H O T Ă R Î R E

privind controlul constituţionalităţii unor prevederi

ale Codului funciar

nr. 110  din  25.01.1996

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.10/110 din 15.02.1996

* * *

În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională a Republicii Moldova în componenţa:

Pavel Barbalat – preşedinte

Nicolae Chiseev – judecător

Nicolae Osmochescu – judecător

Gheorghe Susarenco – judecător-raportor

Ion Vasilati – judecător

Ludmila Zadorojnîi – grefier

cu participarea domnilor Valentin Dolganiuc, Iurie Roşca, Ion Neagu, Vlad Cubreacov, Ion Tănase, Petru Poiată, Eugeniu Gârlă – deputat din partea fracţiunii parlamentare Alianţa Frontului Popular Creştin-Democrat – subiecţii sesizării; domnilor Simion Certan şi Iosob Andrian – deputaţi în Parlament din partea fracţiunii parlamentare Blocul Ţăranilor şi Inteligenţilor, subiecţii sesizării; şi reprezentanţilor Parlamentului Republicii Moldova – domnilor Victor Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi şi Vasile Rusu, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei pentru agricultură şi industria de prelucrare, conducîndu-se de articolul 135 alineatul (1) litera a ) din Constituţia Republicii Moldova, articolul 4 alineatul (1) litera a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la controlul constituţionalităţii alineatul (7) din articolul 12 alineatelor (5) şi (11) din articolul 13 ale Codului funciar al Republicii Moldova (cu modificările şi completările efectuate prin Legea nr.309-XIII din februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar).

Temei pentru examinarea dosarului, conform articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea fracţiunii parlamentare a alianţei Frontului Popular Creştin Democrat (domnilor deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova Iurie Roşca, Valentin Dolganiuc, Ion Neagu, Vlad Cubreacov, Sergiu Mocanu, Ion Tănase, Petru Poiată, Eugeniu Gârlă) privind constituţionalitatea alineatelor (5) şi (11) din articolul 13 al Codului funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) şi sesizarea deputaţilor în Parlamentul Republicii Moldova domnii Simion Certan şi Iosob Andrian privind constituţionalitatea alineatului (7) al articolului 12 şi alineatul (5) al articolului 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar).

În sesizarea grupului de deputaţi ai fracţiunii parlamentare Alianţa Frontului Popular Creştin Democrat se solicită recunoaşterea neconstituţionalităţii prevederilor alineatelor (5) şi (11) din articolul 13 al Codului funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar), pe motivul că stipularea "suprafaţa de teren ce se atribuie întreprinderii agricole nou-înfiinţate nu poate fi mai mică decît mărimea unui cîmp din asolament conform proiectelor de organizare a teritoriului aprobate în modul stabilit" îngrădeşte dreptul fundamental la proprietatea privată (în cazul dat asupra pămîntului), iar indicaţia "în funcţia de conducător al întreprinderii agricole poate fi numai o persoană cu experienţă respectivă în agricultură şi calificarea necesară, confirmată de către comisia de calificare înfiinţată de Guvern în conformitate cu regulamentul acesteia" lezează dreptul persoanei de a se manifesta în postura de proprietar de teren agricol, deoarece în societatea în care acţionează relaţiile de piaţă orice individ se poate manifesta, în condiţiile Legii, în calitate de întreprinzător, indiferent de studii şi stagiu. În sesizare se concluzionează că prevederile alineatelor (5) şi (11) ale articolului 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) contravin articolelor 9 alineatele (1) şi (2), 127 alineatele (1) şi (2) din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că proprietatea este publică şi privată şi este ocrotită de stat, care îi garantează cetăţeanului realizarea dreptului de proprietate în formele stabilite de titular.

Deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, domnii Simion Certan şi Iosob Andrian solicită recunoaşterea drept neconstituţionale atît a prevederilor alineatului (5) din articolul 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) din motivele indicate, cît şi a stipulărilor din alineatul (7) al articolului 12 din acelaşi Cod funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar), care prevăd, că "proprietarii cotelor de teren echivalent au dreptul:

- să le transmită în folosinţă comună membrilor întreprinderilor nou-înfiinţate cu orice formă organizatorico-juridică;

- să le transmită în arendă întreprinderilor agricole nou-înfiinţate;

- să le doneze membrilor întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole;

- să le vîndă proprietarilor – membri ai întreprinderilor agricole sau întreprinderii agricole în modul stabilit" pentru faptul că ele contravin articolelor 46 alineatele (1) şi (2) şi 127 alineatul (2) din Constituţia Republicii Moldova.

Dat fiind faptul că sesizările celor două grupuri de deputaţi abordează aceeaşi problemă – unele prevederi din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) – în baza articolului 44 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, prin decizia Curţii Constituţionale din 16 ianuarie 1996, ele au fost conexate într-un singur dosar.

Conducîndu-se de prevederile articolului 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

La 10 februarie 1995 Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.369-XIII pentru modificarea şi completarea Codului funciar a modificat şi a completat acest Cod, inclusiv articolelor 12 şi 13, care prevăd atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată şi drepturile proprietarilor cotelor de teren echivalent, precum şi formele de proprietate asupra pămîntului, expunîndu-le în următoarea redacţie:

Alineatul (7) al articolului 12 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) prevede că în perioada reorganizării întreprinderilor agricole proprietarii cotelor de teren echivalent au dreptul:

"- să le transmită în folosinţă comună membrilor întreprinderilor agricole nou-înfiinţate cu orice formă organizatorico-juridică;

- să le transmită în arendă întreprinderilor agricole nou-înfiinţate;

- să le doneze membrilor întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole;

- să le vîndă proprietarilor – membri ai întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole în modul stabilit".

Alineatul (5) al articolului 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) stabileşte că "suprafaţa de teren ce se atribuie întreprinderii agricole nou-înfiinţate nu poate fi mai mică decît mărimea unui cîmp din asolament conform proiectelor de organizare a teritoriului aprobate în modul stabilit". Alineatul (11) al aceluiaşi articol prevede că "în funcţia de conducător al întreprinderii agricole poate fi numai o persoană cu experienţă respectivă în agricultură şi calificarea necesară, confirmată de către Comisia de calificare înfiinţată de Guvern în conformitate cu regulamentul acesteia".

Curtea Constituţională consideră că stabilirea concordanţei dispoziţiilor sesizare ale articolelor 12 şi 13 din Codul funciar) cu dispoziţiile constituţionale implică explicarea următoarelor prevederi ale Constituţiei: articolului 9, care stabileşte principiile fundamentale privind proprietatea, articolului 46, care prevede dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia, ale articolului 127, întitulat "proprietatea" precum şi articolului 54 care impune restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi.

Proprietatea privată este expres consfinţită în articolul 9 din Constituţie, iar proprietatea privată asupra pămîntului – în articolul 12 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar).

Prin proprietate se înţelege dreptul de proprietate al persoanelor fizice, juridice, statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitînd asupra lor atributele dreptului de proprietate (posesia, folosinţa şi dispoziţia) în mod exclusiv şi perpetuu, prin putere şi interes propriu, în condiţiile legii.

[Alin. modificat prin Hot. Curţii Constituţionale nr.183 din 21.02.96, în vigoare 21.02.1996]

Dreptul de proprietate, reglementat de articolul 9, care necesită să fie corelat cu articolele 46 şi 127 din Constituţie, este un drept fundamental, de veche tradiţie în catalogul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Acest drept este unul din pilonii de bază, cuprins în Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948, care prevede în articolul 17 că "Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociere cu alţii. Nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa".

Dreptul de proprietate, inclusiv de proprietate privată asupra pămîntului, este considerat de Curtea Constituţională ca o prerogativă inerentă naturii umane, un mijloc de atingere a valorilor umane recunoscute, un drept economic prin excelenţă, fiind indisolubil legat de structura economică a societăţii.

Potrivit articolului 46 alineatul (1) din Constituţie, dreptul la proprietate privată este garantat fiecărui cetăţean. În baza articolului 127 alineatul (1) din Constituţie, statului îi revine obligaţia de ocrotire a proprietăţii, indiferent de formele ei.

