H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din

articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă

(condiţia dactilografierii cererii de recurs)

(sesizarea nr.279g/2021)

 

nr. 20  din  03.11.2022

 

Monitorul Oficial nr.363-373/176 din 18.11.2022

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 decembrie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dna avocat Aliona Dragomir, în interesele dlui Denis Russu, parte în dosarul nr.2a-3643/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Victoria Sîrbu şi dnii Virgiliu Buhnaci şi Dorin Dulghieru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 aprilie 2022, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dna avocat Aliona Dragomir, reprezentantul autorului sesizării, dl Valeriu Kuciuk, reprezentantul Parlamentului şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

 

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. La 30 mai 2019, dl Denis Russu, fiind deţinut în Penitenciarul nr.13 din mun.Chişinău, a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a contestat trei încheieri ale unor executori judecătoreşti adoptate în anii 2014, 2018 şi 2019.

7. Printr-o încheiere din 22 august 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins contestaţiile formulate împotriva actelor executorilor judecătoreşti. Dl Denis Russu a contestat încheierea cu recurs.

8. La 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău i-a restituit dlui Denis Russu cererea de recurs, pentru că „a fost redactată manual şi ilizibil”.

9. La 10 ianuarie 2021, dl Denis Russu a formulat o acţiune împotriva Guvernului Republicii Moldova, avându-i ca intervenienţi accesorii pe Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat repararea prejudiciului provocat prin încălcarea dreptului la un proces echitabil. Reclamantul a motivat că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2019, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

10. Printr-o hotărâre din 8 iulie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins acţiunea dlui Denis Russu formulată împotriva Guvernului Republicii Moldova.

11. La 15 iulie 2021, dl Denis Russu a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 8 iulie 2021.

12. În cadrul examinării cauzei în apel, dna avocat Aliona Dragomir a ridicat, în interesele dlui Denis Russu, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţia dactilografierii cererii de recurs.

13. Printr-o încheiere din 1 decembrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 166

Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată

„[…]

(7) Cererea de chemare în judecată a reclamantului persoană fizică care este asistat în judecată de un avocat şi cererea de chemare în judecată a reclamantului persoană juridică trebuie să fie dactilografiate şi depuse prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată calificată.”

Articolul 426¹

Restituirea recursului împotriva încheierii

„(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă:

[…]

b¹) cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.437 alin.(1);

[…].”

Articolul 437

Cuprinsul cererii de recurs

„(1) Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă:

a) denumirea instanţei la care se depune recursul;

b) numele, denumirea, calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă, adresa lor;

c) numele sau denumirea, adresa intimatului;

e) denumirea instanţei care a emis decizia în apel, data pronunţării şi dispozitivul deciziei, argumentele admiterii sau respingerii apelului;

f) esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective;

g) data declarării recursului şi semnătura recurentului.

[…].”

Articolul 438

Restituirea cererii de recurs

„[…]

(2) Dacă cererea de recurs conţine temeiurile recursului, dar lipsesc unele date prevăzute la art.437 alin.(1) lit.a), b), c) sau e), completul din 3 judecători emite o încheiere, care nu se supune niciunei căi de atac, de a nu da curs cererii de recurs şi acordă recurentului un termen rezonabil pentru înlăturarea deficienţelor. Dacă recurentul înlătură deficienţele în cadrul termenului acordat, recursul se consideră depus la data prezentării iniţiale. Dacă cererea de recurs nu este semnată, nu conţine temeiurile recursului sau recurentul nu înlătură deficienţele cererii de recurs în cadrul termenului acordat, completul din 3 judecători o restituie în termen de 10 zile de la data înregistrării.

[…].”

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

16. Prin Decizia sa din 14 aprilie 2022, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

17. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de avocatul persoanei în cadrul unui proces pendinte în faţa instanţei de drept comun, subiect căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea a menţionat că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi autorul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă în întregime, acesta pune în discuţie doar cerinţa dactilografierii cererii de recurs. Aşadar, Curtea a reţinut spre examinare doar textul „trebuie să fie dactilografiată şi” din articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în contextul în care Curtea de Apel trebuie să examineze o cerere de apel într-o cauză civilă în care reclamantul pretinde repararea prejudiciului provocat prin încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a aplicării prevederilor contestate. Astfel, Curtea a admis că în analiza sa cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil instanţa de judecată a putea avea în vedere prevederile criticate.

