H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Planului naţional de acţiune

pentru sănătate în relaţie cu mediul

 

nr. 487  din  19.06.2001

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.75-77/574 din 06.07.2001

 

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

 

În scopul realizării prevederilor Conferinţei III interministeriale Europene pentru Sănătate şi Mediu din 16-18 iunie 1999 de la Londra şi promovării unui mediu favorabil sănătăţii, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul (se anexează).

2. Ministerul Sănătăţii va crea, în termen de două luni, Secretariatul Planului naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul şi va informa anual Guvernul despre implementarea lui.

3. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, în termen de o lună, vor asigura crearea unui comitet coordonator, cu participarea tuturor instituţiilor interesate în implementarea Planului naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul şi vor nominaliza cîte un coordonator naţional din ambele părţi pentru dirijarea acţiunilor şi perfecţionarea planului de acţiuni, în caz de necesitate.

4. Ministerele, departamentele şi organele administraţiei publice locale vor întreprinde măsuri pentru realizarea acţiunilor prevăzute în Planul naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul în termenele stabilite.

 

 

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.487 din 19 iunie 2001

 

PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNE PENTRU SĂNĂTATE ÎN RELAŢIE CU MEDIUL

 

CUVÎNT ÎNAINTE

Calea spre o dezvoltare durabilă a fost deschisă în anul 1972, cînd reprezentanţii a 113 ţări s-au întrunit la Conferinţa Mediului desfăşurată la Stockholm. În 1983 ONU a creat Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării, care în 1987 a publicat raportul "Viitorul nostru comun". În acest document important dezvoltarea durabilă a fost determinată ca dezvoltare care corespunde cerinţelor prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.

Ulterior a fost adoptată Strategia "Sănătatea pentru Toţi". De notat că niciodată pînă atunci ţările europene nu au manifestat o aşa înţelegere deplină în ceea ce priveşte adoptarea unei politici unice în problemele sănătăţii în relaţie cu mediul. Statele-membre au definit sfera de acţiune prioritară asupra mediului şi sănătăţii şi au formulat scopurile Strategiei "Sănătate pentru Toţi".

Interesul sporit al comunităţii europene faţă de starea mediului şi sănătate s-a manifestat şi la prima Conferinţă interministerială Europeană a Sănătăţii şi Mediului, organizată de OMS în 1989 (Frankfurt, Germania) care, unanim, a aprobat Carta Europeană pentru Mediu şi Sănătate. În acest document se afirmă că fiecare are dreptul la un mediu sănătos şi se determină responsabilitatea indivizilor, autorităţilor publice, sectoarelor economice pentru protecţia mediului.

Raportul Comisiei OMS pentru Sănătate şi Mediu cu genericul Planeta Noastră, Sănătatea Noastră, elaborat şi aprobat ulterior de către Asambleea Mondială a Sănătăţii (1992) prezintă o generalizare importantă a stării sănătăţii umane în relaţie cu mediul.

UN/ECE a iniţiat ulterior un proces care a condus la organizarea în 1993 a Conferinţei Europene în probleme de Mediu (Lucerna, Elveţia) la care a fost aprobată strategia generală inclusă în Programul de acţiuni pentru mediu pentru Europa Centrală şi de Est.

A II-a Conferinţă interministerială Europeană pentru Mediu şi Sănătate (Helsinki, 1994) a recomandat tuturor ţărilor europene să elaboreze planuri naţionale de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul. În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă pentru Republica Moldova este importantă mobilizarea resurselor limitate şi folosirea lor raţională în vederea realizării acţiunilor orientate spre ameliorarea calităţii mediului şi excluderea sau reducerea esenţială a acţiunii nefaste asupra sănătăţii a factorilor nocivi de mediu.

Planul naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul (în continuare – Planul) creează cadrul necesar mobilizării potenţialului uman şi alocării eficiente a resurselor către domeniile prioritare. Realizarea prevederilor prezentului Plan va contribui esenţial la ocrotirea sănătăţii şi orientarea economiei naţionale pe făgaşul dezvoltării durabile.

 

Capitolul I

CADRUL EUROPEAN DE ACŢIUNE PENTRU SĂNĂTATE ÎN RELAŢIE CU MEDIUL

În ultimii ani a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sînt strîns legate de calitatea mediului. Prima Conferinţă interministerială Europeană pentru Sănătate şi Mediu organizată de OMS s-a desfăşurat în 1989 la Frankfurt, Germania, cu participarea miniştrilor mediului şi sănătăţii din 29 state europene. Conferinţa a aprobat în unanimitate Carta Europeană "Pentru Sănătate şi Mediu ", care a extins Strategia "Sănătate pentru Toţi", unde se afirmă că fiecare individ are dreptul la un mediu care să-i permită realizarea celui mai înalt nivel de sănătate şi bunăstare.

La Conferinţa a II-a interministerială Europeană pentru Sănătate şi Mediu, Helsinki, 1994, organizată de OMS/EURO în colaborare cu CEE s-a recomandat ţărilor din Regiunea europeană OMS să elaboreze planuri naţionale de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul. La această conferinţă a fost aprobat Planul european de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul ce include un set de acţiuni practice necesare la nivel naţional şi internaţional. Statele-membre au contribuit substanţial la elaborarea şi revizuirea repetată a planului. Acest document reprezintă un model propus de OMS pentru o formă comună a planurilor naţionale şi, în acelaşi timp, un plan-cadru european care conţine elementele esenţiale pentru întreaga regiune.

Republica Moldova, ca şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est şi noile state independente (CCEE/NIS), se află în tranziţie de la economia planificată la economia de piaţă şi se confruntă cu mari dificultăţi economice. În aceste circumstanţe este esenţială folosirea eficientă a resurselor limitate. Prezentul Plan creează cadrul necesar alocării eficiente a resurselor către domeniile prioritare, acţiunile de bază fiind cele care asigură maximum de beneficiu pentru starea de sănătate în relaţie cu mediul.

Politica de sănătate pentru Europa, exprimată prin Strategia "Sănătate pentru Toţi", prevede ameliorarea sănătăţii şi descrie căile de obţinere a următoarelor obiective: promovarea unui mod de viaţă sănătos, protecţia mediului şi ameliorarea calităţii serviciilor medicale de prevenire, tratament şi reabilitare în contextul dezvoltării durabile. Dezvoltare durabilă înseamnă o aşa dezvoltare economică, care să nu influenţeze negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

La Conferinţa III interministerială Europeană pentru Sănătate şi Mediu (Londra 1999), s-a subliniat importanţa colaborării continue pe problemele sănătăţii în relaţie cu mediul la nivel internaţional, naţional, regional şi local, de implicare a acţiunilor în parteneriat şi de implicare a publicului în procesul de luare a deciziilor.

Către anul 2005 în Republica Moldova trebuie să fie elaborată şi implementată o astfel de politică de sănătate şi mediu care ar corespunde următoarelor imperative: dezvoltarea durabilă, prevenirea efectivă şi controlul riscurilor de mediu pentru sănătate şi accesul echitabil la un mediu sănătos. Acţiunile privind implementarea acestei politici naţionale trebuie bine argumentate şi coordonate. Recunoaşterea protecţiei sănătăţii drept principiu de bază al programului european va sta la baza elaborării programelor naţionale, elaborate în scopul rezolvării problemelor igienico-ecologice. După cum se menţionează şi în Carta Europeană pentru Sănătate şi Mediu, profilaxia maladiilor este mult mai eficientă decît tratamentul.

 

Capitolul II

OBIECTIVELE ŞI STRATEGIA DE IMPLEMENTARE A PREZENTULUI PLAN

2.1. Scopurile şi sarcinile prezentului Plan

Politica de sănătate în relaţie cu mediul

Republica Moldova este o ţară agroindustrială care nu dispune de suficiente rezerve de zăcăminte minerale, are o infrastructură subdezvoltată din punct de vedere tehnologic. Principalele probleme în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul rezultă din impactul negativ al apelor contaminate, folosite în scopuri potabile, apelor de suprafaţă, aerului atmosferic şi interior şi al solului poluat asupra sănătăţii populaţiei.

În legătură cu faptul că sectoarele industrial, agricol şi energetic, de regulă prezintă cerinţe mari faţă de volumul şi calitatea resurselor naturale, deciziile în acest domeniu trebuie luate cu participarea instituţiilor responsabile, iar Ministerul Sănătăţii trebuie să participe în mod obligator la procesul luării deciziilor.

În ceea ce priveşte determinarea acţiunilor prioritare în domeniul sănătăţii şi mediului prezentul Plan completează Planul Strategic Naţional de Acţiuni în domeniul Mediului, aprobat în 1996, a căruia implementare este axată pe soluţionarea problemelor prioritare în domeniul protecţiei mediului în Republica Moldova, cum sînt protecţia surselor şi calitatea apei potabile, conservarea biodiversităţii, protecţia solului, gestionarea deşeurilor, calitatea aerului atmosferic, cu specificarea problemelor ce ţin de sănătatea populaţiei şi de prevenirea impactului calităţii mediului asupra sănătăţii.

Procesul de elaborare şi realizare a prezentului Plan este multisectorial. Colaborarea dintre aceste sectoare trebuie să se bazeze pe înţelegere, încredere şi recunoaştere a faptului că problema sănătăţii în relaţie cu mediul este condiţionată nu doar de o întreprindere industrială sau o instituţie separată. Ameliorarea calităţii mediului şi a sănătăţii reprezintă elementul principal în efectuarea Strategiei "Sănătate pentru Toţi", scop care necesită luare de decizii comune de un şir de instituţii, responsabile de sănătate şi mediu, realizarea cărora, direct sau indirect, va influenţa sănătatea omului.

Alegerea acţiunilor prioritare privind ameliorarea stării mediului şi sănătăţii depinde de gradul riscului pentru sănătate legat de mediu şi de posibilele beneficii pentru sănătate, luînd în considerare cheltuielile în legătură cu diferite variante de acţiuni de reabilitare.

Strategia de implementare a prezentului Plan este de a transforma acţiunile recomandate în diferite proiecte, care să fie prezentate într-o formă atrăgătoare pentru donatori. Pentru monitorizarea implementării prezentului Plan va fi necesar de creat un secretariat ce va evalua realizarea măsurilor propuse. În procesul de aplicare în practică a prezentului Plan pot fi propuse noi acţiuni, planul devenind în acest fel un document dinamic de lucru.

 

2.2. Dezvoltarea sistemului informaţional

Obiective

Îmbunătăţirea calităţii datelor cu privire la factorii de mediu ce influenţează sănătatea pentru elaborarea şi evaluarea politicii naţionale de sănătate, precum şi în scopuri ştiinţifice.

Obţinerea unor date complete, veridice şi accesibile despre starea mediului în ţară, despre mortalitatea şi morbiditatea populaţiei, reieşind din indicii demografici pentru determinarea acţiunilor prioritare şi a strategiei de monitoring.

Argumente pentru acţiuni

Una din probleme la etapa actuală este insuficienţa sistemelor informaţionale în domeniul sănătăţii şi mediului, care ar asigura baza pentru luarea de decizii, elaborarea politicii, precum şi pentru obţinerea rezultatelor în privinţa eficacităţii cheltuielilor şi măsurilor. Elaborarea sistemelor informaţionale în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul pe baza datelor monitoringului şi supravegherii epidemiologice trebuie să fie o acţiune prioritară în orice program îndreptat spre îmbunătăţirea mediului şi stării sănătăţii publice. Pentru a asigura rentabilitatea monitoringului este necesară o argumentare a necesităţii acestui monitoring, bazată pe date medicale ştiinţifice.

Pentru evaluarea efectelor asupra sănătăţii este necesară examinarea stărilor morbide, în apariţia cărora pot fi suspectate diferite noxe. În afară de anomaliile congenitale şi cancer, din aceste stări morbide fac parte bolile sistemului respirator, inclusiv astmul bronşic, precum şi alte efecte toxice sau alergice, în special, care afectează sistemul nervos central sau pielea. Monitoringul biologic (de exemplu, a nivelelor de plumb sau cadmiu în lichidele şi ţesuturile organismului) poate fi util pentru confirmarea cazurilor de influenţă şi pentru pronosticul riscului asupra sănătăţii publice. Interpretarea igienico-epidemiologică a studiilor bolilor profesionale se va uşura considerabil, dacă ea va fi confirmată prin informaţia detaliată despre caracterul muncii şi de nivelul expunerii.

Trebuie folosite pe deplin bazele existente de date şi indici, în special baza de date a OMS "Sănătate pentru Toţi", baza de date a Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), a Eurostat (ES), Infoterra etc.

O problemă majoră o constituie contaminarea microbiologică a produselor alimentare. Deşi există anumite probleme de ordin tehnic, sînt posibilităţi pentru efectuarea monitoringului microbiologic. Monitoringul compuşilor chimici însă nu este organizat la scară naţională. Ţinînd cont de creşterea permanentă a numărului de elemente chimice utilizate, este necesar de a acorda o deosebită atenţie monitoringului diferiţilor compuşi chimici, îndeosebi în alimente etc.

Specialiştii serviciilor de mediu şi sănătate trebuie să fie permanent informaţi despre fluxul de substanţe chimice care nimeresc în mediu şi despre posibilele influenţe negative asupra sănătăţii omului. O mare parte de informaţie trebuie să fie obţinută de la agenţii economici.

Sistemul de înregistrare a mortalităţii şi stărilor morbide trebuie îmbunătăţit pentru identificarea problemelor de asistenţă medicală. Indicii sanitari în complex cu criteriile standardizate de diagnostic trebuie elaboraţi integral, astfel ca pe baza lor să se creeze un sistem de monitoring a morbidităţii, pentru a evidenţia problemele medicale, legate de impactul factorilor de mediu asupra sănătăţii, precum şi grupele de populaţie expuse riscului. Pentru asigurarea utilităţii maximale a sistemelor informaţionale este foarte important de a căpăta o informaţie relevantă despre fiecare etapă a lanţului "mediu-sănătate", de exemplu despre utilizarea compuşilor chimici, deversări, ecotoxicologie, concentraţia poluanţilor în mediu, despre dependenţele dintre timpul expunerii la noxe şi efectele asupra sănătăţii.

Sarcini prioritare

Obţinerea informaţiei necesare, obiective, sigure şi comparabile în domeniul mediului, sănătăţii, riscului profesional, modului de viaţă, social-economic prin crearea unor condiţii favorabile la toate nivelurile pentru analiza şi pronosticarea situaţiei.

Asigurarea distribuirii permanente a informaţiei şi rezultatelor de studiu specialiştilor de mediu şi sănătate publică, ministerelor şi departamentelor implicate în luarea de decizii, precum şi populaţiei.

Acţiuni

1. Desfăşurarea activităţilor în cadrul sistemului de monitoring ecologic integrat pentru colectarea, analiza şi interpretarea datelor şi pentru identificarea operativă a influenţei negative a factorilor de mediu asupra sănătăţii, utilizînd în acest scop procedeele aprobate de asigurare şi control al calităţii investigaţiilor.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

2. Elaborarea unui model minimal regional (local) de baze de date ale statisticii sanitare referitoare la mediu şi sănătate.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

3. Perfecţionarea sistemului de monitoring ecologic integrat al Serviciului "Hidrometeo" cu conectarea la el a Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină, organizarea colaborării la nivelul agenţiilor ecologice judeţene şi centrelor de medicină teritoriale.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002 şi permanent.

4. Asigurarea informării participanţilor la prezentul Plan şi a populaţiei în probleme de mediu şi sănătate.

Executori: Toate ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

 

Capitolul III

LEGISLAŢIE ŞI DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂ

3.1 Cadrul instituţional

Obiective

Stabilirea reprezentanţilor din partea organelor administraţiei publice centrale, locale şi organizaţiilor neguvernamentale care vor participa la realizarea prezentului Plan. Implicarea participării ministerelor, departamentelor, instituţiilor responsabile şi a organizaţiilor neguvernamentale în activităţile din domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul şi populaţia. Elaborarea şi promovarea politicii de mediu şi sănătate, reieşind din condiţiile social-economice actuale. Creşterea rolului educaţiei şi conştientizării populaţiei în domeniul mediului şi sănătăţii.

Argumente pentru acţiuni

Promovarea sănătăţii necesită protecţia mediului în cazurile cînd activităţile umane îl afectează. Este nevoie ca sectoarele responsabile de mediu şi sănătate să colaboreze, iar responsabilii de activităţi economice, care afectează mediul, cum sînt agricultura, industria, energetica şi transportul, să fie solidari în acţiuni de refacere, atît la nivel local cît şi naţional. Este necesar să se înţeleagă că toţi membrii societăţii sînt responsabili de starea mediului şi sănătăţii şi fiecare trebuie să aibă acces la educaţia şi informaţia necesară transformării în practică a acestor responsabilităţi.

Participanţii cei mai importanţi la ameliorarea sănătăţii în relaţie cu mediul sînt:

autorităţile centrale, inclusiv Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Economiei, administraţia publică locală etc.;

organizaţiile neguvernamentale din domeniul mediului şi sănătăţii, asociaţiile profesionale, sindicale, tehnice şi grupurile de protecţie a consumatorilor, publicul;

sectoarele public şi privat, a căror activitate ţine de estimarea rezervelor hidrologice, de producţia, transportarea şi distribuirea alimentelor, de agricultura, de gestionarea deşeurilor, de producţia industrială, de producerea energiei electrice, de transport şi turism;

serviciile de informare în masă, serviciile relaţii cu publicul;

universităţile, instituţiile de cercetări şi asociaţiile ştiinţifice.

Trebuie identificate clar responsabilităţile participanţilor în luarea deciziilor, avînd ca scop:

ameliorarea colaborării pe orizontală între sectoarele sănătăţii publice şi protecţiei mediului, ca participanţi principali şi sectoarele economice la toate nivelurile;

ameliorarea colaborării pe verticală între autorităţile naţionale, regionale şi locale, cu derogarea responsabilităţilor la nivel local, unde este posibil.

Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului au un rol coordonator al tuturor acţiunilor de promovare a unui mediu propice sănătăţii.

Sarcini prioritare

Colaborarea strînsă şi avantajoasă, consolidarea autorităţilor locale şi centrale şi a organizaţiilor neguvernamentale în problema mediului şi sănătăţii.

Autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale în domeniul sănătăţii şi mediului trebuie să conştientizeze opinia publică, să stimuleze şi să propună alternative concrete pe care să le implementeze în calitate de exemple.

Mobilizarea populaţiei spre respectarea obligaţiilor sale referitoare la mediu şi sănătate.

Acţiuni

5. Determinarea rolului şi obligaţiilor tuturor ministerelor, departamentelor, organizaţiilor neguvernamentale în realizarea prezentului Plan.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: anul 2001.

6. Efectuarea tuturor activităţilor ce au impact asupra mediului şi sănătăţii în strictă coordonare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului, care exercită funcţiile de supraveghere şi control în domeniu.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

7. Eşalonarea problemelor prioritare în timp (termen scurt, mediu şi lung) în funcţie de existenţa bazei normative, instituţionale şi mijloacelor necesare pentru realizarea lor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, alte ministere de resort.

Termen: permanent.

 

3.2. Legislaţia şi managementul în domeniul mediului şi sănătăţii

Obiective

Elaborarea şi aprobarea bazei legislative naţionale în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Asigurarea controlului efectiv cu privire la respectarea legislaţiei. Perfecţionarea mecanismului aplicării legislaţiei.

