L E G E

cu privire la asigurarea egalităţii

 

nr. 121  din  25.05.2012

 

Monitorul Oficial nr.103/355 din 29.05.2012

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare

Articolul 2. Noţiuni generale

Articolul 3. Subiecţii domeniului discriminării

Articolul 4. Formele grave ale discriminării

Articolul 5. Modalităţile de eliminare a discriminării

Articolul 6. Interzicerea discriminării

 

Capitolul II

DISPOZIŢII SPECIALE

Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii şi în exercitarea unei profesii

Articolul 8. Interzicerea discriminării privind accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului şi privind furnizarea acestora

Articolul 9. Interzicerea discriminării în domeniul educaţiei

 

Capitolul III

CADRUL INSTITUŢIONAL PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA

DISCRIMINĂRII ŞI ASIGURAREA EGALITĂŢII

Articolul 10. Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii

Articolul 11. Consiliul pentru egalitate

Articolul 12. Atribuţiile Consiliului

Articolul 13. Modalitatea de depunere a plângerii la Consiliu

Articolul 14. Restituirea plângerii

Articolul 14¹. Inadmisibilitatea plângerii

Articolul 15. Examinarea plîngerii

Articolul 16. Competenţa autorităţilor publice

 

Capitolul IV

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTELE DE DISCRIMINARE

Articolul 17. Răspunderea pentru faptele de discriminare

Articolul 18. Dreptul la protecţie împotriva discriminării

Articolul 19. Sarcina probaţiunii

Articolul 20. Termenul de prescripţie

Articolul 21. Taxa de stat

Articolul 22. Finanţarea

 

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 23. Intrarea în vigoare. Îndatoririle Guvernului

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Consiliul pentru egalitate” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege creează cadrul necesar aplicării Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L180 din 19 iulie 2000, şi Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L303 din 2 decembrie 2000, precum şi a Directivei 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 373 din 21 decembrie 2004.

[Clauza de armonizare modificată prin Legea nr.180 din 18.07.2024, în vigoare 05.09.2024]

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare

(1) Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională, etnică şi socială, statut social, cetăţenie, limbă, religie sau convingeri, vârstă, sex, identitate de gen, statut matrimonial, orientare sexuală, dizabilitate, stare de sănătate, statut HIV, opinie, apartenenţă politică, avere, naştere sau orice alt criteriu.

(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra şi nu pot fi interpretate ca aducînd atingere:

a) căsătoriei liber consimţite dintre bărbat şi femeie;

b) raporturilor de adopţie;

c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile religioase.

[Art.1 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 2. Noţiuni generale

În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

discriminare – orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi, interese legitime şi beneficii ale persoanei sau ale unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile protejate, reale sau presupuse, în afară de cazul în care acestea se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare;

discriminare directă – tratare a unei persoane în baza oricăruia dintre criteriile protejate, reale sau presupuse, în manieră mai puţin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situaţie comparabilă, în afară de cazul în care aceasta se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare;

discriminare indirectă – orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza criteriilor protejate, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sînt proporţionale, adecvate şi necesare;

discriminare prin asociere – orice faptă de discriminare săvîrşită împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor protejate, reale sau presupuse, este asociată cu una sau mai multe persoane aparţinînd unei astfel de categorii de persoane;

discriminare continuă – orice faptă de discriminare care se caracterizează prin săvârşirea neîntreruptă, în decursul unui timp nedeterminat, a acţiunii sau inacţiunii discriminatorii şi care se consumă în momentul încetării acestora ori în momentul survenirii unor evenimente care împiedică această faptă;

discriminare prelungită – orice faptă de discriminare caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni identice comise cu un singur scop, alcătuind un ansamblu;

segregare rasială – orice acţiune sau inacţiune care conduce direct sau indirect la separarea ori diferenţierea persoanelor pe baza criteriilor de rasă, culoare, origine naţională sau etnică;

hărţuire – orice comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, avînd drept scop sau efect lezarea demnităţii unei persoane pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse;

instigare la discriminare – orice comportament prin care o persoană aplică presiuni sau afişează o conduită intenţionată în scopul discriminării unei terţe persoane pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse;

victimizare – orice acţiune sau inacţiune soldată cu consecinţe adverse ca urmare a depunerii unei plîngeri sau înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată în scopul asigurării aplicării prevederilor prezentei legi sau în scopul furnizării unor informaţii, inclusiv a unor mărturii, care se referă la plîngerea sau acţiunea înaintată de către o altă persoană;

măsuri pozitive – acţiuni speciale provizorii luate până la asigurarea deplinei egalităţi şi care au menirea să prevină sau să compenseze dezavantajele legate de criterii protejate;

acomodare rezonabilă – orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată atunci cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate cu ceilalţi;

plângere – astfel cum este definită în Legea nr.298/2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru egalitate.

