L E G E
privind dreptul de autor şi drepturile conexe
nr. 230 din 28.07.2022
Monitorul Oficial nr.278-282/578 din 09.09.2022
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Cadrul juridic
Articolul 2. Tratate internaţionale. Tratament naţional
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Atribuţii ale Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe
Capitolul II
DREPTUL DE AUTOR
Articolul 5. Condiţiile de protecţie
Articolul 6. Domeniul de acţiune a dreptului de autor
Articolul 7. Opere protejate prin drept de autor
Articolul 8. Obiecte neprotejate prin dreptul de autor
Articolul 9. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia paternităţii şi simbolul protecţiei dreptului de autor
Articolul 10. Conţinutul dreptului de autor. Drepturile morale
Articolul 11. Drepturile patrimoniale
Articolul 12. Termenul de protecţie a dreptului de autor
Articolul 13. Calculul termenului de protecţie a dreptului de autor
Articolul 14. Protecţia operelor nepublicate anterior intrate în domeniul public
Articolul 15. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice ale operei intrate în domeniul public
Capitolul III
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND DREPTUL DE AUTOR
Articolul 16. Opera comună
Articolul 17. Opera colectivă
Articolul 18. Opera derivată
Articolul 19. Opera audiovizuală
Articolul 20. Opera de artă grafică sau plastică. Dreptul de acces
Articolul 21. Opera fotografică şi protecţia portretului
Articolul 22. Opera de artă aplicată şi opera de arhitectură
Capitolul IV
PROGRAMELE PENTRU CALCULATOR
Articolul 23. Obiectul protecţiei
Articolul 24. Calitatea de autor şi beneficiarii protecţiei
Articolul 25. Drepturile exclusive ale autorului unui program pentru calculator
Articolul 26. Excepţii
Articolul 27. Acordul de utilizare a programului pentru calculator
Articolul 28. Decompilarea
Capitolul V
TRANSMITEREA DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR ŞI A
DREPTURILOR CONEXE. DREPTUL DE UTILIZARE A
OBIECTELOR DREPTULUI DE AUTOR
ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea 1
Transmiterea drepturilor patrimoniale de autor
şi a drepturilor conexe
Articolul 29. Modalităţi de transmitere a drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe
Articolul 30. Contractul de cesiune a dreptului patrimonial de autor şi a drepturilor conexe
Secţiunea a 2-a
Autorizarea utilizării operelor şi altor obiecte protejate
Articolul 31. Acordul de utilizare
Articolul 32. Contractul de licenţă
Capitolul VI
CONTRACTE ÎN DOMENIUL DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR
CONEXE. REMUNERAŢIA ECHITABILĂ ÎN CONTRACTELE
DE EXPLOATARE A OPERELOR ŞI A ALTOR
OBIECTE PROTEJATE
Secţiunea 1
Contracte în domeniul dreptului de autor
şi drepturilor conexe
Articolul 33. Aspectele dreptului de autor şi drepturilor conexe în contractele de muncă
Articolul 34. Contractul de comandă
Secţiunea a 2-a
Remuneraţia echitabilă în contractele de exploatare a
operelor şi a altor obiecte protejate
Articolul 35. Principiul remuneraţiei adecvate şi proporţionale
Articolul 36. Obligaţia de transparenţă
Articolul 37. Mecanismul de ajustare a contractelor
Articolul 38. Procedura de soluţionare alternativă a litigiilor
Articolul 39. Dreptul de revocare
Capitolul VII
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR
Articolul 40. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe
Articolul 41. Drepturile morale ale interpreţilor
Articolul 42. Drepturile patrimoniale exclusive ale interpreţilor
Articolul 43. Drepturile producătorilor de fonograme
Articolul 44. Drepturile producătorilor de videograme
Articolul 45. Drepturile organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune
Articolul 46. Termenele de protecţie a drepturilor conexe şi dreptul la remuneraţie suplimentară
Capitolul VIII
BAZELE DE DATE
Articolul 47. Domeniul de aplicare şi obiectul protecţiei
Articolul 48. Autorul bazei de date. Acte restricţionate
Articolul 49. Drepturile şi obligaţiile utilizatorului legitim
Articolul 50. Dreptul sui generis. Obiectul protecţiei
Articolul 51. Excepţii referitoare la dreptul sui generis
Articolul 52. Durata protecţiei dreptului sui generis
Articolul 53. Beneficiarii protecţiei prin dreptul sui generis
Capitolul IX
EXCEPŢIILE ŞI LIMITĂRILE EXERCITĂRII DREPTULUI
DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE
Articolul 54. Criterii generale de aplicare
Articolul 55. Actele provizorii de reproducere
Articolul 56. Limitări de la dreptul de reproducere
Articolul 57. Excepţii şi limitări de la dreptul de reproducere, dreptul de radiodifuzare, dreptul de comunicare publică şi dreptul de punere la dispoziţia publicului
Articolul 58. Excepţii în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate
Articolul 59. Obligaţiile entităţilor autorizate
Capitolul X
PROTECŢIA MĂSURILOR TEHNICE ŞI A
INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA
GESTIONAREA DREPTURILOR
Articolul 60. Obligaţii privind măsurile tehnice
Articolul 61. Obligaţii privind informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor
Capitolul XI
UTILIZAREA CONŢINUTULUI PROTEJAT DE CĂTRE
FURNIZORII DE SERVICII ONLINE
DE PARTAJARE DE CONŢINUT
Articolul 62. Furnizorul de servicii online de partajare de conţinut
Articolul 63. Răspunderea pentru actele neautorizate
Articolul 64. Obligaţii de rezultat ale furnizorilor de servicii online de partajare de conţinut
Articolul 65. Cooperarea dintre furnizorii de servicii online de partajare de conţinut şi titularii de drepturi
Articolul 66. Soluţionarea plângerilor
Capitolul XII
GESTIUNEA DREPTULUI DE AUTOR
ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Articolul 67. Dispoziţii generale
Articolul 68. Drepturile autorului şi ale titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe
Articolul 69. Drepturile autorului şi ale titularului de drepturi care nu este membru al organizaţiei de gestiune colectivă
Secţiunea 1
Gestiunea colectivă obligatorie
Articolul 70. Obiectul gestiunii
Articolul 71. Remuneraţia compensatorie pentru copia privată
Articolul 72. Remuneraţia compensatorie pentru reprografiere
Articolul 73. Dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie unică echitabilă pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial
Articolul 74. Dreptul de retransmitere prin cablu
Articolul 75. Dreptul de retransmisie a programelor de radio şi televiziune
Articolul 76. Dreptul de suită
Articolul 77. Dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumut public
Secţiunea a 2-a
Gestiunea colectivă extinsă
Articolul 78. Obiectul gestiunii
Articolul 79. Comunicarea publică prin satelit
Secţiunea a 3-a
Gestiunea colectivă facultativă
Articolul 80. Obiectul gestiunii
Articolul 81. Dreptul la remuneraţie echitabilă, rezervat autorilor şi interpreţilor după cesionarea drepturilor exclusive de închiriere sau împrumut
Secţiunea a 4-a
Gestiunea colectivă pe bază de mandat special
Articolul 82. Gestiunea colectivă pe bază de mandat special
Capitolul XIII
ORGANIZAŢIILE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTULUI DE
AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea 1
Constituirea, funcţionarea şi avizarea
organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 83. Constituirea şi funcţionarea organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 84. Avizarea organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 85. Statutul organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 86. Membrul organizaţiei de gestiune colectivă
Secţiunea a 2-a
Organele de conducere, de control şi de supraveghere
ale organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 87. Structura organizatorică a organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 88. Adunarea generală
Articolul 89. Consiliul şi directorul general ai organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 90. Cenzorul şi comisia de cenzori a organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 91. Comisia permanentă specială privind accesul la informaţii
Articolul 92. Consiliul de supraveghere
Secţiunea a 3-a
Drepturile şi obligaţiile generale ale
organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 93. Drepturile generale ale organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 94. Obligaţiile generale ale organizaţiilor de gestiune colectivă
Secţiunea a 4-a
Transparenţa în activitatea organizaţiei
de gestiune colectivă
Articolul 95. Transparenţa activităţii organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 96. Raportul anual de transparenţă
Secţiunea a 5-a
Exercitarea gestiunii colective
Articolul 97. Reguli privind repartizarea remuneraţiilor
Articolul 98. Comisionul de gestiune
Secţiunea a 6-a
Negocierea metodologiilor
Articolul 99. Iniţierea procedurii de negociere a metodologiilor
Articolul 100. Procedura de negociere a metodologiilor
Articolul 101. Negocierea remuneraţiilor
Articolul 102. Statutul metodologiilor
Secţiunea a 7-a
Colectorul şi structura comună de colectare
Articolul 103. Desemnarea colectorului în cazul drepturilor gestionate colectiv obligatoriu sau prin gestiune colectivă extinsă
Articolul 104. Structura comună de colectare
Articolul 105. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor
Secţiunea a 8-a
Controlul activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 106. Controlul activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 107. Încălcarea de către organizaţia de gestiune colectivă a prevederilor prezentei legi
Articolul 108. Litigii între părţi
Capitolul XIV
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR. MĂSURI,
PROCEDURI ŞI MIJLOACE DE REPARARE
Articolul 109. Încălcarea drepturilor
Articolul 110. Acţiunea privind încălcarea drepturilor
Articolul 111. Măsuri de asigurare a probelor
Articolul 112. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor
Articolul 113. Dreptul la informare
Articolul 114. Măsurile de asigurare a acţiuniiprivind încălcarea drepturilor
Articolul 115. Măsuri corective
Articolul 116. Asigurarea executării hotărârii judecătoreşti
Articolul 117. Măsuri alternative
Articolul 118. Despăgubirile
Articolul 119. Publicarea hotărârilor judecătoreşti
Articolul 120. Încălcarea prevederilor referitoare la măsurile tehnice de protecţie şi la informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor
Articolul 121. Protecţia social-juridică a autorilor şi a titularilor de drepturi
Capitolul XV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 122. Dispoziţii finale
Articolul 123. Dispoziţii tranzitorii
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune:
– Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 248 din 6 octombrie 1993, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2019/789 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019;
– Directiva 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 77 din 23 martie 1996;
– Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 167 din 22 iunie 2001, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019;
– Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 272 din 13 octombrie 2001;
– Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004;
– Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 376 din 27 decembrie 2006;
– Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 372 din 27 decembrie 2006, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2011;
– Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator (versiune codificată) (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 111 din 5 mai 2009;
– Directiva (UE) 2017/1564 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 septembrie 2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere şi ale altor obiecte ale protecţiei prin drept de autor şi drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate şi de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 242 din 20 august 2017;
precum şi transpune parţial:
– Directiva (UE) 2019/789 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a normelor privind exercitarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online ale organismelor de radiodifuziune şi anumitor retransmisii ale programelor de televiziune şi radio şi de modificare a Directivei 93/83/CEE a Consiliului (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 130 din 17 mai 2019;
– Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piaţa internă (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 84 din 20 martie 2014;
– Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor şi drepturile conexe pe piaţa unică digitală şi de modificare a Directivelor 96/9/CE şi 2001/29/CE (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 130 din 17 mai 2019.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Cadrul juridic
(1) Dreptul de autor şi drepturile conexe, protecţia acestor drepturi şi răspunderea pentru încălcarea lor se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi de alte acte normative.
(2) Prezenta lege reglementează dreptul de autor şi drepturile conexe, gestiunea acestor drepturi, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor de gestiune colectivă, precum şi procedurile şi mijloacele de reparare aplicabile în cazul încălcării dreptului de autor şi drepturilor conexe.
(3) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la programele pentru calculator şi bazele de date nu aduc atingere dispoziţiilor privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele şi modelele industriale, modelele de utilitate, topografia circuitelor integrate, protecţia patrimoniului naţional, practicile restrictive şi concurenţa neloială, secretele comerciale, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor şi respectarea vieţii private, accesul la informaţiile cu caracter public, dreptul contractual.
Articolul 2. Tratate internaţionale. Tratament naţional
(1) Protecţia prevăzută de prezenta lege se aplică autorilor şi titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe care au cetăţenia Republicii Moldova sau care au domiciliul ori, în cazul persoanelor juridice, sediul pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Persoanele fizice sau juridice străine beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor din Republica Moldova în ceea ce priveşte dreptul de autor şi drepturile conexe.
(3) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
acord de reprezentare – act încheiat între organizaţiile de gestiune colectivă prin care o organizaţie de gestiune colectivă împuterniceşte o altă organizaţie de gestiune colectivă să gestioneze drepturile pe care le reprezintă;
act întreprins la scară comercială – act care are ca scop obţinerea unui avantaj economic sau comercial direct ori indirect. Actul consumatorului final care acţionează cu bună-credinţă nu se consideră act întreprins la scară comercială;
autor – persoană fizică/persoane fizice care a/au creat opera;
autor al bazei de date – persoană fizică/persoane fizice care a/au creat baza de date. Atunci când o bază de date este creată în comun de către mai multe persoane fizice, drepturile exclusive sunt deţinute în comun de aceste persoane;
bază de date – culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic şi accesibile în mod individual prin mijloace electronice sau de altă natură;
comision de gestiune – sumă percepută, reţinută sau compensată de o organizaţie de gestiune colectivă din veniturile provenite din drepturi sau din orice venit derivat din investirea veniturilor provenite din drepturi pentru a acoperi costurile aferente serviciilor de gestiune a dreptului de autor sau a drepturilor conexe;
comunicare publică – comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane ce depăşeşte cercul obişnuit al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentare scenică, recitare sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunere publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţie publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentare într-un loc public prin intermediul oricăror mijloace, inclusiv prin intermediul fonogramelor sau al videogramelor, a unei opere radiodifuzate. Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică;
comunicare publică prin satelit – introducere, sub controlul şi responsabilitatea unei organizaţii de radiodifuziune sau de televiziune situate pe teritoriul Republicii Moldova, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ;
copie privată – reproducere a unei opere publicate legal pe orice echipament şi suport material care poate fi utilizat pentru efectuarea unor astfel de reproduceri, indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital, cu condiţia că reproducerea este făcută de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal şi nu se urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial direct sau indirect;
dispozitiv-pirat de control al accesului – dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu;
distribuire – punere în circulaţie, prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte ale drepturilor conexe, precum şi oferirea publică a acestora. Dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul de drepturi sau cu acordul acestuia;
drept la adaptarea audiovizuală – drept exclusiv al autorului sau al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală. Prin încheierea contractului de adaptare, autorul sau titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă producătorului dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o operă audiovizuală. Autorizarea acordată de autor sau titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale;
emisiune a unei organizaţii de radiodifuziune şi televiziune – emisiune creată nemijlocit de către organizaţia de radiodifuziune şi televiziune ori la comanda şi din mijloacele financiare ale acesteia;
entitate autorizată – organizaţie necomercială care este autorizată sau recunoscută de stat în vederea furnizării către persoane beneficiare a serviciilor de educaţie, formare pedagogică, citire adaptativă sau acces la informaţii. Aceasta include, de asemenea, o instituţie publică sau o organizaţie fără scop lucrativ care oferă aceleaşi servicii persoanelor beneficiare ca una dintre activităţile sale de bază sau dintre obligaţiile sale instituţionale ori ca parte a misiunilor sale de interes public, în sensul art.58 şi 59;
exemplar în format accesibil – exemplar al unei opere sau al unui alt obiect al protecţiei care este realizat într-un mod sau într-o formă alternativă şi care îi permite persoanei beneficiare să aibă acces la opere sau alte obiecte ale protecţiei, inclusiv acces în condiţii la fel de viabile şi confortabile ca cele de care se bucură o persoană care nu suferă de niciuna dintre deficienţele sau de niciuna dintre dizabilităţile menţionate la noţiunea „persoană beneficiară”, în sensul art.58 şi 59;
expresie a folclorului – formă în care comunităţile locale îşi exprimă practicile culturale şi cunoştinţele tradiţionale care sunt transmise din generaţie în generaţie ca parte integrantă a identităţii şi moştenirii tradiţionale a comunităţii respective. Expresiile folclorului pot îmbrăca forme tangibile sau intangibile ori o combinaţie a acestora, fiind dinamice şi în continuă evoluţie, şi includ, printre altele, poveşti, legende, poezii, ghicitori, cântece, instrumente muzicale, dansuri, piese de teatru, ceremonii, rituri şi ritualuri, jocuri şi sporturi tradiţionale, spectacole de marionete, meşteşuguri şi obiecte de artă populară, arhitectură, măşti sau îmbrăcăminte ceremonială, alte forme spirituale tangibile;
extragere – transfer permanent sau temporar al totalităţii ori al unei părţi substanţiale, evaluată calitativ sau cantitativ, din conţinutul bazei de date pe un alt suport prin orice mijloc sau sub orice formă;
fixare – încorporare a sunetelor, a imaginilor ori a sunetelor şi imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe orice tip de suport care permite, cu ajutorul unui dispozitiv, perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor;
fixare audiovizuală – încorporare a imaginilor în mişcare, însoţite sau nu de sunete ori de reprezentări ale acestora, care pot fi percepute, reproduse sau comunicate cu ajutorul unui dispozitiv;
fonogramă – fixare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau a sunetelor ori a reprezentărilor lor, cu excepţia fixărilor sonore incluse în opera audiovizuală;
fonogramă publicată în scop comercial – fonogramă pusă la dispoziţia publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la ea în locul şi la momentul ales în mod individual;
furnizor de serviciu online de partajare de conţinut – furnizor al unui serviciu al societăţii informaţionale al cărui scop unic sau principal este de a stoca şi de a permite utilizatorilor săi să încarce şi să partajeze o cantitate mare de opere sau de alte obiecte protejate, pentru a obţine profit fie direct, fie indirect, prin organizarea şi promovarea în scop lucrativ a conţinutului respectiv, inclusiv prin clasificarea acestuia şi prin utilizarea unei promovări direcţionate, pentru a atrage un public cât mai larg.
Se consideră că un furnizor de servicii online de partajare de conţinut stochează şi oferă acces la o cantitate mare de conţinut protejat prin drept de autor şi drepturi conexe în funcţie de factori precum rolul pe piaţa de conţinut online, concurând cu alte servicii online de conţinut cum ar fi serviciile de streaming online audio şi video, destinate aceluiaşi public, numărul de fişiere cu conţinut protejat, încărcate de utilizatorii serviciului.
Nu sunt furnizori de servicii online de partajare de conţinut: enciclopediile online fără scop lucrativ, arhivele educaţionale sau ştiinţifice fără scop lucrativ, platformele de elaborare şi de partajare de softuri cu sursă deschisă, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, pieţele online şi platformele cyberlocker, serviciile cloud destinate întreprinderilor, precum şi serviciile cloud care le permit utilizatorilor să încarce conţinuturi pentru propriul uz;
informaţie despre gestionarea drepturilor – informaţie furnizată de către autor sau titularul de drepturi, care identifică opera sau alt obiect protejat de prezenta lege, autorul sau titularul de drepturi ori informaţia privind condiţiile şi modurile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice cifre şi coduri reprezentând asemenea informaţie;
interpret – actor, cântăreţ, muzician, dansator ori altă persoană care prezintă, recită, cântă, joacă, dansează, interpretează sau execută în orice alt mod opere literare sau artistice, inclusiv expresii ale folclorului;
împrumut – punere la dispoziţie în scopul utilizării, pentru o perioadă limitată de timp şi fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect de drept conex, atunci când aceasta se realizează prin intermediul unor unităţi accesibile publicului;
închiriere – punere la dispoziţie în scopul utilizării, pentru o perioadă limitată de timp şi pentru obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect de drept conex;
mărfuri-pirat – toate copiile, inclusiv copertele, indiferent de suport, realizate fără consimţământul autorului, al titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct sau indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drept de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora;
măsuri tehnice de protecţie – tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, actele neautorizate de autori, titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe sau de titularul dreptului sui generis;
mediu gestionat – mediu în care un operator de servicii de retransmisie furnizează o retransmisie securizată unor utilizatori autorizaţi;
operator de servicii de retransmisie – operator care agregă programele de televiziune şi radio în pachete şi le furnizează utilizatorilor simultan cu transmisia radiodifuzată iniţială a acestora, fără modificări şi în formă integrală, utilizând diferite tehnici de retransmisie cum ar fi retransmiterea prin cablu, satelit, sistem digital terestru şi reţele mobile sau reţele cu circuit închis pe bază de Internet Protocol (protocol IP), precum şi prin servicii de acces la internet;
operă sau alt obiect al protecţiei – operă care se prezintă sub formă de carte, publicaţie periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notaţii, inclusiv partituri, precum şi ilustraţiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio, cum ar fi cărţile audio, şi în format digital, care este protejată prin drept de autor sau drepturi conexe şi care este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziţia publicului în mod legal, în sensul art.58 şi 59;
operă audiovizuală – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente produse prin orice metodă şi pe orice suport, însoţite sau nu de sunete, producând impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive (în cazul în care imaginile sunt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit dispozitiv. În sensul prezentei legi, filmele cinematografice, filmele de televiziune, filmele de animaţie, videoclipurile muzicale, spoturile publicitare şi documentarele sunt considerate opere audiovizuale;
operă colectivă – operă creată de mai multe persoane fizice a căror contribuţie formează un tot indivizibil, astfel încât identificarea contribuţiei fiecăreia este imposibilă, din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său;
operă comună – opera creată prin efortul comun a două sau mai multe persoane (coautori), indiferent dacă aceasta constituie un tot indivizibil sau este formată din părţi;
originalitate – criteriu necesar pentru stabilirea caracterului de operă protejabilă prin drept de autor, care ia în considerare forma de exprimare intrinsecă a operei, din care trebuie să reiasă activitatea de creaţie intelectuală, talentul şi personalitatea autorului care s-a exprimat prin efectuarea unor alegeri libere şi creative;
persoană beneficiară – în sensul art.58 şi 59, persoană care, indiferent de alte dizabilităţi:
a) este nevăzătoare;
b) are deficienţe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obţine o funcţie vizuală echivalentă, în esenţă, cu cea a unei persoane fără astfel de deficienţe şi care, drept urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de deficienţă;
c) are o deficienţă de percepţie sau dificultăţi de citire şi, în consecinţă, nu poate să citească opere tipărite în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu suferă de o astfel de deficienţă;
d) suferă de o deficienţă fizică ce o împiedică să ţină în mână ori să manipuleze o carte sau să îşi concentreze privirea ori să îşi mişte ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod obişnuit pentru citire;
producător al bazei de date – persoană fizică sau juridică care a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date;
producător de fonograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, se efectuează prima fixare a sunetelor interpretării, a altor sunete ori a reprezentărilor de sunete;
producător de opere audiovizuale – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este creată opera audiovizuală;
producător de videograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este fixată videograma;
program pentru calculator – expresie a unui program, programe de aplicaţie şi sisteme de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele. Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor lui, algoritmii şi limbajele de programare nu sunt protejate;
publicare – oferire către public de exemplare ale unei opere, ale unei interpretări, ale unei fonograme, videograme sau emisiuni, cu consimţământul autorului ori al titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface necesităţile rezonabile ale publicului. Nu constituie publicare: reprezentarea unei opere dramatice, dramatico-muzicale sau cinematografice; execuţia unei opere muzicale; recitarea în public a unei opere literare; radiodifuzarea operelor literare sau artistice; expunerea unei opere de artă grafică sau plastică; construcţia unei opere de arhitectură. Se consideră că o operă este publicată simultan în mai multe ţări în cazul în care aceasta a fost publicată în două sau mai multe ţări în termen de 30 de zile de la data primei sale publicări;
punere la dispoziţia publicului – oferire către public a unei opere şi/sau a unui obiect al drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei. Dreptul de a autoriza sau de a interzice punerea la dispoziţia publicului nu se consideră epuizat prin niciun act de punere la dispoziţia publicului;
radiodifuzare – emitere a unei opere şi/sau a unui obiect al drepturilor conexe de către o organizaţie de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la difuzarea fără fir a semnelor, a sunetelor sau a imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepţionării de către public, sau transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor deschise, în scopul recepţionării ei de către public;
realizare de opere derivate – traducere, publicare în culegeri, adaptare, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală;
reemitere – emitere simultană de către o organizaţie de radiodifuziune a unei emisiuni a unei alte organizaţii de radiodifuziune;
regizor sau, după caz, realizator al operei audiovizuale – persoană fizică care, în contractul cu producătorul, îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale în calitate de autor principal;
reproducere – realizare a unui ori a mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în scopul de fixare audio ori video şi/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau electronice;
reprografiere – reproducere a operei pe hârtie sau pe orice suport similar, realizată prin folosirea oricărui tip de tehnici fotografice sau prin alt proces cu efecte similare, cu excepţia partiturilor, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească compensaţii echitabile;
repertoriu – totalitate a operelor şi/sau a obiectelor drepturilor conexe transmise spre gestiune unei organizaţii de gestiune colectivă;
retransmitere prin cablu – retransmitere simultană, nealterată şi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, de programe de radiodifuziune sau de televiziune destinate recepţionării de către public, indiferent de modul în care operatorul unui serviciu de retransmitere prin cablu obţine semnalele purtătoare de program de la organizaţia de radiodifuziune în scopul retransmiterii;
retransmisie – retransmisie simultană, nealterată şi integrală, alta decât retransmiterea prin cablu, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale de programe de televiziune sau de radio destinate recepţionării de către public, în cazul în care o astfel de transmisie iniţială este efectuată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, dar nu online, cu condiţia ca retransmisia:
a) să fie efectuată de o altă parte decât organizaţia de radiodifuziune care a efectuat transmisia iniţială sau sub controlul şi responsabilitatea căreia a fost efectuată transmisia iniţială, indiferent de modul în care partea care realizează retransmisia obţine semnalele purtătoare de program de la organizaţia de radiodifuziune în scopul retransmisiei; şi
b) să aibă loc într-un mediu gestionat, prin intermediul unui serviciu de acces la internet, adică un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care asigură accesul la internet şi, astfel, conectivitatea dintre, teoretic, toate punctele terminale conectate la internet, indiferent de tehnologia de reţea şi de echipamentele terminale utilizate;
reutilizare – formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a conţinutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul şi la momentul alese în mod individual. Prima vânzare pe piaţa internă a unei copii a bazei de date de către titularul dreptului sui generis sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii;
satelit – satelit ce operează pe benzi de frecvenţă care sunt rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, comunicării publice (transmiterii prin eter) a semnalelor în scopul recepţionării de către public sau care sunt rezervate comunicării private, de la un punct la altul. Totodată, în ultimul caz, circumstanţele în care are loc recepţia semnalelor de către membrii publicului trebuie să fie comparabile cu cele existente în primul caz;
serviciu de acces la internet – serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care asigură accesul la internet şi, astfel, conectivitatea dintre, teoretic, toate punctele terminale conectate la internet, indiferent de tehnologia de reţea şi de echipamentele terminale utilizate;
serviciu al societăţii informaţionale – serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului.