Asigurarea finanţării necesare în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Argumente pentru acţiuni

Programele de acţiuni ale Uniunii Europene privind protecţia mediului, elaborate în perioada ultimelor două decenii, au contribuit la crearea a circa 200 acte legislative referitoare la prevenirea poluării aerului, apelor, solului, gestionarea deşeurilor, utilizarea substanţelor chimice, evaluarea impactului ecologic etc. La ora actuală nu este creată baza legislativă naţională cu privire la elementele mediului ambiant (apă, aer, sol etc.) şi nu se efectuează un management raţional al resurselor de apă. Este incompletă legislaţia şi în domeniul calităţii produselor alimentare şi măsurilor de protecţie a lor, inclusiv lipsa Codului producerii calitative care ar putea fi implementat la orice etapă a lanţului "Producător-consumator". Implementarea legilor depinde de structurile guvernamentale, organizaţiile, întreprinderile şi instituţiile de diferit nivel. De aceea la fiecare etapă este necesară o colaborare intersectorială, cu determinarea responsabilităţii stricte şi asigurarea controlului eficient. În scopul ocrotirii sănătăţii publice se recomandă elaborarea regulamentelor şi cerinţelor sanitaro-igienice şi ecologice în privinţa utilizării agrochimicalelor cu efectuarea supravegherii sistematice asupra cantităţilor remanente ale pesticidelor în produsele agricole.

În prezent nu este elaborat mecanismul de implementare în practică a legislaţiei privind asigurarea controlului eficient asupra proceselor de acumulare, transportare şi înhumare a reziduurilor comunale şi industriale în vederea micşorării riscului pentru sănătatea publică şi minimalizarea incomodităţilor pentru populaţie. Legislaţia trebuie să determine strict responsabilitatea celor implicaţi în procesele menţionate.

Sarcini prioritare

Acţiunile în domeniul mediului şi sănătăţii trebuie să aibă în permanenţă la bază sănătatea publică drept indice principal în alegerea măsurilor şi propunerilor prioritare în igiena mediului, inclusiv compensarea daunelor, cauzate sănătăţii populaţiei ca urmare a impactului negativ al mediului. Legislaţia trebuie implementată în viaţă, utilizînd resursele umane, tehnice şi financiare disponibile.

Acţiuni

8. Elaborarea politicii şi strategiei naţionale în domeniul mediului şi sănătăţii şi promovarea unui set de legi necesare în domeniu.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, alte ministere şi departamente incluse în prezentul Plan.

Termen: anii 2002-2005.

9. Crearea mecanismelor necesare de luare a deciziilor şi planificarea strategică pe termen lung referitor la mediu în baza factorilor economici şi ţinînd cont de urmările potenţiale pentru mediu.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

10. Elaborarea şi aprobarea unui set de regulamente sanitare şi standarde de calitate a mediului ce ar favoriza sănătatea în relaţie cu mediul.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anii 2001-2003.

 

3.3. Măsuri de control

Obiective

Elaborarea şi implementarea unui set de regulamente în domeniul mediului şi sănătăţii, completarea celor existente.

Efectuarea măsurilor de control în baza estimării obiective a riscului.

Argumente pentru acţiuni

În ultimii ani în Republica Moldova s-au implementat în practică unele măsuri igienice şi ecologice. Totodată, s-a observat lipsa coordonării dintre diferite ministere şi departamente în rezolvarea problemelor igienico-ecologice, ceea ce limitează considerabil eficacitatea lor. Unele legi şi regulamente în vigoare nu sînt îndreptate spre rezolvarea anumitor probleme prioritare şi nu pot asigura prevenirea consecinţelor poluării mediului asupra sănătăţii.

În Republica Moldova există diverse probleme igienico-ecologice care necesită măsuri de control şi de realizare caracteristice condiţiilor locale. La etapa actuală sînt necesare reforme privind controlul şi combaterea factorilor nefavorabili ai mediului, bazate pe descentralizarea profundă, utilizarea diferitelor forme de stimulare.

Reglementarea poluanţilor nocivi pentru sănătate trebuie îndreptată spre:

sursele de evacuare sau de deversare a reziduurilor;

conţinutul de reziduuri în mediu;

transportarea, utilizarea şi înhumarea deşeurilor industriale, inclusiv toxice;

expunerea oamenilor la influenţa factorilor sau produselor nocive.

Necesitatea de control va depinde de următorii factori:

valoarea şi frecvenţa impactului asupra sănătăţii;

numărul şi receptivitatea grupelor de populaţie expuse influenţei;

răspîndirea şi persistenţa factorilor de mediu nefavorabili.

Îmbunătăţirea calităţii mediului poate fi obţinută numai prin colaborarea dintre Guvern, sectorul privat şi populaţie, în parteneriat. Trebuie susţinute iniţiativele locale îndreptate spre realizarea politicii naţionale în problema respectivă.

Acordurile dintre ministere, întreprinderi etc. sînt nişte mecanisme utile de îmbunătăţire a colaborării în domeniul sănătăţii şi mediului. La încheierea lor este necesar să se ţină cont şi de interesele populaţiei.

Controlul asupra poluării mediului la etapa actuală este centralizat. Instituţiile administrative locale nu controlează în măsura necesară sursele de poluare şi nu asigură funcţionarea completă a serviciilor respective pentru optimizarea calităţii mediului. Este necesară crearea bazei legislative în privinţa activităţii eficiente a structurilor corespunzătoare de control.

Majoritatea întreprinderilor industriale şi de prelucrare a producţiei agricole nu au structuri care ar asigura monitorizarea poluanţilor. Responsabilitatea întreprinderilor în acest domeniu impune nu numai crearea acestor structuri ci şi activitatea lor concretă şi eficientă.

Sarcini prioritare

Optimizarea structurii organelor ce exercită controlul calităţii mediului.

Elaborarea normativelor (standardelor) provizorii pentru emisiile de noxe în aerul atmosferic în zonele poluate, pentru deversarea apelor uzate, pentru zonele de recreaţie etc.

Efectuarea controlului departamental de către întreprinderile poluante.

Acţiuni

11. Evaluarea sistemelor existente de control a calităţii mediului şi a impactului negativ al poluării asupra sănătăţii populaţiei, cu evidenţierea eficienţei, necesităţilor şi perspectivelor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Finanţelor.

Termen: permanent.

12. Asigurarea controlului necesar asupra surselor principale de poluare de către structurile administrative locale şi agenţii economici.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

13. Efectuarea dirijării metodice pentru realizarea standardelor locale referitoare la limitarea evacuărilor şi deversărilor poluanţilor în mediul ambiant, precum şi pentru supravegherea locurilor de turism, odihnă etc.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentul Standardizare şi Metrologie şi Departamentul Dezvoltarea Turismului

Termen: permanent.

[Pct.13 modificat prin Hot.Guv. nr.875 din 14.07.03, în vigoare 25.07.03, în vigoare 25.07.2003]

 

14. Perfecţionarea metodelor şi măsurilor organizatorice referitoare la implementarea sistemului obligatoriu de control pentru diferiţi poluanţi în zonele industriale.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii.

Termen: permanent.

 

3.4. Mijloacele economice şi administrative

Obiective

Favorizarea implementării eficiente a mecanismului economic de protecţie a mediului bazat pe principiile: "poluatorul plăteşte", plăteşte consumatorul resurselor naturale, cu condiţia să se ţină cont de particularităţile sanitaro-ecologice şi să se stabilească taxe care ar reflecta costul real pentru societate a proceselor de producere şi consum, inclusiv cheltuielile pentru mediu şi sănătate.

Susţinerea şi stimularea investiţiilor financiare în mediu şi sănătate prin o politică fiscală eficientă.

Consolidarea rolului statului în administrarea activităţilor economice cu risc sanitaro-ecologic sporit pentru elaborarea şi implementarea standardelor (armonizarea lor cu cele europene) şi stabilirea cerinţelor ecologice deosebite.

Argumente pentru acţiuni

Realizările în domeniul mediului şi sănătăţii poartă şi un caracter economic. Luarea de decizii referitoare la rezolvarea problemelor sanitaro-ecologice necesită distribuirea şi redistribuirea resurselor economice. Schimbările politice în Europa şi în Republica Moldova, creşterea numărului de şomeri, emigrarea masivă a populaţiei în căutarea locurilor de muncă, creşterea cheltuielilor pentru asistenţa medicală şi socială – toate acestea pun obstacol rezolvării problemelor actuale. Totodată, implementarea noilor tehnologii poate da nu numai efect economic, dar şi sanitaro-ecologic.

Mecanismele economice şi financiare implementate şi utilizate în problemele de mediu şi sănătate pot contribui la micşorarea nivelurilor de poluare şi de formare a deşeurilor, diminuarea consumului resurselor naturale, valorificarea deşeurilor, sporirea eficacităţii utilizării energiei şi perfecţionarea metodelor de păstrare a ei.

În fiecare an o parte considerabilă a bugetului de stat, a fondurilor particulare, a instituţiilor se cheltuie pentru protecţia mediului şi sănătatea în relaţie cu mediul. Resursele menţionate se folosesc pentru îmbunătăţirea calităţii apei, protecţia aerului, recultivarea solului etc. În această problemă statul poate fi susţinut şi prin intermediul amenzilor, impozitelor care reprezintă instrumente economice, sanitaro-ecologice şi de dirijare a problemei sănătăţii în relaţie cu mediul. Acest instrument sanitaro-ecologic şi economic se foloseşte după principiul "poluatorul plăteşte". Însă neîndeplinirea legilor, lipsa achitării amenzilor şi impozitelor, contribuie la inflaţia plăţilor, devalorizarea lor, la impactul mediului asupra sănătăţii.

Dintre mecanismele economice fac parte şi taxele vamale, care stimulează importul utilajului pentru protecţia mediului ambiant, taxele stimulatoare şi dotaţiile, creditele din fondurile naţionale pentru sănătate şi mediu. Guvernul trebuie să introducă mecanisme economice de susţinere a agenţilor economici pentru protecţia mediului şi sănătăţii, micşorînd taxele vamale la importul utilajului nonpoluant, acordînd credite avantajoase pentru utilizarea tehnologiilor ecologice pure, preţuri echilibrate pentru producători şi consumatori, inclusiv costul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Deocamdată nu există un sistem concret şi precis pentru evaluarea costului mediului şi al sănătăţii în relaţie cu mediul. Din momentul creării unui astfel de sistem devine posibilă distribuirea raţională şi utilizarea eficientă a resurselor naturale.

Sarcini prioritare

Sistematizarea şi completarea codului administrativ.

Evaluarea costurilor mediului şi sănătăţii afectate în urma nerespectării cerinţelor sanitaro-ecologice.

Introducerea restricţiilor administrative (inclusiv stoparea) pentru activităţi cu risc sporit sanitaro-ecologice (care duc la schimbări ireversibile în sănătatea publică şi fondul genetic).

Includerea în sistemul impozitelor "verzi" a taxelor ce se referă la costul sănătăţii publice afectate în urma acţiunii mediului poluat.

Acţiuni

15. Elaborarea indicaţiilor metodice cu privire la metoda evaluării economice a efectelor negative asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii în funcţie de surse şi cauze, inclusiv mecanismele de aplicare eficientă a plăţii pentru poluare.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei.

Termen: anul 2002.

16. Perfecţionarea legislaţiei fiscale, în special, stimularea activităţii în domeniul protecţiei sănătăţii publice în relaţie cu mediul.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor.

Termen: anul 2002.

17. Aplicarea plăţilor şi impozitelor faţă de întreprinderile care poluează mediul, implementarea mecanismelor de acumulare a amenzilor, bazate pe principiul de a obliga poluatorul să compenseze dauna adusă mediului şi sănătăţii populaţiei.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei.

Termen: anul 2002.

18. Implementarea proceselor de producere ecologic pure şi evaluarea conformităţii produselor, proceselor, serviciilor cerinţelor sanitaro-ecologice.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

19. Crearea unui comitet interdepartamental în evaluarea politicii de investiţii în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

20. Implementarea mecanismului de monitorizare a sănătăţii în relaţie cu mediul.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Departamentul Statistică şi Sociologie.

Termen: anii 2002-2003.

21. Elaborarea mecanismului de impozitare specială a producţiei şi ambalajelor periculoase din punct de vedere ecologic, stimularea producţiei inofensive pentru mediu şi sănătate.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

3.5. Serviciul de Stat de Medicină Preventivă, sectorul sănătatea în relaţie cu mediul

Obiective

Optimizarea, la nivel naţional, regional şi local, a serviciului igiena mediului, precum şi crearea mecanismelor necesare pentru realizarea strategiilor, îndreptate spre controlul, prevenirea şi dirijarea factorilor de mediu nefavorabili pentru sănătate. Susţinerea factorilor care contribuie la fortificarea sănătăţii şi bunăstării populaţiei.

Argumente pentru acţiuni

Sănătatea omului la nivel individual este influenţată de multipli factori: ereditari, sociali şi economici, precum şi de condiţiile de trai şi de muncă.

Ministerul Sănătăţii este organul administraţiei publice centrale de specialitate care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniul asigurării sănătăţii populaţiei şi realizării procesului de reforme în sectorul de sănătate.

Ministerul Sănătăţii, la nivel central, prin instituţia sa de specialitate – Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, are următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul:

elaborarea reglementărilor şi normelor igienice din domeniul programelor naţionale de sănătate;

organizarea sistemului informaţional în asistenţa medicală publică şi a modului de raportare a datelor pentru cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei;

coordonarea activităţii autorităţii teritoriale de sănătate publică;

elaborarea rapoartelor periodice privind starea de sănătate, cu prezentarea lor Guvernului;

argumentarea ştiinţifică a politicii în domeniul sănătăţii publice şi a strategiilor în domeniul profilacticii;

participarea la elaborarea unor proiecte de programe naţionale şi la elaborarea proiectelor de programe regionale şi locale privind sănătatea publică;

supravegherea asupra realizării programelor de sănătate publică naţionale, regionale sau locale prin coordonarea şi controlul activităţii eficiente a programelor ce se desfăşoară la nivelul fiecărui teritoriu operativ; realizarea programelor departamentale de sănătate;

supravegherea, evaluarea, cercetarea impactului factorilor de mediu asupra stării de sănătate a populaţiei; participarea la elaborarea unor proiecte de programe naţionale şi elaborarea proiectelor de programe regionale şi locale privind sănătatea publică;

analizarea stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de mediu;

îndrumarea metodologică a specialiştilor din centrele de medicină preventivă teritoriale;

elaborarea metodologiilor, regulamentelor, indicaţiilor şi a proiectelor de acte legislative ce ţin de supravegherea sănătăţii publice;

elaborarea standardelor de calitate a mediului ambiant, ocupaţional şi de trai a populaţiei;

participarea la procesul de învăţămînt universitar medical şi postuniversitar şi colaborarea cu organismele naţionale şi internaţionale în domeniul sănătăţii publice.

Autorităţile teritoriale de sănătate publică, ca organe teritoriale ale Ministerului Sănătăţii, au următoarele funcţii:

a) în domeniul politicii de sănătate publică:

supraveghează şi evaluează starea de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de mediu, realizează principiile de prevenire a îmbolnăvirilor şi promovare a sănătăţii;

informează populaţia şi autorităţile administraţiei publice locale despre factorii de risc din mediul de trai şi ocupaţional asupra sănătăţii şi despre măsurile care trebuie aplicate pentru reducerea sau lichidarea factorilor cu impact asupra sănătăţii comunitare;

supraveghează şi dirijează activitatea unităţilor sanitare de stat sau private în domeniul aplicării strategiilor privind promovarea stării de sănătate publică;

evaluează expunerea la factorii de mediu şi riscurile de îmbolnăvire prin boli netransmisibile, stabilite în programele de sănătate ale Ministerului Sănătăţii şi /sau identificate în teritoriu;

b) în domeniul exercitării funcţiei de supraveghere sanitară, în conformitate cu prevederile Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513 din 16 iunie 1993 şi Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.423 din 03 mai 2000 "Despre aprobarea Regulamentului privind Serviciul de supraveghere sanitaro-epidemiologică de stat".

Centrul Ştiinţifico-Practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar, Institutul Oncologic, Institutul de Pulmonologie, Institutul de Cardiologie, alte instituţii de specialitate din subordinea Ministerului Sănătăţii au atribuţii specifice la programele de sănătate publică.

Reţeaua de asistenţă medicală primară supraveghează starea de sănătate la nivel individual şi aplică programele de prevenire şi combatere a îmbolnăvirilor şi de educaţie sanitară. Instituţiile din subordinea Ministerului Sănătăţii participă la evidenţierea pericolelor şi la evaluarea riscurilor pentru starea de sănătate legate de mediul de trai şi muncă a populaţiei (aer, apă potabilă şi de îmbăiere, sol şi gestiunea deşeurilor, habitat, vectori, radiaţii ionizante, zgomot, alimente, mediu de muncă).

Activităţile privind supravegherea, conservarea şi protecţia mediului se desfăşoară, începînd cu anul 1998, la nivelul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, precum şi a altor ministere implicate. Activitatea de protecţie a mediului a devenit o componentă a politicii de guvernare. Una din primele măsuri privind recunoaşterea acestei activităţi, alături de cea economică şi socială, a fost crearea unui Minister al Mediului. În prezent Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, în comun cu Concernul Republican pentru Gospodărirea Apelor "Apele Moldovei", Asociaţia de Stat "AGeoM", Serviciul Silvic de Stat, ministerele de resort şi autorităţile publice centrale şi locale, este responsabil de starea mediului din Republica Moldova.

Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului reprezintă organul administraţiei publice centrale de specialitate care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile gospodăririi apelor, pădurilor, protecţiei mediului şi activităţii nucleare, avînd sarcini şi atribuţii la nivel naţional şi local. La 12 mai 2000 a fost semnat un acord de colaborare dintre Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului prin care au fost stabilite domeniile de colaborare în problemele de sănătate în relaţie cu mediu, principiile delimitării funcţiilor şi efectuării schimbului de informaţie.

Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului îi revin, în principiu, următoarele atribuţii:

iniţierea, elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative (legi, normative tehnice, regulamente) în domeniul protecţiei mediului;

elaborarea şi promovarea strategiei naţionale de mediu;

reprezentarea şi integrarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale importante în domeniul protecţiei mediului (încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale);

asigurarea la nivel naţional a controlului asupra respectării de către persoanele juridice şi fizice a legilor şi regulamentelor, inclusiv a convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniile gospodăririi pădurilor, protecţiei mediului şi activităţilor nucleare;

asigurarea metodologiei privind sistemul naţional de monitorizare integrată pentru toţi factorii de mediu;

crearea cadrului instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare de mediu, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat privind supravegherea, analiza, evaluarea şi controlul mediului;

crearea cadrului organizaţional care să permită accesul la informaţii şi participarea la decizii privind mediul pentru celelalte ministere şi organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, pentru autorităţile publice centrale şi locale, pentru organizaţiile neguvernamentale şi pentru populaţie.

Pe lîngă atribuţiile menţionate anterior, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului exercită şi alte atribuţii specifice pe domenii de activitate dintre care se menţionează următoarele:

a) în domeniul gospodăririi apelor:

avizarea lucrărilor ce se execută pe ape sau în legătură cu apele;

organizarea întocmirii cadastrului general al apelor ţării şi a evidenţei drepturilor de folosire cantitativă şi calitativă a apelor;

organizarea activităţii de prognoză, avertizare şi informare în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei etc.;

b) în domeniul gospodăririi pădurilor:

elaborarea programelor ştiinţifice şi efectuarea investigaţiilor pentru îmbunătăţirea stării pădurilor şi a vegetaţiei forestiere;

coordonarea, în comun cu factorii responsabili interesaţi, a acţiunilor de împădurire a terenurilor degradate, inapte pentru alte folosinţe, realizarea concepţiei unitare de amenajare a terenurilor degradate;

c) în domeniul protecţiei mediului:

elaborarea programelor în domeniul protecţiei mediului;

evaluarea impactului acţiunilor antropogene, stabilirea condiţiilor ce trebuie respectate cu scopul garantării menţinerii echilibrului ecologic şi controlul respectării acestor condiţii.

