H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.1353-XIV

din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)"*

nr. 40  din  12.07.2001

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81-83/31 din 20.07.2001

* * *

___________________

* M.O., 2001, nr.14-15, art.52.

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea Corinei Popa, grefier, Valentin Chilat, deputat în Parlament, autor al sesizării, Bogdan Cibotaru, reprezentantul deputatului în Parlament Efim Zubcu, autor al sesizării, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Simion Şapa, expert, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.16 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor cuprinse în art.9 alin.(1), art.12, art.15 alin.(2) lit.a) şi b) din Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)".

Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor Valentin Chilat şi Efim Zubcu, depusă la 3 mai 2001, în conformitate cu prevederile art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 21 mai 2001 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Procuratura Generală, Ministerele Finanţelor, Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentul de Drept al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

La 3 noiembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr.1353-XIV "Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)" (în continuare – Legea nr.1353-XIV), care reglementează bazele juridice, organizatorice, economice şi sociale privind constituirea, reorganizarea şi lichidarea gospodăriei ţărăneşti.

Autorii sesizării solicită controlul constituţionalităţii următoarelor prevederi din Legea nr.1353-XIV: "şi locuieşte permanent pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care urmează să fie înregistrată gospodăria" (art.9 alin.(1), "sediul gospodăriei ţărăneşti este în localitatea de domiciliu al conducătorului gospodăriei" (art.12), "să locuiască pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este înregistrată gospodăria ţărănească" şi "să posede calificare în domeniul agriculturii sau o experienţă de muncă în acest domeniu de cel puţin 3 ani" (art.15 alin.(2) lit.a) şi, respectiv, lit.b), considerîndu-le contrare art.9 alin.(1), art.16 şi art.27 din Constituţie.

Raportînd dispoziţiile contestate în sesizare la normele Legii Supreme, la normele dreptului naţional şi internaţional, Curtea Constituţională reţine următoarele.

Prin prevederile art.9 alin.(1) şi art.46 din Constituţia Republicii Moldova statul asigură şi protejează dreptul la proprietatea privată.

Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate"**, proprietarului îi aparţine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi şi a le administra după necesităţile şi dorinţa sa, iar potrivit art.89 din Codul civil, proprietarul se bucură de dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor, de asemenea, la dorinţa şi după necesităţile sale.

___________________

** M.O., 1991, nr.3-6, art.22.

Articolul 3 din Codul funciar prevede dreptul la proprietatea privată asupra terenurilor de pămînt şi garantează ocrotirea acesteia de către stat.

Principiile fundamentale privind proprietatea sînt statuate în articolul 9 din Constituţie, care se află în corelaţie directă cu articolele 46 şi 127 din Constituţie. Dreptul la proprietate, fundamentat şi consfinţit în articolele precitate din Constituţie, este de asemenea unul din pilonii de bază ai Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care prevede în articolul 17 că orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociere cu alţii. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa***.

___________________

*** Tratate internaţionale, pag.16.

Conform normelor constituţionale, lipsirea proprietarului, prin intermediul unei legi, de unul din atributele dreptului de proprietate certifică îngrădirea dreptului său deplin la proprietate.

Dreptul la proprietate, inclusiv la proprietatea privată asupra pămîntului, este inerent firii umane, este un mijloc de atingere a valorilor umane recunoscute, un drept esenţialmente economic, legat indisolubil de structura economică a societăţii.

Potrivit art.46 alin.(1) din Constituţie, dreptul la proprietate privată este garantat fiecărui cetăţean. În baza art.127 alin.(1) din Constituţie, statului îi revine obligaţia de a ocroti proprietatea, indiferent de formele ei.

Restricţiile instituite în art.9 alin.(1), art.12, art.15 alin.(2) lit.a) din Legea nr.1353-XIV prin sintagmele "şi locuieşte permanent pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care urmează să fie înregistrată gospodăria", "sediul gospodăriei ţărăneşti este în localitatea de domiciliu al conducătorului gospodăriei", "să locuiască pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este înregistrată gospodăria ţărănească" îngrădesc dreptul legal al proprietarului de pămînt de a folosi după destinaţie, după dorinţa şi necesităţile sale terenul agricol, de a prelucra rodul lui şi de a obţine beneficii.

Prevederile care cuprind aceste restricţii contrazic dispoziţiile constituţionale, şi anume: art.9 şi 46, care statuează dreptul persoanei de a dispune după bunul său plac şi după necesităţile sale de proprietatea dobîndită licit, în cazul dat de terenul agricol, dreptul la libera iniţiativă economică, concurenţa loială în economia de piaţă; art.16 şi art.27 alin.(2), care statuează egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi dreptul oricărui cetăţean al Republicii Moldova de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară.