[Art.2 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 3. Subiecţii domeniului discriminării

Subiecţi în domeniul discriminării sînt persoanele fizice şi juridice din domeniul public şi privat.

 

Articolul 4. Formele grave ale discriminării

Formele grave ale discriminării sînt:

a) promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile publice;

b) susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă;

c) amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;

d) discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe criterii;

e) discriminarea săvîrşită de două sau mai multe persoane;

f) discriminarea continuă sau prelungită;

g) discriminarea săvîrşită asupra unui grup de persoane;

h) segregarea rasială.

[Art.4 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 5. Modalităţile de eliminare a discriminării

Discriminarea poate fi eliminată prin următoarele modalităţi:

a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor măsuri pozitive de protecţie a persoanelor aflate în condiţii dezavantajoase faţă de alte persoane. Măsurile pozitive se vor aplica pînă la instituirea egalităţii şi includerea socială a persoanelor sau grupurilor de persoane aflate într-o poziţie dezavantajată faţă de alte persoane;

b) medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii;

c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu;

d) repararea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a actului de discriminare.

 

Articolul 6. Interzicerea discriminării

Orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei politici sau efectuarea unor acţiuni sau inacţiuni care încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente şi sancţionată conform legislaţiei.

 

Capitolul II

DISPOZIŢII SPECIALE

Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii şi în exercitarea unei profesii

(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor protejate, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii la alegerea locului de muncă, a profesiei, la încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.

(1¹) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor protejate, care au drept scop sau efect limitarea ori subminarea egalităţii la afilierea sau accederea într-o organizaţie a salariaţilor sau patronatului, sau în orice organizaţie ai cărei membri exercită o anumită profesie, inclusiv a egalităţii accesului la avantajele obţinute de această organizaţie, precum şi la accederea sau exercitarea unei profesii.

(2) Se consideră discriminatorii acţiunile săvârşite pe baza criteriilor protejate, precum:

a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane;

a¹) stabilirea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane la afilierea sau accederea într-o organizaţie profesională ori la accederea sau exercitarea unei profesii;

b) refuzul neîntemeiat, pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, de angajare, promovare sau demisie a persoanei;

c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională;

d) remunerarea inegală pentru o muncă egală sau o muncă de valoare egală;

e) distribuirea diferenţiată, pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane;

f) hărţuirea;

g) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.

(3) Refuzul de angajare, de admitere la cursurile de calificare profesională sau de promovare a persoanelor este considerat neîntemeiat dacă:

a) se solicită prezentarea unor documente suplimentare faţă de cele legal stabilite;

b) se pretinde că persoana nu corespunde unor cerinţe care nu au nimic în comun cu calificarea profesională solicitată pentru exercitarea profesiei sau se solicită corespunderea cu oricare alte cerinţe ilegale cu consecinţe similare.

(4) Angajatorul este obligat să amplaseze în locuri accesibile pentru toţi salariaţii prevederile legale care garantează respectarea egalităţii de şanse şi de tratament la locul de muncă.

(5) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care această activitate este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.

(6) În cadrul activităţilor profesionale ale cultelor religioase şi părţilor lor componente nu constituie discriminare tratamentul diferenţiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerinţă profesională esenţială, legitimă şi justificată.

[Art.7 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 8. Interzicerea discriminării privind accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului şi privind furnizarea acestora

(1) Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul la următoarele servicii şi privind furnizarea acestora:

a) serviciile oferite de autorităţile publice;

b) serviciile de asistenţă medicală şi alte servicii de sănătate;

c) serviciile de protecţie socială;

d) serviciile bancare şi financiare;

e) serviciile de transport;

f) serviciile culturale şi de agrement;

g) alte servicii şi bunuri disponibile publicului.

