(1) Construcţia şi reutilarea vehiculelor prin modificarea tipului, modelului, destinaţiei sau parametrilor constructivi trebuie să corespundă standardelor, regulilor şi actelor normative privind siguranţa traficului rutier şi protecţia mediului înconjurător.

(2) Producătorul şi reutilatorul de vehicule sau reprezentanţii lor autorizaţi, persoanele care importă echipamente şi accesorii, construiesc şi reutilează vehicule din subansambluri şi piese detaşate sînt obligaţi să solicite evaluarea conformităţii acestora cu cerinţele de siguranţă şi de protecţie a mediului înconjurător.

(3) În prealabil producerii lor în serie, vehiculele şi subansamblurile se supun testării şi evaluării conformităţii, eliberîndu-se pentru ele certificat de corespundere standardelor şi cerinţelor tehnice.

(4) Reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă ale vehiculului trebuie să fie reflectată în certificatul de înmatriculare.

(5) Reutilarea vehiculelor se efectuează de către întreprinderile autorizate de Agenţia Naţională Transport Auto, în conformitate cu documentaţia tehnică specifică a producătorului vehiculului ce urmează a fi modificat şi cu documentaţia tehnică specifică proprie, elaborată potrivit reglementărilor tehnice.

(6) Construcţia, reutilarea, repararea şi inspecţia tehnică periodică a vehiculelor se efectuează de către un personal specializat, cu mijloace de măsurare adecvate, legalizate şi verificate metrologic, pe standuri de încercări atestate metrologic în modul stabilit, conform legislaţiei şi actelor normative în vigoare.

[Art.38 modificat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 39. Omologarea şi certificarea

(1) Pentru a fi înmatriculate şi admise în trafic rutier, vehiculele trebuie să fie omologate şi certificate în baza condiţiilor tehnice şi a metodologiei stabilite de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

(2) Prin omologare şi certificare pentru admitere în trafic rutier se verifică gradul de corespundere a vehiculelor cu normele tehnice, cu exigenţele de siguranţă a traficului şi de protecţie a mediului, precum şi utilizarea lor la destinaţie.

(3) Caracteristicile constructive sau de folosinţă ale vehiculelor omologate sau certificate pentru a fi admise în trafic rutier nu pot fi modificate decît în condiţiile legii.

(4) Categoriile de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate se stabilesc prin ordin al ministrului infrastructurii şi dezvoltării regionale.

[Art.39 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.39 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

 

Articolul 40. Organizarea activităţii de inspecţie tehnică periodică

[Art.40 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 41. Condiţiile de autorizare a activităţii de inspecţie tehnică periodică

[Art.41 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 42. Genurile de activitate incluse în autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.42 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 43. Documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.43 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

[Art.43 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

 

Articolul 44. Examinarea cererii privind eliberarea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.44 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

[Art.44 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]

 

Articolul 45. Valabilitatea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.45 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 46. Obligaţiile titularului autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.46 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 47. Restrîngerea, suspendarea şi retragerea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.47 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 48. Condiţiile de atestare profesională a cadrelor manageriale şi a experţilor pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.48 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

[Art.48 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 49. Eliberarea certificatelor de atestare profesională a cadrelor manageriale şi a experţilor de inspecţie tehnică

[Art.49 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

[Art.49 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

 

Articolul 50. Retragerea certificatului de atestare profesională a expertului de inspecţie tehnică

[Art.50 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 51. Controlul asupra activităţii de inspecţie tehnică periodică

[Art.51 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 52. Reluarea valabilităţii autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică

[Art.52 abrogat prin Legea nr.423 din 22.12.2023, în vigoare 06.03.2024]

 

Articolul 53. Înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor

(1) Proprietarul este obligat să înmatriculeze vehiculul ori să îl înregistreze, după caz, în modul stabilit, înainte de a-l pune în circulaţie.

(2) Pentru a circula pe drumuri publice, vehiculele, cu excepţia cărucioarelor manuale şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate şi să poarte plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare de un model prevăzut în standardele în vigoare.

(2¹) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcile cu număr de înmatriculare eliberate în unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului şi municipiul Bender în cazul conducătorilor de vehicule care au domiciliul în altă localitate decît localităţile din stînga Nistrului, municipiul Bender ori localităţile Gîsca, Chiţcani, Zahorna, Mereneşti şi Cremenciug din raionul Căuşeni, precum şi circulaţia vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare dintr-un stat străin nerecunoscut de Republica Moldova.