20. Curtea a notat că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, §19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, §20).

21. Autorul sesizării a susţinut aplicabilitatea articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Legea Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.

22. Cu privire la incidenţa articolelor 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea a subliniat că în prezenta cauză aceste articole comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate pentru controlul constituţionalităţii (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, §36).

23. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. Totodată, Curtea a reiterat că dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 16 februarie 2021, §22). În prezenta cauză, autorul excepţiei nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.109 din 13 iulie 2021, §24).

24. Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta este aplicabil doar în coroborare cu un drept fundamental incident. Mai mult, articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §19; HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, §29).

25. Curtea a examinat incidenţa articolelor 20, 21, 26 şi 119 din Constituţie invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

26. Curtea a menţionat că situaţia prezentată în sesizare nu are o legătură directă cu principiul prezumţiei nevinovăţiei (articolul 21) şi cu dreptul la apărare (articolul 26), ci doar cu dreptul de acces la un tribunal (articolele 20 şi 119).

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit incidenţa articolelor 20 şi 119 din Constituţie atunci când este pus în discuţie dreptul de acces la un tribunal în contextul exercitării căilor de atac. Curtea a reţinut că aceste articole trebuie interpretate prin prisma articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care le impune statelor ca, atunci când instituie căi de atac, să asigure proceduri care respectă garanţiile unui proces echitabil. În cauza Andrejeva v. Letonia [MC] din 18 februarie 2009, Curtea Europeană a reţinut că, atunci când au fost instituite căi de atac în dreptul naţional, procedurile din faţa lor trebuie să asigure garanţiile articolului 6, inclusiv prin garantarea unui drept de acces efectiv la instanţe pentru părţile litigante, în vederea determinării drepturilor şi obligaţiilor lor cu caracter civil (§97) (a se vedea HCC nr.26 din 10 noiembrie 2020, §24, 25).

28. Mai mult, Curtea a reţinut că, într-o cauză împotriva Republicii Moldova, Curtea Europeană a menţionat, obiter dictum, că un sistem care impune ca cererile de recurs să fie dactilografiate, în timp ce deţinuţii nu au un acces efectiv la echipamente care să le permită dactilografierea documentelor, ar fi unul excesiv de formalist şi ar putea ridica o problemă din punctul de vedere al dreptului de acces la un tribunal garantat de articolul 6 din Convenţie (a se vedea Arseniev v. Republica Moldova, 20 martie 2012, §49).

29. În consecinţă, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii textului „trebuie să fie dactilografiată şi” din articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă prin prisma articolelor 20, 119 şi 54 din Constituţie, verificând, în analiza fondului cauzei, caracterul justificat al limitării dreptului de acces la un tribunal.

 

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

30. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit articolului 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată. Totodată, conform articolului 426¹ alin.(1) lit.b¹), instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii în cazul în care cererea de recurs nu corespunde prevederilor articolului 437 alin.(1), inclusiv dacă nu este dactilografiată.

31. Potrivit autorului excepţiei, cerinţa dactilografierii cererii de recurs aplicată în privinţa persoanelor aflate în detenţie, care nu au posibilitatea efectivă de a dactilografia documentele, le încalcă persoanelor în discuţie dreptul de acces la un tribunal.

32. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 21, 26, 54 şi 119 din Constituţie.

 

B. Argumentele autorităţilor care şi-au prezentat opiniile

33. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că, în vederea simplificării procedurilor judiciare, în Codul de procedură civilă au fost reglementate mai multe condiţii de formă pentru cererile de chemare în judecată.

34. Potrivit Parlamentului, condiţia dactilografierii cererilor de recurs în procedura civilă urmăreşte scopul asigurării unui caracter lizibil pentru aceste documente şi nu este susceptibilă să încalce dreptul de acces liber la justiţie. De altfel, potrivit Codului de procedură civilă, restituirea unei cereri nu exclude posibilitatea depunerii unei alte cereri după înlăturarea neajunsurilor.

35. Astfel, Parlamentul consideră că prevederile contestate sunt conforme cu Constituţia, iar argumentele formulate de autorul sesizării sunt nefondate.