(2) Este interzisă orice formă de discriminare privind refuzul de a vinde sau închiria bunuri mobile, imobile sau alte bunuri disponibile publicului.

[Art.8 în redacţia Legii nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 9. Interzicerea discriminării în domeniul educaţiei

(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, care au drept scop sau efect limitarea sau subminarea egalităţii în domeniul educaţiei.

(2) Se consideră discriminatorii acţiunile săvârşite pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, precum:

a) limitarea accesului la educaţie în instituţiile de învăţământ de orice tip şi nivel;

b) limitarea sau subminarea egalităţii în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor;

c) limitarea sau subminarea egalităţii în activitatea ştiinţifico-didactică;

d) hărţuirea;

e) segregarea rasială;

f) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.

(2¹) Instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării:

a) prin asigurarea accesibilităţii educaţiei;

b) la elaborarea materialelor didactice, curriculumului, programelor de formare continuă şi programelor de studii;

c) prin formarea profesională a cadrelor didactice şi de conducere privind aplicarea metodelor şi mijloacelor de prevenire a faptelor de discriminare şi de sesizare a autorităţilor competente;

d) prin includerea în regulamentele interne a prevederilor privind interzicerea discriminării şi asigurarea egalităţii.

(3) Refuzul instituţiei de învăţămînt de a admite la studii o anumită persoană ale cărei calificări nu corespund nivelului necesar pentru a fi admisă nu constituie o limitare a dreptului la învăţămînt.

(4) Prevederile prezentului articol nu constituie o restrîngere a dreptului instituţiei de învăţămînt care pregăteşte personalul unui anumit cult religios de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde cerinţelor stabilite pentru accesul la instituţia respectivă.

[Art.9 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Capitolul III

CADRUL INSTITUŢIONAL PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA

DISCRIMINĂRII ŞI ASIGURAREA EGALITĂŢII

Articolul 10. Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii

Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii sînt:

a) Consiliul pentru egalitate;

b) autorităţile publice;

c) instanţele judecătoreşti.

 

Articolul 11. Consiliul pentru egalitate

(1) Consiliul pentru egalitate (în continuare – Consiliu) este o autoritate bugetară autonomă, instituită în scopul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii. Consiliul acţionează în condiţii de imparţialitate şi independenţă organizaţională, funcţională, operaţională şi financiară faţă de orice autoritate publică, persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi faţă de orice persoană cu funcţie de răspundere de orice nivel.

(1¹) Bugetul Consiliului se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu principiile, regulile şi procedurile stabilite de legislaţia în domeniul finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.

(2) Consiliul este un organ colegial constituit din 5 membri, care nu au apartenenţă politică, sînt numiţi de Parlament pe o perioadă de 5 ani, 3 dintre membri fiind reprezentanţi ai societăţii civile. Cel puţin 3 dintre membrii Consiliului trebuie să fie specialişti licenţiaţi în drept Membrul Consiliului îşi exercită funcţia până la numirea unui nou membru.

(3) În componenţa Consiliului poate fi numită orice persoană, cetăţean al Republicii Moldova, care:

a) are studii superioare;

b) dispune de o reputaţie ireproşabilă şi manifestă o atitudine tolerantă faţă de grupurile minoritare;

c) este persoană cu activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului de cel puţin 5 ani;

d) nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute la art.7 alin.(2) lit.a) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;

e) nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.

(4) Preşedintele Consiliului anunţă Parlamentul cu privire la expirarea mandatului membrilor Consiliului cu cel puţin 3 luni înainte de expirare. Pentru desemnarea candidaţilor în Consiliu, Parlamentul instituie o comisie specială formată din membri ai Comisiei drepturile omului şi relaţii interetnice şi Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, care organizează un concurs public. Concursul se organizează cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor desemnaţi anterior.

(5) Informaţia despre organizarea şi desfăşurarea concursului, cerinţele faţă de candidaţi, actele necesare ce trebuie prezentate se plasează pe pagina web a Parlamentului cu 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului.

(6) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se bazează pe următoarele principii:

a) competiţie deschisă şi transparentă, prin asigurarea accesului liber al oricărei persoane care întruneşte condiţiile necesare;

b) tratament egal, prin aplicarea nediscriminatorie a unor criterii de selectare obiective şi clar definite, astfel încît toate persoanele să aibă şanse egale;

c) diversitate, prin asigurarea echilibrului de gen şi reprezentării grupurilor etnice şi minoritare din societate.