În sensul prezentei definiţii:
a) la distanţă înseamnă că serviciul este prestat fără ca părţile să fie prezente simultan;
b) prin mijloace electronice înseamnă că serviciul este transmis iniţial şi primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) şi stocarea datelor şi este transmis integral, transferat şi recepţionat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;
c) la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale;
titular al dreptului de autor – persoană fizică sau juridică care a dobândit această calitate prin moştenire sau cesiune, în condiţiile legii, precum şi editorul de opere muzicale şi de opere scrise, pentru drepturile patrimoniale care le-au fost transferate în baza unor acorduri individuale şi care au dreptul cel puţin la o parte din veniturile provenite din drepturi;
titular al drepturilor conexe – orice interpret, pentru propriile interpretări ori execuţii, orice producător de fonograme şi producător de videograme, pentru propriile înregistrări, orice organizaţii de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe;
titular de drepturi – orice persoană sau entitate, diferită de o organizaţie de gestiune colectivă, care este titular al unui drept de autor sau al unui drept conex sau care, în temeiul unei autorizări de gestionare a drepturilor sau în temeiul legii, are dreptul la o parte din veniturile provenite din drepturi;
utilizator – persoană fizică sau juridică care întreprinde acţiuni condiţionate de autorizarea de către autor sau titularul de drepturi sau de către organizaţia de gestiune colectivă, de remunerarea sau de plata unor compensaţii către aceştia şi care nu acţionează în calitate de consumator;
videogramă – rezultat al fixării unei opere audiovizuale pe un suport material;
venit provenit din drepturi – venit colectat de o organizaţie de gestiune colectivă în numele titularului de drepturi, indiferent dacă acesta provine dintr-un drept exclusiv, dintr-un drept la remunerare sau dintr-un drept la compensaţii.
Articolul 4. Atribuţii ale Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI):
a) elaborează şi asigură, în limitele competenţei sale, promovarea propunerilor referitoare la cadrul normativ privind protecţia, exercitarea şi implementarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate de prezenta lege;
b) înaintează propuneri Guvernului, ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale atunci când întreprinderea anumitor măsuri necesare pentru implementarea politicii menţionate la lit.a) nu ţine de competenţa sa;
c) desfăşoară activităţi de instruire şi consultări pentru informarea ministerelor, a altor autorităţi administrative centrale, a autorităţilor judecătoreşti şi a altor instituţii, a titularilor de drepturi şi a utilizatorilor despre importanţa şi aspectele legale şi practice ale protecţiei, exercitării şi implementării dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate de prezenta lege, elaborând şi distribuind în acest scop materiale informative, organizând campanii de informare şi colaborând activ cu mass-media;
d) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale din domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de prezenta lege;
e) stabileşte şi întreţine, în conformitate cu actele normative, relaţii de cooperare reciproc avantajoase cu oficii similare, agenţii şi instituţii de cercetări, cu alte organizaţii din alte ţări care activează în domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de prezenta lege;
f) avizează constituirea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
g) retrage, revocă, anulează sau modifică deciziile de avizare a organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
h) emite aviz asupra propunerilor de modificare a statutului organizaţiei de gestiune colectivă;
i) emite aviz asupra proiectelor de metodologii elaborate în conformitate cu prezenta lege;
j) emite decizii de desemnare a colectorului, în condiţiile art.103;
k) efectuează controale anuale şi speciale privind activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
l) acordă organizaţiilor de gestiune colectivă şi structurilor comune de colectare termen pentru înlăturarea iregularităţilor identificate în activitatea acestora;
m) revocă decizia de desemnare a colectorului, emisă conform art.103, dispune suspendarea activităţii organizaţiei de gestiune colectivă şi a structurii comune de colectare;
n) monitorizează funcţionarea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
o) ţine evidenţa entităţilor autorizate să desfăşoare activităţile prevăzute la art.58 alin.(1) lit.b);
p) eliberează, în numele statului, adeverinţe privind înscrierea obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe;
q) eliberează marcaje de control în conformitate cu legislaţia;
r) gestionează şi depozitează Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe şi Registrul de stat al titularilor marcajelor de control.
(2) Pentru exercitarea atribuţiilor menţionate la alin.(1), în cadrul AGEPI pot fi create comisii şi grupuri de lucru, a căror organizare şi funcţionare se reglementează prin ordin al directorului general.
Capitolul II
DREPTUL DE AUTOR
Articolul 5. Condiţiile de protecţie
(1) În conformitate cu prezenta lege, constituie obiect al protecţiei dreptului de autor operele originale din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.
(2) Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin simpla ei creare. Pentru recunoaşterea şi protejarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi.
(3) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care şi-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia niciunul dintre drepturile acordate autorului de prezenta lege.
Articolul 6. Domeniul de acţiune a dreptului de autor
(1) Dreptul de autor se aplică asupra:
a) operelor ai căror autori sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, indiferent dacă au fost sau nu aduse la cunoştinţa publică;
b) operelor ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în Republica Moldova, indiferent dacă au fost sau nu aduse la cunoştinţa publică;
c) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova sau publicate în Republica Moldova în termen de 30 de zile de la prima publicare în altă ţară;
d) operelor de arhitectură construite pe teritoriul Republicii Moldova;
e) operelor audiovizuale al căror producător îşi are domiciliul sau sediul în Republica Moldova.
(2) În cazul în care opera a fost creată de mai mulţi autori, protecţia prevăzută de prezenta lege se aplică tuturor autorilor dacă cel puţin unul dintre aceştia îndeplineşte una dintre condiţiile enumerate la alin.(1).
Articolul 7. Opere protejate prin drept de autor
(1) Obiecte ale dreptului de autor sunt:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
b) programele pentru calculator;
c) operele ştiinţifice;
d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile, partiturile, sinopsisurile filmelor;
e) operele muzicale cu sau fără text;
f) operele coregrafice şi pantomimele;
g) operele audiovizuale;
h) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desenele, design;
i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
j) operele de artă aplicată;
k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
m) bazele de date;
n) alte opere.
(2) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, se protejează prin dreptul de autor şi operele derivate la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte materiale preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei intelectuale;
b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile, compilaţiile altor materiale sau date, indiferent dacă sunt ori nu protejate), care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.
(3) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează şi o parte componentă ori un alt element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.
(4) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate la alin.(1)–(3) beneficiază de protecţie dacă sunt originale, în sensul că ele constituie o creaţie intelectuală proprie autorului lor.
Articolul 8. Obiecte neprotejate prin dreptul de autor
Nu beneficiază de protecţia dreptului de autor:
a) ideile, teoriile, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice şi nici invenţiile cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare;
b) actele normative, actele cu caracter administrativ, politic sau judiciar şi nici traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile de stat şi semnele oficiale ale statului, cum ar fi drapelele, stemele, decoraţiile, semnele băneşti etc.;
d) expresiile folclorului;
e) noutăţile zilei şi faptele diverse ce reprezintă o simplă informaţie;
f) orice material rezultat dintr-un act de reproducere a operei de artă vizuală al cărei termen de protecţie a expirat, cu excepţia cazului în care materialul rezultat din actul de reproducere este original, în sensul că reprezintă o creaţie intelectuală proprie autorului;
g) fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice.
Articolul 9. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia paternităţii şi simbolul protecţiei dreptului de autor
(1) Se consideră a fi autor, în absenţa unei probe contrare, persoana fizică sub al cărei nume opera este adusă la cunoştinţa publicului pentru prima dată.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele fizice şi juridice, altele decât autorul.
(3) În cazul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimţământul autorului atât timp cât acesta nu îşi dezvăluie identitatea.
(4) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, autorul şi titularul dreptului de autor foloseşte simbolul protecţiei dreptului de autor, semnalat conform uzanţelor, care se aplică pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente:
a) litera latină „C” inclusă în cerc;
b) numele sau denumirea autorului sau a titularului dreptului exclusiv de autor;
c) anul primei publicări a operei.
(5) Folosirea simbolului protecţiei dreptului de autor nu constituie o condiţie pentru a acorda operei protecţia prevăzută de prezenta lege.
(6) Autorul sau titularul dreptului de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o înscrie în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe, în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.
(7) Înscrierea operei în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe este facultativă, nu conferă drepturi şi se supune unei taxe aprobate prin hotărâre de Guvern.
(8) Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unei organizaţii de gestiune colectivă.
(9) Autorii şi titularii dreptului de autor, odată cu includerea operelor lor în repertoriul organizaţiei de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele, denumirea, sau pseudonimul, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţa publică.
(10) Înscrierea operelor în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe se efectuează de AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
Articolul 10. Conţinutul dreptului de autor. Drepturile morale
(1) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale nepatrimoniale).
(2) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:
a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o astfel de recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei utilizări a operei, cu excepţia cazurilor când acest lucru este imposibil şi când lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;
b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la utilizarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului;
d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi când;
e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de utilizare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.
(3) Dreptul la retractarea operei nu se aplică programelor pentru calculator, operelor audiovizuale, bazelor de date şi operelor de arhitectură.
(4) Drepturile morale prevăzute la alin.(2) lit.a)–c) sunt imprescriptibile şi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(5) După decesul autorului, exercitarea drepturilor sale morale se transmite moştenitorilor, potrivit legislaţiei civile, pe termen nelimitat. Dacă nu există moştenitori, exercitarea acestor drepturi revine organizaţiei de gestiune colectivă al cărei membru a fost autorul sau organizaţiei de gestiune colectivă cu care acesta a avut o legătură directă.
Articolul 11. Drepturile patrimoniale
Autorul sau titularul dreptului de autor, cu excepţia autorului unui program pentru calculator, ale cărui drepturi patrimoniale exclusive sunt definite la art.25, şi a autorului bazei de date, ale cărui drepturi exclusive sunt definite la art.48, are dreptul patrimonial exclusiv să permită sau să interzică utilizarea operei sale, inclusiv prin:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
c) închirierea operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată;
d) împrumutul operei;
e) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor;
f) comunicarea publică a operei;
g) punerea la dispoziţia publicului a operei;
h) radiodifuzarea operei;
i) retransmiterea prin cablu a operei;
j) retransmisia operei;
k) realizarea de opere derivate (traduceri, adaptări, aranjamente, transformări sau modificări ale operei).
Articolul 12. Termenul de protecţie a dreptului de autor
(1) Drepturile patrimoniale exclusive menţionate la art.11, 25, 48 şi 76 se protejează pe tot parcursul vieţii autorului şi timp de 70 de ani după decesul acestuia, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
(2) Termenul de protecţie a unei opere audiovizuale încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: realizatorul principal, autorul scenariului, autorul dialogului şi compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera audiovizuală.
(3) Termenul de protecţie a unei opere muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.
(4) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate, create în scop industrial de reproducere, care se protejează conform Legii nr.161/2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale timp de 3 ani de la data la care au fost făcute publice pentru prima oară în Republica Moldova.
(5) Termenul de protecţie în cazul fotografiilor care îndeplinesc criteriul de originalitate este calculat în conformitate cu alin.(1). Nu se aplică niciun alt criteriu pentru a stabili dacă acestea pot beneficia de protecţie.
(6) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau publicate sub pseudonim, cu excepţia celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identităţii sale sau în cazul în care autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată în primul enunţ, atunci termenul de protecţie care se aplică este cel indicat la alin.(1).
(7) În cazul operelor colective, precum şi în cazul în care persoanele juridice sunt recunoscute titulari ai dreptului de autor (programe pentru calculator, baze de date), termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale este de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului, cu excepţia cazului în care persoanele fizice care au creat opera sunt identificate ca atare în versiunile operei aduse la cunoştinţa publicului. Prezentul alineat nu aduce atingere drepturilor care revin unor autori identificaţi ale căror contribuţii identificabile sunt incluse în asemenea opere şi cărora li se aplică alin.(1) sau (2).
(8) În cazul în care o operă este publicată în volume, părţi, fascicule, numere sau episoade şi în cazul în care termenul de protecţie se aplică din momentul în care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului, termenul de protecţie se aplică separat pentru fiecare element în parte.
Articolul 13. Calculul termenului de protecţie a dreptului de autor
(1) Protecţia operei, ulterioară morţii autorului sau aducerii la cunoştinţa publică, curge de la evenimentul generator, însă termenele prevăzute la art.12 se calculează numai cu începere de la data de 1 ianuarie a anului care urmează faptului generator.
(2) În cazul în care dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor la o operă, termenul menţionat la alin.(1) se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre colaboratori.
(3) În cazul operelor a căror durată de protecţie nu se calculează de la decesul autorului sau autorilor şi care nu au fost în mod legal aduse la cunoştinţa publicului timp de 70 de ani de la crearea lor, protecţia încetează.
(4) Condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege se aplică autorilor străini care se bucură de protecţie în temeiul prezentei legi, dar termenul de protecţie expiră cel târziu la data în care acesta expiră în statul ai cărui cetăţeni sunt autorii respectivi şi nu va depăşi condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(5) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul public. Utilizarea operei aflate în domeniul public este permisă fără consimţământul titularului dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii, cu condiţia respectării drepturilor morale prevăzute la art.10 alin.(2) lit.a)–c).
Articolul 14. Protecţia operelor nepublicate anterior intrate în domeniul public
(1) Orice persoană care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, publică legal sau comunică legal către public pentru prima oară o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale de autor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin.(1) este de 25 de ani începând cu data la care opera a fost publicată legal sau comunicată legal către public pentru prima oară.
Articolul 15. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice ale operei intrate în domeniul public
(1) Orice persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, editează o publicaţie critică sau ştiinţifică a unei opere intrate în domeniul public beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin.(1) este de 30 de ani de la data în care publicaţia a fost pentru prima dată publicată legal.
Capitolul III
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND DREPTUL DE AUTOR
Articolul 16. Opera comună
(1) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia.
(2) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii create de el şi are dreptul să dispună de aceasta cum crede de cuviinţă, cu condiţia că această parte are caracter de sine stătător. Se consideră că o parte componentă a operei are caracter de sine stătător în cazul în care ea poate fi utilizată independent de alte părţi ale acestei opere.
(3) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, în baza unui contract. În lipsa unui asemenea contract, dreptul de autor asupra operei este exercitat în comun de toţi autorii, iar remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă aceasta poate fi determinată. În cazul în care contribuţia fiecăruia dintre coautori nu poate fi determinată, remuneraţia se împarte în cote egale.
(4) În cazul în care opera nu poate fi divizată în părţi cu caracter de sine stătător, coautorii pot exercita dreptul de autor numai de comun acord.
Articolul 17. Opera colectivă
(1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, pe responsabilitatea, inclusiv financiară, şi sub conducerea căreia este creată şi sub al cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi enciclopediile, dicţionarele şi alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii periodice) beneficiază de drepturile patrimoniale asupra operei colective respective. Aceste persoane au dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice utilizare a operei colective în cauză.
(2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică menţionată la alin.(1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă îşi menţin drepturile stipulate de prezenta lege asupra operelor proprii şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în care acestea sunt incluse.
Articolul 18. Opera derivată
(1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra traducerilor, adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.
(2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţământul autorului operei originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va prejudicia drepturile autorului a cărui operă originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt mod.
(3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţământul autorului operei originale, traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.
Articolul 19. Opera audiovizuală
(1) Sunt autori (coautori) ai operei audiovizuale, în condiţiile art.9:
a) realizatorul principal (regizorul);
b) autorul scenariului (scenaristul);
c) autorul dialogului;
d) compozitorul – autorul oricărei opere muzicale (cu sau fără text) special creată pentru opera audiovizuală;
e) autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei;
f) alţi posibili autori care au contribuit substanţial la realizarea operei audiovizuale, conform prevederilor contractului dintre producător şi regizor.
(2) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la alin.(1) refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută.
(3) Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţă publică, precum şi utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parţial.
(4) În lipsa unei prevederi contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii, precum şi dreptul de a autoriza şi/sau de a interzice utilizări în afara celei specifice ale operei, integral sau parţial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei.
(5) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre producător şi autorul principal este obligatorie.
(6) Opera audiovizuală se consideră finită când autorul principal şi producătorul au stabilit, de comun acord, versiunea definitivă.
(7) Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi la alin.(1).
(8) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei standard.
(9) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei prevederi contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile patrimoniale exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art.11, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile. În cazul drepturilor exclusive de închiriere şi împrumut se aplică dispoziţiile art.81.
(10) În lipsa unei prevederi contrare, interpreţii care au participat la realizarea unei opere audiovizuale se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, drepturile exclusive de reproducere, distribuire şi import, precum şi drepturile de închiriere şi împrumut, în condiţiile art.81.
(11) Producătorul operei audiovizuale are dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice utilizare a operei.
(12) În lipsa unei prevederi contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei.
(13) În condiţiile art.36, producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organizaţiile de gestiune colectivă, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere sau împrumut, autorii primesc remuneraţia conform prevederilor art.81.
(14) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în decurs de cinci ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot revoca contractul, integral sau parţial, în condiţiile art.39.
Articolul 20. Opera de artă grafică sau plastică. Dreptul de acces
(1) Autorul unei opere de artă grafică sau plastică are dreptul de acces pentru a vedea opera, cu condiţia ca acest lucru să fie necesar pentru activitatea artistică a autorului sau în scopul exercitării drepturilor sale patrimoniale, cu excepţia cazului în care acest lucru cauzează un prejudiciu nerezonabil proprietarului sau titularului operei. Concomitent, proprietarul nu este obligat să livreze autorului originalul sau o copie a operei.
(2) Crearea şi utilizarea unei opere de artă grafică sau plastică ce conţine un portret se permit numai cu consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
Articolul 21. Opera fotografică şi protecţia portretului
(1) Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări similare a operei fotografice în baza căreia pot fi confecţionate exemplare ale operei are ca efect, dacă în contractul de cesiune nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei, cu excepţia dreptului de suită.
(2) În lipsa unei prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conţine imaginea persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată, reprodusă şi pusă la dispoziţia publicului de către persoana din imagine.
(3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce conţine un portret se permit doar cu consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, în condiţiile reglementărilor legislaţiei civile privind dreptul la propria imagine.
(4) În lipsa unei prevederi contractuale contrare, consimţământul persoanei reprezentate în opera fotografică nu este necesar:
a) dacă persoana reprezentată este model de profesie şi/sau a primit o remuneraţie pentru a poza;
b) dacă persoana reprezentată este general cunoscută şi opera fotografică a fost executată cu prilejul activităţilor sale publice;
c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere fotografice ce prezintă un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.
Articolul 22. Opera de artă aplicată şi opera de arhitectură
(1) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de artă aplicată (design) se extinde asupra aspectului exterior al obiectelor, stabilit prin astfel de caracteristici cum sunt liniile, contururile, forma, texturile, indiferent de faptul dacă obiectul este bidimensional sau tridimensional.
(2) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de arhitectură se extinde asupra:
a) obiectelor de arhitectură;
b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice elaborate în baza lor;
c) proiectelor de complexe arhitecturale.
(3) Dreptul de transformare, adaptare şi de alte modificări similare ale operei de artă aplicată sau de arhitectură nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei.
(4) Referitor la operele de artă aplicată şi de arhitectură:
a) dreptul la respectarea integrităţii operei, prevăzut la art.10 alin.(2) lit.c), nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei;
b) odată cu transmiterea proiectelor de arhitectură şi a proiectelor de complexe arhitecturale, în vederea începerii lucrărilor de construcţie, se epuizează dreptul la divulgare prevăzut la art.10 alin.(2) lit.d).
Capitolul IV
PROGRAMELE PENTRU CALCULATOR
Articolul 23. Obiectul protecţiei
(1) Programele pentru calculator sunt protejate prin drept de autor în calitate de opere literare.
(2) Un program pentru calculator este protejat dacă este original, în sensul că reprezintă o creaţie intelectuală proprie autorului. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a stabili dacă acesta poate beneficia de protecţie.
Articolul 24. Calitatea de autor şi beneficiarii protecţiei
(1) Autorul unui program pentru calculator este persoana fizică sau grupul de persoane fizice care a creat programul pentru calculator.
(2) În cazul operei comune şi al operei colective, autorul se stabileşte în conformitate cu prevederile art.16 şi 17.
(3) În lipsa unei prevederi contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator create de unul sau de mai mulţi salariaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile angajatorului aparţin acestuia din urmă.
(4) Prevederile art.35–39 nu se aplică autorilor unui program pentru calculator.
Articolul 25. Drepturile exclusive ale autorului unui program pentru calculator
(1) Drepturile exclusive ale autorului unui program pentru calculator cuprind dreptul de a efectua sau de a autoriza:
a) reproducerea permanentă sau provizorie a unui program pentru calculator, în totalitate sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă. În măsura în care încărcarea, prezentarea, rularea, transmiterea sau stocarea programului pentru calculator necesită o astfel de reproducere a programului, aceste acte de reproducere sunt supuse autorizării de către titularul dreptului;
b) traducerea, adaptarea, dispunerea şi orice altă transformare a programului pentru calculator şi reproducerea rezultatelor acestor acte, fără a aduce atingere drepturilor persoanei care transformă programul pentru calculator;
c) orice formă de distribuire, inclusiv închirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator.
(2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul dreptului sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de distribuire a acestei copii, cu excepţia dreptului de a controla închirierile ulterioare ale programului pentru calculator sau ale unei copii a acestuia.
(3) În sensul alin.(1) lit.c), prin închiriere se înţelege punerea la dispoziţie a unui program pentru calculator sau a unei copii a acestuia în vederea utilizării pe o perioadă limitată şi în scopuri lucrative. Acest termen nu include împrumuturile publice.
Articolul 26. Excepţii
(1) În absenţa unor prevederi contractuale exprese nu este necesar consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor pentru utilizările menţionate la art.25 alin.(1) lit.a) şi b) în cazul în care aceste utilizări sunt necesare pentru a permite utilizatorului legal al unui program pentru calculator să utilizeze programul în conformitate cu destinaţia acestuia, inclusiv pentru a corecta erorile.
(2) Realizarea unei copii de rezervă, în măsura în care acest lucru este necesar pentru utilizarea respectivă, de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul pentru calculator nu poate fi împiedicată prin contract.
(3) Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program pentru calculator poate, fără consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze ori să testeze funcţionarea programului, în vederea identificării ideilor şi principiilor care stau la baza oricărui element al programului, atunci când efectuează oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care are dreptul să le realizeze.
(4) Prevederile capitolului IX nu se aplică programelor pentru calculator.
Articolul 27. Acordul de utilizare a programului pentru calculator
(1) În lipsa unei prevederi contrare, printr-un acord de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.
(2) Transmiterea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transmiterea dreptului de autor asupra acestuia.
(3) Orice prevedere contrară art.28 sau contrară excepţiilor prevăzute la art.26 alin.(2) şi (3) este nulă.
Articolul 28. Decompilarea
(1) Consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor nu este necesar atunci când reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sunt indispensabile pentru obţinerea informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt program pentru calculator, creat în mod independent de către alţi autori, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) aceste acte sunt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană care are dreptul să utilizeze o copie a programului sau, în numele acestora, de către o persoană autorizată în acest scop;
b) informaţia necesară pentru realizarea interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia persoanelor specificate la lit.a);
c) aceste acte sunt limitate la părţi din programul original care sunt necesare pentru realizarea interoperabilităţii.
(2) Prevederile alin.(1) nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului pentru calculator:
a) să fie utilizată în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator creat în mod independent;
b) să fie transmisă persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor când aceasta este necesară pentru interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent;
c) să fie utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program pentru calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) nu se aplică dacă se cauzează un prejudiciu autorului sau titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.
Capitolul V
TRANSMITEREA DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR ŞI A
DREPTURILOR CONEXE. DREPTUL DE UTILIZARE A
OBIECTELOR DREPTULUI DE AUTOR
ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea 1
Transmiterea drepturilor patrimoniale de autor
şi a drepturilor conexe
Articolul 29. Modalităţi de transmitere a drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate transmite, integral sau parţial, drepturile patrimoniale prin contract de cesiune, precum şi prin succesiune.
(2) Transmiterea drepturilor pe bază contractuală nu se aplică în cazul drepturilor la care autorul sau titularul dreptului de autor şi al drepturilor conexe nu poate renunţa conform legii.
(3) În cazul în care autorul şi titularul de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remuneraţie obligatorie, aceştia nu se pot opune utilizărilor care o generează.
(4) După decesul autorului, drepturile prevăzute la art.11 şi 76 se transmit moştenitorilor, potrivit legislaţiei civile, pe durata prevăzută la art.12. Dacă nu există moştenitori, exercitarea acestor drepturi revine organizaţiei de gestiune colectivă al cărei membru a fost autorul sau organizaţiei de gestiune colectivă cu care acesta a avut o legătură directă.
(5) După decesul autorului programului pentru calculator, drepturile patrimoniale asupra acestuia se transmit moştenitorilor, potrivit legislaţiei civile, pe durata prevăzută la art.12.
(6) După decesul interpretului, exercitarea drepturilor patrimoniale prevăzute la art.42 se transmite moştenitorilor, potrivit legislaţiei civile, pe durata prevăzută la art.46. Dacă nu există moştenitori, exercitarea acestor drepturi revine organizaţiei de gestiune colectivă al cărei membru a fost interpretul sau organizaţiei de gestiune colectivă cu care acesta a avut o legătură directă, sau organizaţiei de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv. Remuneraţiile colectate în acest caz vor fi considerate reţineri operate în scopul finanţării unor activităţi cu scop social, cultural şi educaţional.