(2²) Prin derogare de la alineatul (2¹) se permite circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcile cu număr de înmatriculare eliberate în unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului şi municipiul Bender în cazul conducătorilor de vehicule care deţin dreptul de a conduce vehicule şi/sau permis de conducere al Republicii Moldova, emis în modul stabilit de legislaţia naţională, şi domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, dacă vehiculele sînt în proprietatea agenţilor economici din unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului, municipiul Bender sau din localităţile Gîsca, Chiţcani, Zahorna, Mereneşti şi Cremenciug din raionul Căuşeni, înregistraţi la organul înregistrării de stat al Republicii Moldova, şi dacă conducătorii de vehicule sînt angajaţi ai acestora.

(3) Vehiculele se înmatriculează, în modul stabilit, la autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa.

(4) Vehiculele din dotarea Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului de Informaţii şi Securitate se înregistrează în cadrul acestor instituţii şi pot, după caz, să fie înmatriculate în condiţiile prevăzute la alin.(3).

 

[Alin.(5) art.53 abrogat prin Legea nr.280 din 16.12.2016, în vigoare 01.07.2017]

 

(6) Troleibuzele, ciclomotoarele şi vehiculele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii de drumuri sau în lucrări agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale, care ţine evidenţa lor.

[Art.53 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

[Art.53 modificat prin Legea nr.321 din 30.11.2018, în vigoare 04.01.2019]

[Art.53 modificat prin Legea nr.170 din 26.07.2018, în vigoare 01.09.2018]

[Art.53 completat prin Legea nr.280 din 16.12.2016, în vigoare 01.07.2017]

 

Articolul 54. Certificatul şi numărul de înmatriculare

(1) Autoritatea care efectuează înmatricularea vehiculului eliberează proprietarului sau mandatarului certificatul de înmatriculare şi plăcile de număr de înmatriculare fie la ghişeu, fie cu livrare prin intermediul serviciului guvernamental de livrare (MDelivery), conform solicitării proprietarului sau mandatarului, depusă la ghişeu sau în format electronic. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se vor menţiona, în mod obligatoriu, datele de identificare ale utilizatorului.

(1¹) Certificatul de înmatriculare digital este un act ce confirmă înmatricularea vehiculului şi poate fi generat prin intermediul aplicaţiei guvernamentale integrate a serviciilor electronice pe dispozitivul inteligent (telefon sau tabletă) al proprietarului vehiculului sau mandatarului.

(1²) Certificatul de înmatriculare digital conţine datele stabilite de către Guvern, care sunt preluate în regim automatizat din Registrul de stat al vehiculelor, şi, suplimentar, un identificator electronic (cod QR).

(1³) În cazul actualizării în Registrul de stat al vehiculelor a informaţiilor incluse în certificatul de înmatriculare, certificatul de înmatriculare digital se anulează în regim automatizat şi un certificat nou este generat în baza informaţiilor curente.

(1⁴) Proprietarul vehiculului înmatriculat în Republica Moldova sau mandatarul acestuia poate genera certificatul de înmatriculare digital fără perceperea unor plăţi.

(1⁵) Pentru vehiculele înmatriculate în Republica Moldova se pot elibera concomitent un certificat de înmatriculare pe suport material şi un certificat de înmatriculare digital.

(1⁶) Certificatul de înmatriculare digital permite titularului acestuia exploatarea vehiculului în traficul rutier naţional.

(2) Pentru vehiculele prevăzute la art.53 alin.(4) şi (6), autoritatea competentă eliberează proprietarilor sau mandatarilor certificate şi plăci cu număr de înmatriculare sau atribuie număr de înregistrare, conform categoriei/subcategoriei din care fac parte vehiculele.

(3) Modelul certificatului de înmatriculare pe suport material şi modelul certificatului de înmatriculare digital, precum şi cel al certificatului de înregistrare se stabilesc de Guvern.

(4) Tipurile, structura, dimensiunile plăcilor cu număr de înmatriculare, modul de compunere a numărului pe placă, condiţiile privind montarea plăcilor se stabilesc în standardul de stat.

