H O T Ă R Î R E

cu privire la Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2006-2008)

 

nr. 1079  din  19.10.2005

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.148-150/1215 din 05.11.2005

 

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2006-2008) (se anexează) şi se remite:

organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi altor autorităţi administrative centrale pentru a se călăuzi la elaborarea, ajustarea şi realizarea programelor ramurale (sectoriale) pe termen mediu;

autorităţilor administraţiei publice locale ca suport la planificarea strategică a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a programelor locale de dezvoltare a teritoriilor respective;

Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova pentru informare.

2. Ministerul Finanţelor va plasa documentul în cauză pe pagina electronică www.moldova.md

 

   

Cadrul de cheltuieli pe termen mediu

pe anii 2006-2008

 

Notă: În anexele nr.8.1, 8.2, 8.3 şi 9 la Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2006-2008) sintagma “Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale” se substituie prin sintagma “Ministerul Sănătăţii” conform Hot.Guv. nr.462 din 24.03.2008, în vigoare 01.04.2008

 

Sumar

Obiectivele CCTM pe anii 2006-2008:

• dezvoltarea capacităţilor de analiză şi planificare strategică a autorităţilor publice şi sporirea angajamentului şi contribuţiei acestora la procesul CCTM;

• consolidarea analizelor şi prognozei tuturor elementelor CCTM (cadrul macrofinanciar, aspectele intersectoriale de cheltuieli, analiza sectorială şi planurile de cheltuieli);

• îmbunătăţirea legăturii între politicile sectoriale conţinute în SCERS şi alte documente de politici sectoriale, planurile strategice de cheltuieli şi proiectele de bugete sectoriale;

• extinderea practicii de planificare strategice la nivelul bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

 

Contextul macroeconomic

În perioada 2000 - 2004 s-a conturat tendinţa de echilibrare macroeconomică, cu creşterea reală a Produsului Intern Brut depăşind 6% anual în ultimii trei ani. Creşterea PIB pentru anul 2005 se estimează la 7% faţă de anul 2004 (38 miliarde lei), preponderent din contul creşterii în industrie, sectorul de servicii şi comerţul exterior. În anii 2006-2008, creşterea reală a PIB conform prognozelor nu va fi mai mică de 6% comparativ cu anul precedent.

În anii 2003-2004 nivelul inflaţiei a atins în mediu 12% anual. Se prognozează că acest indicator va diminua treptat pînă la 8% în anul 2008.

Pe parcursul perioadei de referinţă cursul de schimb nominal al monedei naţionale a fost stabil, marcînd o apreciere cu 4,3% şi 5,3%, respectiv în anii 2003 şi 2004. Se prognozează, că cursul de schimb mediu anual va fi de 12,6 lei pentru un dolar SUA în anii 2005-2006, depreciindu-se lent în următorii doi ani, respectiv pînă la 12,7 şi 12,8 lei pentru un dolar SUA.

Obiectivele macroeconomice principale pe termen mediu sînt următoarele:

• diminuarea inflaţiei;

• promovarea politicii flexibile a cursului de schimb al monedei naţionale;

• stabilizarea situaţiei în domeniul datoriei externe;

• realizarea unei politici bugetar-fiscale ce ar asigura stabilitatea macroeconomică.

 

Politica fiscală

Obiectivele politicii fiscale pentru anii 2006-2008 sînt:

(i) asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;

(ii) optimizarea presiunii fiscale şi extinderea în continuare a bazei fiscale;

(iii) codificarea şi simplificarea în continuare a legislaţiei fiscale prin promovarea unor noi titluri ale Codului Fiscal;

(iv) armonizarea legislaţiei fiscale cu cea a statelor membre UE.

Măsurile de politică fiscală pentru anii 2006-2008 prevăd următoarele:

• reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor juridice de la 18% - în 2005 la 15% - în 2006, cu menţinerea acestei mărimi în 2007 - 2008;

• reducerea cotelor inferioare şi mijlocie ale impozitului pe venitul persoanelor fizice, fără modificarea grilelor de impozitare anuale, de la 9% şi 14% stabilite în 2005, respectiv, la 8% şi 13% - în 2006 şi 7% şi 10% - în 2007, cu menţinerea acestor mărimi în 2008. Cota maximă a impozitului pe venitul persoanelor fizice va rămîne la nivelul anului 2005, adică în mărime de 20% pe parcursul perioadei de referinţă;

• majorarea scutirilor personale anuale, de la 3960 lei - în 2005 la 4500 lei - în 2006 şi la 5400 lei - în 2007, cu menţinerea acesteia în 2008 şi majorarea scutirilor anuale pentru persoanele întreţinute, de la 600 lei - în 2005 la 840 lei - în 2006 şi la 1440 lei - în 2007, cu menţinerea acestei mărimi în 2008;

• continuarea redistribuirii treptate a cotelor în vederea reducerii acestor pentru angajator şi respectiv majorarea cotei individuale a salariatului, ajungînd în anul 2008 la 24% pentru angajator şi 5% pentru salariat faţă de 27% şi 2%, respectiv în anul 2005;

• menţinerea cotei primei de asigurări medicale la nivel de 4%, din care 2% pentru angajator şi 2% pentru salariat;

• menţinerea cotelor curente ale TVA, concomitent cu revizuirea facilităţilor fiscale acordate la plata TVA în vederea menţinerii celor care sînt direcţionate spre susţinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei;

• ajustarea cotelor accizelor a unor mărfuri accizate la nivelul inflaţiei, majorarea cotei compuse la producţia alcoolică tare, excluderea din lista mărfurilor supuse accizelor a licenţei pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc;

• implementarea treptată a noului sistem de impozitare pentru diferite categorii de bunuri imobiliare la valoarea de piaţă a acestora în perioada anilor 2006-2009;

• punerea în aplicare a Titlului VIII "Taxele pentru resursele naturale" al Codului fiscal începînd cu anul 2006.

Principalele direcţii ale politicii în domeniul administrării fiscale pe anii 2006-2008 vor consta în următoarele:

(i) perfecţionarea mecanismului de colectare a impozitelor;

(ii) eficientizarea metodelor de control şi coordonarea activităţilor de control;

(iii) computerizarea procedurilor fiscale;

(iv) popularizarea legislaţiei fiscale şi educarea contribuabililor în spiritul achitării voluntare a obligaţiilor fiscale;

(v) reglementarea în continuare a contabilităţii şi desfăşurarea activităţii de audit în contextul perfecţionării şi reglementării politicii fiscale şi politicii de administrare fiscală.

 

Prognoza veniturilor publice

Veniturile totale ale bugetului public naţional sînt prognozate să crească de la 13,8 mlrd. lei în 2005 (scontat) la 20,3 mlrd. lei în 2008, cu toate că ponderea acestora în PIB va scădea de la 36,3% la 35,2%. (Diagrama A).

 

Diagrama A. Prognoza veniturilor bugetului public naţional pe anii 2005-2008.

 

 

Creşterea veniturilor va avea loc în toate componente bugetului public naţional. Componentul principal al veniturilor publice în 2005-2008 vor rămîne veniturile fiscale sub formă de impozite directe şi indirecte, care vor creşte de la 83,2% în 2005 pînă la 89,0% din suma totală a veniturilor în 2008.

 

Gestionarea datoriei de stat

La sfîrşitul anului 2004 stocul datoriei de stat administrate de Guvern a atins nivelul de 12939,5 mil.lei sau 40,4% din PIB. Către finele anului 2008 acest indicator se estimează să crească în valori nominale pînă la 13360,4 mil. lei, reducîndu-se ca pondere în PIB la 26,4%.

Stocul datoriei de stat interne, la sfîrşitul anului 2004, era de 3714,1 mil.lei. Se prognozează că acesta va atinge nivelul de 3850,7 mil. lei la sfîrşîtul anului 2008, totodată diminuîndu-se ca pondere în PIB de la 11,6% pînă la 6,7% respectiv. Deservirea şi rambursarea datoriei interne în perioada anilor 2006-2008 va fi menţinută la un nivel relativ constant de circa 460 mil.lei sau 0,8% în PIB.

Datoria de stat externă (inclusiv garantată) la sfîrşitul anului 2004 a constituit 9225,4 milioane lei sau 28,8 la sută din PIB, şi se va majora în termeni nominali pînă la 9518,7 milioane lei, reducîndu-se ca ponderea în PIB pînă la 16,5% în anul 2008. Plăţile în domeniul datoriei externe sînt prognozate în perioada 2005-2008 în suma de 56,7; 51,8; 49,6 şi 50,4 milioane dolari SUA, respectiv, ce nu va depăşi 2% în PIB.

Politica în domeniul datoriei de stat pentru următorii 4 ani (2005-2008), prevede implementarea măsurilor stringente în scopul micşorării poverii deservirii acesteia, precum şi atragerea împrumuturilor noi la condiţii cît mai favorabile în scopurile investiţionale.

 

Balanţa financiară globală

În anul 2004, bugetul public naţional a înregistrat un excedent de 71 mil.lei sau 0,2% din PIB.

Se estimează că balanţa bugetului public naţional va înregistra deficitul în mărimea de 0,5% din PIB (sau 206 mil. lei) în anul 2005, 0,3% din PIB (128 mil. lei) în anul 2006 şi 0,6% din PIB (308 mil. lei) în anul 2007. În anul 2008, din contra, va fi înregistrat un excedent în mărimea de circa 0,3% din PIB sau 185 mil. lei. (Diagrama B).

 

Diagrama B. Deficitul(-) / excedentul(+) bugetului public naţional

în sume nominale şi ca ponderea în PIB

 

În Republica Moldova existenţa excedentului bugetar este condiţionată nu de surplusul veniturilor publice, dar din lipsa surselor de finanţare în afara veniturilor bugetului şi necesitatea onorării angajamentelor la datoria externă şi internă din contul veniturilor fiscale.

 

Politica cheltuielilor publice pe anii 2006-2008

Obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor publice pe anii 2006-2008 sînt următoarele:

▪ ajustarea volumului total al cheltuielilor publice pe anii 2006-2008 la cadrul de resurse;

▪ neadmiterea diminuării, în termeni reali, a nivelului de asigurare financiară a programelor care se realizează în domeniul public, ţinînd cont de obiectivele (performanţa) acestora şi utilizarea eficientă a resurselor de care dispun actualmente sectoarele;

▪ distribuirea resurselor publice pe sectoare (domenii), programe şi alte activităţi în conformitate cu priorităţile stabilite.

Priorităţile interramurale de cheltuieli pe anii 2006-2008 sînt axate pe realizarea obiectivelor de dezvoltare social-economică asumate în cadrul diferitor strategii şi programe de dezvoltare, printre care se menţionează Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Programul Naţional "Satul Moldovenesc", Programul de activitate a Guvernului "Modernizarea ţării-bunăstarea poporului".

 

Prognoza cheltuielilor publice

Volumul cheltuielilor publice pe termen mediu se estimează să crească în valori nominale de la 14 mlrd. lei în anul 2005 (scontat) pînă la 20,1 mlrd.lei în anul 2008. Ca pondere în PIB acestea vor marca o reducere de la 36,8% la 34,9% respectiv.

Se preconizează că cheltuielile discreţionale totale, care reprezintă cheltuielile fără deservirea datoriei de stat şi creditarea netă, ca pondere în PIB se vor menţine pe parcursul perioadei de prognoză la nivel de 33% - 35% din PIB. Din aceste cheltuieli, circa 90% reprezintă cheltuieli curente, restul fiind cheltuieli capitale.

 

Cheltuielile pe categorii economice

Cheltuielile de personal

Evoluţia cheltuielilor de personal pe parcursul anilor 2000-2005 reprezintă o ascensiune continuă. Din anul 2000 pînă în anul 2003, volumul cheltuielilor de personal a înregistrat o creştere de 2,1 ori. Începînd cu anul 2004 se atestă o reducere a cheltuielilor de personal, atît în expresie nominală cît şi ca pondere în PIB - cu 2 puncte. Diminuarea respectivă este rezultatul excluderii cheltuielilor de personal ale instituţiilor medicale, care începînd cu anul 2004 activează pe principii de autonomie financiară, în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Exceptînd cheltuielile de personal ale instituţiilor medicale, ponderea în PIB a acestei categorii economice de cheltuieli va spori de la 6,5% în anul 2000 pînă la 7,8% în anul 2005.

Majorarea salariilor angajaţilor din sectorul public în anii următori se prevede să se producă în mod sistematic şi programat. Aceasta se va realiza prin intermediul promovării preconizatei legi privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică.

Ţinînd cont de aceste prevederi, cheltuielile de personal ca pondere în PIB, vor manifesta o creştere de un punct procentual în anul 2006, iar în anii 2007 şi 2008 aceasta se va reduce treptat pînă la nivelul înregistrat în anul 2005 - 7,8%.

Cheltuielile pentru mărfuri şi servicii

Această categorie de cheltuieli economice a manifestat o evoluţie stabilă pe perioada anilor 2000-2005, ponderea acesteia în PIB menţinîndu-se la nivel de circa 5% anual (cu excepţia cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii ale instituţiilor medicale, care activează în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală).

Reieşind din obiectivele de fortificare a serviciilor publice, pe anii 2006-2008 cheltuielile pentru mărfuri şi servicii vor creşte atît în expresie nominală cît şi reală. Ponderea acestora în PIB va creşte de la 7,8% în anul 2004 pînă la 9,2% în anul 2008. Această creştere a cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii este asigurată în special din contul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, ponderea cărora în PIB va creşte de la 3,5% - în anul 2005 pînă la 4,1% în anul 2008.

Transferuri în scopuri de producţie

Transferurile în scopuri de producţie conţin, în esenţă, transferurile pentru susţinerea sectorului agrar, lucrările de reparaţii şi întreţinere a drumurilor publice şi subvenţionarea unor instituţii din domeniul culturii, precum şi pentru lucrările de amenajare a teritoriului şi cele de evaluare a bunurilor imobiliare.

Reieşind din importanţa pe care o au unele componente ale transferurilor în scopuri de producţie pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv în contextul realizării obiectivelor SCERS, în anii următori se va asigura creşterea acestei categorii economice de cheltuieli cu circa 20% în mediu pe an. Ponderea acestora in PIB se va menţine la nivel de circa 2%.

Transferuri către populaţie

Transferurile către populaţie reprezintă, în special, plăţile pentru protecţia socială a anumitor categorii de populaţie sub formă de pensii, alocaţii, compensaţii, indemnizaţii şi alte prestaţii către populaţie.

În anii următori se prevede o creştere a volumului transferurilor către populaţie aferente prestaţiilor acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat de la 9,2% - în anul 2005 pînă la 10,6% - în anul 2008. Concomitent, transferurile către populaţie acordate din contul bugetului de stat se vor menţine la nivelul de 1,2% din PIB.

 

Priorităţi din cadrul ramurilor

Principalele măsuri de politică definite în cadrul ramurilor, care au determinat redistribuirea şi alocarea resurselor suplimentare în anii 2006-2008, se conţin în anexa nr.9 "Priorităţile reformelor pe principalele sectoare şi implicaţiile pentru CCTM pe anii 2006-2008".

 

Cheltuielile bugetului public naţional pe componente ale bugetului

Cheltuielile proprii ale bugetului de stat şi bugetelor UAT vor fi foarte constrînse în perioada 2004-2008. Astfel, cheltuielile bugetului de stat se vor reduce de la 14,5% din PIB în anul 2004 la 13,9% din PIB în anul 2008. Una din cauzele reducerii cheltuielilor proprii ale bugetului de stat este creşterea semnificativă a transferurilor la alte bugete. Astfel, în perioada 2004-2008, suma cumulativă a transferurilor din bugetul de stat altor bugete creşte de la 1996 mil. lei în anul 2004 la 3585,1 mil. lei în anul 2008 sau de 1,8 ori, şi poate fi tratată ca o creştere de proporţii comparativ cu ritmul de creştere al cadrului de resurse în general.

Cheltuielile autorităţilor publice locale (fără cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii, care din 2004 au trecut integral la bugetul de stat), de asemenea vor scădea de la 7,9% din PIB în anul 2003 la 6,8% din PIB în 2008. În cazul bugetelor UAT, una din motivaţii de reducere a ponderii de cheltuieli este că sursele de venituri ale acestor bugete sînt, în mare parte, stabilite în baza cotelor fixe (impozitul funciar, taxele locale, etc.)

În acelaşi timp, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţa medicală vor creşte substanţial, de la 8,65% în anul 2004 la 10,8% în anul 2008 şi de la 2,9% în anul 2004 la 4,2% din PIB în anul 2008 respectiv. Această creşte denotă o tendinţă pozitivă în volumul de servicii publice cu caracter social, la general, şi reducerii sărăciei, în particular.

 

Riscuri

Dat fiind faptul, că la situaţia din 31 decembrie 2004, circa 70% din datoria de stat îi revine datoriei externe, unul din cele mai mari riscuri în gestionarea datoriei de stat este riscul valutar. De fluctuaţia cursului valutar depinde nu numai soldul datoriei de stat, dar şi situaţia economică în ţară. O evoluţie neaşteptată a cursului valutar ar avea un impact dublu asupra gestionării datoriei de stat, prin creşterea costului deservirii datoriei şi creşterea ponderii soldului datoriei în PIB.

Un alt risc ar fi neobţinerea restructurării datoriei bilaterale prin Clubul de la Paris. În acest caz Republica Moldova va trebui să-şi onoreze pe deplin obligaţiunile contractuale precum şi stingerea arieratelor acumulate. Aceasta ar duce la creşterea poverii plăţilor în domeniul datoriei pe seama veniturilor fiscale, şi respectiv, reducerii cheltuielilor discreţionare

Un alt factor, care este îngrijorător este creşterea inflaţiei din cauza creşterii globale de preţuri la produse petroliere. Continuarea acestei tendinţe poate reduce semnificativ creşterea reală a cheltuielilor bugetare. De asemenea aceasta poate impune eventuale cereri de cheltuieli suplimentare pentru sfera bugetară.

În acelaşi timp, luînd în consideraţie evoluţia ultimilor ani, există riscul constrîngerii cheltuielilor bugetului de stat şi bugetelor UAT în favoarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Reieşind din cele menţionate, estimările CCTM pe anii 2006-2008 se bazează pe o abordare pragmatică privind creşterea veniturilor şi a cheltuielilor publice în scopul evitării creării arieratelor în domeniul cheltuielilor pe viitor.

 

Introducere

1. Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2006-2008 (în continuare CCTM) reprezintă un document analitic, care stabileşte parametrii fiscali pentru elaborarea bugetului public naţional al Republicii Moldova, conturează direcţiile politicilor guvernamentale şi constituie un instrument de luare a deciziilor, prin intermediul căruia se urmăreşte corelarea politicilor şi strategiilor guvernamentale cu alocarea resurselor financiare publice într-o perspectivă de trei ani.

2. Evaluarea generală a procesului CCTM din anii trecuţi constată, că de la an la an se observă o consolidare a rolului CCTM în procesul de planificare a bugetului, acesta devenind o fază integră a ciclului bugetar anual. Mai mult, în anul 2004 au fost operate modificările corespunzătoare în legislaţia privind procesul bugetar şi sistemul bugetar, oferindu-i CCTM un caracter legal din punct de vedere juridic. Dezvoltarea şi instituţionalizarea CCTM constituie unul din obiectivele de bază a consolidării gestionării finanţelor publice, în contextul Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei pe anii 2004-2006 (în continuare SCERS).

3. În Republica Moldova, CCTM se elaborează al patrulea an consecutiv şi serveşte drept cadru strategic pentru elaborarea bugetului public naţional. Prin intermediul CCTM a fost facilitat considerabil procesul de pregătire a bugetului, fiind înregistrată o ameliorare esenţială a disciplinei financiare globale şi o mai bună corelare între propunerile CCTM şi proiectul de buget.

 

Obiectivele CCTM 2006-2008

4. Pentru CCTM pe anii 2006-2008 au fost stabilite următoarele obiective generale:

- dezvoltarea capacităţilor de analiză şi planificare strategică a autorităţilor publice şi sporirea angajamentului şi contribuţiei acestora la procesul CCTM;

- consolidarea analizelor şi prognozei tuturor elementelor CCTM (cadrul macrofinanciar, aspectele intersectoriale de cheltuieli, analiza sectorială şi planurile de cheltuieli);

- îmbunătăţirea legăturii între politicile sectoriale conţinute în SCERS şi alte documente de politici sectoriale, planurile strategice de cheltuieli şi proiectele de bugete sectoriale;

- extinderea practicii de planificare strategice la nivelul bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

 

Structura documentului

5. Structura documentului CCTM pe anii 2006-2008 cuprinde: (i) descrierea contextului macroeconomic, inclusiv şi a prognozei macroeconomice; (ii) cadrul fiscal, care cuprinde obiectivele politicii fiscale şi politicii de administrare fiscală, prognoza veniturilor; (iii) aspectele generale şi politica în domeniul datoriei de stat; (iv) analiza şi prognoza surselor de finanţare; (v) obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor publice pe anii 2006-2008; (vi) cadrul financiar global, incluzînd prognoza cadrului general de resurse şi cheltuieli, raporturile inter-bugetare şi prognoza diferitor componente ale bugetului public naţional; (vii) analiza riscurilor financiare. Fiecare capitol include şi analiza tendinţelor din ultimii ani.

6. În scopul prezentării mai ample a CCTM, documentul este însoţit de o serie de anexe, care conţin detalii cu privire la structura şi evoluţia cadrului financiar global pe componentele de bază (anexa nr.1), structura veniturilor şi cheltuielilor pe diferite componente ale bugetului public naţional (anexele nr.2-6), evoluţia datoriei de stat şi a plăţilor aferente acesteia (anexa nr.7), plafoanele de cheltuieli sectoriale de la bugetul de stat pe autorităţi publice centrale (anexele nr.8.1-8.3). Anexa nr.9 conţine într-o formă sumară politicile sectoriale de cheltuieli în contextul SCERS şi implicaţiile acestora asupra cheltuielilor publice. Anexele nr.10-12 cuprind planurile strategice de cheltuieli pentru trei ramuri - învăţămîntul, ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială, cu distribuirea alocărilor de resurse pe programe în cadrul ramurilor.

7. Nota tehnică privind analiza angajărilor şi cheltuielilor de personal în sectorul public (anexa nr.13) a fost actualizată. Comparativ cu CCTM 2005-2007 a fost extins numărul de anexe la documentul CCTM în formă de note tehnice, prin analiza situaţiei în sectorul agricol (anexa nr.14).

 

Capitolul I. Contextul macroeconomic

8. În perioada 2000-2004 s-a conturat tendinţa de echilibrare macroeconomică, cu creşterea reală a Produsului Intern Brut depăşind 6% anual în ultimii trei ani. Pe termen mediu, politica macroeconomică va fi orientată spre asigurarea unor condiţii stabile, necesare pentru continuarea creşterii durabile a economiei şi reducerea sărăciei.

 

A. Evoluţia macroeconomică în perioada 2000-2004

şi impactul tendinţelor globale

 

Dezvoltarea economică a Moldovei în perioada 2000-2004

Creşterea economică

9. În anii 2000-2004 politicile Guvernului, orientate spre asigurarea stabilităţii macroeconomice, dezvoltarea sectorului real, promovarea reformelor structurale, intensificarea şi diversificarea comerţului exterior etc., au condus la o creştere economică substanţială: în perioada vizată PIB în termeni reali s-a majorat, în mediu, mai mult cu 6% anual. Cea mai mare contribuţie pentru creşterea economică revine producerii industriale şi sectorului serviciilor.

10. O sursă sigură de creştere economică şi acumulare a rezervelor valutare au fost exporturile de mărfuri, care pe parcursul anilor 2001-2004 au evoluat ascendent, majorîndu-se de 2,1 ori comparativ cu anul 2000. În ultimii 4 ani s-a conturat o tendinţă de reorientare a exporturilor de la ţările CSI către ţările altor regiuni ale lumii.

11. În acelaşi timp, volumul importurilor, de asemenea, a fost în creştere semnificativă, majorîndu-se în anul 2004 faţă de 2000 de 2,3 ori. Ca rezultat, în perioada vizată soldul negativ al balanţei comerciale s-a majorat de 2,6 ori, ceea ce constituie un factor de risc pentru economia ţării şi impune imperios optimizarea structurii importurilor şi promovarea masivă a exporturilor.

 

Inflaţie

12. Evoluţia preţurilor de consum pe parcursul acestor ani a fost relativ stabilă. Inflaţia media anuală a fost foarte înaltă după criza financiară regională din 1998 - 31,1%. În 2001-2002 parametrii acestui indicator au fost reduse considerabil datorită politicilor bugetar-fiscale şi monetare prudente la 9,6% şi 5,2% respectiv. În anii 2003-2004 nivelul inflaţiei a atins în mediu 12% anual, majorarea fiind preponderent cauzată de factorii de ordin nemonetar, printre care se poate de evidenţiat reducerea ritmurilor de creştere a producţiei agricole în anul 2003 în urma condiţiilor climaterice nefavorabile, creşterii preţurilor mondiale la produsele petroliere, majorarea administrativă a preţurilor la serviciile de telecomunicaţii, medicale şi de transport. O anumită influenţa asupra creşterii inflaţiei a avut afluxul masiv de valută străină cauzat de transferuri de peste hotare.

 

Cursul de schimb

13. Pe parcursul perioadei de referinţă cursul de schimb nominal al monedei naţionale a fost stabil. Stabilitatea acestuia a fost determinată preponderent de majorarea exporturilor, creşterea producţiei industriale, stabilitatea relativă a preţurilor, creşterea intrărilor valutare din munca rezidenţilor şi nerezidenţilor Republicii Moldova peste hotare, precum şi de deprecierea dolarului SUA şi aprecierea Euro pe pieţele valutare externe. În anii 2001 şi 2002 moneda naţională s-a depreciat în termeni nominali cu 5,6% şi 5,3%, respectiv. Însă, în anii 2003 şi 2004, ca rezultat al deprecierii dolarului SUA pe pieţele internaţionale şi creşterii veniturilor remitente, leul moldovenesc a marcat o apreciere cu 4,3% şi 5,3%, respectiv.

 

Salariul mediu lunar pe economie

14. Una din priorităţile de bază ale Guvernului în perioada 2000-2004 a fost realizarea măsurilor de ordin social şi perfecţionarea sistemului de protecţie socială a populaţiei. Astfel, pe parcursul ultimilor 4 ani salariul nominal mediu lunar al unui salariat în economie s-a majorat de 2,7 ori, iar mărimea medie lunară a pensiei stabilite de 3,8 ori.

 

Impactul tendinţelor globale

15. În general, impactul tendinţelor globale asupra dezvoltării economice a Republicii Moldova în anul 2004 a fost pozitiv. În anul 2004 a continuat redresarea economiei mondiale: ritmul creşterii economice globale s-a majorat al treilea an consecutiv şi a constituit, conform estimărilor, 5% - cel mai înalt nivel înregistrat în ultimele trei decenii.

