D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.108g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală

(confidenţialitatea urmăririi penale)

 

nr. 83  din  06.09.2017

 

Monitorul Oficial nr.441-450/148 din 22.12.2017

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 1 august 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Vitalie Zama în dosarul nr.3a-524/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 1 august 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Iulia Cimpoi, Ion Secrieru, Aliona Danilov), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 martie 2016, pentru realizarea investigaţiilor jurnalistice, AO „Asociaţia Reporteri de Investigaţie şi Securitate Editorială din Moldova” a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul art.10 din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, furnizarea informaţiei cu specificarea datei, lunii şi anului de anunţare în urmărire naţională sau internaţională a unor persoane din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, iar în cazul în care anunţarea respectivă a avut loc, de asemenea, să indice articolul din Codul penal şi dosarele penale iniţiate în privinţa acestora.

4. La 4 aprilie 2016, Serviciul tehnologii informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne a refuzat furnizarea informaţiei solicitate, întrucât prevederile art.10 din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 nu sunt aplicabile în speţă.

5. La 29 aprilie 2016, AO „Asociaţia Reporteri de Investigaţie şi Securitate Editorială din Moldova” a depus la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului tehnologii informaţionale al MAI, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informaţie şi obligarea furnizării informaţiei solicitate.

6. Prin hotărârea din 2 decembrie 2016, Judecătoria Centru, mun.Chişinău, a respins cererea de chemare în judecată. În motivarea hotărârii sale instanţa de judecată a reţinut că având în vedere faptul că asociaţia a înaintat o cerere privind accesul la informaţie în privinţa unor persoane din regiunea transnistreană, aflate sub urmărire penală, art.10 din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 nu este aplicabil în speţă. Totodată, instanţa a menţionat că, potrivit art.212 alin.(1) din Codul de procedură penală, materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi desfăşurarea urmăririi penale.

7. La 23 decembrie 2016, reprezentantul asociaţiei, avocatul Vitalie Zama, a contestat cu apel hotărârea din 2 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, solicitând casarea integrală a acesteia şi emiterea unei noi hotărâri.

8. La 23 mai 2017, în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, avocatul Vitalie Zama a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea din 13 iunie 2017, instanţa de apel a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 34

Dreptul la informaţie

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251 art.699) sunt următoarele:

Articolul 212

Confidenţialitatea urmăririi penale

„(1) Materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Dacă este necesar a se păstra confidenţialitatea, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform art.315 din Codul penal.

(3) Divulgarea datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate şi reprezentanţilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmărire penală, are ca urmare răspunderea penală prevăzută în art.315 din Codul penal.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (publicată în M.O., 2011, nr.170-175, art.492) sunt următoarele:

Articolul 5

Prelucrarea datelor cu caracter personal

„(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal.

(2) Consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi retras în orice moment de către subiectul datelor cu caracter personal. Retragerea consimţământului nu poate avea efect retroactiv.

(3) În cazul incapacităţii de exerciţiu sau al capacităţii de exerciţiu limitate a subiectului datelor cu caracter personal, consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal se acordă, în formă scrisă, de către reprezentantul lui legal.

(4) În cazul decesului subiectului datelor cu caracter personal, consimţământul privind prelucrarea datelor sale se acordă, în formă scrisă, de către succesorii acestuia, dacă un astfel de consimţământ nu a fost dat de subiectul datelor cu caracter personal în timpul vieţii.

(5) Consimţământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru:

a) executarea unui contract la care subiectul datelor cu caracter personal este parte sau pentru luarea unor măsuri înaintea încheierii contractului, la cererea acestuia;

b) îndeplinirea unei obligaţii care îi revine operatorului conform legii;

c) protejarea vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii subiectului datelor cu caracter personal;

d) executarea sarcinilor de interes public sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal;

e) realizarea unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal;

f) scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, cu condiţia ca datele cu caracter personal să rămână anonime pe toată durata prelucrării.”

Articolul 6

Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal

„(1) Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal este interzisă, cu excepţia cazurilor în care:

a) subiectul datelor cu caracter personal şi-a dat consimţământul. În cazul incapacităţii de exerciţiu sau al capacităţii de exerciţiu limitate a subiectului datelor cu caracter personal, prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal se efectuează numai cu obţinerea consimţământului în formă scrisă al reprezentantului lui legal;

b) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor sau drepturilor specifice ale operatorului în domeniul dreptului muncii, cu respectarea garanţiilor prevăzute de lege şi ţinându-se cont de faptul că o eventuală dezvăluire către un terţ a datelor cu caracter personal prelucrate în acest scop poate fi efectuată numai dacă există o obligaţie legală a operatorului în acest sens;

c) prelucrarea este necesară pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii subiectului datelor cu caracter personal ori a altei persoane, în cazul în care subiectul datelor cu caracter personal se află în incapacitate fizică sau juridică de a-şi da consimţământul;

