L E G E

privind activitatea de asigurare sau de reasigurare

 

nr. 92  din  07.04.2022

 

Monitorul Oficial nr.129-133/229 din 29.04.2022

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

Articolul 2. Domeniul de aplicare

Articolul 3. Cadrul juridic

Articolul 4. Noţiuni principale

Articolul 5. Asigurarea obligatorie şi asigurarea benevolă (facultativă)

Articolul 6. Prestaţia datorată de asigurător

Articolul 7. Prima de asigurare

Articolul 8. Asigurarea persoanelor fizice şi juridice străine şi a apatrizilor

 

Capitolul II

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII

 

Secţiunea 1

Licenţierea societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Articolul 9. Prevederi generale

Articolul 10. Procedura de licenţiere

Articolul 11. Planul de afaceri

Articolul 12. Motivele respingerii cererii de licenţiere

Articolul 13. Reperfectarea licenţei

Articolul 14. Eliberarea duplicatului licenţei

Articolul 15. Suspendarea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 16. Retragerea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 17. Alte măsuri aplicate participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor

Articolul 18. Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor

Articolul 19. Cerinţele de licenţiere a sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe

Articolul 20. Capitalul de dotare a sucursalei

Articolul 21. Conducerea sucursalei

Articolul 22. Evaluarea calităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare care solicită înfiinţarea sucursalei

Articolul 23. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

Articolul 24. Notificarea şi informarea

Articolul 25. Publicarea informaţiilor de către sucursale

Articolul 26. Nerespectarea dispoziţiilor legale de către sucursală

Articolul 27. Retragerea licenţei sucursalei

Articolul 28. Modificări în situaţiile asigurătorilor sau reasigurătorilor

 

Secţiunea a 2-a

Desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare

Articolul 29. Fondatorii şi acţionarii societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Articolul 30. Acţionarii care deţin participaţii calificate. Achiziţiile

Articolul 31. Evaluarea achizitorului potenţial

Articolul 32. Limitele activităţii asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 33. Denumirea şi sediul asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 34. Sistemul de guvernanţă

Articolul 35. Organele de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare

Articolul 36. Persoanele care deţin funcţii-cheie

Articolul 37. Comitetul de audit

Articolul 38. Managementul riscurilor

Articolul 39. Evaluarea internă a riscurilor proprii şi a solvabilităţii

Articolul 40. Sistemul de control intern

Articolul 41. Auditul intern

Articolul 42. Funcţia actuarială

Articolul 43. Funcţiile şi activităţile externalizate

Articolul 44. Cerinţe operaţionale specifice

Articolul 45. Deschiderea sucursalelor

Articolul 46. Înfiinţarea sucursalelor pe teritoriul unui stat terţ

Articolul 47. Lichidarea sucursalelor

Articolul 48. Informaţia statistică privind activitatea desfăşurată

Articolul 49. Înregistrarea modificărilor societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Articolul 50. Publicarea informaţiilor şi raportarea

Articolul 51. Regimul informaţiilor confidenţiale

Articolul 52. Accesul la informaţie

Articolul 53. Auditul situaţiilor financiare

Articolul 54. Auditul în scop de supraveghere

Articolul 55. Transferul portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 56. Asocierea societăţilor de asigurare sau de reasigurare

 

Secţiunea a 3-a

Solvabilitatea şi stabilitatea financiară

Articolul 57. Evaluarea activelor şi a pasivelor

Articolul 58. Prevederile generale cu privire la active

Articolul 59. Activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim

Articolul 60. Restricţii privind activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim

Articolul 61. Localizarea activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim

Articolul 62. Corelarea activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim

Articolul 63. Prevederile speciale cu privire la asigurările cu risc investiţional

Articolul 64. Restricţiile privind anumite categorii de active

Articolul 65. Rezervele tehnice

Articolul 66. Calcularea rezervelor tehnice

Articolul 67. Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor incluse în contractele de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 68. Sumele recuperabile din contractele de reasigurare

Articolul 69. Calitatea datelor şi aproximărilor aplicate. Compararea rezultatelor cu experienţele anterioare

Articolul 70. Adecvarea şi majorarea rezervelor tehnice

Articolul 71. Determinarea fondurilor proprii

 

Secţiunea a 4-a

Solvabilitatea asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 72. Solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 73. Frecvenţa calculării ratei de solvabilitate

 

Secţiunea a 5-a

Cerinţa de capital minim

Articolul 74. Calcularea cerinţei de capital minim

 

Secţiunea a 6-a

Investiţiile

Articolul 75. Norme prudenţiale privind investiţiile

Articolul 76. Restricţiile privind tranzacţiile societăţilor de asigurare sau de reasigurare

 

Secţiunea a 7-a

Societăţile de asigurare sau de reasigurare aflate în dificultate

Articolul 77. Identificarea şi notificarea deteriorării situaţiei financiare

Articolul 78. Supravegherea în cazul deteriorării situaţiei financiare

Articolul 79. Planul de redresare sau planul de finanţare

Articolul 80. Rezoluţia societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Articolul 81. Vânzarea activităţii şi a portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 82. Administrarea specială

 

Secţiunea a 8-a

Reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurare

sau de reasigurare

Articolul 83. Măsurile de reorganizare

Articolul 84. Procedura de lichidare

Articolul 85. Registrul special al activelor

Articolul 86. Fondul de garantare în asigurări

 

Secţiunea a 9-a

Condiţiile contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 87. Condiţiile de asigurare directă şi primele de asigurare

Articolul 88. Informarea contractanţilor asigurărilor

Articolul 89. Protecţia consumatorului

Articolul 90. Examinarea petiţiilor

Articolul 91. Obligaţia de menţinere a contractului

 

Secţiunea a 10-a

Dispoziţii specifice asigurării generale şi asigurării de viaţă

Articolul 92. Condiţii de asigurare

Articolul 93. Coasigurarea

Articolul 94. Servicii de asistenţă

Articolul 95. Dispoziţii specifice asigurării de viaţă

 

Secţiunea a 11-a

Dispoziţii specifice reasigurării

Articolul 96. Activitatea de reasigurare

 

Secţiunea a 12-a

Desfăşurarea simultană a activităţii în categoriile „asigurări

generale” şi „asigurări de viaţă”

Articolul 97. Reglementări specifice

Articolul 98. Gestionarea separată a activităţilor în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale”

 

Capitolul III

SUPRAVEGHEREA ŞI SOLVABILITATEA LA NIVEL DE GRUP

Articolul 99. Supravegherea la nivel de grup

Articolul 100. Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup

Articolul 101. Supravegherea concentrării riscurilor şi tranzacţiilor intragrup

Articolul 102. Supravegherea sistemului de guvernanţă

Articolul 103. Coordonarea activităţilor de supraveghere

Articolul 104. Acordurile de colaborare în domeniul supravegherii de grup

Articolul 105. Colegiile de supraveghetori

 

Capitolul IV

INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI ŞI/SAU ÎN REASIGURĂRI

 

Secţiunea 1

Activitatea intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări

Articolul 106. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

Articolul 107. Activitatea agentului de asigurare şi a agentului bancassurance

Articolul 108. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 109. Activitatea asistentului în brokeraj

 

Secţiunea a 2-a

Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 110. Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 111. Suspendarea şi retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 112. Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 113. Responsabilităţile brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

 

Capitolul V

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢIALĂ

Articolul 114. Principiile generale privind procesul de supraveghere

Articolul 115. Competenţa şi atribuţiile autorităţii de supraveghere

Articolul 116. Măsurile şi metodele de supraveghere

Articolul 117. Procesul de supraveghere

Articolul 118. Informaţiile furnizate în scopuri de supraveghere

Articolul 119. Cooperarea şi schimbul de informaţii

Articolul 120. Secretul profesional

Articolul 121. Cerinţele de publicare a informaţiilor pentru autoritatea de supraveghere

Articolul 122. Răspunderea şi sancţiuni

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 123. Dispoziţii tranzitorii

Articolul 124. Dispoziţii finale

 

Anexă Clasele de asigurări

 

 

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Prezenta lege transpune parţial Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 335 din 17 decembrie 2009, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi de modificare a Directivelor 2009/138/CE şi 2013/36/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 156/43 din 19 iunie 2018.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează:

a) autorizarea şi desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare, de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări pe teritoriul Republicii Moldova;

b) cerinţele prudenţiale pentru societăţile de asigurare sau de reasigurare, pentru intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări;

c) supravegherea grupurilor de asigurare sau de reasigurare;

d) regimul societăţilor de asigurare sau de reasigurare aflate în dificultate;

e) reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurare sau de reasigurare;

f) competenţa şi atribuţiile autorităţii de supraveghere, cooperarea acesteia cu alte autorităţi, organisme şi persoane.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu se extind asupra asigurărilor sociale de stat, asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală şi fondurilor nestatale de pensii. În cazul în care dispoziţiile speciale ale prezentei legi nu prevăd altfel, acestea se aplică în mod corespunzător societăţilor de reasigurare.

(3) Scopul prezentei legi constă în asigurarea stabilităţii, transparenţei şi a libertăţii de a presta servicii în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, al prevenirii riscurilor de sistem, precum şi al protejării drepturilor şi intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate.

 

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:

a) societăţilor care solicită licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare în conformitate cu prezenta lege;

b) societăţilor care deţin licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare şi activează pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi sucursalelor acestora din statele terţe;

c) sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurată în Republica Moldova;

d) persoanelor juridice sau fizice care solicită autorizarea sau licenţierea, după caz, pentru desfăşurarea activităţii de intermediere sau care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări şi alte activităţi conexe acesteia în conformitate cu prezenta lege.

(2) În procesele de avizare, licenţiere, notificare şi aprobare prevăzute de prezenta lege, prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător nu se aplică.

(3) Dispoziţiile altor legi se aplică în mod corespunzător societăţilor de asigurare sau de reasigurare dacă anumite dispoziţii ale prezentei legi nu prevăd altfel.

 

Articolul 3. Cadrul juridic

Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, privind stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor dintre societăţile de asigurare sau de reasigurare, contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiari ai asigurării, terţi păgubiţi şi alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate este format din Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative, inclusiv cele ale autorităţii de supraveghere emise întru executarea prezentei legi, precum şi din acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 4. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

achizitor potenţial – orice persoană fizică sau juridică ori grup de astfel de persoane ce acţionează concertat, care intenţionează să dobândească, prin orice modalitate, direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, acţiuni în capitalul unei societăţi de asigurare sau de reasigurare în legătură cu o achiziţie propusă;

achiziţie propusă – decizie luată de un achizitor potenţial cu scopul de a dobândi, prin orice modalitate, direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, o participaţie calificată într-o societate de asigurare sau de reasigurare ori de a-şi majora participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor sale de vot sau a deţinerii în capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încât societatea de asigurare sau de reasigurare să devină o sucursală a sa;

activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, în înaintarea ofertelor, negocierea şi încheierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, încasarea de prime, regularizarea de daune, efectuarea acţiunilor de regres şi recuperarea daunelor;

activitate de reasigurare – activitate care constă în preluarea riscurilor cedate de o societate de asigurare sau de reasigurare rezidentă sau dintr-un stat terţ;

activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări – activitate care constă în prezentarea sau înaintarea ofertelor de contractare a serviciilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, de încheiere a lor sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare;

actuar – persoană fizică specializată în evaluarea riscurilor financiare prin metode actuariale (statistice, matematice şi economice), titulară a unui certificat de calificare a actuarului, eliberat de autoritatea de supraveghere;

acţionar semnificativ – persoană fizică sau juridică care exercită nemijlocit şi de una singură ori prin intermediul altor persoane fizice sau juridice, ori în colaborare cu ele, acţionând în mod concertat, drepturi aferente deţinerii participaţiei calificate;

agent bancassurance – bancă şi/sau sucursală a băncii dintr-un stat terţ care desfăşoară activităţi pe teritoriul Republicii Moldova, asociaţie de economii şi împrumut, organizaţie de creditare nebancară, care, în baza contractului de mandat acordat de societatea de asigurare, au dreptul să încheie, în numele şi din contul societăţii de asigurare, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, şi nu pot avea altă calitate pe piaţa asigurărilor;

agent de asigurare – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate profesională în baza contractului de mandat acordat de societatea de asigurare, care are dreptul să încheie, în numele şi din contul societăţii de asigurare, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să deţină calitatea de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului la care este expusă viaţa, sănătatea sau patrimoniul unei persoane, de la asigurat la societatea de asigurare în conformitate cu contractul de asigurare;

asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu societatea de asigurare;

asistent în brokeraj – persoană fizică sau juridică împuternicită, în baza unui contract încheiat cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă profesională a brokerului în cauză, să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea contractului de mandat;