În subordinea Inspectoratului Ecologic de Stat, subdiviziune a Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, funcţionează 12 agenţii ecologice teritoriale.

Gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor de suprafaţă şi subterane, aplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniu se realizează de Concernul Republican pentru Gospodărirea Apelor "Apele Moldovei". Din atribuţiile principale ale Concernului pot fi menţionate următoarele:

întocmirea şi controlul asupra aplicării programelor privind satisfacerea cerinţelor de apă a populaţiei şi economiei, valorificarea noilor surse de apă, folosirea raţională şi protecţia acestora împotriva epuizării şi poluării;

urmărirea evoluţiei calităţii apelor pe ansamblul bazinelor hidrografice, organizarea sistemei de avertizare a poluărilor accidentale;

întocmirea planurilor de protecţie împotriva inundaţiilor pe bazine hidrografice, organizarea şi asigurarea măsurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice;

avizarea lucrărilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, eliberarea autorizaţiilor de folosire a apei, asigurarea aplicării legislaţiei pentru folosirea şi protecţia resurselor de apă etc.

Pe lîngă Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, care are în componenţa sa secţia şi laboratorul ştiinţific, igiena mediului şi habitatului, în Republica Moldova funcţiile de supraveghere în domeniul sănătăţii şi mediului se exercită şi de 11 centre de medicină preventivă judeţene şi filialele lor, centrul de medicină preventivă a mun.Chişinău şi centrele de medicină preventivă departamentale (Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării etc.).

Sarcini prioritare

Dezvoltarea colaborării serviciului de medicină preventivă cu serviciile similare din diferite ţări.

Coordonarea şi canalizarea acţiunilor spre îndeplinirea politicii şi strategiei naţionale de sănătate în relaţie cu mediul la nivel naţional, regional şi local.

Recunoaşterea sănătăţii în relaţie cu mediul ca principiu de bază la planificarea programelor de dezvoltare în toate sectoarele economice.

Optimizarea structurii serviciului de medicină preventivă, sectorul sănătatea în relaţie cu mediul.

Acţiuni

22. Încheierea acordurilor de colaborare între Ministerul Sănătăţii şi alte ministere şi departamente, cu promovarea unei politici comune şi efectuarea schimbului de informaţii.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentul Statistică şi Sociologie, Departamentul Standardizare şi Metrologie, alte ministere şi departamente.

Termen: anii 2001-2002.

23. Stabilirea principiilor de colaborare în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Executori: Ministerul Sănătăţii, toate ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: anul 2001.

24. Elaborarea planului de lucru, structura internă şi componenţa nominală a responsabililor şi directivelor principale ale prezentului Plan, inclusiv sursele financiare.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: anul 2001.

25. Elaborarea şi implementarea cu suportul OMS/EURO a sistemului informaţional pentru indicatorii semnificativi pentru sănătate în relaţie cu mediul pentru prezentul Plan în Republica Moldova cu elaborarea şi monitorizarea indicatorilor semnificativi pentru sănătatea în relaţie cu mediul.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentul Statistică şi Sociologie, alte ministere şi departamente incluse în prezentul Plan.

Termen: anii 2001-2003.

26. Elaborarea principiilor şi concepţiilor pentru programele de studiu a relaţiei mediu-sănătate, cu elucidarea obligaţiilor medicilor internişti şi de familie şi a altor specialişti în domeniu în conformitate cu recomandările OMS.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

27. Elaborarea conceptului de reforme în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul şi adaptarea direcţiilor prioritare de activitate la recomandările OMS.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anii 2001-2002.

28. Crearea Centrului sănătatea în relaţie cu mediul în contextul optimizării structurii serviciului de medicină preventivă, sectorul sănătatea în relaţie cu mediul şi perfecţionarea activităţii în domeniu cu alinierea la structurile respective europene.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

3.6. Cercetări ştiinţifice şi tehnologice pentru sănătate în relaţie cu mediul

Obiective

Crearea bazei ştiinţifice pentru strategiile îndreptate spre evidenţierea pericolului sanitaro-ecologic, evaluarea gradului de risc şi prevenirea sau micşorarea impactului factorilor nefavorabili ai mediului asupra sănătăţii.

Asigurarea tehnologiei corespunzătoare şi a altor mecanisme şi mijloace pentru menţinerea şi dezvoltarea unui aşa mediu ambiant care ar fi favorabil pentru sănătatea şi bunăstarea omului.

Argumente pentru acţiuni

Pentru a dirija raţional cu calitatea mediului la etapa actuală nu sînt suficiente cunoştinţele despre modul şi gradul influenţei schimbărilor mediului asupra sănătăţii populaţiei (exprimate în indici cantitativi) şi despre grupele de populaţie (în funcţie de vîrstă, sex, predispunerea genetică, sensibilitate, caracterul alimentaţiei etc.) care sînt mai receptive faţă de modificările mediului şi în ce măsură. Deseori nu dispunem de cunoştinţe despre expunerea reală a populaţiei faţă de unii sau alţi poluanţi concreţi. Concomitent, expunerea populaţiei la factorii de mediu în combinaţie cu alţi factori (modul de viaţă, situaţia social-economică etc.), la fel contribuie la dezvoltarea aceloraşi maladii, mai mult ca atît, complică procesul de stabilire a legăturilor "cauză-efect" dintre factorii mediului şi boală.

Neajunsurile menţionate pot fi lichidate doar prin efectuarea cercetărilor ştiinţifice igienico-epidemiologice bine planificate şi sistematizate. Aceste investigaţii trebuie să fie îndreptate spre evidenţierea indicilor expunerii şi/sau stărilor premorbide apărute în urma influenţei factorilor nocivi ai mediului şi spre evidenţierea acelor factori ai mediului care contribuie la apariţia unor noi probleme medicale.

Sarcini prioritare

Concretizarea potenţialului ştiinţific necesar în igiena mediului şi protecţia sănătăţii populaţiei, conţinutul investigaţiilor cu scopul de a crea o bază ştiinţifică cu o dezvoltare trainică la nivel naţional şi local.

Evidenţierea, evaluarea şi asigurarea managementului raţional al factorilor nocivi de mediu pentru sănătate.

Asigurarea cu tehnologii moderne a măsurilor şi metodelor contemporane de protecţie a mediului favorabil pentru sănătatea şi bunăstarea populaţiei.

Acţiuni

29. Contribuirea la investigaţiile ştiinţifice în următoarele direcţii:

determinarea indicilor ce caracterizează starea sanitară a mediului înconjurător;

elaborarea şi perfecţionarea metodelor de identificare şi de estimare a pericolului şi gradului de risc pentru sănătate;

determinarea corelaţiei cantitative dintre expunerea la factorii nocivi ai mediului şi influenţa lor asupra sănătăţii populaţiei; estimarea riscului pentru sănătate a impactului combinat al factorilor social-economici, modului de viaţă şi al factorilor nocivi ai mediului;

identificarea grupelor de populaţie, îndeosebi de sensibile la acţiunea factorilor de mediu;

studierea mecanismelor impactului factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei în general şi evidenţierea grupelor receptive.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anii 2001-2015.

30. Contribuirea la dezvoltarea cercetărilor şi elaborărilor ştiinţifico-tehnologice, elaborarea metodelor care ar permite posibilitatea micşorării radicale a volumului de reziduuri, utilizarea lor, folosirea repetată, precum şi a metodelor ieftine de monitoring asupra calităţii produselor alimentare, aerului şi apei, şi asigurarea securităţii produselor finite.

Executori: ministerele incluse în prezentul Plan.

Termen: permanent.

31. Elaborarea metodelor de evaluare a acţiunilor profilactice şi a altor metode benefice privind protecţia şi fortificarea sănătăţii populaţiei.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, alte ministere şi departamente de resort.

Termen: anul 2001.

 

3.7. Educaţia profesională

Obiective

Crearea unui sistem de învăţămînt şi pregătire profesională la toate nivelurile pentru formarea cadrelor de conducere şi de specialişti în igiena mediului, care vor fi responsabili de realizarea unor programe concrete, îndreptate spre îmbunătăţirea stării sanitare a mediului şi dirijarea acestor programe.

Argumente pentru acţiuni

Una din cele mai principale cauze care reţine perfecţionarea protecţiei mediului pentru viitorul apropiat este insuficienţa specialiştilor pregătiţi la nivelul necesar în acest domeniu. Educaţia profesională este necesară pentru crearea cadrului de colaboratori profesionali ai igienei mediului capabili de a-şi asuma funcţii de dirijare a lucrului în realizarea programului practic de protecţie şi menţinere a mediului.

În Republica Moldova cu problemele igienei mediului se ocupă medicii igienişti de la Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, centrele de medicină preventivă teritoriale, savanţii de la instituţiile de învăţămînt superioare şi ştiinţifice. Însă aceşti specialişti nu sînt suficient de pregătiţi. În Republica Moldova sînt puţini specialişti capabili să activeze în calitate de consultanţi, manageri în domeniul sănătăţii în relaţie cu mediul.

Conceptul "Managementul raţional al mediului pentru sănătate" este relativ nou, de aceea cursurile respective de educaţie profesională cu pregătirea specialiştilor calificaţi şi perfecţionarea postuniversitară sînt organizate insuficient. Recunoaşterea maladiilor asociate factorilor de mediu, necesită educaţie profesională suplimentară pentru personalul medical în domeniul protecţiei mediului şi sănătăţii.

Sarcini prioritare

Stabilirea unui sistem clar de educaţie profesională în igiena mediului la nivel naţional şi local.

Realizarea unor programe de pregătire profesională în igiena mediului.

Acţiuni

32. Dezvoltarea igienei mediului ca specialitate aparte, paralel sau în îmbinare cu aşa specialităţi conexe ca igiena muncii şi sănătatea publică, asigurate cu programe de educaţie profesională neîntreruptă în diferite instituţii de învăţămînt.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului.

Termen: anul 2002.

33. Extinderea problemelor de sănătate în relaţie cu mediul abordate în programele de pregătire profesională la mai multe discipline, în special igiena alimentaţiei, igiena muncii, dreptul, economia, arhitectura, sistematizarea urbană etc.

Executori: ministerele şi departamentele incluse în prezentul Plan.

Termen: anii 2002-2003.

34. Asigurarea educaţiei profesionale neîntrerupte şi creşterea potenţialului profesional în igiena mediului.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Învăţămîntului.

Termen: permanent.

 

Capitolul IV

RISCURILE SPECIFICE PENTRU SĂNĂTATEA

POPULAŢIEI ÎN RELAŢIE CU MEDIUL

4.1. Apa

Obiective

Protejarea surselor şi sistemelor de alimentare cu apă potabilă împotriva poluării biologice, microbiologice şi chimice în scopul scăderii nivelului de influenţă a acestora asupra omului prin apa potabilă.

Protejarea apelor de îmbăiere împotriva poluării.

Asigurarea pe bază durabilă a unei stări optime de sănătate prin accesul permanent la apa pentru consum uman de bună calitate în conformitate cu standardele naţionale şi recomandările OMS şi reducerea incidenţei bolilor infecţioase şi neinfecţioase cauzate de apă.

Argumente pentru acţiuni

4.1.1. Apa potabilă

Supravegherea alimentaţiei populaţiei cu apă potabilă calitativă şi în cantităţi suficiente rămîne a fi una din activitatea de bază a Serviciului de stat de medicină preventivă, fiind o măsură eficientă în profilaxia maladiilor infecţioase hidric transmisibile şi a unor boli somatice şi specifice influenţate de calitatea apei potabile.

Teoretic volumul total de apă în Republica Moldova este în medie (în funcţie de precipitaţii) de circa 14,9 miliarde m³/an, din care 9,9 miliarde m³/an revin rîului Nistru, 2,7 miliarde m3/an – rîului Prut şi 1 miliard m³/an reprezintă rezervele de apă freatică. În anii secetoşi această cantitate poate fi cu 40-50% mai mică. Calitatea şi cantitatea apelor subterane şi de suprafaţă folosite ca surse de apă potabilă depinde în mare măsură de starea în diferite ramuri ale industriei şi agricultură, gradul de dezvoltare al infrastructurii inginereşti şi tehnologiilor de tratare a apei. Protecţia apei curate este un obiectiv de importanţă majoră pentru întreaga societate, ce va asigura un climat sănătos pentru existenţa umană.

Monitorizarea şi controlul apelor subterane şi de suprafaţă folosite ca surse de apă potabilă se efectuează în conformitate cu standardele şi ordinele Ministerului Sănătăţii în vigoare şi este asigurată preponderent de centrele de medicină preventivă teritoriale, inclusiv Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Reţeaua de control include 3550 surse subterane şi 13 surse de suprafaţă. Controlul departamental de laborator de către producătorii de apă potabilă este exercitat doar de 12 laboratoare existente la staţiile de tratare a apei.

Standardul de calitate a apei potabile în vigoare GOST 2874-82 "Apă Potabilă" nu corespunde cerinţelor actuale şi necesită o reevaluare în conformitate cu Recomandările OMS, 1993, deoarece nu cuprinde toţi indicii de calitate, în special bacteriologici şi radiologici. Standardul GOST 2874-82 stabileşte indicii de calitate obligatorii şi de rutină, metodele de analiză şi periodicitatea controlului. Majoritatea metodelor fizico-chimice de laborator sînt standardizate cu alinierea lor în continuare la standardele Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ISO. Actualmente este implementat sistemul de acreditare a laboratoarelor în sistemul Ministerului Sănătăţii şi Departamentului Standardizare şi Metrologie şi controlul de calitate al determinărilor analitice.

4.1.2. Alimentarea cu apă potabilă în mediul urban

Aprovizionarea cu apă prin sisteme colective de apeduct este asigurată pentru 55% din populaţie (82% din populaţia urbană şi 18% din populaţia rurală).

Consumul mediu menajer de apă diferă de la o localitate la alta şi a fost în 1999 în mun. Chişinău de 378 l/zi, în Bălţi – 258 l/zi, Ungheni – 162 l/zi, Străşeni – numai 10 l/zi. Aceste valori însă sînt supraestimate, deoarece au fost calculate conform cantităţii de apă furnizată prin sistem, fără a se elimina din calcul pierderile din reţea, care în unele localităţi depăşesc 40%, iar în or.Străşeni constituie 70%. Cu excepţia mun.Chişinău, în alte localităţi urbane apa este distribuită cu intermitenţă de 8-16 ore pe zi.

Din expertizele igienice efectuate la sursă şi la instalaţiile de tratare reiese că principalele probleme sînt legate de calitatea bacteriologică a apei surselor de suprafaţă şi calitatea chimică a apei surselor subterane. Eficienţa scăzută a procedeelor de tratare (Edineţ, Leova, Cahul, Cantemir) utilizate pentru îndepărtarea conţinutului bacteriologic şi turbidităţii din apa brută, conduce la folosirea unei doze mari de clor pentru potabilitate.

Din totalul de analize efectuate din reţea în a.2000, 12,2% au fost necorespunzătoare standardului de calitate la indicii microbiologici şi 24,4% la indicii chimici. De menţionat că în standardul de calitate în vigoare nu este admisă o pondere de 5% pe an de probe necorespunzătoare microbiologic. Conform investigaţiilor efectuate la conţinutul de insecticide organoclorurate şi ierbicide triazinice în sursele de apă nu au fost înregistrate depăşiri de concentraţii maximal admisibile în ultimii ani.

Referitor la calitatea apelor subterane în alimentarea cu apă potabilă a populaţiei urbane prin sistem centralizat (ponderea apelor subterane constituie 50-60%), mai mult de o treime din surse nu corespund cerinţelor standardului de calitate la indicii chimici. Problemele principale le constituie conţinutul ridicat de fluor (2-16 mg/l) în jud.Bălţi, Ungheni, Tighina, Lăpuşna, UTA Găgăuzia etc.; amoniac (2-10 mg/l) în toate zonele, dar mai frecvent în centrul republicii; stronţiu (7-15 mg/l) – în jud.Orhei, Chişinău şi mun.Chişinău; hidrogen sulfurat (0-15 mg/l) – zona de centru; mineralizarea – în Sud şi Centru, fier (1-2,5 mg/l) – în Nord şi Sud etc. Nu constituie o problemă conţinutul ridicat de metale (cu excepţia stronţiului).

Calitatea şi cantitatea apei distribuite populaţiei influenţează incidenţa unor boli transmisibile, astfel grupa bolilor diareice acute are o incidenţă mai mare decît valoarea înregistrată la nivel naţional în localităţile unde se înregistrează o frecvenţă crescută de probe bacteriologice necorespunzătoare şi valori scăzute pentru clorul rezidual liber. Cele mai importante epidemii hidrice s-au înregistrat în or.Străşeni (1993, 1994 – dizenterie şi boli diareice acute, numărul de îmbolnăviri – 311), Ceadîr-Lunga, Nisporeni, Călăraşi, de hepatită virală A – în jud.Tighina în a.1999-2000.

4.1.3. Aprovizionarea cu apă potabilă în mediul rural

În mediul rural 18% din populaţie se aprovizionează cu apă prin sistem centralizat din surse subterane, în rest – din fîntîni publice şi individuale sau în măsură mai mică din izvoare. Fîntînile se alimentează din apele freatice şi au o adîncime de 5-25 m, în zona de sud – pînă la 30-35 m. Fîntînile publice deservesc mai multe familii şi se află în administrarea primăriilor. Numărul total de fîntîni, luate la evidenţă de centrele de medicină preventivă teritoriale este 70242. Calitatea apei şi condiţiile de igienă sînt reglementate de regulamentul igienic respectiv.

Poluarea cu nitraţi a fîntînilor (50-1200 mg/l) a devenit obiectul a numeroase investigaţii de laborator efectuate de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă şi centrele de medicină preventivă teritoriale. Studiul desfăşurat efectuat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în anii 1995-1999 în localităţile din bazinul rîului Prut şi în alte zone, precum şi datele prezentate de centrele teritoriale de medicină preventivă, demonstrează că în 75% din fîntînile investigate se conţin nitraţi în concentraţii ce depăşesc 50 mg/l. Concentraţii crescute de nitraţi se întîlnesc practic în toate unităţile administrative, mai intens sînt poluate cu nitraţi fîntînile în jud. Bălţi, Soroca, Cahul, Lăpuşna, Chişinău, Ungheni. Pînă în prezent însă nu au fost raportate cazuri de methemoglobinemie din cauza deficienţelor de diagnosticare. Studiile epidemiologice efectuate de specialiştii Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în unele localităţi reflectă că methemoglobinemia infantilă (copii de 0-3 ani) se depistează mai frecvent în localităţile rurale, chiar şi la concentraţii de 70-80 mg/l nitraţi în apa potabilă consumată. O altă problemă privind calitatea apelor din fîntîni o constituie duritatea lor excesivă-15-40 mmoli/l, fapt ce afectează şi calităţile gustative ale apei. În unele zone constituie o problemă şi gradul ridicat de mineralizare al apei, iar izolat în unele zone endemice şi conţinutul ridicat de fluor-1,5-2,5 mg/l. A crescut în ultimii ani şi contaminarea microbiană a apei din fîntîni – de la 25% în 1995 pînă la 31,3% în 2000. Principalele cauze ale creşterii conţinutului de nitraţi şi a contaminării microbiene o constituie creşterea şeptelului de animale întreţinute în condiţii casnice inadecvate.