16. Tendinţele pozitive s-au depistat în această perioadă datorită succeselor economice în Statele Unite ale Americii (în 2004 creşterea PIB-ului SUA a constituit 4,4%), precum şi în ţările în curs de dezvoltare. În acelaşi timp, creşterea economică în zona Euro a constituit doar 2%, influenţată în mare parte de aprecierea monedei Euro faţa de dolarul SUA, astfel reducînd competitivitatea mărfurilor europene pe plan global.

17. Creşterea economică mai accelerată decît cea atinsă la nivel global a fost înregistrată în ţările vecine şi partenerii principali comerciali ai Moldovei - România (creşterea reală a PIB-ului în România a constituit 7,2%, acestei ţări revine 10,0% din exporturi din Republica Moldova şi 9,3% din importuri în Moldova), Ucraina (creşterea reală a PIB-ului 12,1%, 6,6% din exporturi din Moldova şi 24,6% din importuri în Republica Moldova) şi Rusia (creşterea reală a PIB-ului 7.1%, 35.8% din exporturi din Republica Moldova şi 12,2% din importuri în Republica Moldova). Acest fapt a influenţat pozitiv creşterea economică în Republica Moldova.

18. În acelaşi timp, inflaţia în România, Ucraina, Rusia şi Republica Moldova a depăşit în anul 2004 pragul de 10% mediu anual. De asemenea valutele acestor ţări s-au apreciat în aceasta perioada faţa de dolarul SUA, cu impact negativ asupra ritmurilor de creştere a exporturilor şi venitului real al populaţiei (salariul mediu al unui angajat în economia naţională a crescut cu 10% comparativ cu 15% în 2003).

19. La rîndul său, inflaţia înaltă şi aprecierea valutei naţionale faţa de dolarul SUA a fost cauzată de continuarea creşterii preţurilor la petrol şi produsele petroliere, majorarea presiunilor inflaţioniste în SUA provocate de deficitele duble ale acestei ţări (deficitul contului curent şi al bugetului), ce a adus la deprecierea dolarului SUA faţa de Euro şi alte valute forte.

 

B. Politica şi prognozele macroeconomice pe anii 2005-2008

  Obiectivele politicii macroeconomice

20. Obiectivele macroeconomice principale pe termen mediu sînt următoarele:

• diminuarea inflaţiei în scopul asigurării unor condiţii favorabile pentru activităţile de liberă iniţiativă şi investiţionale, precum şi pentru protecţia veniturilor reale ale populaţiei;

• promovarea politicii flexibile a cursului de schimb al monedei naţionale şi crearea unor condiţii favorabile pentru activitatea economică externă;

• stabilizarea situaţiei în domeniul datoriei externe şi ameliorarea gestionării datoriei pentru diminuarea riscurilor externe;

• realizarea unei politici bugetar-fiscale ce ar asigura un echilibru între veniturile şi cheltuielile bugetare.

 

Estimările indicatorilor macroeconomici pentru anul 2005-2008

  Bazele prognozelor macroeconomice

21. Prognozele macroeconomice, de asemenea, se bazează pe presupunerea, că procesele interne pozitive vor asigura continuarea creşterii economice rapide în economiile partenerilor economici şi comerciali de bază din România, Ucraina, Rusia. Aceasta va asigura creşterea continuă a cererii la mărfurile de export din Republica Moldova, cu condiţia că regimul comercial cu aceste ţări nu se va înrăutăţi.

22. Îmbunătăţirea mediului fiscal şi regulatoriu al businessului va constitui una din bazele continuării creşterii activităţii de întreprinzător şi a volumelor de producţie a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Reducerea cotei economiei tenebre, de asemenea, va avea un impact pozitiv asupra ritmului de creştere a întreprinderilor mici şi medii.

[Pct.22 modificat prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]  

 

Creşterea economică

23. Produsul intern brut scontat pe anul 2005 se estimează în suma de 38 miliarde lei cu o creştere reală comparativ cu anul 2004 de 7%, preponderent din contul creşterii în industrie, sectorul de servicii şi comerţul exterior. În perioada anilor 2006-2008, creşterea reală a economiei naţionale nu va fi mai mica de 6% anual.

24. Conform estimărilor de prognoză, creşterea PIB în anii 2006-2008 va fi generată de:

• creşterea anuală în termeni reali a producţiei industriale cu circa 10% şi a producţiei agricole cu circa 3%;

• depăşirea ritmului de creştere a fluxurilor investiţionale pe cel al PIB cu 3-4 puncte procentuale în rezultatul reorientării politicii investiţionale la programe şi performanţe, modernizarea întreprinderilor autohtone şi dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

• depăşirea ritmurilor de creştere a exporturilor pe cele ale importurilor cu cel puţin un punct procentual.

[Pct.24 modificat prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]  

 

Inflaţie

25. În anul 2005 rata inflaţiei medie anuală se estimează la circa 12%. Inflaţia va avea un caracter preponderent nemonetar şi va fi determinată de majorarea preţurilor mondiale la petrol şi produselor petroliere, precum şi de sporirea puterii de cumpărare a populaţiei, condiţionată de majorarea salariilor, pensiilor şi a intrărilor valutare din munca cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate. În 2006-2008 indicele preţurilor de consum mediu anual se va stabiliza, reducîndu-se treptat de la 110% în anul 2006 la 108% în anul 2008.

 

Cursul de schimb valutar

26. Începînd cu luna iunie 2004, moneda naţională înregistrează o tendinţă de depreciere lentă. Pentru anul curent cursul de schimb mediu anual al monedei naţionale se prognozează la nivel de 12,6 lei pentru un dolar SUA.

27. Conform estimărilor în perioada anilor 2006-2008, se va menţine tendinţa de depreciere lentă a valutei naţionale. Acest proces se va asigura prin îmbunătăţirea soldului balanţei comerciale, menţinerea rezervelor valutare internaţionale la un nivel necesar pentru acoperirea a circa trei luni de import, creşterea moderată a preţurilor. Se prognozează, că cursul de schimb mediu anual va fi de 12,6 lei pentru un dolar SUA în anul 2006, depreciindu-se în următorii doi ani, respectiv pînă la 12,7 şi 12,8 lei pentru un dolar SUA.

28. Din partea consumului intern creşterea economiei se va baza pe majorarea veniturilor existente la populaţie. Componentele de bază ale acestei creşteri constau în majorarea veniturilor din activitatea de întreprinzător, majorarea treptată a salariilor în sfera bugetară şi a plăţilor sociale.

 

Salariu mediu lunar pe economie

29. În aceste condiţii, rata creşterii reale a salariului mediu lunar pe economie va atinge 12% în anii 2005 şi 2006, majorîndu-se la 17-18% în anii 2007-2008. Creşterea nominală şi reală a acestui indicator va fi condiţionată de: (i) relansarea sectorului real, în special din contul dezvoltării sectorului privat şi trecerii unui număr considerabil de personal în sfera sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; (ii) creşterea preţurilor de consum, şi (iii) perfecţionarea sistemului de salarizare.

[Pct.29 modificat prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]  

 

30. Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici şi prognoza pe anii 2003-2008 este prezentată în graficul I.1 şi în tabelul I.1.

 

Graficul I.1 Dinamica indicatorilor macroeconomici

 

 

 

 

Capitolul II. Cadrul fiscal

 

A. Evoluţia veniturilor publice în perioada 2000-2004

31. În scopul asigurării unei comparabilităţi a evoluţiei veniturilor, în formatul CCTM au fost incluse toate veniturile şi cheltuielile fondurilor şi mijloacelor speciale, precum şi intrările de surse externe pentru finanţarea proiectelor. Totodată, conform standardelor internaţionale, toate operaţiunile de vînzare şi privatizare a patrimoniului public sînt excluse din compartimentul veniturilor publice, şi respectiv, sînt incluse la capitolul sursele de finanţare. Ajustînd veniturile publice cu aceşti factori, în perioada 2000-2004, volumul veniturilor publice s-a dublat în termeni nominali şi a crescut de la 5308,3 milioane lei sau 33,1% din PIB în anul 2000 pînă la 11323,6 milioane lei în anul 2004 sau 35,4 la PIB, creşterea medie anuală fiind înregistrată la nivel de 21% anual. În termeni reali (ajustat la rata inflaţiei) veniturile publice în perioada 2000-2004 au crescut cu 47,5%.

32. Creşterea semnificativă a veniturilor publice a avut loc datorită creşterii economice, precum şi politicii în vederea lărgirii bazei fiscale din contul măsurilor politicii fiscale şi administrării fiscale. Astfel, PIB în termeni nominali a crescut în perioada 2000-2004 în mediu cu 19%, ceea ce este cu 2 puncte procentuale mai jos decît creşterea veniturilor publice. (Tabelul II.1)

 

 

33. Gestionarea eficientă a veniturilor publice în această perioadă se confirmă şi prin faptul, că în suma totală a veniturilor publice, volumul granturilor obţinute de guvern din partea donatorilor pentru implementarea proiectelor şi susţinerea bugetului s-a micşorat de la 2,5% la 1,1%. Astfel, creşterea veniturilor publice a fost asigurată în temei din contul creşterii veniturilor proprii.

 

Evoluţia componentelor principale ale veniturilor publice

34. Veniturile proprii se compun din veniturile fiscale şi nefiscale. În perioada 2000-2004, veniturile fiscale (inclusiv contribuţiile în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţa medicală şi contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat) s-au majorat de la 3969,9 milioane lei sau 24,7% din PIB pînă la 9423,2 milioane lei sau 29,5% din PIB, iar veniturile nefiscale s-au micşorat de la 781,5 milioane lei sau 4,9% din PIB în anul 2000 pînă la 738,1 milioane lei sau 2,3% din PIB în anul 2004.

35. Reducerea veniturilor nefiscale se explică prin faptul, că suma veniturilor Băncii Naţionale a Moldovei transferate la bugetul de stat s-a micşorat substanţial în această perioadă din cauza reducerii ratei dobînzii la hîrtiile de valoare de stat, plasate pe piaţa primară şi respectiv la hîrtiile de valoare de stat deţinute de Banca Naţională în portofoliul său, cît şi la împrumuturile statului obţinute de la Banca Naţională. În anul 2004, adiţional la acest factor, a mai influenţat impactul negativ al aprecierii valutei naţionale faţa de dolarul SUA asupra veniturilor Băncii Naţionale, care reprezintă partea importantă a veniturilor nefiscale.

36. În ceea ce priveşte veniturile fiscale, în această perioadă, impozitele directe au crescut de la 10,8% din PIB pînă la 14,3% din PIB, iar impozitele indirecte au crescut mai lent, de la 13,9% din PIB pînă la 15,1% din PIB.

37. Această tendinţă a fost înregistrată datorită creşterii sporite a impozitelor pe venit, precum şi contribuţiilor sociale. Astfel, în perioada 2000-2004 impozitul pe venit de la activitatea de întreprinzător a crescut de la 275,6 milioane lei pînă la 779,6 milioane lei sau de 2,8 ori, în timp ce PIB a crescut numai de 2 ori.

38. În cadrul impozitelor indirecte, principalele componente sînt TVA, accize, şi impozitele asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe. În aceasta grupă TVA a crescut de la 8,4% din PIB în 2000 pînă la 10,7% în anul 2004. Factorul principal de creştere a acestui tip de impozit este creşterea comerţului cu amănuntul, parţial din cauza majorării transferurilor de peste hotare şi, respectiv, importului bunurilor şi serviciilor în republică, precum şi îmbunătăţirea administrării fiscale. Evoluţia pozitivă a acestui tip de impozit a compensat reducerea accizelor ca ponderea în PIB, care a avut loc din cauza cotelor fixe de accize pe majoritatea poziţiilor. Impozitele asupra comerţului exterior au păstrat ponderea lor în PIB practic neschimbată datorită includerii în această grupă a unor plăţi fixe (de exemplu, taxa consulară) din domeniul operaţiunilor externe.

39. Reieşind din cele menţionate mai sus, din punct de vedere structurii veniturilor publice, în anul 2004 comparativ cu anul 2000 s-au majorat ponderea TVA, fondurilor şi mijloacelor speciale, contribuţiilor bugetului asigurărilor sociale de stat, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitelor pe venit, restul tipurilor de venituri fiind reduse ca ponderea în suma totală. (Se prezintă în diagramele II.1 şi II.2)

 

Diagrama II.1 Structura veniturilor publice în anul 2000

 

 

Diagrama II.2 Structura veniturilor publice în anul 2004

 

 

40. În perioada 2000-2004, veniturile publice s-au majorat cu ritmuri superioare creşterii nominale a PIB-ului şi ratei inflaţiei.

 

B. Obiectivele politicii fiscale şi politicii de administrare fiscală pe anii 2005-2008

41. Problema principală a politicii fiscale în domeniul veniturilor este identificarea echilibrului între necesitatea majorării veniturilor ca sursa principală a cheltuielilor, direcţionate spre reducerea sărăciei, precum şi necesitatea susţinerii mediului de afaceri, care este factorul principal de creştere economică.

42. În acest sens, pentru Republica Moldova este importantă creşterea veniturilor cu ritmuri mai înalte decît rata inflaţiei, şi în acelaşi timp ajustarea presiunii fiscale la nivelul, care ar favoriza dezvoltarea mediului de afaceri şi investiţii. În ceea ce priveşte primul indicator, guvernul a înregistrat succese semnificative, înregistrînd creşterea veniturilor publice semnificativ mai înaltă decît rata inflaţiei.

 

Nivelul presiunii fiscale

43. Nivelul presiunii fiscale, determinat de ponderea veniturilor fiscale în PIB, în Republica Moldova în perioada 2002-2004 înregistrînd o creştere nesemnificativă, va fi practic menţinut în anii 2005-2006 cu o tendinţă de diminuare a acestuia în anii 2007-2008 din contul modificărilor produse la plata impozitului pe venit, TVA, accizului, taxei vamale şi a impozitului funciar. Evoluţia nivelului presiunii fiscale se prezintă în tabelul următor.

 

 

44. Drept comparaţie poate fi luat nivelul presiunii fiscale, determinat de ponderea veniturilor fiscale în PIB cu contribuţiile sociale în unele ţări, înregistrat în anii 2002 - 2003, care se prezintă în tabelul II.3. Comparînd Republica Moldova cu aceste ţări se constată, că povara fiscală în Moldova a crescut în ultimii ani şi se apropie mai mult de cea din alte state ale Europei Centrale în tranziţie şi de Statele Baltice, rămînînd totuşi inferioară acestora.

 

 

45. Un factor ce influenţează activitatea agenţilor economici şi a persoanelor fizice îl constituie acordarea facilităţilor fiscale, ponderea cărora în PIB în 2004 s-a redus pînă la 5,7%, faţă de 6,7 şi 7,1%, respectiv, în anii 2002 - 2003 (tabelul II.4).

Aceasta se datorează în mare parte:

• anulării în 2004 a facilităţilor fiscale stabilite la plata TVA pentru unele mărfuri şi materii prime utilizate în agricultură, precum şi pentru utilajul, tehnica şi agregatele complementare, cu excepţia celor utilizate în industria de prelucrare a producţiei agricole;

• extinderii sistemului de facilităţi fiscale acordate la plata taxei vamale prin implementarea acordurilor de comerţ liber semnate de către Republica Moldova în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est de rînd cu cele existente în cadrul acordurilor similare cu ţările-membre CSI şi România.

 

 

Luînd în considerare că în perioada 2006 - 2008 structura facilităţilor fiscale nu va suporta schimbări cu excepţia celor acordate la plata TVA, pe perioada de referinţă se va modifica numai ponderea facilităţilor fiscale în PIB.

 

Obiectivele politicii fiscale pe termen mediu (2006 - 2008)

Obiectivele politicii fiscale

46. Direcţiile principale ale politicii fiscale pe termen mediu (2006-2008) se bazează pe prevederile Concepţiei reformei fiscale aprobate de Parlament şi sînt orientate spre realizarea obiectivelor de creştere economică şi reducere a sărăciei, precum şi obţinerea unor performanţe în vederea asigurării stabilităţii şi previzibilităţii veniturilor la buget. În acest context, obiectivele generale sînt:

▪ asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;

• echitatea fiscală se va asigura prin crearea condiţiilor fiscale egale pentru toţi contribuabilii, precum şi prin eliminarea şi neadmiterea unor tratamente preferenţiale.

• stabilitatea fiscală se va asigura prin faptul, că orice modificare şi completare a reglementărilor în domeniul fiscal vor putea fi efectuate nemijlocit prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.

• transparenţa reglementărilor, în vederea asigurării aplicării sigure a legislaţiei fiscale, este rezultatul unui proces extins de consultări publice şi dialog public derulate cu reprezentanţii mediului de afaceri, agenţiile naţionale şi internaţionale de consultanţă, precum şi partenerii sociali.

▪ optimizarea presiunii fiscale şi extinderea în continuare a bazei fiscale;

• optimizarea presiunii fiscale se va realiza prin modificarea structurii cotelor impozitelor.

• extinderea bazei fiscale se va realiza prin:

- revederea facilităţilor fiscale acordate la plata tuturor impozitelor şi taxelor în vederea menţinerii celor care sînt direcţionate spre susţinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei;

- implementarea unei noi reglementări în impozitarea veniturilor nerezidenţilor care activează în Republica Moldova;

- implementarea unui nou mecanism de impozitare pentru o anumită structură de contribuabili.

▪ codificarea şi simplificarea în continuare a legislaţiei fiscale prin promovarea următoarelor titluri ale Codului Fiscal;

• se preconizează elaborarea, adoptarea şi punerea în aplicare a titlurilor Codului Fiscal, care vor reglementa taxele rutiere, taxa vamală, impozitele sociale şi alte plăţi fiscale, precum şi revizuirea prevederilor titlurilor existente ale Codului Fiscal şi a legilor pentru punerea în aplicare a titlurilor respective ale Codului Fiscal.

▪ armonizarea legislaţiei fiscale cu cea a statelor membre UE;

• în perspectiva integrării Republicii Moldova în UE se impune crearea cadrului legislativ adecvat legislaţiei ţărilor semnatare a acordurilor de asociere la UE, prin familiarizarea cu principiile prevăzute de directivele UE şi realizarea acestora în Codul Fiscal.

47. Obiectivele specifice ale politicii fiscale pe principalele tipuri de impozite se caracterizează în continuare.

 

Impozitul pe venit

48. Drept obiectiv pentru anii 2006-2008 la capitolul impozitul pe venitul persoanelor juridice şi fizice va servi continuarea politicii expuse în CCTM pentru anii 2005-2007, şi anume:

• reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor juridice de la 18% - în 2005 la 15% - în 2006, cu menţinerea acestei mărimi în 2007 - 2008;

• reducerea cotelor inferioare şi mijlocie ale impozitului pe venitul persoanelor fizice, fără modificarea grilelor de impozitare anuale, de la 9% şi 14% stabilite în 2005, respectiv, la 8% şi 13% - în 2006 şi 7% şi 10% - în 2007, cu menţinerea acestor mărimi în 2008. Cota maximă a impozitului pe venitul persoanelor fizice va rămîne la nivelul anului 2005, adică în mărime de 20% pe parcursul perioadei de referinţă;

• majorarea scutirilor personale anuale, de la 3960 lei - în 2005 la 4500 lei - în 2006 şi la 5400 lei - în 2007, cu menţinerea acesteia în 2008;

• majorarea scutirilor anuale pentru persoanele întreţinute, de la 600 lei - în 2005 la 840 lei - în 2006 şi la 1440 lei - în 2007, cu menţinerea acestei mărimi în 2008.

Modificările date au scopul, atît de a reduce presiunea fiscală faţă de persoanele juridice şi fizice, cît şi de a scoate din economia tenebră veniturile impozabile.

49. Se constată că în unele ţări cota impozitului pe venitul persoanelor juridice variază de la 15% la 30%, iar cea a impozitului pe venitul persoanelor fizice de la 5% la 50% cu sau fără grile de impozitare anuale, ceea ce se prezintă în tabelul II.5.

 

 

50. Din ţările specificate, în anii 2006-2007 cota impozitului pe venitul persoanelor juridice se preconizează a fi diminuată în Albania - pînă la 20% (2006), în Cehia - 24% (2006), în Estonia - 22% (2006) şi 20% (2007), iar cea a impozitului pe venitul persoanelor fizice - în Ucraina, la 15% (2007).

51. Începînd din anul 2005, au fost acordate suplimentar facilităţi fiscale noi agenţilor economici din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, celor care efectuează investiţii din orice surse (autohtone sau străine), precum şi celor care activează în domeniul tehnologiilor informaţionale, în domeniul ştiinţei şi inovării. Impactul acestor facilităţi asupra veniturilor bugetare, precum şi asupra nivelului investiţiilor directe în economie, inclusiv în domeniul tehnologiilor informaţionale, va fi obiectul de analiză în anul 2006 după primirea declaraţiilor pentru anul 2005.

[Pct.51 modificat prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]  

 

52. În 2006-2008 se prevede reglementarea impozitării persoanelor fizice care practică o activitate de profesionist independent şi care obţin venituri din închirieri de bunuri mobiliare şi imobiliare, precum şi a nerezidenţilor care activează în Republica Moldova, prin simplificarea modalităţii de activitate, înregistrare în scopuri fiscale şi declarării veniturilor impozabile. În acest scop, în anul 2006, va fi implementată:

• o nouă reglementare în impozitarea veniturilor nerezidenţilor care activează în Republica Moldova, prin concretizarea surselor de venit, a formelor de activitate şi a modulu de beneficiere a facilităţilor fiscale în sensul evitării dublei impuneri;

• un nou mecanism de impozitare pentru o anumită structură de contribuabili, prin reţinerea impozitului la sursă fără declararea ulterioară al acestuia de către contribuabili la momentul prezentării declaraţiei privind impozitul pe venit, şi anume în mărime de 10% - de la persoanele fizice care obţin cîştiguri de la acţiunile de publicitate în mărimea care depăşeşte 10% din scutirea personală anuală, precum şi de la persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător dar obţin venituri de la transmiterea în posesie şi/sau în folosinţă a proprietăţii mobiliare şi imobiliare.

 

Asigurări sociale de stat

53. În scopul sporirii echităţii sociale şi al asigurării unei legături strînse între riscurile asigurate, contribuţii şi beneficii, în 2004 a început procesul de redistribuire treptată a contribuţiilor de asigurări sociale de stat între angajator şi salariat, avînd ca scop reducerea cotei achitate de către primul şi a majorării cotei individuale a salariatului concomitent cu reducerea cotei generale de la 30% în 2004 la 29% în 2005. Astfel, în 2005 acest raport este de 27% pentru angajator şi de 2% pentru salariat, în 2006 - de 26% şi 3%, în 2007 - de 25% şi 4%, în 2008 - de 24% şi 5%.

 

Asigurări obligatorii de asistenţă medicală

54. În anii 2006 - 2008, mărimea primei de asigurare obligatorie medicală se propune a fi menţinută la nivelul anului 2005, în mărime de 4% (2% din contul angajatorului şi 2% din contul salariatului).

55. Printre ţările care aplică sistemul obligatoriu de reţinere a contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale, contribuţiile angajatorului şi salariaţilor variază de la o ţară la alta, ceea ce poate fi urmărit din tabelul II.6.

 

 

Taxa pe valoarea adăugată

56. Pentru anii 2006 - 2008 se prevede menţinerea metodei de destinaţie a calculării TVA cu toate ţările şi cele 4 cote ale TVA existente: cota TVA standard de 20%, cotele TVA reduse de 8% şi 5% şi cota TVA de 0%.

57. Potrivit eventualelor estimări la nivel macroeconomic, luînd în considerare menţinerea cotelor reduse ale TVA, costul facilităţilor fiscale şi restituirea TVA, costul reducerii 1% a cotei standard a TVA se estimează la 405 mil. lei. De menţionat, că mărimea cotei standard a TVA precum şi existenţa cotelor reduse ale TVA variază de la o ţară la alta (tabelul II.7).

 

 

58. Totodată, vor fi revăzute facilităţile fiscale acordate la plata TVA în vederea menţinerii celor care sînt direcţionate spre susţinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei. Începînd cu anul 2006, au fost anulate facilităţile fiscale stabilite la plata TVA pentru importul şi livrarea pe teritoriu a medicamentelor, pesticidelor şi îngrăşămintelor minerale, precum şi a utilajului, tehnicii şi agregatelor complementare pentru acestea. Aceasta se datorează în mare parte şi faptului, că de facilităţile fiscale respective beneficiază, de regulă, intermediarii, ci nu producătorii (consumatorii) finali. Concomitent, în 2006 la medicamente se introduce cota redusă a TVA de 8%, iar la livrarea pe teritoriul republicii a producţiei agricole neprelucrate se introduce cota standard a TVA de 20% în schimbul cotei reduse a TVA de 5%.

 

Accizele

59. Pentru perioada de referinţă se va menţine metoda de destinaţie a calculării accizelor la mărfurile exportate. Totodată, lista mărfurilor supuse accizelor şi mărimea cotelor accizelor comparativ cu anul 2005 va suporta următoarele modificări, prin:

• ajustarea cotelor accizelor la bere şi produsele din tutun la rata inflaţiei care va fi înregistrată în 2006 - 2008, respectiv, de 10%, 9% şi 8%, cu excepţia ţigărilor cu filtru - pentru care în 2006 se introduce cota compusă a accizelor în mărime de 6 lei + 3%, dar nu mai puţin de 8,70 lei pentru 1000 bucăţi;

• majorarea în 2006 a cotei compuse a accizelor la producţia alcoolică tare cu o concentraţie de alcool de peste 25% vol (divin, brandy, vodcă, lichior) de la cota de 30%, dar nu mai puţin de 0,10 lei/%/vol/litru alcool absolut la cota de 35%, dar nu mai puţin de 0,25 lei/%/vol/litru alcool absolut;

• majorarea în 2006 a cotelor suplimentare ale accizelor la autoturismele cu termenul de exploatare mai mare de 3 ani (dar nu mai mult de 7 ani), cu 0,01 Euro pentru fiecare cm³;

• excluderea din lista mărfurilor supuse accizelor a licenţei pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc cu majorarea concomitentă în mărime dublă a taxei de licenţă pentru jocurile de noroc.

Aceste modificări au drept scop simplificarea administrării fiscale, asigurarea competitivităţii mărfurilor supuse accizelor pe piaţa internă şi contribuirea la ameliorarea mediului ambiant.

 

Taxa vamală

60. În perioada anilor 2006-2008 modificarea cotelor taxelor vamale va fi efectuată cu condiţia respectării angajamentelor şi cerinţelor asumate de Republica Moldova faţă de Organizaţia Mondială a Comerţului şi alte organizaţii internaţionale.