asistenţă – acordare de către societatea de asigurare sau de reasigurare, de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare sau de către orice persoană juridică, în baza unei convenţii de colaborare, în caz de producere a riscului asigurat, a asistenţei contractantului, asiguratului, reasiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit sau, după caz, unei alte societăţi de asigurare sau de reasigurare, care constă în organizarea prestării serviciilor tehnice, medicale, financiare şi juridice aferente achitării despăgubirii;

autoritate de supraveghere – Banca Naţională a Moldovei;

beneficiar al asigurării – persoană fizică sau juridică asigurată sau desemnată de contractant, care primeşte despăgubirea şi/sau indemnizaţia ori beneficiile prevăzute în contractul de asigurare;

beneficiar efectiv – persoană fizică care deţine sau controlează, în ultimă instanţă, achizitorul potenţial ori deţinătorul direct sau indirect al unei cote de participare în capitalul social al societăţii de asigurare sau de reasigurare, egală sau mai mare decât participaţia calificată;

biroul naţional al asigurătorilor (în continuare – birou naţional) – organizaţie profesională care este constituită în conformitate cu Recomandarea nr.5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de către Subcomitetul de transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează asigurătorii licenţiaţi dintr-un stat să practice activitate de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;

broker de asigurare şi/sau de reasigurare – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi sau reasiguraţi ori potenţiali asiguraţi sau reasiguraţi, încheierea de contracte de asigurare şi/sau de reasigurare, prestează servicii de consultanţă şi evaluare a riscurilor şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor;

cheltuieli de achiziţie – cheltuieli de încheiere a contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare care cuprind atât cheltuielile direct imputabile, precum comisioanele de achiziţie şi cheltuielile de deschidere a dosarului sau de acceptare a contractelor în portofoliu, cât şi cheltuielile indirect imputabile, precum cheltuielile de marketing şi cheltuielile administrative legate de examinarea cererilor şi eliberarea poliţelor;

contractant al asigurării – persoană fizică sau juridică care are un contract de asigurare încheiat cu un asigurător;

control – relaţie dintre o societate-mamă şi o sucursală sau o relaţie de aceeaşi natură dintre orice persoană şi o societate;

corespondent – orice societate de asigurare sau de reasigurare sau orice altă persoană juridică desemnată de către una sau mai multe societăţi de asigurare sau de reasigurare nerezidente ale Republicii Moldova, cu aprobarea prealabilă a biroului naţional, în scopul soluţionării cererilor de despăgubire rezultate din accidente de autovehicule produse pe teritoriul Republicii Moldova pentru care societatea de asigurare sau de reasigurare ori societăţile de asigurare sau de reasigurare nerezidente au emis o poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă pe teritoriul Republicii Moldova;

despăgubire de asigurare – sumă datorată sau plătită de către societatea de asigurare asiguratului, beneficiarului asigurării sau unui terţ păgubit în vederea compensării pagubei produse de cazul asigurat, în limitele prevăzute de contractul de asigurare;

entitate reglementată – entitate reglementată în sensul Legii nr.250/2017 cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/reasigurătorilor şi a societăţilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar;

externalizare (outsourcing) – acord între o societate de asigurare sau de reasigurare şi un furnizor de servicii, indiferent dacă este o entitate supravegheată sau nu, prin care acesta efectuează un proces, un serviciu sau o activitate, care altfel ar fi fost realizate de însăşi societatea de asigurare sau de reasigurare;

fond de garantare – fond de mijloace financiare constituit din contribuţiile societăţilor de asigurare în vederea protejării intereselor contractanţilor, asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi prin restituirea primelor, plata despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare, rezultate din contractele de asigurare obligatorie şi benevolă (facultativă), în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului;

funcţie – capacitate internă de a efectua sarcini concrete în cadrul unui sistem de guvernanţă care include funcţia de management al riscurilor, funcţia de conformitate, funcţia de audit intern, funcţia actuarială şi alte tipuri de funcţii;

grup – un grup de societăţi format dintr-o societate participativă, din sucursalele acesteia şi din entităţi, în cadrul cărora respectiva societate participativă sau sucursalele acesteia deţin o participaţie, precum şi un grup de entităţi legate între ele printr-o relaţie în următorul sens:

a) două sau mai multe entităţi sunt conduse împreună în virtutea unui contract încheiat sau a prevederilor din actul constitutiv al entităţilor;

b) organele de conducere a două sau mai multe entităţi sunt formate din aceleaşi persoane, reprezentând majoritatea, aflate în funcţie în perioada de gestiune până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

holding de asigurare – societate-mamă care nu este holding financiar mixt, dar care achiziţionează şi deţine participaţii majoritare sau exclusive în sucursale care reprezintă asigurători sau reasigurători, cel puţin una fiind asigurător sau reasigurător;

holding financiar mixt – societate-mamă, alta decât o entitate reglementată, care împreună cu sucursalele sale, dintre care cel puţin una este o entitate reglementată cu sediul în Republica Moldova, şi cu alte entităţi constituie un conglomerat financiar;

holding mixt de asigurare – societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau de reasigurare, care nu este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, cel puţin una dintre sucursalele sale fiind un asigurător sau reasigurător;

indemnizaţie de asigurare – sumă datorată sau plătită de către societatea de asigurare persoanei asigurate/asiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit la producerea riscului prevăzut în baza şi în limitele contractului de asigurare;

informaţie confidenţială – orice informaţie referitoare la un participant profesionist pe piaţa asigurărilor, care reprezintă secret comercial, fiscal sau alt secret ocrotit de lege, precum şi orice informaţie deţinută de către autoritatea de supraveghere în scopul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor ei, a căror dezvăluire ar putea dăuna interesului sau prestigiului persoanei la care se referă;

intermediar în asigurări – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi care are calitatea de broker de asigurare, agent de asigurare sau agent bancassurance;

intermediar în reasigurări – broker de reasigurare care desfăşoară activitate de intermediere în reasigurări în schimbul unei remuneraţii;

legături strânse – legături strânse în sensul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital;

mandat de brokeraj – contract de mandat încheiat între asigurat sau reasigurat ori potenţialul asigurat sau reasigurat, care are calitatea de client, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, prin care se încredinţează acestuia din urmă negocierea încheierii contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, acordarea asistenţei înainte şi pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

măsurare a riscului – funcţie matematică ce atribuie o valoare monetară unei prognoze date a distribuţiei probabilităţilor şi creşte uniform odată cu nivelul expunerii la risc care stă la baza acelei prognoze a distribuţiei probabilităţilor;

participaţie – deţinere, direct sau prin control, a cel puţin 20% din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăţi de asigurare sau de reasigurare în cadrul supravegherii de grup;

participaţie calificată – deţinere de către o persoană, direct sau indirect, a cel puţin 10% din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăţi de asigurare sau de reasigurare sau orice altă posibilitate de a exercita o influenţă semnificativă asupra administrării societăţii de asigurare sau de reasigurare în care este deţinută participaţia în cauză;

participant profesionist pe piaţa asigurărilor – societate de asigurare sau de reasigurare, sucursală a unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, care desfăşoară activitate în temeiul prezentei legi, biroul naţional;

persoane care deţin funcţii-cheie – membri ai personalului ale căror funcţii le conferă o influenţă semnificativă asupra orientării societăţii de asigurare sau de reasigurare, care nu sunt membri ai organului de conducere şi care deţin funcţia de management al riscului, funcţia de conformitate, funcţia de audit intern, funcţia actuarială, precum şi contabili-şefi, directori financiari, şefi serviciu daune;

persoane cu funcţii de conducere – persoane care, fiind învestite prin lege, statut sau acte administrative, îşi asumă obligaţii şi exercită de sine stătător sau în comun cu alte persoane atribuţii de funcţie în numele şi în contul societăţii de asigurare sau de reasigurare, ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări şi ale biroului naţional şi care sunt membri ai consiliului societăţii, ai organului executiv, conducători ai sucursalelor;

piaţă reglementată – piaţă reglementată în sensul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital;

primă brută subscrisă – primă calculată de către societatea de asigurare sau de reasigurare, conform unui contract de asigurare şi/sau de reasigurare, înainte de deducerea oricăror sume din aceasta;

primă de asigurare – sumă pe care contractantul este obligat să o plătească societăţii de asigurare la eliberarea unei poliţe de asigurare, în modul şi în termenul prevăzute de contractul de asigurare, în schimbul acoperirii de către societatea de asigurare a riscului asigurat;

primă netă subscrisă – primă brută calculată de către societatea de asigurare sau de reasigurare, conform unui contract de asigurare şi/sau de reasigurare, după deducerea din primă a părţii transmise în reasigurare;

proces de supraveghere – proces continuu, flexibil şi iterativ, în care supravegherea prospectivă (detaliată) a societăţii de asigurare sau de reasigurare se bazează pe riscuri şi cel puţin pe următoarele principii:

a) proporţionalitate;

b) raţionament calificat;

c) documentare;

reasigurare neproporţională – reasigurare prin care societatea de reasigurare îşi asumă obligaţia de a participa la despăgubirea de asigurare, în caz de producere a evenimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în mărime ce depăşeşte reţinerea proprie a reasiguratului;

reasigurare proporţională – divizarea primei şi a sumei asigurate proporţional repartizării riscului între părţile contractului de reasigurare;

reţinere proprie – parte din risc care rămâne în răspunderea societăţii de asigurare sau de reasigurare după cedarea riscului în reasigurare;

risc de concentrare – toate expunerile la risc care prezintă un potenţial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziţia financiară a societăţilor de asigurare sau de reasigurare;

risc de credit – risc de pierdere sau risc de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare, care rezultă din fluctuaţiile bonităţii emitenţilor de valori mobiliare şi a oricăror altor debitori la care sunt expuse societăţile de asigurare sau de reasigurare;

risc de lichiditate – risc la care sunt expuse societăţile de asigurare sau de reasigurare de a nu putea înstrăina investiţii şi alte active pentru a-şi putea onora obligaţiile financiare la scadenţa acestora;

risc operaţional – risc de pierdere aferent unor procese interne inadecvate ori disfuncţionale, personalului sau sistemelor, sau evenimentelor externe;

risc de piaţă – risc de pierdere sau risc de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare, care rezultă din fluctuaţiile nivelului şi volatilităţii preţurilor pe piaţă ale activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare;

risc de subscriere – risc de pierdere sau risc de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, determinate de anumite ipoteze inadecvate privind stabilirea preţurilor şi constituirea rezervelor de asigurare;

risc unic – risc care poate genera prejudicii unui singur bun, capacităţii de muncă, vieţii ori sănătăţii unei singure persoane;

societate de asigurare sau asigurător – persoană juridică care desfăşoară activitate de asigurare în baza unei licenţe pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, acordată de autoritatea de supraveghere. Noţiunea de societate de asigurare care nu conţine sintagma „dintr-un stat terţ” se aplică societăţilor de asigurare cu sediul central în Republica Moldova;

societate de asigurare compozită sau asigurător compozit – asigurător care deţine licenţă de a subscrie simultan „asigurări generale” şi „asigurări de viaţă”;

societate de reasigurare sau reasigurător – persoană juridică care desfăşoară activitate de reasigurare în baza unei licenţe pentru desfăşurarea activităţii de reasigurare, acordată de autoritatea de supraveghere. Noţiunea de societate de reasigurare care nu conţine sintagma „dintr-un stat terţ” se aplică societăţilor de reasigurare cu sediul central în Republica Moldova;

societate-mamă – societate de asigurare sau de reasigurare care întruneşte următoarele condiţii:

a) deţine majoritatea drepturilor de vot într-o societate comercială (sucursală);

b) are dreptul de a numi şi revoca membrii organelor de conducere ale unei societăţi comerciale (sucursale) şi este simultan acţionar sau asociat la societatea în cauză;

c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei societăţi comerciale (sucursale) al cărei acţionar sau asociat este, în temeiul unui contract încheiat cu societatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv al societăţii în cauză, dacă legislaţia sub incidenţa căreia cade sucursala permite ca ea să fie supusă unor astfel de contracte sau clauze;

d) este acţionar sau asociat al unei societăţi comerciale (sucursale) şi majoritatea membrilor organului de conducere al acelei societăţi (sucursale), aflaţi în funcţie în perioada de gestiune curentă, în perioada de gestiune precedentă şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare consolidate, au fost numiţi ca urmare a exercitării drepturilor lor de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă persoană are faţă de societatea comercială (sucursală) drepturile prevăzute la lit.a), b) sau c);

e) este acţionar sau asociat al unei societăţi comerciale (sucursale) şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei societăţi comerciale (sucursale), majoritatea drepturilor de vot în acea societate comercială (sucursală);

f) exercită efectiv influenţă dominantă asupra altei societăţi comerciale (sucursale) conform criteriilor prevăzute în actele normative ale autorităţii de supraveghere;