Articolul 30. Contractul de cesiune a dreptului patrimonial de autor şi a drepturilor conexe
(1) Prin contract de cesiune a dreptului patrimonial de autor şi a drepturilor conexe, autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe (cedent) transmite drepturile sale patrimoniale unei alte persoane (cesionar).
(2) Cesiunea poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.
(3) Autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe nu mai poate utiliza opera sau alte obiecte protejate în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane.
(4) Transmiterea prin contract de cesiune a unuia dintre drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor şi drepturilor conexe nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale acestora, dacă nu s-a convenit altfel în contractul de cesiune.
(5) În cazul transmiterii prin contract de cesiune a dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, transmis, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.
(6) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, durata şi întinderea utilizării, precum şi remuneraţia autorului sau a titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere rezoluţiunea contractului.
(7) Contractul de cesiune ce are ca obiect drepturile patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este nul.
(8) Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect utilizarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice.
Secţiunea a 2-a
Autorizarea utilizării operelor şi altor obiecte protejate
Articolul 31. Acordul de utilizare
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate autoriza alte persoane, printr-un acord, să utilizeze operele sau alte obiecte protejate ale sale.
(2) În cazul acordului de utilizare, autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate utiliza opera sau alte obiecte protejate şi poate autoriza şi alte persoane să utilizeze aceleaşi opere sau obiecte protejate.
(3) Acordul de utilizare trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă următoarele elemente obligatorii, sub sancţiunea nulităţii:
a) modul de utilizare a operei sau a altui obiect protejat;
b) termenul de valabilitate;
c) teritoriul de acţiune a dreptului;
d) cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul al acesteia pentru fiecare mod de utilizare a operei sau a altor obiecte protejate;
e) condiţiile şi termenul de plată a remuneraţiei.
(4) Prevederile din acordul de utilizare care contravin prevederilor prezentei legi se consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 32. Contractul de licenţă
(1) Organizaţia de gestiune colectivă acordă utilizatorilor dreptul de a utiliza opere şi alte obiecte protejate din repertoriul gestionat de către aceasta, prin încheierea unui contract de licenţă.
(2) Contractul de licenţă trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă următoarele elemente obligatorii:
a) părţile contractante;
b) modurile de utilizare a operei sau a altor obiecte protejate;
c) termenul de valabilitate;
d) teritoriul de acţiune a dreptului;
e) condiţiile şi termenul de plată a remuneraţiei datorate de utilizator;
f) penalităţile şi înlesnirile potrivit metodologiilor aprobate în condiţiile art.99–102.
Capitolul VI
CONTRACTE ÎN DOMENIUL DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR
CONEXE. REMUNERAŢIA ECHITABILĂ ÎN CONTRACTELE
DE EXPLOATARE A OPERELOR ŞI A ALTOR
OBIECTE PROTEJATE
Secţiunea 1
Contracte în domeniul dreptului de autor
şi drepturilor conexe
Articolul 33. Aspectele dreptului de autor şi drepturilor conexe în contractele de muncă
(1) În lipsa unei prevederi contractuale contrare, drepturile patrimoniale pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă aparţin autorului operei create, dar acesta poate autoriza utilizarea operei de către terţi numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea lui pentru contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator în cadrul obiectului de activitate nu necesită autorizarea salariatului autor.
(2) În cazul în care contractul individual de muncă conţine o prevedere în sensul alin.(1), aceasta urmează să prevadă termenul pentru care au fost transmise drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3) După expirarea termenului prevăzut la alin.(2), în lipsa unei prevederi contractuale contrare, angajatorul, în vederea compensării costurilor suportate de el pentru crearea operei de către salariat, în cadrul atribuţiilor de serviciu, este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din utilizarea operei.
(4) La expirarea termenului menţionat la alin.(2), drepturile patrimoniale revin autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale.
(6) În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un interpret în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art.42 care sunt transmise angajatorului trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.
(7) Autorul operei create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu nu are dreptul să interzică angajatorului său să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
(8) La utilizarea operei create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, numele autorului se indică în cazul când acest lucru este posibil. Angajatorul, de asemenea, are dreptul să ceară indicarea denumirii sale sau a numelui său la orice utilizare a operei.
Articolul 34. Contractul de comandă
(1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei prevederi contrare, drepturile patrimoniale aparţin autorului.
(2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei.
(3) Persoana care comandă opera are dreptul să recurgă la rezoluţiunea contractului dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de rezoluţiune a contractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
Secţiunea a 2-a
Remuneraţia echitabilă în contractele de exploatare a
operelor şi a altor obiecte protejate
Articolul 35. Principiul remuneraţiei adecvate şi proporţionale
(1) Atunci când autorizează, conform art.31, utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate ori cesionează drepturile lor patrimoniale exclusive în temeiul art.30, autorii şi interpreţii au dreptul să primească o remuneraţie adecvată şi proporţională în raport cu:
a) valoarea economică reală sau potenţială a drepturilor;
b) contribuţia acestora, evaluată cantitativ şi calitativ, la ansamblul operei sau altor obiecte protejate;
c) practicile de piaţă;
d) utilizarea operei.
(2) La punerea în aplicare a principiului prevăzut la alin.(1) se ţine seama de principiul libertăţii contractuale şi de cel al unui just echilibru între drepturile şi interesele părţilor, fiind utilizate mecanisme precum negocierile colective.
(3) Plata unei sume forfetare poate constitui o remunerare adecvată şi proporţională. Suma forfetară se poate aplica în cazuri specifice, ţinând seama de particularităţile sectoarelor muzical, audiovizual şi editorial, cu condiţia de a nu opera în detrimentul autorilor şi interpreţilor, prin comparaţie cu remuneraţia stabilită ca procent din venituri.
(4) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu constituie pentru autori şi interpreţi o interdicţie de a autoriza utilizările necomerciale, precum şi utilizările gratuite ale operelor sau altor obiecte protejate, realizate prin intermediul licenţelor neexclusive.
Articolul 36. Obligaţia de transparenţă
(1) Autorii, interpreţii sau reprezentanţii acestora primesc în mod periodic, cel puţin o dată pe an, în funcţie de particularităţile sectoarelor muzical, audiovizual şi editorial, informaţii la zi, relevante şi complete privind exploatarea operelor şi a interpretărilor sau execuţiilor lor, din partea deţinătorilor acordului de utilizare, a cesionarilor sau din partea succesorilor în drepturi ai acestora.
(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind remuneraţia datorată, toate modurile de exploatare, toate veniturile generate, inclusiv cele promoţionale, şi permit evaluarea efectivă a valorii economice a drepturilor în cauză.
(3) Autorii, interpreţii sau reprezentanţii acestora primesc, la cerere, informaţii suplimentare faţă de cele specificate la alin.(1) şi (2) dacă deţinătorii acordului de utilizare sau cesionarii, în calitate de primi parteneri contractuali, nu deţin informaţiile solicitate, iar drepturile privind exploatarea operelor şi a interpretărilor sau execuţiilor au fost subcontractate. Deţinătorii acordului de utilizare sau cesionarii furnizează informaţii cu privire la identitatea subcontractanţilor. Orice cerere către subcontractanţi se adresează direct sau indirect, prin intermediul partenerului contractual al autorului sau al interpretului.
(4) Obligaţia de transparenţă:
a) este proporţională şi eficace pentru a asigura un nivel ridicat de transparenţă în sectoarele menţionate la alin.(1);
b) se limitează la informaţii rezonabile, oferite în cazurile în care sarcina administrativă nu este disproporţionată în raport cu veniturile provenite din exploatarea drepturilor cesionate sau autorizate de autor ori interpret.
(5) Obligaţia stabilită la alin.(1) nu se aplică:
a) atunci când contribuţia autorului ori a interpretului nu este semnificativă având în vedere opera, interpretarea sau execuţia în ansamblu, cu excepţia cazului în care autorul sau interpretul solicită informaţii pentru exercitarea dreptului său în temeiul art.37;
b) în cazul organizaţiilor de gestiune colectivă, atunci când sunt aplicabile dispoziţiile art.95 alin.(1) şi (2);
c) atunci când exploatarea a încetat sau când autorul ori interpretul a autorizat utilizarea fără remuneraţie de către publicul larg a operelor sau a altor obiecte protejate.
(6) Contribuţia personală semnificativă prevăzută la alin.(5) este stabilită în funcţie de factori precum:
a) impactul direct asupra succesului operei sau al interpretării;
b) contribuţia ar putea fi înlocuită cu cea aparţinând unui alt autor sau interpret, fără să fie afectat succesul comercial al operei sau al interpretării.
(7) În cazul exploatării operelor şi a interpretărilor care fac obiectul unor acorduri sau contracte de negociere colectivă sau care se întemeiază pe astfel de contracte, se aplică normele de transparenţă ale acordului sau ale contractului de negociere colectivă relevant, cu condiţia ca aceste norme să îndeplinească criteriile prevăzute la alin.(1)–(4).
(8) În cazul în care deţinătorii acordului de utilizare sau cesionarii îşi încalcă timp de doi ani, consecutiv, obligaţia de transparenţă, autorul sau interpretul poate solicita revocarea acordului sau a cesiunii.
(9) Solicitările având ca obiect informaţiile prevăzute la alin.(1)–(3) pot fi formulate în numele şi pentru autori şi interpreţi de către organizaţiile de gestiune colectivă conform mandatului acordat în acest sens.
Articolul 37. Mecanismul de ajustare a contractelor
(1) În absenţa unor acorduri sau contracte de negociere colectivă în care să fie prevăzut un mecanism comparabil cu cel stabilit în prezentul articol, autorii, interpreţii sau reprezentanţii lor au dreptul de a solicita o remuneraţie suplimentară adecvată şi echitabilă de la persoana autorizată, cesionar sau de la succesorii în drept ai acestora atunci când remuneraţia convenită iniţial se dovedeşte a fi disproporţionat de scăzută în raport cu toate veniturile relevante ulterioare obţinute din exploatarea operelor, a interpretărilor sau a execuţiilor.
(2) Alin.(1) nu se aplică în cazul organizaţiilor de gestiune colectivă, atunci când sunt aplicabile dispoziţiile art.95 alin.(1) şi (2).
(3) Solicitările de ajustare a contractelor pot fi formulate în numele şi pentru autori şi interpreţi de către organizaţiile de gestiune colectivă conform mandatului acordat în acest sens.
Articolul 38. Procedura de soluţionare alternativă a litigiilor
(1) Disputele referitoare la obligaţia de transparenţă prevăzută la art.36 şi mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la art.37 pot face obiectul unei proceduri înaintate spre examinare Comisiei de mediere sau Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, care activează în modul stabilit de Guvern.
(2) Prevederile alin.(1) nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa instanţei de judecată.
(3) Solicitările prevăzute la alin.(1) pot fi formulate în numele şi pentru autori şi interpreţi de către organizaţiile de gestiune colectivă conform mandatului acordat în acest sens.
(4) Orice prevedere contractuală care împiedică respectarea art.36 şi 37 este nulă.
Articolul 39. Dreptul de revocare
(1) Autorul sau interpretul poate revoca, integral sau parţial, acordul sau contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale, prevăzute la art.30 şi 31, în cazul în care:
a) deţinătorul acordului sau cesionarul nu exploatează opera, interpretarea sau execuţia, conform prevederilor contractuale;
b) exploatarea este minimă sau nu respectă standardele prevăzute la alin.(3) din prezentul articol.
(2) În situaţia în care deţinătorul acordului de utilizare sau cesionarul nu îşi respectă obligaţiile convenite în raport cu totalitatea drepturilor patrimoniale şi tipurilor de exploatare acordate sau cesionate, autorul sau interpretul poate solicita revocarea parţială.
(3) Mecanismul de revocare prevăzut la alin.(1) se aplică în funcţie de particularităţile şi standardele de exploatare rezonabile din sectoarele muzical, audiovizual şi editorial (pragul minim al exemplarelor publicate, condiţiile de reeditare etc.) şi diferitele categorii de opere, interpretări sau execuţii.
(4) În cazul operelor, al interpretărilor sau al execuţiilor care implică mai mulţi autori sau interpreţi sunt luate în considerare importanţa contribuţiilor individuale, precum şi interesele legitime ale tuturor autorilor şi interpreţilor afectaţi de aplicarea individuală a mecanismului de revocare.
(5) Revocarea menţionată la alin.(1) nu poate fi solicitată înainte de expirarea a doi ani de la data încheierii acordului sau contractului de cesiune. În cazul operelor din publicaţiile cotidiene, acest termen este de trei luni, iar în cazul publicaţiilor periodice – de un an. Autorul sau interpretul notifică deţinătorul acordului de utilizare sau cesionarul şi stabileşte un termen adecvat până la care urmează să se exploateze drepturile autorizate sau cesionate. După expirarea acestui termen, autorul sau interpretul poate alege să înceteze caracterul exclusiv al contractului în loc să revoce acordul sau contractul de cesiune.
(6) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul în care neexploatarea drepturilor se datorează, în principal, propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau impediment justificator ori unor circumstanţe despre care se consideră în mod rezonabil că autorul sau interpretul poate să le remedieze.
(7) Orice prevedere contractuală care derogă de la mecanismul de revocare prevăzut la alin.(1) are forţă executorie numai în cazul în care se bazează pe un acord sau contract de negociere colectivă.
Capitolul VII
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR
Articolul 40. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe
(1) Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia dreptul de autor.
(2) Pentru recunoaşterea şi protejarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei formalităţi. În absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau denumire apare în mod obişnuit pe o fixare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o fixare a unei emisiuni se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de radiodifuziune şi televiziune.
(3) Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii, producătorii de fonograme sau videograme şi organizaţiile de radiodifuziune şi televiziune pot indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei, videogramei, înregistrării (fixării) audiovizuale, emisiunii, simbolul protecţiei drepturilor conexe, conform uzanţelor, care constă din trei elemente:
a) litera latină „P” inclusă în cerc;
b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;
c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.
(4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă:
a) acesta este cetăţean al Republicii Moldova;
b) interpretarea sau execuţia a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;
c) interpretarea sau execuţia a fost fixată pe o fonogramă sau videogramă în conformitate cu prevederile alin.(5);
d) interpretarea sau execuţia nu este fixată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o emisiune a organizaţiei de radiodifuziune şi televiziune în conformitate cu prevederile alin.(6).
(5) Drepturile producătorului de fonograme sau videograme se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă producătorul fonogramei sau al videogramei este cetăţean al Republicii Moldova sau persoană juridică cu sediul în Republica Moldova.
(6) Drepturile organizaţiei de radiodifuziune şi televiziune se protejează în conformitate cu prevederile prezentei legi dacă organizaţia respectivă are sediul în Republica Moldova şi difuzează programe de la un transmiţător amplasat pe teritoriul Republicii Moldova.
(7) Dreptul de distribuire al interpreţilor, al producătorilor de fonograme, al producătorilor de videograme şi al organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune se epuizează odată cu prima vânzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra interpretării, fonogramei, videogramei sau imprimării emisiunii pe teritoriul Republicii Moldova.
(8) Drepturile conexe ale interpreţilor, producătorilor de fonograme sau videograme şi ale organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune străine se protejează în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(9) Prevederile art.9 alin.(5)–(10) se aplică mutatis mutandis şi obiectelor drepturilor conexe.
Articolul 41. Drepturile morale ale interpreţilor
(1) Interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa interpretării sau execuţiei sale:
a) dreptul la paternitate – dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii, cu excepţia cazului în care omisiunea este dictată de modul de utilizare;
b) dreptul la nume – dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare utilizare a interpretării sau execuţiei;
c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării – dreptul de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări a interpretării ori execuţiei sale, care i-ar prejudicia reputaţia, ţinând cont în mod corespunzător de natura înregistrării (fixării) audiovizuale.
(2) Drepturile morale prevăzute la alin.(1) sunt imprescriptibile şi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(3) După decesul interpretului, exercitarea drepturilor sale morale se transmite moştenitorilor, potrivit legislaţiei civile, pe termen nelimitat. Dacă nu există moştenitori, exercitarea acestor drepturi revine organizaţiei de gestiune colectivă al cărei membru a fost interpretul sau organizaţiei de gestiune colectivă cu care acesta a avut o legătură directă.
Articolul 42. Drepturile patrimoniale exclusive ale interpreţilor
(1) Interpretul are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale;
b) reproducerea interpretării sau a execuţiei sale fixate;
c) distribuirea interpretării sau a execuţiei sale fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuţiei sale fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuţiei sale fixate;
f) importul interpretării sau al execuţiei sale fixate;
g) radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată, inclusiv în cazul fixărilor audiovizuale, caz în care are doar dreptul la remuneraţie echitabilă;
h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei sale fixate;
j) retransmisia interpretării sau a execuţiei sale.
(2) Prin contractele încheiate între interpreţi şi producătorii fixărilor audiovizuale, în lipsa unei prevederi contrare, se prezumă că aceştia îi cedează producătorului drepturile exclusive prevăzute la alin.(1) lit.b)–d), g) şi h) asupra interpretărilor şi execuţiilor fixate audiovizual în schimbul unei remuneraţii echitabile.
(3) În vederea exercitării drepturilor patrimoniale exclusive privind autorizarea prevăzută la alin.(1), interpreţii care participă, în mod colectiv, la aceeaşi interpretare ori execuţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să împuternicească, în scris, un reprezentant dintre ei cu acordul majorităţii membrilor.
(4) Sunt exceptaţi de la prevederile alin.(3) regizorul, dirijorul şi soliştii.
(5) În cazul în care un interpret a transmis, prin contract de cesiune, unui producător de fonograme, videograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere sau împrumut prevăzut la alin.(1) lit.d) şi e), interpretul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord.
(6) Dacă închirierea în scop comercial nu a contribuit la realizarea pe scară largă a unor copii ale interpretărilor sau execuţiilor fixate audiovizual, care să compromită în mod substanţial dreptul exclusiv de reproducere, interpreţii păstrează dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice dreptul prevăzut la alin.(1) lit.d).
Articolul 43. Drepturile producătorilor de fonograme
Producătorul de fonograme are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor fonograme;
b) distribuirea propriilor fonograme;
c) închirierea propriilor fonograme;
d) împrumutul propriilor fonograme;
e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, al copiilor legal realizate ale propriilor fonograme;
f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor fonograme, cu excepţia celor publicate în scop comercial, caz în care are doar dreptul la remuneraţie echitabilă;
g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor fonograme, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor fonograme;
i) retransmisia propriilor fonograme.
Articolul 44. Drepturile producătorilor de videograme
Producătorul de videograme are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor videograme;
b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor videograme;
c) închirierea propriilor videograme;
d) împrumutul propriilor videograme;
e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, al propriilor videograme;
f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor videograme;
g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor videograme, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor videograme;
i) retransmisia propriilor videograme.
Articolul 45. Drepturile organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune
(1) Organizaţiile de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona denumirile organizaţiilor, sau de a interzice următoarele:
a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, indiferent dacă sunt difuzate cu sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;
b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, al propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.
(2) Prevederile alin.(1) lit.a) nu se aplică distribuitorului prin cablu în cazul în care acesta se limitează la retransmiterea prin cablu a emisiunilor organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune.
Articolul 46. Termenele de protecţie a drepturilor conexe şi dreptul la remuneraţie suplimentară
(1) Drepturile interpreţilor se protejează timp de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii:
a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima;
b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima;
c) în cazul interpretărilor sau execuţiilor audiovizuale fixate, drepturile încetează la 50 de ani de la sfârşitul anului în care interpretarea sau execuţia a fost fixată.
(2) Drepturile producătorilor de fonograme se protejează timp de 50 de ani de la fixare, cu următoarele excepţii:
a) în cazul în care în această perioadă fonograma face obiectul unei publicări legale, drepturile expiră după 70 de ani de la data primei publicări legale;
b) în cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la lit.a), iar fonograma face obiectul unei comunicări publice legale în această perioadă, aceste drepturi expiră la 70 de ani de la data primei comunicări publice legale.
(3) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual la ea când vor şi de unde vor, interpretul poate rezolvi contractul de cesiune prin care a transmis unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale. Dreptul de rezoluţiune a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către interpret a intenţiei sale de a rezolvi contractul de cesiune, să nu desfăşoare cele două activităţi de utilizare menţionate mai sus. Acest drept de rezoluţiune nu poate face obiectul unei renunţări din partea interpretului.
(4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor interpreţi, aceştia îşi pot rezolvi contractele lor de cesiune în conformitate cu legislaţia. În cazul în care contractul de cesiune este rezolvit în temeiul alin.(3), drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
(5) În cazul în care contractul prevede dreptul interpretului la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. Dreptul de a obţine o remuneraţie suplimentară anuală nu poate face obiectul unei renunţări din partea interpretului.
(6) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale menţionate la alin.(5) constituie 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
(7) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, interpreţilor care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale menţionate la alin.(5) orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.
(8) Dreptul la remuneraţia suplimentară anuală conform alin.(5) din prezentul articol este exercitat prin intermediul organizaţiei de gestiune colectivă, conform dispoziţiilor art.70 alin.(2) lit.i).
(9) În cazul în care un interpret are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către interpret după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
(10) Drepturile producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data fixării videogramei. Totuşi, dacă în această perioadă videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi dintre respectivele acţiuni.
(11) Drepturile organizaţiei de radiodifuziune şi televiziune se protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către organizaţie, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
(12) Termenele de protecţie prevăzute de prezentul articol încep să curgă de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a avut loc acţiunea cu semnificaţie juridică, în temeiul căreia se calculează termenul.
(13) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al drepturilor conexe în ţara de origine este mai mare decât termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
(14) Condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege se aplică titularilor drepturilor conexe străini care beneficiază de protecţie în temeiul prezentei legi, dar termenul de protecţie expiră nu mai târziu de data în care protecţia expiră în statul în care aceşti titulari sunt cetăţeni sau în care îşi au sediul şi nu trebuie să depăşească condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(15) Drepturile conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie prevăzute la alin.(1)–(11), la succesorii în drepturi ai interpretului, ai producătorului de fonograme, ai producătorului de videograme şi ai organizaţiei de radiodifuziune şi televiziune.
(16) La expirarea termenului de protecţie a obiectelor drepturilor conexe, acestea intră în domeniul public. Utilizarea obiectelor drepturilor conexe aflate în domeniul public este permisă fără consimţământul titularilor drepturilor conexe şi fără plata vreunei remuneraţii, cu condiţia respectării drepturilor morale ale interpreţilor.
Capitolul VIII
BAZELE DE DATE
Articolul 47. Domeniul de aplicare şi obiectul protecţiei
(1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a bazelor de date în orice formă a lor.
(2) Bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea elementelor, constituie o creaţie intelectuală proprie a autorului sunt protejate ca atare prin drept de autor. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a determina dacă bazele de date pot beneficia de această protecţie.
(3) Protecţia bazelor de date prin dreptul de autor nu se extinde şi la conţinutul lor şi nu aduce atingere drepturilor şi termenelor de protecţie care continuă să aibă incidenţă asupra conţinutului menţionat.
(4) Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică:
a) fixării unei opere audiovizuale, cinematografice, literare sau muzicale;
b) compilaţiei mai multor fixări de execuţii muzicale pe un CD;
c) programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.
(5) Orice prevedere contractuală contrară art.49 alin.(1), alin.(4) şi (5), art.51 alin.(2) este nulă.
Articolul 48. Autorul bazei de date. Acte restricţionate
(1) Autorul unei baze de date beneficiază de dreptul exclusiv de a executa sau de a autoriza următoarele acte în ceea ce priveşte baza de date:
a) reproducerea permanentă sau provizorie, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă;
b) traducerea, adaptarea, dispunerea şi orice altă transformare;
c) distribuirea sub orice formă a bazei de date sau a copiilor acesteia;
d) comunicarea publică;
e) reproducerea, distribuirea, comunicarea, expunerea sau reprezentarea publică a rezultatelor actelor prevăzute la lit.b).
(2) Prima vânzare a unei copii a bazei de date în Republica Moldova de către titularul dreptului sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii în Republica Moldova.
(3) În cazul bazei de date, prevederile art.16 şi 17 se aplică corespunzător.
(4) Orice încălcare a drepturilor prevăzute la alin.(1) se sancţionează contravenţional sau penal, după caz.
(5) Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri legale menite să asigure securitatea şi integritatea reţelelor şi a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate. Astfel de măsuri nu pot depăşi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
Articolul 49. Drepturile şi obligaţiile utilizatorului legitim
(1) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei copii a acesteia poate efectua toate actele prevăzute la art.48 alin.(1), care sunt necesare pentru accesarea conţinutului bazelor de date şi utilizarea normală, fără autorizarea autorului bazei de date. În măsura în care utilizatorul legitim este autorizat să utilizeze numai o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai acelei părţi.
(2) Prevederile art.48 alin.(1) nu se aplică în caz de:
a) reproducere în scopuri private a unei baze de date neelectronice;
b) utilizare doar în scopuri didactice sau de cercetare ştiinţifică, cu indicarea sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
c) utilizare în scopul securităţii publice sau în scopul unei proceduri administrative ori judiciare;
d) alte excepţii de la dreptul de autor prevăzute de prezenta lege, inclusiv în cazul prevăzut la art.58, fără a aduce atingere prevederilor de la lit.a)–c) din prezentul articol.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) nu pot fi interpretate astfel încât să permită aplicarea lor într-un mod în care să aducă nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului sau să contravină exploatării normale a bazei de date.
(4) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod nu poate efectua acte contrare unei utilizări normale a acestei baze de date sau acte care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
(5) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod nu poate să aducă atingere drepturilor autorului sau ale titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe asupra operelor sau altor obiecte protejate conţinute în această bază de date.
Articolul 50. Dreptul sui generis. Obiectul protecţiei
(1) Producătorul unei baze de date care dovedeşte că a făcut o investiţie substanţială din punct de vedere calitativ şi/sau cantitativ în obţinerea, verificarea sau prezentarea conţinutului ei are dreptul să interzică extragerea şi/sau reutilizarea conţinutului integral ori a unei părţi substanţiale, evaluate calitativ şi/sau cantitativ, a acelei baze de date.