 

Impozitul pe bunurile imobiliare

61. Reforma impozitului pe bunurile imobiliare este stipulată în Titlul VI al Codului fiscal "Impozitul pe bunurile imobiliare", care prevede unificarea bazei impozabile şi substituirea celor două impozite actuale - impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare printr-un impozit unic pe proprietate, precum şi calcularea acestui impozit în baza valorii de piaţă a proprietăţii. Implementarea noului sistem de impozitare se va efectua treptat pentru diferite categorii de bunuri imobiliare în funcţie de evaluarea acestora, etapele căruia se prezintă în tabelul II.8.

 

 

62. În anul 2006, se propune implementarea primei etape a noului sistem de impozitare prin aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare la valoarea de piaţă a bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă - apartamente şi case de locuit individuale din municipii şi oraşe, inclusiv localităţile din componenţa acestora. În acest context, pentru aceste bunuri imobiliare se prevăd următoarele:

• modificarea modului de determinare a bazei impozabile a bunurilor imobiliare stabilite în Titlul VI al Codului fiscal, prin trecerea privind determinarea bazei impozabile de la 50% din valoarea estimată a acestor bunuri la toată valoarea estimată a acestor bunuri;

• reducerea de 2 ori a cotei maxime a impozitului, de la 0,5% (stabilită în Titlul VI al Codului fiscal) la 0,25%, datorită modificării bazei impozabile;

• stabilirea anuală a cotei concrete a impozitului de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale, dar nu mai joasă de 0,02%;

• menţinerea şi în continuare a scutirii la plata impozitului pe bunurile imobiliare pentru persoanele de vîrstă pensionară, invalizii de toate categoriile, participanţii la acţiuni de luptă şi familiile acestora, dar în limitele stabilite conform valorii de piaţă a bunurilor imobiliare în funcţie de locul amplasării acestora, actualmente această limită constituind 30 mii lei indiferent de locul amplasării acestora;

• menţinerea dreptului de a reduce cu 15% suma impozitului ce urmează a fi achitat de contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a anului respectiv;

• extinderea şi în continuare a aceloraşi termene de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare, şi anume cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs.

63. În ţările care aplică impozitul pe bunurile imobiliare la valoarea de piaţă, cota de impunere este mai sporită. Spre exemplu, în Croaţia - aceasta constituie 5%, în Cehia - 3%, în Ungaria - 2-6%, în Letonia - 1,5%, în Macedonia - 2-4%, în Serbia - 0,4%, în Slovenia - 2% din valoarea bunurilor.

 

Alte impozite

64. Începînd cu anul 2006, se pune în aplicare Titlul VIII "Taxele pentru resursele naturale" al Codului fiscal, impozit reglementat actualmente de legea bugetară anuală. Totodată, implementarea acestei legi va simplifica sistemul fiscal prin reglementarea impozitului menţionat printr-o lege separată în Codul Fiscal, va îmbunătăţi baza fiscală privind taxele pentru resursele naturale şi va contribui la exploatarea cu precauţie a acestora.

 

Obiectivele politicii de administrare fiscală (2006 - 2008)

Obiectivele politicii de administrare fiscală

65. Principalele direcţii ale politicii în domeniul administrării fiscale pe anii 2006-2008 vor consta în următoarele:

▪ perfecţionarea mecanismului de colectare a impozitelor

- introducerea unui complex de măsuri de ameliorare a administrării fiscale pentru mărfurile supuse accizelor, prin:

• lichidarea posturilor fiscale permanente la întreprinderile producătoare de alcool etilic şi băuturi alcoolice tari şi la depozitele petroliere ale importatorului şi depozitele vamale, de la 01 ianuarie 2006. Acestea vor putea fi instituite după caz la decizia Serviciului Fiscal de Stat;

• substituirea timbrelor de accize cu timbrele de control la producţia alcoolică şi din tutun, de la 01 ianuarie 2007.

- aplicarea treptată a unui set de măsuri de ameliorare a administrării fiscale pentru mărfurile comercializate de titularii de patente de întreprinzător, prin interzicerea comercializării de către aceştia:

• a tuturor mărfurilor supuse accizelor, de la 01 ianuarie 2006;

• a mărfurilor de construcţie, mobilei, articolelor de uz casnic, de la 01 ianuarie 2007;

• a produselor alimentare, de la 01 ianuarie 2008.

▪ eficientizarea metodelor de control şi coordonarea activităţilor de control

- implementarea metodei de selectare computerizată a contribuabililor pentru efectuarea controalelor în baza riscurilor;

- intensificarea metodei de control în baza analizei informaţiilor din dările de seamă atît fiscale, cît şi financiare, precum şi a altor surse fără a ieşi din birou, avînd posibilitatea de a determina gradul de precizie a diminuării impozitelor de către agenţii economici.

▪ computerizarea procedurilor fiscale

- elaborarea şi implementarea sistemului informaţional şi a mecanismelor de notificare a contribuabililor, de prezentare a dărilor de seamă în mod electronic către Serviciul Fiscal de Stat şi de deservire de sine stătătoare a contribuabililor prin intermediul site-lui www.FISK.MD;

- elaborarea concepţiei, mecanismului şi componenţei sistemului informaţional de deservire a organelor publice centrale şi locale cu informaţii fiscale;

- perfecţionarea mecanismului de interacţiune cu sistemele informaţionale ale altor departamente de stat.

▪ popularizarea legislaţiei fiscale şi educarea contribuabililor în spiritul achitării voluntare a obligaţiilor fiscale

- continuarea ciclului de emisiuni şi publicitate cu privire la importanţa achitării obligaţiilor fiscale.

▪ reglementarea în continuare a contabilităţii şi desfăşurarea activităţii de audit în contextul perfecţionării şi reglementării politicii şi administrării fiscale

- elaborarea proiectelor legii contabilităţii şi legii cu privire la activitatea de audit;

- implementarea terminologiei contabile şi de audit exacte;

- acceptarea şi utilizarea convenţiilor fundamentale şi principiilor generale ale contabilităţii;

- aprobarea unui plan de conturi detaliat;

- elaborarea unui sistem unic de prezentare a informaţiei în rapoartele financiare bazate pe caracteristicile calitative;

- elaborarea şi perfecţionarea în continuare a actelor normative naţionale de contabilitate şi audit;

- utilizarea principiilor generale de evaluare a elementelor rapoartelor financiare.

 

C. Prognoza veniturilor publice pe anii 2005-2008

66. Reieşind din obiectivele politicii fiscale pe anii 2006-2008, veniturile bugetului public naţional se estimează să crească de la 9430,1 mil. lei în anul 2003, pînă la 20313,5 mil. lei în anul 2008 sau cu 10883,4 milioane lei. Evoluţia veniturilor publice în sume nominale şi ca ponderea în PIB se prezintă în diagrama II.2 şi anexa 1.

 

Diagrama II.2 Evoluţia veniturilor publice 2003-2008

 

 

67. Ca pondere în PIB veniturile bugetului public naţional se vor menţine la nivel de circa 35-36% în perioada 2005-2008. În termeni nominali veniturile bugetului public naţional sînt estimate să majoreze cu circa 22% în anul 2005 şi 13% în mediu pe anii 2006-2008, iar în termeni reali (minus rata inflaţiei medie anuală în fiecare an) cu 10% în anul 2005 şi 5-7% în 2006-2008.

 

Structura veniturilor bugetului public naţional pe grupuri principale

68. Componentul principal al veniturilor publice în 2005-2008 vor rămîne veniturile fiscale sub forma de impozite directe şi indirecte, care vor creşte de la 83,.2% în 2005 pînă la 89,0% din suma totală a veniturilor în 2008. Restul va fi reprezentat de veniturile nefiscale, fondurile şi mijloacele speciale, precum şi de granturi pentru susţinerea bugetului şi implementarea proiectelor investiţionale, ce se prezintă în diagrama II.3.

 

Diagrama II.3 Structura cadrului global de venituri 2003-2008

 

 

69. Ponderea veniturilor fiscale în suma totală va fi mai mică, dacă în anii următori implementarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducerea Sărăciei va fi susţinută mai activ de finanţarea sub formă de granturi din partea donatorilor.

70. În afară de tendinţa de majorare a veniturilor fiscale ca ponderea în suma totală, mai sînt două tendinţe importante, care se aşteaptă continuate în perioada 2005-2008:

• majorarea ponderii impozitelor directe (inclusiv contribuţiile sociale) în cadrul veniturilor globale comparativ cu cele indirecte. Astfel, dacă în anul 2004, impozitele directe au constituit 40,5% din suma totală a veniturilor publice, iar impozitele indirecte - 42,7%, în anul 2008 raportul între aceste grupe importante vor constitui 44,9% şi 44,18%, respectiv, din cauza creşterii sporite a contribuţiilor sociale;

• micşorarea de două ori a veniturilor nefiscale şi fondurilor şi mijloacelor speciale.

 

Veniturile publice pe tipuri de bugete, excluzînd transferurile inter-bugetare

71. Creşterea veniturilor va avea loc în toate componentele bugetului public naţional şi este prezentată în diagrama II.4.

 

Diagrama II.4 Structura veniturilor pe tipuri de bugete

 

 

72. Cele mai înalte ritmuri de creştere vor avea bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile de asigurare obligatorie de asistenţa medicală. Veniturile proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat se vor majora în mediu cu circa 22,4% în 2005-2008. De asemenea, veniturile proprii ale fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală vor creşte în perioada 2005-2008 în mediu cu circa 25,5%. Veniturile proprii ale bugetului de stat în această perioadă vor creşte în mediu cu circa 14,5%, iar ale bugetelor UAT cu circa 10-11%. Creşterea mai sporită ale veniturilor proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat (BASS) şi fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (FAOAM) va corespunde necesităţii îmbunătăţirii condiţiilor sferei sociale şi reducerii sărăciei.

 

Capitolul III. Datoria de stat

 

A. Evoluţia datoriei de stat în perioada 2000-2004

Evoluţia datoriei de stat

73. La finele anului 2000, soldul datoriei de stat şi a garanţiilor de stat a înregistrat circa 12,7 mlrd. lei. Pe parcursul anilor 2001 - 2004 acesta a cunoscut o evoluţie flotantă, înregistrînd creşteri şi diminuări în termeni nominali. Aceasta a fost în mare parte condiţionat de fluctuaţia datoriei de stat externe, care s-a micşorat în termeni nominali de la 9675,1 mil. lei în anul 2000 pînă la 8232,3 mil. lei în anul 2004, reflectînd efortul Guvernului de a ameliora situaţia dificilă în domeniul datoriei de stat externe din sursele interne. Parţial, aceste eforturi au fost finanţate din contul împrumuturilor de la Banca Naţională, ceea ce a contribuit la majorarea soldului datoriei de stat interne. Evoluţia datoriei de stat se prezintă în diagrama III.1.

 

Diagrama III.1 Evoluţia datoriei de stat

 

 

74. Astfel, datoria de stat internă a cunoscut doar o evoluţie ascendentă, înregistrînd la finele anului 2004 - 3714,1 mil. lei sau cu 1691,9 mil. lei (aproximativ de 1,8 ori) mai mult în termeni nominali în comparaţie cu sfîrşitul anului 2000. Necătînd la acest fapt, gestionarea activă a datoriei de stat combinată cu creşterea economică au adus la micşorarea datoriei de stat totale (inclusiv datoria garantată) raportat la Produsul Intern Brut de la 79,1 la sută în anul 2000 pînă la 40,4 la sută în anul 2004.

75. Privit în structură, soldul datoriei de stat şi garanţiile de stat la situaţia din 31 decembrie 2004 a fost următor: 64% - datoria de stat externă, 29% - datoria de stat internă şi garanţiile de stat - 7%.

 

Plăţile în domeniul datoriei de stat

76. Pe parcursul anilor 2001 - 2004, Guvernul Republicii Moldova a achitat în contul creditorilor săi externi şi interni suma de 394,2 mil. dolari SUA. În contul creditorilor externi a fost achitat 301,5 mil. dolari SUA (76%) şi în contul creditorilor interni a fost achitat echivalentul în lei a 92,7 mil. dolari SUA.

77. Evoluţia plăţilor în domeniul datoriei de stat se prezintă în diagrama III.2.

 

Diagrama III.2 Evoluţia plăţilor în domeniul datoriei de stat

 

 

Finanţarea atrasă în domeniul datoriei de stat

78. În acest context este necesar de menţionat, că plăţile în domeniul datoriei de stat nu s-au limitat numai la achitarea dobînzii şi sumei de bază conform graficului. Plăţile esenţiale au fost efectuate în anii 2001 şi 2004, în cadrul operaţiunilor de răscumpărare a datoriei de stat externe comerciale (Euroobligaţiunile în anul 2001 şi creditele faţa de CAD Gazprom, "Hewlett Packard" în anul 2004). În urma acestor operaţiuni, s-a diminuat datoria de stat externă precum şi povara deservirii datoriei de stat externe pe termen mediu. Povara plăţilor în domeniul datoriei raportată la veniturile fiscale ale bugetului de stat s-a micşorat de la 65,5 la sută în anul 2001 pînă la 32,5 la sută în anul 2004 (se prezintă în diagrama III.2) Mai mult ca atît, prin aceste operaţiuni şi operaţiuni de restructurare, Guvernul practic a soluţionat problema datoriei de stat externe comerciale.

79. În perioada analizată Guvernul Republicii Moldova a beneficiat de granturi şi credite din exterior în sumă totală de circa 142,1 mil. dolari SUA, din care pentru finanţarea deficitului bugetar au fost obţinute 32,3 mil. dolari SUA (21%), restul 109,8 mil. dolari SUA (79%) fiind mijloacele destinate finanţării proiectelor investiţionale (se prezintă în tabelul III.1).

 

 

Realizările în domeniul datoriei de stat

80. Generalizînd cele expuse mai sus, putem constata, că în perioada 2001-2004 Guvernul a reuşit să diminueze datoria de stat şi povara plăţilor în domeniul datoriei de stat în termeni relativi, soluţionînd în acelaşi timp problemele existente în domeniul datoriei de stat externe comerciale.

 

B. Politica în domeniul datoriei de stat pe anii 2005-2008

Problemele existente

81. Necătînd la faptul că în ultimii ani anumiţi indicatori în domeniul datoriei de stat s-au îmbunătăţit, totuşi unele probleme au rămas nesoluţionate:

• deservirea datoriei de stat consumă ponderea destul de înaltă a veniturilor fiscale ale bugetului de stat. Astfel, pentru achitarea plăţilor în domeniul datoriei de stat interne şi externe conform obligaţiunilor va fi necesară utilizarea a 24,3% din veniturile fiscale ale bugetului de stat în anul 2005. Acest raport se micşorează gradual pînă la 11,8% în anul 2008;

• aproximativ 50 la sută din plăţile aferente datoriei de stat externe urmează a fi achitate în favoarea instituţiilor multilaterale şi nu pot fi restructurate.

 

Obiectivul politicii în domeniul datoriei de stat

82. Reieşind din cele menţionate, precum şi luînd în consideraţie că Guvernul Republicii Moldova are nevoie de asistenţa adiţională din partea instituţiilor financiare internaţionale şi creditori pentru implementarea prevederilor stabilite în SCERS, politica în domeniul datoriei de stat pentru următorii 4 ani (2005-2008) prevede implementarea măsurilor stringente în scopul micşorării poverii deservirii acesteia, precum şi atragerea împrumuturilor noi la condiţii cît mai favorabile în scopurile investiţionale.

 

Acţiuni pentru atingerea obiectivelor

83. Acţiunile ce vor fi luate pentru atingerea obiectivelor sus-menţionate:

• colaborarea activă şi permanentă cu instituţiile financiare internaţionale în vederea obţinerii finanţării din partea acestora la condiţii mai favorabile;

• depozitarea mijloacelor financiare în anul 2005 şi primul semestru al anului 2006 pentru stingerea arieratelor existente în domeniul datoriei externe în contextul programului nou cu FMI şi demonstrării voii bune a Guvernului faţa de creditorii bilaterali;

• după semnarea unui nou program cu FMI, pregătirea bazei pentru restructurarea datoriei externe bilaterale prin intermediul Clubului de la Paris;

• rambursarea împrumuturilor acordate guvernului de către BNM în sumă de 127 milioane lei în anul 2005, precum şi continuarea rambursării acestor împrumuturi pe parcursul următorilor 5 ani, a cîte 118,8 mil. lei anual începînd cu anul 2006 întru diminuarea datoriei Guvernului faţa de Banca Naţională.

• continuarea politicii de abţinere de la emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturile interne şi externe;

• emisia unor noi instrumente financiare pe piaţa HVS, în special a celor cu termenul mediu de circulaţie;

• extinderea cercului de participanţi pe piaţa primară a HVS;

• finanţarea internă din contul emiterii HVS în sumă totală de 620 mil. lei pe parcursul anilor 2005-2008.

 

C. Prognozele soldului şi plăţilor aferente datoriei de stat pe anii 2005-2008

Soldul datoriei de stat

84. În baza prognozei fluxurilor de intrare din surse externe precum şi a fluctuaţiei cursului valutar, se prognozează că datoria de stat externă va cunoaşte o majorare de la 720,0 mil. dolari SUA, la sfîrşitul anului 2005 (9000 mil. lei) pînă la 749,5 mil. dolari SUA (95187,1 mil. lei) la sfîrşitul anului 2008 (se prezintă în Anexa nr.7). În acelaşi timp, ca ponderea în PIB soldul datoriei de stat externe se va reduce de la 23,7 la sută în anul 2005 pînă la 18,8 la sută în anul 2008.

85. În ce priveşte evoluţia datoriei de stat interne, în baza asumărilor de rambursare a datoriei faţă de BNM şi necontractării noilor împrumuturi pe de o parte şi a emisiunii în continuare a HVS pe de altă parte, pe parcursul anilor 2005-2008 aceasta va înregistra o creştere în valori nominale cu 136,6 mil. lei de la 3714,1 mil. lei la sfîrşitul anului 2004 pînă la 3850,7 mil. lei la sfîrşitul anului 2008. Ca ponderea în PIB, datoria de stat internă la fel ca şi cea externă va cunoaşte o diminuare de la 10% la 7%.

86. Prognoza plăţilor în domeniul datoriei de stat în perioada 2005-2008 cu asumare de restructurare în Clubul de la Paris se prezintă în tabelul III.2

 

 

87. Reieşind din această prognoză, pentru următorii 4 ani se prevede o evoluţie pozitivă a poverii deservirii datoriei de stat asupra veniturilor fiscale ale bugetului de stat, diminuîndu-se de la 17,7% în anul 2005, pînă la 11,8% la sfîrşitul anului 2008.

88. Prognoza evoluţiei plăţilor în domeniul datoriei de stat ca ponderea în veniturile fiscale ale bugetului de stat, în condiţiile restructurării datoriei de stat externe la Clubul de la Paris se prezintă în graficul III.3.

 

Graficul III.3 Prognoza evoluţiei plăţilor în domeniul datoriei de stat

ca ponderea în veniturile fiscale ale bugetului de stat, în condiţiile

restructurării datoriei de stat externe la Clubul de la Paris

 

 

89. Astfel, obiectivul de diminuare a poverii deservirii datoriei de stat pe termen mediu poate fi atins în cazul în care obiectivele menţionate ale politicii în domeniul datoriei de stat vor fi realizate.

 

Capitolul IV. Sursele de finanţare

 

A. Evoluţia surselor de finanţare în perioada 2000-2004

90. În Republica Moldova pe parcursul anilor 2000-2004 situaţia şi structura surselor de finanţare a fost variată, ceea ce a influenţat la rîndul său nivelul deficitului (excedentului) bugetar, reflectînd una din problemele cheie în procesul planificării bugetare - dependenţa cheltuielilor bugetare de nivelul de finanţare şi situaţia în domeniul datoriei de stat, în timp ce în economii dezvoltate situaţia în domeniul datoriei şi finanţării se determină de nivelul cheltuielilor bugetare.

91. În Republica Moldova existenţa excedentului bugetar este condiţionată nu de surplusul veniturilor publice, dar din lipsa surselor de finanţare în afara veniturilor bugetului şi necesitatea onorării angajamentelor la datoria externă şi internă din contul veniturilor fiscale.

92. Volumul global de finanţare al deficitului bugetului public naţionaonstituit 621,7 milioane lei sau 3,9% din PIB în 2000, minus 103,7 milioane lei sau minus 0,5% din PIB în anul 2001, 505 milioane lei sau 2,2% din PIB în anul 2002, minus 282,7 milioane lei în anul 2003 şi minus 70,7 milioane lei în anul 2004 (vezi diagrama IV.1). Respectiv, balanţa bugetară a înregistrat acelaşi valori cu semnul minus, fiind deficitul în anii 2000 şi 2002, şi excedent în anii 2001, 2003 şi 2004.

 

Diagrama IV.1 Sursele totale de finanţare

 

 

93. Evoluţia componentelor principale ale surselor de finanţare este reflectată în graficul IV.2

 

Graficul IV.2 Evoluţia surselor de finanţare

 

 

94. După cum se vede din această grafic, în perioada 2000-2004 finanţarea cu semnul plus a fost produsă în domeniul finanţării interne nete şi mijloacelor din privatizarea patrimoniului public. Finanţarea externă netă a fost negativă în această perioadă cu excepţia anului 2000 şi 2002. Aceasta se explică prin faptul, că pe de o parte, volumul împrumuturilor noi externe a scăzut, dar pe de altă parte, Republica Moldova a realizat un şir de operaţiuni cu datoria de stat externă comercială în scopul reducerii poverii deservirii datoriei de stat externe pe viitor. Aceste operaţiuni au fost susţinute de finanţarea internă sub formă de împrumuturi din partea Băncii Naţionale a Moldovei. Din acest motiv curba finanţării interne nete practic repetă mişcarea curbii finanţării externe nete reflectate în graficul IV.2 cu semnul contrar. Astfel finanţarea internă netă s-a majorat atunci, cînd s-au majorat plăţile în domeniul datoriei de stat externe.

95. În ceea ce priveşte mijloacele din privatizarea patrimoniului public, volumul de finanţare din această sursă s-a micşorat de la 457,3 milioane lei în 2000 pînă la 100,6 milioane lei în anul 2004 din cauza finalizării practice a procesului de privatizare în masă a proprietăţii publice.

96. Acumularea mijloacelor financiare la conturi în perioada 2000-2004 (finanţarea negativă pentru bugetul public naţional) a avut loc în mare parte datorită acumulării mijloacelor financiare la conturile Casei Naţionale de Asigurări Sociale, reieşind din necesitatea de a menţine o anumită rezervă pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor sociale. Astfel, din suma de 991,3 milioane lei de mijloace financiare acumulate în cadrul bugetului public naţional în perioada 2000-2004, 705,3 milioane lei sau 71,1% au fost acumulate pe conturile Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Bugetul de stat şi bugetele UAT au acumulat mijloacele financiare semnificative pe conturi numai începînd cu anul 2003, iar fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală începînd din anul 2004, cînd asigurările obligatorii de asistenţă medicală au fost introduse pe întreg teritoriul republicii.

 

B. Prognozele surselor de finanţare pe anii 2005-2008

97. Prognozele surselor de finanţare pentru anii următori se bazează pe:

• asigurarea dinamicii pozitive de finanţarea externă netă din contul majorării surselor financiare obţinute pentru implementarea proiectelor investiţionale în cadrul Strategiei de Asistenţă a Ţării (SAŢ), precum şi din contul economisirilor, care se prevăd în domeniul achitării creditelor externe în rezultatul restructurări datoriei de stat externe prin intermediul Clubului de la Paris. Finanţarea negativă în anul 2008 are loc din cauza includerii în sursele de finanţare externă preponderent a proiectelor investiţionale deja existente, inclusiv în cadrul SAŢ;

• menţinerea nivelului de finanţare internă netă din contul hîrtiilor de valoare de stat şi alte împrumuturi la nivelul suficient pentru rambursarea împrumuturilor către Banca Naţională a Moldovei şi finanţarea deficitului bugetar cu excepţia anului 2008, cînd similar cu situaţia în domeniul datoriei de stat externe, rambursarea împrumuturilor interne va depăşi atragerea acestora;

• continuarea procesului de privatizare a patrimoniului public;

• utilizarea limitată a resurselor financiare acumulate pe conturile bugetului public naţional în perioade precedente pentru finanţarea cheltuielilor bugetelor respective.

98. În rezultat, finanţarea bugetului public naţional va constitui 206 milioane lei în anul 2005 (scontat), 128 milioane lei în anul 2006, 308 milioane lei în anul 2007 şi minus 185 milioane lei în anul 2008.

99. Respectiv, balanţa bugetului public naţional se estimează, că va înregistra deficitul în mărimea de 0,5% din PIB în anul 2005, 0,3% din PIB în anul 2006 şi 0,6% în anul 2007. În anul 2008, din contra, va fi înregistrat un excedent în mărimea de circa 0,3% din PIB.

100. Prognoza surselor de finanţare pe anii 2006-2008 se conţine în anexa nr.2.

 

Capitolul V. Politica în domeniul cheltuielilor publice

 

A. Obiective generale ale politicii cheltuielilor publice

Tendinţele recente ale cheltuielilor publice

101. În perioada anilor 2001-2005 volumul total al cheltuielilor publice, în valoare nominală, a înregistrat o evoluţie ascendentă. Astfel, în anul 2001 acesta a constituit circa 6 mlrd. lei, iar pentru anul 2005 au fost aprobate cheltuieli în sumă de 12,9 mlrd. lei. Sporul mediu anual al cheltuielilor publice în această perioadă constituie circa 28,7%.

102. De rînd cu aceasta, evoluţia cheltuielilor publice exprimată ca pondere în Produsul Intern Brut (PIB) în anii 2001-2005 a exprimat o creştere lentă. În anul 2001 valoarea acestui indicator a constituit 31,5%, iar in anul 2005 - 35%, manifestînd o creştere cumulativă de 3,5 puncte procentuale. În mediu pe an, creşterea cheltuielilor publice în perioada 2001-2005, exprimată ca pondere în PIB, a constituit 0,87 puncte procentuale.

103. Evoluţia cheltuielilor publice pe anii 2001-2005, în termeni nominali şi ca pondere în PIB, se prezintă în graficul V.1.

 

Graficul V.1 Evoluţia cheltuielilor publice pe anii 2001-2005

 

 

104. Creşterea cheltuielilor publice în perioada anilor 2001-2005, exprimată atît în termeni nominali, cît şi ca pondere în PIB, în esenţă, reprezintă creşterea veniturilor publice determinată de evoluţiile ascendente ale progreselor înregistrate în economia republicii, precum şi de procese economice de natura cantitativă, cum ar fi evoluţia preţurilor de consum, ratei de schimb a monedei naţionale etc.