(7) Curriculum vitae ale candidaţilor care doresc să participe la concurs se plasează pe pagina web a Parlamentului pentru consultarea publicului.

(8) Candidaţii sînt audiaţi de comisia specială instituită, care întocmeşte avize argumentate referitoare la fiecare candidat selectat, pe care ulterior le prezintă în plenul Parlamentului. Candidaţii sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(8¹) Membrii Consiliului nu pot fi persecutaţi sau traşi la răspundere juridică pentru opiniile exprimate şi atribuţiile pe care le exercită conform legii.

(9) Calitatea de membru al Consiliului încetează la expirarea mandatului, ca urmare a depunerii cererii de demisie, a revocării sau în caz de deces. Un membru al Consiliului poate fi revocat din funcţie de organul care l-a numit în circumstanţe care exclud posibilitatea executării mandatului său ori la cererea Consiliului, adoptată cu votul majorităţii membrilor acestuia, în cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor. Noul membru al Consiliului îşi exercită funcţia pînă la expirarea mandatului membrului revocat, demisionat sau decedat.

(10) Calitatea de membru al Consiliului este suspendată de organul care l-a numit în cazul înaintării învinuirii de comitere a unei infracţiuni în exerciţiul activităţii sau pentru comiterea unei infracţiuni pe orice motiv bazat pe o formă de discriminare.

(11) Preşedintele Consiliului este ales cu majoritatea voturilor din numărul total al membrilor acestuia. Preşedintele Consiliului activează permanent. Ceilalţi membri ai Consiliului sînt convocaţi de preşedinte în şedinţe.

(12) Membrii Consiliului care nu activează permanent primesc o indemnizaţie de 10 la sută din salariul mediu pe economie pentru fiecare şedinţă.

(13) În activitatea sa Consiliul este asistat de un aparat administrativ.

(13¹) În activitatea sa, preşedintele Consiliului poate fi asistat de personal încadrat în propriul cabinet, conform prevederilor Legii nr.80/2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

(14) Regulamentul de activitate al Consiliului se aprobă de Parlament.

[Art.11 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

[Art.11 completat prin Legea nr.74 din 26.04.2018, în vigoare 29.06.2018]

[Art.11 modificat prin Legea nr.305 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.11 completat prin Legea nr.102 din 21.07.2016, în vigoare 12.11.2016]

 

Articolul 12. Atribuţiile Consiliului

(1) Consiliul are următoarele atribuţii:

a) examinează corespunderea legislaţiei în vigoare cu standardele privind nediscriminarea;

b) înaintează propuneri de modificare a legislaţiei în vederea prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii;

c) adoptă avize consultative cu privire la conformitatea proiectelor de acte normative cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării;

d) monitorizează modul de implementare a legislaţiei în domeniu;

e) colectează informaţii despre dimensiunile, starea şi tendinţele fenomenului discriminării la nivel naţional şi elaborează studii şi rapoarte;

f) elaborează recomandări de ordin general în vederea prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii;

g) contribuie la sensibilizarea şi conştientizarea societăţii în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare în contextul valorilor democratice;

h) conlucrează cu organismele internaţionale cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării;

i) examinează plîngerile privind discriminarea;

j) efectuează vizite de documentare a faptelor care formează obiectul plângerii sau a modului de executare a prescripţiilor/recomandărilor formulate de Consiliu;

k) constată şi, după caz, examinează contravenţii în conformitate cu prevederile Codului contravenţional;

l) sesizează organele de urmărire penală în cazul săvîrşirii unor fapte discriminatorii ce întrunesc elemente ale infracţiunii;

m) contribuie la soluţionarea amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile;

n) exercită alte atribuţii stabilite prin prezenta lege şi prin regulamentul său de activitate.

(2) La începutul fiecărui an, pînă la data de 15 martie, Consiliul prezintă Parlamentului un raport general privind situaţia în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. Raportul se publică pe pagina web a Consiliului.

[Art.12 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 13. Modalitatea de depunere a plângerii la Consiliu

(1) Procedura de constatare a existenţei sau inexistenţei faptei de discriminare se iniţiază de membrii Consiliului din oficiu sau la cererea victimei, inclusiv la cererea sindicatelor, asociaţiilor obşteşti, precum şi a altor persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării şi care reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia se presupune că a fost comisă fapta discriminatorie.