(2) Împrumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare.
(3) Dreptul prevăzut la alin.(1) poate fi transmis prin acord de utilizare şi se aplică indiferent de faptul dacă baza de date sau conţinutul acesteia este sau nu pasibil de protecţia prin drept de autor sau prin alte drepturi. Protecţia bazei de date prin dreptul prevăzut la alin.(1) nu va afecta drepturile existente în privinţa conţinutului ei.
(4) Nu este permisă extragerea şi/sau reutilizarea repetată şi sistematică a unor părţi nesubstanţiale din conţinutul unei baze de date, însoţită de acte contrare unei exploatări legale a acelei baze de date sau acte care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
Articolul 51. Excepţii referitoare la dreptul sui generis
(1) Utilizatorul legitim al bazei de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod poate să extragă şi să reutilizeze o parte substanţială din conţinutul acesteia fără consimţământul producătorului bazei de date în următoarele cazuri:
a) la extragerea în scopuri personale a conţinutului unei baze de date neelectronice;
b) la extragerea în scopuri de studiu sau de cercetare, cu condiţia de a indica sursa şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
c) la extragerea şi/sau reutilizarea în scop de asigurare a securităţii publice ori în scop de asigurare a derulării şi reflectării adecvate a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
d) la extragerea sau reutilizarea în conformitate cu prevederile art.58.
(2) Producătorul unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod nu poate împiedica utilizatorul legitim al acesteia să extragă şi să reutilizeze părţi nesubstanţiale din conţinutul ei oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o parte a bazei de date, dispoziţiile prezentului alineat se aplică doar acestei părţi.
Articolul 52. Durata protecţiei dreptului sui generis
(1) Dreptul producătorului bazei de date prevăzut la art.50 produce efecte de la data finalizării bazei de date. Acesta îşi încetează efectele după 15 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui de finalizare a bazei de date.
(2) În cazul în care baza de date este pusă la dispoziţia publicului în orice mod înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin.(1), termenul de protecţie a dreptului producătorului bazei de date expiră după 15 ani, calculaţi începând cu 1 ianuarie al anului următor celui în care baza de date a fost pusă pentru prima dată la dispoziţia publicului.
(3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de date, inclusiv orice modificare substanţială rezultând din acumularea completărilor, eliminărilor sau a schimbărilor succesive, care denotă o nouă investiţie semnificativă, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unui termen de protecţie propriu bazei de date, care rezultă din această investiţie.
Articolul 53. Beneficiarii protecţiei prin dreptul sui generis
Cetăţenii străini şi societăţile comerciale/întreprinderile constituite în conformitate cu legislaţia ţărilor străine au dreptul să obţină un drept sui generis asupra unei baze de date din Republica Moldova.
Capitolul IX
EXCEPŢIILE ŞI LIMITĂRILE EXERCITĂRII DREPTULUI
DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE
Articolul 54. Criterii generale de aplicare
Excepţiile şi limitările exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe prevăzute de prezentul capitol se aplică cu condiţia să nu contravină utilizării normale a operelor sau a altor obiecte protejate şi să nu prejudicieze interesele legitime ale autorilor sau ale titularilor de drepturi.
Articolul 55. Actele provizorii de reproducere
Sunt exceptate de la dreptul de reproducere actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii, constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar sau utilizarea licită a unei opere ori a unui alt obiect protejat şi care nu au semnificaţie economică de sine stătătoare.
Articolul 56. Limitări de la dreptul de reproducere
(1) În cazul dreptului de reproducere sunt permise fără consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii:
a) reproducerile pe hârtie sau orice suport similar realizate prin folosirea oricărui tip de tehnici fotografice sau prin alt proces cu efecte similare, cu excepţia partiturilor, în condiţiile art.72;
b) reproducerile pe orice echipament sau suport material realizate de către o persoană fizică pentru uz personal şi în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale, în condiţiile art.71;
c) reproducerile programelor difuzate de instituţii sociale nonprofit, cum ar fi spitalele sau închisorile, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească compensaţii echitabile.
(2) Nu necesită consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor şi plata vreunei remuneraţii:
a) actele specifice de reproducere realizate de către biblioteci publice, instituţii de învăţământ, muzee sau arhive, al căror scop nu este obţinerea de avantaje comerciale sau economice, directe sau indirecte;
b) înregistrările temporare ale operelor realizate de organizaţiile de radiodifuziune sau televiziune prin utilizarea propriilor instalaţii şi pentru propriile programe difuzate, fiind permisă păstrarea acestor înregistrări în arhive oficiale, în baza valorii lor documentare excepţionale.
Articolul 57. Excepţii şi limitări de la dreptul de reproducere, dreptul de radiodifuzare, dreptul de comunicare publică şi dreptul de punere la dispoziţia publicului
(1) Sunt permise, fără consimţământul autorului sau al titularului de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii, reproducerea, radiodifuzarea, comunicarea publică şi punerea la dispoziţia publicului a operelor şi a altor obiecte protejate aduse anterior la cunoştinţa publicului în următoarele cazuri:
a) utilizarea în scopul unic de ilustrare în cadrul procesului educativ sau al cercetărilor ştiinţifice, în măsura justificată de scopurile necomerciale urmărite;
b) utilizările de natură necomercială, în folosul persoanelor cu dizabilităţi, având legătură directă cu acea dizabilitate, în măsura impusă de dizabilitatea specifică, fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art.58;
c) reproducerea de către presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţie a unor articole publicate privind subiecte economice, politice sau religioase de actualitate, a unor opere radiodifuzate sau televizate ori a altor obiecte protejate cu acelaşi caracter în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod expres rezervate şi/sau folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare;
d) utilizarea de citate în scop de critică sau recenzie, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau un alt obiect protejat care a fost deja pus în mod legal la dispoziţia publicului şi ca folosirea lor să fie în conformitate cu practica corectă şi în măsura justificată de anumite scopuri speciale;
e) utilizarea pentru scopuri de siguranţă publică sau pentru a asigura buna desfăşurare a procedurilor administrative, parlamentare sau judiciare;
f) utilizarea discursurilor politice, precum şi a extraselor din prelegeri publice sau a operelor sau a altor obiecte protejate similare, în măsura justificată de scopul informativ urmărit;
g) utilizarea în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
h) utilizarea operelor, cum ar fi lucrări de arhitectură sau sculptură, destinate amplasării permanente în locuri publice;
i) includerea accidentală a unei opere sau a unui alt obiect protejat în alt material;
j) utilizarea în scopul anunţării expoziţiilor publice sau a vânzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzând alte scopuri comerciale;
k) utilizarea în cazul caricaturilor, al parodierii sau al pastişelor;
l) utilizarea în cazul demonstraţiilor sau al reparării de echipamente;
m) utilizarea unei opere artistice sub forma unui imobil sau desen ori plan al unui imobil în scopul reconstrucţiei imobilului respectiv;
n) utilizarea în scopul cercetării sau studiului privat, prin comunicarea sau punerea la dispoziţia publicului, prin intermediul unor terminale speciale aflate în clădirile instituţiilor menţionate la art.56 alin.(2) lit.a), a unor opere sau a altor obiecte protejate cuprinse în cadrul colecţiilor lor, care nu fac obiectul condiţiilor de achiziţionare sau de licenţiere.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), c), d) şi f) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil. În cazul operelor de artă grafică, plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul.
Articolul 58. Excepţii în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate
(1) Sunt permise, fără consimţământul autorului sau al titularilor de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii, reproducerea, distribuirea, comunicarea publică, punerea la dispoziţia publicului, radiodifuzarea, închirierea şi împrumutul unei opere în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate şi fiind de natură necomercială, în scopul:
a) realizării de către o persoană beneficiară sau o persoană care acţionează în numele acesteia a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul exclusiv al persoanei beneficiare;
b) realizării de către o entitate autorizată a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau în scopul comunicării publice, punerii la dispoziţia publicului, distribuirii ori împrumutului, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată pentru utilizarea exclusivă de către o persoană beneficiară.
(2) În scopul realizării unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat se aplică limitarea dreptului de reproducere şi pentru:
a) orice act care este necesar pentru a modifica, a converti sau a adapta o operă ori un alt obiect al protecţiei într-un mod care să permită realizarea unui exemplar într-un format accesibil, care să le faciliteze persoanelor beneficiare accesul la respectiva operă sau la respectivul obiect al protecţiei;
b) furnizarea mijloacelor necesare pentru a parcurge informaţiile într-un exemplar în format accesibil;
c) modificările care ar putea fi necesare atunci când formatul unei opere sau al unui alt obiect al protecţiei este deja accesibil pentru anumite persoane beneficiare, dar ar putea să nu fie accesibil pentru alte persoane beneficiare, din cauza diferitor deficienţe sau dizabilităţi ori a diferitor grade ale respectivelor deficienţe sau dizabilităţi.
(3) Fiecare exemplar în format accesibil realizat conform alin.(1) trebuie să respecte integritatea operei sau a altui obiect al protecţiei, ţinând seama în mod corespunzător de modificările necesare pentru ca opera sau alt obiect al protecţiei să devină accesibile în formatul alternativ.
(4) Excepţia prevăzută la alin.(1) nu poate fi limitată sau înlăturată prin contract.
Articolul 59. Obligaţiile entităţilor autorizate
(1) Entitatea autorizată menţionată la art.58 alin.(1) lit.b) are următoarele obligaţii:
a) să distribuie, să comunice şi să pună la dispoziţie exemplare în format accesibil numai către persoanele beneficiare sau alte entităţi autorizate;
b) să descurajeze reproducerea, distribuirea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului în mod neautorizat a exemplarelor în format accesibil;
c) să asigure şi să respecte integritatea operelor sau a altor obiecte ale protecţiei, precum şi a exemplarelor în format accesibil ale acestora şi să ţină evidenţa acestor operaţiuni;
d) să publice şi să actualizeze, pe pagina sa web oficială sau prin intermediul altor canale online sau offline, informaţii cu privire la modul în care îşi respectă obligaţiile prevăzute la lit.a)–c);
e) să respecte dispoziţiile legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor beneficiare.
(2) Entitatea autorizată trebuie să pună la dispoziţia persoanelor beneficiare, a altor entităţi autorizate sau a titularilor de drepturi, într-o formă accesibilă, la cerere, următoarele informaţii:
a) lista operelor sau a altor obiecte ale protecţiei pentru care dispune de exemplare în format accesibil, precizând formatele disponibile;
b) denumirea şi datele de contact ale entităţilor autorizate cu care a efectuat schimburi de exemplare în format accesibil.
(3) În vederea exercitării atribuţiei menţionate la art.4 alin.(1) lit.o), entităţile autorizate comunică AGEPI, cu 5 zile lucrătoare înainte de desfăşurarea activităţii menţionate la art.58 alin.(1) lit.b), denumirea şi datele lor de contact.
Capitolul X
PROTECŢIA MĂSURILOR TEHNICE ŞI A INFORMAŢIILOR REFERITOARE
LA GESTIONAREA DREPTURILOR
Articolul 60. Obligaţii privind măsurile tehnice
(1) Autorii, interpreţii, producătorii de fonograme şi de videograme, organizaţiile de radiodifuziune şi de televiziune, precum şi producătorii de baze de date au dreptul să instituie măsuri tehnice de protecţie a drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
(2) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente când utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi în baza aplicării unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea ori alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care atinge obiectivul protecţiei.
(3) Fără a prejudicia protecţia juridică prevăzută la alin.(1) din prezentul articol, în lipsa măsurilor voluntare întreprinse de către titularii de drepturi, inclusiv a acordurilor dintre titularii de drepturi şi alte părţi implicate, titularii de drepturi au obligaţia de a pune la dispoziţia beneficiarilor excepţiilor şi ai limitărilor specificate la art.56 alin.(2) lit.a) şi b), art.57 alin.(1) lit.a), b) şi e) şi art.58 mijloacele necesare pentru ca aceştia să beneficieze de excepţiile şi limitările menţionate în măsura necesară beneficierii de acea excepţie sau limitare în cazurile în care beneficiarul are acces legal la opera sau obiectul protejat în cauză.
(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate care au fost puse, în baza unor prevederi contractuale, la dispoziţia publicului.
(5) Măsurile tehnice aplicate în mod voluntar de către titularii de drepturi, inclusiv cele puse în aplicare prin acorduri voluntare, şi măsurile tehnice puse în aplicare prin măsurile adoptate de către Republica Moldova se bucură de protecţia juridică prevăzută la alin.(1).
(6) Prevederile acestui articol nu se aplică protecţiei măsurilor tehnice utilizate în legătură cu programele pentru calculator.
Articolul 61. Obligaţii privind informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor
(1) Sunt interzise următoarele acte efectuate intenţionat şi fără permisiunea necesară:
a) eliminarea sau modificarea oricăror informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic;
b) distribuirea, importul în scopul distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei legi, din care au fost eliminate sau modificate fără permisiune informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic, dacă persoana ştie sau are motive rezonabile să ştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror alte drepturi conexe prevăzute de lege, sau a dreptului sui generis prevăzut la art.50.
(2) Furnizarea informaţiei referitoare la gestionarea drepturilor se aplică atunci când oricare dintre elementele informaţiei este asociat unei copii sau apare în conexiune cu comunicarea publică a unei opere sau a altui obiect protejat prevăzut de prezenta lege.
Capitolul XI
UTILIZAREA CONŢINUTULUI PROTEJAT DE CĂTRE FURNIZORII DE
SERVICII ONLINE DE PARTAJARE DE CONŢINUT
Articolul 62. Furnizorul de servicii online de partajare de conţinut
(1) Furnizorul de servicii online de partajare de conţinut realizează un act de comunicare publică sau un act de punere la dispoziţia publicului atunci când acordă publicului acces la opere sau la alte obiecte protejate, încărcate de către utilizatorii săi.
(2) Actele de comunicare publică şi de punere la dispoziţie a conţinutului prevăzute la alin.(1) includ şi reproducerile necesare pentru efectuarea acestor acte, astfel încât prestatorul de servicii online de partajare de conţinut nu trebuie să obţină un acord de utilizare sau să încheie un contract de licenţă pentru aceste reproduceri.
(3) Un furnizor de servicii online de partajare de conţinut trebuie să obţină, în condiţiile art.31 sau ale art.32, un acord de utilizare din partea autorilor, interpreţilor, producătorilor de fonograme şi videograme, precum şi a organizaţiilor de radiodifuziune şi televiziune sau să încheie un contract de licenţă pentru a comunica public sau a pune la dispoziţia publicului opere sau alte obiecte protejate. Având în vedere principiul libertăţii contractuale, autorii şi titularii de drepturi nu sunt obligaţi să autorizeze furnizorii de servicii online de partajare de conţinut printr-un acord de utilizare sau printr-un un contract de licenţă.
(4) Acordul de utilizare sau contractul de licenţă prevăzut la alin.(3) acoperă şi actele de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului realizate de utilizatorii serviciilor online de partajare de conţinut atunci când aceştia nu acţionează în exercitarea unei activităţi comerciale sau activitatea lor nu generează venituri semnificative în ceea ce priveşte actele relevante care fac obiectul acordului de utilizare sau al contractului de licenţă acordat furnizorului de servicii online. Nu se poate prezuma, în favoarea furnizorilor de servicii online de partajare de conţinut, că utilizatorii lor au obţinut toate drepturile necesare.
(5) Atunci când un furnizor de servicii online de partajare de conţinut efectuează un act de comunicare publică sau un act de punere la dispoziţia publicului în condiţiile prevăzute în prezenta lege, limitarea răspunderii prevăzute la art.17 alin.(1) din Legea nr.284/2004 privind comerţul electronic nu se aplică.
(6) Prevederile alin.(5) din prezentul articol nu aduc atingere prevederilor art.17 alin.(1) din Legea nr.284/2004 privind comerţul electronic, care continuă să se aplice serviciilor care au un caracter tehnic, automat şi pasiv şi care sunt în afara domeniului de aplicare a prezentei legi.
(7) Mecanismul de exonerare de răspundere prevăzut la art.17 alin.(1) din Legea nr.284/2004 privind comerţul electronic, precum şi cel prevăzut la art.63 din prezenta lege nu se aplică furnizorilor de servicii al căror scop principal sau unul dintre scopurile principale este acela de a se angaja sau de a facilita pirateria în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Articolul 63. Răspunderea pentru actele neautorizate
(1) Dacă nu există un acord de utilizare sau un contract de licenţă în condiţiile art.31 sau ale art.32, furnizorii de servicii online de partajare de conţinut poartă răspundere civilă, contravenţională sau penală pentru actele neautorizate de comunicare publică, inclusiv pentru punerea la dispoziţia publicului a operelor protejate prin drept de autor sau a altor obiecte protejate.
(2) Răspunderea prevăzută la alin.(1) nu este angajată în cazul în care furnizorii de servicii demonstrează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) au depus eforturi pentru a obţine un acord de utilizare;
b) au depus eforturi pentru a asigura indisponibilitatea operelor şi a altor obiecte protejate în privinţa cărora titularii de drepturi au oferit, în prealabil, informaţii relevante şi necesare;
c) au acţionat cu promptitudine, la primirea unei notificări suficient de justificate din partea titularilor de drepturi sau a reprezentanţilor acestora, pentru a opri accesul la opere sau alte obiecte protejate notificate sau pentru a le elimina de pe paginile lor web oficiale şi au acţionat pentru a preveni viitoare încărcări ale acestora în conformitate cu lit.b).
(3) În cazul furnizorilor care au pus la dispoziţia publicului (din Republica Moldova) propriile servicii de mai puţin de trei ani, regimul răspunderii prevăzute de prezentul articol nu este angajat dacă aceştia demonstrează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) au depus eforturi pentru a obţine un acord de utilizare;
b) au acţionat cu promptitudine, la primirea unei notificări suficient de justificate, pentru a opri accesul la opere şi alte obiecte protejate sau pentru a le elimina de pe paginile lor web.
(4) În cazul furnizorilor de servicii prevăzuţi la alin.(3), dacă numărul mediu lunar de vizitatori unici a depăşit 5 milioane în anul calendaristic precedent, răspunderea prevăzută de prezentul articol nu este angajată dacă aceştia demonstrează, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.(3), faptul că au acţionat pentru a preveni noi încărcări ale operelor şi ale altor obiecte protejate notificate, în privinţa cărora titularii de drepturi au furnizat informaţii relevante şi necesare.
(5) Răspunderea prevăzută la alin.(2)–(4) nu aduce atingere măsurilor reparatorii prevăzute pentru alte cazuri decât cele legate de răspunderea pentru încălcarea dreptului de autor şi nici posibilităţii instanţelor de judecată sau a autorităţilor publice de a emite acte judecătoreşti sau, respectiv, administrative.
Articolul 64. Obligaţii de rezultat ale furnizorilor de servicii online de partajare de conţinut
(1) Pentru a stabili dacă furnizorii de servicii online de partajare de conţinut au respectat obligaţiile de la art.63 alin.(2), se iau în considerare principiul proporţionalităţii şi următoarele elemente:
a) tipul, audienţa şi dimensiunea serviciului şi categoria de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii serviciului;
b) disponibilitatea unor mijloace adecvate şi eficiente şi costurile acestora pentru furnizorii de servicii.
(2) Evaluarea cu scopul de a stabili dacă furnizorii de servicii au depus eforturi pentru obţinerea unui acord de utilizare conform art.63 alin.(2) lit.a), alin.(3) lit.a) şi alin.(4) trebuie efectuată de la caz la caz, luând în considerare principiul proporţionalităţii şi elemente precum:
a) practicile specifice pieţei din diferite sectoare;
b) apelarea organizaţiilor de gestiune colectivă şi negocierea cu bună-credinţă, conform prevederilor art.99 alin.(2), cu menţionarea criteriilor pe care furnizorii de servicii le utilizează pentru a identifica şi a remunera conţinutul care face obiectul licenţei;
c) consultarea registrelor naţionale şi a altor evidenţe naţionale specifice, administrate de AGEPI, în conformitate cu normele privind protecţia datelor.
(3) Evaluarea cu scopul de a stabili dacă furnizorii de servicii au depus eforturi pentru a asigura indisponibilitatea operelor şi a altor obiecte protejate, conform art.63 alin.(2) lit.b) şi alin.(4), precum şi pentru a preveni viitoare încărcări ale acestora, conform art.63 alin.(2) lit.c) şi alin.(4), trebuie efectuată de la caz la caz, luând în considerare principiul proporţionalităţii, precum şi practicile utilizate pentru a asigura indisponibilitatea conţinutului neautorizat.
(4) Fără a aduce atingere propriilor secrete de afaceri, furnizorii de servicii online de partajare de conţinut furnizează titularilor de drepturi, la cererea acestora, informaţii adecvate şi specifice privind:
a) funcţionarea practicilor utilizate pentru a asigura indisponibilitatea conţinutului neautorizat. Astfel de informaţii pot include descrierea tipului de tehnologii utilizate pentru recunoaşterea conţinutului, cum ar fi amprentarea digitală, hashingul, filigranarea, utilizarea metadatelor, căutarea după cuvânt-cheie sau o combinaţie de tehnologii diferite, informaţii privind furnizorii acestor tehnologii (soluţii interne dezvoltate de prestatori sau serviciile unor terţi), nivelul mediu de eficienţă şi orice actualizări sau modificări ale acestor instrumente;
b) utilizarea conţinutului care face obiectul autorizaţiilor pe care titularii de drepturi le-au acordat furnizorilor de servicii. Aceste informaţii ar trebui să includă veniturile generate de furnizorii de servicii şi date privind utilizarea, fără ca acestea să fie detaliate şi individualizate pentru fiecare operă sau alt obiect protejat în parte. În cazul încheierii unui contract de licenţă cu organizaţiile de gestiune colectivă, furnizorii de servicii online de partajare de conţinut îndeplinesc raportarea conform prevederilor art.99 alin.(5) lit.a).
(5) Notificările titularilor de drepturi sau ale reprezentanţilor acestora, trimise în baza art.63 alin.(2) lit.c), alin.(3) lit.b), trebuie:
a) să fie precise şi argumentate în mod corespunzător, astfel încât să dea furnizorilor de servicii posibilitatea de a lua o decizie avizată şi cu toată diligenţa necesară cu privire la conţinutul la care se referă notificarea, în special dacă respectivul conţinut trebuie sau nu considerat conţinut ilegal;
b) să explice motivele pentru care autorul notificării consideră că respectivul conţinut este ilegal;
c) să indice în mod clar locul în care se găseşte conţinutul respectiv.
(6) Obligaţia de cooperare stabilită la art.63 alin.(2) lit.b) şi c) nu reprezintă o obligaţie generală de supraveghere şi nu conduce la identificarea utilizatorilor individuali sau la prelucrarea datelor cu caracter personal.
Articolul 65. Cooperarea dintre furnizorii de servicii online de partajare de conţinut şi titularii de drepturi
(1) Cooperarea dintre furnizorii de servicii online de conţinut şi titularii de drepturi nu trebuie să conducă la împiedicarea disponibilităţii operelor sau a altor obiecte protejate încărcate de utilizatori care nu încalcă dreptul de autor şi drepturile conexe, inclusiv în cazul în care astfel de opere sau alte obiecte protejate fac obiectul unei excepţii sau limitări.
(2) Utilizările legitime care nu încalcă dreptul de autor sau drepturile conexe, în sensul alin.(1), pot include:
a) utilizările permise la art.57 alin.(1) lit.h) şi i);
b) utilizări ale persoanelor care deţin drepturi asupra conţinutului pe care îl încarcă sau utilizări care fac obiectul autorizaţiei în temeiul art.62 alin.(3);
c) operele şi alte obiecte protejate care aparţin domeniului public;
d) utilizări ale unui conţinut în cazul căruia originalitatea sau orice altă cerinţă referitoare la protecţie nu este respectată.
(3) Atunci când încarcă şi pun la dispoziţie conţinut generat prin intermediul serviciilor online de partajare de conţinut, utilizatorii se pot baza pe oricare dintre următoarele excepţii sau limitări:
a) citate, critici, recenzii;
b) utilizarea în scopuri de caricatură, parodiere sau pastişă.
(4) Furnizorii de servicii online de partajare de conţinut au obligaţia să îşi informeze utilizatorii cu privire la termenele şi condiţiile în care au posibilitatea să utilizeze opere şi alte obiecte protejate în temeiul excepţiilor sau limitărilor prevăzute la alin.(2) lit.a) şi alin.(3).
(5) Atunci când furnizorii de servicii online de partajare de conţinut utilizează tehnologii de recunoaştere a conţinutului în vederea stabilirii utilizărilor care pot intra sub incidenţa excepţiilor şi limitărilor prevăzute la alin.(2) şi (3), sunt luate în considerare criterii precum:
a) lungimea sau dimensiunea conţinutului identificat utilizat pentru încărcare;
b) proporţia conţinutului corespondent identificat în raport cu întregul material încărcat;
c) gradul de modificare al operei.
(6) Criteriile menţionate la alin.(5) sunt aplicate ţinând seama de tipul conţinutului încărcat, de modelul de afaceri, precum şi de riscul generării unor prejudicii economice semnificative pentru titularii de drepturi.
(7) Utilizatorii se pot adresa instanţelor de judecată competente pentru a invoca utilizarea unei excepţii sau limitări privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Articolul 66. Soluţionarea plângerilor
(1) Furnizorii de servicii online de partajare de conţinut sunt obligaţi să instituie un mecanism eficace şi rapid de soluţionare a plângerilor, care să fie disponibil pentru utilizatori în caz de diferende privind oprirea accesului la operele sau obiectele protejate încărcate de ei sau privind eliminarea acestora din serviciile online de partajare de conţinut.
(2) Cererile titularilor de drepturi având ca obiect oprirea accesului la operele lor sau la alte obiecte protejate sau eliminarea acestora din serviciile online de partajare de conţinut trebuie să fie motivate suplimentar faţă de conţinutul notificărilor prevăzute la art.64 alin.(5).
(3) Plângerile menţionate la alin.(1) sunt prelucrate fără întârzieri nejustificate şi sunt soluţionate printru-un mecanism gratuit şi simplu de utilizat, cum ar fi dezvoltarea unor formulare online uşor de completat şi de transmis.