(5) Este interzisă punerea în circulaţie a vehiculului înmatriculat sau înregistrat care nu are montate plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sînt conforme standardelor în vigoare sau al cărui certificat de înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada lui înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie.

(6) Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea unui număr provizoriu vehiculului se anulează de autoritatea care a efectuat-o dacă se constată că au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operaţiuni.

[Art.54 modificat prin Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare 22.12.2023]

[Art.54 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 55. Radierea din Registrul de stat al vehiculelor

(1) Radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:

a) proprietarul sau mandatarul doreşte retragerea din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia în afara domeniului public;

b) proprietarul sau mandatarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate;

c) vehiculul urmează să fie scos definitiv din Republica Moldova.

(2) Radierea din evidenţă a vehiculului indisponibilizat prin instituirea de sechestru se poate face prin hotărîre judecătorească, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

(3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din Registrul de stat al vehiculelor, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.c).

(4) Vehiculul declarat prin hotărîre judecătorească fără stăpîn sau abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la adoptarea hotărîrii.

 

Capitolul VI

SIGURANŢA INFRASTRUCTURII RUTIERE. ASIGURAREA MEDICALĂ

ÎN SIGURANŢA TRAFICULUI RUTIER”.

Articolul 56. Actele normative şi acţiunile privind semnalizarea rutieră

(1) Organizarea, sistematizarea şi reglementarea traficului rutier se efectuează în baza Regulamentului circulaţiei rutiere, standardelor şi altor acte normative privind siguranţa traficului rutier, aprobate de Guvern, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Actele legislative, actele normative şi standardele de stat cu privire la traficul rutier trebuie să asigure desfăşurarea în plină siguranţă a circulaţiei rutiere.

(3) Acţiunile de organizare, de sistematizare şi de reglementare a traficului rutier se efectuează în vederea creşterii siguranţei lui şi capacităţii de trafic a drumurilor.

(4) Semnalizarea rutieră se efectuează, potrivit Regulamentului circulaţiei rutiere, prin indicatoare, marcaje şi semnale luminoase, precum şi prin semnalele agenţilor de circulaţie.

(5) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar coerent, se realizează şi se instalează astfel încît să fie observate cu uşurinţă şi din timp şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare. Mijloacele de semnalizare rutieră şi alte dispozitive speciale se execută, se instalează, cu avizul poliţiei, şi se întreţin de către administratorul de drum.

 

Articolul 57. Obligaţiile administratorului de drum

(1) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum sînt obligaţi, în corespundere cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cu reglementările tehnice şi cu standardele de stat în vigoare, să semnalizeze lucrările prin aplicarea de marcaje, instalarea de indicatoare sau de alte dispozitive speciale, pe care le menţin în permanentă stare de funcţionare.

(2) Administratorul de drum este obligat să semnalizeze corespunzător, cît mai urgent orice obstacol, aflat pe partea carosabilă sau pe acostament, care stînjeneşte sau pune în pericol siguranţa traficului şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestui obstacol.

(3) Administratorul drumului este obligat să amenajeze, cu avizul poliţiei rutiere, staţiile vehiculelor de rută.

(4) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea comerţului pe acostament sau pe partea carosabilă, iar în afara localităţilor, şi în zona de siguranţă a drumului public.

(5) În perimetrul staţiilor vehiculelor de rută pot fi amenajate doar spaţii:

a) de aşteptare pentru călători;

b) de comercializare a biletelor de călătorie.

(6) În caz de producere a unui accident în trafic rutier ca urmare a stării drumului, dotării lui necorespunzătoare sau incorecte cu mijloace de semnalizare, administratorul de drum, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice este dispusă de administratorul de drum numai cu avizul poliţiei rutiere.

(8) Prin derogare de la alin.(7), pe banda de urgenţă, destinată staţionării vehiculelor numai în cazuri justificate, precum şi circulaţiei vehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă, poliţia rutieră poate dispune, fără acordul administratorului de drum, măsuri temporare de restricţie.

(9) Pentru desfăşurarea în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice ori din motive de securitate naţională, poliţia rutieră poate solicita administratorului de drum executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.

(10) Administratorul de drum este obligat să stabilească, la sesizarea poliţiei, limitări de viteză sau alte reglementări de circulaţie în zonele cu risc sporit de accident de pe sectoarele de drum aflate în administrarea sa şi să ia măsuri de amenajare.