 

Obiective pe termen mediu

105. Obiectivul principal al politicii în domeniul cheltuielilor stabilite în procesul de elaborare a prezentului CCTM îl constituie fortificarea procesului de planificare a cheltuielilor publice, atribuirea acestuia a unui caracter strategic, care să reflecte obiectivele prioritare pentru dezvoltarea social-economică a ţării.

106. În mod specific, obiectivele politicii în domeniul planificării cheltuielilor publice în anii 2006-2008 sînt următoarele:

• ajustarea volumului total al cheltuielilor publice pe anii 2006-2008 la cadrul de resurse;

• neadmiterea diminuării, în termeni reali, a nivelului de asigurare financiară a programelor care se realizează în domeniul public, ţinînd cont de obiectivele (performanţa) acestora şi utilizarea eficientă a resurselor de care dispun actualmente sectoarele;

• distribuirea resurselor publice pe sectoare (domenii), programe şi alte activităţi în conformitate cu priorităţile stabilite pentru dezvoltarea social-economică a ţării;

• identificarea şi valorificarea rezervelor financiare interne ale ramurilor, care rezultă de la direcţionarea resurselor alocate ramurilor către programele prioritare şi utilizarea mai eficientă a resurselor;

• abordarea complexă a asigurării financiare a obiectivelor de politică din ramuri, antrenînd tot potenţialul de resurse estimat (cheltuieli de bază, fonduri şi mijloace speciale, finanţarea externă a proiectelor investiţionale etc.);

• ameliorarea structurii categoriilor economice de cheltuieli publice. Se va asigura prioritar majorarea cheltuielilor operaţionale şi celor de dezvoltare (capitale), care să susţină sporirea esenţială a calităţii serviciilor publice.

107. În temeiul cadrului de resurse estimat pe anii 2006-2008, volumul total al cheltuielilor publice va creşte anual, respectiv, cu 26,3% (comparativ cu scontat 2005 - 15,9%), 12,8 şi 9,9%, iar în termeni reali, creşterea cheltuielilor publice va constitui 14,8% în anul 2006 (comparativ cu scontat 2005 - 5,4%), 3,5% şi 1,8% respectiv, în anii 2007 şi 2008. Ponderea cheltuielilor publice în PIB pe anii respectivi se estimează în mărimi corespunzătoare de 36,7, 36,2 şi 34,9%.

108. Evoluţiile respective ale cheltuielilor publice estimate pe anii 2006-2008 reflectă concomitent creşterea acestora în termeni nominali şi reali, care corespunde obiectivului de sporire a calităţii serviciilor publice, dezvoltare a infrastructurii economice, precum şi diminuarea ponderii lor în PIB, care rezultă din reducerea ponderii veniturilor, conform obiectivelor politicii fiscale, privind reducerea consecventă a poverii fiscale întru facilitarea creşterii economice.

109. În conformitate cu obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor publice pe anii 2006-2008 sînt definite priorităţile interramurale de cheltuieli, precum şi cele din cadrul ramurilor.

 

B. Priorităţile cheltuielilor publice

Priorităţi interramurale

110. Priorităţile interramurale de cheltuieli pe anii 2006-2008 sînt axate pe realizarea obiectivelor de dezvoltare social-economică asumate în cadrul diferitor strategii şi programe de dezvoltare, printre care se menţionează Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Programul Naţional "Satul Moldovenesc", Planul de acţiuni "Moldova - Uniunea Europeană", Programul de activitate a Guvernului "Modernizarea ţării - bunăstarea poporului".

111. Astfel, printre priorităţile interramurale de cheltuieli pe anii 2006-2008 se evidenţiază:

Priorităţi comune tuturor ramurilor

• demararea reformei salariale în sectorul public începînd cu anul 2006. Pentru susţinerea obiectivelor acesteia, în funcţie de disponibilităţile cadrului de resurse, în comparaţie cu anul 2005, sînt prevăzute mijloace suplimentare în volum de 580 mil. lei în anul 2006, 1040 mil. lei în anul 2007 şi 1370 mil. lei în anul 2008;

• asigurarea financiară a majorărilor salariale produse la finele anului 2004 şi în anul 2005, dar pentru care nu au fost prevăzute mijloace. Costul anual al acestora este de circa 160 mil. lei;

• indexarea cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum. Pentru aceasta sînt direcţionate mijloace suplimentare, în raport cu anul precedent, în volum de 55,8 mil. lei - în anul 2006, 61,2 mil. lei - în anul 2007 şi 56,6 mil. lei - în anul 2008;

• volumul de investiţii capitale în construcţii finanţate de la bugetul de stat faţă de aprobat iniţial în anul 2005 va creşte în anul 2006 cu 362,3 mil. lei sau de 3,2 ori. În anii 2007 şi 2008 volumul investiţiilor capitale în construcţii finanţate de la bugetul de stat va constitui respectiv 422,6 şi 380,6 mil. lei.

Priorităţi între ramuri

• blocul cheltuielilor sociale a obţinut cele mai mari majorări de fonduri - 61,3% din totalul cheltuielilor publice suplimentare pe anul 2006. Astfel, cheltuielile pentru cultură, artă, sport şi acţiuni pentru tineret presupun o creştere de 57,9% în anul 2006 faţa de 2005, asistenţă şi susţinere socială - 27,1% şi învăţămînt - 25,6%. Creşteri ale cheltuielilor pe aceste sectoare se atestă şi în anii 2007-2008, însă cu ritmuri mai lente, reieşind din volumul suplimentar de resurse estimat pe anii respectivi;

• pentru sfera ştiinţei şi inovării s-a prevăzut majorarea cotei cheltuielilor în PIB de la 0,26% în anul 2004 pînă la 0,75% în anul 2008. Creşterea respectivă rezultă din prevederile Codului cu privire la ştiinţă şi inovare şi Acordul de Parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe;

• cheltuielile domeniului economic se estimează cu o creştere de 52,8% în anul 2006, în special din contul celor destinate infrastructurii comunale, care cresc cu 63%, precum şi celor pentru reţelele de gaze, care vor creşte cu 99,8% faţă de anul 2005. În anul 2007 cheltuielile acestor ramuri se vor menţine practic la nivelul anului 2006, iar în anul 2008 se vor reduce ca urmare a finalizării unor programe, sau modificării obiectivelor acestora. Cheltuielile ramurii transporturilor, gospodăriei drumurilor, comunicaţiilor şi informaticii au crescut cu 56,7% în anul 2006 şi se vor menţine practic la nivelul respectiv şi în anii 2007 şi 2008;

• cheltuielile pentru protecţia mediului înconjurător şi hidrometeorologie vor creşte în anul 2006 cu 34,1% şi se vor menţine practic la acelaşi nivel şi în anii 2007 şi 2008;

• activitatea externă va obţine un spor de mijloace în cuantum de 40,6% în anul 2006, iar în anii următori cheltuielile destinate acestei ramuri vor diminua nesemnificativ.

Cheltuielile altor ramuri au realizat creşteri în anii 2006-2008 la un nivel mai redus decît creşterea medie a cheltuielilor publice pe anii respectivi.

112. Pronosticul modificărilor relative pe ramuri a cheltuielilor publice pe anii 2006-2008, în raport cu anul precedent, este reflectat în tabelul V.1.

 

 

Priorităţi din cadrul ramurilor

113. Principalele măsuri de politică definite în cadrul ramurilor, care au determinat redistribuirea şi alocarea resurselor suplimentare în anii 2006-2008, se conţin în anexa nr.9 "Priorităţile reformelor pe principalele sectoare şi implicaţiile pentru CCTM pe anii 2006-2008".

 

C. Cheltuielile publice pe categorii economice

Cheltuieli discreţionare

114. Cheltuielile discreţionare (cheltuieli publice, exceptînd serviciul datoriei de stat şi creditarea netă) au înregistrat o creştere în PIB, de la 30,2% - în anul 2000, pînă la 33% - în anul 2005, în timp ce volumul total al cheltuielilor publice în anii 2001-2005, în comparaţie cu anul 2000, ca pondere în PIB, s-a redus. Creşterea cheltuielilor discreţionare s-a produs din contul disponibilizărilor de resurse de la serviciul datoriei de stat, care a diminuat în PIB de la 6,4% - în anul 2000, pînă la 2,2% - în anul 2005.

115. Creşterea ponderii în PIB a cheltuielilor discreţionare în anii 2000-2005 a fost direcţionată exclusiv către cheltuielile curente, cele capitale diminuînd de la 5% - în anul 2000 pînă la 4,0% - în aprobat iniţial în anul 2005.

116. Evoluţia cheltuielilor discreţionare curente şi capitale în anii 2000-2005, ca pondere în PIB, este reflectată în graficul V.2.

 

Graficul V.2 Tendinţele cheltuielilor discreţionare curente şi capitale

în anii 2000-2005 (ponderea în PIB)

 

 

117. În structura cheltuielilor discreţionare, ponderea majoră revine cheltuielilor curente - 88% în anul 2005. Pe parcursul anilor 2000-2005 aceasta a înregistrat o creştere medie anuală de 0,9 puncte procentuale. În acelaşi timp, cheltuielile capitale au diminuat ca pondere în totalul cheltuielilor discreţionare, de la 16,5% - în anul 2000 pînă la 12% - în anul 2005.

118. Tendinţele principalelor categorii economice de cheltuieli publice pe parcursul anilor 2000-2005 sînt reflectate în tabelul V.2.

 

 

119. Creşterea cotei cheltuielilor curente în totalul cheltuielilor discreţionare şi, respectiv, diminuarea cotei cheltuielilor capitale reflectă caracterul auster al cadrului de cheltuieli publice în care prevalează programele de cheltuieli curente. Volumul limitat al cadrului de resurse publice nu asigură o flexibilitate suficientă în gestiunea cheltuielilor publice, pentru a implementa programe de cheltuieli capitale necesare dezvoltării infrastructurii şi sporirii calităţii serviciilor publice.

120. Evoluţia structurii cheltuielilor discreţionare în anii 2000-2005 pe principalele categorii economice se reflectă în diagrama V.3.

 

Diagrama V.3 Structura cheltuielilor discreţionare pe categorii

economice în anii 2000-2005

 

 

121. La nivelul unor ramuri, structura cheltuielilor discreţionare relevă cote mult mai reduse ale cheltuielilor capitale (sub 5%) în raport cu nivelul mediu înregistrat la bugetul public naţional, de 12% - în anul 2005.

122. În anii 2006-2008, raportul dintre cheltuielile curente şi cheltuielile capitale va suporta modificări care rezultă în majorarea cotei celor curente şi, respectiv, micşorarea cotei cheltuielilor capitale. Astfel, către anul 2008 cota cheltuielilor capitale în totalul cheltuielilor discreţionare publice se va reduce pînă la nivel de 8,3%. Reducerea respectivă a cotei cheltuielilor capitale este determinată de necesitatea implementării preconizatei legi privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sistemul bugetar.

123. Concomitent, pentru realizarea obiectivelor SCERS, precum şi în general, pentru dezvoltarea infrastructurii publice, sporirea calităţii serviciilor publice, volumul investiţiilor capitale pe anii 2006-2008, finanţate din contul veniturilor de bază ale bugetului de stat, se va majora faţă de cel aprobat iniţial pe anul 2005 de circa 3 ori în anul 2006 şi se va menţine la nivelul respectiv şi în anii 2007 şi 2008.

124. Prognoza principalelor categorii economice de cheltuieli publice pe anii 2005-2008 este reflectată în tabelul.V.3.

 

 

Principalele categorii ale cheltuielilor curente

Cheltuielile de personal

125. Cheltuielile de personal (cheltuielile salariale şi contribuţiile aferente acestora) reprezintă una din principale categorii economice ale cheltuielilor publice asupra cărora se axează analizele aferente elaborării Cadrului de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2006-2008. Importanţa analizei acestei categorii economice de cheltuieli este determinată atît de impactul pe care îl produce aceasta asupra alocării resurselor, cît şi de impactul asupra calităţii serviciilor publice în general.

126. Evoluţia cheltuielilor de personal pe parcursul anilor 2000-2005 reprezintă o ascensiune continuă. Din anul 2000 pînă în anul 2003, volumul cheltuielilor de personal a înregistrat o creştere de 2,1 ori. De asemenea, în perioada respectivă, ponderea acestei categorii de cheltuieli în PIB a crescut cu 2 puncte procentuale. Începînd cu anul 2004 se atestă o reducere a cheltuielilor de personal, atît în expresie nominală cît şi ca pondere în PIB - cu 2 puncte. Diminuarea respectivă este rezultatul excluderii cheltuielilor de personal ale instituţiilor medicale, care începînd cu anul 2004 activează pe principii de autonomie financiară, în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Exceptînd cheltuielile de personal ale instituţiilor medicale, ponderea în PIB a acestei categorii economice de cheltuieli a sporit de la 6,5% - în anul 2000 pînă la 7,8% - în anul 2005.

127. În pofida majorării semnificative a cheltuielilor de personal, nivelul salariului mediu în sectorul public este foarte mic.

128. În următorii ani, se va stabili un control asupra cheltuielilor de personal, pentru a asigura direcţionarea resurselor şi la alte categorii economice de cheltuieli, în special cheltuielile operaţionale (mărfurile şi serviciile) de care depinde în mod direct calitatea serviciilor publice.

129. Majorarea salariilor angajaţilor din sectorul public în anii următori se prevede să se producă în mod programat, sistematic şi cu acoperire financiară reală. Aceasta se va realiza prin intermediul promovării preconizatei legi privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, care prevede reglementarea salarizării în întreg sectorul public.

130. Ţinînd cont de aceste prevederi, cheltuielile de personal ca pondere în PIB, vor manifesta o creştere de un punct procentual în anul 2006, iar în anii 2007 şi 2008 aceasta se va reduce treptat pînă la nivelul înregistrat în anul 2005 - 7,8%. Un studiu mai amplu al cheltuielilor de personal se prezintă în Nota tehnică privind analiza fondului salarial în sectorul public - anexa nr.13.

 

Cheltuielile pentru mărfuri şi servicii

131. Cheltuielile pentru mărfuri şi servicii reprezintă unul din componentele de bază ale programelor de cheltuieli publice, reprezentînd cheltuielile de operaţiuni şi întreţinere şi care, de asemenea, determină direct calitatea serviciilor publice.

132. În anii 2000-2003 volumul acestor cheltuieli a sporit atît în termeni nominali, cît şi reali, ponderea acestora în PIB menţinîndu-se la nivel relativ constant de 6%. În anii 2004 şi 2005, volumul cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii înregistrează o creştere semnificativă în raport cu anul 2003, ponderea acestora în PIB constituind 7,8% şi 8,4%, respectiv. Creşterea acestor cheltuieli este determinată, în fond, de implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, în condiţiile cărora, statul nu mai finanţează la direct instituţiile medicale, dar achită serviciile de asistenţă medicală acordate de către acestea.

133. Cu excepţia cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii ale instituţiilor medicale, care activează în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, pe perioada 2000-2005, această categorie de cheltuieli economice a manifestat o evoluţie stabilă, ponderea acesteia în PIB menţinîndu-se la nivel de circa 5% anual.

134. Reieşind din obiectivele de fortificare a serviciilor publice, pe anii 2006-2008 cheltuielile pentru mărfuri şi servicii vor creşte atît în expresie nominală, cît şi reală. Ponderea acestora în PIB va creşte de la 7,8% - în anul 2004 pînă la 9,2% în anul 2008. Această creştere a cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii este asigurată în special din contul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, ponderea cărora în PIB va creşte de la 3,5% - în anul 2005 pînă la 4,1% în anul 2008.

 

Transferurile în scopuri de producţie

135. Transferurile în scopuri de producţie conţin, în esenţă, transferurile pentru susţinerea sectorului agrar, lucrările de reparaţii şi întreţinere a drumurilor publice şi subvenţionarea unor instituţii din domeniul culturii, precum şi pentru lucrările de amenajare a teritoriului şi cele de evaluare a bunurilor imobiliare.

136. În anii 2000-2005 volumul transferurilor în scopuri de producţie a înregistrat o evoluţie neuniformă. Astfel, în anii 2001-2003, ponderea acestora în PIB s-a redus cu circa 0,5 puncte procentuale şi a constituit 1,4-1,6%, iar în anii următori (2004-2005) - a revenit la nivelul de 2%, înregistrat în anul 2000.

137. Creşterea în ultimii doi ani a volumului transferurilor în scopuri de producţie a fost determinată, în special, de suplimentările pentru lucrările de amenajare a teritoriului, precum şi lucrările de reparaţii şi întreţinere a drumurilor publice - ca elemente predominante ale acestei categorii economice de cheltuieli.

138. Reieşind din importanţa pe care o au unele componente ale transferurilor în scopuri de producţie pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv în contextul realizării obiectivelor SCERS, în anii următori se va asigura creşterea acestei categorii economice de cheltuieli cu circa 20% în mediu pe an. Ponderea acestora în PIB se va menţine la nivel de circa 2%.

 

Transferurile către populaţie

139. Transferurile către populaţie reprezintă, în special, plăţile pentru protecţia socială a anumitor categorii de populaţie sub formă de pensii, alocaţii, compensaţii, indemnizaţii şi alte prestaţii către populaţie.

140. Această categorie economică de cheltuieli deţine ponderea majoră în totalul cheltuielilor publice şi în PIB. În anii 2000-2005, ponderea transferurilor către populaţie în totalul cheltuielilor discreţionare a crescut de la 28,9 pînă la 31,6%, iar în PIB - de la 8,7 pînă la 10,4%.

141. Partea preponderentă a transferurilor către populaţie - peste 70%, o constituie prestaţiile acordate în baza principiului de asigurare socială din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, iar restul reprezintă prestaţiile de asistenţă socială acordate din contul bugetului de stat şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

142. Creşterea semnificativă a transferurilor către populaţie reflectă importanţa cheltuielilor respective în contextul tuturor programelor de cheltuieli publice. Concomitent, analiza transferurilor către populaţie evidenţiază rezerve de reformare a sistemului de prestaţii sociale, în special, direcţionarea mai bună a plăţilor către populaţie, pentru a asigura o corelare strînsă între prestaţii şi necesităţi, precum şi unificarea sistemului de pensionare.

143. În anii următori se prevede o creştere a volumului transferurilor către populaţie aferente prestaţiilor acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat de la 9,2% - în anul 2005 pînă la 10,6 - în anul 2008. Concomitent, transferurile către populaţie acordate din contul bugetului de stat se vor menţine la nivelul de 1,2% din PIB.

144. Tendinţele categoriilor economice de cheltuieli pe anii 2005-2008 se prezintă în graficul V.4.

 

Graficul V.4 Evoluţia cheltuielilor publice pe categorii

economice în anii 2000-2005 (ponderea în PIB)

 

 

D. Plafoanele de cheltuieli de la bugetul de stat pe ramuri şi autorităţi publice

145. Plafoanele de cheltuieli de la bugetul de stat pe ramuri şi autorităţi publice centrale estimate pe anii 2006-2008 constituie limitele la care se vor conforma autorităţile în procesul formulării programelor, propunerilor de buget şi altor estimări orientative ale angajamentelor de cheltuieli pe anii 2007 şi 2008, întru realizarea obiectivelor prioritare stabilite în SCERS şi alte programe de dezvoltare economico-socială.

146. Plafoanele de cheltuieli de la bugetul de stat pe ramuri şi autorităţi publice estimate pe anii 2006-2008 sînt prezentate în anexa nr.8.

 

Capitolul VI. Cadrul financiar global

147. Cadrul financiar global pe termen mediu este compus din toate veniturile şi sursele de finanţare ale bugetelor şi fondurilor publice, printre care compartimentele principale sînt :

• Bugetul de stat (inclusiv proiectele investiţionale finanţate din sursele externe, fondurile şi mijloacele speciale)

• Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

• Bugetul asigurărilor sociale de stat

• Fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

148. Distribuirea cadrului financiar global pe elementele constitutive şi ponderea acestora în PIB sînt prezentate în anexa nr.1.

 

A. Bugetul de stat

Veniturile şi cheltuielile

149. Veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, în fond, reflectă setul funcţiilor de bază care îi revin Guvernului pentru realizarea programului său de activitate, strategiilor şi programelor naţionale şi ramurale de nivel central.

150. În conformitate cu cadrul legal ajustat, bugetul de stat include următoarele componente: veniturile şi cheltuielile de bază, veniturile şi cheltuielile fondurilor speciale şi mijloacelor speciale, precum şi proiectele investiţionale susţinute din surse externe.

151. Evoluţia principalilor indicatori ai bugetului de stat în anii 2003-2008 se prezintă în tabelul VI.1.

 

 

152. În perioada 2003-2005 veniturile bugetului de stat pe toate componentele au înregistrat o creştere medie anuală de circa 24%. În valoare nominală conform estimărilor scontate pe anul 2005, acestea se vor majora cu circa 2,9 mlrd. lei faţă de anul 2003. Către anul 2008 veniturile totale ale bugetului de stat se vor majora faţă de aşteptările pe anul 2005 cu 39,8%, ceea ce în valoare nominală constituie circa 3,3 mlrd. lei.

153. Evoluţia veniturilor bugetului de stat în raport cu veniturile bugetului public naţional în perioada 2003-2008 se prezintă în diagrama nr.VI.1.

 

Diagrama VI.1 Evoluţia veniturilor bugetului de stat în raport cu veniturile

bugetului public naţional în perioada 2003-2008

 

 

154. În această perioadă creşterea majoră revine veniturilor de bază, care se vor majora de 2,3 ori. Această creştere este datorată politicii fiscale promovată în anii respectivi şi eforturilor depuse pentru îmbunătăţirea administrării veniturilor. Cu un ritm mai înalt se majorează veniturile fiscale indirecte - de 2,4 ori, puţin mai lentă va fi creşterea veniturilor directe - de 2,1 ori, iar a veniturilor nefiscale - de 1,3 ori.

155. Ponderea veniturilor de bază în suma totală a veniturilor bugetului de stat deţine cota majoră şi variază în perioada anilor 2003-2008 de la 83,5% la 90,6%. Totodată, ca pondere în PIB veniturile de bază în aceeaşi perioadă se majorează de la 16,4% la 18,9%.

156. Veniturile fondurilor speciale şi mijloacelor speciale în termeni nominali s-au majorat în perioada anilor 2003-2008 de 1,9 ori şi cu 13,9%, respectiv. Aici se atestă că în perioada dată s-au format suplimentar 3 fonduri speciale: fondul naţional pentru susţinerea ştiinţei, fondul special al sistemului penitenciar şi fondul pentru dezvoltarea sistemului de executare, precum şi majorarea veniturilor fondurilor ecologice şi fondului pentru susţinere socială a populaţiei. În raport cu veniturile totale ale bugetului de stat, veniturile fondurilor speciale în perioada dată, practic, se menţin la nivelul de 1,2%, iar ponderea veniturilor din mijloace speciale se reduce de la 13,7% la 7,3% în anul 2008. Reieşind din principiul unităţii bugetare, extinderea de mai departe a fondurilor speciale şi mijloacelor speciale se cere stopată. Guvernul a iniţiat o reformă de amploare a administraţiei publice, inclusiv o revizuire a funcţiilor de stat cu caracter regulatoriu în scopul optimizării acestora şi elaborarea unor măsuri de reducere a presiunilor regulatorii din partea autorităţilor de administraţie publică asupra mediului de afaceri. În acest context Guvernul va continua politicile de escludere treptată a mijloacelor speciale ale instituţiilor cu funcţii regulatorii.

157. Granturile pentru proiectele cu susţinerea financiară externă, ca component al bugetului de stat, în perioada 2003-2005 s-au majorat în valoare nominală de la 71,9 mil.lei pînă la 234,8 mil.lei, cît priveşte perioada anilor 2006-2008 există o previzibilitate mai redusă pentru atragerea granturilor la realizarea proiectelor noi. Prognoza acestor granturi pe anul 2008 se estimează în sumă de 96,3 mil.lei.

158. Tendinţele structurii veniturilor bugetului de stat în anii 2003-2008 se prezintă în diagrama VI.2.

 

Diagrama VI.2 Tendinţele veniturilor bugetului de stat în anii 2003-2008

 

 

159. În perioada 2003-2005 (aprobat) cheltuielile bugetului de stat pe toate componentele s-au majorat în termini nominali cu circa 43%. Ca pondere în PIB în anul 2005 acestea s-au plasat la nivel de 21%.

160. Tendinţele cheltuielilor totale ale bugetului de stat în următorii trei ani se rezumă la o creştere de circa 3,8 mlrd. lei sau cu 50% comparativ cu anul 2005. Raportul în PIB al acestora, în următorii ani se va reduce de la 21% în anul 2005 la 20% în anul 2008.

161. Bugetul de stat suportă partea cea mai însemnată din povara cheltuielilor publice şi deţin în anul 2005 o pondere de circa 60,1% din cheltuielile bugetului public naţional. Către anul 2008 ponderea acestor cheltuieli se va reduce cu 5,3 puncte procentuale şi va constitui 54,8%. Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat (cu toate componentele) în anii 2003-2008, în cheltuielile publice se prezintă în diagrama VI.3.

 

Diagrama VI.3 Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat în raport

cu cheltuielile bugetului public naţional în anii 2003-2008

 

 

162. Cheltuielile de bază sînt principalele în structura bugetului de stat, acestea în fond asigurînd funcţionalitatea statului la nivel central. În perioada anilor 2003-2005 cheltuielile de bază în termeni nominali s-au majorat cu circa 44%. În anul 2005 cheltuielilor de bază le revin circa 79,1% din cheltuielile totale ale bugetului de stat. Către anul 2008 cheltuielile de bază se vor majora cu 63,5% comparativ cu anul 2005 (aprobat), iar ponderea acestora în suma totală a cheltuielilor bugetului de stat va constitui 87%.

163. Cheltuielile din finanţare externă pentru implementarea proiectelor investiţionale au atins nivelul maxim de 9,5% în suma totală a cheltuielilor bugetului de stat aprobat pe anul 2005, pînă în anul 2008 aceasta se va reduce treptat la 4,4%, ce se motivează prin previzibilitatea mai redusă pe anii 2007-2008 a susţinerii proiectelor investiţionale de către donatorii externi.

164. Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat, în aspectul componentelor, în perioada anilor 2003-2008 se prezintă în diagrama VI.4.

 

Diagrama VI.4 Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat

pe componente în anii 2003-2008

 

165. Alocarea resurselor bugetului de stat pe sectoare s-a efectuat în conformitate cu politicile bugetar-fiscale şi priorităţile identificate în SCERS, politicile iner- şi intraramurale, descrise la compartimentele respective.

166. Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat în aspect funcţional pe anii 2005-2008 se prezintă în tabelul VI.2.

 

 

Balanţa financiară

167. Balanţa financiară de casă generală a bugetului de stat în perioada 2003-2005 a variat ca pondere în PIB de la excedent în anul 2003 de 0,7% la deficit în valoare de -0,8% în anul 2005.