(4) Deciziile de oprire a accesului sau de eliminare a conţinutului încărcat fac obiectul unei analize pentru a stabili dacă utilizarea este sau nu legitimă şi dacă operele sau alte obiecte protejate ar trebui sau nu restabilite.
(5) Diferendele privind oprirea accesului la operele sau obiectele protejate sau cele privind eliminarea acestora din serviciile online de partajare de conţinut pot face obiectul medierii sau sunt supuse soluţionării instanţelor judecătoreşti, în condiţiile dreptului comun.
Capitolul XII
GESTIUNEA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Articolul 67. Dispoziţii generale
(1) Autorii şi titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile patrimoniale în mod individual (gestiune individuală) sau prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă (gestiune colectivă), în condiţiile prezentei legi.
(2) Exercitarea drepturilor patrimoniale în mod individual oferă titularului de drepturi posibilitatea de a se adresa unor intermediari persoane fizice sau juridice pentru a fi reprezentat.
(3) Gestiunea colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe presupune acordarea de licenţe utilizatorilor, monitorizarea utilizării drepturilor, asigurarea respectării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, colectarea veniturilor provenite din utilizarea drepturilor, repartizarea şi plata sumelor cuvenite titularilor de drepturi.
(4) Gestiunea colectivă se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţa publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoştinţa publică.
(5) Autorii şi titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organizaţiile de gestiune colectivă.
Articolul 68. Drepturile autorului şi ale titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe are următoarele drepturi stabilite în statutul organizaţiei de gestiune colectivă:
a) să autorizeze, la alegere, o organizaţie de gestiune colectivă pentru a le gestiona drepturile, categoriile de drepturi sau tipurile de opere şi alte obiecte protejate, indiferent de naţionalitatea, reşedinţa sau domiciliul titularilor de drepturi. Cu excepţia cazului în care are motive obiective de a refuza gestiunea, organizaţia de gestiune colectivă este obligată să gestioneze aceste drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi alte obiecte protejate, cu condiţia ca gestiunea acestora să se încadreze în domeniul său de activitate;
b) să autorizeze utilizările necomerciale ale oricăror drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi alte obiecte protejate, prin acord de utilizare;
c) să revoce organizaţiei de gestiune colectivă autorizaţia de a gestiona drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi alte obiecte protejate sau să retragă, la alegere, orice drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi alte obiecte protejate, cu un preaviz rezonabil ce nu trebuie să depăşească 6 luni. Organizaţia de gestiune colectivă poate decide ca această revocare sau retragere să intre în vigoare numai la sfârşitul exerciţiului financiar;
d) să beneficieze de remuneraţiile ce i se cuvin pentru utilizarea creaţiilor sale care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a revocării sau retragerii autorizaţiei pentru organizaţia de gestiune colectivă în condiţiile prevăzute la lit.c).
(2) Organizaţia de gestiune colectivă nu poate restrânge exercitarea drepturilor prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d) prin impunerea, ca o condiţie pentru exercitarea drepturilor respective, a faptului ca gestiunea drepturilor, a categoriilor de drepturi sau a tipurilor de opere şi de alte obiecte protejate care fac obiectul revocării sau al retragerii să fie încredinţată unei alte organizaţii de gestiune colectivă.
(3) În cazul în care autorizează o organizaţie de gestiune colectivă să îi gestioneze drepturile, autorul sau titularul de drepturi îşi dă acordul, în formă scrisă, pentru fiecare drept, categorie de drepturi sau tip de opere şi de alte obiecte protejate.
(4) O organizaţie de gestiune colectivă informează autorul sau titularul de drepturi în privinţa drepturilor prevăzute la alin.(1)–(3), precum şi în privinţa condiţiilor aferente dreptului prevăzut la alin.(1) lit.b), înainte de a obţine acordul acestuia pentru gestionarea oricărui drept, a oricărei categorii de drepturi sau a oricărui tip de opere şi de alte obiecte protejate.
Articolul 69. Drepturile autorului şi ale titularului de drepturi care nu este membru al organizaţiei de gestiune colectivă
Autorul sau titularul de drepturi care nu este membru al unei organizaţii de gestiune colectivă, dar care are o legătură juridică directă cu aceasta prin lege sau alt tip de înţelegere contractuală, are următoarele drepturi:
a) să comunice cu organizaţia de gestiune colectivă prin orice mijloace, inclusiv electronice, în scopul exercitării drepturilor din a căror utilizare este îndreptăţit să primească remuneraţii;
b) să fie informat, la cerere, referitor la operele, tipurile de opere sau alte obiecte protejate, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
c) să fie informat referitor la principalele condiţii ale acordurilor de reprezentare dintre organizaţii de gestiune colectivă, inclusiv în privinţa duratei acestora şi a costului serviciilor prestate;
d) să primească, în scris şi motivat, răspuns la plângerile formulate, în special în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor şi revocarea sau retragerea acestora, condiţiile de aderare, colectarea sumelor datorate, repartizarea şi plata remuneraţiilor, reţinerile aplicate, conform procedurilor instituite de către organizaţia de gestiune colectivă.
Secţiunea 1
Gestiunea colectivă obligatorie
Articolul 70. Obiectul gestiunii
(1) Gestiunea colectivă obligatorie presupune gestionarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe doar prin intermediul organizaţiei de gestiune colectivă desemnată colector, în condiţiile art.103.
(2) Sunt gestionate colectiv obligatoriu următoarele drepturi:
a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform prevederilor art.71;
b) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru reprografiere, conform prevederilor art.72;
c) dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie unică echitabilă pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, conform prevederilor art.73;
d) dreptul interpreţilor la remuneraţie echitabilă pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretărilor şi a execuţiilor fixate audiovizual;
e) dreptul la retransmitere prin cablu, conform prevederilor art.74;
f) dreptul de retransmisie, conform art.75;
g) dreptul de suită, conform prevederilor art.76;
h) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumut public, conform prevederilor art.77;
i) dreptul interpreţilor la remuneraţie suplimentară anuală, conform prevederilor art.46 alin.(5).
(3) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin.(2), organizaţiile de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, repertoriul fiind considerat extins.
Articolul 71. Remuneraţia compensatorie pentru copia privată
(1) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se stabileşte pentru compensarea atât a autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor, cât şi a interpreţilor şi producătorilor de opere audiovizuale, videograme şi fonograme ale căror opere, interpretări, opere audiovizuale, videograme şi fonograme pot fi reproduse pe echipamente şi suporturi materiale de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal, fără obţinerea vreunui avantaj economic sau comercial direct sau indirect.
(2) Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(1) se achită de către persoanele fizice şi juridice care importă sau produc echipamente şi suporturi materiale ce pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri.
(4) Lista echipamentelor şi a suporturilor materiale pentru care se achită remuneraţie compensatorie pentru copia privată, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, este stabilită în anexa la prezenta lege.
(5) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată este egală cu 0,3% pentru echipamente şi suporturi materiale, calculată din:
a) valoarea statistică a echipamentelor şi a suporturilor materiale importate – pentru importatori;
b) preţul de producere al echipamentelor şi al suporturilor materiale, fără taxa pe valoarea adăugată – pentru producători.
(6) Nu se achită remuneraţie compensatorie în privinţa echipamentelor şi a suporturilor materiale specificate la alin.(4) dacă acestea:
a) sunt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal în limitele prevăzute de legislaţia vamală;
b) sunt plasate sub regim vamal suspensiv;
c) au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii casnice.
(7) Subiecţii indicaţi la alin.(3) achită remuneraţia compensatorie organizaţiei de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remuneraţiei compensatorii.
(8) În termen de 15 zile de la încheierea fiecărui trimestru:
a) Serviciul Vamal comunică AGEPI lista importatorilor de echipamente şi suporturi materiale menţionate la alin.(4) importate în trimestrul precedent, cu indicarea, pentru fiecare importator în parte, a datelor de identificare (denumire şi IDNO) şi a valorii statistice;
b) producătorii comunică AGEPI, în baza unei declaraţii pe propria răspundere, informaţia privind echipamentele şi suporturile materiale puse în vânzare în trimestrul precedent, cu indicarea preţului de producere al acestora.
(9) În termen de 15 zile de la primirea datelor menţionate la alin.(8) lit.a) şi b), AGEPI le transmite organizaţiei de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remuneraţiei compensatorii.
(10) Organizaţia de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remuneraţiei compensatorii colectează remuneraţia compensatorie pentru toţi autorii, titularii dreptului de autor şi titularii drepturilor conexe, o repartizează şi o plăteşte conform condiţiilor stabilite în metodologia elaborată potrivit prevederilor art.99–101.
(11) Importatorii şi producătorii de echipamente şi suporturi materiale care pot fi utilizate pentru copii private şi organizaţia de gestiune colectivă desemnată cu dreptul de colectare a remuneraţiei compensatorii poartă răspundere contravenţională pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor lor ce ţin de plata şi repartizarea remuneraţiei compensatorii.
Articolul 72. Remuneraţia compensatorie pentru reprografiere
(1) Remuneraţia compensatorie pentru reprografiere se datorează în cazul echipamentelor şi al suporturilor materiale concepute pentru realizarea de copii şi pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate în scris sau grafic, indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.
(2) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(1) se stabileşte atât pentru remuneraţia compensatorie a autorilor, cât şi pentru cea a editurilor, despre ale căror opere şi, respectiv, publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin.(1).
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(1) se achită de către:
a) persoanele fizice şi juridice care importă sau produc echipamentul utilizat pentru reprografiere;
b) centrele de copiere care utilizează echipamentul menţionat la alin.(1).
(4) Lista echipamentelor şi a suporturilor materiale pentru care se achită remuneraţie compensatorie, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, se aprobă de Guvern.
(5) Remuneraţia compensatorie pentru reprografiere este egală cu 1%, calculată din:
a) valoarea statistică a echipamentelor – pentru importatori;
b) preţul de producere al echipamentelor, fără taxa pe valoarea adăugată – pentru producători;
c) preţul per pagină al copiilor realizate – pentru subiecţii menţionaţi la alin.(3) lit.b).
(6) Prevederile art.71 alin.(2) şi alin.(6)–(11) se aplică mutatis mutandis, inclusiv pentru utilizatorii de echipament reprografic specificaţi la alin.(3) lit.b) din prezentul articol.
Articolul 73. Dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie unică echitabilă pentru radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial
(1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, interpreţii şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
(2) Cuantumul remuneraţiei unice echitabile se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art.99–101.
(3) Dreptul la remuneraţia unică echitabilă prevăzut la alin.(1) se exercită prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă. Colectarea remuneraţiei se efectuează în condiţiile prevăzute la art.103.
(4) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi pentru stabilirea altor condiţii de plată a remuneraţiei echitabile pentru acţiunile specificate la alin.(1), organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare încheie un acord, care se depune la AGEPI. În cazul în care acestea nu depun acordul la AGEPI în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor menţionate la alin.(2), remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari.
Articolul 74. Dreptul de retransmitere prin cablu
(1) Autorii şi titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi exercită dreptul de retransmitere prin cablu exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă.
(2) Dacă un autor sau titular de drepturi nu a încredinţat gestiunea drepturilor sale unei organizaţii de gestiune colectivă, organizaţia care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerată de drept a fi şi gestionarul drepturilor sale. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organizaţii de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către acest titular se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.
(3) Cuantumul remuneraţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe se stabileşte în cuprinsul unei singure metodologii, stabilită conform prevederilor art.99–101.
(4) Părţile prevăzute la art.100 se angajează să desfăşoare cu bună-credinţă negocierile privind autorizarea de retransmitere prin cablu şi să nu împiedice sau obstrucţionează desfăşurarea lor fără o justificare temeinică.
(5) În cazul în care nu încheie un protocol cu privire la metodologie conform dispoziţiilor art.101, oricare dintre părţi poate apela la Comisia de mediere instituită de AGEPI înainte de a iniţia altă cale extrajudiciară de soluţionare a litigiului sau înainte de a se adresa în instanţa de judecată.
(6) Prevederile alin.(1) nu se aplică drepturilor exercitate de organizaţiile de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către o organizaţie de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contract încheiat cu operatorul reţelei prin cablu.
(7) În cazul în care organizaţia de radiodifuziune sau de televiziune şi un operator de cablu nu reuşesc să încheie contractul prevăzut la alin.(6), oricare dintre părţile menţionate poate solicita medierea.
(8) Mediatorii pot înainta propuneri părţilor în cauză. Se consideră că acestea acceptă propunerea mediatorului dacă niciuna dintre ele nu îşi exprimă opoziţia în termen de 3 luni de la notificare. Notificarea propunerii şi a oricărei opoziţii la aceasta este înaintată părţilor în cauză în conformitate cu normele aplicabile cu privire la notificarea actelor juridice.
(9) Mediatorii sunt aleşi astfel încât independenţa şi imparţialitatea lor să nu poată fi puse în discuţie. Procedura de mediere menţionată la alin.(7) se desfăşoară potrivit regulamentului aprobat de Guvern.
Articolul 75. Dreptul de retransmisie a programelor de radio şi televiziune
(1) Actele de retransmisie a programelor trebuie să fie autorizate de către autorii şi titularii de drepturi care deţin dreptul exclusiv de comunicare către public. Autorii şi titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă.
(2) Dacă un autor sau titular de drepturi nu a încredinţat gestiunea drepturilor sale unei organizaţii de gestiune colectivă, organizaţia care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerată de drept a fi şi gestionarul drepturilor sale. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organizaţii de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea.
(3) Un autor sau un titular are aceleaşi drepturi şi obligaţii, decurgând dintr-un acord între operatorul de servicii de retransmisie şi o organizaţie sau organizaţii de gestiune colectivă care acţionează în conformitate cu alin.(2), ca şi titularii de drepturi care au mandatat organizaţia sau organizaţiile respective de gestiune colectivă. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmisiei.
(4) Prevederile alin.(1)–(3) nu se aplică drepturilor de retransmisie exercitate de o organizaţie de radiodifuziune sau de televiziune asupra propriilor transmisii, indiferent dacă aceste drepturi îi aparţin sau i-au fost transferate de alţi titulari de drepturi. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către o organizaţie de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contract încheiat cu operatorul de servicii de retransmisie.
(5) Negocierile purtate de organizaţiile de radiodifuziune şi televiziune şi operatorii de servicii de retransmisie privind autorizarea retransmisiei se desfăşoară cu bună-credinţă.
(6) Părţile pot apela la Comisia de mediere în cazul în care:
a) organizaţiile de gestiune colectivă şi operatorii de servicii de retransmisie nu încheie un protocol cu privire la metodologiile negociate, conform dispoziţiilor art.101;
b) organizaţia de radiodifuziune sau televiziune şi operatorul de serviciu de retransmisie nu reuşesc să încheie un contract privind autorizarea retransmisiei programelor difuzate.
(7) La determinarea condiţiilor rezonabile privind autorizarea retransmisiei şi stabilirea remuneraţiilor se ţine seama de valoarea economică a utilizării drepturilor în cauză, inclusiv de valoarea alocată mijlocului de retransmisie.
Articolul 76. Dreptul de suită
(1) Autorul unei opere originale de artă beneficiază de dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor (drept de suită), precum şi de dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
(2) Dreptul de suită este un drept inalienabil, la care nu se poate renunţa nici chiar anticipat. Acest drept se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, fiind protejat conform termenului prevăzut la art.12 alin.(1).
(3) Dreptul de suită se aplică în toate cazurile de revânzare a unei opere originale de artă, care îi implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, pe comercianţii de opere de artă, inclusiv organizatorii de licitaţii, saloanele, galeriile de artă, magazinele etc.
(4) Termenul de plată şi alte condiţii de gestiune a dreptului de suită sunt reglementate în metodologia elaborată conform prevederilor art.99–101.
(5) În cazul în care revânzarea originalului a fost efectuată printr-o licitaţie publică, o galerie de artă sau prin intermediul oricărui alt comerciant de artă, organizatorul licitaţiei publice, proprietarul galeriei de artă sau dealerul de artă îşi asumă, împreună cu vânzătorul, răspunderea pentru plata sumei datorată în temeiul dreptului de suită.
(6) În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă plastică sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile, litografiile, sculpturile, tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă acestea sunt create personal de artist sau reprezintă exemplare considerate opere originale de artă. Exemplarele operelor originale de artă care au fost executate într-un număr limitat personal de către autorul lor sau cu consimţământul acestuia (de regulă, numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către acesta) sunt considerate opere originale de artă.
(7) Dreptul de suită nu se aplică operelor de artă aplicată şi operelor de arhitectură.
(8) Suma datorată în temeiul alin.(1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăşi echivalentul a 12500 de euro:
a) 5% pentru tranşa din preţul de vânzare până la echivalentul a 3000 de euro inclusiv;
b) 4% pentru tranşa din preţul de vânzare de la echivalentul a 3001 euro până la echivalentul a 50000 de euro inclusiv;
c) 3% pentru tranşa din preţul de vânzare de la echivalentul a 50000,01 euro până la echivalentul a 200000 de euro inclusiv;
d) 1% pentru tranşa din preţul de vânzare de la 200000,01 euro până la echivalentul a 350000 de euro inclusiv;
e) 0,5% pentru tranşa din preţul de vânzare de la echivalentul a 350000,01 euro până la echivalentul a 500000 de euro inclusiv;
f) 0,25% pentru ceea ce depăşeşte echivalentul a 500000 de euro.
(9) Prevederile alin.(8) nu se aplică dacă vânzarea este mai mică decât echivalentul a 100 de euro.
(10) Dreptul de suită prevăzut la alin.(1) poate fi exercitat numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(11) În decurs de 3 ani de la data revânzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care reprezintă interesele acestuia are dreptul să ceară oricărei persoane menţionate la alin.(3) să prezinte informaţia necesară pentru a asigura plata sumelor datorate pentru revânzare. Informaţiile obţinute nu pot fi utilizate în alt scop decât pentru gestiunea colectivă a drepturilor.
(12) Vânzătorul este obligat să comunice autorului şi organizaţiei de gestiune colectivă informaţiile prevăzute la alin.(1) în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reţinerea procentelor sau a cotelor din preţul de vânzare, fără adăugarea altor taxe.
(13) Proprietarul operei originale de artă nu poate îngrădi autorului operei înstrăinate posibilitatea de a realiza reproducerea operei şi expunerea acesteia într-o expoziţie personală.
(14) Persoanele fizice sau juridice străine beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor din Republica Moldova în ceea ce priveşte dreptul de suită, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.
Articolul 77. Dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumut public
(1) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizare din partea autorului sau titularului dreptului de autor, dar dă acestuia dreptul la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
(2) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin.(1) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile de drept public din sistemul naţional de biblioteci, definite conform Legii nr.160/2017 cu privire la biblioteci.
(3) Cuantumul remuneraţiilor se stabileşte prin hotărâre de Guvern, iar colectarea acestora se realizează conform dispoziţiilor art.103 şi 104.
[Art.77 modificat prin Legea nr.329 din 09.11.2023, în vigoare 01.01.2025]
Secţiunea a 2-a
Gestiunea colectivă extinsă
Articolul 78. Obiectul gestiunii
(1) Gestiunea colectivă extinsă presupune extinderea efectelor unei licenţe eliberate utilizatorilor de către organizaţia de gestiune colectivă reprezentativă prevăzută la alin.(6) în numele titularilor de drepturi membri ai acesteia sau care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune drepturile şi asupra titularilor de drepturi care nu au calitatea de membru al acestei organizaţii şi nici nu i-au încredinţat în vreun alt mod drepturile în gestiune.
(2) Titularii de drepturi îşi pot retrage operele sau alte obiecte protejate din sistemul menţionat la alin.(1) printr-o notificare înaintată organizaţiei de gestiune colectivă, cu respectarea termenului prevăzut la art.68 alin.(1) lit.c).
(3) Sunt supuse gestiunii colective extinse următoarele drepturi:
a) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, literare, ştiinţifice şi de artă grafică sau plastică, precum şi a videogramelor, cu excepţia comunicării publice în cinematografe;
b) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale, literare, ştiinţifice şi de artă grafică sau plastică;
c) dreptul de comunicare publică prin satelit.
(4) Mecanismul de acordare a licenţelor colective cu efect extins se aplică numai pentru drepturile prevăzute la alin.(3) şi nu aduce atingere dispoziţiilor art.70.
(5) Prevederile licenţei acordate în temeiul alin.(4) de organizaţia de gestiune colectivă reprezentativă, în conformitate cu mandatele primite din partea propriilor membri pentru utilizarea propriului repertoriu, se aplică şi pentru titularii de drepturi care nu au acordat mandat sau nu au autorizat respectiva organizaţie de gestiune colectivă, sub rezerva respectării următoarelor garanţii:
a) organizaţia de gestiune colectivă, pe baza mandatelor sale, este reprezentativă pentru titularii de drepturi, categoria relevantă de opere sau alte obiecte protejate şi pentru drepturile care fac obiectul licenţei pentru teritoriul Republicii Moldova;
b) tuturor titularilor de drepturi li se garantează egalitatea de tratament, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile licenţei;
c) titularii de drepturi care nu au mandatat organizaţia ce acordă licenţa pot exclude, în orice moment şi efectiv, operele sau alte obiecte protejate ale acestora din mecanismul de acordare a licenţelor instituit în conformitate cu prezentul articol;
d) sunt luate măsuri de publicitate adecvate, începând cu o perioadă de timp rezonabilă, înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie utilizate în temeiul licenţei, pentru a informa titularii de drepturi cu privire la posibilitatea ca organizaţia de gestiune colectivă să acorde licenţe pentru opere sau alte obiecte protejate, la acordarea de licenţe în conformitate cu prezentul articol şi la posibilităţile titularilor de drepturi menţionate la lit.c). Măsurile de publicitate trebuie să fie eficace fără a fi nevoie să fie informat fiecare titular de drepturi în parte.
(6) În termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la alin.(2), organizaţia de gestiune colectivă informează utilizatorii despre excluderea respectivelor opere şi obiecte protejate din repertoriul gestionat, eliberează licenţe noi din care exclude respectivele opere şi obiecte protejate şi actualizează licenţele aflate în derulare până la încheierea termenului de 30 de zile. Excluderea nu afectează remuneraţiile cuvenite autorilor şi titularilor de drepturi pentru utilizările realizate în baza licenţelor încheiate de organizaţiile de gestiune colectivă anterior primirii notificării.
(7) Cu cel puţin 30 de zile înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie utilizate în temeiul licenţei, organizaţiile de gestiune colectivă publică pe pagina lor web oficială informaţii cu privire la acordarea licenţei şi la posibilităţile titularilor de drepturi menţionate la alin.(5) lit.c).
(8) În cazurile în care titularii de drepturi nu respectă procedura notificării sau organizaţiile de gestiune colectivă nu respectă măsurile de publicitate, utilizările sunt valabil realizate.
(9) Mecanismului de acordare a licenţelor prevăzut la alin.(4) şi (5) i se aplică prevederile art.69.
(10) Desemnarea organizaţiei de gestiune colectivă care să gestioneze drepturile prevăzute la alin.(3) din prezentul articol se efectuează prin decizie a directorului general al AGEPI, în condiţiile art.103.
Articolul 79. Comunicarea publică prin satelit
(1) Organizaţiile de radiodifuziune şi de televiziune care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.
(2) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului de către organizaţia respectivă sau cu consimţământul său.
(3) Responsabilitatea comunicării publice în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de o organizaţie situată în afara Republicii Moldova şi care nu asigură nivelul de protecţie prevăzut de prezenta lege este asigurată astfel:
a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe teritoriul Republicii Moldova, utilizează staţia;
b) dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de o organizaţie cu sediul în Republica Moldova, responsabilitatea revine organizaţiei care a autorizat-o.
(4) Autorii şi titularii de drepturi pot autoriza pentru comunicarea publică prin satelit o organizaţie de radiodifuziune sau de televiziune numai printr-un contract încheiat fie prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă, fie individual.
(5) Contractul-cadru încheiat între o organizaţie de gestiune colectivă şi o organizaţie de radiodifuziune sau de televiziune pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu îşi poate produce efectele extinse şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organizaţiile de gestiune colectivă dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de către aceeaşi organizaţie emiţătoare. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea, în termenul prevăzut la art.68 alin.(1) lit.c), să înlăture producerea efectelor extinse ale contractului-cadru printr-un contract individual sau colectiv.
(6) Prevederile alin.(5) nu se aplică operelor audiovizuale.
Secţiunea a 3-a
Gestiunea colectivă facultativă
Articolul 80. Obiectul gestiunii
(1) Pot fi gestionate colectiv facultativ următoarele drepturi:
a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;
b) dreptul de reproducere a operelor literare, ştiinţifice şi a operelor de artă grafică sau plastică;
c) drepturile de reproducere, distribuire, închiriere şi punere la dispoziţia publicului aparţinând interpreţilor în cazul interpretărilor sau execuţiilor fixate audiovizual;
d) dreptul de împrumut, cu excepţia împrumutului public prevăzut la art.77;
e) dreptul la remuneraţie echitabilă, rezervat autorilor şi interpreţilor, după cesionarea drepturilor exclusive de închiriere sau împrumut.
(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin.(1), organizaţiile de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au autorizat să le gestioneze drepturile, categoriile de drepturi sau tipurile de opere şi alte obiecte protejate.
(3) Organizaţiile de gestiune colectivă, în vederea gestionării drepturilor menţionate la alin.(2), elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, sau negociază licenţele direct cu utilizatorii.
Articolul 81. Dreptul la remuneraţie echitabilă, rezervat autorilor şi interpreţilor după cesionarea drepturilor exclusive de închiriere sau împrumut
(1) Autorul sau interpretul păstrează dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă în cazul în care a transmis, prin contract de cesiune, drepturile exclusive de închiriere sau împrumut către un producător de fonograme, de videograme sau de opere audiovizuale.
(2) Dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor sau interpreţilor, în calitate de beneficiari.
(3) Autorii şi interpreţii vor primi remuneraţiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori numai prin organizaţiile de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi producători.
Secţiunea a 4-a
Gestiunea colectivă pe bază de mandat special
Articolul 82. Gestiunea colectivă pe bază de mandat special
Drepturile recunoscute de prezenta lege, cu excepţia celor care cad sub incidenţa gestiunii colective obligatorii, colective extinse şi colective facultative, pot fi gestionate prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi.