(11) Se interzice amplasarea, în zona drumurilor publice, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele de semnalizare rutieră ori a amenajărilor ce pot distrage atenţia participanţilor la trafic, punînd în pericol siguranţa circulaţiei.

 

Articolul 58. Auditul şi inspecţia de siguranţă rutieră

(1) Modul de organizare a activităţii de audit de siguranţă rutieră, inspecţie de siguranţă rutieră şi evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere, precum şi reglementarea exercitării profesiei de auditor de siguranţă rutieră se stabilesc de Guvern.

(2) Auditul de siguranţă rutieră este parte integrantă a managementului siguranţei rutiere, prin care se realizează evaluarea impactului asupra siguranţei rutiere al diferitor alternative ale proiectelor de construcţie a drumurilor publice, ale proiectelor de reabilitare şi/sau de modernizare a drumurilor publice existente, precum şi ale proiectelor privind inspecţia de siguranţă rutieră, în vederea identificării detaliate a riscurilor care pot contribui la producerea accidentelor rutiere, în scopul creşterii siguranţei infrastructurii rutiere.

(3) Auditul de siguranţă rutieră se realizează pentru infrastructura rutieră aflată în proiectare, construcţie, reabilitare şi/sau modernizare.

(4) Auditul de siguranţă rutieră se realizează pe baza normativelor de specialitate, inclusiv a celor internaţionale.

(5) Scopul auditului de siguranţă rutieră constă în asigurarea şi creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, prevenirea pierderii de vieţi, prevenirea vătămării integrităţii corporale a persoanelor, precum prevenirea pagubelor materiale produse în urma accidentelor în traficul rutier.

 

Articolul 59. Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier

(1) Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier rezidă în:

a) examinarea, reexaminarea medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători de vehicule;

b) efectuarea de teste medicale la ieşirea pe rută, la întoarcere şi examinarea curentă;

c) acordarea de asistenţă medicală persoanelor traumatizate în accidente în trafic rutier;

d) instruirea participanţilor la trafic rutier, angajaţilor poliţiei şi ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical în caz de accident în traficul rutier.

(2) Examinarea, reexaminarea medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători de vehicule se efectuează pentru a se stabili contraindicaţii sau restricţii în activitatea lor.

(3) Cadrele medicale abilitate să testeze medical conducătorii de vehicule sînt obligate să informeze unitatea poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea despre persoanele constatate inapte de a mai fi titular al dreptului de a conduce vehicule în vederea suspendării acestuia în modul stabilit.

[Art.59 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

Articolul 60. Finanţarea acţiunilor cu caracter de siguranţă rutieră

(1) Pentru finanţarea acţiunilor cu caracter de siguranţă rutieră este creat un cont special pentru siguranţa rutieră, constituit din donaţiile şi granturile oferite de organizaţii de caritate şi donatori din ţară şi de peste hotare, precum şi din alte surse care nu contravin legislaţiei.

(2) Mijloacele contului special pentru siguranţa rutieră sînt gestionate în modul stabilit de Guvern.

 

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA

Articolul 61. Răspunderea

Persoanele fizice şi persoanele juridice vinovate de încălcarea dispoziţiilor prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 62.

Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

 

 

 

Anexă

 

CONDIŢII MINIME

de dotare cu echipamente şi materiale didactice pentru desfăşurarea

activităţii de instruire a conducătorilor de vehicule şi/sau

a instructorilor în conducere auto

 

Secţiunea 1

Dotarea spaţiilor pentru lecţiile teoretico-practice

1. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretico-practice la modulele Bazele legislaţiei în traficul rutier, Bazele comportamentului în conducerea vehiculului şi siguranţa traficului rutier, Acordarea primului ajutor:

a) fond de carte şi de materiale didactice adecvate modulelor prevăzute de programă, în număr de cel puţin un exemplar de manual pentru fiecare candidat înmatriculat;

b) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video la modulul Bazele legislaţiei în traficul rutier privind:

– indicatoarele rutiere şi panourile adiţionale;

– marcajele rutiere;

– mijloacele de identificare a unor vehicule;

– dispozitivele de semnalizare luminoasă (semafoarele);

– simulatoare privind semnalele agentului de circulaţie şi semnalele luminoase;

c) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind:

– semnalele conducătorilor de vehicule;