societate de asigurare sau de reasigurare participativă – societate de asigurare sau de reasigurare care este fie o societate-mamă, fie o altă societate de asigurare sau de reasigurare, care deţine cel puţin 20% într-o societate comercială (sucursală) sau o societate de asigurare sau de reasigurare legată de o altă societate în temeiul unui contract încheiat sau al unei clauze din actele constitutive sau din statutul societăţilor;

stat de origine – stat în care este situat sediul central şi este licenţiată societatea de asigurare sau de reasigurare;

stat gazdă – stat, altul decât statul de origine, în care o societate de asigurare sau de reasigurare are o sucursală;

sucursală – subdiviziune separată a societăţii de asigurare sau de reasigurare, situată în afara sediului acesteia, care are aparenţa permanenţei, propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a desfăşura o parte sau toate activităţile societăţii, cu sediul în Republica Moldova sau într-un stat terţ;

subdiviziune – entitate structurală separată a persoanei juridice, situată în afara sediului acesteia, care dispune de dotarea materială necesară pentru a desfăşura o parte dintre activităţile persoanei juridice, fără a avea bilanţ separat;

sumă asigurată – limită maximă a răspunderii societăţii de asigurare în cazul producerii riscului pentru care a fost încheiat contractul de asigurare;

supraveghetor de grup – autoritate de supraveghere responsabilă de supravegherea unui grup;

tarif de asigurare – cotă (calculată pe o unitate a sumei asigurate) a primei de asigurare plătite de asigurat pentru o anumită perioadă;

tehnici de diminuare a riscurilor – tehnici care permit societăţilor de asigurare sau de reasigurare să-şi transfere integral sau parţial riscurile către o terţă parte;

tranzacţie intragrup – orice tranzacţie prin care o societate de asigurare sau de reasigurare recurge, direct sau indirect, la alte societăţi din cadrul aceluiaşi grup sau la orice persoană fizică sau juridică care are legături strânse cu societăţile din acel grup în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, indiferent de natura acestora;

unitate a societăţii de asigurare sau de reasigurare – sediu central sau oricare dintre sucursalele sale.

[Art.4 modificat prin Legea nr.259 din 21.11.2024, în vigoare 26.11.2024]

 

Articolul 5. Asigurarea obligatorie şi asigurarea benevolă (facultativă)

(1) După modul de realizare a raporturilor juridice există două forme de asigurare: obligatorie şi benevolă (facultativă).

(2) În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi societatea de asigurare, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc prin lege.

(3) În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat şi societatea de asigurare, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Prevederile contractului de asigurare nu pot depăşi prevederile condiţiilor de asigurare. Condiţiile de asigurare benevolă (facultativă) sunt stabilite de către societatea de asigurare, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

(4) Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi/sau a indemnizaţiilor de asigurare se efectuează în condiţiile legii, în cazul asigurărilor obligatorii, sau în baza condiţiilor de asigurare şi a contractului de asigurare, în cazul asigurărilor benevole (facultative).

[Art.5 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

 

Articolul 6. Prestaţia datorată de asigurător

(1) Despăgubirea şi/sau indemnizaţia de asigurare se plăteşte de către societatea de asigurare în bani, atât prin transfer bancar, cât şi în numerar. În cazul achitării despăgubirii de asigurare, fără restabilirea sau repararea bunurilor prin prestarea de servicii, din despăgubire se va deduce taxa pe valoare adăugată.

(2) Compensarea prejudiciului prin restabilirea sau repararea bunurilor prin prestarea de servicii se permite doar cu acordul scris al persoanei îndreptăţite să primească despăgubirea şi/sau indemnizaţia de asigurare.

(3) Dacă investigarea durează mai mult de o lună, asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării şi terţul păgubit sunt îndreptăţiţi să ceară un avans corespunzător şi proporţional cu obligaţia probabilă de plată, cu condiţia că obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea şi/sau indemnizaţia de asigurare şi mărimea ei nu trezesc îndoieli. Avansul se va plăti fără întârziere nejustificată.

(4) În caz de încălcare a termenului de plată a despăgubirii şi/sau a indemnizaţiei de asigurare din vina societăţii de asigurare, aceasta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma despăgubirii şi/sau indemnizaţiei de asigurare. Înţelegerile prin care societatea de asigurare se eliberează de obligaţia plăţii eventualelor dobânzi de întârziere sau, după caz, a penalităţilor sunt nule.

(5) Contractul de asigurare poate să prevadă franşiza, care reprezintă partea din prejudiciu pe care asigurătorul nu o despăgubeşte şi care este stabilită în calitate de sumă fixă sau de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată.

 

Articolul 7. Prima de asigurare

(1) Plata primei de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente agreate în contract, la sediul societăţii de asigurare sau al reprezentanţilor săi, dacă în contractul de asigurare nu se prevede altfel.

(2) În cazul asigurărilor obligatorii, primele de asigurare sunt calculate în conformitate cu legile speciale.

(3) În cazul asigurărilor benevole (facultative), primele, tarifele şi beneficiile de asigurare sunt calculate de societatea de asigurare. Mărimea concretă a primei de asigurare se stabileşte în contractul de asigurare cu acordul părţilor.

(4) Societăţilor de asigurare, la calcularea primelor, tarifelor şi beneficiilor de asigurare, li se interzice stabilirea diferenţiată a primelor, tarifelor şi beneficiilor în baza criteriilor discriminatorii.

(5) Dovada plăţii primelor de asigurare o va face contractantul, înscrisul constatator fiind orice document probator al plăţii prevăzut de legislaţie.

 

Articolul 8. Asigurarea persoanelor fizice şi juridice străine şi a apatrizilor

Persoanele fizice şi juridice străine şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi şi obligaţii în ceea ce priveşte negocierea, încheierea şi executarea contractelor de asigurare la fel ca şi persoanele fizice şi juridice ale Republicii Moldova.

 

Capitolul II

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII

 

Secţiunea 1

Licenţierea societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Articolul 9. Prevederi generale

(1) Activitatea de asigurare sau de reasigurare poate fi desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova numai în baza licenţelor eliberate de autoritatea de supraveghere, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte normative.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare se constituie sub forma juridică de organizare de societăţi pe acţiuni conform legislaţiei cu privire la societăţile pe acţiuni şi conform prezentei legi. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe.

(3) În sensul alin.(2) al prezentului articol, prevederile art.70 şi 71 şi orice alte prevederi din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni care, direct sau indirect, se referă la comisia de cenzori nu sunt aplicabile în cazul societăţilor de asigurare sau de reasigurare.

(4) Societatea solicitantă nu poate fi înregistrată fără avizul prealabil de constituire al autorităţii de supraveghere. Societatea de asigurare sau de reasigurare nu poate opera modificări în Registrul de stat al persoanelor juridice fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(5) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare se obţine de către:

a) societăţile înregistrate în baza avizului prealabil de constituire al autorităţii de supraveghere în vederea desfăşurării activităţii de asigurare sau de reasigurare;

b) sucursalele societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe, înregistrate în baza avizului prealabil de constituire al autorităţii de supraveghere în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurată în Republica Moldova;

c) societăţile de asigurare sau de reasigurare care îşi extind activitatea la o întreagă clasă de asigurare sau activitate de reasigurare ori la clasele sau activităţile de reasigurare altele decât cele pentru care este deţinută licenţa.

(6) Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţile permise societăţilor de asigurare sau de reasigurare se depune la autoritatea de supraveghere o cerere de licenţiere scrisă, la care se anexează documentele şi/sau informaţiile aferente societăţii solicitante cu privire la:

a) documentele de constituire ale societăţii;

b) capitalul social al societăţii conformat pragului absolut al cerinţei de capital minim, în conformitate cu prevederile art.74;

c) sistemul de guvernanţă şi organele de conducere ale societăţii, în conformitate cu prevederile art.34 şi 35;

d) identitatea acţionarilor, în conformitate cu prevederile art.30 şi 31;

e) planul de afaceri pentru următorii 3 ani, în conformitate cu prevederile art.11;

f) orice alte documente şi/sau informaţii prevăzute în actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) În procesul de examinare a unei cereri de licenţiere, autoritatea de supraveghere solicită societăţii solicitante orice documente şi/sau informaţii suplimentare aferente licenţierii dacă cele prezentate sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea licenţei.

(8) Societatea de asigurare îşi desfăşoară activitatea în baza licenţei eliberate pentru activitate în categoriile „asigurări de viaţă” şi/sau „asigurări generale”.

(9) Clasele de asigurări din categoriile specificate la alin.(8) sunt stabilite în anexa la prezenta lege.

(10) Societatea de asigurare sau de reasigurare are dreptul să desfăşoare activitate în limitele claselor de asigurări sau ale activităţilor de reasigurare pentru care a obţinut licenţă în condiţiile prezentei legi. Dreptul de a practica o activitate din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei se acordă şi se indică distinct în anexa la licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă sau pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă.

(11) Licenţa acoperă întreaga clasă de asigurare, cu excepţia cazului în care societatea solicitantă doreşte să acopere numai o parte dintre riscurile care aparţin clasei în cauză.

(12) Prin derogare de la alin.(8), societatea de asigurare care desfăşoară activitate în categoria „asigurări de viaţă” poate, fără a deţine licenţă pentru categoria „asigurări generale”, să subscrie şi riscurile acoperite prin clasele 1 şi 2 enumerate în compartimentul B al anexei dacă sunt considerate riscuri auxiliare pentru clasele din categoria „asigurări de viaţă”.

(13) Societatea de asigurare care a obţinut licenţă pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare stabilită în anexă poate asigura, de asemenea, riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară obţinerea unei licenţe pentru aceste riscuri, cu condiţia ca riscurile:

a) să fie legate de riscul principal;

b) să se refere la obiectul care este acoperit împotriva riscului principal;

c) să fie acoperite prin contractul care acoperă riscul principal.

(14) Prin derogare de la alin.(13), riscurile cuprinse în clasele 14, 15 şi 17 enumerate în compartimentul B al anexei nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare. Cu toate acestea, asigurarea de protecţie juridică prevăzută în clasa a 17-a poate fi considerată drept un risc auxiliar pentru clasa a 18-a dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin.(13) şi oricare dintre condiţiile următoare:

a) riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la reşedinţa obişnuită ale acestora;

b) asigurarea se referă la litigii sau riscuri care decurg din sau sunt în legătură cu utilizarea navelor maritime.

(15) Societatea de reasigurare îşi desfăşoară activitatea în baza licenţei eliberate exclusiv pentru activitatea de reasigurare generală, activitatea de reasigurare de viaţă sau orice tip de activitate de reasigurare.

(16) În scopul reglementării particularităţilor procedurilor de licenţiere şi ale procedurilor conexe, autoritatea de supraveghere emite acte normative întru aplicarea prezentei legi.

[Art.9 modificat prin Legea nr.259 din 21.11.2024, în vigoare 26.11.2024]

[Art.9 modificat prin Legea nr.99 din 27.04.2023, în vigoare 11.05.2023]

 

Articolul 10. Procedura de licenţiere

(1) Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţile permise societăţilor de asigurare sau de reasigurare, la etapa de avizare prealabilă de constituire, societatea solicitantă înaintează către autoritatea de supraveghere o cerere însoţită de documentele şi/sau informaţiile stabilite conform prezentei legi şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere. Autoritatea de supraveghere emite o hotărâre cu privire la acordarea avizului prealabil de constituire a societăţii de asigurare sau de reasigurare ori respinge cererea în termen de până la 5 luni de la data primirii acesteia.

(2) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea de supraveghere comunică societăţii solicitante, după caz, lista cu documentele şi/sau informaţiile care nu au fost prezentate conform alin.(1) în vederea depunerii acestora.

(3) Autoritatea de supraveghere poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de 3 luni de la primirea cererii, orice documente şi/sau informaţii suplimentare dacă cele prezentate nu sunt suficiente sau relevante pentru realizarea evaluării sau prezintă alte deficienţe.

(4) Societatea solicitantă are la dispoziţie un termen de 30 de zile de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin.(3) pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor cerute, respectiv pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 5 luni prevăzut la alin.(1) se suspendă. De asemenea, societatea solicitantă poate furniza din proprie iniţiativă şi alte documente şi/sau informaţii pe care le consideră relevante.

(5) Oricare dintre documentele şi/sau informaţiile prevăzute la alin.(3) şi (4) trebuie să fie prezentate cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterior datei expirării termenului în care autoritatea de supraveghere trebuie să se pronunţe asupra cererii de licenţiere.