Capitolul XIII
ORGANIZAŢIILE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTULUI
DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea 1
Constituirea, funcţionarea şi avizarea
organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 83. Constituirea şi funcţionarea organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) Organizaţiile de gestiune colectivă au statut de asociaţie obştească, cu scop nelucrativ, şi se constituie prin libera asociere a titularilor de drepturi, având scopul principal gestionarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe în numele titularilor de drepturi şi în beneficiul colectiv al acestora, fiind deţinute sau controlate de membrii săi.
(2) Organizaţiile de gestiune colectivă sunt create în mod separat pentru gestionarea drepturilor, a categoriilor de drepturi sau a tipurilor de opere şi alte obiecte protejate ale unor categorii distincte de titulari.
(3) Organizaţiile de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta lege, alte acte normative relevante, în baza propriului statut, în limitele împuternicirilor care i-au fost delegate de titularii de drepturi şi în conformitate cu decizia de avizare emisă de AGEPI în condiţiile prezentei legi.
(4) Organizaţiile de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit mandat de gestiune colectivă în condiţiile prezentei legi. Acestora nu li se pot transfera sau transmite drepturi de autor şi conexe sau utilizarea acestor drepturi.
(5) Organizaţiile de gestiune colectivă nu au dreptul să desfăşoare activitate comercială sau să utilizeze operele şi obiectele drepturilor conexe care le-au fost încredinţate în gestiune.
Articolul 84. Avizarea organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) În vederea organizării şi funcţionarii în calitate de organizaţie de gestiune colectivă, AGEPI, prin decizie a directorului general, avizează asociaţia care are personalitate juridică, fiind înregistrată în conformitate cu prevederile legislaţiei, are sediul în Republica Moldova şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) membrii asociaţiei sunt exclusiv subiecţi ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe;
b) fondatorii asociaţiei nu au calitatea de fondatori ai altei organizaţii de gestiune colectivă ce funcţionează pentru acelaşi domeniu/aceleaşi drepturi;
c) domeniul de activitate al asociaţiei este gestionarea colectivă a dreptului de autor sau a drepturilor conexe;
d) statutul asociaţiei corespunde cerinţelor prezentei legi;
e) asociaţia are cont curent la o instituţie bancară;
f) asociaţia are capacitate economică de gestionare colectivă şi dispune de resurse umane şi materiale necesare gestionării repertoriului încredinţat;
g) asociaţia permite, potrivit procedurilor expres prevăzute în propriul statut, accesul titularilor care sunt interesaţi în a le încredinţa gestiunea integrală sau parţială a drepturilor, categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau altor obiecte protejate;
h) asociaţia depune la AGEPI repertoriul de opere, interpretări, fonograme sau videograme aparţinând propriilor membri. Repertoriul se depune în formatul stabilit prin ordin al directorului general al AGEPI şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a interpreţilor, a fonogramelor şi videogramelor.
(2) Pentru a confirma întrunirea condiţiilor specificate la alin.(1), organizaţia depune la AGEPI documente şi informaţii relevante, care nu se restituie.
(3) AGEPI refuză avizarea asociaţiei care nu îndeplineşte cumulativ condiţiile specificate la alin.(1) şi/sau nu depune documentele şi informaţiile relevante conform alin.(2).
(4) Deciziile prevăzute la alin.(1) se emit în termen de 15 zile de la solicitare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 5 zile de la emitere.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă avizată este supusă controlului AGEPI în condiţiile art.106.
(6) Decizia cu privire la avizarea organizaţiei de gestiune colectivă poate fi contestată în condiţiile Codului administrativ.
(7) Decizia de avizare acordă organizaţiei dreptul de a gestiona drepturile prevăzute la art.80 ale titularilor de drepturi care sunt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă sau drepturile prevăzute la art.82.
Articolul 85. Statutul organizaţiei de gestiune colectivă
(1) Statutul organizaţiei de gestiune colectivă cuprinde dispoziţii cu privire la:
a) condiţiile în care se realizează gestiunea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament;
b) condiţiile de aderare şi motivele de refuz la acordarea calităţii de membru, precum şi condiţiile de încetare a acestei calităţi;
c) regulile privind exercitarea drepturilor de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a membrilor;
d) condiţiile privind revocarea autorizaţiei de gestionare şi retragerea oricăror drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau alte obiecte protejate;
e) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organizaţia de gestiune colectivă;
f) ponderea votului exprimat de membri în cadrul adunării generale;
g) modalitatea de stabilire şi de achitare a taxei de aderare şi a cotizaţiilor, în cazul în care acestea sunt prevăzute în sarcina membrilor;
h) structura şi atribuţiile organelor de conducere şi de control responsabile de funcţionarea organizaţiei de gestiune colectivă, precum şi modalitatea de numire, de eliberare şi de salarizare a membrilor acestor organe;
i) regulile aplicabile repartizării remuneraţiilor colectate, proporţional cu utilizarea reală a repertoriului titularilor de drepturi, precum şi cele aplicabile remuneraţiilor colectate pentru care nu se poate stabili utilizarea reală;
j) nivelul minim de la care se poate face plata în cazul în care sumele repartizate sunt mai mici decât costurile gestiunii;
k) modul şi condiţiile de utilizare a sumelor care nu au putut fi repartizate, precum şi a celor nerevendicate;
l) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;
m) modalităţile de stabilire a comisionului de gestiune;
n) regulile generale privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi şi a veniturilor obţinute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi;
o) mecanismele adecvate şi eficace pentru participarea membrilor săi la procesul decizional al organizaţiei de gestiune colectivă. Reprezentarea diverselor categorii de membri în procesul decizional trebuie să fie echitabilă şi echilibrată;
p) alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei.
(2) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării AGEPI, cu două luni înainte de adunarea generală a organizaţiei de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. AGEPI eliberează avizul în termen de 15 zile lucrătoare de la solicitare. În cazul în care este negativ, avizul trebuie motivat.
(3) În termen de o lună de la data desfăşurării adunării generale în cadrul căreia modificarea a fost aprobată, organizaţia de gestiune colectivă are obligaţia de a depune modificarea statutului, avizul şi hotărârea adunării generale la autoritatea competentă în vederea înregistrării acesteia. Decizia privind înregistrarea modificărilor la statut se depune la AGEPI în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.
(4) Orice modificare a statutului efectuată şi înregistrată la autoritatea competentă fără avizul AGEPI este nulă.
Articolul 86. Membrul organizaţiei de gestiune colectivă
(1) Membri ai organizaţiei de gestiune colectivă pot fi autorii şi titularii de drepturi, alte organizaţii de gestiune colectivă şi asociaţii ale titularilor de drepturi dacă aceştia îndeplinesc condiţiile de aderare prevăzute în statut ce se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii. În cazul respingerii cererii de aderare, organizaţia de gestiune colectivă expediază titularului de drepturi, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, un răspuns motivat.
(2) Membrul organizaţiei de gestiune colectivă are dreptul de a comunica cu aceasta, prin orice mijloace, inclusiv electronice, precum şi de a solicita, personal sau prin intermediul unui reprezentant, orice informaţii ce ţin de exercitarea drepturilor sale care decurg din statutul de membru.
(3) Calitatea de membru al organizaţiei de gestiune colectivă nu se moşteneşte.
(4) Mandatul de gestiune colectivă este acordat direct, prin contract scris, de către autor sau titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
(5) Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în niciun fel drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului de drepturi.
(6) Organizaţia de gestiune colectivă poate refuza acordarea calităţii de membru în cazul în care titularul:
a) nu face dovada drepturilor pretinse;
b) nu depune repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme, videograme şi alte obiecte protejate;
c) nu indică ce drepturi patrimoniale, tipuri de opere sau alte obiecte protejate alege să îi fie gestionate de organizaţia de gestiune colectivă;
d) este membru al altei organizaţii de gestiune colectivă pentru aceleaşi drepturi asupra aceloraşi opere, interpretări şi execuţii, fonograme, videograme şi asupra altor obiecte protejate pentru care solicită gestionarea;
e) a pierdut anterior calitatea de membru al organizaţiei de gestiune colectivă prin excludere;
f) a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsă penală cu amendă sau cu închisoare pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia din domeniul proprietăţii intelectuale.
(7) În cazul în care situaţia prevăzută la alin.(6) lit.f) intervine ulterior aderării, organizaţia de gestiune colectivă poate hotărî asupra menţinerii sau încetării calităţii de membru.
(8) Statutul organizaţiilor de gestiune colectivă poate cuprinde şi alte motive de refuz al acordării calităţii de membru, cu condiţia ca acestea să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii. Refuzul acordării calităţii de membru se motivează în scris.
Secţiunea a 2-a
Organele de conducere, de control şi de supraveghere
ale organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 87. Structura organizatorică a organizaţiei de gestiune colectivă
(1) În structura organizatorică a organizaţiei de gestiune colectivă intră următoarele organe:
a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) directorul general;
d) cenzorul sau comisia de cenzori;
e) comisia permanentă specială privind accesul la informaţie;
f) consiliul de supraveghere.
(2) Organizaţia de gestiune colectivă poate avea în structura organizatorică şi alte organe, ale căror atribuţii, altele decât cele ale organelor specificate la alin.(1), sunt prevăzute în statut.
(3) Organele de conducere, de control şi de supraveghere ce fac parte din structura organizatorică a organizaţiei de gestiune colectivă sunt obligate să acţioneze, în activitatea ce o desfăşoară, într-o manieră raţională, prudentă şi adecvată, utilizând proceduri administrative şi contabile, precum şi mecanisme de control fiabile.
(4) Prin decizia adunării generale, persoanele sau membrii organelor menţionate la alin.(1) lit.b)–f) pot fi remuneraţi în conformitate cu prevederile statutare.
Articolul 88. Adunarea generală
(1) Organul suprem de conducere al organizaţiilor de gestiune colectivă este adunarea generală a membrilor, care se întruneşte ordinar şi extraordinar.
(2) Şedinţele ordinare ale adunării generale se convoacă atunci când o cer interesele organizaţiei de gestiune colectivă, dar nu mai rar decât o dată în an, numai după prezentarea situaţiilor financiare ale organizaţiei de gestiune colectivă aferente anului calendaristic precedent, conform prevederilor legale.
(3) Convocarea adunării generale se face de către consiliu, care va înştiinţa membrii organizaţiei de gestiune colectivă cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării adunării generale, prin publicarea informaţiilor privind data, ora, locul şi ordinea de zi a adunării generale, privind proiectele de hotărâri ce urmează a fi adoptate, pe pagina web oficială şi/sau prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv electronic.
(4) În cazul în care la data stabilită pentru desfăşurarea adunării generale nu se întruneşte cvorumul statutar, următoarea adunare generală se va convoca în termen de 15 zile. Hotărârile adunării generale reconvocate se vor lua cu majoritatea simplă a membrilor care şi-au exprimat votul.
(5) În intervalul de timp prevăzut la alin.(3), orice membru are dreptul să consulte, la sediul organizaţiei de gestiune colectivă şi prin mijloace electronice:
a) raportul anual de transparenţă;
b) rapoartele anuale întocmite de directorul general, de consiliu, de comisiile interne şi de cenzor sau de comisia de cenzori, după caz;
c) textul fiecărui proiect de hotărâre ce urmează a fi supus aprobării adunării generale şi expunerile de motive pe marginea lui;
d) situaţia privind categoriile de utilizatori, numărul notificărilor, numărul plătitorilor din fiecare categorie şi suma totală colectată de la fiecare categorie;
e) situaţia litigiilor;
f) orice tranzacţie sau eşalonare de plată a utilizatorilor aprobată de consiliu.
(6) Convocarea adunării generale extraordinare se face de către consiliu din iniţiativă proprie, la cererea directorului general, a cenzorului sau a comisiei de cenzori ori la cererea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor organizaţiei.
(7) Adunarea generală decide în privinţa următoarelor aspecte:
a) modificările statutului;
b) regulile de colectare şi repartizare a sumelor datorate titularilor de drepturi;
c) regulile privind utilizarea sumelor care nu pot fi repartizate, fără a aduce atingere dreptului titularului de drepturi de a solicita sumele respective de la organizaţia de gestiune colectivă în conformitate cu termenul general de prescripţie stabilit de legislaţie;
d) regulile privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi şi a veniturilor obţinute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi;
e) regulile privind stabilirea comisionului de gestiune reţinut titularilor de drepturi, inclusiv cuantumul acestuia;
f) politica de gestiune a riscurilor;
g) aprobarea oricărei achiziţii, vânzări sau ipotecări a bunurilor imobile;
h) aprobarea propunerilor de contractare de împrumuturi, de acordare de împrumuturi sau de constituire de garanţii pentru împrumuturi;
i) aprobarea raportului anual de transparenţă;
j) numirea sau eliberarea din funcţie a directorului general, reexaminarea activităţii lui generale, aprobarea remuneraţiei şi a altor beneficii de natură pecuniară sau nepecuniară pentru acesta;
k) alegerea şi revocarea membrilor consiliului şi a cenzorului sau, după caz, a comisiei de cenzori, aprobarea regulamentelor interne de funcţionare ale acestora, precum şi a remuneraţiei şi a altor beneficii de natură pecuniară;
l) selectarea persoanei/persoanelor indicate la art.96 alin.(3);
m) aprobarea dărilor de seamă ale directorului general, ale consiliului şi ale cenzorului sau, după caz, ale comisiei de cenzori;
n) aprobarea reorganizării (prin fuziune, dezmembrare ori transformare) sau a dizolvării organizaţiei de gestiune colectivă, a constituirii sucursalelor şi a filialelor;
o) alte aspecte ce ţin de activitatea organizaţiei de gestiune colectivă.
(8) Adunarea generală poate delega competenţele menţionate la alin.(7) lit.f)–h) şi n), printr-o decizie sau printr-o prevedere statutară, organului care exercită funcţia de supraveghere.
(9) Toţi membrii organizaţiei de gestiune colectivă au dreptul de a participa şi dreptul de a vota în cadrul adunării generale a membrilor, inclusiv prin mijloace electronice, organizaţia de gestiune colectivă fiind obligată să asigure posibilitatea participării şi a exprimării votului. Organizaţia de gestiune colectivă poate autoriza limitarea dreptului membrilor organizaţiei de gestiune colectivă de a participa şi de a-şi exercita drepturile de vot în cadrul adunării generale a membrilor, în temeiul unui sau al ambelor criterii de mai jos, cu condiţia ca acestea să fie stabilite şi aplicate într-un mod echitabil şi proporţional, să fie prevăzute în statut şi să fie puse la dispoziţia publicului în conformitate cu art.85 alin.(1) lit.c) şi art.95 alin.(4) lit.a):
a) vechimea calităţii de membru;
b) sumele primite de la un membru sau datorate acestuia.
(10) Fiecare membru al organizaţiei de gestiune colectivă are dreptul de a desemna orice altă persoană sau entitate în calitate de reprezentant pentru a participa şi a vota în numele său în cadrul adunării generale, cu condiţia ca această desemnare să nu implice un conflict de interese. Împuternicirea acordată reprezentantului este valabilă pentru o singură adunare generală. Reprezentantul beneficiază în cadrul adunării generale a membrilor de aceleaşi drepturi pe care le-ar avea membrul care l-a desemnat. Reprezentantul votează în conformitate cu instrucţiunile formulate de membrul care l-a desemnat.
(11) Hotărârile adoptate de adunarea generală sunt obligatorii şi pot fi contestate în conformitate cu legislaţia.
(12) Organizaţiile de gestiune colectivă au obligaţia să depună la AGEPI, în termen de 5 zile după desfăşurarea adunării generale:
a) raportul anual de transparenţă;
b) raportul anual al cenzorului sau al comisiei de cenzori, după caz;
c) lista de membri şi repertoriul actualizat;
d) acordurile de reprezentare cu organizaţiile similare din străinătate;
e) declaraţiile individuale anuale ale directorului general, ale membrilor consiliului şi ale consiliului de supraveghere;
f) hotărârile adoptate în cadrul adunării generale.
(13) Documentele prevăzute la alin.(12) lit.a), c) şi e) se depun la AGEPI în formatul stabilit prin ordinul directorului general al AGEPI.
Articolul 89. Consiliul şi directorul general ai organizaţiei de gestiune colectivă
(1) Consiliul este organul permanent de conducere al organizaţiei de gestiune colectivă, care se subordonează adunării generale. Competenţele consiliului sunt stabilite în statutul organizaţiei de gestiune colectivă.
(2) Directorul general este persoana desemnată de consiliu şi aleasă de adunarea generală. Directorul general nu poate fi membru al consiliului.
(3) Atribuţiile şi responsabilităţile directorului general, precum şi durata mandatului acestuia sunt stabilite în statutul organizaţiei de gestiune colectivă.
(4) Directorul general şi membrii consiliului trebuie să prezinte adunării generale o declaraţie individuală anuală care să conţină următoarele informaţii:
a) orice interese avute în organizaţia de gestiune colectivă;
b) orice remuneraţie primită de la organizaţia de gestiune colectivă pe durata exerciţiului financiar anterior, inclusiv sub forma unor pensii, avantaje şi alte beneficii de natură pecuniară şi nepecuniară;
c) orice sumă primită din partea organizaţiei de gestiune colectivă pe durata exerciţiului financiar anterior, în calitate de titular de drepturi;
d) orice conflict existent sau potenţial dintre interesele personale şi cele ale organizaţiei de gestiune colectivă sau dintre obligaţiile faţă de organizaţia de gestiune colectivă şi îndatoririle faţă de altă persoană fizică sau juridică.
Articolul 90. Cenzorul şi comisia de cenzori a organizaţiei de gestiune colectivă
(1) Cenzorul efectuează controlul asupra activităţii economico-financiare a organizaţiei de gestiune colectivă, inclusiv a oportunităţii şi legalităţii utilizării mijloacelor financiare ale acesteia.
(2) Dacă organizaţia de gestiune colectivă are mai mult de 100 de membri, se instituie o comisie de cenzori compusă din 3 membri.
(3) În conformitate cu dispoziţiile art.88 alin.(12) lit.b), cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori prezintă anual un raport al activităţii organizaţiei de gestiune colectivă, care se aprobă de adunarea generală şi se publică pe pagina web oficială a organizaţiei. În scopul efectuării controlului, cenzorul sau comisia de cenzori are dreptul să solicite consiliului şi directorului general orice date privind activitatea organizaţiei pe o perioada concretă, să ia cunoştinţă cu toate actele, documentele ce vizează activitatea acesteia.
(4) Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori sesizează adunarea generală dacă constată fapte care contravin legii sau statutului organizaţiei şi care au cauzat sau pot cauza prejudicii considerabile activităţii organizaţiei şi membrilor acesteia.
(5) Nu poate fi cenzor sau membru al comisiei de cenzor:
a) directorul general şi membrii consiliului organizaţiei;
b) soţul, afinii şi rudele directorului general/membrilor consiliului până la gradul al IV-lea inclusiv.
Articolul 91. Comisia permanentă specială privind accesul la informaţii
(1) Comisia permanentă specială privind accesul la informaţii, formată din 3 membri care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din organele de conducere şi de supraveghere ale organizaţiilor de gestiune colectivă, este desemnată de adunarea generală.
(2) Membrii organizaţiilor de gestiune colectivă şi organizaţiile de gestiune colectivă în numele cărora gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare care consideră că li s-a încălcat dreptul de acces la informaţiile solicitate pot sesiza, în termen de 3 zile, Comisia permanentă specială privind accesul la informaţii. Comisia este obligată să răspundă în termen de 7 zile membrului care a formulat sesizarea.
(3) Comisia permanentă specială privind accesul la informaţii întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, care se prezintă spre aprobare adunării generale şi se publică pe pagina web oficială a organizaţiei.
Articolul 92. Consiliul de supraveghere
(1) În scopul monitorizării permanente a activităţii desfăşurate atât de organizaţia de gestiune colectivă, cât şi de către directorul general, la nivelul fiecărei organizaţii de gestiune colectivă funcţionează un consiliu de supraveghere, care este format dintr-un număr impar de membri şi se întruneşte periodic, cel puţin o dată în an.
(2) Din consiliul de supraveghere pot face parte:
a) membri ai organizaţiei de gestiune colectivă, cu condiţia asigurării unei reprezentări echitabile şi echilibrate;
b) persoane care au experienţă în domeniul juridic sau economic de minimum 5 ani în activitatea din domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, precum şi o bună reputaţie în acest domeniu;
c) titulari de drepturi care nu sunt reprezentaţi de către organizaţia de gestiune colectivă în mod direct.
(3) Consiliul de supraveghere are cel puţin următoarele competenţe:
a) exercitarea competenţelor care i-au fost delegate de adunarea generală a membrilor, inclusiv în temeiul art.88 alin.(8);
b) monitorizarea activităţilor şi a îndeplinirii îndatoririlor persoanelor menţionate la art.89, inclusiv punerea în aplicare a deciziilor adunării generale a membrilor şi, în special, a politicilor generale prevăzute la art.88 alin.(7) lit.b)–e).
(4) Fiecare membru al consiliului de supraveghere este obligat să completeze şi să prezinte adunării generale o declaraţie individuală anuală. Prevederile art.89 alin.4 se aplică mutatis mutandis şi membrilor consiliului de supraveghere.
(5) Consiliul de supraveghere întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, care se prezintă spre aprobare adunării generale şi se publică pe pagina web oficială a organizaţiei.
Secţiunea a 3-a
Drepturile şi obligaţiile generale ale organizaţiei
de gestiune colectivă
Articolul 93. Drepturile generale ale organizaţiei de gestiune colectivă
Organizaţia de gestiune colectivă are următoarele drepturi generale:
a) să fie mandatată de către autori sau titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe să gestioneze drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere şi alte obiecte protejate;
b) să acorde asistenţă de specialitate membrilor săi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate;
c) să solicite de la utilizatori informaţii şi documente aflate la dispoziţia acestora necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, precum şi informaţii deţinute de aceştia privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării şi plăţii acestora;
d) să încheie, în numele membrilor săi, acorduri de reprezentare cu alte organizaţii de gestiune colectivă similare din străinătate;
e) să monitorizeze prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, gratuit şi fără autorizare suplimentară din partea acestora, pentru a supraveghea utilizarea repertoriului propriu, putând solicita în acest scop şi informaţii de interes public, deţinute, potrivit legii, de instituţiile publice competente;
f) să efectueze orice alte acţiuni şi acte juridice necesare pentru protecţia şi asigurarea drepturilor respective, inclusiv în nume propriu, în limitele împuternicirilor care i-au fost acordate de către titularii de drepturi;
g) să solicite membrilor săi actualizarea repertoriului conform prevederilor statutare.
Articolul 94. Obligaţiile generale ale organizaţiilor de gestiune colectivă
Organizaţia de gestiune colectivă are următoarele obligaţii generale:
a) să acţioneze în interesul titularilor de drepturi ale căror drepturi le gestionează, fără a impune acestora obligaţii care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecţia drepturilor şi a intereselor lor sau pentru gestionarea eficientă a drepturilor lor;
b) să utilizeze informaţiile şi documentele recepţionate de la utilizatori doar în scopul colectării, repartizării şi plăţii remuneraţiei. Utilizarea informaţiilor sau a documentelor în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege, fără acordul prealabil al utilizatorului, este interzisă;
c) să acorde utilizatorilor licenţe, conform art.32, pentru utilizarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, înainte de utilizarea repertoriului protejat. Organizaţiile de gestiune colectivă răspund în cel mult 30 de zile la cererea acestora, solicitând, după caz, orice alte informaţii necesare şi oferindu-şi reciproc toate informaţiile necesare. Condiţiile de acordare a licenţelor se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă refuză să acorde licenţa, va motiva refuzul în formă scrisă;
d) să colecteze remuneraţiile datorate de utilizatori pentru utilizarea operelor şi a altor obiecte protejate, să le repartizeze şi să le plătească cu regularitate, cu diligenţă şi cu exactitate, în termenul stabilit la art.97 alin.(1) lit.c), proporţional cu valoarea şi utilizarea lor reală;
e) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, care să fie negociate cu utilizatorii, în condiţiile art.99–101;
f) să păstreze şi să actualizeze în permanenţă bazele de date cu privire la lista de membri şi repertorii;
g) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu membrii săi, autorităţile publice şi utilizatorii;
h) să asigure corespondenţa cu membrii, utilizatorii şi cu organizaţiile de gestiune colectivă cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice;
i) să răspundă în scris plângerilor, în special în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor, revocarea mandatului sau retragerea drepturilor, condiţiile de aderare, colectarea sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, reţinerile şi repartizarea acestora;
j) să asigure tratament egal utilizatorilor, membrilor săi, inclusiv titularilor ale căror drepturi le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, în privinţa comisionului de gestiune şi a regulilor privind colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor, precum şi a oricăror informaţii ce ţin de gestiunea drepturilor lor;
k) să asigure membrilor condiţiile necesare pentru participarea şi exprimarea votului în cadrul adunării generale, în timp real, prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace electronice;
l) să asigure membrilor săi şi autorităţilor cu atribuţii de control şi monitorizare accesul la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori, de repartizare şi plată a acestora;
m) să protejeze interesele membrilor săi, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite ca urmare a utilizării propriului repertoriu în afara teritoriului Republicii Moldova, prin încheierea de acorduri de reprezentare cu organizaţii similare din străinătate;
n) să pună la dispoziţia membrilor şi a organizaţiilor de gestiune colectivă în numele cărora gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare un mecanism eficace şi rapid de examinare a plângerilor, în special a celor privind autorizaţia de gestionare a drepturilor şi revocarea sau retragerea drepturilor, condiţiile de aderare, colectarea, repartizarea şi plata sumelor datorate titularilor de drepturi, reţinerile efectuate. Organizaţia de gestiune colectivă răspunde în scris plângerilor formulate. În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă respinge o plângere, răspunsul trebuie să fie motivat.