168. Conform estimărilor pe următorii doi ani, balanţa financiară a bugetului de stat (cu toate componentele) se caracterizează cu un deficit în valoare de -0,2% şi -0,6% în PIB, iar către anul 2008 bugetul de stat se va echilibra cu excedent de 0,05% în PIB, în mare măsură aceasta fiind influenţată de evoluţia intrărilor de credite externe pentru finanţarea proiectelor.

169. Pentru componentul veniturilor şi cheltuielilor de bază, balanţa financiară de casă pe anii 2006-2008 se estimează cu excedent de 404,8 mil.lei, 324,1 mil.lei şi 453,6 mil.lei respectiv.

 

B. Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

Veniturile bugetelor UAT

170. În perioada anilor 2003-2005 volumul veniturilor globale, în valoare nominală, ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale (în continuare - bugetele UAT), cu excepţia TVA (începînd cu anul 2004 TVA la mărfurile şi serviciile autohtone se încasează integral în bugetul de stat) au înregistrat o creştere de circa 17,7%. În anul 2005 veniturile globale ale bugetelor UAT au constituit în volumul veniturilor bugetului public naţional circa 21,4%.

171. Volumul veniturilor de bază ale bugetelor UAT, cu excepţia TVA pe anii 2003-2005, în valoarea nominală, au înregistrat o creştere de 23,4% condiţionată de creşterea veniturilor proprii ale bugetelor UAT de 32% în anul 2005 comparativ cu 2003, a transferurilor şi mijloacelor transmise de la bugetul de stat - de 7,3%. Totodată în perioada menţionată s-au diminuat veniturile generale de stat cu 31,6% în anul 2005 comparativ cu anul 2003, ca urmare a încasării integrale la bugetul de stat din anul 2004 a TVA de la mărfurile şi serviciile autohtone şi a asigurării obligatorie de asistenţă medicală pentru unele categorii de persoane integral din contul mijloacelor bugetului de stat.

172. Mijloacele speciale în perioada anilor 2003-2005 se caracterizează prin o diminuare considerabilă - de 2,1 ori în anul 2005 comparativ cu anul 2003, în legătură cu faptul, că mijloacele încasate de la prestarea serviciilor de către instituţiile din sectorul ocrotirii sănătăţii se gestionează de către instituţiile date.

173. În perioada anilor 2003-2005 veniturile fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei, în bugetele UAT înregistrează creştere cu 44,1% în anul 2005 comparativ cu în anul 2003, în special din contul mijloacelor transferate de la Fondul republican de susţinere a populaţiei şi de la bugetele UAT.

174. Tendinţele principalilor indicatori ai bugetelor UAT pentru perioada anilor 2003-2008 sînt prezentate în tabelul VI.3. O informaţie mai amplă privind evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetelor UAT pe anii 2003-2008 se conţine în anexele nr.4.1 - 4.4.

 

 

175. Conform estimărilor, veniturile globale ale bugetelor UAT (incluzînd transferurile de la bugetul de stat) se preconizează să crească cu 32,6% în anul 2008 comparativ cu anul 2005. Totodată indicii de creştere a veniturilor bugetelor UAT pe componente bugetare sînt diferiţi: volumul veniturilor de bază se preconizează să crească cu 32,2%, preponderent din contul veniturilor proprii (476,5 mil. lei) şi a veniturilor generale de stat (226,1 mil. lei), a mijloacelor speciale cu 21,1% şi a fondurilor speciale cu 84,5%.

176. Totodată, analiza denotă, că baza fiscală a unităţilor administrativ-teritoriale rămîne insuficientă pentru asigurarea cheltuielilor necesare ale bugetelor UAT. Astfel, cheltuielile medii se asigură cu venituri proprii doar într-o singură unitate administrativ-teritorială, iar ţinînd cont de toate veniturile colectate în unităţile administrativ-teritoriale respective (inclusiv TVA, care nu este un impozit de regularizare), doar 4-5 din cele 35 unităţi administrativ-teritoriale şi-ar asigura cheltuielile respective.

 

Cheltuielile bugetelor UAT

177. Cu toate că din anul 2004 cheltuielile din domeniul ocrotirii sănătăţii nu sînt asigurate din bugetele UAT, volumul cheltuielilor globale ale bugetelor UAT pe anii 2003-2005 în valoare nominală sînt în creştere, majorîndu-se în 2005 în comparaţie cu 2003 cu 9,6%, iar excluzînd cheltuielile efectuate pentru ramura ocrotirii sănătăţii - 40,2%. Totodată în volumul cheltuielilor bugetului public naţional volumul cheltuielilor globale ale bugetelor UAT în anul 2005 va constitui circa 22,2%.

178. Cheltuielile globale efectuate din contul bugetelor UAT în anii 2003-2005, au fost acoperite cu venituri (fără transferuri şi mijloace transmise) respectiv, la nivel de 72,1%, 67% şi 65,2% şi pe parcursul anilor 2006-2008 vor atinge nivelul de 72,2%.

179. Sub aspect funcţional cheltuielile cele mai semnificative sînt cheltuielile de ordin social-cultural, care constituie circa 61,2% din volumul global de cheltuieli estimate ale bugetele UAT în anul 2005, celelalte fiind atribuite pentru cheltuieli de ordin economic - circa 22,1%, cheltuieli pentru servicii generale de stat - circa 9,9% şi alte cheltuieli - 6,8%.

180. Conform estimărilor, volumul cheltuielilor globale ale bugetelor UAT în valoare nominală se va majora cu 26,3% în anul 2008 comparativ cu anul 2005 şi în volumul cheltuielilor bugetului public naţional vor constitui circa 19,5%.

181. În următorii ani, cheltuielile bugetelor UAT sub aspect funcţional în valoare nominală vor creşte, aceasta fiind condiţionat de prevederile mijloacelor legate de majorările salariilor de la finele anului 2004 - începutul anului 2005, indexarea cheltuielilor operaţionale şi de întreţinere a instituţiilor bugetare în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum, precum şi de alţi factori expuşi în subcapitolul "Raporturile între bugetul de stat şi bugetele UAT". Evoluţia cheltuielilor bugetelor UAT pe sectoare este reflectată în diagrama VI.5.

 

Diagrama VI.5 Dinamica cheltuielilor bugetelor UAT în anii 2003-2008

 

 

182. Tendinţele principalelor categorii economice în anii 2004-2008 exprimate în termeni reali, sînt prezentate în graficul VI.6.

 

Graficul VI.6 Dinamica cheltuielilor pe principalele categorii economice

ale bugetelor UAT în anii 2004-2008

 

 

C. Raporturile între bugetul de stat şi bugetele UAT

183. Raporturile dintre bugetul de stat şi bugetele UAT pentru anii 2006-2008 au fost estimate în conformitate cu prevederile cadrului legal existent. Aceste raporturi se determină prin stabilirea normativelor de defalcări de la veniturile generale de stat şi a sumelor transferurilor din fondul de susţinere financiară a teritoriilor pentru bugetele UAT.

184. Întru asigurarea unei continuităţi în promovarea politicii inter-bugetare şi încurajarea autorităţilor publice locale în realizarea planurilor durabile de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru anii 2006-2008 se preconizează ca defalcările procentuale de la veniturile generale de stat să rămînă la nivelul anului 2005.

185. Normativele preconizate pe anii 2006-2008 ale defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele UAT de nivelul al doilea şi bugetul municipal Bălţi sînt prezentate în tabelul VI.4.

 

 

186. La determinarea raporturilor dintre bugetele de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi bugetul municipal Bălţi au fost utilizate normative unice de cheltuieli ce revin unui locuitor şi datele Biroului Naţional de Statistică privind numărul populaţiei şi structura demografică a acesteia la situaţia din 1 ianuarie 2005.

187. Pentru următorii trei ani, normativele medii de cheltuieli pe ţară, utilizate la estimarea cheltuielilor bugetelor UTA şi la determinarea mărimii transferurilor de susţinere financiară a teritoriilor înregistrează o tendinţă de creştere. Normativele medii de cheltuieli şi ritmul creşterii anuale a acestora pe anii 2006-2008 este prezentat în tabelul VI.5.

 

 

188. Creşterea normativelor menţionate a fost influenţată de următorii factori principali:

• asigurarea financiară a majorărilor salariale, operate la sfărţitul anului 2004 - începutul anului 2005. Costul acestora constituie pentru anul 2006 - circa 116,3 mil.lei, pentru anul 2007 - 116,9 mil.lei şi pentru anul 2008 - 117,7 mil.lei;

• indexarea cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii în funcţie de evoluţia indicelui de consum. Cheltuielile estimate în acest scop au constituit pentru anii 2006-2008, corespunzător, circa 37 mil.lei, 35,6 mil.lei şi 33,3 mil.lei;

• majorarea normelor de alimentaţie în instituţiile de învăţămînt, costul estimat al acestora este de 71,2 mil.lei în anul 2006, 51,2 mil.lei în anul 2007 şi 55,5 mil.lei în anul 2008;

• cheltuieli pentru reparaţia instituţiilor de învăţămînt, cultură şi a serviciilor cu destinaţie generală, costul constituind în 2006 - 67,3 mil.lei şi în 2007 - 52,8 mil.lei;

• asigurarea cu materiale didactice, procurarea cărţilor şi ediţiilor periodice în instituţiile de învăţămînt şi cultură.

189. În perioada anilor 2006-2008, bugetele UTA vor beneficia de transferuri de la bugetul de stat din fondul de susţinere financiară a teritoriilor precum urmează; în anul 2006 - 994 mil.lei, în anul 2007 - 1059,5 mil.lei şi în anul 2008 -1093,5 mil.lei.

190. Se preconizează că pentru anii 2006-2008 unităţile administrativ-teritoriale a căror cotă a veniturilor depăşeşte cu 20% necesităţile medii de cheltuieli să transfere suma respectivă la bugetul de stat în fondul de susţinere financiară a teritoriilor, în anul 2006 - 190 mii lei, în anul 2007 - 348,1 mii lei şi în anul 2008 - 472,1 mii lei.

 

D. Bugetul asigurărilor sociale de stat

BASS

191. Bugetul asigurărilor sociale de stat, avînd o pondere considerabilă în cadrul bugetului public naţional, are ca obiectiv prioritar asigurarea stabilităţii financiare a sistemului public de asigurări sociale.

192. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe parcursul anilor 2000-2004 a avut un caracter de ascensiune (vezi graficul VI.7).

 

Graficul VI. 7 Dinamica veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale

de stat în perioada anilor 2000-2004 (mil.lei)

 

 

193. Din anul reformării sistemului public de asigurări sociale indicatorii de bază ai bugetului asigurărilor sociale de stat au înregistrat o tendinţă de creştere şi în PIB. Evoluţia ponderii veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în PIB este prezentată în tabelul VI.6.

 

 

194. Sporirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat a fost condiţionată de:

• majorarea salariilor pe economie;

• implementarea redistribuirii tarifului contribuţiei între angajat şi angajator. Cu toate că tariful stabilit pentru angajatori pe anul 2004 a fost redus cu un punct procentual comparativ cu anul 2003 (de la 29% la 28%) volumul contribuţiilor calculate a sporit cu 26,9% către anul precedent. În urma majorării tarifului contribuţiei individuale de la 1% în anul 2003 la 2% în anul 2004 volumul contribuţiilor calculate salariaţilor s-a majorat cu 145%;

• modificarea principiului de calculare a contribuţiilor pentru proprietari de terenuri agricole, încadraţi în asociaţii, de la aplicarea tarifului de 1,7 lei pentru unitate grad/hectar de teren agricol aflat în proprietate la calcularea contribuţiilor către fondul de remunerare a muncii a acestora.

195. Măsurile întreprinse în ultimii ani, în scopul promovării reformei în domeniul asigurărilor sociale de stat, au contribuit la acoperirea completă a prestaţiilor sociale obligatorii, ce urmau a fi acordate beneficiarilor doar din contul veniturilor curente şi la formarea unui fond de rezervă, ca garanţie a stabilităţii bugetului asigurărilor sociale de stat.

196. Concomitent a fost efectuată perfecţionarea sistemului de calculare a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii prin apropierea acestuia de normele Legii nr.489-XIV din 8.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale. Începînd cu anul 2004 a demarat procesul de redistribuire treptată a tarifului contribuţiei de asigurări sociale de stat obligatorii între angajator şi angajat, a fost unificat sistemul de asigurare socială pentru contribuabilii ce nu dispun de salarii prin perceperea unei taxe fixe anuale.

197. Creşterea considerabilă a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale este condiţionată de promovarea unor măsuri suplimentare în vederea: majorării şi indexării pensiilor de asigurări sociale şi altor prestaţii, sporirii cuantumurilor indemnizaţiilor pentru familiile cu copii, calculării în condiţii mai avantajoase a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, maternitate a salariaţilor.

198. Începînd cu anul 2006 tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii vor fi redistribuite între patron şi angajat, constituind respectiv:

▪ 2006 – 26% + 3%;

▪ 2007 – 25% + 4%;

▪ 2008 – 24% + 5%.

199. Transferurile de la bugetul de stat bugetului asigurărilor sociale de stat vor creşte faţă de 2005 cu circa 305,3 mil. lei în perioada 2006-2008, sau cu 58,2%, creşterea fiind condiţionată în fond, de indexarea sau majorarea cuantumului unor prestaţii sociale, lărgirea tipurilor de asistenţă socială, precum şi de modificările în contingentul beneficiarilor. În afară de aceasta, au fost preconizate alocaţii, formate în perioada 2000-2004 pe parcursul anilor 2006-2008 în sumă de 116,7 mil. lei (anual 38,9 mil. lei) pentru stingerea datoriilor bugetului de stat faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat.

 

E. Fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

FAOAM

200. Tendinţele recente în evoluţia indicatorilor fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (în continuare FAOAM) denotă faptul că, măsurile de reformă din ultimii ani a sistemului public de sănătate, în general au avut un impact pozitiv asupra bugetului sistemului ocrotirii sănătăţii. Odată cu implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală şi constituirea acestor fonduri, ponderea cheltuielilor sectorului ocrotirii sănătăţii în PIB s-a majorat de la 3,9% în anul 2003 la 4,2% in anul 2004.

201. FAOAM sînt gestionate de către Compania Naţională de Asigurări Medicale şi deţin cota preponderentă în suma totală a cheltuielilor din sectorul ocrotirii sănătăţii. În anul 2004 acestea au constituit circa 70% din suma totală a cheltuielilor din sector.

202. Ponderea FAOAM în sumă totală a cheltuielilor sectorului ocrotirii sănătăţii se va majora de la 70% în anul 2004 pînă la 85,0% în anul 2008. Evoluţia cheltuielilor sectorului ocrotirii sănătăţii pe componente în dinamică pe anii 2003-2008 este reflectată in diagrama VI.8.

 

Diagrama VI. 8 Evoluţia cheltuielilor sectorului ocrotirii sănătăţii pe componente

în dinamică pe anii 2003-2008

 

 

203. Prognoza FAOAM pentru anii 2006-2008 este estimată în baza măririi salariului nominal mediu lunar pe republică, păstrînd mărimea cotelor existente în formă de contribuţie procentuală la retribuirea muncii - 4% (2%+2%) şi relevă o creştere esenţială a acestora pentru următorii ani. Astfel, comparativ cu anul 2004, veniturile FAOAM către anul 2008 se vor majora de 2,5 ori. Această creştere în primul rînd este condiţionată de majorarea volumului transferurilor de la bugetul de stat pentru categoriile de populaţie neangajate (pensionari, şomeri, copii de vîrstă pînă la 18 ani, studenţii, invalizii şi alte categorii) în FAOAM. Transferurile de la bugetul de stat, ca şi în anii precedenţi, constituie partea preponderentă a veniturilor FAOAM - peste 60%, acestea majorîndu-se de la 651,3 mil.lei în anul 2004 la 839,5 mil.lei în 2005, iar către anul 2008 se vor majora de 2,5 ori faţă de anul 2004.

204. Factorul principal care a condiţionat această majorare sînt ritmurile prognozate de majorare a fondului de retribuire a muncii şi, ca urmare, majorarea costului de asigurare medicală pentru o persoană. În măsura în care creşterea FAOAM este datorată alocaţiilor în creştere în continuu de la bugetul de stat, această situaţie poate aduce la cereri de proporţii de resurse pe care bugetul de stat nu va fi în stare să le suporte, altfel decît realocînd resurse din contul altor programe.

205. Analiza comparativă a cheltuielilor publice denotă că ritmul de creştere a cheltuielilor FAOAM în perioada 2006-2008 este cu mult mai mare decît ritmul de creştere a cheltuielilor publice generale. Acest fapt are implicaţii directe pentru alocările sectoriale în cadrul CCTM - alocaţiile pentru sănătate crescînd cu ritmuri mai mari decît alte sectoare.

206. Ritmul de creştere a cheltuielilor FAOAM pentru termen mediu comparativ cu anul 2004 pe anii 2005-2008 este reflectat în graficul VI.9.

 

Graficul VI. 9 Ritmul de creştere a cheltuielilor FAOAM pentru termen mediu

comparativ cu anul 2004 pe anii 2005-2008

 

 

207. Asistenţa medicală prestată prin sistemul de asigurări obligatorii se efectuează în baza programului unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală care prevede volume concrete pentru diferite tipuri de asistenţă medicală (urgenţa prespitalicească, primară, specializată de ambulator, spitalicească, servicii aferente).

208. Analizînd utilizarea resurselor direcţionate prin FAOAM pe tipuri de servicii medicale, e de menţionat, că deşi a fost stabilit obiectivul privind fortificarea asistenţei medicale ambulatorii (asistenţa medicală primară şi ambulatorul de specialitate), totuşi, asistenţa medicală spitalicească în cadrul căreia se oferă îngrijiri scumpe şi nu întotdeauna pentru cele mai grave afecţiuni, rămîne componenta care consumă cea mai mare parte a resurselor, circa 60% din suma totală a cheltuielilor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

209. Obiectivul principal pentru perioada 2006-2008 constituie fortificarea asistenţei sectorului de asistenţă medicală primară şi urgenţă. În această situaţie există pericolul la o concentrare mai mare de resurse pentru serviciile medicale curative, decît la programele de profilaxie şi prevenire a maladiilor finanţate de la buget, la care experienţa internaţională a demonstrat posibilitatea unui impact mai mare asupra stării sănătăţii, în special în cadrul familiilor sărace. De asemenea o astfel de creştere substanţială pune întrebarea cît de eficient sînt utilizate resursele din sector. Cheltuielile pentru servicii de sănătate rămîn o parte a cheltuielilor generale de stat şi urmează a fi planificate şi gestionate reieşind dintr-un aspect de abordări financiare şi de politici cît mai substanţiale. În acest context, pe perioadă, se propune implementarea mecanismelor de reglementare şi control al fluxurilor financiare pentru a presta servicii medicale calitative populaţiei cu asigurarea transparenţei gestionării operaţiunilor Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.

210. Prognoza veniturilor FAOAM pentru anii 2006-2008 conform surselor de formare este prezentată în tabelul VI.7.

 

 

211. Repartizarea cheltuielilor pe fonduri de asigurări ca şi în anul precedent s-a efectuat în conformitate cu normativele stabilite pentru fiecare fond. Evoluţia indicatorilor şi structura FAOAM în dinamică pe anii 2004-2008 sînt reflectate în anexa 6.

212. La acest capitol pe perioada 2006-2008 este necesară ajustarea şi racordarea legislaţiei în vigoare reieşind din rezultatele implementării asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală la nivel naţional, inclusiv şi evidenţei categoriilor de populaţie asigurate de către stat, în special revizuirea categoriilor de persoane asigurate de stat.

 

F. Bugetul public naţional

Veniturile bugetului public naţional

213. În perioada 2003-2004 sporul anual nominal al veniturilor publice a înregistrat nivelul de 20-21,8%, pe cînd începînd cu anul 2005, acesta se încetineşte, atingînd în anul 2008 12,8%. Conform estimărilor, comparativ cu anul 2003, veniturile publice pînă în anul 2008 inclusiv, practic, se vor dubla si vor însuma circa 20,3 mlrd. lei.

214. Ponderea în PIB a veniturilor publice de asemenea se va majora de la 34,1% în anul 2003 la 36,4% din PIB în anul 2006, iar începînd cu anul 2007 acesta se va cobori pîna la 35,6% din PIB si 35,2% în anul 2008 din cauza menţinerii cotelor fixe la unele tipuri de mărfuri accizate, la impozitele pe proprietate şi reducerii volumului veniturilor nefiscale.

215. Veniturile fiscale se vor majora pe termen mediu de la 30,2% în PIB în anul 2005 la 31,3% în anul 2008 preponderent din contul contribuţiilor sociale de stat.

216. Veniturile nefiscale vor evolua de la 2,5% în 2005 la 1,8% în PIB din cauza diminuării bazei pentru aceste venituri la bugetul de stat.

217. Veniturile fondurilor speciale şi mijloacelor speciale pentru termen mediu tind spre reducere şi reflectă politica de stopare a extinderii de mai departe a acestora. Către anul 2008 aceste venituri se vor reduce cu 0,7% şi vor atinge 1,9% din PIB.

 

Cheltuielile bugetului public naţional

218. În aceeaşi perioadă, cheltuielile bugetului public naţional vor creşte de la 9147,3 milioane lei în anul 2003 la 20128,2 milioane lei în anul 2008, majorîndu-se pîna în 2005 în mediu cu circa 23-24% în termeni nominali, iar începînd cu anul 2006 creşterea nominală a cheltuielilor publice va deveni mult mai mică - de numai 16-12%, iar în anul 2008 - doar 9,8%.

219. Ca pondere în PIB ritmul de creştere a cheltuielilor publice va fi mai înalt decît creşterea veniturilor, cheltuielile publice se vor majora de la 33,1% în anul 2003 la 36,8% în anul 2005, reducîndu-se ulterior pîna la 34,88% în 2008.

220. În timp ce cheltuielile pentru dobînzi se reduc: - de la 6,4% în PIB în anul 2000 la 1% în anul 2008, creşterea nominală şi relativă a cheltuielilor este în favoarea celor discreţionare: 30,2% în anul 2000 şi 34% în anul 2008. Astfel pe fonul reducerii generale a cheltuielilor publice, cheltuielile neprocentuale se vor majora cu circa 3,8 puncte procentuale.

221. Structura bugetului public naţional pe tipuri de bugete în anii 2003 şi 2008 este prezentată în diagrama VI.10.

 

Diagrama VI.10 Structura bugetului public naţional

pe tipuri de bugete în anii 2003 şi 2008

 

 

 

222. După cum rezultă din diagramele prezentate, în perioada anilor 2003-2008 are loc redistribuirea resurselor şi cheltuielilor între tipurile de bugete, în dependenţă de redistribuirea respectivă a responsabilităţilor între acestea, şi anume: implementarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală a implicat reducerea resurselor bugetelor UAT şi majorarea FAOAM. Totodată, concomitent cu creşterea volumului de servicii sociale şi medicale, incluse în sistemul de asigurări obligatorii, bugetul de stat repartizează o parte mai mare de cheltuieli publice din volumul lor total pentru realizarea programelor sociale de stat.

223. Structura veniturilor şi cheltuielilor publice pe componentele constitutive este prezentata în anexa 2.

224. Analiza veniturilor şi cheltuielilor pe fiecare component al bugetului public naţional se conţine în capitolele respective.

225. Finanţarea cadrului financiar global este descrisă în compartimentul IV.

 

Capitolul VII. Riscuri

226. Cu toate că unii parametri macroeconomici în perioada 2000-2004 nu au înregistrat întru totul valorile estimate iniţial, aceasta, în linii mari, nu a influenţat esenţial tendinţa de creştere a resurselor şi cheltuielilor bugetare.

227. Astfel, creşterea mai sporită a importurilor a fost compensată de fluxul de intrare de mijloace financiare în valută străină de la remitenţi, şi a contribuit la majorarea încasărilor din TVA la mărfurile importate. Pierderile bugetului produse de aprecierea nominală a cursului de schimb valutar în perioada 2003-2004 au fost parţial compensate de economisirea cheltuielilor de deservire şi rambursare a datoriei de stat externe. Deşi în perioada 2003-2004 inflaţia medie a depăşit nivelul de 10% anual, cheltuielile bugetului public naţional au crescut la nivel superior celui înregistrat de inflaţie. De asemenea şi veniturile reale ale populaţiei în 2000-2004 au crescut, practic, în fiecare an.

228. Aceste tendinţe pot avea loc şi pe parcursul perioadei 2005-2008. În această ordine de idei, riscurile potenţiale pentru cheltuielile bugetului public naţional se rezumă la:

▪ riscuri produse de evoluţia neaşteptată a parametrilor macroeconomici principali (ritmul de creştere economică, situaţia în domeniul balanţei de plăţi, cursului valutar şi inflaţiei);

▪ riscuri aferente executării cheltuielilor bugetului public naţional, în special celor orientate spre reducerea sărăciei şi facilitării creşterii economice.

229. Reieşind din prognozele economice globale şi regionale, încetinirea ritmurilor de creştere economică în Republica Moldova nu se preconizează. Aprecierea cursului de schimb valutar are un efect dublu asupra cheltuielilor bugetare, şi influenţa lui negativă asupra cheltuielilor bugetare este limitată. Unicul factor, care este îngrijorător - creşterea inflaţiei din cauza creşterii globale de preţuri la produse petroliere. Continuarea acestei tendinţe poate reduce semnificativ creşterea reală a cheltuielilor bugetare. De asemenea aceasta poate impune eventuale cereri de cheltuieli pentru subvenţionarea lucrărilor agricole.

230. Generalizînd cele expuse mai sus, se poate de constatat, că riscurile externe sînt moderate.

231. În acelaşi timp, luînd în considerare evoluţia ultimilor ani, există riscul constrîngerii cheltuielilor bugetului de stat şi bugetelor UAT în favoarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Reieşind din cele menţionate, estimările CCTM pe anii 2006-2008 se bazează pe o abordare conservativă privind creşterea veniturilor şi a cheltuielilor publice în scopul evitării creării arieratelor în domeniul cheltuielilor pe viitor.

232. Dat fiind faptul că la situaţia din 31 decembrie 2004, circa 70% din datoria de stat îi revine datoriei externe, unul din cele mai mari riscuri în gestionarea datoriei de stat este riscul valutar. De fluctuaţia cursului valutar depinde nu numai soldul datoriei de stat, dar şi situaţia economică în ţară. O evoluţie neaşteptată a cursului valutar are un impact dublu asupra gestionării datoriei de stat, prin creşterea costului deservirii datoriei şi creşterea ponderii soldului datoriei în PIB.