36. În opinia sa, Guvernul menţionează că dactilografierea cererilor de recurs asigură caracterul lizibil al cererilor şi, prin urmare, contribuie la eficienţa justiţiei. Guvernul menţionează că restituirea unei cereri de recurs care nu respectă cerinţa dactilografierii nu împiedică adresarea repetată cu aceeaşi cerere după înlăturarea acestei lacune. De asemenea, Guvernul notează că persoanele deţinute în penitenciare se pot adresa instanţelor de judecată prin intermediul avocaţilor, care au posibilitatea de a dactilografia cererile.

 

C. Aprecierea Curţii

Principii generale privind dreptul de acces la un tribunal şi condiţia evitării „formalismului excesiv”

37. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la un tribunal, nu obligă statele contractante să instituie tribunale de apel sau de recurs în cauzele civile. Totuşi, acolo unde există asemenea tribunale, garanţiile articolului 6 trebuie respectate, persoanelor garantându-li-se un drept efectiv de acces la un tribunal (Reichman v. Franţa, 12 iulie 2016, §29).

38. Din această jurisprudenţă a Curţii Europene rezultă că statul Republica Moldova trebuie să garanteze un drept efectiv de acces la un tribunal atunci când instituie un asemenea tribunal. Această concluzie este impusă şi de articolul 20 alin.(1) din Constituţie, care prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. De asemenea, concluzia este confirmată de articolul 119 din Constituţie, potrivit căruia, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

39. Totuşi, Curtea reiterează că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat. Limitările accesului la un tribunal trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu fi afectată însăşi esenţa dreptului (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, §56).

40. Cu privire la tribunalele de recurs, Curtea Europeană a reţinut că, având în vedere caracterul special al controlului pe care-l exercită, care se limitează la verificarea corectitudinii aplicării legii, procedura în faţa acestora poate fi mai formală (Maširević v. Serbia, 11 februarie 2014, §47). Respectarea formalităţilor procedurii civile este importantă, pentru că acestea pot reduce marja discreţionară, pot preveni arbitrariul, pot asigura egalitatea armelor, soluţionarea efectivă a unui litigiu într-un termen rezonabil, securitatea juridică şi respectul faţă de tribunal. Totuşi, în jurisprudenţa Curţii Europene se menţionează că „formalismul excesiv” poate fi contrar obligaţiei statului de a garanta un drept practic şi efectiv de acces la un tribunal (a se vedea Zubac v. Croaţia, 5 aprilie 2018, §96-97).

41. Spre exemplu, în cauza Maširević v. Serbia, Curtea Europeană a constatat că reclamantului i-a fost încălcat dreptul de acces la un tribunal, pentru că Curtea Supremă a statului reclamat i-a respins recursul, odată ce, pe baza legii naţionale, recursul nu putea fi depus in propria persona, ci doar prin intermediul unui avocat (deşi reclamantul era avocat de profesie). Curtea Europeană a conchis că, aplicată în cazul reclamantului, această restricţie nu era aptă să asigure scopul bunei-administrări a justiţiei şi al realizării principiului securităţii juridice (§49-52).

42. Într-o altă cauză, Dos Santos Calado v. Portugalia, 31 martie 2020, Curtea Constituţională portugheză a declarat inadmisibile recursurile constituţionale ale reclamantului pentru că în cererile sale nu era indicat articolul corespunzător din legea naţională. Pe de o parte, Curtea Europeană a reţinut că exigenţa de a stabili pe ce articol din lege se bazează recursul constituţional serveşte realizării scopului legitim al asigurării preeminenţei dreptului şi al bunei administrări a justiţiei constituţionale. Pe de altă parte, Curtea Europeană a notat că, deşi Curtea Constituţională ar fi putut deduce care sunt pretenţiile juridice, deciziile sale de inadmisibilitate se refereau doar la faptul că reclamantul nu a indicat articolul potrivit din lege. Altfel spus, deşi judecătorii au înţeles care erau motivele recursurilor, ei le-au respins doar pentru nerespectarea unei condiţii de formă. Prin urmare, Curtea Europeană a reţinut, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 §1 din cauza lipsei accesului la un tribunal, de vreme ce Curtea Constituţională a dat dovadă de un formalism excesiv atunci când a declarat inadmisibile recursurile constituţionale (§118-125).