Secţiunea a 4-a
Transparenţa în activitatea organizaţiei de gestiune colectivă
Articolul 95. Transparenţa activităţii organizaţiei de gestiune colectivă
(1) Organizaţia de gestiune colectivă are obligaţia ca, cel puţin o dată pe an, să pună la dispoziţia fiecărui titular de drepturi căruia i-a repartizat venituri provenite din drepturi sau în beneficiul căruia a efectuat plăţi în perioada de referinţă următoarele informaţii:
a) datele de contact pe care organizaţia de gestiune colectivă a fost autorizată de către titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea şi localizarea acestuia;
b) veniturile provenite din drepturi repartizate;
c) sumele plătite de organizaţia de gestiune colectivă titularului de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
d) perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate şi plătite titularului de drepturi, cu excepţia cazurilor în care organizaţia de gestiune colectivă nu poate furniza aceste informaţii din raţiuni obiective legate de raportările efectuate de către utilizatori;
e) comisionul de gestiune reţinut, precum şi orice reţineri efectuate în alte scopuri (sociale, culturale etc.);
f) veniturile neachitate provenite din drepturi repartizate pentru orice perioadă.
(2) Organizaţiile de gestiune colectivă au obligaţia de a pune la dispoziţia organizaţiilor de gestiune colectivă în numele cărora gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare, cel puţin o dată pe an, inclusiv prin mijloace electronice, cel puţin următoarele informaţii pentru perioada la care acestea se referă:
a) veniturile provenite din drepturi repartizate, sumele plătite de organizaţia de gestiune colectivă defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum şi orice venituri provenite din drepturi repartizate pentru orice perioadă, care sunt neachitate;
b) comisionul de gestiune reţinut, precum şi orice alte reţineri stabilite conform acordului de reprezentare;
c) informaţii privind orice licenţe acordate sau refuzate cu privire la opere şi alte obiecte protejate care fac obiectul acordului de reprezentare;
d) hotărâri adoptate de adunarea generală a membrilor, în măsura în care aceste hotărâri sunt pertinente pentru gestiunea drepturilor în temeiul acordului de reprezentare.
(3) Organizaţia de gestiune colectivă, în cadrul examinării unei cereri motivate corespunzător, are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărei organizaţii de gestiune colectivă în numele căreia gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare, a oricărui titular de drepturi sau a oricărui utilizator, prin mijloace electronice şi fără întârzieri nejustificate, cel puţin următoarele informaţii:
a) operele sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
b) în situaţia în care, din cauza domeniului activităţii desfăşurate de organizaţia de gestiune colectivă, astfel de opere sau alte obiecte protejate nu pot fi stabilite – tipurile de opere sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează şi teritoriile acoperite.
(4) Organizaţia de gestiune colectivă are obligaţia să publice pe pagina sa web oficială cel puţin următoarele informaţii, asigurând actualizarea permanentă a acestora:
a) statutul;
b) condiţiile de aderare şi condiţiile de revocare a autorizaţiei de gestionare a drepturilor, dacă acestea nu sunt incluse în statut;
c) contractele standard de acordare a licenţelor şi tarifele standard în vigoare, inclusiv reducerile;
d) lista persoanelor care administrează organizaţia;
e) politica generală de repartizare a sumelor datorate titularilor de drepturi;
f) politica generală privind comisionul de gestiune;
g) politica generală privind reţinerile din veniturile provenite din drepturi şi din veniturile rezultate din investirea veniturilor provenite din drepturi, cu excepţia comisionului de gestiune, inclusiv reţinerile operate în vederea finanţării unor activităţi cu scop social, cultural şi educaţional;
h) o listă a acordurilor de reprezentare încheiate şi denumirea organizaţiilor de gestiune colectivă cu care au fost încheiate acestea;
i) politica generală de utilizare a sumelor care nu pot fi repartizate;
j) mecanismul de examinare a plângerilor şi de soluţionare a litigiilor.
Articolul 96. Raportul anual de transparenţă
(1) Raportul anual de transparenţă se întocmeşte de către organizaţia de gestiune colectivă în termen de 8 luni de la încheierea exerciţiului financiar respectiv şi se publică pe pagina web oficială a organizaţiei de gestiune colectivă, unde rămâne la dispoziţia publicului minimum 5 ani.
(2) Raportul anual de transparenţă conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) situaţiile financiare, contul de venituri şi cheltuieli şi o situaţie a fluxurilor de numerar;
b) un raport al activităţilor din anul calendaristic precedent;
c) informaţii privind refuzurile de acordare a licenţelor;
d) lista organelor de conducere;
e) informaţii privind valoarea totală a sumelor achitate directorului general, membrilor consiliului, membrilor comisiilor interne, precum şi alte beneficii acordate acestora;
f) un raport special care trebuie să conţină cel puţin informaţii cu privire la sumele reţinute în scopuri sociale, culturale şi educaţionale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe surse de colectare, precum şi modul de utilizare a acestora;
g) informaţiile privind remuneraţiile colectate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe surse de colectare;
h) informaţii financiare privind comisionul de gestiune care să conţină cel puţin date cu privire la costurile reale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi, acolo unde costurile sunt indirecte şi nu pot fi atribuite unei sau mai multor categorii de drepturi, justificări cu privire la acestea, precum şi veniturile provenite din plasamentele şi depozitele bancare ale comisionului;
i) informaţii privind resursele utilizate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor;
j) informaţii financiare privind suma totală repartizată şi suma totală plătită titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe moduri de utilizare, inclusiv datele la care au fost efectuate plăţile, cu defalcarea acestora pe perioade de colectare/repartiţie;
k) informaţii financiare cu privire la suma totală colectată şi nerepartizată, precum şi la suma totală repartizată şi neachitată titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe surse de colectare, cu indicarea perioadelor în care au fost colectate aceste sume, a motivelor întârzierilor şi a modului de evidenţiere a sumelor;
l) informaţii financiare privind sumele ce nu pot fi repartizate, precum şi modul utilizării acestora;
m) informaţii financiare privind sumele primite de la alte organizaţii de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi comisionul de gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe surse de colectare şi pe organizaţii de gestiune colectivă;
n) informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite altor organizaţii de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi comisionul de gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe surse de colectare şi pe organizaţii de gestiune colectivă, cu indicarea perioadei de colectare/repartiţie;
o) informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite în mod direct titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări, cu indicarea perioadei de colectare/repartiţie.
(3) Informaţiile menţionate în alin.(2) sunt supuse unui audit efectuat de către una sau mai multe persoane abilitate prin lege să auditeze situaţiile financiare, iar raportul de audit, inclusiv rezervele exprimate în acesta, se reproduce integral în raportul anual de transparenţă.
Secţiunea a 5-a
Exercitarea gestiunii colective
Articolul 97. Reguli privind repartizarea remuneraţiilor
(1) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:
a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiilor de la utilizatori, cele de repartizare a acestora între titularii de drepturi, precum şi cele privind alte aspecte importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri în cadrul adunării generale, potrivit statutului;
b) remuneraţiile colectate de organizaţiile de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor acestora, cu excepţia comisionului de gestiune stabilit conform regulilor adoptate în condiţiile art.98;
c) sumele datorate titularilor de drepturi, precum şi altor organizaţii de gestiune colectivă se repartizează şi se plătesc cu regularitate şi cu exactitate, în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate remuneraţiile, cu excepţia cazului în care aceste termene nu pot fi respectate din motive obiective cum ar fi: documentarea specială în vederea identificării titularilor de drepturi, raportările din partea utilizatorilor, identificarea drepturilor, stabilirea corespondenţelor dintre informaţiile privitoare la opere şi alte obiecte protejate, pe de o parte, şi titularii de drepturi, pe de altă parte, precum şi situaţia în care sumele repartizate individual sunt mai mici decât costurile gestiunii. Celelalte organizaţii de gestiune colectivă sau, dacă au drept membri entităţi ce reprezintă titulari de drepturi, aceşti membri repartizează şi plătesc titularilor de drepturi aceste sume în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 6 luni de la primirea acestor sume, cu excepţia cazului în care organizaţiile de gestiune colectivă sau, dacă este cazul, membrii acestora sunt împiedicaţi să respecte acest termen din motive obiective care ţin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor, de titularii de drepturi sau de stabilirea corespondenţelor dintre informaţiile privitoare la opere şi alte obiecte protejate, pe de o parte, şi titularii de drepturi, pe de altă parte;
d) sumele rezultate din plasamentele remuneraţiilor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum şi cele obţinute cu titlu de prejudicii sau despăgubiri ca urmare a încălcării dreptului de autor ori a drepturilor conexe se cuvin şi se repartizează titularilor de drepturi şi nu pot constitui venituri ale organizaţiilor de gestiune colectivă.
(2) În cazul în care titularii de drepturi nu au putut fi identificaţi sau localizaţi şi sumele datorate titularilor de drepturi nu pot fi repartizate şi plătite în termenul prevăzut la alin.(1) lit.c), iar excepţia de la acest termen nu se aplică, aceste sume se înscriu separat în conturile organizaţiei de gestiune colectivă.
(3) Organizaţiile de gestiune colectivă trebuie să acţioneze cu bună-credinţă şi să ia toate măsurile necesare în scopul identificării şi localizării titularilor de drepturi pentru repartizarea şi plata sumelor ce li se cuvin. În acest sens, organizaţiile de gestiune colectivă vor verifica bazele de date cu privire la lista de membri şi repertoriu, inclusiv ale altor organizaţii similare autohtone şi străine, precum şi orice alte informaţii relevante la care au acces.
(4) În termen de 3 luni de la expirarea termenului stabilit la alin.(1) lit.c), organizaţia de gestiune colectivă pune informaţiile privind operele şi alte obiecte protejate în cazul cărora unul sau mai mulţi titulari de drepturi nu au fost identificaţi sau localizaţi la dispoziţia:
a) titularilor de drepturi pe care îi reprezintă sau a entităţilor care reprezintă titulari de drepturi, atunci când respectivele entităţi sunt membre ale organizaţiei de gestiune colectivă;
b) tuturor organizaţiilor de gestiune colectivă cu care a încheiat acorduri de reprezentare.
(5) Informaţiile menţionate la alin.(4) includ, atunci când sunt disponibile, următoarele:
a) titlul operei sau al altui obiect protejat;
b) numele titularului de drepturi;
c) numele editorului sau al producătorului;
d) orice alte informaţii pertinente disponibile care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi.
(6) În cazul imposibilităţii identificării şi localizării titularilor de drepturi după întreprinderea acţiunilor menţionate la alin.(3)–(5), organizaţia de gestiune colectivă pune informaţiile menţionate la alin.(5) la dispoziţia publicului în termen de maximum un an de la expirarea termenului de 3 luni prevăzut la alin.(4).
(7) Sumele datorate titularilor de drepturi care nu pot fi repartizate în termen de 3 ani de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate veniturile provenite din drepturi, cu condiţia că organizaţia de gestiune colectivă a întreprins toate măsurile necesare pentru identificarea şi localizarea titularilor de drepturi, se consideră a fi sume ce nu pot fi repartizate.
(8) După expirarea termenului general de prescripţie de 3 ani de la data notificării, în interiorul căruia titularii de drepturi au dreptul să revendice sumele respective, adunarea generală a membrilor organizaţiei de gestiune colectivă decide cu privire la utilizarea sumelor ce nu pot fi repartizate.
(9) Notificarea sumelor nerevendicate se face în scris şi electronic, inclusiv pe pagina web oficială a organizaţiei de gestiune colectivă, în termen de 6 luni de la încheierea exerciţiului financiar, şi va conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) titlul operei sau al altui obiect protejat;
b) numele titularului de drepturi;
c) denumirea utilizatorului şi data utilizării;
d) orice alte informaţii care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi.
(10) În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă investeşte veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, acest aspect trebuie să se realizeze în interesul suprem al titularilor de drepturi ale căror drepturi le reprezintă, în conformitate cu politica privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi şi a veniturilor obţinute în rezultatul investirii veniturilor provenite din drepturi, cu politica de gestiune a riscurilor şi cu respectarea următoarelor reguli:
a) adunarea generală se asigură că investiţia se realizează exclusiv în interesul membrilor săi;
b) activele se investesc într-un mod care să asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea portofoliului în întregul său;
c) activele sunt diversificate în mod corespunzător, pentru a se evita dependenţa excesivă de un anumit activ şi acumulările de riscuri la nivelul întregului portofoliu.
(11) O organizaţie de gestiune colectivă păstrează separat în conturile sale:
a) veniturile provenite din drepturi şi orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
b) orice active proprii pe care le-ar putea deţine aceasta şi orice venituri care provin din aceste active, din comisionul de gestiune sau din alte activităţi;
c) sumele nerevendicate, evidenţiate şi păstrate, de către organizaţie, în conturi analitice distincte timp de 3 ani de la data notificării.
Articolul 98. Comisionul de gestiune
(1) În cazul în care un autor sau un titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe autorizează o organizaţie de gestiune colectivă să îi gestioneze drepturile, aceasta este obligată să îi ofere, prin orice mijloace, inclusiv electronice, informaţii privind comisionul de gestiune şi alte reţineri din veniturile provenite din drepturi şi din oricare venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, înainte de a obţine acordul acestuia privind gestionarea drepturilor sale.
(2) Reţinerile menţionate la alin.(1) trebuie să fie rezonabile în raport cu serviciile prestate de organizaţia de gestiune colectivă pentru titularii de drepturi, inclusiv, dacă este cazul, cu serviciile prevăzute la alin.(4), şi să fie stabilite pe baza unor criterii obiective.
(3) Comisionul de gestiune nu poate depăşi costurile justificate documentar, suportate de organizaţia de gestiune colectivă în scopul gestionării dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Cerinţele aplicabile utilizării şi transparenţei utilizării sumelor reţinute cu titlu de comision de gestiune sau compensate în contul acestui comision se aplică oricăror altor reţineri destinate să acopere costurile gestionării dreptului de autor sau a drepturilor conexe.
(4) Organizaţia de gestiune colectivă nu aplică alte reţineri decât cele aferente comisionului de gestiune veniturilor provenite din drepturile pe care le gestionează pe baza unui acord de reprezentare sau oricăror venituri derivate din investirea respectivelor venituri provenite din drepturi, cu excepţia cazului în care cealaltă organizaţie de gestiune colectivă care este parte la acordul de reprezentare îşi exprimă în mod expres acordul pentru aceste reţineri.
(5) În cazul în care prin statut se prevede posibilitatea ca o organizaţie de gestiune colectivă să poată desfăşura activităţi cu scop social, cultural sau educaţional finanţate prin intermediul reţinerilor din veniturile provenite din drepturi, acestea se desfăşoară pe baza unor criterii echitabile, în special în ceea ce priveşte accesul la aceste activităţi şi amploarea lor.
(6) Comisionul de gestiune se reţine pentru fiecare drept gestionat după cum urmează:
a) pentru drepturile gestionate colectiv obligatoriu – conform prevederilor art.70, precum şi pentru drepturile gestionate colectiv extins – conform art.78. Comisionul reţinut de organizaţia de gestiune colectivă desemnată colector şi de organizaţiile beneficiare nu poate depăşi cumulativ 30% din sumele repartizate fiecăreia;
b) pentru drepturile gestionate colectiv facultativ – conform art.80. Comisionul datorat de proprii membri se reţine de organizaţia de gestiune colectivă la momentul efectuării repartiţiei şi nu poate depăşi 30% din sumele repartizate individual;
c) pentru drepturile gestionate în bază de mandat special – conform art.82. Comisionul se stabileşte de organizaţia de gestiune colectivă pe bază contractuală, cu respectarea tratamentului egal, în conformitate cu prevederile art.94 lit.j).
Secţiunea a 6-a
Negocierea metodologiilor
Articolul 99. Iniţierea procedurii de negociere a metodologiilor
(1) Remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi, precum şi condiţiile de colectare şi plată se stabilesc de către organizaţiile de gestiune colectivă şi utilizatori în cuprinsul metodologiilor negociate.
(2) Organizaţiile de gestiune colectivă şi utilizatorii negociază cu bună-credinţă şi îşi oferă reciproc toate informaţiile necesare.
(3) În vederea iniţierii procedurilor de negociere a metodologiilor, organizaţiile de gestiune colectivă, utilizatorii sau asociaţiile reprezentative ale acestora prevăzute la art.100 alin.(2) lit.b) şi c) trebuie să depună la AGEPI o cerere, însoţită de:
a) lista părţilor, elementele de identificare, precum şi dovada notificării acestora în vederea negocierii;
b) proiectul metodologiei şi tarifele.
(4) Nedepunerea listei sau depunerea unei liste incomplete, precum şi lipsa dovezii notificării atrag respingerea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere.
(5) Proiectul metodologiei se supune avizării AGEPI. Avizul se acordă în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii în cazul în care metodologiile îndeplinesc următoarele condiţii:
a) cuprind următoarele elemente obligatorii: obiectul de reglementare, modul de împărţire a remuneraţiei pe fiecare categorie de titulari de drepturi, cuantumul remuneraţiei datorate, exprimată procentual sau forfetar, baza de calcul al remuneraţiei, termenele de plată, penalităţile de întârziere, reducerile acordate pentru utilizatorii plătitori, informaţii şi documente aflate la dispoziţia utilizatorilor necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor, precum şi termenul şi formatul de raportare privind utilizarea operelor şi altor obiecte protejate. La stabilirea formatului de raportare se ţine seama, în măsura posibilului, de standardele facultative la nivel de sector;
b) acordarea licenţelor nu este condiţionată de acceptarea de către utilizatori a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu dispoziţiile legale, nu au legătură cu obiectul licenţelor;
c) prevederile proiectului de metodologie respectă dispoziţiile prezentei legi.
(6) În cazul remuneraţiei compensatorii prevăzute la art.71 şi 72, suplimentar condiţiilor prevăzute la alin.(5) lit.a) din prezentul articol, metodologia trebuie să cuprindă şi procedeul folosit pentru copiile înregistrate (sonor, audiovizual, digital, analogic).
(7) Remuneraţiile procentuale sau forfetare nu fac obiectul avizului prevăzut la alin.(5).
(8) Metodologia încheiată fără avizul sau cu nerespectarea avizului AGEPI este nulă.
Articolul 100. Procedura de negociere a metodologiilor
(1) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin ordin al directorului general al AGEPI, emis în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii menţionate la art.99 alin.(3) şi adus la cunoştinţa părţilor.
(2) Comisia de negociere a metodologiilor este constituită din:
a) câte un reprezentant al fiecărei organizaţii de gestiune colectivă avizate, care funcţionează pentru câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi;
b) câte un reprezentant al asociaţiilor reprezentative ale utilizatorilor la nivel naţional şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, notificaţi de entitatea solicitantă, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, cu condiţia ca aceasta să fie declarată la AGEPI, pe propria răspundere. Instituţiile publice, inclusiv organizaţiile publice de radiodifuziune şi de televiziune, care fac parte din comisia de negociere sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri;
c) câte un reprezentant al asociaţiilor reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, câte un reprezentant din partea a doi utilizatori locali notificaţi de entitatea solicitantă şi care depun la AGEPI acordul de participare în respectiva comisie.
(3) În funcţie de propunerea primită în vederea emiterii ordinului de constituire a comisiei de negociere, AGEPI convoacă şi desemnează în comisia de negociere orice entitate care are un interes legitim.
(4) Ordinul de constituire a comisiei de negociere se comunică părţilor împreună cu proiectul metodologiei depus de entitatea solicitantă.
(5) Negocierea metodologiilor se desfăşoară conform programului stabilit de părţile comisiei de negociere, pe o durată de maximum 90 de zile de la data constituirii comisiei.
(6) Metodologiile se negociază ţinându-se seama de următoarele criterii principale:
a) categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere şi alte obiecte protejate şi domeniul pentru care se poartă negocierea;
b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri asociaţiile reprezentative sau ceilalţi utilizatori desemnaţi să negocieze;
c) repertoriul gestionat de organizaţia de gestiune colectivă pentru membrii proprii, precum şi pentru membrii altor organizaţii similare străine, în baza contractelor de reciprocitate;
d) proporţia utilizării repertoriului gestionat de o organizaţie de gestiune colectivă;
e) proporţia utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligaţiile de plată prin acordurile de utilizare directe cu titularii de drepturi;
f) veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul pentru a cărui utilizare se negociază metodologiile;
g) practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori şi organizaţiile de gestiune colectivă.
(7) În cazul drepturilor gestionate colectiv obligatoriu, conform prevederilor art.70, tarifele şi metodologiile se negociază fără a se ţine seama de criteriile prevăzute la alin.(6) lit.c) şi e) din prezentul articol, repertoriile fiind considerate repertorii extinse.
(8) În cazul drepturilor gestionate colectiv extins, metodologiile se negociază cu prezentarea listei autorilor şi a titularilor de drepturi care au optat să excludă operele şi alte obiecte protejate de la mecanismul prevăzut la art.78.
Articolul 101. Negocierea remuneraţiilor
(1) Organizaţiile de gestiune colectivă pot solicita în negocieri, de la aceeaşi categorie de utilizatori, fie remuneraţii forfetare, fie remuneraţii procentuale numai dacă şi în măsura în care sunt utilizate opere sau alte obiecte protejate pentru care dreptul de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecţie prevăzute de lege.
(2) Remuneraţiile forfetare şi cele procentuale sunt stabilite din veniturile obţinute prin activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul organizaţiei de gestiune colectivă.
(3) În lipsa veniturilor, remuneraţiile forfetare sau procentuale sunt raportate la cheltuielile ocazionate de utilizare.
(4) Remuneraţiile prevăzute la alin.(2) trebuie să fie rezonabile în raport cu valoarea economică şi ponderea utilizării drepturilor în cauză, ţinând seama de caracteristicile şi de sfera de utilizare a operelor şi a altor obiecte protejate, precum şi de valoarea economică a serviciului prestat de organizaţia de gestiune colectivă.
(5) Organizaţiile de gestiune colectivă nu impun utilizatorilor remuneraţii inechitabile sau orice alte condiţii inechitabile de acordare a licenţelor şi nu aplică, în raporturile cu utilizatorii, remuneraţii inegale sau alte condiţii inegale la prestaţii echivalente.
(6) Pentru activitatea de radiodifuzare, organizaţiile de gestiune colectivă pot solicita numai remuneraţii procentuale, diferenţiate prin directă proporţionalitate cu ponderea utilizării de către fiecare utilizator – organizaţie de televiziune sau de radiodifuziune – a repertoriului gestionat colectiv în această activitate.
(7) Remuneraţiile forfetare se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organizaţiile de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la AGEPI, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 5 zile de la data depunerii. Modificările intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării.
(8) Înţelegerea părţilor din comisia de negociere se consemnează într-un protocol care, împreună cu metodologiile negociate, se depune la AGEPI în termen de 3 zile de la semnarea acestuia. Protocolul şi metodologiile se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data depunerii.
Articolul 102. Statutul metodologiilor
(1) Metodologiile stabilite conform prevederilor prezentei legi sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.
(2) Metodologiile nu sunt opozabile utilizatorilor care, la data declanşării procedurii de negociere a metodologiilor, se află în curs de negociere directă a unui contract de licenţă sau au încheiat deja aceste negocieri cu organizaţiile de gestiune colectivă.
(3) Organizaţiile de gestiune colectivă, utilizatorii sau asociaţiile reprezentative ale acestora pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Până la publicarea noilor metodologii rămân valabile vechile metodologii.
Secţiunea a 7-a
Colectorul şi structura comună de colectare
Articolul 103. Desemnarea colectorului în cazul drepturilor gestionate colectiv obligatoriu sau prin gestiune colectivă extinsă
(1) Colectarea remuneraţiilor ce se cuvin autorilor şi titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe pentru drepturile gestionate colectiv obligatoriu sau prin gestiune colectivă extinsă se face de către organizaţia de gestiune colectivă desemnată colector sau structura comună de colectare, prin decizie a directorului general al AGEPI, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Decizia de desemnare a colectorului se întemeiază pe propunerea organizaţiilor de gestiune colectivă avizate pentru acelaşi domeniu/aceleaşi drepturi, depusă printr-o cerere comună la AGEPI în termen de 30 de zile din momentul apariţiei unei noi organizaţii de gestiune colectivă, care conţine denumirea organizaţiei de gestiune colectivă propuse să fie desemnată colector al remuneraţiilor.
(3) Colectorul desemnat încheie cu toate organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare un acord, prin care se stabilesc atât criteriile de colectare, repartizare şi plată a remuneraţiilor, comisionul de gestiune, cât şi informaţiile pe care colectorul şi organizaţiile beneficiare urmează să şi le ofere reciproc, cu bună-credinţă, pe perioada aplicării acestuia. Acesta se depune la AGEPI în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei privind desemnarea colectorului şi conţine următoarele:
a) informaţii privind colectarea remuneraţiei, respectiv: suma brută colectată cu indicarea distinctă a TVA-ului; perioada în care a fost colectată suma respectivă, precum şi perioada din care provine aceasta; dobânzi, penalităţi şi perioada din care provin acestea; sume recuperate sau plătite cu întârziere, altele decât penalităţile, cu indicarea perioadei din care provin;
b) criteriile repartizării remuneraţiei între organizaţiile de gestiune colectivă (colector şi beneficiari);
c) informaţii privind repartizarea remuneraţiei, respectiv: suma brută repartizată; suma brută repartizată titularilor de drepturi reprezentaţi de organizaţia de gestiune colectivă beneficiară, atât din totalul sumei colectate, cât şi din totalul sumei repartizate, după deducerea comisionului;
d) modalitatea de evidenţiere şi justificare a comisionului de gestiune reţinut de organizaţia de gestiune colectivă desemnată colector, care nu poate depăşi cuantumul stabilit la art.98 alin.(6) lit.a), respectiv a comisionului de gestiune reţinut de colector din suma brută repartizată organizaţiei beneficiare, valoarea acestuia fiind indicată atât procentual, cât şi în valoare absolută, precum şi modul de utilizare a comisionului;
e) obligaţia organizaţiilor de gestiune colectivă beneficiare de a pune la dispoziţia colectorului toată informaţia necesară pentru eliberarea licenţelor şi colectarea remuneraţiei, inclusiv lista membrilor şi repertoriul.
(4) Informaţiile prevăzute la alin.(3) se comunică organizaţiilor beneficiare defalcat pentru fiecare drept gestionat, la fiecare repartiţie efectuată către acestea.