Conform datelor prezentate în fig.1, la alegerea sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei se va da preferinţă sistemelor centralizate.

 

 

 

Figura 1. Calitatea surselor de apă potabilă

(Ponderea probelor ce nu corespund normelor

sanitare la indicii sanitaro-chimici, procente)

 

4.1.4. Apele de suprafaţă

În prezent 32% din populaţia Republicii Moldova, inclusiv 70% din populaţia urbană, foloseşte în scopuri potabile apele de suprafaţă. Conform programului adoptat în Republica Moldova pînă în anul 2005 această pondere trebuie să crească pînă la 40%. Conform studiilor de calitate ale rîurilor Nistru şi Prut, efectuate în republică din 1985, s-a constatat că în ultimii ani (începînd cu anul 1992), apele corespund cerinţelor igienice la majoritatea indicii organoleptici şi sanitaro-chimici şi pot fi calificate la categoria I.

Există patru surse principale de poluare a apei:

scurgerile de pe terenurile agricole;

reziduurile industriale;

staţiile de epurare a apelor reziduale;

sistemele de canalizare din zonele rurale.

Îmbunătăţirea calităţii apelor de suprafaţă după indicii organoleptici şi sanitaro-chimici se datorează declinului economiei ţării, micşorării deversării reziduurilor industriale, practic întreprinderile industriale mari sau nu lucrează, sau lucrează periodic. Sursele dominante de poluare rămîn staţiile de epurare a apelor reziduale şi sistemele de canalizare din zonele rurale, care nu sînt supuse epurării, iar din 800 staţii de epurare de pe teritoriul republicii actualmente funcţionează doar circa 60.

Principalele probleme sînt legate de calitatea bacteriologică şi biologică a surselor de apă de suprafaţă. În toate probele investigate în ultimii ani numărul de bacterii coliforme lactozopozitive, de regulă, depăşesc 50 mii (categoria a III de calitate), ceea ce necesită utilizarea unor doze mari de clor pentru potabilizare. În majoritatea cazurilor în apă sînt depistaţi colifagi mai mult de 100, ceea ce indică poluarea virotică a apei.

O problemă destul de dificilă este lipsa unui sistem de control asupra indicilor biologici de poluare a surselor de suprafaţă, inclusiv fitoplanctonului, care este normat în sursele de suprafaţă. Serviciul de control departamental şi de stat nu se înfăptuieşte la acest indice nici chiar la sursele noi autorizate.

4.1.5. Apele minerale şi apele plate îmbuteliate

Republica Moldova are resurse importante de ape minerale naturale de consum, inclusiv cu efect terapeutic. Îmbutelierea şi consumul apelor minerale este în creştere în ultimii ani. Reglementările privind monitorizarea şi controlul calităţii nu sînt reactualizate şi corelate pentru toate structurile implicate în domeniu. Baza normativă în acest domeniu este alcătuită din GOST 13273-88 "Ape minerale potabile medicinale şi medicinale de masă" şi PT MD 67-37579093-017-96 "Apele minerale naturale ale Moldovei. Prescripţii tehnice".

Autorizarea sanitară a unităţilor de îmbuteliere şi comercializare se face de centrele de medicină preventivă locale, iar certificarea igienică a sursei şi produsului se efectuează de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Pînă în prezent sînt certificate circa 30 surse de apă minerală. În procesul de cercetare a sursei şi avizare a documentaţiei sînt implicate Ministerul Sănătăţii, Asociaţia de Stat "AGeoM", Departamentul Standardizare şi Metrologie, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Totodată, divergenţele existente între aceste organe responsabile şi lipsa unor documente ce ar reglementa clar atribuţiile în acest domeniu conduce la prejudicierea activităţilor de avizare, supraveghere şi control, de aceea este necesară o delimitare strictă a funcţiilor.

4.1.6. Apele de îmbăiere

Apele de îmbăiere (bazine de înot şi zone naturale amenajate pentru înot) sînt supravegheate de Serviciul de stat de medicină preventivă. În oraşe de întreţinerea lacurilor şi zonelor de recreaţie sînt responsabile întreprinderile specializate "Spaţiile verzi". În localităţile rurale aceste zone sînt în delăsare din cauza lipsei unui responsabil concret. De regulă, majoritatea zonelor de agrement nu corespund cerinţelor igienice. Analiza indicilor sanitaro-epidemiologici a apelor de îmbăiere denotă o poluare bacteriologică intensă, indicele bacteriilor coliforme lactozopozitive, de regulă, depăşeşte 240000, ceea ce constituie un factor de risc pentru populaţia ce frecventează zonele de agrement, sînt cazuri de identificare a microflorei patogene în aceste bazine acvatice.

4.1.7. Apele de irigare

Republica Moldova fiind o ţară agrară dispunea de un sistem de irigare bine dezvoltat, care în ultimii ani a degradat considerabil – au rămas operaţionale doar staţiile de pompare, reţelele fiind în mare parte distruse.

 

 

Calitatea apei utilizată pentru irigare se cercetează după indicii microbiologici conform GOST "Apă de irigare" în vigoare. Supravegherea calităţii apelor de irigare este efectuată de Serviciul de Stat de Medicină Preventivă, care eliberează autorizaţie sanitară. În ceea ce priveşte indicii sanitaro-chimici ei poartă caracter de recomandare şi nu de normare.

Sarcini prioritare

Armonizarea pe etape a întregii legislaţii în domeniul apelor (subterane, de suprafaţă şi minerale) cu principiile recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi directivele Uniunii Europene.

Asigurarea calităţii apei potabile la nivelul Standardelor de calitate existente.

Aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă inofensivă din punct de vedere microbiologic şi reducerea incidenţei epidemiilor hidrice.

Prevenirea poluării apelor cu substanţe chimice periculoase în conformitate cu recomandările Uniunii Europene.

Asigurarea monitoringului şi controlului asupra calităţii apelor de suprafaţă, subterane şi minerale în conformitate cu metodele şi criteriile definite de legislaţia europeană.

Efectuarea studiilor practico-ştiinţifice profunde privind influenţa apei potabile consumate asupra sănătăţii populaţiei şi elaborarea recomandărilor corespunzătoare.

Acţiuni

35. Elaborarea legislaţiei naţionale privind protecţia sanitară a surselor de apă, utilizarea raţională şi calitatea apelor, armonizată cu legislaţia Uniunii Europene.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anii 2002-2003.

36. Alinierea criteriilor, metodelor şi sistemului existent de monitorizare calitativă şi cantitativă a apelor de suprafaţă şi subterane la cele aplicate de Uniunea Europeană şi asigurarea funcţionării acestui sistem.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anii 2001-2002.

37. Standardizarea supravegherii sanitare privind sistemele de alimentare cu apă.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

38. Elaborarea unui sistem de control a conţinutului şi a unui program de neutralizare a poluanţilor organici persistenţi.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anii 2002-2003.

39. Dezvoltarea unui sistem informaţional naţional pentru monitorizarea apei potabile, inclusiv minerale.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

40. Elaborarea unui sistem de control a calităţii investigaţiilor chimice şi microbiologice a apelor potabile, inclusiv a apelor minerale.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anii 2001-2002.

41. Stabilirea laboratoarelor de referinţă cu profil cercetări în chimia sanitară, microbiologie, parazitologie, virusologie şi hidrobiologia apei, elaborarea şi implementarea metodelor noi de control a calităţii apei.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentul Standardizare şi Metrologie.

Termen: anul 2001.

42. Elaborarea metodologiei de evaluare a riscului pentru sănătate a calităţii apei potabile consumate în cadrul studiilor de impact asupra mediului. Efectuarea studiilor epidemiologice de apreciere a riscului pentru sănătate în regiunile cu parametri chimici necorespunzători, de origine antropogenă sau naturală, în apa potabilă.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

43. Elaborarea şi realizarea programelor de educaţie pentru sănătate a populaţiei privind riscurile folosirii în scop potabil a apelor ce nu corespund cerinţelor igienice.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: 2002 şi permanent.

44. Elaborarea în cadrul politicii naţionale de sănătate a programului "Apa şi sănătatea populaţiei Republicii Moldova".

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

45. Asigurarea alimentaţiei cu apă potabilă la nivelul de 95% corespunderea probelor din apeductele comunale urbane la indicii microbiologici şi implementarea metodelor noi de dezinfectare a apei.

Executori: Asociaţia "Moldova Apă-canal", autorităţile publice locale.

Termen: anul 2005.

46. Asigurarea distribuirii fără întreruperi şi în cantităţi suficiente a apei potabile prin dezvoltarea unor noi surse de apă şi renovarea treptată a reţelelor uzate de distribuire.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, autorităţile administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

47. Stoparea activităţii economice pe sectoarele poluate, determinarea suprafeţelor acestor sectoare în cazul alegerii surselor de alimentare cu apă potabilă.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Asociaţia de Stat "AGeoM", Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

48. Finisarea construcţiei staţiilor de tratare a apei şi retehnologizarea celor existente şi menţinerea lor în stare operaţională. Surse de finanţare – investiţii capitale în valoare de 20 mil.lei anual.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, autorităţile administraţiei publice locale.

Termen: anul 2007.

49. Instruirea fermierilor privind respectarea cerinţelor speciale de securitate la folosirea pesticidelor şi fertilizanţilor în zonele de protecţie a surselor de apă.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, autorităţile administraţiei publice locale.

Termen: anul 2002.

50. Retehnologizarea şi menţinerea în stare operaţională a staţiilor de epurare a apelor uzate.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, autorităţile administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

 

4.2. Aerul atmosferic

Obiective

Micşorarea riscului legat de impactul aerului atmosferic poluat cu substanţe nocive asupra sănătăţii populaţiei.

Crearea unui sistem de măsuri profilactice îndreptat spre prevenirea poluării şi asanarea aerului atmosferic, precum şi asigurarea ocrotirii şi fortificării sănătăţii populaţiei.

Argumente pentru acţiuni

Supravegherea calităţii aerului atmosferic în Republica Moldova a început în anii 50 prin crearea unei reţele de puncte de control, supravegheate de centrele de medicină preventivă teritoriale. Principalii poluanţi studiaţi sînt: particulele în suspensie (PS), CO, SO₂, NO₂ etc. Serviciul "Hidrometeo" al Republicii Moldova efectuează controlul aerului atmosferic în puncte staţionare din municipiile Chişinău, Tiraspol, Rîbniţa, Bălţi şi Tighina.

Sursele principale de poluare a aerului atmosferic sînt reprezentate de: producerea energiei electrice la termocentrale, sistemele de încălzire a locuinţei, traficul auto şi activitatea industrială. Poluanţii cei mai importanţi rezultaţi din aceste procese sînt: CO, SO₂, NO₂, PS, praful de ciment, praful de fier, praful de lemn, Pb, funinginea, formaldehida, benz(a)pirenul etc.

În baza rezultatelor obţinute în ultimii ani privind poluarea aerului atmosferic în Republica Moldova au fost stabilite 9 centre-zone poluate. Un nivel ridicat de poluare a aerului atmosferic cu pulberi s-a determinat în 1999 în Chişinău – 45,2% probe, Bender – 41,3%, Cahul – 36,4%, Rîbniţa – 35,4% (pe republică – 26,7%); cu dioxid de sulf: Soroca – 15,1%, Bălţi – 13,4%, Chişinău – 12,6% (pe republică – 5,6%); dioxid de azot: Edineţ – 54,2%, Tiraspol – 38,8%, Bălţi – 16,3 (pe republică – 11,1%).

În ultimii şapte ani (1993-1999) are loc creşterea poluării aerului atmosferic, mai ales în oraşe. Spre exemplu, în mun. Chişinău s-a majorat numărul de probe de aer cu concentraţia de monoxid de carbon ce depăşeşte concentraţia maximă admisă de la 17,1% în 1993 pînă la 20% în 1999.

 

 

Principala sursă de poluare a aerului atmosferic în oraşe este autotransportul, numărul căruia s-a majorat în mun.Chişinău în cinci ani de la 69976 unităţi în 1993 (inclusiv cel de stat şi cel particular) pînă la 150 mii de unităţi în 1999. Drept sursă de poluare sînt şi termoelectrocentralele, cazangeriile, întreprinderile industriale.

Emisiile produse de vehicule sînt majore, constituind circa 600 mii tone/an şi se datorează folosirii autotransportului învechit, eficienţei scăzute a carburanţilor, lipsei utilajului de evitare a emisiilor şi întreţinerii nesatisfăcătoare a automobilelor. Conţinutul plumbului în benzină este de 0,2 g/l, utilizarea căruia contribuie la poluarea mediului. Odată cu creşterea conţinutului de Pb în mediul ambiant are loc creşterea nivelului de Pb în sînge şi urină.

Analiza morbidităţii populaţiei din municipiile Chişinău, Tiraspol, Rîbniţa, Bălţi şi Bender, efectuată în conformitate cu programul "MOFAM – Sănătate" demonstrează că sub influenţa substanţelor ce poluează mediul ambiant se menţine tendinţa de creştere a morbidităţii populaţiei adulte (15-60 ani). Spre exemplu, în mun. Chişinău: bolile urechii şi apofizei mastoide de la 4,6 cazuri (la 1000 de populaţie) în 1998 pînă la 5,5 cazuri în 1999. Această tendinţă se observă şi la copii (0-14 ani) la bolile endocrine de nutriţie şi metabolism de la 0 cazuri în 1998 pînă la 0,3 cazuri în 1999; în mun.Tiraspol la adulţi la tumori, respectiv, 2,0 şi 4,9; la copii – bolile aparatului respirator, respectiv, 76,7 şi 917,3; mun.Rîbniţa la adulţi – bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat, respectiv, 9,0 şi 12,1; mun.Bălţi la adulţi – bolile ochiului şi anexele sale, respectiv, 10,6 şi 12,1, la copii – bolile de piele şi ţesutului celular subcutanat, respectiv, 2,3 şi 5,6; în mun.Bender la adulţi – bolile ochiului şi anexele sale, respectiv, 22,4 şi 33,5.

Sarcini prioritare

Realizarea unui sistem informaţional cu privire la nivelul de poluare a aerului atmosferic şi celui interior, compatibil cu sistemul european.

Asigurarea unui mecanism reglator şi organizaţional pentru prevenirea şi micşorarea poluării aerului în aşezările umane şi drept rezultat, îmbunătăţirea calităţii mediului ambiant şi lichidarea riscurilor pentru sănătate.

Susţinerea implementării tehnologiilor favorabile pentru asigurarea unui mediu ambiant curat, susţinerea financiară a întreprinderilor – surse de poluare, cu scopul de a îmbunătăţi efectuarea controlului şi asigurarea informaţională.

Reducerea concentraţiilor poluanţilor în aer sub valorile recomandate de OMS.

Elaborarea standardelor de calitate a aerului atmosferic şi la concentraţiile admisibile ale substanţelor nocive din gazele de eşapament, coordonîndu-le cu actele normative ale OMS.

Îmbunătăţirea sistemului naţional de control asupra calităţii aerului.

Evaluarea metodologiei colectării informaţiei cu privire la evacuările reziduale de la sursele mobile şi staţionare (acordînd atenţie specială evacuărilor de la diferite mijloace cu motoare), implementînd indicii sănătăţii şi parametrii aerului, ca bază pentru luarea de decizii şi efectuarea managementului în problema riscului.

Acţiuni

51. Elaborarea de programe naţionale şi planuri teritoriale care ar contribui la micşorarea emisiilor de SO₂ şi NO₂, CO, PS, funingine, Pb, oxid de fier, mercur, cadmiu şi de poluanţi organici specifici de la sursele mobile şi staţionare.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.

Termen: anul 2002.

52. Elaborarea şi implementarea unei liste de preţuri, taxe şi impozite vamale în scopul favorizării importului şi susţinerii utilizării benzinei neetilate, precum şi a autovehiculelor de performanţă, echipate cu convertori catalitici şi alte dispozitive ce reduc emisiile poluanţilor în atmosferă.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Departamentul Vamal.

Termen: anul 2002.

53. Stabilirea unui set de indici de sănătate în relaţie cu mediul în vederea introducerii sistemului geografic de informaţii de mediu şi sănătate.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

54. Dezvoltarea de metodologii privind evaluarea riscului pentru starea de sănătate a populaţiei în cazul expunerii la poluarea atmosferică.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

55. Perfecţionarea specialiştilor în domeniul evaluării riscurilor pentru starea de sănătate, pentru elaborarea şi realizarea unor programe de sănătate pentru corectarea deficienţelor depistate în starea de sănătate a grupurilor cu risc sporit.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

56. Elaborarea unui sistem de control asupra conţinutului de poluanţi organici persistenţi în aerul atmosferic şi a unui program de neutralizare a lor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

4.3. Solul

Obiective

Reducerea contaminării solului şi începerea recultivării treptate a terenurilor deja contaminate.

Reducerea la minimum a riscului sănătăţii populaţiei dependent de contaminarea solului.

Argumente pentru acţiuni

Depozitarea şi neutralizarea deşeurilor solide sînt reglementate de Legea privind deşeurile de producţie şi menajere nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997, Legea privind protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16 iunie 1993, prin care se stipulează obligativitatea efectuării studiului de impact pentru eliberarea autorizaţiei de mediu. Autorizarea sanitară a poligoanelor pentru depozitarea controlată a deşeurilor şi a sistemului de colectare şi transport a deşeurilor menajere se efectuează de către Serviciul de Stat de Medicină Preventivă.

Cantitatea de deşeuri urbane şi rurale colectate constituie circa 7391,3 mii tone (m³/an), la un indice de producere de 1,72 kg/locuitor/zi, estimare din 2000. Deşeurile stradale produse în cele 65 localităţi urbane din Republica Moldova constituie 35 mii tone/an.

Efectuînd studiul metodelor actuale de utilizare a deşeurilor solide, strîns legate cu problemele de mediu şi sănătate a populaţiei, s-a evidenţiat:

colectarea necorespunzătoare din punct de vedere igienic la nivelul locuinţei;

depozitarea intermediară în exteriorul locuinţelor pe terenuri deschise în condiţii necorespunzătoare de igienă;

80% din locuinţe depozitează intermediar deşeurile în exteriorul locuinţei;

plîngerile populaţiei sînt legate de disconfortul produs de fum, mirosuri, prezenţa insectelor şi rozătoarelor.

Indicii de sănătate, consideraţi relevanţi pentru a aprecia impactul modului de colectare şi transport al deşeurilor solide menajere asupra stării de sănătate a lucrătorilor serviciului de salubritate, sînt: bolile oftalmologice, traumatismele, accidentele, morbiditatea infecţioasă.

Importanţa poluării solului asupra sănătăţii umane este deosebit de mare. Poluarea solului în complex este consecinţa unor obiceiuri neigienice şi a unei practici necorespunzătoare utilizate şi se datorează, în special, îndepărtării neigienice a deşeurilor solide şi lichide comunale, zootehnice, a cadavrelor de animale, a deşeurilor industriale, utilizării ilicite în practica agricolă a unor substanţe chimice interzise, depunerilor pe sol a poluanţilor atmosferici. Astfel, indiferent de sursa lor, substanţele poluante ajung în cele din urmă pe sol şi pot trece în alimente.