(6) Înregistrarea de stat a societăţii de asigurare sau de reasigurare se efectuează de către autoritatea competentă numai după prezentarea hotărârii cu privire la acordarea avizului prealabil de constituire a societăţii de asigurare sau de reasigurare, eliberat de către autoritatea de supraveghere în condiţiile prezentului articol. În perioada înregistrării, până la obţinerea licenţei, societăţii solicitante îi este interzisă orice furnizare sau publicare de către fondatori a informaţiei cu privire la activitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(7) La emiterea hotărârii cu privire la acordarea avizului prealabil de constituire a societăţii de asigurare sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere eliberează avizele prealabile acţionarilor semnificativi pentru dobândirea participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului şi avizele de numire a organelor de conducere. Hotărârea cu privire la acordarea avizului prealabil de constituire a societăţii de asigurare sau de reasigurare nu garantează obţinerea licenţei.

(8) Dacă autoritatea de supraveghere emite hotărârea cu privire la acordarea avizului prealabil de constituire, societatea solicitantă, pentru obţinerea licenţei, trebuie să prezinte acesteia, în termen de până la 5 luni de la data comunicării hotărârii respective, o cerere de licenţiere la care se anexează documentele şi/sau informaţiile aferente eliberării licenţei, stabilite conform prezentei legi şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(9) Dacă societatea solicitantă nu prezintă documentele şi/sau informaţiile respective în termenul prevăzut la alin.(8), aceasta urmează sa obţină un nou aviz prealabil de constituire a asigurătorului sau a reasigurătorului cu toate avizele conexe prevăzute la alin.(7).

(10) Autoritatea de supraveghere decide cu privire la acordarea sau refuzul licenţei societăţii de asigurare sau de reasigurare în termen de cel mult 2 luni de la data primirii documentelor şi/sau informaţiilor aferente cererii de licenţiere.

(11) Autoritatea de supraveghere, în termen de o lună de la data primirii documentelor şi/sau informaţiilor conform alin.(8), poate solicita în scris orice documente şi/sau informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea şi/sau, după caz, remedierea deficienţelor constatate, iar societatea solicitantă are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora, perioadă pe parcursul căreia termenul de 2 luni prevăzut la alin.(10) se suspendă. De asemenea, societatea solicitantă poate furniza din proprie iniţiativă şi alte documente şi/sau informaţii pe care le consideră relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile calendaristice anterior datei expirării termenului prevăzut la alin.(8).

(12) Documentele şi/sau informaţiile prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de licenţiere şi sunt restituite societăţii solicitante.

(13) În oricare dintre etapele procedurii de licenţiere prevăzute la alin.(1)–(11), autoritatea de supraveghere comunică în scris societăţii solicitante decizia sa, iar în cazul respingerii cererii, indică şi motivele care au stat la baza acestei respingeri.

(14) Licenţa se eliberează pe un formular cu regim special în care se indică denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă, numărul de identificare de stat, genul şi categoria de asigurări sau activitatea de reasigurare pentru a cărei desfăşurare se eliberează licenţa. Anexa la licenţă este parte componentă a acesteia şi conţine informaţia privind titularul de licenţă, condiţiile de licenţiere, precum şi clasele şi riscurile de asigurare sau activităţile de reasigurare.

(15) Licenţa se acordă pe un termen nelimitat şi nu este transmisibilă.

(15¹) Asigurătorul care deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii în categoria „asigurări generale” sau în categoria „asigurări de viaţă” are dreptul, fără a dispune de licenţă pentru reasigurare, să desfăşoare activitate de reasigurare proporţională şi activitate de reasigurare neproporţională numai în limitele tipurilor/claselor de asigurare pentru care a obţinut licenţa.

(16) Pentru fiecare sucursală şi subdiviziune a societăţii de asigurare sau de reasigurare în care se desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare se eliberează copii autorizate de pe licenţă.

(17) Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea de asigurare sau de reasigurare este de 50000 de lei şi se varsă la bugetul de stat.

(18) Taxa pentru reperfectarea licenţei, pentru eliberarea copiei autorizate sau a duplicatului licenţei constituie 10% din taxa pentru eliberarea licenţei şi se varsă la bugetul de stat.

(19) Taxele pentru examinarea cererilor prevăzute în prezenta lege sunt nerambursabile.

(20) Autoritatea de supraveghere acordă licenţă unei societăţi de asigurare sau de reasigurare numai dacă este pe deplin convinsă că societatea respectivă poate asigura desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi poate respecta cerinţele unei administrări prudente şi corecte, care să asigure protejarea intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi, precum şi buna funcţionare a pieţei de asigurări.

(21) Suplimentar la cele menţionate la alin.(20), autoritatea de supraveghere acordă licenţă unei societăţi solicitante în condiţiile în care aceasta dispune obligatoriu de dotare tehnică corespunzătoare şi de programe soft pentru efectuarea prelucrărilor de date aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare şi despăgubirilor, astfel asigurându-se:

a) generalizarea datelor aferente poliţelor şi daunelor, care să includă cel puţin sistematizarea primelor de asigurare sau de reasigurare, duratei asigurării sau reasigurării, precum şi generalizarea datelor aferente producerii, raportării şi achitării daunei, informaţiilor statistice legate de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi sau de obiectul asigurării;

b) controlul accesului la sisteme şi date;

c) stabilirea profilurilor utilizatorilor în raport cu sarcinile relevante;

d) securitatea prelucrării datelor cu caracter personal.

[Art.10 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

[Art.10 completat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 11. Planul de afaceri

Oricare cerere de licenţiere trebuie să fie însoţită de un plan de afaceri, elaborat în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere, care să cuprindă cel puţin următoarele:

a) clasele şi riscurile de asigurare sau activităţile de reasigurare propuse a fi asumate;

b) structura organizatorică a asigurătorului sau reasigurătorului din care să rezulte capacitatea acestuia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile cu principiile unei practici prudente şi corecte în domeniul asigurărilor;

c) conformarea cadrului de administrare, a politicilor, a procedurilor şi a mecanismelor interne;

d) conformarea capitalului şi lichidităţilor la natura, la amploarea şi la complexitatea activităţilor pe care şi le propune să le desfăşoare în următorii 3 ani, reflectată în:

1) bilanţul previzional şi valorile estimate ale capitalului, ale ratelor de solvabilitate şi ale rezervelor tehnice;

2) estimările resurselor financiare care urmează să acopere capitalul şi rezervele tehnice;

3) estimările cheltuielilor generale curente, inclusiv ale celor de achiziţii;

4) estimările volumului de prime şi ale volumului de despăgubiri şi/sau indemnizaţii;

5) cedările în reasigurare, tipurile de contracte de reasigurare.

 

Articolul 12. Motivele respingerii cererii de licenţiere

(1) Autoritatea de supraveghere respinge o cerere de licenţiere dacă:

a) documentele prezentate, la momentul depunerii cererii de licenţiere sau în interiorul termenului specificat la art.10 alin.(8), nu sunt întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale ori sunt incomplete şi/sau informaţiile furnizate sunt neveridice sau insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea licenţei;

b) societatea solicitantă nu dispune de fonduri proprii eligibile pentru acoperirea pragului absolut al cerinţei de capital minim prevăzut la art.74 sau cerinţa de capital minim al acesteia se situează sub nivelul stabilit de prezenta lege;

c) din evaluarea planului de afaceri prezentat rezultă că societatea solicitantă nu poate proba abilitatea de realizare a obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta lege şi în actele normative ale autorităţii de supraveghere;

d) membrii organului de conducere ai societăţii solicitante nu corespund cerinţelor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere, întrucât capacităţile acestora nu sunt adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţii, precum şi nu corespund necesităţii asigurării unui management prudent şi corect;

e) persoanele care deţin funcţii-cheie nu corespund cerinţelor privind calificările, cunoştinţele şi experienţa lor profesională, adecvate pentru o administrare prudentă şi corectă, prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere, precum şi nu deţin o bună reputaţie şi de integritate (onorabilitate);

f) acţionarii şi deţinătorii indirecţi ai acţiunilor societăţii solicitante nu corespund cerinţelor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere;

g) legăturile strânse dintre societatea solicitantă şi alte persoane fizice sau juridice şi dispoziţiile legale sau măsurile administrative ale unui stat terţ ce se referă la persoanele fizice sau juridice cu care societatea solicitantă are legături strânse sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale;

h) înainte de obţinerea licenţei, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la activitatea societăţii solicitante;

i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de prezenta lege.

(2) Autoritatea de supraveghere nu examinează cererea de eliberare a licenţei în contextul necesităţilor economice ale pieţei. Orice decizie de refuz pentru acordarea licenţei trebuie motivată în mod precis şi trebuie comunicată societăţii în cauză.

 

Articolul 13. Reperfectarea licenţei

(1) Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sunt:

a) schimbarea denumirii societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) modificarea sediului societăţii de asigurare sau de reasigurare;

c) completarea activităţii societăţii cu noi clase de asigurare sau activităţi de reasigurare şi/sau cu noi tipuri de asigurare ori excluderea acestora din activitatea de asigurare sau de reasigurare.

(2) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei, societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării de stat a modificărilor operate, să depună la autoritatea de supraveghere o cerere de reperfectare a licenţei cu documentele şi/sau informaţiile aferente conform actelor normative ale autorităţii de supraveghere. Nerespectarea termenului prevăzut atrage aplicarea sancţiunilor conform prezentei legi.

(3) Autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării sau refuzului reperfectării licenţei în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare din data primirii cererii, însoţită de documentele şi/sau informaţiile prevăzute de actele sale normative.

(4) Modificările şi completările efectuate la reperfectarea licenţei se introduc în Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor.

[Art.13 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 14. Eliberarea duplicatului licenţei

(1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei poate servi pierderea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea acesteia.

(2) În caz de pierdere, sustragere, distrugere sau deteriorare a licenţei, societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată, în decurs de până la 5 zile lucrătoare din momentul constatării, să publice, în acest sens, un aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în termen de până la 10 zile lucrătoare, să depună la autoritatea de supraveghere o cerere de eliberare a duplicatului licenţei, cu anexarea documentelor confirmative privind pierderea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea licenţei, după caz. Nerespectarea termenelor prevăzute atrage aplicarea sancţiunilor conform prezentei legi.

(3) Autoritatea de supraveghere, în termen de până la 15 zile lucrătoare, decide eliberarea sau, după caz, respinge eliberarea duplicatului licenţei de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului acesteia.

(4) În cazul eliberării duplicatului licenţei, autoritatea de supraveghere adoptă decizia de anulare a formularului licenţei pierdut, sustras, distrus sau deteriorat, cu introducerea modificărilor respective în Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei respective.

(5) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, societatea de asigurare sau de reasigurare îşi poate desfăşura activitatea în baza declaraţiei pe proprie răspundere, depusă la autoritatea de supraveghere concomitent cu cererea de eliberare a duplicatului licenţei.

[Art.14 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 15. Suspendarea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului

(1) Suspendarea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului se efectuează în cazul în care acesta:

a) nu îndeplineşte condiţiile de licenţiere în baza cărora a fost licenţiat;

b) nu remediază în termen încălcările constatate în cadrul controlului sau supravegherii din oficiu, efectuate de autoritatea de supraveghere;

c) nu execută măsurile impuse de autoritatea de supraveghere privind conformarea activităţii cu cerinţele legislaţiei;

d) nu întruneşte cerinţele privind categoriile şi suficienţa activelor admise să acopere rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim;

e) nu îndeplineşte cerinţa de capital minim prevăzută de prezenta lege;

f) nu respectă cerinţele privind formarea şi menţinerea rezervelor tehnice;

g) nu respectă exigenţele de menţinere a nivelului ratei de solvabilitate de cel puţin 100%;

h) desfăşoară, în primii 3 ani de funcţionare, activitate de asigurare sau de reasigurare care diferă considerabil (abatere mai mare de 50%) de cea preconizată în planul de afaceri prezentat la etapa de eliberare a licenţei, iar, în opinia autorităţii de supraveghere, o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice ale asigurătorului sau reasigurătorului şi pune în pericol activitatea acestuia;

i) nu a înlăturat circumstanţele ce au servit drept temei pentru desemnarea administrării speciale potrivit prezentei legi ori, în opinia autorităţii de supraveghere, acestea nu pot fi înlăturate în perioada aplicării instrumentelor de rezoluţie.

(2) Suspendarea licenţei are drept efect interzicerea încheierii de noi contracte de asigurare şi/sau de reasigurare şi a prelungirii contractelor în vigoare. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să îndeplinească obligaţiile asumate prin contractele de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate anterior suspendării licenţei.

(3) Suspendarea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului acordă dreptul autorităţii de supraveghere de a suspenda orice tranzacţie cu activele asigurătorului sau reasigurătorului admise la acoperirea obligaţiilor aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, cu excepţia plăţii despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare pentru contractele de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate anterior suspendării licenţei.

(4) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.

(5) Asigurătorul sau reasigurătorul a cărui licenţă a fost suspendată este obligat să întreprindă toate măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate prin suspendarea acţiunii licenţei.