233. Un alt risc ar fi neobţinerea restructurării datoriei bilaterale prin Clubul de la Paris. În acest caz Republica Moldova va trebui să-şi onoreze pe deplin obligaţiunile contractuale, precum şi stingerea arieratelor acumulate. Aceasta ar duce la creşterea poverii plăţilor în domeniul datoriei pe seama veniturilor fiscale, şi respectiv, reducerii cheltuielilor discreţionare.

234. La fel, asupra deservirii datoriei interne va influenţa rata dobînzii la împrumuturi. Pentru anii 2006-2008, serviciul datoriei interne este prevăzut reieşind din rata medie a dobînzii la împrumuturi de 8,9%, inclusiv 7,5% pentru împrumuturile BNM şi circa 11% pentru cele sub formă de HVS comercializate pe piaţa primară. În cazul în care pe piaţă se va stabili o rată a dobînzii mai mare, costul deservirii datoriei interne se va mări şi ca rezultat se va mări costul deservirii datoriei de stat.

 

Anexe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Anexa 8.1 modificată prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]

 

[Anexa 8.2 modificată prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

[Anexa 8.2 modificată prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]

 

[Anexa 8.3 modificată prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

[Anexa 8.3 modificată prin Hot.Guv. nr.56 din 22.01.2007, în vigoare 02.02.2007]

 

 

 

 

Anexa nr.11

Planul strategic de cheltuieli în domeniul educaţiei

pe anii 2006-2008

SECTORUL: EDUCAŢIE

ANALIZA SITUAŢIEI CURENTE: Sistemul de învăţămînt din Moldova ca şi în celelalte ţări din fosta Uniune Sovietică în perioada de tranziţie a fost printre cele mai afectate sectoare. În această perioadă criza din domeniul educaţiei a fost legată de problemele procesului de tranziţie: resurse limitate şi reducerea permanentă a acestora, imposibilitatea sectorului de a se ajusta la noul mediu prin sporirea eficienţei interne şi externe. Astfel, în această perioadă, alocaţiile destinate finanţării instituţiilor de învăţămînt ca procent din PIB au scăzut simţitor începînd cu anul 1996. În perioada anilor 2000-2004 cota alocaţiilor destinate sectorului educaţional în mediu a constituit 6-7 procente din PIB, comparativ cu 10,1 procente în anul 1996. Deşi cheltuielile generale pentru învăţămînt, ca parte din PIB sînt la acelaşi nivel cu media din tarile CSI si, într-adevăr, corespund mai mult cheltuielilor din tarile cu venituri înalte, decît cu venituri medii şi mici. Principalele momente care caracterizează evoluţia situaţiei din sector sînt:

▪ În condiţiile finanţării insuficiente de la bugetul de stat a instituţiilor de învăţămînt s-a recurs la prestarea serviciilor educaţionale contra plată, au apărut instituţii de învăţămînt private, iar instituţiile de învăţămînt de stat realizează admiterea inclusiv şi pe bază de contract. În prezent, 35% din universităţi şi 21% din colegii sînt private. Circa 77% din studenţii instituţiilor de învăţămînt superior achită taxa de studii.

▪ În condiţiile actuale doar 56% din copiii cu vîrsta de 3-6 ani frecventează instituţiile preşcolare, ceea ce se răsfrînge negativ asupra calităţii pregătirii acestora pentru debutul şcolar.

▪ Aprofundarea diferenţierii sociale a redus, de asemenea, accesul unor categorii sociale la studii. Există diferenţe esenţiale privind accesul la educaţie al copiilor din localităţile rurale şi cele urbane. De asemenea, nu toate localităţile dispun de instituţii de învăţămînt. Calitatea proastă a drumurilor, lipsa mijloacelor de transport şi a resurselor financiare fac dificil accesul la studii de calitate.

▪ Reducerea accesului populaţiei la educaţie şi calitatea joasă a serviciilor acordate, baza tehnico-materială neîndestulatoare a multor instituţii de învăţămînt, precum şi alte probleme sînt generate nu doar de diminuarea finanţării publice a sectorului, ci şi de distribuirea şi utilizarea ineficientă a resurselor financiare, umane şi materiale. Cheltuielile de educaţie pe unitate (lei/elev) diferă de la o instituţie la alta de 2-3 ori. Numărul de elevi ce revine unui profesor este mic, iar al personalului auxiliar - excesiv. O altă problemă este şi cea a resurselor energetice, cota cărora, ca urmare a randamentului scăzut al sistemelor termice, constituie 25% din toate cheltuielile destinate învăţămîntului. Capacităţile de proiect ale instituţiilor de învăţămînt sînt utilizate în prezent doar în proporţie de 75%, iar micşorarea numărului de elevi, cu circa 40% către anul 2010, necesită optimizarea reţelei. Rămîne a fi slab dezvoltat sistemul de pregătire a managerilor educaţionali şi de perfecţionare a cadrelor didactice.

Situaţia actuală a învăţămîntului impune nu numai corecţii imediate, ci şi o abordare strategică a politicii educaţionale, care ar trebui sa răspundă necesitaţilor privind dezvoltarea resurselor umane şi nevoilor de schimbare ale economiei şi societăţii în general din perspectiva integrării europene.

OBIECTIVUL GENERAL: Obiectivul general în domeniu în conformitate cu Strategia de Creştere Economică şi Reducerea Sărăciei este - Asigurarea accesului la servicii educaţionale de calitate şi a funcţionării durabile a sistemului educaţional, sporirea rolului acestuia în dezvoltarea resurselor umane şi economiei.

Planul strategic de cheltuieli în sectorul educaţiei reflectă obiectivele şi priorităţile strategice din sector în conformitate cu priorităţile Strategiei de Creştere Economică şi Reducerea Sărăciei. Planul strategic identifică pentru fiecare program din sector principalele probleme, acţiuni prioritare care trebuie întreprinse în perioada anilor 2006-2008, implicaţiile financiare şi modul în care sînt folosite resursele din sector, de asemenea indicatorii privind desfăşurarea programului care ar putea fi monitorizaţi, sînt expuşi mai departe.

 

 

 

Anexa nr.12

Planul strategic de cheltuieli în domeniul ocrotirii sănătăţii

pe anii 2006-2008

 

SECTORUL: OCROTIREA SĂNĂTĂŢII

ANALIZA SITUAŢIEI CURENTE: Perioada de tranziţie a avut un impact nefavorabil asupra sănătăţii populaţiei şi a sistemului de ocrotire a sănătăţii. Cheltuielile bugetare totale pentru domeniul ocrotirii sănătăţii s-au redus de la 6,7% din PIB în 1996 pînă la 4,19% în 2004. Deşi aceasta reprezintă o reducere faţă de anii precedenţi, dacă sînt exprimate ca parte din PIB, cheltuielile publice totale pentru sectorul ocrotirii sănătăţii din Moldova sînt la un nivel satisfăcător în comparaţie cu cele din oricare ţară cu venituri medii (2,5%). Pînă la declanşarea crizei financiare regionale din 1998, Moldova a cheltuit o parte deosebit de mare din bugetul sectorului medical pentru servicii comunale şi de întreţinere. În scopul ameliorării situaţiei au fost întreprinse măsuri de restructurare a sectorului conform Concepţiei de dezvoltare a sistemului de ocrotire a sănătăţii a Republicii Moldova pentru anii 1997-2003, aprobată de Guvern. În rezultat, au fost consolidate instituţiile medicale, s-a redus numărul instituţiilor, al paturilor de spital, precum şi numărul personalului medical, accentul s-a deplasat pe asistenţa medicală primară şi pe asistenţa medicală de urgenţă. La moment Moldova a obţinut rezultate pozitive în reformarea sistemului de ocrotire a sănătăţii în direcţia diminuării cheltuielilor pentru serviciile auxiliare şi a modificării structurii finanţării prin redistribuirea resurselor din sectorul spitalicesc în sectoarele asistenţei medicale primare şi de urgenţă. Aspectele cheie care caracterizează situaţia curentă din domeniul ocrotirii sănătăţii sînt:

▪ Începînd cu 1 ianuarie 2004, Guvernul a purces la implementarea sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la scara întregii ţări. Programul Guvernului, care se bazează pe Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, prevede ca întreaga populaţie să beneficieze de asistenţă medicală în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Dezvoltarea sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă una din cele mai importante căi de soluţionare a problemelor menţionate, de ameliorare a situaţiei în sfera ocrotirii sănătăţii. Aplicarea principiilor economiei de piaţă, dezvoltarea concurenţei pe piaţa serviciilor medicale vor contribui la îmbunătăţirea calităţii acestor servicii, la ameliorarea managementului sanitar şi utilizarea durabilă a resurselor. Asigurarea de către stat a unor categorii sociale va permite acestora accesul garantat la serviciile medicale.

▪ Serviciile la nivel de sector medical primar şi serviciile de urgenţă la etapa prespitalicească se acordă întregii populaţii, indiferent de faptul dacă persoana este asigurată sau nu. Acces la serviciile ambulatorii, la serviciile medicului de familie îl au doar persoanele asigurate, cu excepţia cazurilor de urgenţă. Finanţarea sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se efectuează din trei surse: (i) prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime de 4% în cazul angajaţilor, care sînt achitate în mărime egală de angajaţi şi patroni; (ii) contribuţii personale efectuate de persoanele ce practică activitate de întreprinzător, de alte persoane ce se asigură în mod individual; (iii) contribuţii din bugetul de stat pentru persoanele care, în baza legii, sînt asigurate de Guvern.

▪ Deşi există unele dovezi că indicele sănătăţii s-a îmbunătăţit oarecum de la mijlocul anilor 90, rezultatele ramîn slabe în ceea ce priveşte starea sănătăţii în Moldova comparativ cu alte ţări europene. Deteriorarea sănătăţii este reflectată în dinamica indicatorilor mişcării naturale a populaţiei: creşterea ratei mortalităţii, reducerea ratei natalităţii. Reducerea natalităţii se constată atît în mediul urban, cît şi în cel rural.

▪ În domeniul ocrotirii sănătăţii, Moldova se confruntă cu o problemă dublă. Se înregistrează boli tipice pentru ţările în curs de dezvoltare (infecţioase şi parazitare) şi un nivel înalt de boli specifice pentru ţările dezvoltate (boli cardiovasculare, cancer).

▪ În ultimii ani, conform datelor oficiale, a fost înregistrată creşterea numărului de boli endocrine, de nutriţie, ale metabolismului, ale sîngelui şi organelor hematopoetice, ale aparatului circulator, precum şi creşterea numărului de complicaţii ale sarcinii, naşterii şi lăuziei. În acelaşi timp, nivelul general al morbidităţii s-a redus.

▪ O problemă serioasă reprezintă creşterea numărului de boli condiţionate social - tuberculoza, HIV/SIDA, dereglările narcologice. Obiectivele principale ale dezvoltării sectorului de ocrotire a sănătăţii în conformitate cu obiectivele strategiei de dezvoltare SCERS pentru anii 2004-2006 sînt:

• sporirea accesului populaţiei, în primul rînd a celei sărace, la serviciile medicale de bază prin dezvoltarea sectorului medicinii primare;

• îmbunătăţirea calităţii şi standardelor medico-economice de asistenţă medicală prin modernizarea protocoalelor clinice, a utilajului din domeniul asistenţei medicale primare, ridicarea nivelului de calificare a personalului, prelungirea procesului de acreditare a instituţiilor medicale, implementarea mecanismului de monitorizare şi evaluare;

• ameliorarea măsurilor de profilaxie şi tratare a bolilor social condiţionate;

• sporirea eficienţei utilizării în domeniul ocrotirii sănătăţii a resurselor financiare, umane şi materiale prin raţionalizarea continuă a sectorului spitalicesc şi implementarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală pentru menţinerea stabilităţii financiare.

Pentru realizarea acestor obiective şi dezvoltarea eficientă a sistemului de ocrotire a sănătăţii este necesară efectuarea unui şir de măsuri orientate spre ameliorarea condiţiilor şi rezultatelor activităţii acestui sistem. Programele specificate în cadrul planului strategic de cheltuieli pe anii 2006-2008 şi acţiunile concrete care urmează a fi întreprinse în această perioadă sînt expuse mai jos.

 

 

 

Anexa nr.13

Notă tehnică

Fondul salarial al sectorului public

 

Introducere

Cheltuielile de personal, care includ salariile, contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, primele de asigurare obligatorie medicală, reprezintă una din principalele categorii economice de cheltuieli ale bugetului public naţional. În pofida faptului, că ponderea acestor cheltuieli în volumul total al cheltuielilor bugetului public pe parcursul anilor 2000-2004 a constituit în mediu 25 la sută, nivelul salariilor de funcţie în sectorul bugetar este destul de mic comparativ cu sectorul privat, motiv din care angajarea cadrelor calificate în sectorul public constituie o problemă stringentă. În această notă tehnică este expusă analiza sumară a tendinţelor recente ale angajărilor şi remunerării muncii în sectorul public, în special a situaţiei in acest domeniu pe anul 2004, precum şi obiectivele pentru anii 2006-2008.

1. Populaţia economic activă, ocupată şi şomajul în anul 2004

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2004 populaţia economic activă (populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit circa 1433 mii persoane, înregistrînd o scădere (3%) faţă de nivelul anului precedent. Din numărul total al populaţiei active, populaţia ocupată a constituit peste 1316 mii persoane, faţă de 1356 mii persoane - în anul 2003, sau cu o reducere de 3 la sută.

În distribuţia după activităţile din economia naţională se constată că 40,5% din totalul persoanelor ocupate au activat în sectorul agricol, 12,3% - în industrie şi 47,2% - în prestarea serviciilor. Lucrătorilor din medicină şi angajaţilor din învăţămînt le-au revenit în comun 13,4%.

Proporţia populaţiei angajate în activităţi agricole a scăzut în ultimii ani. Acest lucru a fost marcat în deosebi în grupurile de vîrstă mai tînără.

Conform repartizării după forme de proprietate, 69,4% din populaţie a fost ocupată în sectorul privat şi o pătrime (25,3%) - în sectorul public. Ponderea sectorului privat a predominat în agricultură (98,2%), în comerţ (94,0%), în construcţii (84,4%), în activitatea hotelieră (84,1%) şi în industria prelucrătoare (66,1%).

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că salariaţii au constituit circa 64% din total, numărul lor micşorîndu-se cu peste 3% faţă de anul 2003 şi cu circa 6% în comparaţie cu 2002.

Numărul şomerilor conform standardelor Biroului Internaţional al Muncii a fost de peste 116 mii, cu 0,5% mai puţine persoane faţă de anul 2003. Şomajul afectează într-o proporţie mai mare bărbaţii - 60,2% şi persoanele cu domiciliul în mediul urban - 66,2%.

2. Angajarea în sectorul public

1. În anul 2004, ca şi în anii precedenţi, s-a menţinut tendinţa de reducere a numărului angajaţilor din sectorul bugetar. Astfel, în anul 2004, comparativ cu anul 2003, numărul mediu pe an al angajaţilor din sectorul bugetar s-a redus cu mai mult de 58 mii de persoane, sau cu 25 la sută. Comparativ cu anul 1998 numărul angajaţilor în anul 2004 în mediu s-a redus cu aproximativ 40 la sută. Această reducere se datorează în mare parte reformelor din sectorul ocrotirii sănătăţii. De asemenea, la reducerea numărului de personal au mai influenţat şi alţi factori: (i) reforma administrativ-teritorială; (ii) plecarea specialiştilor din cauza salariilor mici, în special din sectorul educaţional şi al ocrotirii sănătăţii; (iii) reorganizarea sistemului educaţional, etc.

De menţionat, că dacă numărul mediu al angajaţilor din sectorul bugetar s-a redus, atunci pe unele ramuri în această perioadă au avut loc majorări ale numărului de angajaţi. Astfel, majorarea numărului de angajaţi a avut loc pe unele instituţii din cadrul serviciilor activităţii externe, instituţii din domeniul culturii, artei şi sportului, în domeniul asistenţei sociale, etc. În anul 2004, din numărul total al angajaţilor din sectorul bugetar, peste 70 la sută le revine angajaţilor din sectorul educaţional (vezi tabelul nr.1). De menţionat, că în anul 2004, ca şi în anul 2003, în cadrul unei ramuri, pe unele tipuri de instituţii au avut loc majorări de personal, dar în acelaşi timp pe altele s-au înregistrat reduceri de personal. Principalele modificări ale numărului de personal care au avut loc pe parcursul anului 2004 în principalele ramuri ale sferei bugetare şi principalii factori care au influenţat aceste modificări sunt:

• În cadrul serviciilor de stat cu destinaţie generală şi autorităţilor administrative - numărul de personal s-a redus comparativ cu anul 2003 cu 1503 persoane, dar comparativ cu anul 1998 s-a redus cu 12 la sută. Preponderent aceste reduceri au avut loc în rezultatul aprobării şi implementării noilor state-tip ale organelor administraţiei publice locale şi a serviciilor desconcentrate în teritoriu după petrecerea reformei administrativ-teritoriale. Concomitent pe parcursul anului 2004 au fost adoptate un şir de acte normative privind optimizarea şi restructurarea structurii autorităţilor existente (reducerea efectivului la un şir de ministere şi departamente, dizolvarea Centrului Creaţie Legislativă, lichidarea agenţiilor teritoriale ale Departamentului Privatizării etc.). În urma întreprinderii acestor măsuri, numărul angajaţilor din organele administrative s-a redus cu peste 125 persoane. Actualmente din numărul total al angajaţilor din sectorul bugetar, în organele administrative ale autorităţilor publice centrale şi locale activează 4267 de persoane, ce reprezintă 2 la sută din numărul total al angajaţilor.

• În cadrul serviciilor activităţii externe - efectivul de personal a fost suplimentat cu 27 unităţi, în urma suplimentării personalului scriptic al unor ambasade ale Republicii Moldova peste hotare şi deschiderea ambasadelor Republicii Moldova în Portugalia şi Republica Elenă. În perioada 1998-2004 numărul angajaţilor din cadrul acestor servicii a crescut cu 42 la sută.

• În instituţiile din sistemul judiciar numărul mediu al efectivului pe parcursul anului 2004 comparativ cu anul 2003 s-a majorat cu mai mult de 142 unităţi sau cu 5 la sută. Aceste majorări au fost influenţate de prevederile actelor legislative care reglementează principiile organizatorice ale funcţionării sistemului judiciar (completarea statelor de personal ale judecătoriilor cu unităţi de judecători de instruire, deschiderea notariatelor de stat, etc.)

• În instituţiile din domeniul culturii, artei şi sportului, numărul mediu de angajaţi în instituţiile publice din sectorul dat s-a majorat faţă de anul 2003 cu 133 persoane, necătînd la faptul că in cadrul sectorului au avut loc şi reduceri de personal. Reducerile cele mai mari au avut loc în legătură cu lichidarea Companiei de Stat "Teleradio-Moldova", au fost disponibilizare 250 persoane. Majorările de personal au fost efectuate în legătură cu transmiterea şcolilor sportive de la balanţa Confederaţiei Sindicatelor din Moldova la balanţa Departamentului Tineret şi Sport cu un număr de personal de peste 150 persoane şi deschiderea unor instituţii din domeniul culturii (muzee, biblioteci şi contabilităţi centralizate) subordonate autorităţilor publice locale cu un număr de personal de peste 220 persoane. Comparativ cu anul 1998 efectivul în instituţiile din domeniul culturii, artei şi sportului s-a majorat cu 9 la sută.

• În sectorul educaţional numărul de personal în anul 2004 comparativ cu anul 2003 a crescut cu 664 persoane. Numărul total al angajaţilor din sectorul educaţional constituie aproximativ 126 mii persoane, ceea ce reprezintă peste 70 la sută din numărul total al angajaţilor din sfera bugetară. Este de menţionat că, pe parcursul anului 2004 contingentul de copii elevi şi studenţi s-a redus cu 3 la sută, pe cînd numărul angajaţilor (profesorilor şi cadrelor administrative şi de deservire) s-a majorat cu 5 la sută, ceea ce relevă structura ineficientă a personalului în sector. Printre principalele modificări ale numărului de personal pe parcursul anului gestionar sînt: majorarea numărului de personal din instituţiile preşcolare în legătură cu majorarea numărului de copii şi deschiderea unor noi instituţii - 693 persoane; majorarea efectivului contabilităţilor centralizate şi deschiderea unora noi în baza deciziilor consiliilor locale - 393 persoane şi reducerea cu 273 persoane în rezultatul reorganizării şcolilor medii de cultură generală în gimnazii sau licee şi reducerea unor instituţii. etc. Comparativ cu alte sectoare, în sectorul educaţional numărul angajaţilor în anul 2004 comparativ cu anul 1998 s-a redus cu 16 la sută.

• În sectorul ocrotirii sănătăţii odată cu implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, instituţiile medicale activează în condiţii de autonomie financiară. În aceste condiţii cheltuielile de personal din instituţiile medicale încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se finanţează din contul: transferurilor din contul mijloacelor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, mijloacelor încasate în urma prestării serviciilor contra plată şi altor surse de venituri permise de legislaţia în vigoare. Astfel, în anul 2004 faţă de anul 2003 din numărul total al angajaţilor din sector în rezultatul reformelor şi restructurării structurii sistemului de ocrotire a sănătăţii au fost excluse peste 59,5 mii unităţi, rămînînd doar cu personalul instituţiilor medicale finanţate de la buget.

• În domeniul asistenţei sociale în anul 2004 numărul de personal s-a majorat cu mai mult de 500 persoane şi comparativ cu anul 1998 cu 17 la sută. Printre principalii factori care au condiţionat majorarea unităţilor de personal din aceste instituţii sînt: creşterea solicitanţilor pentru a fi deserviţi la domiciliu cu 1601 persoane, ca urmare a dus la majorarea personalului serviciilor de deservire socială la domiciliu cu 171 unităţi şi crearea instituţiilor noi de asistenţă socială cu un număr de personal de peste 216 persoane pentru persoanele în vîrstă, invalizi, copii şi persoane fără adăpost.

Modificări ale numărului de angajaţi care au influenţat mai puţin asupra numărului total de angajaţi din sfera bugetară au avut loc şi în celelalte sectoare. Tendinţele angajărilor în sectorul bugetar pe ramuri sînt prezentate în tabelul nr.1.

 

 

Cu toate progresele înregistrate, situaţia în domeniul angajărilor în sectorul public rămîne a fi complexă, pentru că există mai multe acte normative care reglementează regimul juridic aplicabil personalului din administraţia publică. Acest fapt denotă o insuficientă reglementare integrată pentru managementul personalului din administraţia publică. Pînă în prezent, nu există nici o structură care să centralizeze informaţiile privind totalitatea salariaţilor din sectorul public şi să reglementeze politica de cadre în întreg sectorul public.

3. Tendinţele cheltuielilor salariale în sectorul public

Cheltuielile de personal în anul 2004 comparativ cu anii precedenţi în valoare nominală denotă o creştere continuă. În anul 2004 acestea au constituit 2507,1 mil.lei, şi practic faţă de anul 2000 s-au dublat, ca rezultat al majorării periodice a salariilor în sfera bugetară. Această tendinţă relevă importanţa acordată problemei de majorare a salariilor angajaţilor din sfera bugetară şi în special ale celor din învăţămînt, ocrotirea sănătăţii, ştiinţă, cultură, tineret şi sport ş.a.

În acelaşi timp, cheltuielile de personal comparativ cu anul 2003 au înregistrat o reducere ca pondere în PIB, de la 9,6 la sută in 2003 la 7,8 la sută în 2004, şi ca pondere în volumul total al cheltuielilor publice de la 28,9 la sută (2003) la 22,3 la sută în anul 2004. Acest fapt este condiţionat în special de trecerea instituţiilor medicale la funcţionarea în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. În ritmul de creştere faţă de 2003 a cheltuielilor de personal, fără instituţiile medicale care activează în condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, s-a înregistrat o creştere cu 14 la sută în 2004. De asemenea, odată cu implementarea asigurărilor medicale s-a majorat şi volumul cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii, din contul transferurilor către bugetul fondurilor de asigurări medicale ca urmare a serviciilor medicale achitate.

Tendinţele acestor categorii de cheltuieli pe parcursul anilor 2000-2004 se prezintă astfel:

 

 

Analizînd cheltuielile de personal sub aspect ramural, este de menţionat că evoluţia acestora înregistrează valori diferite. Pentru fiecare ramură în parte acest indicator se prezintă în tabelul nr.2.

 

 

Nivelul cheltuielilor de personal în volumul total de cheltuieli pe ramuri, ponderea acestora în Produsul intern brut, cît şi tendinţele acestora înregistrate pe parcursul ultimilor ani, confirmă faptul că pentru această categorie de cheltuieli au fost direcţionate majoritatea rezervelor financiare ale bugetului consolidat, în cele din urma lipsind de posibilitatea de majorare a altor categorii economice de cheltuieli necesare pentru activitatea instituţiilor, în special cele de operare şi întreţinere. Este clar că tendinţele recente de creştere fragmentată a cheltuielilor de personal nu asigură soluţii adecvate salarizării în sectorul public, şi pentru următorii ani este necesară o abordare prudentă a majorării acestora. Acest lucru trebuie să se producă în mod programat, evitînd majorările haotice ale salariilor, şi în contextul analizei şi raţionalizării efectivului de personal angajat în serviciul public.

 

4. Remunerarea serviciului public

Deşi fondul salarial al sectorului public este impunător, salariile serviciului public rămîn a fi una din problemele stringente. Actualul sistem de salarizare se caracterizează prin:

- Nivelul scăzut al salariilor funcţionarilor publici - Comparativ cu salariul mediu pe economia naţională, mărimea salariului mediu al unui angajat din sectorul public, poate fi comparativă, dar numai la personalul de ranguri mai înalte. În pofida faptului că în 2004 au fost majorate semnificativ salariile unor categorii de salariaţi, decalajele s-au menţinut la aceleaşi cote înalte, salariul mediu din sfera bugetară reprezentînd 75% din cel privat. Acest lucru ne relevă nivelul scăzut al salariilor din serviciul public care se menţine în continuare. Salariile infime au subminat profesionalismul şi moralul angajaţilor din serviciile publice, şi nu permit atragerea şi păstrarea în cadrul acestora a specialiştilor şi persoanelor cu bune capacităţi manageriale.

 

 

- Lipsa unor instrumente de motivare alternative, care, alături de un regim sever al restricţiilor impuse funcţionarilor publici şi incompatibilităţilor, precum şi nivelul scăzut al salariilor, contribuie la creşterea numărului cazurilor de corupţie din administraţia publică, la crearea unei imagini negative a corpului funcţionarilor publici şi la lipsa de atractivitate a funcţiei publice pentru tinerii specialişti.