(5) În cazul în care organizaţiile de gestiune colectivă nu depun propunerea menţionată la alin.(2), AGEPI decide asupra desemnării colectorului dintre organizaţiile de gestiune colectivă avizate, luând în considerare care dintre organizaţiile de gestiune colectivă avizate îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) deţine program de monitorizare a utilizării operelor şi a altor obiecte protejate şi sistem de repartizare a remuneraţiei;
b) este reprezentativă, ţinând cont de numărul de membri şi de gradul de utilizare al repertoriului gestionat, dovedit prin rapoarte de la utilizatori;
c) dispune de resurse umane şi materiale necesare pentru asigurarea colectării remuneraţiilor, cu un nivel minim de cheltuieli.
(6) În cazul în care colectorul şi organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare nu pot conveni în privinţa încheierii acordului menţionat la alin.(3), părţile pot apela la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, instituite de AGEPI.
(7) Organizaţia de gestiune colectivă desemnată colector are următoarele obligaţii:
a) să elibereze licenţa în numele tuturor organizaţiilor de gestiune colectivă beneficiare;
b) să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a cheltuielilor aferente în raporturile cu organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare;
c) să evidenţieze în conturi analitice distincte atât sumele colectate, cât şi sumele rezultate din plasamentele remuneraţiilor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum şi cele obţinute cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încălcării dreptului de autor ori drepturilor conexe;
d) să evidenţieze distinct cheltuielile de colectare şi să le justifice prin documente/informaţii corespunzătoare;
e) să prezinte, la cerere, organizaţiilor de gestiune colectivă beneficiare informaţii privind activitatea desfăşurată.
(8) Colectorul se desemnează pentru o perioadă de 3 ani. Condiţiile şi criteriile prevăzute în prezentul articol trebuie îndeplinite şi respectate pe întreaga durată a desfăşurării activităţii de colectare.
(9) După expirarea termenului prevăzut la alin.(8), organizaţia de gestiune colectivă poate fi din nou desemnată colector în condiţiile art.103, după verificarea îndeplinirii şi respectării condiţiilor şi a criteriilor prevăzute în prezentul articol.
(10) Neîndeplinirea sau nerespectarea obligaţiilor, a condiţiilor sau a criteriilor prevăzute în prezentul articol de către organizaţia de gestiune colectivă desemnată colector are drept consecinţă revocarea deciziei de desemnare a colectorului, precum şi răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz.
(11) Revocarea deciziei de desemnare a colectorului se dispune prin decizie a directorului general al AGEPI, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(12) Organizaţia de gestiune colectivă căreia i-a fost revocată decizia prevăzută la alin.(1) nu mai poate fi desemnată colector pentru o perioadă de 5 ani de la data publicării deciziei prevăzute la alin.(11).
(13) AGEPI desemnează din oficiu colectorul unic în cazul în care există doar o singură organizaţie de gestiune colectivă pe un drept prevăzut la art.70 alin.(2) şi/sau art.78 alin.(3).
Articolul 104. Structura comună de colectare
(1) Organizaţiile de gestiune colectivă pot constitui, cu avizul AGEPI, structuri comune de colectare pentru unul sau mai multe drepturi dintre cele prevăzute la art.70, 78, 80 şi 82.
(2) Structurile comune de colectare au statut de asociaţii obşteşti şi îşi desfăşoară activitatea în corespundere cu prevederile prezentei legi, în limitele împuternicirilor acordate de fondatori, care presupun:
a) eliberarea licenţelor pentru utilizarea operelor şi a altor obiecte protejate, precum şi a repertoriului organizaţiilor de gestiune colectivă fondatoare;
b) colectarea remuneraţiei în conformitate cu licenţele eliberate utilizatorilor;
c) repartizarea remuneraţiei colectate către organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare, în conformitate cu prevederile acordului dintre acestea;
d) acţionarea utilizatorilor în instanţa de judecată pentru utilizarea operelor şi a altor obiecte protejate, precum şi a repertoriului organizaţiilor de gestiune colectivă beneficiare în lipsa unei licenţe sau pentru neplata remuneraţiei conform licenţei obţinute.
(3) Structurile comune de colectare sunt create pentru eficientizarea procesului de colectare a remuneraţiilor, fiind finanţate de organizaţiile de gestiune colectivă beneficiare, în limita comisionului de gestiune propriu.
(4) Sumele colectate de structura comună de colectare sunt repartizate organizaţiilor de gestiune colectivă beneficiare, acestea fiind responsabile pentru repartizarea şi plata remuneraţiilor către titularii de drepturi.
(5) Pentru obţinerea avizului menţionat la alin.(1), structura de colectare trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
a) să fie creată de cel puţin două organizaţii de gestiune colectivă;
b) să facă dovada deţinerii mijloacelor necesare pentru colectarea remuneraţiilor;
c) să prezinte acordul încheiat cu organizaţiile de gestiune colectivă fondatoare privind modul de repartizare a remuneraţiilor colectate şi comisionul.
(6) După verificarea respectării condiţiilor prevăzute la alin.(5), structura de colectare este desemnată colector în temeiul acordului organizaţiilor de gestiune colectivă fondatoare ale structurii de colectare care gestionează aceeaşi categorie de drepturi sau titulari de drepturi, prin decizie a directorului general al AGEPI care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Acordul se încheie în formă scrisă şi se depune la AGEPI.
(7) Prevederile art.103 alin.(3) lit.b), d), e) şi alin.(8)–(12), ale art.106 şi 107 se aplică mutatis mutandis şi structurilor comune de colectare.
(8) În cazul în care structura de colectare este desemnată colector în condiţiile alin.(6) pentru drepturi gestionate colectiv obligatoriu sau gestionate colectiv extins, dacă un autor sau un titular de drepturi nu are calitatea de membru la nicio organizaţie de gestiune colectivă, competenţa de a repartiza remuneraţia cuvenită revine organizaţiei de gestiune colectivă reprezentativă pentru categoria de drepturi şi titulari de drepturi.
Articolul 105. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor
(1) Utilizatorii au următoarele drepturi:
a) să apeleze la organizaţiile de gestiune avizate în vederea obţinerii licenţei pentru utilizarea operelor şi/sau altor obiecte ale drepturilor conexe, înainte de utilizarea acestora;
b) să solicite informaţii de la organizaţiile de gestiune colectivă cu referire la repertoriul gestionat, remuneraţia ce urmează a fi plătită, precum şi alte condiţii de licenţiere;
c) să participe la negocierea metodologiilor conform procedurii prevăzute la art.100;
d) să apeleze la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale în vederea soluţionării unor eventuale conflicte cu organizaţiile de gestiune colectivă.
(2) Utilizatorii au următoarele obligaţii:
a) să solicite acordul autorului ori al titularului de drepturi sau licenţă de la organizaţia de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor şi/sau altor obiecte protejate, înainte de utilizarea acestora;
b) să utilizeze numai operele şi/sau obiectele protejate pentru care au obţinut acordul sau licenţa de utilizare;
c) să achite autorului, titularului de drepturi sau organizaţiei de gestiune colectivă, după caz, remuneraţiile corespunzătoare pentru utilizarea operelor şi/sau a altor obiecte protejate;
d) să furnizeze organizaţiei de gestiune colectivă, în format scris sau electronic aprobat de AGEPI, raportul de utilizare a operelor şi a obiectelor drepturilor conexe, în termenele stabilite în metodologii;
e) să furnizeze organizaţiei de gestiune colectivă informaţiile şi documentele necesare pentru colectarea veniturilor provenite din drepturi şi pentru repartizarea şi plata către autori sau titularii de drepturi a sumelor datorate;
f) să asigure respectarea drepturilor morale ale autorilor şi titularilor de drepturi asupra operelor şi a altor obiecte protejate utilizate.
Secţiunea a 8-a
Controlul activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă
Articolul 106. Controlul activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) Controlul activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă se efectuează de AGEPI, cu posibilitatea atragerii, după caz, a unor specialişti/experţi din exterior, conform procedurilor stabilite prin ordin al directorului general al AGEPI.
(2) Procedura de control, precum şi documentele pe care organizaţiile de gestiune colectivă trebuie să le prezinte sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
(3) AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activităţii organizaţiei de gestiune colectivă. În perioada dintre două controale generale anuale, AGEPI are dreptul să efectueze controale speciale în baza sesizărilor înaintate de titularii de drepturi, inclusiv de membrii organizaţiei şi de utilizatori, sau parvenite din alte surse relevante, care conţin informaţii ce produc dubii rezonabile cu privire la corespunderea activităţii organizaţiei cu prevederile prezentei legi, ale altor acte normative relevante şi ale statutelor proprii.
(4) Controlul anual şi special efectuat de AGEPI se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organizaţiei de gestiune colectivă controlate, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de efectuarea acestuia.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă supusă controlului este obligată să asigure, la iniţierea controlului şi pe durata desfăşurării acestuia, prezenţa directorului general ori a reprezentantului.
(6) În rezultatul fiecărui control menţionat la alin.(3) din prezentul articol, AGEPI întocmeşte actul de control, care conţine concluziile comisiei de control referitoare la încălcările constatate.
(7) În termen de 5 zile de la comunicarea actului de control, organizaţia de gestiune colectivă poate formula observaţii cu privire la concluziile controlului, însoţite de documente doveditoare suplimentare, dacă acestea nu au fost prezentate pe parcursul controlului. Observaţiile se anexează la actul de control, iar comisia de control le analizează, urmând a comunica admiterea sau respingerea acestora în termen de 10 zile de la primire.
(8) În cazul depistării unor nereguli, în baza concluziilor cuprinse în actul de control, AGEPI acordă organizaţiilor de gestiune colectivă un termen pentru înlăturarea iregularităţilor, precum şi comunică actul de control către adunarea generală a organizaţiei de gestiune colectivă controlate, care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară.
Articolul 107. Încălcarea de către organizaţia de gestiune colectivă a prevederilor prezentei legi
(1) În cazul în care se constată că organizaţia de gestiune colectivă nu respectă obligaţiile impuse prin prezenta lege, cu excepţia celor a căror încălcare se pedepseşte contravenţional sau penal, AGEPI dispune una dintre următoarele măsuri:
a) acordă organizaţiilor de gestiune colectivă termen pentru înlăturarea iregularităţilor identificate în activitatea acestora;
b) revocă decizia de desemnare a colectorului, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art.103 alin.(7);
c) suspendă activitatea organizaţiei de gestiune colectivă pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 1 an, în cazul neîndeplinirii în termen a măsurilor dispuse potrivit lit.a);
d) revocă decizia de avizare, în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art.84 alin.(1).
(2) Măsurile dispuse conform alin.(1) lit.a) trebuie să fie clare, precise şi cu indicarea temeiului legal.
(3) Deciziile emise de AGEPI în temeiul alin.(1) pot fi contestate în condiţiile Codului administrativ.
(4) Măsura prevăzută la alin.(1) lit.c) încetează la împlinirea termenului, sub condiţia îndeplinirii obligaţiilor pentru a căror nerespectare a fost dispusă. Dacă aceste obligaţii nu au fost îndeplinite, se dispune revocarea deciziei de avizare.
(5) Suspendarea activităţii organizaţiei de gestiune colectivă şi revocarea deciziei de avizare a acesteia nu aduc atingere calităţii de organizaţie necomercială, conferită prin Legea nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale.
(6) AGEPI verifică îndeplinirea măsurilor dispuse pe baza documentelor şi a informaţiilor depuse de organizaţia de gestiune colectivă în interiorul termenelor acordate potrivit prevederilor alin.(1).
Articolul 108. Litigii între părţi
(1) Litigiile dintre organizaţiile de gestiune colectivă, membrii organizaţiilor de gestiune colectivă, titularii de drepturi sau utilizatorii operelor şi ai altor obiecte protejate referitoare la prevederile prezentei legi pot fi înaintate spre examinare Comisiei de mediere sau Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii intelectuale.
(2) Prevederile alin.(1) nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa în instanţa de judecată.
Capitolul XIV
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR. MĂSURI,
PROCEDURI ŞI MIJLOACE DE REPARARE
Articolul 109. Încălcarea drepturilor
(1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz.
(2) Măsurile, procedurile şi mijloacele de reparare stabilite în prezentul capitol au scopul de a asigura respectarea drepturilor şi a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege. Acestea se aplică în mod corect şi echitabil, nu sunt complicate în mod inutil sau costisitoare şi presupun termene rezonabile, astfel încât să nu atragă întârzieri nejustificate.
(3) Aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare va fi una eficientă, proporţională şi disuasivă, va evita crearea obstacolelor în calea comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
(4) Dispoziţiile procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.
Articolul 110. Acţiunea privind încălcarea drepturilor
(1) Persoanele fizice sau juridice care au pretenţii în privinţa utilizării operelor şi obiectelor protejate prin drept de autor sau drepturi conexe sau în privinţa altor drepturi protejate de prezenta lege au dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare prevăzute de prezentul capitol.
(2) Sunt îndreptăţite să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare stabilite în prezentul capitol următoarele persoane:
a) autorii, titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe sau autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
b) alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special licenţiaţii;
c) organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
d) organizaţiile profesionale şi alţi reprezentanţi ai titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe şi ai licenţiaţilor.
(3) Pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare prevăzute de prezentul capitol este suficient ca numele autorului sau al titularului dreptului de autor să fie menţionat pe operă sau pe alt obiect protejat, pentru ca aceştia să fie, până la proba contrară, consideraţi ca atare şi, prin urmare, admişi să iniţieze proceduri împotriva nerespectării drepturilor.
(4) Prevederile alin.(3) se aplică mutatis mutandis titularilor de drepturi conexe în ceea ce priveşte obiectul lor protejat.
Articolul 111. Măsuri de asigurare a probelor
(1) Până la înaintarea unei acţiuni, instanţa de judecată competentă poate să dispună măsuri provizorii pentru asigurarea probelor, la cererea reclamantului, care, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale, prezintă probe accesibile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor privind încălcarea drepturilor sale sau iminenţa unei astfel de încălcări.
(2) Măsurile de asigurare a probelor pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sau sechestrul mărfurilor în litigiu şi, după caz, al materialelor şi al instrumentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea mărfurilor în litigiu, precum şi documentele referitoare la ele.
(3) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, având menirea să asigure compensarea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului.
(4) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă.
(5) Măsurile menţionate la alin.(1) sunt luate, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţa părţii afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.
(6) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc la cererea părţilor afectate pentru a se decide, în termen rezonabil, după notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.
(7) Măsurile de asigurare a probelor sunt anulate la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu intentează o acţiune în instanţa de judecată în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii de asigurare a probelor.
(8) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.
Articolul 112. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1) La solicitarea unei părţi care prezintă dovezi suficiente şi rezonabile că pretenţiile sale sunt fondate, precum şi informaţii că anumite probe se află în gestiunea părţii adverse, instanţa de judecată poate dispune ca probele să fie prezentate de cealaltă parte, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.
(2) În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa de judecată poate dispune, la solicitarea unei părţi, prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii adverse, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.
Articolul 113. Dreptul la informare
(1) În cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege şi ca răspuns la o cerere justificată şi rezonabilă a reclamantului, instanţa de judecată competentă poate dispune ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuire a bunurilor sau a serviciilor care încalcă un drept prevăzut de prezenta lege să fie furnizate de persoana care a încălcat drepturile sau de orice altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:
a) are în posesie mărfuri-pirat la scară comercială;
b) utilizează, la scară comercială, servicii care încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
c) furnizează, la scară comercială, produse sau servicii utilizate în activităţi prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
d) a fost indicată de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni de producere, realizare, fabricare, distribuire sau închiriere a mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.
(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:
a) denumirea şi sediile producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai bunurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vânzătorilor angro şi cu amănuntul;
b) informaţii despre cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul lor.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără să afecteze alte prevederi legale care:
a) permit titularului de drepturi să obţină informaţii mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
c) reglementează răspunderea pentru abuzul de drept la informare;
d) dau posibilitatea de a fi respinsă furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau cea a rudelor apropiate la o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege;
e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Articolul 114. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1) Dacă s-a constatat încălcarea sau iminenţa încălcării drepturilor prevăzute de prezenta lege, instanţa de judecată poate, la cererea reclamantului, să instituie măsuri de asigurare împotriva pârâtului şi/sau intermediarilor, şi anume:
a) să pronunţe o încheiere cu titlu provizoriu cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept prevăzut de prezenta lege, de a interzice continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate, sau de a cere prezentarea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea reclamantului;
b) să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor presupuse că încalcă un drept prevăzut de prezenta lege, în scop de prevenire a introducerii sau răspândirii acestora în circuitul comercial.
(2) În sensul alin.(1), prin intermediari se înţeleg furnizorii de acces care oferă utilizatorilor doar acces la internet, fără alte servicii precum e-mail, FTP sau servicii de partajare a fişierelor, sau fără exercitarea vreunui control, de iure sau de facto, asupra serviciilor pe care utilizatorii le folosesc.
(3) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, instanţa de judecată competentă poate dispune, dacă partea vătămată demonstrează existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, asigurarea acţiunii prin sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale persoanei care se presupune că a încălcat drepturile, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor active ale acesteia. În acest scop, instanţa de judecată competentă poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţia relevantă.
(4) Măsurile menţionate la alin.(1) sunt luate, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţa părţii afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.
(5) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc la cererea părţilor afectate pentru a se decide, în termen rezonabil, după notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.
(6) Măsurile de asigurare sunt anulate, la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu intentează o acţiune pe fond în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii de asigurare a probelor.
(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.
(8) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) şi (3) cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, având menirea să asigure repararea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului, prevăzută la alin.(7).
Articolul 115. Măsuri corective
(1) Fără a-l scuti de plata oricăror despăgubiri datorate titularului de drepturi în urma încălcării şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare cu privire la bunurile considerate ca provenind din încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege şi, după caz, cu privire la materialele şi echipamentul care au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri. Asemenea măsuri prevăd:
a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
b) scoaterea definitivă din circuitul comercial; sau
c) distrugerea.
(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează pe cheltuiala pârâtului, cu excepţia cazului când există motive temeinice care se opun acestui lucru.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se va conduce de principiul echităţii, luând în considerare gravitatea încălcării, măsurile de corecţie dispuse, precum şi interesele persoanelor terţe.
Articolul 116. Asigurarea executării hotărârii judecătoreşti
(1) Dacă prin hotărâre judecătorească se constată o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate pronunţa o încheiere prin care pârâtul sau intermediarul să fie somat să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a drepturilor menţionate. În acest scop, instanţa de judecată poate cere depunerea de către pârât a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare.
(2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin.(1) va antrena, după caz, aplicarea unei sancţiuni pecuniare repetate pentru a asigura executarea acesteia.
Articolul 117. Măsuri alternative
În cazuri corespunzătoare şi la cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute de prezentul capitol, instanţa de judecată poate să dispună plata unei despăgubiri pecuniare în locul aplicării măsurilor provizorii prevăzute de prezenta lege dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) persoana a acţionat fără intenţie sau din imprudenţă;
b) executarea măsurilor ce ar trebui stabilite ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită;
c) plata unei despăgubiri este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
Articolul 118. Despăgubirile
(1) La cererea persoanelor specificate la art.110 alin.(2), instanţa de judecată competentă dispune persoanei care a încălcat un drept prevăzut de prezenta lege şi care a acţionat cu bună ştiinţă sau având motive suficiente de a şti acest lucru plata către reclamant a unor despăgubiri adaptate prejudiciului real suferit de acesta prin încălcarea dreptului său.
(2) La stabilirea despăgubirii, instanţa de judecată competentă:
a) va lua în considerare toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative suportate de partea vătămată, în special venitul ratat, orice beneficiu fără justă cauză realizat de persoana care a încălcat drepturile şi, dacă este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului prin încălcarea drepturilor sale; sau
b) ca alternativă la lit.a), poate hotărî, dacă este cazul, să stabilească o valoare forfetară pentru despăgubiri, pe baza unor elemente cum ar fi, cel puţin, valoarea remuneraţiilor sau drepturilor care ar fi fost datorate în cazul în care persoana care a încălcat drepturile ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul respectiv, prevăzut de prezenta lege.
(3) Atunci când persoana a încălcat drepturile fără a avea ştiinţă de aceasta sau fără a avea motive rezonabile de a şti aceasta, instanţa de judecată poate dispune recuperarea beneficiilor sau plata unor despăgubiri care pot fi prestabilite.
Articolul 119. Publicarea hotărârilor judecătoreşti
(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat drepturile, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărârea de judecată, inclusiv afişarea acesteia ori publicarea ei integrală sau parţială.
(2) Instanţa de judecată competentă poate ordona şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
Articolul 120. Încălcarea prevederilor referitoare la măsurile tehnice de protecţie şi la informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor
(1) Sunt interzise fabricarea, importul, distribuirea, vânzarea, închirierea, publicitatea în scopul vânzării sau al închirierii ori posesiunea în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor, ori furnizarea de servicii care:
a) fac obiectul unei promoţii, publicităţi sau vânzări în scopul nerespectării;
b) au doar un scop comercial sau o utilizare limitată în afara nerespectării; sau
c) sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite şi a facilita nerespectarea oricăror măsuri tehnice eficiente.
(2) În caz de încălcare a prevederilor referitoare la măsurile tehnice de protecţie prevăzute la art.60 şi la informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor prevăzute la art.61, indiferent dacă s-a încheiat sau nu cu încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, se aplică aceleaşi măsuri, proceduri, remedii şi sancţiuni care sunt prevăzute de prezentul capitol şi de actele normative relevante pentru încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
(3) În cazul exemplarelor contrafăcute şi al echipamentului utilizat în scop de contrafacere, măsurile, procedurile, remediile şi sancţiunile prevăzute la alin.(2) se aplică mutatis mutandis şi echipamentului, produselor, componentelor specificate la alin.(1).
Articolul 121. Protecţia social-juridică a autorilor şi a titularilor de drepturi
(1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri similare care servesc direct la crearea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
(2) Remuneraţia datorată autorilor şi interpreţilor ca urmare a utilizării operelor şi a altor obiecte protejate beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile, inclusiv în sensul că nu poate fi urmărită în cadrul procedurii de executare decât în aceleaşi condiţii ca şi salariul.
(3) Hotărârile judecătoreşti privind încasarea remuneraţiei vor fi executate imediat după pronunţare dacă instanţa va considera aceasta necesar.
Capitolul XV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 122. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia prevederilor art.77, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2025.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
a) va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acesteia;
c) va asigura revizuirea şi abrogarea actelor normative departamentale care contravin prezentei legi.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.191–193, art.630), cu modificările ulterioare.
(4) La articolul 7 din Legea nr.114/2014 cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.282–289, art.600), cu modificările ulterioare, alineatul (2) se modifică după cum urmează:
la litera a), cuvântul „intelectuală” se substituie cu cuvântul „industrială”, iar cuvântul „intelectuale” se substituie cu cuvântul „industriale”;
la litera o), cuvântul „industriale” se substituie cu cuvântul „intelectuale”;
litera r) se abrogă;
litera s) va avea următorul cuprins:
„s) avizează constituirea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;”
alineatul se completează cu literele t)–w) cu următorul cuprins:
„t) desemnează colectorul în cazul drepturilor gestionate colectiv obligatoriu sau prin gestiune colectivă extinsă;
u) efectuează controale anuale şi speciale privind activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
v) monitorizează funcţionarea organizaţiilor de gestiune colectivă şi a structurilor comune de colectare;
w) eliberează, în numele statului, adeverinţe privind înscrierea obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe în Registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe.”
Articolul 123. Dispoziţii tranzitorii
(1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, organizaţiile de gestiune colectivă care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi desfăşurau activitatea conform prevederilor Legii nr.139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe urmează:
a) să îşi aducă statutul în concordanţă cu prevederile art.85 şi, în condiţiile prevăzute de acesta, să înregistreze modificările statutare la organul competent;
b) să fie reavizate de către AGEPI conform prevederilor art.84.
(2) Tarifele în vigoare stabilite în contractele de licenţă cu utilizatorii se aplică până la data de 31 decembrie 2022.
(3) Până la realizarea condiţiilor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, organizaţiile de gestiune colectivă care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi desfăşurau activitatea conform prevederilor Legii nr.139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe vor continua să activeze în condiţiile avizelor şi deciziilor eliberate de AGEPI în baza Legii nr.139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
(4) În cazul în care nu au fost respectate termenul şi condiţiile prevăzute la alin.(1):
a) organizaţiile de gestiune colectivă îşi pierd statutul de organizaţie de gestiune colectivă, fapt ce se stabileşte prin decizie a directorului general al AGEPI;
b) toate licenţele eliberate utilizatorilor devin nule de drept.
(5) După expirarea termenului prevăzut la alin.(2) din prezentul articol se aplică tarifele stabilite conform metodologiilor negociate şi aprobate în condiţiile art.99–101.
(6) Protecţia prevăzută de prezenta lege se aplică operelor şi altor obiecte protejate create până la intrarea în vigoare a prezentei legi sau care, la data intrării în vigoare a legii, îndeplinesc criteriile de protecţie stabilite în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia cazului în care o astfel de aplicare va aduce atingere contractelor încheiate sau drepturilor acordate/conferite anterior/până la acea dată.
(7) Prezenta lege nu aduce atingere oricăror acte încheiate în condiţiile art.30 şi 31 din Legea nr.139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau oricăror drepturi dobândite prin succesiune.
| VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Mihail POPŞOI
|
| Nr.230. Chişinău, 28 iulie 2022. |
|
LISTA echipamentelor şi suporturilor materiale pentru care se achită remuneraţie compensatorie pentru copia privată
| ||
| Nr. crt. | Echipamente/suporturi materiale | Coduri |
| 1 | MP3 Player | 852713000 |
| 2 | PC/Tablete | 847130000, 847141000 |
| 3 | Set-top Box | 852871190, 852871910, 852871150 |
| 4 | Smartphone | 851713000, 851714000 |
| 5 | E-reader | 854370050 |
| 6 | Game console | 950450000 |
| 7 | Smartwatch | 910212000 |
| 8 | CD/DVD | 852341, 852380100 |
| 9 | SSD/HDD | 847170500 |
| 10 | USB drive, Cartele de memorie (SD, MicroSD, MiniSD etc.) | 852351100 |
[Anexa modificată prin Legea nr.338 din 24.11.2023, în vigoare 14.01.2024]