(6) Asigurătorul sau reasigurătorul a cărui licenţă a fost suspendată este obligat, în termenul stabilit în hotărârea de suspendare, să înlăture încălcările şi consecinţele lor şi să prezinte autorităţii de supraveghere darea de seamă, în formă scrisă, privind înlăturarea încălcărilor, în baza căreia autoritatea de supraveghere adoptă hotărârea cu privire la reluarea valabilităţii licenţei în interiorul termenului prevăzut la alin.(4).

(7) Licenţa poate fi suspendată atât pe toate clasele de asigurare sau activităţile de reasigurare, cât şi pe unele clase sau activităţi separat.

(8) Prin derogare de la alin.(7), licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi/sau pentru cea externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei poate fi suspendată separat. În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.

(9) Dacă, la expirarea termenului de suspendare a licenţei, nu au fost înlăturate toate încălcările pentru care aceasta a fost suspendată, autoritatea de supraveghere o va retrage.

 

Articolul 16. Retragerea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului

(1) Retragerea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului se efectuează în următoarele cazuri:

a) retragerea licenţei este solicitată de asigurător sau reasigurător;

b) asigurătorul sau reasigurătorul nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizat în termen de un an de la data acordării licenţei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;

c) licenţa a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin alte mijloace ilegale;

d) asigurătorul sau reasigurătorul nu a îndeplinit măsurile specificate în planul de rezoluţie sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul;

e) eşecul asigurătorului sau reasigurătorului de a executa în mod corespunzător două prescripţii consecutive ale autorităţii de supraveghere pentru încălcări similare;

f) instanţa de judecată a emis o hotărâre de iniţiere a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii asigurătorului sau reasigurătorului;

g) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei;

h) asigurătorul datorează plăţi şi cotizaţii care rezultă din calitatea lui de membru al biroului naţional şi nu s-a conformat prescripţiei autorităţii de supraveghere emise în acest sens;

i) asigurătorul care practică activitate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto nu respectă prevederile aferente rambursării mijloacelor utilizate din Fondul de compensare gestionat de biroul naţional şi nu se conformează prescripţiei autorităţii de supraveghere emise în acest sens.

(2) Retragerea licenţei la solicitarea expresă a titularului de licenţă se efectuează în baza cererii întocmite conform modelului aprobat de autoritatea de supraveghere, însoţită de următoarele documente:

a) decizia organului competent al asigurătorului sau al reasigurătorului cu privire la încetarea activităţii;

b) dovada publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a anunţului asigurătorului sau al reasigurătorului cu privire la intenţia de a-şi înceta activitatea şi la înaintarea pretenţiilor din partea contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi a altor persoane ale căror drepturile pot fi lezate;

c) planul privind lichidarea genului de activitate care cuprinde cel puţin următoarele: verificarea, inventarierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, a dosarelor de daună instrumentate şi înregistrate în evidenţele asigurătorului sau reasigurătorului; planul de compensare echitabilă a pretenţiilor din partea contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi a altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, rămase nesatisfăcute; măsurile necesare pentru notificarea contractanţilor, asiguraţilor sau reasiguraţilor cu privire la posibilitatea de rezoluţiune a contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi/sau cu privire la dreptul acestora de a recupera primele de asigurare şi/sau de reasigurare achitate, aferente acestor contracte, proporţional cu perioada cuprinsă între momentul expirării şi termenul de valabilitate.

(3) Retragerea licenţei presupune încetarea activităţii asigurătorului sau reasigurătorului pentru toate clasele sau activităţile incluse în licenţă sau pe clase de asigurare sau activităţi de reasigurare separat. Retragerea licenţei pe clase de asigurare sau activităţi de reasigurare separat are drept efect excluderea acestora din licenţă. Hotărârea cu privire la retragerea licenţei cuprinde motivele de retragere a acesteia şi se comunică în scris asigurătorului sau reasigurătorului respectiv.

(4) Prin derogare de la alin.(3), licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi/sau pentru cea externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei poate fi retrasă separat. În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi pentru cea externă, retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.

(5) Titularul de licenţă faţă de care a fost adoptată hotărârea cu privire la retragerea licenţei este obligat:

a) să înceteze imediat desfăşurarea activităţii pe piaţa asigurărilor;

b) să restituie licenţa autorităţii de supraveghere în termen de 2 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii cu privire la retragerea licenţei, iar nerespectarea termenului prevăzut atrage aplicarea sancţiunilor conform prezentei legi;

c) să întreprindă toate măsurile necesare întru asigurarea protecţiei intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate prin retragerea licenţei, inclusiv efectuarea transferului portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz.

(6) Retragerea licenţei de activitate nu absolvă asigurătorul sau reasigurătorul de supraveghere ulterioară de către autoritatea de supraveghere.

(7) În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de asigurător sau de reasigurător, iar după retragerea licenţei acesta nu transferă portofoliul de asigurare şi/sau de reasigurare, rămânând a fi responsabil de obligaţiile asumate în baza contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate, autoritatea de supraveghere controlează modul de executare a obligaţiilor faţă de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării, terţii păgubiţi şi de alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate până la data satisfacerii tuturor obligaţiilor asumate.

(8) Asigurătorul sau reasigurătorul a cărui licenţă a fost retrasă nu are dreptul să desfăşoare activitate de asigurare sau de reasigurare şi este obligat să atribuie cea mai înaltă prioritate plăţii despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare. Retragerea licenţei asigurătorului sau reasigurătorului acordă dreptul autorităţii de supraveghere de a suspenda orice tranzacţie cu activele asigurătorului sau reasigurătorului admise la acoperirea obligaţiilor aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, cu excepţia plăţii despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare pentru contractele de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate anterior retragerii licenţei.

(9) Informaţia privind retragerea licenţelor se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web oficială a autorităţii de supraveghere şi se păstrează timp de 7 ani. Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind suspendarea sau retragerea licenţei se consemnează în Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor. După retragerea licenţei, toate evidenţele şi înregistrările persoanei licenţiate referitoare la serviciile şi activităţile desfăşurate se păstrează pentru o perioadă de cel puţin 7 ani şi, ulterior, se transmit arhivelor de stat.

(10) În cazul prevăzut la alin.(7), autoritatea de supraveghere desemnează o persoană responsabilă de monitorizarea şi controlul onorării tuturor obligaţiilor din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare şi stabileşte atribuţiile acesteia, ce includ cel puţin următoarele:

a) analiza situaţiei financiare a asigurătorului sau a reasigurătorului pentru fiecare perioadă de raportare;

b) verificarea îndeplinirii de către asigurător sau reasigurător a obligaţiei prevăzute la alin.(8);

c) urmărirea modului în care asigurătorul sau reasigurătorul îşi onorează obligaţiile de plată asumate în baza contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare;

d) verificarea respectării de către asigurător sau reasigurător a drepturilor şi intereselor consumatorilor serviciilor de asigurare sau de reasigurare;

e) monitorizarea indicatorilor de stabilitate financiară a asigurătorului sau a reasigurătorului.

(11) Persoana desemnată pentru efectuarea procedurii de monitorizare şi control are acces la toate informaţiile, documentele şi registrele asigurătorului sau ale reasigurătorului, fiind obligată să păstreze confidenţialitatea tuturor informaţiilor care i-au devenit cunoscute în virtutea atribuţiilor delegate.

(12) În cazul retragerii parţiale a licenţei, asigurătorul sau reasigurătorul nu poate solicita o nouă licenţă în limitele clasei sau claselor de asigurare ori activităţii sau activităţilor de reasigurare pentru care licenţa a fost retrasă pentru o perioadă de un an din data retragerii acesteia.

(13) Autoritatea de supraveghere retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a societăţii de asigurare sau de reasigurare în cazul în care se constată că aceasta se află în una dintre situaţiile de insolvabilitate prevăzute în prezentul alineat şi nu întruneşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, prevăzute la art.80. În sensul prezentului alineat, situaţiile de insolvabilitate sunt următoarele:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare nu este capabilă să execute cererile asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi privind plata despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare (incapacitate de plată);

b) societatea de asigurare sau de reasigurare nu îndeplineşte cerinţa ratei de solvabilitate;

c) valoarea fondurilor proprii ale societăţii de asigurare sau de reasigurare este mai mică decât cerinţa de capital minim stabilită de prezenta lege.

[Art.16 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 17. Alte măsuri aplicate participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor

(1) În cazul în care un asigurător sau reasigurător sau un intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări nu respectă dispoziţiile prezentei legi sau ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere sau dacă interesele contractantului, asiguratului, reasiguratului, beneficiarului asigurării, terţului păgubit şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate apar ameninţate în alt mod, autoritatea de supraveghere va lua măsuri adecvate pentru a proteja interesele acestora.

(2) În sensul alin.(1), autoritatea de supraveghere poate retrage sau suspenda licenţa unui asigurător sau reasigurător într-un mod altul decât cel specificat la art.16 şi în secţiunile a 7-a şi a 8-a, în special având dreptul:

a) să blocheze accesul gratuit al unei societăţi de asigurare sau de reasigurare la propriile active;

b) să dispună depunerea activelor într-un cont special controlat de autoritatea de supraveghere;

c) să-şi atribuie, în totalitate sau parţial, competenţele organului executiv al unei societăţi de asigurare sau de reasigurare;

d) să transfere portofoliul de asigurare şi/sau de reasigurare şi activele asociate către o altă societate de asigurare sau de reasigurare, sub rezerva acordului acesteia;

e) să comande lichidarea activelor financiare în părţi legate;

f) să solicite concedierea persoanelor cu funcţii de conducere, de supraveghere, de control sau a persoanei (persoanelor) cu atribuţii de asistenţă juridică, sau a persoanelor care deţin funţii-cheie şi să le interzică să exercite activităţi suplimentare de asigurare sau de reasigurare pentru maximum 5 ani;

g) să excludă un intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări din registrele ţinute conform prevederilor prezentei legi.

 

Articolul 18. Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor

(1) Autoritatea de supraveghere ţine Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor, care conţine informaţii privind denumirile asigurătorilor sau reasigurătorilor, persoane juridice din Republica Moldova, ale sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe licenţiate în Republica Moldova, ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări licenţiaţi, seria, numărul şi data acordării licenţei, adresele sediilor acestora, informaţia privind reperfectarea licenţei, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe aceasta. Autoritatea de supraveghere publică pe pagina web oficială a sa şi actualizează, în mod regulat, o listă cu denumirile tuturor asigurătorilor sau reasigurătorilor, persoane juridice din Republica Moldova, ale sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe licenţiate în Republica Moldova, ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări licenţiaţi.

(2) Asigurătorii sau reasigurătorii, persoane juridice din Republica Moldova, sucursalele asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele terţe, intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări ale căror licenţe au fost retrase sunt radiaţi din Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor prin înserarea unei note speciale care include data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei. Radierea nu reprezintă excluderea fizică a datelor despre participantul profesionist din registru.

(3) În cazul extinderii activităţii cu noi sucursale ori încetării activităţii acestora, precum şi în cazul altor modificări, participantul profesionist pe piaţa asigurărilor este obligat să depună la autoritatea de supraveghere o cerere, cu anexarea documentelor corespunzătoare, în vederea operării modificărilor şi completărilor în Registrul participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor, fiind solicitată copia autorizată (copiile autorizate) de pe licenţă.

[Art.18 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 19. Cerinţele de licenţiere a sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare care au sediul în statele terţe şi care sunt licenţiate în aceste state terţe pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale;

b) sucursala este licenţiată de către autoritatea de supraveghere;

c) autoritatea competentă din statul de origine nu are obiecţii faţă de înfiinţarea sucursalei în Republica Moldova, fapt confirmat printr-un act emis de autoritatea respectivă;

d) cadrul legislativ existent în statul de origine şi/sau modul de aplicare a acestuia nu împiedică exercitarea de către autoritatea de supraveghere a funcţiilor sale de supraveghere;

e) sunt respectate dispoziţiile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Dispoziţiile din prezenta lege aferente licenţierii asigurătorilor sau reasigurătorilor se aplică în mod corespunzător sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe, cu respectarea prevederilor din prezentul capitol.

(3) Sucursalele asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele terţe nu sunt persoane juridice şi înregistrarea acestora se efectuează conform procedurii stabilite la art.12 din Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

(4) În sensul prezentei legi, toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul Republicii Moldova de către o societate de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ sunt considerate o singură sucursală.

(5) Activităţile care pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei înfiinţate pe teritoriul Republicii Moldova sunt prevăzute în licenţa acordată de autoritatea de supraveghere şi nu pot exceda obiectul de activitate a asigurătorului sau a reasigurătorului licenţiat de către autoritatea competentă din statul de origine.

(6) Sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, înfiinţată pe teritoriul Republicii Moldova, participă la formarea mijloacelor fondurilor create conform cerinţelor prezentei legi şi ale legislaţiei cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

(7) Cerinţele prudenţiale cuprinse în prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele terţe care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor.