Suprafaţa agricolă totală a ţării este în prezent de 2555,5 mii ha (75,5%) din totalul suprafeţei de 33,8 mii km², din care 52,7% este teren arabil, 11,0% sînt ocupate cu păşuni şi fîneţe şi 11,3% cu vii şi livezi.

Poluarea chimică se datorează metalelor grele (în special Pb), reziduurilor de pesticide, nitraţilor, dejecţiilor zootehnice, emisiilor de oxizi ai sulfului şi azotului, scurgerilor de produse petroliere, zgurii de la centralele electrotermice (CET).

Remanenţe de pesticide în sol se înregistrează pe întreg teritoriul ţării. Datele colectate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului evidenţiază scăderea semnificativă a consumului de pesticide la nivel de ţară: în anul 1990 consumul total de pesticide a fost de circa 14500 tone substanţă activă, 1992 – 11200 tone, 1994 – 4800 tone, 1996 – 3168,7 tone, 1997 – 3014 tone, 2000 – 2800 tone. Rămîne necunoscută cantitatea utilizată a îngrăşămintelor, pesticidelor şi biostimulanţilor în legumicultura privată. Reziduuri (remanenţe) de pesticide au fost depistate aproximativ în 20% din producţia agricolă pe ţară (31,4% – 1989, 21,6% – 1993 şi 23% – 2000), însă mai puţin de 1% din producţia cercetată conţine pesticide în concentraţii ce depăşesc normele admise. Se constată o creştere a conţinutului de pesticide în producţia animalieră legată de poluarea solului şi furajelor, precum şi o creştere a cazurilor de depistare.

 

   

Sarcini prioritare

Perfecţionarea şi modificarea în continuu a legislaţiei naţionale în vederea protecţiei solului contra contaminării.

Perfecţionarea monitoringului şi sistemului de control şi al calităţii solului.

Dezvoltarea activităţii de reabilitare generală a solurilor contaminate, aplicînd agricultura ecologică.

Dezvoltarea agriculturii bazate pe principii ecologice: excluderea utilizării pesticidelor, orientarea spre utilizarea îngrăşămintelor organice şi metodelor biologice de protecţie, precum şi a ameliorărilor pentru sol.

Estimarea riscului pentru sănătate la contaminarea chimico-biologică a solului.

Acţiuni

57. Perfecţionarea actelor normative existente şi elaborarea unor noi concentraţii maxime admise pentru poluanţii prioritari ai solului (metale grele şi poluanţi organici persistenţi).

Executori: Ministerul Sănătăţii, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentul Standardizare şi Metrologie.

Termen: anul 2004.

58. Identificarea surselor de contaminare a solului în corespundere cu tipul activităţii, cantitatea şi calitatea poluanţilor solului.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2003.

59. Dezvoltarea metodologiei de studiu a terenurilor agricole contaminate şi a riscurilor potenţiale asupra sănătăţii.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Termen: permanent.

60. Perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare pentru controlul calităţii solului şi potenţialelor riscuri pentru sănătate. Dezvoltarea unui sistem de informaţii.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Institutul de Cercetări pentru Pedologie, Agrochimie şi Hidrologie "N.Dimo".

Termen: anul 2003.

61. Dezvoltarea metodelor integrale şi elaborarea modelelor pentru prevenirea expunerii omului unor poluanţi specifici ai solului.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2003.

62. Dezvoltarea unui sistem de indici preferenţiali pentru introducerea unei agriculturi adaptive pe terenurile contaminate.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Termen: anul 2004.

63. Elaborarea unui catalog bazat pe datele contaminării solului cu metale grele şi compuşii lor, poluanţi organici persistenţi şi alţi poluanţi specifici.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Termen: anul 2003.

64. Elaborarea unui program de control asupra conţinutului de poluanţi organici persistenţi şi de neutralizare a lor în sol.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

 

4.4. Materiale polimerice

Obiective

Asigurarea calităţii materialelor polimerice utilizate în construcţii, industria alimentară.

Diminuarea influenţei substanţelor chimice din materialele polimerice asupra organismului omului.

Rezolvarea problemei privind utilizarea deşeurilor polimerice.

Argumente pentru acţiuni

În ultimul timp tot mai des şi-au găsit răspîndire în economia naţională materialele polimerice. Ele sînt utilizate pe larg în producerea materialelor de construcţie şi mobilă, industria uşoară şi alimentaţie. Este cunoscut faptul că aproximativ 6% din timp populaţia o petrece în aer liber, 62% se află în încăperi la domiciliu şi 30% la serviciu. Aici trebuie de amintit că anume persoanele tinere şi cele în vîrstă cea mai mare parte din timp o petrec în încăperi. În pofida aspectelor pozitive, materialele polimerice în unele condiţii sînt surse de contaminare a mediului înconjurător cu poluanţi chimici. Sursa principală de contaminare a mediului cu poluanţi chimici rămîne a fi materialele de construcţie fabricate în baza răşinilor polimerice (plăcile din rumeguş de lemn în baza răşinii carbomidoaldehidice).

Astăzi practic nu există locuinţă, unde nu s-ar folosi materiale în baza răşinilor polimerice şi plăcilor din rumeguş de lemn. În multe cazuri ultimele sînt utilizate cu încălcări ale normelor de construcţie, fără a aplica tehnologiile de protecţie suplimentară şi, ca rezultat, devin principalele surse de contaminare a mediului cu substanţe chimice (fenol, aldehidă formică, amoniac, metanol). Surse de poluare a mediului sînt şi materialele de construcţie în baza polivinilcloridei, care la încălcarea regimului tehnologic de producere devin surse de migrare în obiectele mediului a unor substanţe toxice (vinilclorid, dibutilftalol şi alte substanţe toxice).

Materialele polimerice devin surse de poluare şi în urma distrucţiei, exploatării îndelungate şi la acţiunea factorilor fizici. Despre aspectele negative ale materialelor polimerice indică şi rezultatele investigaţiilor toxicologice efectuate în ultimii 3 ani, din care 6,7% mostre nu corespund normativelor igienice prin migrarea aldehidei formice şi fenolului. Alt factor nefavorabil este producerea şi utilizarea în calitate de material de construcţie a ardeziei în baza fibrelor de asbest. Ecologic nefavorabil este confirmată utilizarea ambalajului de o singură folosinţă. La moment nu există tehnologii de producere şi utilizare a acestui ambalaj şi, ca rezultat, el este aruncat la gunoişti şi ars degajînd în mediul înconjurător substanţe chimice toxice, inclusiv aldehida formică, vinilclorid, dioxine etc.

Astfel, materialele de construcţie fabricate în baza răşinilor polimerice, polivinilcloridei şi altele cu încălcarea procesului tehnologic de producere şi în procesul distrucţiei sub influenţa exploatării îndelungate şi acţiunea factorilor fizici devin surse de poluare a mediului. Utilizarea răspîndită a acestor materiale în locuinţe, în încăperi de producere conduc la înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, în special a copiilor.

Sarcini prioritare

Asigurarea corespunderii materialelor polimerice utilizate în sfera habitatului uman cerinţelor igienice.

Elaborarea tehnologiilor inofensive de producere a materialelor polimerice şi utilizarea deşeurilor polimerice.

Înlocuirea materialelor de construcţie în baza asbestului cu alte materiale inofensive pentru sănătatea populaţiei.

Acţiuni

65. Perfecţionarea tehnologiilor de producere a materialelor polimerice, inclusiv a plăcilor din rumeguş de lemn utilizate în construcţie şi la fabricarea mobilei, precum şi studiul toxicologic al noilor tehnologii de producere a materialelor polimerice.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

66. Înlocuirea treptată a tehnologiilor de producere a ardeziei, confecţionate din asbest şi utilizate în construcţii cu alte materiale inofensive pentru sănătatea populaţiei.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2003.

67. Implementarea tehnologiilor inofensive de utilizare a deşeurilor polimerice.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, organele administraţiei publice locale.

Termen: anii 2001-2005.

68. Studiul calităţii asupra mediului de trai, impactul substanţelor chimice asupra organismului omului determinat de acţiunea nocivă a materialelor polimerice, elaborarea măsurilor de profilaxie.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, Ministerul Economiei.

Termen: permanent.

 

4.5. Alimentele

Obiective

Lichidarea sau micşorarea morbidităţii condiţionate de alimentele alterate.

Garantarea calităţii alimentelor la toate etapele de producere şi comercializare pe tot parcursul, de la producător pînă la consumator.

Ridicarea nivelului de conştientizare a populaţiei referitor la problemele de inofensivitate a alimentelor.

Argumente pentru acţiuni

Calitatea, inclusiv inofensivitatea produselor alimentare şi alimentaţia populaţiei din Republica Moldova la ora actuală lasă mult de dorit. Procesele social-economice ale perioadei de tranziţie au condiţionat scăderea bruscă a nivelului de trai a majorităţii populaţiei, ceea ce se manifestă şi prin înrăutăţirea calităţii şi cantităţii alimentelor. S-a micşorat brusc sortimentul produselor folosite în alimentaţie, printre care domină produsele de panificaţie, crupe, pe fondul deficitului de carne, peşte, lactate, legume, fructe, ceea ce a contribuit la creşterea considerabilă a hipovitaminozelor, anemiilor, morbidităţii prin boli ale sistemelor cardiovascular, digestiv etc., în deosebi la păturile vulnerabile ale populaţiei (copii, femei, persoane de vîrsta a treia).

Alimentele de calitate inferioară prezintă risc considerabil pentru sănătate, atît prin contaminarea lor cu substanţe chimice, cît şi cu diferiţi agenţi patogeni.

Una din căile specifice de aprovizionare cu alimente de calitate inferioară este producerea lor neautorizată în ţară în lipsa condiţiilor igienice şi nesupravegheate de serviciul sanitar de stat.

În cantităţi mici în produsele alimentare sînt prezente pesticidele. Cantităţi semnificative de pesticide organoclorurate se depistează în produsele de origine animalieră, compuşii cuprului în produsele vegetale. Aceasta este condiţionată de prezenţa pesticidelor organoclorurate în sol, deşi utilizarea lor în agricultură şi zootehnie a fost interzisă din anii 70.

Conţinutul de azotaţi în legume şi fructe este, de regulă, sub concentraţia maximă admisă, cu excepţia varzei, morcovilor, sfeclei roşii, cartofilor.

Concentraţiile de azotiţi depăşesc concentraţia maximă admisă într-un număr redus de probe de preparate din carne, în care aceştia sînt folosiţi ca adjuvanţi la conservare.

Micotoxinele (aflatoxinele B₁ şi M₁), zearalenona, dezoxinivalenolul, patulina, T2 toxina sînt absente sau se depistează în cantităţi mici în probele investigate.

În domeniul microbiologiei alimentelor se determină microorganismele sanitaro-indicative (numărul germenilor mezofili aerobi şi facultativ anaerobi, Bacteriile coliforme), potenţial patogene (Staphyloccocus aureus, bacilius cereus, Proteus, Clostridiile sulfito-reducătoare), patogene (Salmonella, şhighela), drojdiile, mucegaiurile. Monitorizarea erupţiilor de toxiinfecţii demonstrează că în perioada 1992-1999 a fost declarat şi investigat un număr de 90 focare de toxiinfecţii alimentare la 1723 bolnavi. Analiza dinamicii denotă o tendinţă de scădere a numărului de focare în ultimii doi ani, comparativ cu anii precedenţi.

Numărul cel mai mare de erupţii de toxiinfecţii alimentare se înregistrează în perioada de primăvară-vară. Agentul etiologic cel mai frecvent implicat este Salmonella, predomină specia S.enteritidis. Alţi germeni incriminaţi sînt St. aureus, E.coli, Proteus, Bacillius, Cereus, S.typhimurium, S.bovis morbificans. Este posibilă implicarea altor agenţi cauzatori în erupţiile de toxiinfecţii alimentare, nesupravegheaţi în practica obişnuită de Centrul de Medicină Preventivă (Iersinia, Vibrio).

Cele mai multe îmbolnăviri sînt condiţionate de produsele din carne de porc, pasăre, ouă. Alte alimente-vectori sînt coliva, produsele din peşte îngheţat. Majoritatea absolută a toxiinfecţiilor alimentare sînt condiţionate de consumul alimentelor preparate la domiciliu cu ocazia unor ceremonii în familie. Au mai fost înregistrate erupţii în urma consumului de alimente în instituţiile pentru copii şi adolescenţi, alimentaţia colectivă, alimentaţia publică.

Ponderea sporită a erupţiilor în familie şi preponderenţa S.enteritidis în etiologie denotă deficienţe în educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea insuficientă cu mijloace de preparare şi păstrare a produselor. În perioada anilor 1992-1999 s-au înregistrat 79 cazuri de botulism, 110 bolnavi. Acestea au fost în exclusivitate determinate de alimentele conservate, preparate şi folosite în alimentaţie în familie. Preponderent au fost implicate conservele de carne în ordine descrescîndă, urmînd conservele de legume, ciuperci, peşte.

Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, în baza datelor primare furnizate de centrele de medicină preventivă, monitorizează igiena unităţilor cu profil alimentar, calitatea, inclusiv inofensivitatea întregului spectru de produse alimentare. Rezultatele monitorizării sînt sintetizate la sfîrşitul fiecărui an.

În tabelul 5 sînt prezentate procentele de probe necorespunzătoare indicilor fizico-chimici şi microbiologici în anii 1991-1999 pentru carne, lapte şi derivatele lor.

 

 

Rezultatele denotă o stabilitate relativă pentru indicii fizico-chimici, în timp ce cota produselor alimentare necorespunzătoare prin indicii microbiologici a sporit în anii 1996-1999. Sporirea este condiţionată de înrăutăţirea calităţii laptelui şi a produselor lactate (prezenţa inhibitorilor, bacteriilor coliforme, St. aureus).

Republica Moldova este o regiune cu risc sporit în vederea guşii endemice. Consumul de sare iodată este prevăzut pe întreg teritoriul ţării. Concentraţia de iod în sare trebuie să fie între 25-35 mg/kg sare. Rezultatele investigaţiilor conţinutului de iod sînt prezentate în tabelul 6.

 

 

Nivelul minim prevăzut de norme pînă în anul 1997 a fost de 19,5 mg/kg sare, din anul 1998 – 25 mg/kg sare.

Lipsa unei legi-cadru privind inofensivitatea produselor alimentare, precum şi a unui sistem adecvat de control asupra circuitului alimentar, face ca delimitările responsabilităţilor fiecărui organism implicat în controlul calităţii alimentelor şi respectării normelor de igienă în cadrul circuitului alimentar să nu fie clar definite.

Sarcini prioritare

Asigurarea populaţiei cu alimente în cantităţi, varietăţi şi calităţi suficiente în corespundere cu necesarul fiziologic al organismului uman.

Asigurarea unui sistem legislativ şi administrativ complex, unificat şi adecvat pentru protejarea calităţii alimentelor şi supravegherea sanitară integră a circuitului alimentar.

Profilaxia maladiilor infecţioase condiţionate de calitatea alimentelor.

Excluderea sau micşorarea pînă la concentraţia maximă admisă a poluării alimentelor cu substanţe toxice, agenţi patogeni, ouă de helminţi etc.

Acţiuni

69. Elaborarea proiectului de lege privind calitatea produselor alimentare şi modificarea legislaţiei în vigoare conform recomandărilor FAO/OMS (Comisia Codex Alimentarius).

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentul Standardizare şi Metrologie.

Termen: anul 2001.

70. Restructurarea şi reorganizarea instituţiilor implicate cu stabilirea clară a funcţiilor în supravegherea şi controlul calităţii alimentelor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentul Standardizare şi Metrologie.

Termen: anul 2002.

71. Monitorizarea contaminării chimice şi biologice a alimentelor: elementelor toxice, pesticidelor, micotoxinelor, azotaţilor, azotiţilor, hidrocarburilor policiclice aromatice, preparatelor veterinare, aditivelor alimentare.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

72. Monitorizarea izbucnirilor de toxiinfecţii alimentare.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

73. Formarea de inspectori şi instructori HACCP şi introducerea acestui sistem de supraveghere şi control în unităţile de industrie alimentară, comerţ alimentar, alimentaţie publică şi colectivă.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2003.

74. Educarea producătorilor de alimente şi a populaţiei pentru comercializarea şi consumul unor produse alimentare salubre.

Executori: Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, centrele de medicină preventivă teritoriale.

Termen: permanent.

75. Crearea şi asigurarea activităţii eficiente a sistemului de control (cu laborator) în toate punctele vamale a calităţii produselor alimentare importate.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Departamentul Vamal, Departamentul Standardizare şi Metrologie.

Termen: anii 2001-2002.

 

4.6. Mediul ocupaţional

Obiective

Asigurarea minimalizării frecvenţei şi a gravităţii impactului factorilor nocivi din mediul ocupaţional asupra sănătăţii muncitorilor.

Dezvoltarea domeniului igiena muncii şi de boli profesionale ca element obligatoriu al asistenţei medicale.

Argumente pentru acţiuni

Accidente de muncă

Indicele general de frecvenţă a accidentelor de muncă calculat la 1000 de angajaţi în 1999 a constituit 1,1 faţă de 1,4 în 1996. Cele mai multe şi mai grave accidente din activitatea economică s-au înregistrat în agricultură şi silvicultură (204 cazuri, din care 12 mortale), în industria prelucrătoare (229 cazuri, din care 12 mortale), în transporturi, depozitare şi comunicaţii (44 cazuri, din care 4 mortale), în construcţii (29 cazuri, din care 1 mortal), în energetică, gospodărirea gazului şi apelor (36 cazuri, din care 1 mortal).

 

 

Fiecare al treilea accident a avut loc din cauza căderii victimelor, inclusiv de la înălţime, 30% din cauza lovirii sau strivirii de maşini, utilaje, strunguri, diferite obiecte, 11% – căderi, prăbuşiri, lovituri a diferitelor materiale şi obiecte.

 

 

Principalele cauze ale accidentelor de muncă sînt: pregătirea profesională insuficientă, instruirea neadecvată sarcinilor de muncă, indisciplina tehnologică, lipsa de supraveghere şi control.

Bolile profesionale şi bolile legate de profesie

Bolile profesionale şi bolile legate de profesie sînt, pe de o parte, în funcţie de condiţiile de muncă şi de ponderea muncitorilor expuşi la factorii de risc, iar pe de altă parte, de existenţa sau inexistenţa unui sistem stimulator pentru lichidarea acestor factori de risc şi prevenirea îmbolnăvirilor. De menţionat că potrivit datelor statistice din 1997, din populaţia totală a Republicii Moldova – 4304,7 mii de locuitori, peste 25%, adică 1,1 mil. persoane, lucrează în diverse ramuri de activitate.

În ţară aproximativ 10% din totalul angajaţilor sînt expuşi unui sau mai multor noxe profesionale (circa 106449 persoane); 33,2% din aceştia se află în condiţii de expunere la factorii nocivi peste limitele admise (circa 35339 persoane).

Este important să precizăm că aceste date au o anumită relativitate atît din cauza deficienţelor de înregistrare în registrele unităţilor sanitare, cît şi din cauza transformărilor rapide ale diferitelor sectoare industriale la această etapă a evoluţiei societăţii.

În baza Legii cu privire la protecţia muncii nr.625-XII din 2 iulie 1991, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă a înregistrat în 1997 un număr de 47 cazuri de boli profesionale pentru întreaga ţară (reprezentînd o incidenţă de 4,4 la 10 mii salariaţi expuşi la noxe).