Limitarea dreptului legal al proprietarului de a se folosi de terenul său agricol pentru motivul lipsei de calificare în domeniul agriculturii sau lipsei de experienţă de cel puţin 3 ani în acest domeniu şi limitarea dreptului său de a organiza gospodăria ţărănească în afara locului de trai contravin nu numai articolelor precitate din Constituţie, dar şi art.2 din Legea nr.1353-XIV sesizată, care stipulează că formarea gospodăriei ţărăneşti are ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. Prin îngrădirile prevăzute în lege persoana avînd în proprietate licită pămîntul, pe care îl poate folosi în exclusivitate în scopurile enumerate în articolul 2 precitat, de fapt e lipsită de dreptul de a folosi pămîntul după destinaţiile prevăzute chiar de legea sesizată.

De menţionat că aceste restricţii contravin şi prevederilor unor acte internaţionale, la care a aderat Republica Moldova, şi anume: art.6, 7, 13, 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.217-XII din 28 iulie 1990; art.5 şi art.18 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, art.1 din Protocolul adiţional la această Convenţie, ambele acte ratificate prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIV din 24 iulie 1997.

Or, aşa cum s-a constatat prin hotărîrile Curţii Constituţionale din 25 ianuarie 1996* şi 2 octombrie 1996**, conform art.54 alin.(1) din Constituţie, cea mai însemnată garanţie constituţională a legalităţii restricţiei este faptul că ea poate fi instituită numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori avarii. Iar în Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.16 din 19 mai 1997*** se relevă că una din libertăţile fundamentale ale omului o constituie dreptul la libera circulaţie, consfinţit în art.27 din Constituţie.

___________________

* M.O., 1996, nr.10, art.110.

** M.O., 1996, nr.67-68, art.22.

*** M.O., 1997, nr.37, art.19.

Aşadar, restricţiile asupra exerciţiului unor drepturi sînt prevăzute expres în Legea Supremă şi nu pot fi extinse. Orice restricţie, înainte de a fi instituită, trebuie raportată la prevederile art.54 din Constituţie, care prevede că restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Afirmaţiile referitoare la constituţionalitatea prevederilor contestate în sesizare, afirmaţii expuse în unele puncte de vedere comunicate Curţii, nu au suport juridic, contravin art.54 alin.(1) din Constituţie, prevederilor legislaţiei naţionale şi actelor normative internaţionale, la care Republica Moldova este parte.

Afirmaţia că prin sintagma "să posede calificare în domeniul agriculturii sau o experienţă de muncă în acest domeniu de cel puţin 3 ani" se urmăreşte apărarea intereselor societăţii, ocrotirea sănătăţii populaţiei şi protejarea mediului, inclusiv a solului, este nefondată, deoarece legislaţia în vigoare, şi anume art.5 alin.(1) din Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 "Privind protecţia mediului înconjurător"**** (în continuare – Legea nr.1515-XII), care, potrivit art.2 din ea, constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale, stipulează că cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale constituie o condiţie calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în toate organele de stat, iar alin.2 din acelaşi articol stipulează că minimul necesar de cunoştinţe în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale obligatoriu pentru persoanele cu funcţii de conducere este stabilit de către organul de resort. Pentru persoanele fizice, or, anume această calitate este atribuită conducătorilor gospodăriilor ţărăneşti, nu este stabilit un astfel de minim de cunoştinţe. Conform prevederilor cuprinse în art.31 lit a) din Legea nr.1515-XII, ele însă sînt obligate "să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale".

___________________

**** M.O., 1993, nr.10, art.283.

Este cert că respectarea de către conducătorul gospodăriei ţărăneşti a obligaţiei de protecţie a mediului, inclusiv a solului, va fi supravegheată de organul de stat de resort, neonorarea acestei obligaţii fiind pasibilă de sancţionare. Prin urmare, persoana fizică, care are intenţia de a organiza o gospodărie ţărănească şi de a se folosi de atributele de proprietate, nu poate fi restrînsă în drepturi decît în cazurile prevăzute expres de Legea Supremă a ţării.

Supoziţia că prin sintagma "unitate administrativ-teritorială" se subînţelege judeţul, şi nu comuna sau satul, este infirmată chiar de Legea nr.1353-XIV, deşi, chiar dacă ar fi astfel, drepturile proprietarului nu pot fi restrînse la limitele unui judeţ.

Pentru considerentele expuse şi călăuzindu-se de art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62, 68 şi 69 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Declară neconstituţionale următoarele prevederi din Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)": "şi locuieşte permanent pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care urmează să fie înregistrată gospodăria" (art.9 alin.(1); "sediul gospodăriei ţărăneşti este localitatea de domiciliu al conducătorului gospodăriei" (art.12); "să locuiască pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este înregistrată gospodăria ţărănească" şi "să posede calificare în domeniul agriculturii sau o experienţă de muncă în acest domeniu de cel puţin 3 ani" art.15 alin.(2) lit.a) şi, respectiv, lit.b).

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

3. În baza art.75 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Parlamentul va executa hotărîrea în termen rezonabil şi va informa Curtea Constituţională despre executarea ei în modul stabilit de lege.