(8) Autoritatea de supraveghere poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudenţiale sucursalele asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele terţe dacă, în urma evaluării efectuate, se constată că în statul de origine există un cadru de reglementare prudenţial echivalent celui stabilit prin prezenta lege şi prin actele sale normative şi că autoritatea competentă din acest stat exercită o supraveghere adecvată a asigurătorului sau a reasigurătorului, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea sucursalei din Republica Moldova.

(9) Regimul prevăzut la alin.(8) poate fi aplicat numai în condiţii de reciprocitate, în baza unui acord de cooperare semnat de autoritatea de supraveghere şi autoritatea competentă din statul de origine, şi fără ca să se instituie prin acest regim un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru asigurătorii sau reasigurătorii care desfăşoară activitate în Republica Moldova.

(10) Sucursala asigurătorului sau a reasigurătorului dintr-un stat terţ trebuie să aibă un regulament în care se specifică cel puţin denumirea, adresa, cuantumul capitalului alocat, funcţiile conducătorilor, obiectul activităţii, care poate fi modificat doar cu aprobarea autorităţii de supraveghere prezentată în formă scrisă.

(11) Sucursala înfiinţată pe teritoriul Republicii Moldova poate utiliza denumirea societăţii de asigurare sau de reasigurare folosită în statul de origine. Dacă există risc de confuzie, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, autoritatea de supraveghere solicită ca această denumire să fie însoţită de o menţiune explicativă.

(12) În scopul evaluării calităţii persoanelor implicate sau care au legătură cu cererea de licenţiere prezentată, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor acordă suportul necesar, în acest sens, autorităţii de supraveghere, la solicitarea acesteia, în conformitate cu legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

(13) Autoritatea de supraveghere respinge cererea de licenţiere a sucursalei unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ dacă reglementarea şi supravegherea în temeiul prezentei legi poate fi împiedicată de legea statului de origine.

(14) Autoritatea de supraveghere acordă licenţă sucursalei din Republica Moldova a unui asigurător sau reasigurător dintr-un stat terţ numai dacă este pe deplin convinsă că asigurătorul sau reasigurătorul respectiv poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul Republicii Moldovei în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi corecte şi că sunt asigurate condiţii adecvate pentru realizarea supravegherii.

(15) Prevederile art.19 se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte solicitarea de informaţii referitoare la persoanele şi entităţile implicate sau care au legătură cu cererea de licenţiere a sucursalei asigurătorului sau reasigurătorului dintr-un stat terţ.

 

Articolul 20. Capitalul de dotare a sucursalei

(1) Sucursala unui asigurător sau reasigurător dintr-un stat terţ trebuie să dispună de un capital de dotare pentru obţinerea licenţei şi pentru desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Capitalul de dotare al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţie acesteia, în formă bănească, a capitalului de dotare de către societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, care nu poate fi mai mic decât pragul absolut al cerinţei de capital minim prevăzută la art.74.

[Art.20 modificat prin Legea nr.99 din 27.04.2023, în vigoare 11.05.2023]

 

Articolul 21. Conducerea sucursalei

(1) Autoritatea competentă din statul terţ trebuie să desemneze cel puţin 3 persoane care să asigure conducerea activităţii sucursalei din Republica Moldova şi care sunt împuternicite să angajeze şi să reprezinte, în mod legal, în Republica Moldova asigurătorul sau reasigurătorul din statul terţ respectiv. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi de experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile aferente persoanelor cu funcţii de conducere în cadrul societăţii de asigurare sau de reasigurare se aplică, în mod corespunzător, persoanelor cărora le-a fost încredinţată conducerea sucursalelor.

(2) Persoanele care asigură conducerea sucursalei unui asigurător sau reasigurător dintr-un stat terţ sunt responsabile de îndeplinirea, la nivelul sucursalei, a cerinţelor prudenţiale prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să se afle pe teritoriul Republicii Moldova, la adresa sediului înregistrat al sucursalei.

 

Articolul 22. Evaluarea calităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare care solicită înfiinţarea sucursalei

(1) La examinarea cererii pentru eliberarea licenţei sucursalei societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, autoritatea de supraveghere va evalua calitatea societăţii respective.

(2) Suplimentar documentelor şi/sau informaţiilor prezentate pentru obţinerea licenţei, societatea solicitantă de licenţă va prezenta cel puţin următoarele:

a) nivelul fondurilor proprii, al cerinţelor de capital şi lichiditatea societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) rezultatele evaluării efectuate de autoritatea competentă din statul de origine cu privire la acţionarii direcţi şi/sau indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai acestora, care deţin cel puţin 10% din capitalul social al societăţii de asigurare sau de reasigurare;

c) situaţiile financiare auditate ale societăţii-mamă pentru ultimii 3 ani.

(3) Dacă între societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, care solicită înfiinţarea sucursalei, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, autoritatea de supraveghere acordă licenţa numai dacă aceste legături nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.

(4) Modificările acţionariatului societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, care solicită înfiinţarea sucursalei, sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu această societate, inclusiv cele care decurg dintr-un proces de fuziune sau de dezmembrare în care este implicată societatea de asigurare sau de reasigurare din acest stat terţ, trebuie să fie notificate autorităţii de supraveghere de către sucursala acesteia în termen de cel mult 10 zile lucrătoare din data modificării.

(5) Societatea de asigurare sau de reasigurare din jurisdicţiile care nu implementează standardele internaţionale de transparenţă şi/sau din jurisdicţiile cu un grad sporit de risc nu poate înfiinţa sucursale pe teritoriul Republicii Moldova. Criteriile de evaluare a corespunderii societăţii de asigurare sau de reasigurare sunt identice cu cele pentru evaluarea persoanelor juridice deţinători ai participaţiilor calificate în capitalul societăţii respective.

 

Articolul 23. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

(1) Pentru a subscrie riscuri din clasa a 10-a din compartimentul B al anexei, sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ desemnează reprezentanţi de despăgubiri în condiţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule din Republica Moldova, obţine calitatea de membru al biroului naţional şi contribuie la formarea fondurilor create în condiţiile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule din Republica Moldova.

(2) Prevederile aferente contribuţiilor financiare la fondurile menţionate la alin.(1) se aplică, mutatis mutandis, sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe.

(3) Sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ desemnează un reprezentant de despăgubiri cu reşedinţa sau stabilit pe teritoriul Republicii Moldova, având următoarele atribuţii:

a) colectează toate informaţiile necesare cu privire la dosarele de daună;

b) reprezintă asigurătorul sau reasigurătorul în relaţia cu persoanele care au suferit un prejudiciu şi solicită despăgubiri, inclusiv pentru plata acestora;

c) întreprinde acţiunile necesare pentru ca asigurătorul sau reasigurătorul să fie reprezentat în faţa instanţelor de judecată şi autorităţilor din Republica Moldova în ceea ce priveşte despăgubirile;

d) reprezintă asigurătorul sau reasigurătorul în faţa autorităţii de supraveghere referitor la verificarea existenţei şi a valabilităţii poliţelor de asigurare.

(4) Sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ aplică primele de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă numai după prezentarea şi aprobarea acestora de către autoritatea de supraveghere.

 

Articolul 24. Notificarea şi informarea

(1) În termen de cel mult 10 zile de la data eliberării licenţei sau a refuzului dreptului de desfăşurare a activităţii sucursalei unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ pe teritoriul Republicii Moldova, autoritatea de supraveghere informează autoritatea competentă din statul de origine cu privire la eliberarea licenţei sau la refuzul dreptului de desfăşurare a activităţii sucursalei.

(2) În cazul în care se stabileşte că sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ nu respectă dispoziţiile legale care se aplică pe teritoriul Republicii Moldova şi prescripţiile autorităţii de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor, autoritatea de supraveghere informează autoritatea competentă din statul de origine despre acest fapt.

 

Articolul 25. Publicarea informaţiilor de către sucursale

(1) Sucursalele societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe trebuie să publice în limba română următoarele informaţii ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare din aceste state: situaţiile financiare individuale; situaţiile financiare consolidate, după caz; raportul conducerii; raportul consolidat al conducerii, după caz; raportul auditorului, întocmit conform legislaţiei din statul de origine al societăţilor de asigurare sau de reasigurare. Publicarea situaţiilor financiare consolidate şi auditate ale asigurătorului sau reasigurătorului, împreună cu opinia auditorului, se efectuează în termen de 15 zile de la expirarea termenului de publicare în statul de origine.

(2) Dispoziţiile art.50 referitoare la cerinţele de publicare a informaţiilor pentru societăţile de asigurare sau de reasigurare se aplică în mod corespunzător sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe.

 

Articolul 26. Nerespectarea dispoziţiilor legale de către sucursală

(1) În cazul în care autoritatea de supraveghere stabileşte că o sucursală a societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, nu respectă dispoziţiile legale care se aplică acesteia, autoritatea de supraveghere prescrie societăţii de asigurare sau de reasigurare să remedieze situaţia neregulamentară.

(2) În cazul în care sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare nu execută prescripţia autorităţii de supraveghere şi continuă să încalce dispoziţiile legale, autoritatea de supraveghere, după informarea autorităţii competente din statul de origine, are dreptul să adopte măsuri pentru a preveni sau a sancţiona neregulile stabilite, inclusiv pentru a interzice subscrierea unor noi sau a unor anumite contracte de asigurare şi/sau de reasigurare şi încasarea primelor aferente.

 

Articolul 27. Retragerea licenţei sucursalei

(1) Suplimentar temeiurilor prevăzute la art.16, licenţa sucursalei unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ se retrage în următoarele situaţii:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare în cauză hotărăşte lichidarea sucursalei respective;

b) entitatea, care este rezultatul unui proces de reorganizare în urma căruia societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ îşi încetează existenţa, hotărăşte lichidarea sucursalei respective;

c) în urma unor procese de reorganizare la nivelul respectivei societăţi de asigurare sau de reasigurare sau al grupului din care face parte, activitatea sucursalei din Republica Moldova este preluată de o altă societate de asigurare sau de reasigurare ori de o sucursală din Republica Moldova a unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ;

d) licenţa acordată societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ este retrasă de către autoritatea competentă din statul de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod;

e) s-a pronunţat o hotărâre de lichidare a societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a)–c), societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ trebuie să notifice, în termen de 2 zile lucrătoare, autoritatea de supraveghere cu privire la procesul de reorganizare şi/sau la hotărârea de lichidare a sucursalei din Republica Moldova şi să transmită acesteia cel puţin un plan de lichidare a activelor şi de stingere a datoriilor, care să asigure plata integrală a creanţelor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, sau, după caz, un plan de preluare a activităţii sucursalei.

(3) Procesul de reorganizare şi/sau hotărârea de lichidare a sucursalei potrivit alin.(1) lit.a)–c) nu produce efecte decât după confirmarea de către autoritatea de supraveghere a retragerii licenţei, despre care se comunică societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ.

(4) În cazul retragerii licenţei eliberate unei sucursale a societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, autoritatea de supraveghere adoptă măsurile necesare pentru a împiedica societatea în cauză să iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul Republicii Moldova şi pentru a proteja interesele contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate.

(5) Hotărârea autorităţii de supraveghere cu privire la retragerea licenţei sucursalei se comunică societăţii de asigurare sau de reasigurare din statul terţ şi autorităţii de supraveghere din statul de origine al acestei societăţi.

 

Articolul 28. Modificări în situaţiile asigurătorilor sau reasigurătorilor

Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să prezinte autorităţii de supraveghere toate modificările sau completările operate în datele şi informaţiile indicate în documentele anexate la cererea pentru eliberarea sau reperfectarea licenţei, inclusiv modificările sau completările condiţiilor de asigurare. Modificările sau completările se prezintă în formă scrisă la autoritatea de supraveghere, semnate olograf de organul executiv, în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziilor organelor de conducere privind operarea acestor modificări sau completări, împreună cu documentele (sau copiile autentificate de pe acestea) ce confirmă modificările sau completările în cauză.

 

Secţiunea a 2-a

Desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare

Articolul 29. Fondatorii şi acţionarii societăţilor de asigurare sau de reasigurare

(1) Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului sau reasigurătorului persoane fizice şi/sau juridice, rezidente şi nerezidente ale Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare.

(2) Nu pot fi fondatori sau acţionari ai societăţii de asigurare sau de reasigurare persoanele juridice declarate anterior insolvabile sau aflate în proces de reorganizare, de insolvabilitate sau de lichidare şi persoanele cărora li s-au impus restricţia legală de a constitui o societate comercială.