 

 

Această situaţie nu reprezintă însă realitatea, deoarece, spre exemplu, în 1997 numai 82% dintre persoanele expuse la noxe au fost supuse controlului medical periodic.

Semnalăm în mod deosebit că 38,2% din numărul total de boli profesionale înregistrate (498 afectaţi) au fost provocate de acţiunea vibraţiei, 17,0% – a substanţelor chimice toxice, 14,0% – pulberilor, 15,4% – agenţilor patogeni etc.

Datorită unor deficienţe organizatorice ale examenului medical, majoritatea cazurilor declarate s-au depistat în faze tardive. De asemenea, în ultimii 9 ani s-au înregistrat 132 cazuri noi de osteohondroză, 74 cazuri noi de bronşită şi astm bronşic profesional, 39 cazuri noi de tuberculoză, 14 cazuri de intoxicaţii cu pesticide, 30 cazuri de surditate şi hipoacuzie profesională etc.

Din bolile legate de profesie fac parte un şir de boli polifactoriale în apariţia sau agravarea cărora pot interveni unii factori de risc profesional (hipertonia arterială, cardiopatia ischemică, ulcerul gastric, bronhopneumopatii obstructive cronice etc.). Deşi nu se cunoaşte situaţia reală a morbidităţii prin boli legate de profesiune, în baza unor studii selective s-a constat că ea poate fi de 5-10 ori mai mare decît morbiditatea prin boli profesionale.

Morbiditatea cu pierdere temporară a capacităţii de muncă a salariaţilor în anul 1997 a constituit 37,0 cazuri şi 687,5 zile cu incapacitate de muncă la 100 muncitori faţă de 38,6 cazuri şi 727,1 zile în anul 1996. Printre femei aceşti indici au crescut de la 32,7 pînă la 38,1 cazuri şi de la 555,8 pînă la 685,0 zile cu incapacitate la 100 femei muncitoare.

 

 

Cel mai înalt nivel al indicilor morbidităţii, cu pierderea temporară a capacităţii de muncă, s-a înregistrat la muncitorii din transport, energetică, industrie, producerea materialelor de construcţie, lucrătorii medicali. Cele mai frecvente forme nozologice înregistrate în 1999 sînt: gripa şi bolile organelor respiratorii-31,9% (1996-28,5%); bolile sistemului nervos periferic 14,9% (15,5%); traumele – 9,6% ( 9,8%); bolile sistemului cardiovascular 6,0% ( 6,2%) etc.

Principalii factori de risc: condiţii microclimaterice nefavorabile (temperatura joasă, umiditatea sporită, curenţii de aer reci), preponderent în perioada rece a anului, lucrul fizic greu, parţial mecanizat, impurificarea considerabilă a aerului în zona ocupaţională cu pulberi, asigurarea nesatisfăcătoare cu echipament şi mijloace de protecţie individuală etc.

Legislaţia actuală prevede ca pentru condiţiile de muncă dăunătoare, în grupe de muncă diferenţiate, să fie acordate concedii suplimentare de odihnă, însă aceste facilităţi nu se reflectă într-o lege unică a ţării. Pentru a schimba această situaţie se impune elaborarea unui act normativ, în care să se prevadă salarizarea diferenţiată a personalului în funcţie de complicitatea muncii şi de condiţiile de muncă.

Sarcini prioritare

Asigurarea reducerii considerabile a frecvenţei şi gravităţii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, micşorînd numărul persoanelor ocupate în condiţii nocive şi periculoase, studierea posibililor factori nefavorabili şi periculoşi în producere, elaborarea şi adoptarea celor mai potrivite măsuri de prevenire.

Reformarea şi dezvoltarea serviciilor multidisciplinare de medicină a muncii ca element principal şi obligatoriu al strategiei complexe de ocrotire a sănătăţii la locurile de muncă.

Asigurarea în perspectivă a accesului la serviciul complex de igienă a muncii şi boli profesionale, cu înregistrarea strictă a factorilor de risc la care sînt expuşi muncitorii, în scopul preîntîmpinării bolilor şi traumelor legate de activitatea profesională.

Acţiuni

76. Evaluarea reală a factorilor de risc pentru accidentele şi morbiditatea profesională pe ramuri economice şi implementarea unor concepte metodologice, cu conţinut tehnic, organizatoric şi de instruire în raport cu factorii principali reali sau cu condiţiile de apariţie a acestor accidente.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

77. Organizarea asistenţei medicale de medicina muncii, care să cuprindă paşaportizarea tuturor locurilor de muncă cu risc sporit de accidente de muncă şi de boli profesionale.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Termen: anul 2002.

78. Asigurarea perfecţionării profesionale în medicina muncii la un nivel calitativ corespunzător al specialiştilor de medicină generală care activează în asistenţa medicală la întreprinderile industriale.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

79. Antrenarea tuturor angajaţilor în efectuarea examenelor medicale profilactice şi depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale, în faze recuperatorii sau cînd schimbarea locului de muncă poate avea efect benefic.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

80. Evidenţa în documentaţiile serviciilor sanitare şi securitatea tehnică a muncii din întreprinderi, a condiţiilor generatoare de accidente şi boli profesionale în vederea promovării mijloacelor tehnice, organizatorice şi medicale de profilaxie şi educaţie pentru sănătate a angajaţilor.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

81. Stimularea activităţii de cercetări ştiinţifice vizînd factorii de risc profesional majori din industrie şi agricultură, precum şi impactul acestora asupra stării de sănătate a angajaţilor în vederea elaborării măsurilor profilactice corespunzătoare.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

82. Elaborarea în cadrul politicii naţionale pentru sănătate a programului "Sănătatea şi mediul ocupaţional".

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

4.7. Radiaţiile ionizante şi neionizante

4.7.1. Radiaţiile ionizante

Obiective

Minimalizarea expunerii radiaţionale folosind strategiile radioprotecţiei.

Încurajarea participării la informaţia publică vizînd protecţia mediului şi ocrotirea sănătăţii în relaţie cu factorul radiologic.

Argumente pentru acţiuni

În prezent în Republica Moldova există 153 organizaţii, întreprinderi şi instituţii care utilizează 5970 surse şi generatori de radiaţii ionizante. De asemenea, la obiectul special nr.5102, ce se ocupă de transportarea surselor radioactive şi depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive, sînt stocate deşeuri radioactive cu o activitate totală de circa 136000 Ci (Ciurie). Anual în Republica Moldova îşi desfăşoară activităţi nucleare 2-3 unităţi mobile din alte ţări. Dispun de transport special de transportare a deşeurilor radioactive 8-10 unităţi nucleare. În sfera radiaţiilor ionizante activează 1634 lucrători (personal de categoria A) conform Normelor de radioprotecţie (NRP-76/87).

Prin teritoriul Republicii Moldova se transportă spre alte state combustibil nuclear, deşeuri radioactive şi alte surse radioactive care prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea populaţiei. Investigaţiile efectuate la punctul de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive indică nivele înalte de contaminare radioactivă cu radionuclizii Stronţiu-90 şi Radiu-226, produse ca urmare a deermetizării rezervorului nr.1 cu migrarea radionuclizilor menţionaţi în sol şi apele freatice. Situaţia creată se estimează ca stare de accident de categoria III şi sînt necesare măsuri urgente pentru limitarea arealului de contaminare a solului si apelor freatice.

În ultimii ani situaţia radiologică in republică rămîne stabilă. Fondul radioactiv-gama extern constituie 8-17 mR/h (microroentgen/oră), concentraţiile substanţelor radioactive în produsele alimentare, apa potabilă şi în alte elemente de mediu sînt sub limita normativelor în vigoare. Cu regret în republică continuă să fie înregistrate incidente nucleare. Nu se exclude posibilitatea importului produselor alimentare, confecţiilor, plantelor medicinale şi materialelor de construcţie din zonele contaminate ale Ucrainei, Rusiei si Republicii Belarus. În construcţia de locuinţe uneori sînt folosite materiale cu un conţinut sporit de radionuclizi naturali (zgura, cenuşa, granitul etc.).

Doza de iradiere colectivă a populaţiei Republicii Moldova de la sursele naturale este net superioară dozei primite în urma accidentului de la Cernobîl şi constituie 70% din doza sumară primită de la toate sursele.

Sursele naturale principale sînt materialele de construcţie cu un conţinut sporit al radionuclizilor naturali şi al radonului care se acumulează în încăperi.

Raionarea radio-geochimică a teritoriului Republicii Moldova conform intensităţii emanării radonului ar permite selectarea raţională a teritoriului de construcţie şi planificarea generală a localităţilor.

Se impun controlul şi reglementarea caracteristicilor igienico-radiologice a materialelor de construcţie şi a deşeurilor industriale, de asemenea, introducerea mijloacelor tehnice efective de protecţie antiradon pentru diminuarea fondului radioactiv în încăperi. Cenuşa şi zgura de la termocentrale, obţinută prin arderea cărbunelui, sfărîmarea şi măcinarea lor contribuie la sporirea potenţialului radioactivităţii naturale pe teritoriul republicii.

Utilizarea cenuşii şi zgurii de la termocentrale în calitate de materiale de construcţie impune necesitatea certificării acestora de către Ministerul Sănătăţii.

În jurul Republicii Moldova, la o distanţă de la 125 km pînă la 450 km, funcţionează 7 centrale atomo-electrice. Eventualele accidente nucleare la aceste centrale ar putea afecta şi teritoriul republicii. La momentul actual un pericol permanent pentru populaţia Republicii Moldova îl prezintă centralele atomo-electrice Cernobîl, Iujno-Ucrainsk, Hmelniţk, Cozlodui.

Un factor important pentru starea radioactivităţii artificiale reprezintă poluarea radioactivă a teritoriului ca urmare a accidentului de la Cernobîl. Studiile efectuate după producerea accidentului de la Cernobîl privind corelaţia între fondul radioactiv, conţinutul de radionuclizi în produsele alimentare principale şi răspîndirea tumorilor maligne au demonstrat creşterea indicilor standardizaţi de morbiditate prin hemoblastoze, în deosebi în grupele de vîrsta de pînă la 10 ani şi după 60 ani. Printre unităţile nozologice cele mai semnificative modificări s-au înregistrat referitor la leucemiile (leucozele) acute.

În acest context prin Legea nr.1440-XII din 24 decembrie 1997 cu privire la radioprotecţie şi securitatea nucleară a fost perfectată şi fortificată infrastructura organelor administraţiei publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.

Ministerul Sănătăţii, Departamentul Standardizare şi Metrologie, Departamentul Situaţii Excepţionale sînt obligate să coordoneze şi să emită, în limitele competenţei lor, acte normative, reglementări tehnice, standarde privind cerinţele generale de securitate nucleară, radioprotecţie şi control, de intervenţie în caz de accidente locale şi majore, procedurile de autorizare şi control, obligaţiunile persoanelor fizice şi juridice în desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţilor cu radiaţii ionizante şi deşeuri radioactive.

Sarcini prioritare

Evaluarea riscului sănătăţii populaţiei expuse impactului radioactiv.

Implementarea programelor de minimalizare a expunerii populaţiei la influenţa radiaţiilor ionizante.

Asigurarea radioprotecţiei mediului ambiant şi a populaţiei.

Dezvoltarea programului naţional referitor la depozitarea definitivă şi protecţia deşeurilor radioactive.

Identificarea grupurilor de risc a populaţiei expuse radiaţiilor ionizante de la diferite surse şi implementarea noilor metode pentru efectuarea monitoringului radioactiv adecvat.

Acţiuni

83. Completarea şi modificarea legislaţiei existente cu prevederi clare privind expunerea la radon şi normarea radioactivităţii materialelor de construcţie.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Departamentul Standardizare şi Metrologie, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anii 2001-2002.

84. Înzestrarea centrului de radioprotecţie şi igiena radiaţiilor cu aparataj necesar determinării pe scară largă a concentraţiei radonului în locuinţe (model Alfaguard) sau alte aparate analogice.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică.

Termen: anul 2002.

85. Raionarea radio-geochimică a teritoriului Republicii Moldova în funcţie de nivelul emanării radonului si elaborarea de recomandări practice pentru limitarea expunerii în locuinţe.

Executori: Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Termen: anul 2002.

86. Controlul radioactivităţii artificiale a componentelor mediului (ape subterane, de suprafaţă, aerul atmosferic, solul) şi a produselor alimentare în diferite regiuni ale republicii afectate în urma accidentului de la Cernobîl.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

87. Studierea conţinutului radionuclizilor naturali (radiu-226, thoriu-40) în mediu, în produsele alimentare, materialele de construcţie, îngrăşămintele minerale etc.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

88. Măsurarea concentraţiei radonului la suprafaţa solului, în locuinţele construite din diferite materiale.

Executori: Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

89. Efectuarea monitoringului radiologic permanent al teritoriului punctului de stocare definitivă a deşeurilor radioactive, cu măsuri de reconstrucţie a obiectivului existent şi construirea unui depozit terestru nou. Sursa de finanţare – investiţii capitale în valoare de 1,5 mil.lei.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2010.

90. Efectuarea investigaţiilor gama-spectrometrice, radio-chimice, hidrogeologice ale obiectelor mediului ambiant la punctul de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive, cu inventarierea tuturor surselor stocate pînă în prezent.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

91. Studierea morbidităţii participanţilor la lichidarea consecinţelor accidentului de la Cernobîl şi a diferitelor grupe de populaţie cu determinarea corelaţiei între fondul radioactiv, conţinutul de radionuclizi în sol şi vegetaţie şi răspîndirii tumorilor maligne. Elaborarea măsurilor profilactice.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Asociaţia Curativ – Sanatorială a Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova.

Termen: anul 2002.

 

4.7.2. Radiaţiile neionizante

Obiective

Minimalizarea expunerii la influenţa radiaţiilor neionizante.

Rezolvarea problemei protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei de radiaţiile neionizante.

Argumente pentru acţiuni

În Republica Moldova cele mai răspîndite din radiaţiile neionizante sînt cele electromagnetice. Obiectivele principale cu surse de radiere electromagnetică sînt centrele de televiziune şi radiodifuziune ale Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor; staţiile de radiolocaţie ale Ministerului Apărării şi ale Aviaţiei Civile; centrele comerciale de televiziune, radiodifuziune şi comunicaţie; liniile electrice aeriene de tensiune înaltă etc.

Nivelurile radiaţiilor electromagnetice în localităţile republicii depăşesc substanţial radiofondul pămîntului, în unele cazuri şi normele igienice pentru populaţie. Nivelul radiaţiilor electromagnetice în raionul amplasării staţiilor radio atinge 100 V/m, nivelul maxim admisibil fiind de 15 V/m. În prezent, deja se pot evidenţia teritoriile cu situaţie electromagnetică nefavorabilă. Cea mai nefavorabilă situaţie s-a creat în or.Codru şi mun.Edineţ unde funcţionează obiective radiotehnice ale Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor.

În raza 30-400 m a obiectivelor radiotehnice unde se află casele de locuit şi instituţiile curative la diferite niveluri de la suprafaţa pămîntului nivelul cîmpului electromagnetic atinge 100 V/m, nivelul admisibil fiind de 15 V/m, ceea ce arată că dimensiunile zonelor de protecţie sanitară nu se respectă. Conform datelor prezentate de conducătorii instituţiilor curative, morbiditatea generală este majorată, ceea ce posibil are legătură cu funcţionarea acestor obiective radiotehnice.

Sarcini prioritare

Identificarea, monitorizarea şi supravegherea surselor de radiaţii neionizante.

Reabilitarea zonelor în care se înregistrează depăşiri ale nivelurilor admisibile de radiaţii electromagnetice. Actualizarea şi armonizarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi populaţiei contra radiaţiilor neionizante.

Acţiuni

92. Supravegherea sanitară exigentă la atribuirea terenurilor, construcţia şi darea obiectivelor noi în exploatare, efectuarea măsurărilor nivelului cîmpului electromagnetic la obiectivele existente în timpul supravegherii sanitare curente.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

93. Elaborarea proiectului tehnic privind reamplasarea obiectivelor radiotehnice ale Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor din or.Codru şi mun.Edineţ.

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

4.8. Zgomotul

Obiective

Reducerea nivelelor sumare de zgomot urban şi industrial prin implicarea tuturor factorilor de decizie în aplicarea legislaţiei existente.

Argumente pentru acţiuni

Zgomotul este unul dintre cei mai răspîndiţi poluanţi ce afectează calitatea vieţii, uneori chiar o deteriorează grav. Zgomotul excesiv poate avea o mare varietate de efecte, pornind de la banala jenă sau disconfort, cu afectarea somnului şi toate celelalte potenţiale efecte ale stresului, afectînd în final chiar performanţele auditive, hipoacuzia devenind cea mai răspîndită afecţiune a populaţiei oraşelor mari. Cuantificarea efectelor zgomotului este un proces destul de dificil, datorită manifestărilor clinice polietiologice la nivele joase de zgomot şi intervenţiei factorilor de sensibilitate individuală.

În Republica Moldova se semnalează o continuă degradare a mediului sonor urban, nivelurile medii anuale, zilnice înregistrînd o creştere în zonele de trafic intens (de la valori maxime de 79 dBA în 1994 la 84 dBA în 1997). Îngrijorătoare este creşterea constatată în zonele rezidenţiale – de la 77 la 80 dBA, ele pierzîndu-şi rolul protector şi prelungind nejustificat şi dăunător expunerea la zgomot. Cele mai agresive surse de zgomot exterior identificate sînt: traficul rutier, calea ferată, locurile de joacă ale copiilor, parcările şi şantierele. Calculul unor indicatori psihofiziologici (trafic noise index) a evidenţiat zgomotul de trafic drept cel mai agresiv şi răspîndit stresor, afectînd aproximativ 60% din populaţia urbană. Izolarea fonică deficitară a locuinţelor permite atît pătrunderea în proporţii crescute a zgomotului exterior, cît şi adăugarea surselor de poluare de vecinătate, astfel încît valorile zgomotului interior depăşesc limitele maxime admise în 90% din locuinţele investigate. Cele mai supărătoare surse de zgomot interior sînt considerate instalaţiile sanitare, ascensorul, aparatele menajere, precum şi unităţile prestatoare de servicii şi de divertisment de la parterul blocurilor sau din imediata apropiere a locuinţelor.

În studiul epidemiologic retrospectiv privind relaţia dintre expunerea la zgomotul urban din mun. Chişinău şi riscul dezvoltării tulburărilor nervoase s-a constatat că riscul este mai mare pentru persoanele expuse la zgomotul care depăşeşte normativul. Importanţa studiului constă în evidenţierea unui semnal privind creşterea sensibilităţii individuale la agenţii de stres, reflectată în creşterea riscului de apariţie a maladiilor legate de stres.

Sarcini prioritare

Elaborarea bazei legislative şi a metodologiei conform recomandărilor OMS.

Estimarea riscului legat de poluarea sonoră.

Dezvoltarea şi implementarea măsurilor de reducere a nivelului de zgomot în localităţi şi asigurarea condiţiilor optimale de protecţie a sănătăţii populaţiei.

Asigurarea condiţiilor financiare, tehnologice, administrative şi legislative necesare pentru reducerea poluării sonore în localităţi.

Dezvoltarea procesului de pronosticare de scurtă şi de lungă durată în poluarea sonoră.

Acţiuni

94. Elaborarea standardelor naţionale referitor la mărimile maximal admisibile ale zgomotului în diferite raioane şi zone din localităţi, locuinţe şi edificii publice.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

95. Coordonarea modului metodologic şi căilor de monitorizare a zgomotului folosind criteriile de bază ale agenţiei regionale europene a OMS.