- Lipsa transparenţei cu privire la veniturile salariale ale unor categorii de funcţionari publici prin utilizarea inadecvată a sistemului de stimulente. Existenţa diferitelor forme de venituri salariale suplimentare (stimulente) pentru unele autorităţi şi instituţii publice determină apariţia unor discrepanţe în salarizarea funcţionarilor publici din diferite autorităţi şi instituţii publice. În timp ce salariile de bază sînt determinate în baza Reţelei tarifare unice, sînt alocate mijloace suplimentare pentru a acoperi suplimentele salariale prevăzute de legislaţia cu privire la salariile sectorului public. Suplimentar, instituţiile pot în continuare majora salariile din veniturile proprii, sau, în unele cazuri, din economiile altor articole de buget. Astfel, pe lîngă salariul tarifar, funcţionarilor publici li se stabilesc adaosuri şi suplimente, dintre care:

• Adaos de pînă la 120 la sută pentru îndeplinirea unor sarcini de importanţă majoră sau care necesită un nivel înalt de calificare;

• Suplimente de pînă la 50 la sută pentru cumularea profesiilor, exercitarea obligaţiunilor de serviciu ale lucrătorilor care lipsesc temporar, sporirea volumului de lucru şi intensitatea muncii;

• Spor de 15-40 la sută pentru vechimea în muncă;

• Spor în mărime de pînă la 25 la sută pentru utilizarea a două sau mai multor limbi, etc.

Ponderea adaosurilor la salarii în suma totală a fondului de salariu este destul de impunătoare, constituind pînă la 80% din salariul mediu în sectorul bugetar şi ocupă o parte preponderentă în salariul personalului de rang mai înalt. Cu toate că acest sistem poate duce la asigurarea cu salarii mai mari a unor categorii de personal calificat, acest sistem nu este destul de transparent. Actualul sistem poartă un caracter special şi în aşa fel se încalcă principiul plăţii egale pentru acelaşi lucru îndeplinit în aceleaşi condiţii. Din cauza nivelului scăzut de salarizare din sistemul public, se constată o migraţie de personal calificat din administraţia publică spre sectorul privat.

Ţinînd cont de faptul că, cum deja a fost menţionat, ponderea cea mai mare atît a cheltuielilor salariale cît şi a numărului de angajaţi revine sectorului educaţional, în continuare se prezintă o analiza succintă a salariului mediu din acest sector.

Salariul mediu lunar al unui angajat din domeniul învăţămîntului din contul mijloacelor bugetului de stat în anul 2004 a constituit 576 lei, comparativ cu 487 lei în anul 2003. Salariul mediu al unui cadru didactic în anul 2004 a fost de 740 lei, ce e cu 82 lei mai mult comparativ cu anul precedent, iar salariul mediu lunar al unui lucrător auxiliar a constituit 354 lei, faţă de 315 în anul precedent, iar a unui lucrător de conducere - 608 lei, comparativ cu 492 lei în anul precedent. Însă ţinînd cont că la finanţarea acestor cheltuieli sînt direcţionate şi mijloace extrabugetare, în anul 2004 salariul mediu lunar al unui angajat din domeniul învăţămîntului, din mijloacele bugetare şi extrabugetare constituie 896 lei, din care al unui cadru didactic 1178 lei, cu o creştere de 160 lei faţă de anul 2003, al unui lucrător auxiliar 521 lei, faţă de 467 lei în anul 2003.

Analizînd ritmul de creştere al salariilor pe principalele ramuri, conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie în structura creşterii se face remarcată accelerarea salariilor în medicină, care din ianuarie 2004 au depăşit salariul mediu pe economie. Comparativ cu alte ramuri ale economiei naţionale ritmul de creştere a salariului în sectorul ocrotirii sănătăţii este cel mai înalt. Conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie salariul mediu lunar al unui angajat din sectorul ocrotirii sănătăţii în anul 2004 s-a majorat cu 146,2 la sută comparativ cu anul 2003. Unul din factorii care au determinat creşterea salariilor este introducerea sistemului de asigurări medicale obligatorii.

Astfel salariul mediu în instituţiile încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în anul 2004, conform datelor Companiei Naţionale de Asigurări Medicale a constituit 774,4 lei, dintre care medicii - 1345 lei, personalul mediu medical - 755 lei, alt personal - 676,4 lei, pe cînd salariul mediu al unui angajat din instituţiile medicale finanţate din contul mijloacelor bugetare a fost de 623 lei şi a crescut faţă de anul 2003 cu 143 lei sau circa 30 la sută, dintre care medicii - 965,6 lei fată de 765,8 lei în anul 2003, iar personalul mediu medical - 560,9 lei faţă de 464,8 lei.

În pofida faptului că în aceste doua sectoare, învăţămîntul şi ocrotirea sănătăţii, salariile s-au majorat, decalajele enorme s-au păstrat şi în interiorul acestor două sectoare. Astfel, profesorii universitari şi medicii primesc salarii peste media pe ţară, pe cînd profesorii din alte instituţii de învăţămînt şi personalul medical de alte categorii - mult mai reduse. Decalajele pe sectoare de activitate nu s-au redus semnificativ, salariul primit în agricultură, spre exemplu, se situează la un nivel mai mic de 50% din cel mediu, cel primit în sfera financiar-bancară se situează la un nivel dublu, iar în unele cazuri triplu faţă de salariul mediu pe economie.

În general pe toate domeniile din sectorul bugetar salariile au înregistrat o creştere comparativ cu anul 2003 de 15%-30%. În pofida creşterilor salariale care au fost operate, salariile în sectorul bugetar continuă să fie destul de reduse. Anume din aceste considerente pe următorii ani un obiectiv primordial trebuie sa fie stabilirea unui sistem adecvat de salarizare a angajaţilor din sectorul public.

 

5. Propuneri de reformă a politicii salariale

În perioada 2006-2008 reforma serviciului public trebuie să reprezinte un element central al strategiei de reformare a sectorului public şi este necesar să avansăm insistent în vederea implementării unei politici salariale corecte şi cu acoperire financiară. Obiectivul principal pentru perioada 2006-2008 este crearea şi implementarea unui sistem unitar de salarizare a angajaţilor publici motivant, simplu şi transparent, care să reflecte importanţa şi rezultatele activităţii depuse şi să permită atragerea şi menţinerea cadrelor competente. Principalele principii care stau la baza reformei politicii salariale şînt majorarea nivelului salariului mediu şi atragerea, angajarea şi menţinerea cadrelor înalt calificate.

Această problemă a fost abordată în mod complex prin elaborarea unui proiect de lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, care recent a fost aprobat de Guvern şi prezentat spre examinare şi aprobare Parlamentului. Acest proiect de lege prevede implementarea unui nou sistem de salarizare bazat pe performanţele individuale ale angajaţilor, reţeaua tarifară unică şi diferenţierea salariilor angajaţilor între limitele unor grile largi de salarizare. Costul total de implementare a acestui proiect de lege se ridică la 3149,4 milioane lei, cu implementarea pe perioadă anilor 2005-2010, salariile crescînd în mediu de 2,6 ori.

Totuşi, costul potenţial înalt al reformei sistemului de salarizare din sectorul public accentuează necesitatea planificării şi implementării acesteia în contextul unei strategii cuprinzătoare de reformare a sectorului public, care va ţine cont de impactul ei bugetar şi care va accentua durabilitatea şi eficienţa activităţii guvernului. Guvernul actual al Republicii Moldova şi-a exprimat angajamentul reînnoit în privinţa Reformei administrării publice, ce este explicit inclusă în calitate de prioritate în programul său de activitate pe cinci ani (2005-2009) şi este, de asemenea, reflectată ca parte componentă a SCERS. Guvernul recunoaşte că prima prioritate este de a restructura administrarea publică centrală şi locală pentru a acorda mai multă atenţie funcţiilor principale împreună cu o nouă viziune a rolului Statului. Primul pas în reformarea administraţiei publice a fost propunerea privind simplificarea conducerii structurilor ministerelor pe baza automatizării de reţea (după exemplul Ţărilor Baltice şi al altor ţări din Europa) şi sporirea considerabilă a responsabilităţii şi a operativităţii la adoptarea deciziilor. Crearea unui serviciu public mai mic, dar bine plătit. În termen mediu există posibilităţi de reducere a personalului din sectorul public. Implementarea deja a început cu reorganizarea Ministerelor şi lichidarea unei verigi de management. În continuare, la 1 iunie 2005, Guvernul a anunţat reduceri de personal de 25-30 procente pentru a evita dublările şi eliminarea funcţiilor inutile. Programul de revizuiri funcţionale va furniza baza analitică pentru restructurări. Finalizarea programului de restructurare se preconizează către luna iulie 2006, cu noi numiri bazate pe merit, urmate de un proces de selectare competitiv.

Pentru CCTM 2006-2008 la baza estimării cheltuielilor de personal stau următoare propuneri:

▪ Salariile în sectorul public vor putea fi majorate în mare măsură din contul reducerilor de personal. Noul sistem de salarizare va asigura un nivel echitabil de salarizare pentru toate categoriile de angajaţi în funcţie de calificarea, responsabilitatea şi complexitatea muncii.

▪ Implementarea pe etape şi uniform a reformei salariale pentru a reduce povara bugetară din prima etapă de implementare.

Ţinînd cont de posibilităţile financiare limitate ale bugetului şi de faptul că cheltuielile de personal ca cotă totală a bugetului şi PIB sînt relativ mari, este raţional ca pentru perioada CCTM 2006-2008 implementarea proiectului de lege elaborat să se efectueze treptat:

▪ Stabilirea unui control asupra cheltuielilor de personal, pentru a asigura direcţionarea resurselor şi la alte categorii economice de cheltuieli, în special cheltuielile operaţionale de care depinde în mod direct calitatea serviciului public.

▪ Majorarea salariilor de efectuat corespunzător creşterii economice reale, majorării eficacităţii muncii şi respectiv din contul reducerii cadrelor.

▪ Pentru implementarea proiectului de lege menţionat în CCTM pe anii 2006-2008 s-au prevăzut mijloace financiare, respectiv pentru anul 2006 - 580 mil.lei, pentru anul 2007 - 1040 mil.lei, şi pentru anul 2008 - 1370 mil.lei.

Considerăm că proiectul de lege menţionat poate fi implementat şi da rezultate semnificative numai în contextul unei analize profunde nu numai din punctul de vedere al mărimii salariului în sectorul public, dar şi a tendinţelor angajărilor în sectorul dat, structura personalului, etc. Cu regret, la moment nu este un organ central care ar coordona şi ar dispune de o analiză profundă a tendinţelor angajărilor şi structurii personalului. Ca urmare, în următorii ani funcţiile respective de analiză şi reglementarea politicii de cadre pe întreg sectorul public se propun a fi atribuite unei unităţi publice centrale sau de a crea pe lîngă prim-ministru un organ care ce se va ocupa de dirijarea şi monitorizarea procesului Reformei administrării publice.

 

Anexa nr.14

 

Notă tehnică

ANALIZA SITUAŢIEI DIN SECTORUL AGRICOL

1. Evoluţia dezvoltării sectorului agrar

Sectorul agrar a fost şi este unul din principalele sectoare ale economiei Republicii Moldova, atît prin ponderea acesteia în Produsul Intern Brut (revenindu-i aproximativ 40% din PIB), cît şi prin nivelul forţei de muncă implicate în acest sector. Conform datelor statistice aproximativ 40% din numărul populaţiei ocupate în cîmpul muncii activează în agricultură.

Actualmente şi în viitorul previzibil sectorul productiv al economiei naţionale va avea un caracter preponderent agricol, deoarece 64 la sută din teritoriul ţării revine terenurilor cu destinaţie agricolă, iar pentru mai mult de jumătatea populaţiei ţării activitatea în agricultură reprezintă unica sursă de existenţă (circa 54 la sută din populaţia ţării este amplasată în mediul rural). În ultimii ani s-a observat un declin esenţial al producţiei agricole atît animale, cît şi vegetale, fiind urmată de o uşoară scădere a exporturilor moldoveneşti la aceste categorii de mărfuri şi o creştere a importurilor de produse agro-alimentare, care provoacă probleme serioase pe piaţa internă de produse autohtone. În acelaşi timp, importurile de materie primă au contribuit la creşterea exporturilor de produse finite.

În perioada anilor 2001-2004 sectorul agrar s-a dezvoltat neuniform, îndeosebi din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile. Totuşi, graţie măsurilor întreprinse întru susţinerea sectorului agrar, producţia agricolă s-a majorat în anul 2001 cu 6,4 la sută, în anul 2002 cu 3,4 la sută, în raport cu anii precedenţi. În anul 2003 a avut loc diminuarea volumului producţiei agricole cu 13,6 faţă de anul 2002 din cauza micşorării volumului producţiei vegetale cu 17,3 şi a celei animale cu 4,9 la sută, fapt condiţionat în special de condiţiile climaterice nefavorabile. Poziţia dominantă în structura producţiei agricole îi revine celei vegetale, cota căreia în volumul total al producţiei agricole constituie 69,7 la sută. Evoluţia volumului producţiei agricole pe categorii de gospodării în perioada anilor 2000-2004 se prezintă în diagrama1.

 

sursa: Biroul Naţional de Statistică

 

În urma reorganizării funciare, care a avut loc, în cadrul Programului Naţional "Pămînt" s-au divizat gospodăriile colective în gospodării ţărăneşti şi în întreprinderi individuale cu cota parte de teren agricol. Pentru a compensa pierderile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în urma cesionării faţă de bugetul de stat a datoriilor agenţilor economici din agricultură, supuşi restructurării în procesul de privatizare, în legile bugetare anuale au fost prevăzute mijloace financiare. În perioada anilor 2001-2004 în aceste scopuri au fost alocate 76,7 mln.lei, iar pentru anul 2005 în aceste scopuri sînt prevăzute 15,5 mln.lei.

Procesul de privatizare a terenurilor agricole a decurs în două etape: prima - aşa-numita "mică privatizare", care a dus la o creştere substanţială a suprafeţelor oferite familiilor rurale (de la 180 mii ha în 1990 pînă la 300 mii ha în 1992) şi a doua - "marea privatizare", care a inclus terenurile agricole cultivate de fostele întreprinderi colective. În timpul celei de a doua etape, populaţiei rurale, prin oferirea de titluri de proprietate, i-au fost transmise în proprietate privată cote de teren agricol. Concomitent, au fost distribuite şi în natură cote de teren pentru individualii sau familiile care au părăsit gospodăriile colective.

Procesul de privatizare s-a soldat cu o structură foarte fragmentată a proprietăţii funciare. Divizarea pămîntului a dus la diminuarea recoltelor realizate în sectorul agricol al republicii şi, în acelaşi timp, a contribuit negativ la reducerea investiţiilor în acest sector. Ca rezultat, din 645,3 mii de persoane cărora li s-au atribuit sectoare de teren în contul cotelor de teren echivalent, au fost înregistrate ca gospodării ţărăneşti şi întreprinderi individuale în număr de 283,3 mii. Dacă problemele iniţiale privind privatizarea terenurilor au fost soluţionate şi noile întreprinderi agricole bazate pe proprietatea privată corespund condiţiilor economiei de piaţă, atunci consolidarea proprietăţilor private şi a structurilor organizaţional-juridice necesită timp şi politici publice adecvate.

 

Multitudinea reformelor şi insuficienţa de cunoştinţe în domeniul managementului în sectorul agrar a dus pe parcursul ultimilor ani la scăderea cotei agriculturii în totalul Produsului Intern Brut. Chiar dacă valoarea nominală a PIB în agricultură a crescut de la 4270 în anul 2001 la 5834 mln.lei în anul 2004, cota agriculturii în PIB total a evoluat cu semnul minus, micşorîndu-se de la 22,4 la sută în anul 2001 pînă la 18,2 la sută în anul 2004, ceea ce constituie o micşorare cu 4,2 puncte. Evoluţia cotei agriculturii în PIB şi în cheltuielile totale bugetare este prezentată în tabelul de mai jos.

 

 

Dat fiind importanţa majoră a sectorului agrar în economia naţională, în ultimii ani a avut loc o majorare a alocaţiilor bugetare, atît nemijlocit pentru susţinerea sectorului agrar, cît şi pentru susţinerea instituţiilor ce implementează politica agrară.

 

2. Subvenţionarea în agricultură

Derularea proceselor economice în ţările de tranziţie impune aplicarea inevitabilă a diferitor metode de stimulare şi susţinere economică a anumitor sectoare din economie. Din punct de vedere strategic, atît Uniunea Europeană, cît şi Republica Moldova au nevoie de a-şi stimula sectorul agricol. O cale eficientă în dezvoltarea sectorului agricol este promovarea şi susţinerea politicilor de subvenţionare.

Rolul statului în politica subvenţionării agriculturii constă în crearea condiţiilor economico-financiare favorabile dezvoltării sectorului agricol, care nu trebuie să fie dezavantajat în ceea ce priveşte preţurile şi politica fiscală, dar nici nu trebuie să se bazeze în întregime pe subvenţii.

Politicile de susţinere a sectorului agricol al Republicii Moldova şi al ţărilor membre ale Uniunii Europene se bazează pe aceleaşi principii:

- stimularea dezvoltării economice a sectorului agricol;

- favorizarea utilizării eficiente a forţei de muncă;

- atragerea şi efectuarea investiţiilor în sectorul agricol;

- protecţia pieţelor locale şi diminuarea influenţei externe;

- protecţia mediului ambiant şi păstrarea patrimoniului rural.

În trecut sectorul agricol a primit sprijin şi subvenţii substanţiale de la stat. Înainte de perioada anilor 1990, cînd Republica Moldova făcea parte din fosta Uniune Sovietică, subvenţiile acordate sectorului agricol erau mari. O mare parte din acest sprijin se acorda prin intermediul furnizării materiei prime ieftine, în special a îngrăşămintelor şi a combustibilului, fapt ce a dus la utilizarea neeficientă a acestora. Totuşi, aceste subvenţii nu erau de natură durabilă şi, dat fiind pasul lent al reformei funciare între anii 1993-1996, gospodăriile colective şi cele de stat au acumulat datorii esenţiale. Aceasta a condus la implicarea statului în acest sector.

Susţinerea sectorului agrar în Republica Moldova se efectuează prin mai multe căi şi anume:

- alocaţii din bugetul de stat;

- fonduri speciale;

- susţinere non-financiară;

- credite garantate de către Guvern;

- înlesniri fiscale, şi lipsa constrîngerilor de disciplină fiscală;

- asistenţa externă acordată sectorului agrar.

 

2.1. Cheltuieli din bugetul de stat pentru agricultură

Alocaţiile guvernamentale pentru agricultură provenite de la bugetul de stat sînt esenţiale şi sînt destinate nemijlocit pentru susţinerea sectorului agricol, cît şi pentru susţinerea instituţiilor ce implementează politica agrara, pregătesc cadre pentru acest sector, etc.

Cheltuielile din bugetul de stat pentru agricultură au constituit 146,3 milioane lei în anul 2003 şi 161,1 milioane lei în 2004. Procentul cheltuielilor statului pentru agricultură din bugetul statului pe parcursul anilor 2000-2004 a variat de la 3,8 la 2,2 ca ponderea în totalul cheltuielilor bugetare. Sumele principale au fost alocate Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare gestionează independent majoritatea fondurilor, cu toate că există un şir de instituţii ce activează în agricultură şi gestionează mijloacele bugetare. Ponderea acestor instituţii în totalul cheltuielilor bugetare în agricultură este mult mai redusă decît ponderea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Majoritatea cheltuielilor sectorului agricol din buget se referă la grupul 11 "Agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă şi gospodăria apelor" şi de asemenea, cheltuieli clasificate ulterior în alte grupe (spre exemplu, grupa 6 "Învăţămînt"), dar orientate spre susţinerea sectorului agrar şi gestionate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. În ultimii trei ani la grupul "Agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă şi gospodăria apelor" s-au înregistrat în total 75% din cheltuielile pentru agricultură. Cheltuielile acestei grupe sînt gestionate nu doar de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, dar şi de către alte structuri ce activează în sectorul agricol (Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, Agenţia Agroindustrială "Moldova-Vin", Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva", etc.).

Partea cea mai mare din aceste cheltuieli revine Fondului de subvenţionare şi stimulare a creditării agenţilor economici din agricultură şi irigare. În anii 2000-2004 din bugetul de stat s-au alocat peste 160 milioane lei. Pentru anul 2005 valoarea fondului dat este preconizată la nivel de 180,0 mln.lei. Restul mijloacelor bugetare sînt orientate spre finanţarea altor măsuri, a contribuţiilor Guvernului la realizarea proiectelor investiţionale, a instituţiilor de cercetare ştiinţifică şi învăţămînt, a inspectoratelor şi serviciilor.

Începînd cu anul 2002 a sporit acordarea serviciilor publice gratis sau subvenţionate fermierilor individuali. Tot începînd cu anul 2002 se susţine pe deplin vaccinarea la nivel naţional a animalelor împotriva celor mai periculoase boli din grupul AB (conform cerinţelor OIE) (în 2002 - echivalentul a 200.000 Euro, 2003 şi 2004 - 5,1 milioane lei MD, suma respectivă se prevede şi pentru anul 2005).

Se prevede şi subvenţionarea însămînţării artificiale de către stat în anul 2005. Cheltuielile pentru materialul de însămînţare vor fi acoperite de la bugetul de stat în valoare totală de 8,0 milioane lei. O alta poziţie bugetară importantă sînt cheltuielile pentru gospodăria apelor şi, mai ales, pentru achitarea energiei electrice folosită la irigaţie.

Din cauza majorării preţurilor la combustibil, în anul 2004 au fost subvenţionate de către bugetul de stat lucrările aratului de toamnă în mărime de 15,3 mln.lei, şi pentru anul 2005 pentru lucrările agricole sînt prevăzute 120 milioane lei.

Un rol important pentru sectorul agrar o are şi finanţarea acţiunilor ce ţin de domeniul cercetărilor ştiinţifice şi învăţămînt, care servesc ca bază a reformelor în agricultură şi în ţară. Aceste două categorii de cheltuieli sînt clasificate la alte sectoare decît cheltuielile destinate nemijlocit sectorului agrar, însă sînt gestionate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Astfel, dacă în anul 2000 cheltuielile pentru învăţămînt au constituit 13,3 mln.lei, sau 8 la sută din cheltuielile totale destinate sectorului agricol, iar pentru ştiinţă 5,6 mln.lei, sau 3,4 la sută din cheltuielile totale destinate sectorului agricol, atunci în anul 2004 ele au crescut pînă la 26,7 mil.lei, sau 16,7 la sută din cheltuielile totale destinate sectorului agricol şi respectiv -7,6 mln.lei, sau 4,7 la sută din cheltuielile totale destinate sectorului agricol.

În afară de mijloacele bugetare instituţiile dispun şi de mijloace speciale, acumulate de la acordarea serviciilor cu plată şi contribuie esenţial la întreţinerea instituţiilor respective. Dacă în anul 2000 cheltuielile respective au constituit 7,7 mln.lei, atunci în anul 2004 s-au majorat pînă la 24,7 mln.lei. Sinteza alocaţiilor bugetare pentru întreg sectorul este prezentată în tabelul de mai jos.

 

[Pct.2.1 modificat prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

 

2.2. Creditele acordate sub garanţia statului

La începutul anilor 90 creditele garantate de stat erau o modalitate foarte populară de susţinere a sectorului agricol. Însă, creditele garantate de stat au fost iniţial percepute de către agenţii economici drept subvenţii directe şi, respectiv, erau greu de restituit. Din suma totală de 360 milioane lei, acordate complexului agro-industrial în anii 1992-1997, doar 150 milioane lei au fost restituite. În perioada 1993-1996 cîteva credite tehnice pentru procurarea grîului, orzului, etc., au fost acordate Republicii Moldova de către BERD, Guvernul SUA, Agenţia SUA pentru dezvoltarea internaţională, SIDA, aceste credite fiind garantate de către Guvernul Republicii Moldova. Această experienţă a împovărat întreprinderile agricole şi producătoare cu datorii enorme şi a lăsat o listă foarte lungă de credite neachitate şi o povară considerabilă asupra bugetului de stat pentru o perioadă îndelungată pînă în anul 2015.

2.3. Susţinerea ne-monetară

Sistemul agrar din Republica Moldova este stimulat de asemenea prin promovarea unor politici ne-monetare şi anume, prin promovarea unor acte legislative de anulare a penalităţilor şi sancţiunilor, prin acordarea de înlesniri fiscale agenţilor economici din agricultură.

Agricultura mai beneficiază şi de susţinerea substanţială în altă formă decît bani lichizi - alocaţii nebăneşti. Majoritatea acestor alocaţii nebăneşti în anii 1996-1998 au fost orientate spre reducerea sau, mai des, anularea de impozite sau datorii ale agenţilor economici către stat şi anume destinate producătorilor de grîu şi de lapte, sub forma deducerii din impozitul funciar, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor negative ale calamităţilor naturale.

Programul grîului a fost derulat pe parcursul anilor 1996-1998 şi preconiza facilitarea colectării grîului pentru rezervele statului fără a se face cheltuieli curente în bani lichizi.În 1996 statul a stabilit preţul pentru grîu între 500 şi 1.200 lei tona (110 - 270 dolari S.U.A.), în dependenţă de calitate. Comanda de stat a fost reintrodusă, planificîndu-se achiziţionarea a 240.000 tone de grîu, ceea ce constituie 31% din producţia totală. Atunci cînd gospodăriile au datorii la stat, ele primesc doar jumate din preţ în bani. Cealaltă jumate este achitată contra restanţelor la stat. În 1997 achiziţionările planificate de stat au ajuns la 250.000 tone, la un preţ fixat de 700 lei tona (155 dolari S.U.A.), comparativ cu preţul pe piaţă, care a constituit în octombrie, noiembrie 450 lei tona. De data aceasta, dacă gospodăriile aveau datorii la stat, se folosea pentru stingerea acestora suma integrală de la vînzări. Aşadar, nu s-a realizat nici o plată în bani lichizi. Astfel:

- În realitate stabilirea preţurilor fixe la grîu nu poate fi calificată ca susţinere a agriculturii în general. Fermierii de fapt au obţinut preţuri cu mult mai joase decît cele de piaţă, ori chiar n-au obţinut plată în bani de loc.

- Prin intermediul acestei măsuri preţurile la pîine se menţin mai joase. Din aceste considerente susţinerea preţului la grîu constituie mai mult un fel de subvenţionare a consumatorului, decît o subvenţie pentru agricultură.

- Faptul că statul a putut să colecteze doar o parte din rezerva planificată la început, demonstrează că fermierii au mai multe posibilităţi de comercializare a grîului.

- Un efect pozitiv al acestui sistem constă în faptul că el stimulează negustorii privaţi să plătească preţuri mai mari în bani, decît plăteşte statul.

Programul de subvenţionare a preţului la lapte a fost iniţiat în scopul garantării unui preţ scăzut la lapte pentru consumatori, prin compensarea pentru întreprinderile de prelucrare a laptelui a unei părţi a preţului de către stat. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare recomanda preţul la care combinatele de lapte achiziţionau laptele, însă şi acest program a suferit eşec şi a fost încheiat în 1999.