(2) Plângerea depusă la Consiliu trebuie să conţină o descriere a încălcării dreptului persoanei, date privind momentul în care a avut loc această încălcare, faptele şi eventualele dovezi care permit stabilirea prezumţiei existenţei unei fapte de discriminare, numele şi adresa persoanei care o depune, precum şi datele care permit identificarea persoanei despre care se presupune că a comis fapta discriminatorie.

(3) Plângerea poate fi depusă la Consiliu în termen de un an de la data săvârşirii faptei discriminatorii sau de la data la care s-a aflat sau trebuia să se cunoască despre săvârşirea ei. În cazul unei fapte de discriminare continuă sau prelungită, termenul curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

(4) Depunerea plângerii la Consiliu nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în instanţa de judecată. Examinarea concomitentă de către Consiliu şi instanţa de judecată a unui litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri are drept efect încetarea procedurii de examinare a plângerii de către Consiliu.

[Art.13 în redacţia Legii nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 14. Restituirea plângerii

(1) Consiliul restituie plângerea dacă aceasta:

a) nu conţine datele de identificare ale persoanei care a depus-o;

b) a fost depusă în interesul altei persoane fără acordul acesteia;

c) nu permite identificarea persoanei care se presupune că a comis fapta de discriminare;

d) este o plângere repetată care are aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri şi nu conţine informaţii şi dovezi noi.

(2) Restituirea plângerii în temeiurile stabilite la alin.(1) lit.a)-c) nu exclude posibilitatea depunerii unei noi plângeri după înlăturarea omisiunilor.

[Art.14 în redacţia Legii nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 14¹. Inadmisibilitatea plângerii

(1) Consiliul declară plângerea inadmisibilă dacă aceasta:

a) nu conţine fapte care permit stabilirea prezumţiei existenţei unui fapt de discriminare;

b) este depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;

c) nu este de competenţa Consiliului;

d) are un obiect nefondat prin raportare la domeniul de aplicare a prezentei legi.

(2) Dacă examinarea plângerii ţine de competenţa altei autorităţi, Consiliul acţionează conform art.74 din Codul administrativ nr.116/2018.

[Art.14¹ introdus prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 15. Examinarea plîngerii

(1) Plângerea se examinează în termen de 90 de zile, iar în cazul în care aceasta se referă la un volum complex de informaţii ori sunt necesare consultări suplimentare, examinarea poate fi prelungită cu cel mult 60 de zile, cu informarea părţilor. La examinarea plângerii, Consiliul are dreptul să solicite date şi informaţii relevante de la orice persoană în legătură cu faptele care formează obiectul plângerii. Sarcina de a proba că fapta în cauză nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se presupune că au comis fapta.

(2) La cererea Consiliului, persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia:

a) să pună la dispoziţia sa copiile actelor solicitate necesare pentru soluţionarea plîngerii;

b) să ofere informaţii şi explicaţii verbale şi, după caz, scrise, în legătură cu faptele care formează obiectul plîngerii;

c) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a examinării plângerii.

(3) Toate datele, informaţiile şi documentele legate de acţiunile sau comportamentul discriminatoriu la care se referă plîngerea urmează să fie puse la dispoziţia Consiliului în termen de 10 zile. Neprezentarea nejustificată a informaţiilor solicitate de Consiliu se sancţionează conform legislaţiei în vigoare şi este interpretată de Consiliu în defavoarea persoanei care nu prezintă datele solicitate.

(3¹) În procesul examinării plângerii sau al monitorizării modului de executare a prescripţiilor/recomandărilor, Consiliul are dreptul să efectueze vizite de documentare a faptelor care formează obiectul plângerii. Împiedicarea activităţii de documentare şi monitorizare se sancţionează conform legislaţiei.

(3²) În procesul examinării plângerii, la cererea părţilor implicate sau din oficiu, persoanele interesate pot depune opinii, potrivit domeniului de competenţă, privind faptele care formează obiectul plângerii.

(4) În urma examinării plîngerii, Consiliul adoptă o decizie motivată cu majoritatea voturilor membrilor săi. Decizia Consiliului poate include prescripţii şi/sau recomandări în vederea asigurării repunerii în drepturi a victimei şi a prevenirii faptelor similare pe viitor.