Executori: Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

96. Implementarea metodologiei de estimare a valorilor maxime admisibile a zgomotului în diferite zone geografice şi zone funcţionale ale localităţilor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Departamentul Standardizare şi Metrologie, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2001.

97. Educarea şi informarea populaţiei în scopul aplicării unor metode de protecţie individuală pentru reducerea gradului de disconfort. Sesizarea agenţilor responsabili de supravegherea calităţii mediului sonor urban.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Afacerilor Interne.

Termen: permanent.

98. Identificarea soluţiilor tehnice eficiente din punct de vedere economic pentru reducerea nivelurilor de zgomot din centrele urbane.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

99. Proiectarea şi construcţia raţională a cartierelor, amenajarea şi înverzirea terenurilor din apropierea caselor de locuit, scoaterea întreprinderilor industriale din zona locativă, crearea zonelor de protecţie sanitară, construcţia drumurilor de centură, construcţia caselor de locuit protejate de zgomot, crearea schemelor raţionale de mişcare a transportului auto etc.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, organele administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

 

4.9. Aşezări urbane şi rurale

Obiective

Îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi fizice de viaţă în comunităţile urbane şi rurale pentru a favoriza creşterea calităţii vieţii printr-o profilaxie activă a patologiei asociată locuirii.

Dezvoltarea raţională a localităţilor.

Argumente pentru acţiuni

Oraşele şi comunităţile rurale din Republica Moldova în prezent nu oferă un mediu favorabil sănătăţii populaţiei. În ultimii ani s-au deteriorat rapid condiţiile de viaţă a majorităţii populaţiei. Principalele probleme ale locuinţelor sînt: insuficienţa spaţiului locativ în oraşe, frecvenţa crescută a accidentelor casnice, zgomotul, microclimatul necorespunzător (în special iarna). Patologia asociată locuirii marchează creşteri ale frecvenţei de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare, în deosebi hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică, bolile respiratorii şi reumatismale, bolile neuropsihice. O planificare mai bună a dezvoltării localităţilor poate contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Deşi locuinţa de tip urban asigură condiţii igienice şi de confort superioare celor din mediu rural privind aprovizionarea cu apă, modul de încălzire şi îndepărtarea deşeurilor, ele se caracterizează, în general, prin supraaglomerare şi proiectare inadecvată, spaţiul insuficient, mai puţin de 9 m² pentru o persoană.

Acţiuni

100. Elaborarea unui program de încurajare a construcţiei locuinţelor amenajate în localităţile urbane în scopul creşterii condiţiilor de trai a populaţiei.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, organele administraţiei publice locale.

Termen: anii 2002-2003.

101. Elaborarea unei concepţii moderne de dezvoltare a localităţilor în scopul revitalizării zonelor slab dezvoltate şi creării unor noi locuri de muncă.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anii 2002-2003.

102. Elaborarea metodologiei de diagnosticare a "locuinţelor bolnave" şi de studiu epidemiologic a sănătăţii, dezvoltarea compartimentului igiena habitatului.

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

4.10. Catastrofele naturale şi avarierile industriale

Obiective

Preîntîmpinarea sau micşorarea maximală a urmărilor catastrofelor naturale, profilaxia avarierilor industriale de proporţii mari şi garantarea unei pregătiri totale în caz de catastrofe naturale sau avarieri în industrii atît în interiorul ţării cît şi în caz de extindere în ţările vecine.

Crearea unui sistem modern de informare urgentă a autorităţilor, serviciilor interesate şi populaţiei despre posibilitatea sau riscul potenţial a avarierilor industriale pentru adoptarea operativă a deciziilor în situaţiile excepţionale.

Argumente pentru acţiuni

Calamităţile naturale şi accidentele industriale determină pierderi materiale colosale şi victime omeneşti. Cele mai caracteristice fenomene naturale pentru Republica Moldova, care deseori au un caracter de catastrofe, sînt grindina, inundaţiile, alunecările de teren, cutremurele de pămînt. Urmările lor sînt multiple: de importanţă economică, morală, spirituală, psiho-socială şi de sănătate. Mai mult decît atît, calamităţile naturale exercită o acţiune nefavorabilă asupra proceselor de dezvoltare durabilă a ţării. Pe parcursul ultimului deceniu pe teritoriul Republicii Moldova catastrofele naturale au determinat decesul a zeci de oameni, un număr considerabil de traume, cazuri de boli infecţioase şi parazitare, dereglări de sănătate, determinate de stările de stres etc. Cheltuielile materiale (ruinarea caselor, pierderile de animale, inundarea şi înnămolirea culturilor, grădinilor, fîntînilor, nimicirea resurselor alimentare etc.) au constituit milioane de lei.

Avarierile industriale, ce au avut loc pînă în prezent, nu au purtat un caracter de catastrofe şi nu s-au soldat cu victime printre populaţie. Totodată, criza economică a micşorat brusc posibilitatea de a preîntîmpina avarierile din cauza imposibilităţii de a introduce şi exploata sistemele automate de control la utilizarea substanţelor toxice şi inflamabile, de a înlătura neajunsurile în exploatarea şi repararea la timp a diferitelor utilaje şi sisteme, din cauza lipsei pieselor de schimb şi a utilajului etc.

Sarcini prioritare

Organizarea şi pregătirea la nivel naţional şi judeţean a unor formaţiuni speciale bine instruite, mobile şi asigurate tehnic pentru acordarea ajutorului populaţiei în caz de calamitate naturală sau avarii de proporţii mari.

Asigurarea desfăşurării operative a acţiunilor de lichidare a pierderilor rezultate de calamităţi (sistemul de informaţie, legătură, mobilizarea şi deplasarea formaţiunilor în zona afectată, asigurarea medico-sanitară şi antiepidemică etc.).

Evaluarea situaţiei şi mecanismelor declanşatoare a calamităţii, factorilor ce contribuie la creşterea numărului de victime şi pierderi materiale, elaborarea recomandărilor de micşorare a pierderilor şi cheltuielilor materiale.

Acţiuni

103. Elaborarea programelor de profilaxie a avarierilor industriale şi a pierderilor grave rezultate de calamităţile naturale şi accidente, elaborarea mecanismelor, aprobarea criteriilor şi metodelor de apreciere a riscului de catastrofe naturale şi avarieri industriale.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, Departamentul Situaţii Excepţionale.

Termen: anul 2001.

104. Elaborarea sistemului naţional de informare în caz de calamitate naturală sau accidente industriale.

Executori: Radioteleviziunea, Departamentul Situaţii Excepţionale.

Termen: anul 2001.

105. Elaborarea şi implementarea sistemelor automatizate de semnalizare despre nivelurile critice de poluare şi apariţia situaţiilor de avarii.

Executori: Departamentul Situaţii Excepţionale.

Termen: anii 2001-2003.

106. Înzestrarea locurilor de muncă cu utilaje moderne de semnalizare în sectoarele cu pericol major, pentru informarea la timp despre depăşirile conţinutului maximal admis al substanţelor toxice în aerul zonei de lucru.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2003.

107. Crearea unei baze de date despre actele legislative, normative, regulamentele oficiale şi recomandaţiile privind prevenirea şi diminuarea efectelor catastrofelor.

Executori: Departamentul Situaţii Excepţionale, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2001.

108. Crearea unui sistem informaţional de înştiinţare a populaţiei despre măsurile periculoase din reţeaua de comerţ şi la locurile de muncă.

Executor: Ministerul Industriei.

Termen: anul 2001.

109. Organizarea şi asigurarea instruirii tuturor specialiştilor din industrie, construcţie, comerţ privind procesele tehnologice periculoase.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

110. Crearea Registrului de stat a substanţelor potenţial toxice, asigurînd înregistrarea permanentă a datelor noi.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii.

Termen: anul 2002.

111. Elaborarea unui act legislativ privind modalitatea de amplasare a obiectivelor sociale în zonele de risc (inundaţii, alunecări de teren etc.).

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentul Situaţii Excepţionale, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

 

Capitolul V

SECTOARE ECONOMICE

5.1. Energetica

Obiective

Asigurarea evaluării periodice a impactului emisiilor şi deşeurilor de producţie ale întreprinderilor din sectorul energetic asupra stării sanitaro-ecologice a mediului.

Implementarea în energetică a tehnologiilor nonpoluante fără micşorarea eficienţei utilizării energiei şi resurselor energetice.

Argumente pentru acţiuni

Industria energetică contribuie cu aproximativ 35-40% la poluarea aerului atmosferic. În această situaţie considerentul economic este determinat la alegerea sursei de energie în ordinea crescătoare a preţurilor: cărbunele, păcura, gazul metan. Dar această alegere corespunde şi ordinii crescătoare a gradului de poluare produs prin arderea combustibililor enumeraţi. Constrîngerile economice la alegerea tipului de combustibil nu trebuie să ducă implicit la creşterea nivelelor de poluare rezultate. Principalii poluanţi cu proprietăţi nocive sînt pulberii în suspensie, oxizii de sulf şi azot. În lipsa unor utilaje ce ar permite micşorarea nivelului de poluare, arderea cărbunelui, de regulă, este urmată de un nivel de poluare mai înalt decît arderea produselor petroliere, care la rîndul său se caracterizează printr-o poluare mai intensă în comparaţie cu utilizarea gazului.

În Republica Moldova sectorul energetic funcţionează în condiţii de limitare strictă în producerea şi utilizarea energiei. Balanţa de combustibil şi energie a Republicii Moldova în 1998 a constituit 5334 mii tone combustibil condiţionat şi s-a repartizat în modul următor:

Centrala Termoelectrică Cuciurgan de la Dnestrovsc este una dintre cele mai mari surse de emisie a compuşilor de sulf şi a pulberilor în suspensie, ca urmare a arderii cărbunelui şi păcurii, deci 40-50% de energie se produce prin utilizarea gazului natural. Volumul de emisii la această staţie electrică depăşeşte volumul de emisie în întregul sector industrial al republicii. Pe parcursul anilor 1991-1999 volumul total de emisii a substanţelor nocive din energetică şi industrie s-a micşorat cu 60-80%, ceea ce s-ar putea explica prin micşorarea volumului de producere (sectorul industrial). Sursele de emisie a poluanţilor în industrie şi energetică sînt înzestrate cu mijloace tehnice pentru reţinerea particulelor solide, însă lipsesc mijloace tehnice pentru captarea emisiilor gazoase. Funcţionarea ineficientă a instalaţiilor de captare a particulelor solide duce la o poluare însemnată a aerului, cu depăşirea nivelului reglementat de emisie.

Sarcini prioritare

Realizarea compatibilităţii activităţii complexului energetic cu starea mediului şi sănătăţii populaţiei, ţinînd cont de necesităţile economiei naţionale şi condiţiile naturale ale ţării.

Implementarea unor tehnologii adecvate pentru efectuarea controlului asupra emisiilor, cu asigurarea maximă a randamentelor energetice.

Acţiuni

112. Dezvoltarea surselor de energie, dînd prioritate tehnologiilor noi, performante şi non-poluante de obţinere a energiei.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

113. Asigurarea sectoarelor complexului energetic cu combustibil şi cu tehnologii noi în scopul reducerii emisiilor în zonele industrializate, unde sănătatea este afectată din cauza poluării aerului.

Executori: Ministerul Energeticii, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, Ministerul Economiei, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

114. Asigurarea creşterii ponderii resurselor energetice secundare în totalul consumurilor materiale.

Executori: Ministerul Energeticii, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, Ministerul Economiei.

Termen: permanent.

115. Asigurarea monitoringului emisiilor şi sistemului de control al poluării mediului.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, Ministerul Energeticii.

Termen: permanent.

116. Diminuarea consumului de cărbune şi păcură la centralele electrice cu termoficare şi cazangerii prin majorarea ponderii consumului de gaze naturale.

Executori: Ministerul Energeticii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, proprietarii de întreprinderi energetice.

Termen: permanent.

117. Prevederea mijloacelor financiare pentru măsurile profilactice în vederea prevenirii situaţiilor de pericol în procesul de producere a energiei.

Executori: Ministerul Energeticii, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică.

Termen: permanent.

118. Contribuirea la dezvoltarea instituţiilor de control, supraveghere şi monitoring în domeniul energeticii.

Executori: Ministerul Energeticii, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

119. Aprovizionarea staţiilor şi centralelor electrice cu aparate de control automat a emisiilor de substanţe poluante în aerul atmosferic şi în sursele de apă.

Executori: Ministerul Energeticii, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică.

Termen: anul 2002.

120. Elaborarea unui sistem de control a transformatoarelor electrice înzestrate cu triclordifenil, care este poluant organic persistent.

Executori: Ministerul Energeticii, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

 

5.2. Industria

Obiective

Asigurarea unei poziţii ferme a organelor guvernamentale privind funcţionarea întreprinderilor industriale în corespundere cu necesitatea protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei.

Implementarea unor tehnologii ecologic pure, luînd în considerare raporturile "cheltuieli /venit" şi "cheltuieli /eficacitate".

Folosirea stimulării economice care ar asigura respectarea documentelor legislative în privinţa protecţiei mediului.

Utilizarea stimulării economice pentru investitorii externi.

Îmbunătăţirea calitativă a tuturor aspectelor de activitate în industrie, cuprinzînd igiena muncii şi tehnica securităţii, igiena mediului.

Argumente pentru acţiuni

Pentru ca industria să aducă venit ţării ea trebuie să fie rentabilă, să asigure locuri de muncă şi belşug, fiind în "relaţii bune" cu mediul. Dezvoltarea ramurilor industriale au o importanţă vitală pentru sănătatea şi modul de viaţă al populaţiei din considerentele că industria este sursa de venit în baza cărora se suportă cheltuielile de asistenţă medicală şi serviciile comunale. Însă dezvoltarea industriei trebuie să se efectueze ţinînd cont de impactul ei asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

Începînd cu anul 1990 economia Republicii Moldova este afectată de o scădere bruscă a volumurilor reale ale producţiei, încasărilor bugetare şi investiţiilor capitale, veniturilor disponibile, concomitent cu o creştere substanţială a preţurilor reale la mărfurile de import, în special la sursele energetice, agrochimicale şi alte mărfuri. Toate acestea au influenţat atît pozitiv, cît şi negativ asupra mediului şi resurselor naturale.

Industria naţională în total cuprinde:

exploatarea carierelor – 0,8%;

industria de prelucrare şi producere a energiei electrice, gazelor şi apei – 14,5%;

industria prelucrătoare – 84,7%.

Structura producţiei industriale, conform ramurilor de bază în industria prelucrătoare pe anul 1996, se prezintă în felul următor:

industria alimentară şi a băuturilor – 54,2%;

fabricarea produselor din tutun – 5,3%;

fabricarea produselor textile – 2,4%;

fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor – 1,5%;

tăbăcirea, prepararea pieilor, fabricarea articolelor de voiaj, a încălţămintei – 1,7%;

prelucrarea lemnului, producerea articolelor din lemn, exclusiv producţia de mobilier – 0,6%;

fabricarea substanţelor şi produselor chimice – 0,9%;

producerea articolelor din cauciuc şi din materiale plastice – 0,3%;

producerea articolelor din materiale nemetalice – 5,3%;

fabricarea de maşini şi echipamente, prelucrarea materialelor – 7,9%;

industria mobilei – 1,6%.

Scăderea considerabilă a volumului producerii industriale a redus substanţial cantitatea de reziduuri tehnologice, precum şi emisia de gaze a căror sursă este consumul de energie. Odată cu aceasta a scăzut eficienţa epurării apelor reziduale şi a filtrării poluanţilor emişi în atmosferă din cauza lipsei mijloacelor pentru retehnologizarea producţiei şi a instalaţiilor, utilajelor. Ba mai mult, unele instalaţii de epurare a apelor reziduale nu funcţionează.

Scăderea bruscă a volumului de producţie, concomitent cu creşterea considerabilă a preţurilor reale la multe mărfuri, a redus simţitor venitul disponibil, fapt care s-a răsfrînt în mod divers asupra mediului. Totodată, s-au redus şi încasările întreprinderilor comunale responsabile de alimentarea cu apă şi epurarea apelor reziduale, ale celor responsabile de înlăturarea deşeurilor solide şi a întreprinderilor furnizoare de energie. Toate acestea conduc la micşorarea eficienţei de funcţionare şi la mărirea gradului de uzură a fondurilor fixe. Se deversează ape uzate neepurate şi se înrăutăţeşte calitatea resurselor de apă, se suprasolicită pubelele pentru deşeuri solide, sporeşte posibilitatea unor scurgeri considerabile sau chiar avarieri ale gazoductelor şi ale depozitelor de produse petroliere.

Sectoarele industriale care prezintă un pericol potenţial pentru mediu sînt fabricile de zahăr, fermele avicole, fermele de vite, atelierele de galvanizare, unele tăbăcării, uzine chimice şi fabrici de textile. Circa 140 mil.m³/an de ape reziduale industriale se deversează în apele de suprafaţă fără epurare prealabilă, din care circa 50 mil.m³ sînt poluate peste normele în vigoare stabilite în Republica Moldova.

Două din cele 10 surse importante de poluare a aerului sînt Compania de Ciment şi Uzina Metalurgică din Rîbniţa. Sursele de emisii din instalaţiile industriale sînt dotate cu instalaţii de captare a particulelor solide, însă ele nu dispun de tehnologii pentru reducerea emisiilor de SO₂. Reducerile considerabile ale emisiilor industriale în aer, care au avut loc în 1991 şi 1996, se datorează în primul rînd declinului producţiei.

Cu investiţii mici în instalarea de contoare, reducerea scurgerilor, aplicarea tehnologiilor cu consum redus şi deşeuri puţine, cheltuieli pentru buna gospodărire industrială se poate ajunge la economisirea energiei şi apei. Toate acestea sînt investiţii care se justifică financiar şi economic, dar care au şi efecte benefice majore asupra mediului.

Sarcini prioritare

Reforma economică constă în restructurarea industriei combinată cu măsuri adecvate de protecţie a mediului, ceea ce va realiza reducerea emisiilor care cauzează daune economice şi influenţează asupra sănătăţii.

Accelerarea procesului de ameliorare a calităţii mediului acolo unde există constrîngeri sociale şi economice (întreprinderile puternic poluate nu sînt închise, gospodăriile individuale nu pot rezista suficient de rapid la creşterea preţului la energie şi nu pot trece uşor de la cărbune la surse mai puţin poluante de energie).

Acţiuni

121. Introducerea unor tehnologii ecologic pure, în primul rînd la întreprinderile industriale, care emit poluanţi toxici, precum şi crearea de reţele de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate în localităţile rurale.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, organele administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

122. Asigurarea întreprinderilor cu sisteme închise industriale de acumulare şi epurare a apelor reziduale tehnologice, care conţin poluanţi ce nu se neutralizează, de exemplu, metale grele.

Executori: Ministerul Industriei, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

123. Asigurarea unei epurări eficiente a apelor reziduale de poluanţi specifici la staţiile existente de epurare.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Industriei, organele administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

 

5.3. Transportul

Obiective

Reducerea frecvenţei traumelor, incapacităţilor de muncă şi deceselor din cauza accidentelor de circulaţie pînă în anul 2000 cu 25% comparativ cu anul 1990.

Reducerea emisiilor de gaze şi particule în atmosferă, produse de circulaţia rutieră, pînă la nivelele corespunzătoare în conformitate cu valorile standard acceptate la ora actuală în Europa.

Elaborarea actelor legislative şi normative necesare în domeniu.