De-a lungul anilor se înregistrează o tendinţă de scădere a suportului nebănesc de stat în sectorul agricol. Dacă în 1996 ajutorul nebănesc a atins cifra de 430 mil.lei, atunci în 1998 această cifră n-a depăşit valoarea de 167 mil.lei. În 1999 cea mai majoră subvenţie nebănească, acordată de către stat întreprinderilor agricole mari, a fost procesul de "reeşalonare şi anulare a datoriilor", în care au fost implicate gospodăriile care au trecut prin procesul de reorganizare şi lichidare, derulat prin Programul naţional "Pămînt". Acest proces includea trei componente de bază:

- transferul obiectelor de menire socială către stat în contul datoriilor;

- compensarea datoriilor istorice de către stat;

- anularea datoriilor istorice.

Astfel, în perioada anilor 2000-2004 au fost aprobate un şir de legi prin care s-au anulat datoriile (penalităţi, amenzi, iar în unele cazuri chiar şi plăţi de bază) agenţilor economici din sectorul agrar în valoare de 1,5 miliarde lei.

Compensaţia pentru calamităţile naturale se bazează pe estimarea pierderilor suportate şi de aceea ar trebui să fie un exemplu perfect de subvenţionare directă. În cazul Moldovei aceasta nu se plăteşte fermierilor, ci se reduc obligaţiile lor de achitare a impozitelor. Însă metoda de calculare a compensaţiei este destul de complicată şi necesită mult timp. Astfel:

- Acest sistem de compensare nu sporeşte cantitatea banilor lichizi în posesia fermierilor, nici nu influenţează la alocaţiile primite din bugetul de stat.

- Corelarea compensaţiei pentru calamităţile naturale acordată fermierilor cu restanţele acestora faţă de stat, este de fapt anularea datoriilor lor.

Practica a dovedit că plăţile sub alte forme decît cea în bani lichizi sînt cu mult mai importante, dar ele nu sînt de fapt subvenţii reale producătorului. În primul rînd, de ele beneficiază numai gospodăriile mari. În al doilea rînd, ele sînt îndreptate doar pentru reducerea restanţelor la impozite, care probabil nu vor fi niciodată achitate. Prin aceste alocaţii nu se reduc constrîngerile financiare ale sectorului agricol. De aceea sistemul acesta nu are consecinţe reale, constituind doar o siguranţă pentru gospodăriile tradiţionale mari.

Sistemul de susţinere non-financiară cauzează unele distorsionări grave nu numai în economie, dar şi în sistemul de impozitare.

- În cadrul programului de achiziţionare a grîului în contul plăţilor impozitelor şi contribuţiilor în Bugetul asigurărilor sociale de stat, fermierii îşi dau marfa la preţuri cu mult mai mici decît cele de piaţă, neprimind pentru ea bani de loc.

- Sistemul de intervenire de către stat în cazul subvenţionării preţurilor la lapte de asemenea nu acordă o reală susţinere sectorului agricol. Preţurile se stabilesc mai jos de nivelul preturilor pe piaţa locală. Acest lucru se dovedeşte prin faptul că aproape 80% din lapte nu se comercializează (cel puţin oficial) prin intermediul industriei de prelucrare a laptelui.

Dat fiind faptul că programele actuale asigură agriculturii doar o susţinere limitată, iar fondurile modeste disponibile sînt în marea lor majoritate utilizate într-un mod netransparent, este necesar ca programele de susţinere existente să fie înlocuite cu acordarea unor servicii publice bine direcţionate şi cu susţinerea pieţelor ce funcţionează. O asemenea măsură ar contribui la instituirea unei agriculturi competitive şi eficiente.

Este foarte greu de a compara sistemele de subvenţionare din republica noastră, care, cu părere de rău, nu au o politică agricolă bine structurată, o politică de subvenţionare dezvoltată, cu politicile agricole comune, cu sistemul sistematizat de fonduri structurale din cadrul Uniunii Europene. Pentru a sesiza diferenţa dintre politicile de subvenţionare, promovate de către Uniunea Europeană şi Republica Moldova, în boxa 1 este prezentată comparaţia dintre Moldova, Ungaria, Estonia şi România.

 

 

Republica Moldova dispune de resurse destul de limitate pentru subvenţionarea sectorului agricol şi în viitorul apropiat este puţin probabil să atingă limita prevăzută de Organizaţia Mondială a Comerţului pentru ţara noastră. În acest context apare problema utilizării efective a mijloacelor bugetare şi este puţin probabil de a aplica modelele de subvenţionare, care funcţionează în Uniunea Europeană.

 

2.4. Politica fiscală în agricultură

Impozitarea în sectorul agricol are menirea de a spori venitul statului pe de o parte şi, pe de alta, de a asigura o existenţă normală a fermierilor. Comunitatea Europeană, de la momentul său de formare, acordă o deosebită atenţie sistemului de impozitare, care are o deosebită influenţă asupra circulaţiei produselor alimentare. Ideea creării pieţei interne a Uniunii Europene constă în faptul, că într-o perioadă restrînsă de timp Uniunea a devenit o entitate teritorială unică. Din punct de vedere fiscal, aceasta implică necesitatea lichidării tuturor diferenţelor în ratele de impozitare şi a altor prevederi, care ar putea influenţa deciziile atît ale companiilor, cît şi ale fiecărui cetăţean în parte.

Analiza impozitării agriculturii în Moldova ne permite să constatăm, că sectorul agricol nu deţine ponderea cea mai mare, în comparaţie cu restul economiei. În baza impozitelor stabilite rata medie de impozitare în sectorul economiei ne-agricole constituie 97%, în timp ce în sectorul agricol aceasta este de 3% din mărimea PIB-ului. Această afirmaţie este veridică şi comparativ cu ţările membre ale Uniunii Europene. Tabloul însă se schimbă, dacă se analizează impozitarea în cadrul sectorului gospodăriilor ţărăneşti. Într-un şir de ţări vecine gospodăriile ţărăneşti sînt scutite de impozite (total sau parţial).

Se pot găsi întotdeauna argumente teoretice, pentru a impozita un sector într-o măsură mai mare decît altul. Dacă flexibilitatea preţurilor unor produse este mare, acest factor ar putea servi ca argument pentru aplicarea unei impozitări diferenţiate. Astfel, sectoarele afectate într-o măsură mai mare de fluctuaţia preţurilor se vor impozita mai puţin, iar cele cu preţurile mai stabile se vor impozita mai mult, pornindu-se de la preţurile de piaţă.

 

 

Sistemul fiscal actual din Republica Moldova reflectă, în linii generale, stabilirea economiei de piaţă, care în permanenţă tinde a fi ajustată la mediul social şi economic. Impozitarea în agricultură, ca şi în toate celelalte ramuri ale economiei naţionale, avînd menirea să contribuie la sporirea venitului statului, trebuie în acelaşi timp să respecte următoarele principii esenţiale ale impozitării:

• ridicarea eficienţei gospodăriilor agricole private;

• posibilitatea fermierilor de a cîştiga resurse suficiente pentru efectuarea investiţiilor;

• minimizarea distorsiunii preţurilor.

Sistemul actual de impozitare în agricultură include:

Impozitul funciar prezintă unicul impozit direct achitat de fermieri şi de întreprinderile agricole. Conform anexei nr.1 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal nr.1056-XIV din 16.06.2000 întreprinderile agricole, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier), achită impozitul funciar. Obiecte ale impunerii, conform Codului Fiscal (art.278, lit.(1)), sînt terenurile repartizate cu drept de proprietate, de posesie, de gestiune şi de administrare operativă (terenuri cu destinaţie agricolă). Impozitul se calculează pornindu-se de la numărul de hectare, cota stabilită în lei şi gradul de bonitate a pămîntului. Cota impozitului funciar se stabileşte de către Parlamentul Republicii Moldova pentru o unitate de teren, în dependenţă de calitate, destinaţie şi amplasarea lui. Astfel, pentru terenurile cu destinaţie agricolă (cu indici cadastrali), cu excepţia fîneţelor şi păşunilor, cota impozitului funciar a fost majorată de la 1 leu pentru 1 grad-hectar în 1998 pînă la 1,50 lei pentru 1 grad-hectar în 1999, mărimea căreia s-a menţinut inclusiv pînă în anul 2004. Pentru terenurile cu destinaţie agricolă (fără indici cadastrali), cu excepţia fîneţelor şi păşunilor, cota impozitului funciar a fost majorată de la 75 lei pentru 1 hectar în 1998 pînă la 110 lei pentru 1 hectar pînă în 1999, mărimea căreia s-a menţinut inclusiv pînă în anul 2004.

De impozitul funciar în anii 2001-2004 au fost scutite terenurile şi loturile de pămînt care au fost ocupate de plantaţii multianuale pînă la intrarea în rod, precum şi celor care sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar ulterior restabilite pe o perioadă de 5 ani. Întreprinderile producătoare de materie primă agricolă au fost scutite de impozitul pe bunurile imobiliare pentru bunurile imobiliare folosite la obţinerea producţiei agricole. Suma totală a veniturilor de la impozitul funciar în anul 2004 a constituit aproximativ 190,9 milioane lei, ce constituie 0,6 la sută din suma totală de venituri a bugetului public naţional. Totodată, urmează de menţionat că din suma totală a impozitului funciar încasat în anul 2004, impozitul funciar pentru terenurile cu destinaţie agricolă constituie 142,7 milioane lei şi impozitul unic în agricultură (introdus începînd cu anul 2004), care constituie respectiv - 5,2 milioane lei.

Impozitul pe venit este un impozit direct, care este reglementat de Titlul I şi Titlul II din Codul fiscal şi de Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997. Întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti care au obţinut venit impozabil din producerea şi comercializarea produselor agricole proprii, precum şi din comercializarea produselor obţinute din materia primă proprie ca rezultat al prelucrării ei industriale, pentru perioada 1998-2001 (4 ani) au beneficiat de dreptul la reducerea cotei de bază a impozitului pe venit, şi anume:

- cu 80% - în 1998 (cota de bază - 32%);

- cu 60% - în 1999 (cota de bază - 28%);

- cu 40% - în 2000 (cota de bază - 28%);

- cu 20% - în 2001 (cota de bază - 28%).

Ulterior cota impozitului pe venit a fost redusă pentru toţi agenţii economici, inclusiv şi pentru acei care activează în agricultură - de la 25% în 2002 la 22% în 2003, şi în 2004 - 20 la sută.

În 2001-2004, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) au fost scutite de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, iar la expirarea acestui termen - de o reducere a cotei impozitului pe venit cu 35% de la cotele stabilite pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice pe un termen de 2 ani.

Impozitul pe venit achitat de la activitatea de întreprinzător în sectorul agrar a constituit în anul 2004 aproximativ 35,5 milioane lei, sau 0,1% din suma totală de venituri ale bugetului public naţional în anul 2004.

Contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de către persoanele care activează în sectorul agrar în perioada anilor 2000-2004 au suferit modificări esenţiale. În special, condiţiile de calcul şi plată a contribuţiilor de asigurări sociale proprietarii de terenuri agricole, care nu au transmis terenurile în arendă au fost anii 2000-2001 - 1,5 lei anual pentru o unitate grad/hectar de teren agricol, începînd cu 2002 - 1,7 lei anual pentru o unitate grad/hectar de teren agricol.

Pentru fiecare persoană angajată de către proprietarii de terenuri agricole, în baza unui contract individual de muncă, contribuţiile respective au constituit: în anii 2000-2001 - 31 la sută din fondul de retribuire a muncii şi alte recompense, în anii 2002-2003 - 29 la sută şi în anul 2004 - 20 la sută.

În expresie bănească contribuţiile corespunzător au crescut de la 49,7 mil.lei în anul 2000 pînă la 162,6 mil.lei în anul 2004 sau mai mult de 3 ori. În raport cu suma calculată achitările au crescut în anii 2000-2004 de la 29 la sută pînă la 61 la sută.

Taxa pe valoarea adăugată în anul 2004 în sectorul agrar a atins suma de 41,1milioane lei, sau 0,1 la sută din suma totală a veniturilor.

Întreprinderile agricole, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) sînt plătitori de TVA în ordinea generală stabilită de Titlul III al Codului Fiscal.

În anii 2000-2003 producţia din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată, livrată de producătorii acesteia, se impunea cu TVA la cota de 5%, iar din anul 2004 - la cota de 5% a TVA se impun livrările producţiei menţionate indiferent de faptul cine le efectuează, cu condiţia înregistrării în calitate de plătitori ai TVA.

Întreprinderile, inclusiv şi cele agricole, care într-o oarecare perioadă de 12 luni consecutive nu înregistrează o valoare a livrărilor (cu excepţia celor scutite) de 200000 lei, în genere nu sînt plătitori ai TVA, acest plafon fiind majorat de la 50000 lei în 2001 la 100000 lei în 2002 şi la 200000 lei în 2003. Agricultorii care depăşesc plafonul de înregistrare în calitate de contribuabil al TVA, aplică livrărilor, în funcţie de marfa livrată, TVA la cota de 5%, 8% sau 20%, produsele alimentare pentru copii fiind scutite.

În anul 1998, pîinea şi produsele de panificaţie, laptele şi produsele lactate livrate pe teritoriul republicii au fost scutite de TVA, iar în anii 1999-2004 aceste mărfuri au fost supuse cotei reduse a TVA de 8%.

În anii 1998-2003, seminţele amelioratorului, de prebază şi de bază de soiuri şi hibrizi omologaţi, materialul de înmulţire viticol şi materialul săditor pomicol şi viticol de prebază, de bază şi certificat; animalele de rasă; ouăle incubabile; materialul genetic pentru piscicultură; adaosurile nutritive; vitaminele şi provitaminele; antibioticele; vaccinele veterinare; azotul lichid; pesticidele şi îngrăşămintele minerale au fost scutite de TVA la importul şi livrarea acestora pe teritoriu, iar începînd cu 1999 - şi utilajul, tehnica şi agregatele complementare utilizate în industria de prelucrare a producţiei agricole. În anul 2004, aceste facilităţi au fost revăzute cu menţinerea acestora pentru pesticidele şi îngrăşămintele minerale, utilajul, tehnica şi agregatele complementare utilizate în industria de prelucrare a producţiei agricole.

Începînd cu 2002, de TVA au fost scutite mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenţilor economici, inclusiv şi al producătorilor agricoli.

În 1998, exportul mărfurilor, serviciilor a fost scutit de TVA (cu excepţia exportului în ţările CSI în afară de Ucraina, Federaţia Rusă şi Republica Belarus), iar în 1999-2004 s-a aplicat TVA la cota zero în comerţul exterior cu toate ţările.

Înlesnirile fiscale pentru anii 2004-2005:

De TVA se scutesc mărfurile atît la import, cît şi la livrarea pe teritoriul republicii:

▪ pesticidele şi îngrăşămintele minerale;

▪ serviciile livrate de către cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate in conformitate cu art.87 din Legea nr.73-XV din 12 aprilie 2001 privind cooperativele de întreprinzător, membrilor acestei cooperative, cu condiţia ca cel puţin 75% din valoarea totala a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor cooperativei şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia.

▪ valorile materiale al căror cost sau valoare în vamă depăşeşte 1000 de lei pentru o unitate, în calitate de mijloace fixe ce constituie contribuţie la formarea sau majorarea capitalului agentului economic;

▪ utilajul, tehnica şi agregatele complementare pentru acestea;

▪ de plata TVA sînt scutite piesele de schimb şi agregatele pentru asamblare, importate de către producătorii de tractoare şi maşini agricole.

La cota zero a TVA se impozitează:

▪ Pe lîngă livrările mărfurilor, serviciilor la export, mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia.

În anul 2005, producţia din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi producţia din zootehnie în formă naturală,masă vie şi sacrificată, produsă şi livrată pe teritoriul ţării, se impune cu TVA la cota de 5%.

În anul 2004, TVA nu s-a aplicat la importul şi livrarea pe teritoriul ţării a materialului de înmulţire şi săditor viticol de categoriile biologice prebază, bază şi certificat şi a materialului săditor pomicol de categoriile biologice prebază, bază, certificat şi standard.

De asemenea, sînt stabilite cote reduse la TVA în mărime de 8% la pîinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate, livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia produselor alimentare pentru copii, care sînt scutite de TVA în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2, precum şi la importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a zahărului din sfecla de zahăr.

Accizelor sînt supuse un spectru larg de băuturi alcoolice (vinuri, divinuri, rachiu, etc.) şi tutun, care sînt achitate în mare parte de întreprinderile agricole prelucrătoare şi de comerţ. Plăţile totale de accize colectate în anul 2004 au constituit aproximativ 910,4milioane lei sau aproximativ 2,85% din veniturile bugetului public naţional.

În anii 1998-2000, au fost majorate de 3 ori cotele accizelor la vinul-materie primă pentru fabricarea vinurilor, în anii 1998-1999 - majorări esenţiale au suportat cotele accizelor la bere. În 1998-2004, exportul mărfurilor supuse accizelor a fost scutit de plata accizelor (cu excepţia celor exportate în ţările CSI în 1998-2000).

Mai există şi alte impozite şi taxe, achitate de către agenţii economici, inclusiv şi de către producătorii şi prelucrătorii agricoli, cum ar fi: taxa pentru apă, taxa vamală, taxele percepute în fondul rutier.

Evoluţia sistemului impozitelor în agricultură în anii 2000-2004 se prezintă în tabelul de mai jos.

 

 

Eficienţa colectării impozitelor şi a contribuţiilor pentru asigurarea socială este joasă. Rata totală a colectării impozitelor în Republica Moldova în anul 2004 a constituit în total 102,8%. În agricultură aceasta a constituit doar 88%, iar diferenţele dintre plăţile efectuate de diferite subdiviziuni ale sectorului agricol sînt semnificative. După analiza sumelor încasate atît în bugetul de stat, cît şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la agenţii economici ce activează în agricultură, s-a constatat că, dacă încasările în anul 2001 au scăzut faţă de anul 2000, constituind 99 la sută din suma încasată în anul 2000, atunci începînd din anul 2002 se observă o creştere a încasărilor. Astfel, în anul 2002 încasările din agricultură au crescut cu 13,9 mln.lei, sau cu 8 la sută faţă de anul 2001, în anul 2003 încasările au crescut numai cu unu la sută, în anul 2004 - cu 7 la sută faţă de anii precedenţi. În anul 2004 mijloacele încasate în formă de impozite şi taxe au constituit238,5 mln.lei, faţă de 172,2 mln.lei în anul 2000, ceea ce constituie o creştere de 38,5 la sută.

Necolectarea şi neachitarea impozitelor stabilite şi a contribuţiilor în bugetul asigurărilor sociale de stat duce la formarea restanţelor şi calcularea penalităţilor. La situaţia din 01.01.2005 un sfert din restanţele la stat sînt cauzate de neachitările sectorului agricol şi de prelucrare a materiei prime agricole. Sectorului agricol îi revin 16,6% din toate restanţele la impozite.

Comparaţia cu ţările străine indică următoarele:

• În Moldova agricultura nu se impozitează într-o măsură mai mare decît în ţările vecine sau în alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

• În majoritatea ţărilor menţionate mai sus gospodăriile agricole private se bucură de înlesniri de impozitare substanţiale şi achită impozite relativ joase sau zero, cel puţin o perioadă de timp.

• În majoritatea altor ţări ţăranii-fermieri plătesc contribuţiile pentru asigurarea socială ca persoane fizice.

• Obligaţiunile de impozitare ale subsectorului comercial din sectorul agricol în Europa Centrală se respectă cu mai multă stricteţe.

Înainte de a se examina o reformă de impozitare, este recomandabil să se examineze ratele de colectare a impozitelor achitate de agricultură în prezent ca o contribuţie minimă din partea sectorului către Bugetul de Stat. Orice recomandare de îmbunătăţire a sistemului de impozitare în agricultură va trebui să ia în consideraţie situaţia actuală a bugetului ţării. Din aceste considerente, nu se recomandă o micşorare a poverii actuale de impozitare în întregime, deşi acest lucru ar fi benefic pentru sector.

 

2.5. Asistenţa externă acordată sectorului agrar

Agenţiile donatoare străine joacă un rol foarte important pentru economia naţională. Un număr mare de finanţatori internaţionali şi de organizaţii donatoare, precum: USAID, TACIS, SIDA, DFID, Fundaţia Soros, din Japonia, Polonia şi Olanda şi-au sporit recent eforturile în acordarea sprijinului pentru activităţile agricole, inclusiv prin investiţii, granturi, împrumuturi cu rată redusă a dobînzii şi garanţii bancare, asistenţă tehnică. Astfel, pe parcursul anilor 2001-2004 proiectele investiţionale au evaluat considerabil. Dacă în anul 2001 mijloacele alocate în sectorul agrar din credite şi granturi externe au constituit 33,1 mln.lei, atunci în anul 2004 ele au fost 102,4 mln.lei, majorîndu-se de trei ori, respectiv, majorîndu-se şi contribuţia Guvernului de la 1,7 pînă la 4,1 mln.lei în anul 2004.

 

 

În tabelul 5 este expusă sinteza mijloacelor publice destinate susţinerii sectorului agrar în perioada 2001-2004. În această perioadă au crescut considerabil alocaţiile pentru sectorul agrar atît din bugetul de stat, cît şi din alte surse, cum ar fi fondurile şi mijloacele speciale sau proiectele investiţionale.

 

 

În final se poate menţiona că analiza veniturilor şi cheltuielilor statului ne demonstrează existenţa unei relaţii complexe şi netransparente între bugetul de stat şi sectorul agricol. Pe de o parte, cota contribuţiei sectorului dat la bugetul de stat este mai joasă decît cota agriculturii în PIB, ceea ce vorbeşte de un nivel de impozitare relativ joasă. Pe de altă parte, povara impozitării nu este repartizată raţional între gospodăriile ţărăneşti şi alte gospodării. Acest lucru este adevărat şi în cazul cheltuielilor statului pentru agricultură, realizate în special pentru gospodăriile comerciale. Contribuţiile sectorului agrar în buget constituie 3,2%, iar la bugetul de stat constituie 1,5%.

Veniturile statului încasate de la întreprinderile sectorului agrar sub formă de impozite şi taxe sînt mai reduse în mod evident decît cheltuielile statului repartizate în acest sector.

 

 

3. Acţiuni de dezvoltare a sectorului agrar pe termen mediu

Moldova va menţine în continuare stabilitatea macroeconomică ca bază pentru relansarea agriculturii şi reducerea sărăciei. Cadrul legislativ, regulatoriu şi operaţional, după cum se ştie, nu este destul de favorabil dezvoltării agriculturii şi creşterii economice în ansamblu. Reglementările excesive, inconsecvenţele politicilor şi ale implementării acestora au cauzat extinderea economiei tenebre, crearea obstacolelor în calea apariţiei noilor întreprinderi, înrăutăţirea climatului investiţional. Mediul legal şi regulatoriu va fi substanţial îmbunătăţit, ceea ce va stimula procesele investiţionale, dezvoltarea comerţului şi creşterea economică.

(i) În perspectivă pe termen lung, Guvernul va promova creşterea economică durabilă în sectorul agricol prin creşterea competitivităţii, stimulînd iniţiativele private. Guvernul reconfirmă angajamentul său de a implementa politici agricole şi de a acorda sprijin structurilor agricole în scopul dezvoltării unei viabile economii rurale de piaţă. Guvernul consideră că prin transformările din domeniile drepturilor de proprietate şi ale pieţelor a fost creat fundamentul necesar pentru dezvoltarea agriculturii private.

Acţiunile prioritare în sectorul agrar pentru perioada CCTM 2006-2008 sînt:

▪ continuarea reformelor în sectorul agrar;

▪ crearea şi implementarea mecanismelor de atragere a resurselor financiare naţionale şi străine pentru finanţarea programelor prioritare şi facilitarea accesului producătorilor agricoli la proiectele investiţionale finanţate de organismele financiare internaţionale şi agenţiile donatoare străine;

▪ elaborarea unui mecanism nou de stimulare a agenţilor economici din sectorul agrar prin acordarea de subvenţii directe;

▪ crearea sistemului corporativ de gestiune a sectoarelor din complexul agroindustrial;

▪ susţinerea programului de revitalizare a ramurilor sectorului agrar prin creditarea tehnicii agricole în corespundere cu cerinţele pieţei şi politica statului în domeniul dat;

▪ acordarea serviciilor necesare de sprijin pentru întreprinderile agricole în perioada de post-privatizare;

▪ promovarea asigurărilor în agricultură;

▪ consolidarea terenurilor agricole în baza proprietăţii private;

▪ perfecţionarea sistemului de acordare a subvenţiilor pentru direcţiile prioritare ale complexului agroindustrial;

▪ susţinerea măsurilor de protecţie antigrindină, exploatarea sistemelor de irigare şi compensarea cheltuielilor la resursele energetice utilizate la pomparea apei pentru irigare;

▪ extinderea numărului oficiilor locale pentru prestarea serviciilor zooveterinare la sate, finanţarea măsurilor antiepizootice şi activităţilor de creştere a animalelor de rasă;

▪ introducerea unor pîrghii stimulatorii care ar permite promovarea producţiei finite pe pieţele externe şi reducerea costurilor la efectuarea tranzacţiilor şi procurarea mijloacelor de producţie şi a componenţilor tehnologici;

▪ susţinerea şi orientarea producătorilor şi procesatorilor de materie primă din complexul agroindustrial către noi pieţe de desfacere, prin diversificarea acestora;

▪ optimizarea sistemului fiscal (introducerea impozitului unic, crearea condiţiilor fiscale stimulatorii pentru dezvoltarea ramurilor strategice);

▪ sporirea exportului producţiei agroalimentare prin armonizarea actelor normative de standardizare naţională cu cerinţele Comunităţii Europene în domeniul igienei şi prelucrării producţiei, implementarea sistemelor de management al calităţii şi de securitate şi igienă alimentară;

▪ susţinerea creării şi dezvoltării reţelei de pieţe agricole angro, extinderea punctelor de colectare a producţiei agricole la sate de către cooperaţia de consum şi procesatorii de materie primă în vederea creării la nivel local a oportunităţilor pentru producătorii agricoli de a-şi comercializa producţia;

▪ continuarea acţiunilor de realizare a obiectivelor Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, Programului de redresare şi ameliorare a ramurii avicole, Programului de restabilire a sistemelor de irigare.

Guvernul va utiliza toate pîrghiile şi mecanismele de care dispune pentru a menţine în continuare stabilitatea macroeconomică ca bază pentru relansarea agriculturii şi creşterea bunăstării populaţiei rurale, ceea ce va asigura realizarea eficientă şi calitativă a Programului Naţional "Satul Moldovenesc".