– folosirea dispozitivelor de iluminare exterioară şi a dispozitivelor de semnalizare luminoasă şi sonoră;

– începutul deplasării şi schimbarea direcţiei de mers;

– poziţia vehiculelor pe carosabil;

– viteza de deplasare şi distanţa dintre vehicule;

– depăşirea şi trecerea în sensuri opuse;

– circulaţia în intersecţii;

– trecerea la nivel cu calea ferată;

– oprirea şi staţionarea voluntară, parcarea;

– remorcarea vehiculelor rămase în pană şi tractarea remorcilor;

– transportul de persoane şi transportarea încărcăturilor;

– circulaţia pe autostrăzi;

– reguli privind circulaţia vehiculelor cu regim prioritar etc.;

d) scheme ale itinerarelor de instruire;

e) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video la modulul Bazele comportamentului în conducerea vehiculului şi siguranţa traficului rutier privind:

– parametrii constructivi ai vehiculului;

– schema vehiculului, cu indicarea ansamblurilor şi subansamblurilor care influenţează siguranţa traficului;

– aşezarea la volan şi tehnica utilizării organelor de conducere a vehiculului;

– modalităţile de frînare a vehiculului;

– modalităţile de manevrare în spaţii limitate;

– conducerea vehiculului în situaţii şi condiţii periculoase;

– efectuarea ocolirii, trecerea în sensuri opuse şi realizarea depăşirii;

– date statistice despre accidentele în traficul rutier din localitate, clasificarea lor şi cauzele de producere a acestora;

f) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video la modulul Acordarea primului ajutor privind:

– anatomia, fiziologia şi sistemele corpului uman;

– restabilirea respiraţiei, măsuri de resuscitare cardiorespiratorie (respiraţia artificială, masajul cardiac extern);

– hemostaza provizorie;

– imobilizarea fracturilor şi a luxaţiilor cu ajutorul atelelor improvizate;

– poziţia de transportare a victimelor;

– componenţa trusei medicale.

2. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretice la modulul Construcţia şi exploatarea vehiculelor din categoria A (subcategoriile AM, A1, A2, B1):

a) părţi componente ale:

– echipamentului de semnalizare şi iluminare;

– sistemelor de direcţie şi frînare;

b) set de echipamente de protecţie a conducătorului, a pasagerului (mănuşi, cizme, îmbrăcăminte şi cască de protecţie);

c) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind construcţia motocicletei.

3. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretice la modulul Construcţia şi exploatarea vehiculelor din categoria B:

a) secţiuni ale:

– motorului şi ambreiajului autoturismului;

– subansamblurilor transmisiei şi părţii rulante;

– subansamblurilor sistemelor de direcţie şi frînare;

b) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind construcţia autoturismelor.

Notă: Pentru folosirea raţională a spaţiului, în cazul categoriilor A şi B, se admite amenajarea unui auditoriu mixt de studiere a modulelor Regulamentul circulaţiei rutiere, Bazele comportamentului în conducerea vehiculului şi siguranţa traficului rutier, Acordarea primului ajutor, Construcţia şi exploatarea vehiculelor.

4. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretico-practice la modulul Construcţia şi exploatarea vehiculelor din categoria C (subcategoria C1):

a) secţiuni ale:

– motorului, ambreiajului şi cutiei de viteze ale camionului;

– reductorului distribuitor;

– prizei de putere;

b) secţiuni ale subansamblurilor părţii rulante:

– punţile motoare din faţă;

– amortizoarele suspensiei;

c) secţiuni ale subansamblurilor dispozitivelor de comandă:

– sistemul de direcţie;

– servomecanismul sistemului de direcţie;

– sistemul de frînare cu acţionare hidraulică şi pneumatică;

d) panouri sau seturi cu părţile componente ale:

– mecanismului bielă-manivelă;

– mecanismului de distribuţie a gazelor;

– instalaţiei de răcire;

– instalaţiei de ungere;

– instalaţiei de alimentare a motorului cu aprindere prin scînteie (MAS) cu injecţie de benzină;

– instalaţiei de alimentare a motorului cu aprindere prin scînteie (MAS) cu gaze;

– instalaţiei de alimentare a motorului cu aprindere prin comprimare (MAC - Diesel);

– instalaţiei de aprindere;

– echipamentului electric şi electronic;

– instalaţiei de iluminare şi semnalizare luminoasă şi sonoră;

– suspensiei pneumatice şi cu arcuri;

– transmisiei cardanice;

– frînei de staţionare;

e) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind construcţia şi exploatarea autocamioanelor;

f) materiale didactico-ilustrative sau video privind:

– modalităţile de îndeplinire a actelor: foi de parcurs, facturi fiscale etc.;

– clasificarea vehiculelor (categoria, tipul vehiculului, masa maximă autorizată şi destinaţia);

– instrucţiunile de utilizare şi datele tehnice ale tahografului;

– normele de reglementare a regimului de lucru al conducătorilor în procesul de exploatare a vehiculelor.

5. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretico-practice la modulul Construcţia şi exploatarea vehiculelor din categoria D (subcategoria D1):

a) secţiuni ale:

– mecanismului de direcţie;

– sistemului de frînare;

– suspensiilor pneumatice;

– mecanismului de deschidere (închidere) a portierelor;

b) materiale privind construcţia şi datele tehnice ale tahografului;

c) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind construcţia autobuzelor.

6. Materiale didactice necesare pentru dotarea auditoriului destinat lecţiilor teoretico-practice la modulul Construcţia şi exploatarea ansamblurilor de vehicule din categoriile BE, CE, DE (subcategoriile C1E, D1E):

a) subansambluri ale:

– sistemului de frînare;

– dispozitivului de tracţiune-cuplare (reazem-cuplare);

b) secţiuni ale dispozitivelor sistemului de frînare al remorcilor:

– filtru magistral;

– supapă de derivaţie bimagistrală de limitare;

– distribuitor de aer;

– robinet de desfrînare;

– supapă electromagnetică;

– elemente de conectare şi supape de frînare;

c) set de placarde sau materiale didactico-ilustrative ori video privind construcţia ansamblurilor de vehicule.

Notă: Pentru folosirea raţională a spaţiului se admite amenajarea unui auditoriu mixt de studiere a modulelor Construcţia şi exploatarea vehiculelor din categoriile/subcategoriile C, C1, D, D1 şi Construcţia şi exploatarea ansamblurilor de vehicule din categoriile/subcategoriile BE, C1E, CE, D1E, DE.

7. Auditoriile vor fi dotate cu tablă de scris, mese, scaune şi vor corespunde normelor sanitaro-igienice.

 

Secţiunea a 2-a

Terenurile pentru instruire în conducerea vehiculelor

8. Terenurile de instruire şi verificare a aptitudinilor şi comportamentului în conducerea vehiculelor vor corespunde următoarelor condiţii de amenajare şi dotare:

a) terenul pentru instruire va dispune de o suprafaţă acoperită cu îmbrăcăminte (pavată, pietruită, asfaltată, betonată etc.);

b) suprafaţa terenului va fi suficientă pentru amplasarea concomitentă a tuturor elementelor prevăzute de programul de instruire, astfel încît să fie posibilă exersarea eficientă şi în plină siguranţă a manevrelor în conducerea vehiculului;

c) elementele terenului (cu excepţia declivităţilor rampei/pantei şi rampei/platformei de încărcare) vor fi amenajate corespunzător sau vor fi improvizate prin indicatoare şi marcaje rutiere, jaloane sau steguleţe pe suporturi portative;

d) declivităţile pentru executarea exerciţiilor de deplasare în rampă şi pantă vor fi naturale, în cazul în care relieful terenului de instruire permite acest lucru, ori amenajate în mod artificial din pămînt sau alte materiale de construcţii. Valoarea declivităţilor rampei şi pantei trebuie să fie în limitele de 7–16%;

e) rampa/platforma de încărcare/descărcare va corespunde figurii nr.3, putînd fi improvizată din bare metalice cu dimensiunile de lungime şi lăţime stabilite în figura nr.3 şi cu o înălţime corespunzătoare înălţimii platformei vehiculelor de instruire.

9. Elementele obligatorii ale terenurilor de instruire şi dimensiunile minim admisibile ale acestora, necesare procesului de instruire şi efectuare a probelor de verificare a aptitudinilor şi comportamentului în conducerea vehiculelor, în funcţie de categoriile/subcategoriile vehiculelor, vor corespunde schiţelor-tip prezentate în figurile nr.1–3.