Stabilind în articolul 9 alineatul (1) formele de proprietate, Constituţia prevede şi limitele exercitării dreptului de proprietate publică şi a dreptului de proprietate privată.

Proprietatea privată este, potrivit articolului 127 alineatul (2) din Constituţie, ocrotită de lege, indiferent de titularul ei, şi este, în baza articolului 46 alineatul (2) din Constituţie, inviolabilă.

Curtea Constituţională consideră că Constituţia, reglementînd limitările dreptului de proprietate privată asupra bunurilor care pot face obiectul material al acestei proprietăţi, nu extinde aceste limitări asupra dreptului de proprietate privată la pămînt, prevăzut şi în articolul 12 al Codului funciar, în timp ce unele prevederi incluse în articolul 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) îngrădesc acest drept fundamental al omului şi sînt neconstituţionale.

Constituţia reglementează în mod exhaustiv limitările dreptului de proprietate privată în favoarea dreptului de proprietate publică care se reduc la următoarele: a) poate fi obiect al acestei forme de proprietate orice bun sau creanţă, cu excepţia celor prevăzute de Constituţie sau de altă lege, şi care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice (articolul 127 alineatul (4). Deci, bunurile care formează obiectul material al proprietăţii publice sînt limitări ale sferei bunurilor care formează obiectul material al proprietăţii private; b) nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de unitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire (articolul 46 alineatul (2); c) averea dobîndită licit nu poate fi confiscată (articolul 46 alineatul (3); d) obligarea proprietarului privat de a respecta sarcinile privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi de a respecta celelalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului (articolul 46 alineatul (5).

Cea mai însemnată garanţie constituţională a legalităţii restricţiei este faptul că ea poate fi instituită, potrivit alineatului (1) al articolului 54 din Constituţie numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori avarii. Este lesne de observat că enumerarea limitativă a situaţiilor în care legea poate proceda la anumite restricţii este foarte clară, iar valorile apărate prin asemenea măsuri sînt incontestabile.

În consecinţă, în alineatul final din acelaşi articol al Constituţiei, restricţia trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Din analiza textelor alineatelor (5) şi (11) ale articolului 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) se desprinde concluzia, potrivit căreia limitarea, prin prevederile expuse în ele a dreptului de proprietate privată asupra pămîntului, prin stipulările despre mărimea suprafeţei de teren şi despre modul de numire în funcţia de conducător al întreprinderii agricole nou-înfiinţate, nu se încadrează în limitele Constituţiei.

Curtea Constituţională consideră că stipulările articolului 12 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) care prevăd că în perioada reorganizării întreprinderilor agricole proprietarii cotelor de teren echivalent au dreptul "să le transmită în folosinţă comună membrilor întreprinderilor agricole nou-înfiinţate cu orice formă organizatorico-juridică; să le transmită în arendă întreprinderilor agricole nou-înfiinţate; să le doneze membrilor întreprinderilor agricole sau întreprinderii agricole; să le vîndă proprietarilor – membri ai întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole în modul stabilit", de asemenea sînt neconstituţionale, deoarece nominalizarea subiecţilor care pot beneficia de dreptul de a intra în posesia obiectului proprietăţii, ca rezultat al tranzacţiilor enumerate, limitează dreptul proprietarului de a decide şi se află în contradicţie cu alineatul (1) al articolului 46 din Constituţia Republicii Moldova.

Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul articolului 140 din Constituţia Republicii Moldova, articolului 1 literele a) şi b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, pentru motivele menţionate, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Recunoaşte neconstituţionalitatea:

prevederilor "să le transmită în folosinţă comună membrilor întreprinderilor agricole nou-înfiinţate cu orice formă organizatorico-juridică; să le transmită în arendă întreprinderilor agricole nou-înfiinţate; să le doneze membrilor întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole; să le vîndă proprietarilor – membri ai întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole în modul stabilit" din alineatul (7) al articolului 12 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar);

alineatelor (5) şi (11) ale articolului 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar).

2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă şi nu poate fi atacată.

3. Prezenta hotărîre va fi publicată în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" în termen de 10 zile de la data adoptării.