Reducerea zgomotului cauzat de trafic şi diminuarea influenţei asupra sănătăţii.

Reglementarea circulaţiei în vederea reducerii accidentelor, poluării şi zgomotului şi îmbunătăţirea comunicării localităţilor rurale cu oraşele.

Crearea premiselor pentru dezvoltarea transportului public şi răspîndirea tipurilor de transport mai puţin poluant.

Reducerea poluării cu plumb a elementelor mediului ambiant.

Reducerea poluării solului şi apei, produse de traficul rutier în vecinătatea arterelor cu trafic intens.

Argumente pentru acţiuni

Transportul rutier reprezintă unul din principalele mijloace de circulaţie pentru populaţie şi mărfuri. Însă în procesul de activitate transportul exercită o influenţă negativă asupra mediului. Între transport şi mediul de trai al populaţiei apar unele probleme provocate de un complex de factori.

După cum relatează datele prezentate în tabelul 10, toate mijloacele de transport în Republica Moldova pe perioada anilor 1980-1999, precum şi căile de comunicare ocupă un loc deosebit, transportului rutier pentru transportarea populaţiei şi mărfurilor îi aparţine prioritatea.

 

 

Transportul rutier este parţial responsabil de pierderile mari din domeniul sanitar şi economic, prin numărul mare de victime ale accidentelor rutiere.

În tabelul 11 sînt prezentate date despre accidentele rutiere în Republica Moldova în dinamică pe parcursul anilor 1985-1996, precum şi numărul victimelor în accidente.

 

 

Transportul rutier reprezintă şi un factor important în poluarea aerului în localităţile urbane şi rurale. Emisiile produse de vehicule sînt înalte pe unitate de carburanţi consumaţi din cauza termenului mare de folosire a vehiculelor, eficienţei scăzute a carburanţilor, lipsei utilajului de evitare a emisiilor şi întreţinerii nesatisfăcătoare a automobilelor. Începînd cu anul 1990 emisiile au scăzut substanţial datorită micşorării consumului de benzină etilată şi motorină. Cu toate acestea, emisiile pe unitate de transport sînt mari. Automobilele dotate cu motoarele Diesel şi vehiculele vechi cu benzină sînt o sursă importantă de poluare cu NO₂, SO₂, hidrocarburi şi funingine, influenţînd nemijlocit sănătatea populaţiei urbane. O măsură eficientă de protecţie a aerului contra poluării cu emisiile toxice ale automobilelor este substituirea combustibilului lichid cu cel gazos.

Un risc pentru mediul ambiant şi populaţie este transportul mărfurilor periculoase (substanţe toxice, radioactive etc.) care, în caz de accident, pot afecta grav starea ecologică a mediului şi se pot rezulta cu un număr mare de victime.

Sarcini prioritare

Impunerea unor teste mult mai stricte de verificare a stării tehnice a tuturor vehiculelor la intervale regulate de timp; măsurarea în acelaşi timp a nivelului emisiilor de gaze de eşapament şi a nivelului de poluare sonoră.

Protecţia drepturilor pietonilor Planificarea transportului urban, stimularea transportului public şi introducerea mijloacelor de transport ecologic pure.

Asigurarea securităţii traficului rutier

Acţiuni

124. Reducerea emisiilor de noxe şi particule în atmosferă, precum şi a zgomotului şi vibraţiilor cauzate de traficul rutier şi feroviar (în mediul urban).

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Finanţelor, organele administraţiei publice locale.

Termen: permanent.

125. Modernizarea străzilor, refacerea spaţiilor verzi din oraşe şi soluţionarea problemei parcării autovehiculelor.

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, organele administraţiei publice locale.

Termen: anul 2005 şi permanent.

126. Elaborarea programelor de optimizare a traficului rutier şi feroviar.

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.

Termen: anul 2005.

127. Evaluarea sistematică a accidentelor rutiere, în baza unui studiu respectiv, pentru identificarea factorilor umani, mecanici, structurali şi de mediu, care au condus la producerea acestor accidente; evaluarea impactului asupra siguranţei drumurilor ca urmare a îmbunătăţirilor produse în construcţia autovehiculelor şi a drumurilor.

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Afacerilor Interne.

Termen: permanent.

128. Implementarea tehnicilor moderne de revizie tehnică a vehiculelor, care ar asigura evaluarea conformităţii lor cu cerinţele standardelor.

Executori: Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministerul Afacerilor Interne, instituţiile responsabile.

Termen: anii 2002-2004.

129. Elaborarea în cadrul politicii naţionale pentru sănătate a programului "Transportul, mediul şi sănătatea".

Executor: Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2001.

 

5.4. Agricultura

Obiective

Excluderea sau reducerea la minimum a factorilor de risc pentru sănătatea populaţiei rurale în legătură cu activităţile agricole şi zootehnice.

Argumente pentru acţiuni

Republica Moldova este o ţară agroindustrială, principalele probleme igienico-ecologice ale cărei sînt: consecinţele poluării apelor pentru sănătatea populaţiei şi utilizarea neraţională a resurselor naturale. Prelucrarea solului şi creşterea animalelor sînt principalele ramuri din activitatea economică de bază a republicii. Acestea se pot solda cu un impact de proporţii şi ireversibil.

Odată cu transformarea gospodăriilor agricole mari în gospodării mici ţărăneşti şi asociaţii apare problema utilizării raţionale şi inofensive a substanţelor chimice în protecţia plantelor. Majoritatea fermierilor nu posedă cunoştinţe în sfera de utilizare a pesticidelor şi îngrăşămintelor, precum şi în ceea ce priveşte măsurile de securitate a muncii. Lipseşte controlul toxicologic necesar asupra concentraţiilor de pesticide în producţia agricolă obţinută. Analiza datelor monitoringului arată că solul conţine cantităţi apreciabile de metale grele, pesticide şi îngrăşăminte, care nu pot fi neglijate. În perioada anilor 1990-1993 unele probe de sol conţineau pînă la 165 mg/kg de nitraţi (norma stabilită în Republica Moldova este de 130 mg/kg), 0,18 mg/kg cupru (norma – 3,0), 36,3 mg/kg plumb (norma – 30). În 1993 3,3% şi, respectiv, 14,4% din probele de sol au depăşit standardele microbiologice şi chimice.

Cantitatea pesticidelor utilizate a scăzut de la 38300 tone substanţe active în 1994 pînă la 5800 în 1995, indicii ponderabili de aplicare au scăzut considerabil de la 15-20 kg/ha pînă la 0,5-1,0 kg/ha. În 1992 s-au utilizat 135 mii tone îngrăşăminte, ceea ce este mult mai puţin decît în anii 1986-1987, cînd acest indice constituia 350 mii tone.

În medie pe ţară aplicarea îngrăşămintelor este de 122 kg/ha, la acelaşi nivel cu Ucraina, dar cu 20% mai mult decît în alte ţări europene sau membre a CSI. Volumul utilizării îngrăşămintelor în gospodăriile agricole se repartizează conform celor specificate în tabelul 12.

 

 

În produsele agricole au fost detectate reziduuri de pesticide, însă poluarea lor scade odată cu micşorarea aplicării substanţelor chimice. Circa 1/5 din produsele agricole conţin remanenţe de pesticide (24,2% în 1985, 31,4% în 1989 şi 21,6% în 1993), dar mai puţin de 1% dintre acestea depăşesc normele admise conform limitelor acceptate în Republica Moldova. Frecvenţa detectărilor este cu mult mai înaltă în fructe şi legume (34% în 1985, 47,7% în 1989 şi 27,7% în 1993). În produsele animaliere, în care remanenţele de pesticide sînt legate de contaminarea furajului şi solului, are loc o uşoară majorare atît în detecţiile totale, cît şi în frecvenţa şi proporţia celor care depăşeşte concentraţia maximă admisă.

Detectarea remanenţelor de pesticide în produsele agricole prezintă o îngrijorare serioasă din cauza că Republica Moldova dezvoltă exportul acestor produse către Europa de Vest, unde există un control strict al calităţii. În urma activităţii agricole, folosirii agrochimicalelor şi fermelor de animale resursele de apă suferă un impact considerabil.

În localităţile rurale există pericolul creşterii morbidităţii populaţiei prin boli zooantroponoze din cauza supravegherii veterinare nesatisfăcătoare, poluarea bacteriologică şi cu helminţi a solului, cu dejecte sau cadavrele animalelor.

 

 

Sarcini prioritare

Introducerea tehnologiilor nonpoluante în sectoarele gospodăriei agricole pe baza raportului cost-beneficiu.

Asigurarea unui management al calităţii la toate etapele proceselor de producţie, inclusiv igiena şi securitatea muncii şi igiena mediului.

Propagarea regulilor simple privind volumul şi termenul de utilizare a pesticidelor.

Instruirea fermierilor în metodele de gospodărire, de utilizare în volum redus a îngrăşămintelor şi pesticidelor, de protecţie a contaminării obiectelor mediului ambiant cu agenţi patogeni, helminţi, substanţe chimice, precum şi a protecţiei solului de degradare.

Acţiuni

130. Elaborarea regulamentelor privind regimul igienico-ecologic inofensiv de aplicare a agrochimicalelor, organizarea serviciilor speciale informative pentru consultaţii în aceste probleme.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii.

Termen: anul 2002.

131. Monitorizarea sistematică a reziduurilor de agrochimicale în produsele agricole pentru garantarea corespunderii standardelor internaţionale a mărfurilor, inclusiv a celor destinate exportului.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii.

Termen: permanent.

132. Elaborarea programelor de propagare a metodelor ecologice raţionale, promovarea activităţilor agricole durabile, inclusiv lupta cu dăunătorii, managementul integrat al pesticidelor şi erbicidelor, managementul substanţelor nutritive, irigarea eficientă, conservarea solului, prevenirea proceselor erozionale.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Finanţelor.

Termen: anul 2005.

133. Elaborarea programelor guvernamentale de sprijin (sub forma unui program de acoperire a cheltuielilor legate de implementarea unor activităţi agricole de promovare şi propagare a cunoştinţelor agrochimice, de servicii, consultaţii tehnice), care trebuie corelate cu adoptarea benevolă a metodelor ecologice de gospodărire.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Finanţelor.

Termen: anul 2005.

134. Elaborarea regulamentului igienic privind importarea, comercializarea, păstrarea şi utilizarea pesticidelor.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2001.

 

5.5. Turismul

Obiective

Dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, pe principii economice.

Combaterea poluării în general şi în special în zonele turistice de mare atractivitate.

Asigurarea drepturilor şi protecţia proprietăţii turiştilor.

Asigurarea turismului cu mijloace tehnico-materiale necesare pentru dezvoltarea acestei infrastructuri.

Argumente pentru acţiuni

Turismul, ca orice activitate umană, participă la poluarea şi degradarea mediului, micşorînd potenţialul turistic. Acţiunea negativă se realizează, fie prin influenţa directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi fainei sau a obiectivelor turistice, pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice. Principalii factori negativi rezultaţi din activităţi turistice, care acţionează asupra mediului şi a resurselor turistice sînt:

activitatea turistică necontrolată;

intensificarea circulaţiei autotransportului (poluarea aerului, sonoră etc.);

concepţia greşită de valorificare a potenţialului turistic;

ocuparea intensivă cu construcţii a spaţiului cu potenţial turistic.

 

 

Sarcini prioritare

Elaborarea programelor prioritare referitoare la managementul transportului către deschiderea sezonului turistic cu scopul asigurării unui turism neprimejdios.

Pregătirea şi elaborarea proiectelor de păstrare a resurselor turismului; promovarea turismului alternativ, de exemplu, a ecoturismului sau turismului religios.

Susţinerea instituţiilor neguvernamentale în protecţia mediului cu scopul de a contribui la păstrarea resurselor naturale şi de a aduce un anumit aport în dezvoltarea unui turism stabil.

Armonizarea reglementărilor şi actelor normative în domeniu existente cu cele similare din ţările Uniunii Europene.

Acţiuni

135. Susţinerea activităţilor de protecţie a mediului în legătură cu dezvoltarea turismului.

Executori: Departamentul Dezvoltarea Turismului, agenţiile de turism Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: permanent.

[Pct.135 modificat prin Hot.Guv. nr.875 din 14.07.03, în vigoare 25.07.03]

 

[Pct.136-138 abrogate prin Hot.Guv. nr.875 din 14.07.03, în vigoare 25.07.03]

 

5.6. Gospodăria silvică

Obiective

Protecţia resurselor naturale existente şi extinderea fîşiilor de protecţie şi a suprafeţelor de păduri.

Argumente pentru acţiuni

Pădurile au un rol ecologic primordial în Republica Moldova pentru protecţia bazinelor rîurilor şi conservarea solului. În ultimii 20 ani suprafeţele cu păduri au crescut de la 6,5% pînă la 9,9% din întreaga suprafaţă a ţării. Planul actual de extindere a suprafeţelor pădurilor prevede ca pînă în anul 2000 cota terenurilor împădurite să atingă 13% din teritoriu, dar şi această cifră este mai mică decît în majoritatea ţărilor din Europa şi decît în Japonia, care au o densitate a populaţiei similară sau chiar mai mare. Media anuală de reproducţie naturală este estimată la 3,2 m³/ha. Cantitatea medie de resurse a crescut de la 93 m³ pe hectar în 1957 la 124 m³ în 1985.

În acelaşi timp, resursele forestiere sînt în general puţine şi de o calitate care lasă de dorit. Numai 25-30% din suprafaţa pădurilor sînt bune pentru exploatare.

Calitatea joasă a pădurilor este atribuită aşezării marginale a acestora, managementului nesatisfăcător, factorilor poluanţi şi degradării provocate de activitatea populaţiei. Necesitatea de a îmbunătăţi starea pădurilor printr-un management ameliorat ca, de exemplu, extinderea plantaţiilor, are importanţă vitală pentru asigurarea în continuare a viabilităţii acestor ecosisteme. Se consideră că degradarea pădurilor se află la un nivel critic şi situaţia va deveni ireversibilă în următorii 10-15 ani.

Alţi doi factori care afectează resursele forestiere sînt criza de combustibil şi degradarea solului pădurilor din cauza păşunatului. Există convingerea că pînă cînd nu se va realiza vre-un progres în rezolvarea crizei de combustibil, toate pădurile vor avea de suferit. Se estimează că pe căi oficiale sînt satisfăcute numai 35% din necesităţile în lemn de foc, iar începînd cu anul 1990 rapoartele despre tăierea ilicită în acest scop semnalează o creştere îngrijorătoare.

Suprafaţa acoperită cu păduri constituie 9,4% din teritoriul republicii. Unui locuitor îi revine circa 0,07 ha de pădure şi peste 8 m³ de rezervă de lemn.

Un management raţional, ce ar include plantări pentru ridicarea valorii pădurilor ar putea majora creşterea anuală de la 3,2 m³ pînă la 4,5 m³/ha şi ar mări resursele forestiere pentru folosire în economie. Pentru estimarea pierderilor economice anuale cauzate de managementul deficient al pădurilor, în Republica Moldova este necesară o evaluare aprofundată a folosirii resurselor forestiere.

Sarcini prioritare

Restabilirea pădurilor şi/ori plantarea unor suprafeţe noi cu diverse specii perene.

Conservarea rezervaţiilor naturale şi/ori a mlaştinilor unde funcţiile biologice vitale sînt în pericol şi necesită măsuri de protecţie.

Respectarea statutului rezervaţiilor naturale existente.

Acţiuni

139. Elaborarea unui program de restabilire a pădurilor şi/ori plantarea unor suprafeţe cu diverse specii perene pe dealurile foarte înclinate şi cu scopul de a proteja integritatea bazinelor hidrografice ale rîurilor, investirea autorităţilor locale cu dreptul de a gestiona resursele forestiere, stabilirea penalizării pentru tăierea ilicită a resurselor forestiere.

Executori: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Serviciul Silvic de Stat.

Termen: anul 2001.

140. Elaborarea unui statut privind protecţia mlaştinilor cursurilor inferioare ale rîurilor Prut şi Nistru în conformitate cu Convenţia de la Romsar.

Executor: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2002.

141. Investirea autorităţilor locale cu dreptul de a gestiona resursele forestiere din teritoriu cu stimularea unui management durabil, inclusiv protecţia şi plantarea perdelelor forestiere. Realizarea unui program de informare a opiniei publice privind importanţa socială a protecţiei resurselor forestiere existente.

Executori: Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Termen: anul 2001.

142. Stabilirea unor penalizări financiare pentru tăierea ilicită, cu crearea unui fond de dezvoltare a resurselor forestiere.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Finanţelor.

Termen: anul 2001.

 

5.7. Serviciul de gospodărie comunală

Obiective

Îmbunătăţirea calităţii mediului prin utilizarea raţională a resurselor naturale de apă şi epurarea corespunzătoare a apelor uzate înainte de deversarea lor.

Reducerea cu 50% a consumului energiei şi a pierderilor de apă din reţelele de distribuire către 2010.

Asigurarea cu sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă şi canalizare a tuturor locuinţelor construite în localităţile urbane.

Dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în localităţile rurale.

Reformarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare.

Argumente pentru acţiuni

Lungimea totală a reţelei de alimentare cu apă în republică în anul 1996 constituia 3760,9 km, din care 51,8% revine localităţilor urbane şi 49,2% localităţilor rurale. Numai pentru necesităţile social-comunale – 166,1 mil. m3 (149,0 mil. m3 în localităţile urbane şi respectiv 17,1 în localităţile rurale). Pentru un locuitor în 24 ore se livrează 220,0 l în localităţile urbane şi 28 l în localităţile rurale. Funcţionarea apeductelor din Republica Moldova în dinamică se prezintă în următorul tabel:

 

 

Lungimea reţelei de canalizare constituie 1778 km, 70% din populaţia urbană e conectată la staţiile respective de epurare a apelor. Majoritatea satelor deversează aceste ape direct, fără epurare, în apele de suprafaţă sau în relief. Actualmente din cele 300 de staţii de epurare existente funcţionează doar circa 60 (numai în localităţile urbane). De regulă, epurarea se realizează prin metode mecanice şi biologice. Capacitatea totală a acestora este de 336,5 mil.m³ pe an. Numeroase staţii nu funcţionează sistematic din cauza deconectărilor de energie electrică.

Sarcini prioritare

Îmbunătăţirea calităţii apei potabile distribuite populaţiei.

Punerea în funcţiune a staţiilor existente de epurare a apelor uzate, conform parametrilor proiectaţi.

Dezvoltarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă potabilă şi evacuarea apelor uzate în mediul rural.

Acţiuni

143. Elaborarea unei strategii naţionale de realizare şi finanţare a lucrărilor de modernizare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în localităţile Republicii Moldova.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Sănătăţii, Ministrul Finanţelor, Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "Apele Moldovei".

Termen: anul 2002.

144. Asigurarea a 30% din lucrările de alimentare cu apă a satelor cu fonduri de la buget, conform unui program guvernamental.

Executori: Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Ministerul Finanţelor.

Termen: anul 2005.

145. Elaborarea şi implementarea unor microproiecte de alimentare cu apă în unele comunităţi rurale cu atragerea investiţiilor străine.

Executori: Ministerul Sănătăţii, Institutul de Proiectări în domeniul Gospodăririi Apelor "Acvaproiect", Ministerul Economiei.

Termen: anii 2002-2010.

146. Construcţia şi dezvoltarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural pentru a asigura cel puţin 75% din populaţie.

Executori: Organele administraţiei publice locale, Ministerul Finanţelor, fondurile de investiţii sociale, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Termen: anul 2010.