(3) Persoanele înregistrate în jurisdicţiile ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau în state ori jurisdicţii cu un grad sporit de risc nu au dreptul să deţină, direct sau indirect, individual ori în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, drepturi de proprietate în capitalul social al societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(4) Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai societăţii de asigurare sau de reasigurare prezintă informaţiile obligatorii în scop de supraveghere, stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere. În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare face parte dintr-un grup, identitatea proprietarilor grupului trebuie să fie suficient de transparentă, astfel încât să nu fie subminată supravegherea. În cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile şi cu condiţia că nu există motive de suspiciune, nu se identifică nicio persoană în calitate de beneficiar efectiv, persoana fizică care ocupă funcţia de administrator al asigurătorului sau reasigurătorului este considerată beneficiar efectiv.

(5) Autoritatea de supraveghere va stabili, printr-un act normativ, lista jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau a statelor ori jurisdicţiilor cu un grad sporit de risc.

 

Articolul 30. Acţionarii care deţin participaţii calificate. Achiziţiile

(1) În cazul dobândirii de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau în cazul dobândirii de către o persoană juridică a dreptului de administrare asupra participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului, acesta din urmă este obligat să informeze despre aceasta autoritatea de supraveghere în termen de 7 zile de la data efectuării tranzacţiei.

(2) Asigurătorii sau reasigurătorii prezintă anual autorităţii de supraveghere informaţia detaliată despre identitatea acţionarilor semnificativi, numărul şi valoarea totală a acţiunilor deţinute, iar pentru acţionarii semnificativi persoane juridice – şi situaţiile financiare cu o notă explicativă, în modul şi în termenele stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Suplimentar la cerinţele stabilite la art.29, achizitorul potenţial care intenţionează să obţină sau care deţine participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să aibă situaţie financiară stabilă, ceea ce înseamnă că:

1) persoana juridică va plăti participaţia calificată în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului din mijloace băneşti proprii, fapt confirmat prin raportul auditorului, şi va menţine capitalul său propriu (activele nete) cel puţin în limitele participaţiei calificate;

2) persoana juridică desfăşoară activitate economică, financiară şi de altă natură de cel puţin 2 ani consecutivi, care îi permite onorarea obligaţiilor sale patrimoniale şi care asigură susţinerea pe viitor a activităţii asigurătorului sau a reasigurătorului din surse proprii în cazul în care situaţia financiară a acestuia se înrăutăţeşte;

3) persoana fizică dispune de venituri care au caracter continuu şi care, prin nivelul lor, justifică în mod corespunzător dobândirea participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului;

b) să nu fie acţionar sau asociat al unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări;

c) în cazul persoanei fizice, să nu aibă antecedente penale şi să dispună de capacitate deplină de exerciţiu.

(4) Dobândirea de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau de administrare asupra participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului sau majorarea participaţiei calificate în capitalul social al societăţii peste 10%, 20%, 33% sau 50% din acţiunile cu drept de vot ale acesteia şi, respectiv, reducerea sub aceste niveluri a participaţiei calificate se efectuează cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, în modul stabilit prin actele normative ale acesteia.

(5) Fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, nicio persoană nu poate să dobândească, să majoreze sau să reducă, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, prin nicio modalitate, o cotă de participare în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului asupra căreia au devenit incidente prevederile alin.(4) şi (8).

(6) Autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite, în limitele competenţei sale, prezentarea actelor de constituire şi a situaţiilor financiare de la fondatori, acţionari şi de la alte persoane juridice şi fizice care intenţionează să obţină participaţii calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului, precum şi să solicite informaţii de la autorităţile administraţiei publice privind stabilitatea financiară şi buna-credinţă a persoanelor menţionate.

(7) Exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi la funcţia de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comitetului de audit, precum şi exerciţiul dreptului de a primi dividende se suspendă de drept din data dobândirii sau majorării realizate cu încălcarea prevederilor alin.(4) şi (5) în mărimea drepturilor de proprietate deţinute. Acţiunile al căror exerciţiu al dreptului de vot este suspendat nu se vor lua în considerare la adoptarea hotărârilor privind chestiunile incluse pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, precum şi nu se vor lua în calcul la stabilirea cvorumului şi a rezultatelor votării, respectiv, nu vor fi cuprinse în voturile reprezentate la adunare. Autoritatea de supraveghere informează dobânditorul şi asigurătorul sau reasigurătorul, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată cu încălcarea prevederilor alin.(4) şi (5), cu privire la incidenţa prevederilor privind suspendarea exerciţiului drepturilor menţionate în prezentul alineat.

(8) Persoanele care au încălcat prevederile alin.(4) şi (5) vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţionării, acţiunile procurate aferente participaţiei calificate deţinute.

(9) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.(8), acţiunile nu au fost înstrăinate, organul executiv al asigurătorului sau al reasigurătorului, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, în termen de 15 zile de la data expirării termenului acordat deţinătorilor de valori mobiliare pentru vânzarea acţiunilor asigurătorului sau reasigurătorului, va emite şi va depune la autoritatea de supraveghere decizia privind anularea acestor acţiuni şi emiterea suplimentară de acţiuni în acelaşi număr şi de aceeaşi clasă.

(10) Decizia organului executiv al asigurătorului sau reasigurătorului va conţine inclusiv informaţia privind preţul de vânzare a acţiunilor nou-emise şi modul de determinare a acestuia, termenul de expunere a acţiunilor spre vânzare şi condiţiile în care preţul iniţial poate fi modificat, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(11) Autoritatea de supraveghere emite decizia privind înscrierea aferentă radierii acţiunilor anulate şi înregistrării acţiunilor din emisia suplimentară în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii la autoritatea de supraveghere a deciziei conform alin.(9), cu anexarea documentelor aferente înregistrării emisiunii de acţiuni, stabilite de actul normativ al autorităţii de supraveghere.

(12) În termen de 3 zile de la data înregistrării acţiunilor nou-emise conform alin.(11), entitatea (custodele), care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare asupra cărora au devenit incidente prevederile alin.(7), în temeiul deciziei organului executiv al asigurătorului sau reasigurătorului şi al deciziei autorităţii de supraveghere, va asigura efectuarea înscrierilor privind anularea acţiunilor din conturile deţinătorilor de valori mobiliare respective şi a înscrierii privind acţiunile nou-emise în contul asigurătorului sau reasigurătorului. Acţiunile nou-emise rămân înscrise în contul acestuia până la vânzarea şi/sau anularea acestora. Asigurătorul sau reasigurătorul nu poate efectua operaţiuni prin care ar obţine dreptul de proprietate asupra acţiunilor nou-emise şi înscrise în contul său, altele decât cele prevăzute de prezentul articol. Acţiunile nou-emise şi înscrise în contul asigurătorului sau reasigurătorului până la vânzarea acestora, conform prezentului articol, sunt acţiuni fără drept de vot aflate în circulaţie, nu oferă dreptul de primire a dividendelor şi a unei părţi din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia şi nu pot constitui un aport la capitalul social al unei societăţi comerciale. Acţionarii asigurătorului sau reasigurătorului nu au dreptul de preempţiune asupra acţiunilor nou-emise în condiţiile prezentului articol.

(13) În termen de cel mult 10 zile de la data efectuării înscrierilor conform alin.(12), asigurătorul sau reasigurătorul va expune spre vânzare acţiunile nou-emise şi va dezvălui public, în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, informaţia privind situaţia financiară a asigurătorului sau reasigurătorului pe parcursul ultimilor 3 ani, precum şi o descriere a acţiunilor expuse spre vânzare.

(14) Termenul de vânzare a acţiunilor nou-emise de către asigurător sau reasigurător nu va depăşi 3 luni de la data expunerii acestora spre vânzare, cu excepţia indicată la alin.(15).

(15) La cererea societăţii de asigurare sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere poate dispune prelungirea fiecăruia dintre termenele de 3 luni, prevăzute la alin.(8) şi (14), cu perioade a câte cel mult 3 luni, de cel mult 6 ori. Cererea de prelungire a termenelor de vânzare a acţiunilor nou-emise de către societatea de asigurare sau de reasigurare este înaintată cu 10 zile lucrătoare înainte de expirarea termenului precedent stabilit pentru vânzarea acţiunilor nou-emise. Prelungirea se dispune în scopul neadmiterii periclitării stabilităţii financiare sau în cazul în care există un interes public în a dispune prelungirea ori în cazul în care a fost identificat, fără efectuarea unei evaluări prealabile de către autoritatea de supraveghere, un achizitor potenţial al acţiunilor expuse spre vânzare, a cărui calitate este potrivită şi adecvată şi nu comportă suspiciuni întemeiate la momentul adoptării deciziei de prelungire. Autoritatea de supraveghere va informa asigurătorul sau reasigurătorul cu privire la prelungirea termenului prevăzut în prezentul alineat până la expirarea termenului precedent stabilit pentru vânzarea acţiunilor nou-emise.

(16) Preţul iniţial de expunere spre vânzare a acţiunilor asigurătorului sau reasigurătorului va fi stabilit în următoarele condiţii:

a) în cazul în care cota nu depăşeşte 10% – conform criteriilor prevăzute la art.23 alin.(2) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, cu aplicarea alin.(7) din acelaşi articol pentru criteriul stabilit la art.23 alin.(2) lit.a) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital;

b) în cazul în care cota depăşeşte 10% – conform valorii acţiunilor, rezultată dintr-o expertiză efectuată de către un evaluator independent în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

Determinarea preţului conform lit.b) se efectuează de către o persoană calificată în domeniul evaluării, înregistrată în registrul persoanelor autorizate, ţinut de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare în modul stabilit de către aceasta.

(17) Organul executiv al asigurătorului sau reasigurătorului poate să modifice, prin diminuare, preţul acţiunilor nou-emise expuse spre vânzare în intervale de cel puţin o dată la 3 luni de la data expunerii spre vânzare sau a ultimei modificări a preţului. Diminuarea preţului se admite în limitele de până la 30% în ceea ce priveşte preţul stabilit anterior, cu prezentarea argumentelor respective la adresa autorităţii de supraveghere. În cazul survenirii unor factori care influenţează semnificativ preţul stabilit anterior, pentru fezabilitatea tranzacţiei, diminuarea preţului se admite peste limita de 30% până la 50% cu prezentarea argumentelor justificative.

(18) Autoritatea de supraveghere urmează a fi notificată cu privire la orice modificare a preţului, în termen de 3 zile, cu dezvăluirea publică a informaţiei respective, în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(19) Mijloacele băneşti obţinute ca rezultat al vânzării acţiunilor nou-emise se vor transfera într-un cont bancar provizoriu, deschis de către asigurător sau reasigurător în acest scop. Asigurătorul sau reasigurătorul va înregistra mijloacele băneşti respective în conturile ultimilor deţinători de acţiuni care au încălcat prevederile alin.(4) şi (5), în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente vânzării.

(20) În cazul procurării acţiunilor nou-emise se vor respecta prevederile alin.(4).

(21) Societăţile de investiţii vor informa imediat asigurătorul sau reasigurătorul despre persoanele care au procurat acţiunile nou-emise. Lista acestor persoane urmează a fi prezentată de către asigurător sau reasigurător autorităţii de supraveghere în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru vânzare.

(22) Dacă, în termenul prevăzut în decizia organului executiv al asigurătorului sau reasigurătorului, acţiunile nou-emise nu au fost vândute sau au fost vândute parţial, cele care nu au fost vândute urmează a fi răscumpărate şi anulate, iar organul executiv, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, este obligat să ia decizia de reducere a capitalului social. Preţul de răscumpărare a acţiunilor nevândute este ultimul preţ de vânzare sau de expunere spre vânzare a acţiunilor nou-emise şi expuse spre vânzare conform alin.(17).

(23) În cazul în care, în rezultatul emiterii deciziei de răscumpărare a acţiunilor nevândute şi de reducere a capitalului social conform alin.(22), asigurătorul sau reasigurătorul nu se încadrează în cerinţele prudenţiale privind indicatorii de lichiditate şi solvabilitate, autoritatea de supraveghere retrage licenţa eliberată acestuia fără aplicarea procesului de lichidare silită, dacă nu este temei pentru declanşarea procesului de insolvabilitate. Despre retragerea licenţei se comunică, în scris, în aceeaşi zi, asigurătorului sau reasigurătorului şi Serviciului Fiscal de Stat. În cazul în care, în termen de 45 de zile de la retragerea licenţei, adunarea generală a acţionarilor nu a luat decizia de lichidare benevolă sau de reorganizare a asigurătorului sau reasigurătorului, autoritatea de supraveghere iniţiază procesul de lichidare silită a acestuia.

(24) În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv al asigurătorului sau reasigurătorului privind reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor răscumpărate, acesta prezintă autorităţii de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ al acesteia pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social.

La răscumpărarea acţiunilor nevândute, asigurătorul sau reasigurătorul achită foştilor deţinători ultimul preţ de vânzare sau de expunere spre vânzare a acţiunilor nou-emise şi expuse spre vânzare conform alin.(17), în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente răscumpărării şi anulării.