 

 

 

Legendă. Elementele terenului de instruire:

1 – teren de instruire iniţială;

2 – locul de începere a deplasării pe motocicletă;

3 – sectorul mişcării în slalom;

4 – obstacol improvizat;

5 – locuri de efectuare a opririi de urgenţă;

6 – itinerar pe perimetrul terenului (itinerarul poate fi altul decît cel pe perimetrul terenului, cu condiţia că se asigură executarea exerciţiilor prevăzute de programă).

 

 

 

Legendă. Elementele terenului de instruire:

1 – teren de instruire iniţială;

2 – rampă şi pantă;

3 – spaţiu limitat;

4 – loc de oprire;

5 – parcare sub un unghi drept către carosabil;

6 – itinerar pe perimetrul terenului;

7 – parcare oblică spre carosabil;

8 – parcare paralelă cu carosabilul;

9 – obstacol.

 

 

 

Legendă. Elementele terenului de instruire:

1 – teren pentru instruirea iniţială;

2 – itinerar pe perimetrul terenului;

3 – staţie improvizată pentru vehiculele de rută;

4 – rampă/platformă de încărcare;

5 – loc de oprire.

 

Note la figurile nr.2 şi 3:

1. Prin săgeţi se demonstrează una dintre posibilele succesiuni de exersare a manevrelor, liniile continue semnifică deplasarea vehiculului cu faţa, cele întrerupte – deplasarea vehiculului cu spatele; L şi D sînt dimensiunile de gabarit ale vehiculelor de instruire, respectiv lungimea şi lăţimea vehiculului.

2. Schiţa-tip este prevăzută pentru instruirea concomitentă cu cinci vehicule. Prin urmare, terenul pentru instruirea iniţială, în funcţie de numărul de vehicule utilizate pentru instruirea concomitentă pe teren, poate avea alte dimensiuni.

 

10. Amplasarea elementelor terenului de instruire poate fi alta decît cea arătată pe schiţa-tip, dar nu este permisă excluderea acestora.

11. Este permisă amenajarea unor terenuri mixte pentru toate categoriile, cu condiţia că se respectă dimensiunile elementelor şi se garantează siguranţa cursanţilor.

 

Secţiunea a 3-a

Vehiculele de instruire şi echipamentul acestora

12. Vehiculele utilizate în procesul de instruire şi în procesul de examinare la proba de conducere în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule vor fi echipate cu:

a) comandă dublă (ambreiaj, frînă);

b) oglinzi retrovizoare pentru cursant şi instructor;

c) semnul de identificare “Ş” (şcoala), conform cerinţelor Regulamentului circulaţiei rutiere.

[Art.12 modificat prin Legea nr.237 din 24.12.2021, în vigoare 14.02.2022]

 

13. În funcţie de categorie (subcategorie), vehiculul va fi dotat cu motor de o anumită cilindree şi putere, va poseda proprietăţi dinamice şi de tracţiune adecvate cerinţelor, se va încadra în anumiţi parametri tehnici constructivi şi de dimensiune, după cum urmează:

a) subcategoria A1 – motociclete fără ataş, care au o capacitate cilindrică de cel puţin 120 cm³ şi care pot atinge o viteză de cel puţin 90 km/h;

b) subcategoria A2 – motociclete fără ataş, cu capacitatea cilindrică de cel puţin 400 cm³ şi puterea motorului de cel puţin 25 kW;

c) categoria A – motociclete fără ataş, cu capacitatea cilindrică de cel puţin 600 cm³ şi puterea motorului de cel puţin 40 kW;

d) categoria B – vehicule din categoria B, cu patru roţi, care pot atinge o viteză de cel puţin 100 km/h;

e) categoria BE – ansamblu compus dintr-un vehicul din categoria B şi o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puţin 1000 kg, care poate atinge o viteză de cel puţin 100 km/h şi care nu se încadrează în categoria B. Compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puţin tot atît de lat şi înalt ca şi vehiculul; corpul închis poate fi, de asemenea, puţin mai îngust decît vehiculul, cu condiţia ca vederea în spate să fie posibilă doar prin utilizarea oglinzilor retrovizoare exterioare ale vehiculului; masa reală a remorcii trebuie să fie de cel puţin 800 kg;

f) subcategoria B1 – cvadriciclu cu motor care poate atinge o viteză de cel puţin 60 km/h;