43. Cu titlu de autoritate recentă, Curtea face trimitere la cauza Xavier Lucas v. Franţa, 9 iunie 2022, în care Curtea Europeană a reiterat că în procesul aplicării regulilor de procedură, tribunalele trebuie să evite formalismul excesiv care ar putea submina echitatea procesului. Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 6 din Convenţie din motiv că tribunalul naţional a respins un recurs care nu a fost depus prin mijloace electronice, astfel cum reclama legea, fără a avea în vedere obstacolele practice care-l împiedicau pe reclamant să respecte această regulă de procedură. Curtea Europeană a conchis că instanţa de recurs a manifestat un formalism excesiv care nu era apt să asigure securitatea juridică şi buna administrare a justiţiei (a se vedea §57, 58).

44. În această cauză, Curtea va analiza dacă condiţia dactilografierii cererilor de recurs în procedura civilă respectă exigenţele calităţii legii, dacă urmăreşte un scop legitim, dacă realizează, odată implementată, scopul în discuţie şi dacă este necesară şi proporţională cu scopul urmărit.

a) Cu privire la respectarea standardului calităţii legii (dacă ingerinţa este „prevăzută de lege”)

45. Aşa cum prevede articolul 54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor „prevăzute de lege”. Principiul legalităţii presupune îndeplinirea standardului calităţii prevederilor legale aplicabile (a se vedea HCC nr.24 din 10 august 2021, §37; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, §53).

46. Cu privire la condiţia accesibilităţii, Curtea reţine că prevederile supuse controlului constituţionalităţii corespund acestui criteriu, deoarece ele se regăsesc în Codul de procedură civilă care este republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.285-294 din 3 august 2018. Aici operează prezumţia cunoaşterii legii, care decurge din principiul general de drept nemo censetur ignorare legem. Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile examinate îndeplinesc condiţia accesibilităţii.

47. Articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabileşte, în mod cert, că cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată. Prin urmare, Curtea nu constată vreo incertitudine legată de calitatea legii.

48. În acest sens, Curtea reţine că prevederile legale analizate îndeplinesc exigenţele calităţii legii, fiind accesibile, clare şi previzibile.

b) Cu privire la legitimitatea scopului urmărit

49. În general, condiţiile de formă ale unei cereri prevăzute de lege pentru exercitarea unei căi de atac urmăreşte scopul asigurării bunei-administrări a justiţiei. Justiţiabilii ar trebui să se aştepte la aplicarea unor astfel de reguli (a se vedea Miessen v. Belgia, 18 octombrie 2016, §65; Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, §27).

50. Astfel, Curtea admite că condiţia dactilografierii cererilor de recurs în procedura civilă urmăreşte realizarea acestui scop special care poate fi subsumat scopului legitim general al asigurării ordinii publice, prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

51. Aşadar, Curtea confirmă că prevederile contestate urmăresc un scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

c) Cu privire la legătura raţională dintre măsură prevăzută de dispoziţiile legale contestate şi scopurile legitime urmărite de aceasta

52. La această etapă, Curtea trebuie să analizeze dacă măsura prevăzută de dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate are o legătură raţională cu scopul legitim urmărit. Pentru a fi îndeplinită cerinţa legăturii raţionale, este suficientă chiar o realizare parţială a scopului legitim (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §107-108).

53. Curtea notează că condiţia dactilografierii cererilor de recurs în procedura civilă ar putea avea ca obiectiv asigurarea unui caracter lizibil al actelor în discuţie. Caracterul inteligibil al cererilor de recurs este necesar pentru a se putea constata, în fiecare caz particular, dacă o cerere de recurs cuprinde toate elementele menţionate în lege. De altfel, caracterul lizibil al unui act reprezintă o cerinţă a priori pentru claritatea conţinutului său. Citirea cu uşurinţă a cererilor de recurs poate conduce la simplificarea procesului de gestionare a acestor cereri şi, prin urmare, la reducerea costurilor şi a timpului necesar pentru realizarea acţiunilor aferente intentării procedurii de recurs. În acest mod, măsura în discuţie poate contribui la realizarea scopului legitim mai vast al asigurării ordinii publice.