(5) Decizia se aduce la cunoştinţa persoanei care a comis fapta discriminatorie şi a persoanei care a depus plângerea în termen de 15 zile de la adoptare. Consiliul este informat în termen de 30 de zile despre măsurile întreprinse, cu prezentarea eventualelor dovezi în acest sens. Decizia produce efecte de la data aducerii la cunoştinţă.

(6) Consiliul are dreptul să informeze opinia publică referitor la neprezentarea în termenul prevăzut de lege a informaţiilor relevante solicitate pentru examinarea plângerilor, precum şi referitor la ignorarea intenţionată, neexecutarea recomandărilor emise şi la alte forme de împiedicare a activităţii.

(7) Deciziile Consiliului se publică pe pagina web a acestuia, respectînd confidenţialitatea datelor cu caracter personal.

(8) Dacă în timpul examinării plîngerii se constată săvîrşirea unor fapte ce constituie contravenţie, Consiliul remite organelor competente pentru examinare în fond procesul-verbal şi materialele cauzei.

(9) În cazul în care faptele constatate conţin elemente ale infracţiunii, Consiliul expediază materialele organelor de urmărire penală.

[Art.15 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 16. Competenţa autorităţilor publice

În scopul prevenirii faptelor discriminatorii, autorităţile publice, conform competenţelor funcţionale, exercită următoarele atribuţii:

a) implementează principiul egalităţii, al nediscriminării şi al respectării diversităţii în activitatea desfăşurată;

b) coordonează activitatea în domeniul combaterii discriminării a structurilor descentralizate şi desconcentrate;

c) contribuie la educarea şi sensibilizarea populaţiei în vederea interzicerii discriminării în domeniile de competenţă;

d) exercită alte atribuţii în conformitate cu legislaţia în domeniu.

[Art.16 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Capitolul IV

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTELE DE DISCRIMINARE

Articolul 17. Răspunderea pentru faptele de discriminare

Faptele de discriminare sînt pasibile de răspundere disciplinară, civilă, contravenţională şi penală, conform legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 18. Dreptul la protecţie împotriva discriminării

(1) Orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite:

a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale;

b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale;

c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale;

d) repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată;

e) declararea nulităţii actului care a condus la discriminarea sa.

(2) Acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.

(3) Răspândirea informaţiei despre viaţa privată şi identitatea victimei discriminării este interzisă. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victimele discriminării se fac cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, stabilite prin lege.

(4) La examinarea de către instanţa de judecată a unei cauze în care se invocă o faptă de discriminare, Consiliul poate depune concluzii în conformitate cu art.74 din Codul de procedură civilă nr.225/2003.

[Art.18 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 19. Sarcina probaţiunii

(1) Persoana care înaintează o acţiune în instanţa de judecată trebuie să prezinte fapte şi, după caz, date statistice care permit prezumţia existenţei unui fapt de discriminare.

(2) Sarcina de a proba că faptele nu constituie discriminare revine pîrîtului, cu excepţia faptelor ce atrag răspundere penală.

[Art.19 completat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 20. Termenul de prescripţie

(1) Termenul de prescripţie pentru intentarea unei acţiuni în instanţă în baza prezentei legi este de un an de la data săvîrşirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoştinţă de săvîrşirea ei.

(2) În cazul discriminării continue sau prelungite, termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

[Art.20 modificat prin Legea nr.2 din 02.02.2023, în vigoare 09.02.2023]

 

Articolul 21. Taxa de stat

Persoanele care înaintează o acţiune în instanţa de judecată privind fapte de discriminare se scutesc de plata taxei de stat, fiind achitată numai taxa de timbru conform Legii taxei de stat nr.213/2023.

[Art.21 completat prin Legea nr.452 din 28.12.2023, în vigoare 23.01.2024]

 

Articolul 22. Finanţarea

(1) Autorităţile publice abilitate cu implementarea prezentei legi sînt finanţate din contul şi în limitele mijloacelor financiare aprobate anual în bugetul de stat şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Activităţile de prevenire şi combatere a discriminării pot fi finanţate şi din alte surse neinterzise de lege.

 

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 23.

(1) Prezenta lege intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2013.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.