g) categoria C – un vehicul din categoria C cu masa maximă autorizată de cel puţin 12000 kg, cu lungimea de cel puţin 8 m, cu lăţimea de cel puţin 2,40 m, care poate să atingă o viteză de cel puţin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roţilor în timpul frînării (ABS), echipat cu o cutie de viteze cu cel puţin opt trepte de mers înainte şi aparatură de înregistrare (tahograf); compartimentul de marfă constă dintr-un corp închis care este cel puţin tot atît de lat şi înalt ca şi cabina; masa reală a vehiculului trebuie să fie de cel puţin 10000 kg;

h) categoria CE – un vehicul articulat sau un ansamblu compus dintr-un vehicul din categoria C şi o remorcă cu lungimea de cel puţin 7,50 m; atît vehiculul articulat, cît şi ansamblul au o masă maximă autorizată de cel puţin 20000 kg, o lungime de cel puţin 14 m şi o lăţime de cel puţin 2,40 m, pot atinge o viteză de cel puţin 80 km/h, sînt prevăzute cu sistem de prevenire a blocării roţilor în timpul frînării (ABS), sînt echipate cu o cutie de viteze cu cel puţin opt trepte de mers înainte şi aparatură de înregistrare (tahograf); compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puţin tot atît de lat şi înalt ca şi cabina; masa reală atît a vehiculului articulat, cît şi a ansamblului trebuie să fie de cel puţin 15000 kg;

i) subcategoria C1 – un vehicul din subcategoria C1 cu masa maximă autorizată de cel puţin 4000 kg, cu o lungime de cel puţin 5 m, care poate să atingă o viteză de cel puţin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roţilor în timpul frînării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare (tahograf); compartimentul de marfă constă dintr-un corp închis care este cel puţin tot atît de lat şi înalt ca şi cabina;

j) subcategoria C1E – un ansamblu alcătuit dintr-un vehicul din subcategoria C1 şi o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puţin 1250 kg; acest ansamblu are lungimea de cel puţin 8 m şi poate să atingă o viteză de cel puţin 80 km/h; compartimentul de marfă al remorcii constă dintr-un corp închis care este tot atît de lat şi înalt ca şi cabina; de asemenea, corpul închis poate să fie puţin mai îngust decît cabina, cu condiţia ca vederea în spate să fie posibilă doar prin utilizarea oglinzilor retrovizoare exterioare ale vehiculului; masa reală a remorcii trebuie să fie de cel puţin 800 kg;

k) categoria D – un vehicul din categoria D cu lungimea de cel puţin 10 m, cu lăţimea de cel puţin 2,40 m, care poate atinge o viteză de cel puţin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roţilor în timpul frînării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare (tahograf);

l) categoria DE – un ansamblu compus dintr-un vehicul din categoria D şi o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puţin 1250 kg, lăţimea de cel puţin 2,40 m, care poate atinge o viteză de cel puţin 80 km/h; compartimentul de marfă al remorcii constă dintr-un corp închis care are cel puţin 2 m lăţime şi 2 m înălţime; masa reală a remorcii trebuie să fie de cel puţin 800 kg;

m) subcategoria D1 – un vehicul din subcategoria D1 cu masa maximă autorizată de cel puţin 4000 kg, cu lungimea de cel puţin 5 m, care poate să atingă o viteză de cel puţin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roţilor în timpul frînării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare (tahograf);

n) subcategoria D1E – un ansamblu compus dintr-un vehicul din subcategoria D1 şi o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puţin 1250 kg, care poate atinge o viteză de cel puţin 80 km/h; compartimentul de marfă al remorcii constă dintr-un corp închis care are cel puţin 2 m lăţime şi 2 m înălţime; masa reală a remorcii trebuie să fie de cel puţin 800 kg.

14. Începînd cu 1 ianuarie 2017, vehiculele din categoriile BE, C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 şi D1E care nu corespund criteriilor menţionate la pct.13 nu vor fi admise spre utilizare în procesul de instruire.

 

__________________

* Republicată în temeiul art.IV lit.c) din Legea nr.109 din 19 iunie 2014 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.209-216, art.449.

 

Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.109 din 04.06.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.131-134, art.443;

2) Legea nr.304 din 26.12.2012 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.48, art.150;

3) Legea nr.164 din 05.07.2013 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.161-166, art.522;

4) Legea nr.109 din 19.06.2014 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.209-216, art.449.