54. Aşadar, Curtea conchide că există o legătură raţională între măsura legală contestată şi scopul legitim permis de Constituţie, menţionat supra.

d) Cu privire la existenţa unor măsuri alternative mai puţin intruzive, care au o legătură raţională cu scopul legitim urmărit

55. Testul măsurilor mai puţin intruzive verifică dacă legislatorul putea adopta măsuri legislative care să realizeze la fel de eficient scopul legitim urmărit şi care să limiteze mai puţin dreptul fundamental protejat, în comparaţie cu măsurile contestate. Curtea trebuie să declare neconstituţionale prevederile normative contestate în eventualitatea în care observă că există alte mijloace care pot realiza la fel de eficient scopurile legitime urmărite, cu un prejudiciu mai mic pentru dreptul fundamental în discuţie (a se vedea HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §111, 122;HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §67).

56. Curtea observă că articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă instituie condiţia dactilografierii cererilor de recurs pentru toţi reclamanţii, fără a face vreo deosebire între reclamanţii persoane fizice şi reclamanţii persoane juridice, sau între reclamanţii care sunt asistaţi de avocaţi şi reclamanţii care acţionează în propria persoană. Spre deosebire de cererile de recurs, în cazul cererilor depuse în prima instanţă, condiţia dactilografierii este prevăzută doar pentru cererile formulate de reclamanţii persoane fizice care sunt asistaţi de avocaţi şi pentru cererile depuse de persoanele juridice (a se vedea articolul 166 alin.(7) din Codul de procedură civilă).

57. Dat fiind caracterul general al normei în discuţie, Curtea constată că aceasta este incidentă şi în cazul unor categorii de reclamanţi care, din varii motive, nu au posibilitatea efectivă de a dactilografia documentele, e.g. persoanele deţinute în penitenciare, persoanele spitalizate în mod forţat, persoanele neinstruite în domeniul utilizării tehnicii de calcul etc.

58. Sub acest aspect, Curtea reiterează raţionamentele obiter dictum ale Curţii Europene din cauza Arseniev v. Republica Moldova, potrivit cărora un sistem care impune ca cererile de recurs să fie dactilografiate, în timp ce deţinuţii nu au un acces efectiv la echipamente care să le permită dactilografierea documentelor, ar fi unul excesiv de formalist (a se vedea §28 supra).

59. Curtea a menţionat mai sus că dactilografierea cererilor de recurs în procedura civilă ar putea asigura lizibilitatea actelor în discuţie. Totuşi, Curtea îşi poate imagina o situaţie în care o persoană care nu are posibilitatea efectivă de a dactilografia o cerere de recurs, depune o cerere scrisă de mână, însă suficient de inteligibilă, din care pot fi deduse toate elementele prevăzute de lege pe care trebuie să le cuprindă o cerere de recurs. Restituirea unei astfel de cereri doar pentru că nu este dactilografiată reprezintă un formalism excesiv (a se vedea, a contrario, cauza Arseniev v. Republica Moldova, §49, în care Curtea Europeană a constatat că nu a existat o încălcare a dreptului de acces la un tribunal al reclamantului, pentru că recursul său nu a fost respins din simplul motiv că cererea nu era dactilografiată, dar pentru că acesta nu a respectat şi alte cerinţe procedurale).

60. În acest sens, Curtea constată că o măsură mai puţin intruzivă în drepturile reclamanţilor o reprezintă competenţa instanţei de recurs de a nu da curs/de a restitui cererile de recurs care nu sunt lizibile, i.e. din care instanţa nu poate identifica elementele reglementate la articolul 437 alin.(1) literele a) – g) din Codul de procedură civilă, indiferent dacă cererea este dactilografiată sau scrisă de mână. Altfel spus, nu este relevantă forma scrierii (de mână sau dactilografiată), dar este important caracterul lizibil şi conţinutul cererii. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că persoanele trebuie să beneficieze de drepturi practice şi efective, nu de drepturi teoretice şi iluzorii.

61. Având în vedere că există mijloace care pot realiza la fel de eficient scopul legitim urmărit, cu un prejudiciu mai mic pentru dreptul de acces la un tribunal, Curtea conchide că nu mai este necesar să continue în analiza proporţionalităţii măsurii contestate şi că textul „trebuie să fie dactilografiată şi” din articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă este contrar articolelor 20, 119 şi 54 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dna avocat Aliona Dragomir, în interesele dlui Denis Russu, parte în dosarul nr.2a-3643/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţional textul „trebuie să fie dactilografiată şi” din articolul 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.