d) prelucrarea este efectuată în contextul activităţilor legitime de către asociaţii obşteşti, partide şi alte organizaţii social-politice, de către sindicate, asociaţii de patronat, organizaţii filozofice sau religioase, organizaţii cooperatiste necomerciale, cu condiţia ca prelucrarea să se refere numai la membrii acestora sau la persoanele cu care acestea au contacte permanente în legătură cu scopurile lor şi cu condiţia ca datele să nu fie dezvăluite terţilor fără consimţământul subiecţilor datelor cu caracter personal;

e) prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal;

f) prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie al subiectului datelor cu caracter personal;

g) prelucrarea este necesară în scopul asigurării securităţii statului, cu condiţia ca aceasta să se efectueze cu respectarea drepturilor subiectului datelor cu caracter personal şi a celorlalte garanţii prevăzute de prezenta lege.

(2) Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal poate dispune, din motive întemeiate, interzicerea prelucrării categoriilor speciale de date cu caracter personal, chiar dacă subiectul datelor şi-a dat consimţământul, iar acesta nu a fost retras, cu condiţia ca interdicţia să nu fie înlăturată prin unul din cazurile stabilite la alin.(1) lit.b)–g).”

Articolul 8

Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale,

 măsuri procesuale de constrângere sau sancţiuni contravenţionale

(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale, măsuri procesuale de constrângere sau sancţiuni contravenţionale poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităţilor publice, în limitele competenţelor acordate şi în condiţiile stabilite prin legile ce reglementează aceste domenii.

(2) Registrul informaţiilor criminalistice şi criminologice este ţinut de Ministerul Afacerilor Interne.

Articolul 10

Prelucrarea datelor cu caracter personal şi libertatea de exprimare

„Prevederile art.5, 6 şi 8 nu se aplică în situaţia în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condiţiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 212 alin.(1) din Codul de procedură penală, care reglementează confidenţialitatea urmăririi penale, îngrădesc în unele cazuri accesul persoanei la informaţia de interes public care nu este confidenţială. Astfel, îngrădirea accesului la informaţie instituită prin dispoziţiile legale contestate nu satisface exigenţele prevăzute de normele constituţionale, întrucât nu urmăreşte un scop legitim şi nu este necesară într-o societate democratică.

14. Potrivit autorului excepţiei, articolul 212 alin.(1) din Codul de procedură penală contravine dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 23, 34 alin.(1) şi (2) şi 54 alin.(2) din Constituţie, precum şi articolului 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

 

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Vitalie Zama în dosarul nr.3a-524/17, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. Curtea reţine că autorul excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii articolului 212 alin.(1) din Codul de procedură penală, care prevede că:

„(1) Materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.”

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că din circumstanţele cauzei rezultă în mod clar că obiectul litigiului principal constituie refuzul Serviciului tehnologii informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne de a furniza informaţii în privinţa unor persoane, refuz care este întemeiat pe dispoziţiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.

21. În acest context, Curtea reaminteşte că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument riscă să devină unul de drept abstract, pierzându-se în aceste condiţii caracterul concret al excepţiei. Or, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o excepţie de procedură, ce are drept scop împiedicarea unei judecăţi întemeiate pe o normă neconstituţională.

22. Mai mult, Curtea relevă că în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei aceasta nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată (Decizia Curţii Constituţionale nr.56 din 27 iunie 2017, §23-25).

23. Aşadar, Curtea observă că prevederile contestate nu sunt determinante pentru soluţionarea cauzei. Or, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificate şi efectele unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar servi doar unui interes general, iar nu şi cauzei în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nici un efect.

24. De altfel, în speţă continuă să producă efecte prevederile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal. În acest sens, Curtea observă că Judecătoria Centru, mun.Chişinău, a respins cererea de chemare în judecată, deoarece art.10 din legea menţionată supra nu este aplicabil în speţă, considerând refuzul Serviciului tehnologii informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne de a furniza informaţii în temeiul Legii privind protecţia datelor cu caracter personal ca fiind întemeiat.

25. Prin urmare, Curtea menţionează că, deşi instanţa de judecată a invocat prevederile contestate în motivarea hotărârii sale, totuşi, acestea nu constituie principalul argument al instanţei de judecată la respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de AO „Asociaţia Reporteri de Investigaţie şi Securitate Editorială din Moldova” împotriva Serviciului tehnologii informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne. Or, trebuie realizată diferenţa între ratio decidendi al unei hotărâri a instanţei, adică partea obligatorie („considerentele care susţin dispozitivul”), şi obiter dictum, adică partea fără caracter obligatoriu, cuprinzând remarci, opinii, aspecte care nu susţin prin ele însele dispozitivul.

26. În această situaţie particulară, având în vedere specificul cauzei în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată, examinarea constituţionalităţii normei criticate ar transforma, în mod inadmisibil, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract.

27. Prin urmare, în temeiul celor expuse, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Vitalie Zama în dosarul nr.3a-524/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.