Anularea acţiunilor răscumpărate şi reducerea capitalului social al asigurătorului sau al reasigurătorului se efectuează numai după obţinerea permisiunii autorităţii de supraveghere pentru distribuirea capitalului şi a avizului, în cazul acţionarilor care vor deţine, ca urmare a distribuirii, participaţii calificate. Înregistrarea reducerii capitalului social are loc în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

[Alin.(25)-(32) art.30 abrogate prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

(33) În cazul instituirii administrării speciale a asigurătorului sau reasigurătorului, până la expirarea termenelor de vânzare a acţiunilor nou-emise, potrivit alin.(14) şi (15), inclusiv în perioadele de prelungire ce pot fi dispuse, prin derogare de la alin.(17), preţul de expunere spre vânzare se va stabili în condiţiile alin.(16). După stabilirea preţului de expunere spre vânzare, potrivit prezentului alineat, autoritatea de supraveghere poate dispune, în condiţiile alin.(15), prelungirea termenului de expunere la vânzare cu perioade a câte cel mult 3 luni, de cel mult 3 ori, cu posibilitatea modificării preţului conform alin.(17).

(34) Dacă, după eliberarea avizului prealabil conform alin.(4), se constată necorespunderea acţionarului semnificativ cu cerinţele faţă de acesta, stabilite în conformitate cu prezenta lege, autoritatea de supraveghere are dreptul să retragă avizul prealabil. În acest caz, devin incidente şi se aplică prevederile alin.(7) şi (8).

(35) Persoanele care au obţinut participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului şi nu au prezentat acestuia şi/sau autorităţii de supraveghere documentele şi/sau informaţiile prevăzute de prezenta lege cad sub incidenţa prevederilor alin.(7)–(33).

(36) Persoanele care sunt împuternicite, conform legislaţiei, să înregistreze transferul dreptului de proprietate, urmare a dobândirii sau majorării participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului, vor efectua înregistrările respective numai cu condiţia prezentării avizului prealabil al autorităţii de supraveghere.

(37) Persoanele pentru care s-au dispus măsurile prevăzute la alin.(7) şi (8) nu mai pot deţine, direct sau indirect, noi acţiuni în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului, respectiv în capitalul social al altor asigurători sau reasigurători.

(38) În cazul asigurătorilor sau reasigurătorilor a căror licenţă a fost retrasă şi ale căror acţiuni nou-emise nu au fost vândute în condiţiile alin.(14)–(17) din prezentul articol, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, acţiunile nou-emise care nu au fost vândute reprezintă acţiuni de tezaur şi nu pot depăşi 10% din capitalul social al societăţii. În caz de depăşire a limitei respective, organul executiv al societăţii este obligat să anuleze acţiunile şi să reducă capitalul social al acesteia. În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv privind reducerea capitalului social, societatea prezintă autorităţii de supraveghere documentele, stabilite prin actul normativ, pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social. Societatea de asigurare sau de reasigurare consemnează mijloacele băneşti în conturile ultimilor deţinători ai acţiunilor care au încălcat prevederile alin.(4) şi (5) din prezentul articol, în baza principiului proporţionalităţii, în limita maximă a profitului net al perioadei de gestiune, conform ultimului raport financiar, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente emiterii, vânzării şi anulării.

[Art.30 modificat prin Legea nr.259 din 21.11.2024, în vigoare 26.11.2024]

[Art.30 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

[Art.30 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 31. Evaluarea achizitorului potenţial

(1) La examinarea solicitării pentru eliberarea avizului prealabil prevăzut la art.30 alin.(4), în vederea asigurării unei administrări prudente şi corecte a asigurătorului sau reasigurătorului şi luând în considerare posibila influenţă asupra acestuia a achizitorului potenţial, autoritatea de supraveghere evaluează dacă calitatea achizitorului potenţial, inclusiv capacitatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată cerinţelor stabilite de prezenta lege prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:

a) reputaţia achizitorului potenţial;

b) calificarea, reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va activa în calitate de persoană cu funcţie de conducere şi care deţine funcţie-cheie după realizarea achiziţiei propuse;

c) soliditatea financiară a achizitorului potenţial;

d) capacitatea asigurătorului sau reasigurătorului de a respecta normele prudenţiale, conform prevederilor legislaţiei, în special a cerinţei ca grupul financiar din care va face parte achizitorul potenţial să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului de informaţii între autorităţile competente şi determinarea repartizării competenţelor între aceste autorităţi;

e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, a fost săvârşită o infracţiune ori o tentativă a unei infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, în sensul prevederilor legislaţiei în domeniu, sau că, prin achiziţia propusă, un asemenea risc ar putea creşte;

f) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că beneficiarul efectiv al achiziţiei propuse este o persoană alta decât cea declarată autorităţii de supraveghere.

(2) Autoritatea de supraveghere examinează corespunderea criteriilor stabilite la alin.(1) şi eliberează avizul prealabil în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii achizitorului potenţial şi a tuturor documentelor aferente.

(3) În cursul termenului de examinare, dar nu mai târziu de 10 zile până la expirarea acestuia, autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite, în scris, documente şi/sau informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea examinării.

(4) Termenul de examinare se suspendă între data solicitării de documente şi/sau informaţii de către autoritatea de supraveghere şi data primirii răspunsului achizitorului potenţial la această solicitare. Suspendarea nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de către autoritatea de supraveghere în vederea completării documentelor sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia acesteia, dar nu pot conduce la suspendarea repetată a termenului de examinare.

(5) În cazul în care achizitorul potenţial este stabilit într-un stat terţ sau face obiectul unor reglementări ale statului terţ, autoritatea de supraveghere poate prelungi perioada de suspendare menţionată la alin.(4) cu până la 30 de zile lucrătoare.

(6) Lista documentelor şi/sau informaţiile necesare pentru evaluarea criteriilor prevăzute la alin.(1), precum şi procedura aferentă se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) În cazul în care avizul prealabil este solicitat pentru două sau mai multe participaţii calificate care vizează acelaşi asigurător sau reasigurător, autoritatea de supraveghere asigură un tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali.

(8) Orice deţinător, direct sau indirect, de participaţie calificată în capitalul social al unui asigurător sau al unui reasigurător este obligat să prezinte, la cererea autorităţii de supraveghere, documentele şi/sau informaţiile aferente activităţii sale, inclusiv situaţiile financiare anuale, declaraţiile de venituri, precum şi documentele şi/sau informaţiile necesare pentru efectuarea evaluării prudenţiale, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale autorităţii de supraveghere. În cazul unor circumstanţe care comportă suspiciuni întemeiate, prevederile prezentului alineat se aplică oricărui deţinător, indiferent de cota de participare pe care o are în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului.

(9) În cazul în care deţinătorul, direct sau indirect, de participaţie calificată în capitalul social nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere privind calitatea acţionariatului unui asigurător sau reasigurător ori exercită asupra asigurătorului sau reasigurătorului o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi corectă a acestuia, precum şi în cazul în care deţinătorul direct sau indirect ori beneficiarul efectiv al acestuia nu a furnizat autorităţii de supraveghere informaţii care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv, autoritatea de supraveghere dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestor situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate asigurătorului sau reasigurătorului, administratorilor acestuia, deţinătorului, direct sau indirect, de participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului şi beneficiarului efectiv al acestuia, autoritatea de supraveghere are dreptul:

a) să retragă avizul prealabil acordat, devenind incidente prevederile art.30;

b) să dispună suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor corespunzătoare, a dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, a dreptului de a introduce chestiuni pe ordinea de zi, a dreptului de a propune candidaţi pentru funcţia de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comitetului de audit, precum şi a dreptului de a primi dividende;

c) să dispună înstrăinarea de către persoana al cărei drept de vot a fost suspendat a acţiunilor deţinute;

d) să instituie administrarea specială.

 

Articolul 32. Limitele activităţii asigurătorului sau reasigurătorului

(1) Activitatea asigurătorului sau reasigurătorului se limitează la asigurare, reasigurare şi la operaţiunile ce rezultă direct din aceste acţiuni, fiind exclusă orice altă activitate comercială.

(2) Asigurătorul sau reasigurătorul are dreptul să efectueze următoarele acţiuni ce rezultă din activitatea de asigurare sau de reasigurare:

a) investirea şi fructificarea fondurilor, rezervelor proprii şi celor atrase şi a rezervelor tehnice, în modul stabilit de actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) acordarea de împrumuturi cu dobândă propriilor asiguraţi persoane fizice, în limitele valorii de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viaţă, cu acumularea capitalului respectiv;

c) vânzarea sau locaţiunea bunurilor procurate anterior pentru necesităţile proprii ale asigurătorului sau reasigurătorului ori devenite proprietate în urma contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare;

d) acordarea serviciilor de asistenţă şi de corespondent în baza contractului de colaborare între asigurători sau reasigurători ori între aceştia şi persoane juridice care prestează asemenea servicii.

(3) Asigurătorului sau reasigurătorului i se interzice să efectueze tranzacţii, să acorde împrumuturi şi să desfăşoare activităţi de întreprinzător, altele decât cele prevăzute la alin.(1) şi (2).

 

Articolul 33. Denumirea şi sediul asigurătorului sau reasigurătorului

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul foloseşte doar denumirea specificată în statutul său.

(2) Denumirea completă a asigurătorului care desfăşoară exclusiv activitate în categoria „asigurări de viaţă” trebuie să conţină, în mod obligatoriu, cuvintele „asigurări de viaţă”.

(3) Denumirea completă a reasigurătorului care desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare trebuie să conţină, în mod obligatoriu, cuvântul „reasigurare”.

(4) Nu se admite folosirea în denumirea asigurătorului sau a reasigurătorului a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile asigurătorilor sau reasigurătorilor înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri. Prezenta interdicţie nu se extinde asupra asigurătorului sau reasigurătorului afiliat în cazul în care acesta foloseşte denumirea societăţii la care este afiliat.

(5) Se interzice utilizarea de către persoanele care nu deţin licenţă pentru activitate în domeniul asigurărilor sau reasigurărilor, în propria denumire, publicitate, în propriile avize, a cuvintelor „asigurare” şi „reasigurare” sau a derivatelor lor dacă prin aceste cuvinte se subînţelege practicarea în nume propriu a activităţii de asigurare sau de reasigurare în sensul prezentei legi.

(6) Sediul societăţii de asigurare sau de reasigurare, al sucursalei şi al subdiviziunii trebuie să fie amplasat într-o clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă şi pe teritorii cu condiţii de siguranţă, respectându-se cerinţele unei administrări prudente şi corecte şi asigurându-se condiţiile adecvate pentru realizarea supravegherii. La intrarea în sediu trebuie să fie expusă denumirea ori alte elemente de identificare a asigurătorului sau reasigurătorului.

 

Articolul 34. Sistemul de guvernanţă

(1) O societate de asigurare sau de reasigurare va stabili un sistem de guvernanţă solid şi fiabil care să includă cel puţin următoarele:

a) o structură organizatorică clară, cu atribuţii precise, clare şi coerente în ceea ce priveşte responsabilităţile persoanelor cu funcţii de conducere şi care deţin funcţii-cheie, precum şi ale angajaţilor;

b) un sistem eficient de comunicare a informaţiilor în cadrul societăţii de asigurare sau de reasigurare;

c) funcţii-cheie integrate în structura organizatorică şi în procesele decizionale ale societăţii de asigurare sau de reasigurare;

d) politica privind controlul intern, managementul riscurilor, auditul intern şi activitatea de externalizare, în cazul în care realizează externalizarea de funcţii-cheie;

e) organizarea şi desfăşurarea cu prudenţă şi profesionalism a activităţii, în concordanţă cu natura, amploarea şi complexitatea ei;

f) încadrarea în activitate a unui număr suficient de persoane care să corespundă criteriilor de pregătire şi de competenţă profesională, stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare reglementează funcţionarea sistemului de guvernanţă care prevede funcţia de management al riscurilor, de conformitate, de audit intern, actuarială, precum şi activităţile de externalizare (în cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare transferă complet sau o parte din aceste funcţii către o terţă parte). Regulile sistemului de guvernanţă trebuie să fie clare şi inteligibile.

(3) Normele sistemului de guvernanţă trebuie revizuite cel puţin o dată pe an şi trebuie aprobate de consiliul societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(4) Societăţile de asigurare sau de reasigurare adoptă măsurile necesare pentru asigurarea continuităţii activităţii, astfel:

a) utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale;

b) identifică şi evaluează riscurile care pot afecta stabilitatea financiară;

c) elaborează planuri de redresare sau planuri de finanţare în situaţii de dificultate financiară;

d) optimizează şi consolidează sistemul de guvernanţă.

(5) Societăţile de asigurare sau de reasigurare transmit autorităţii de supraveghere informaţiile prevăzute la alin.(1)–(4) până la data de 1 martie a anului în curs, în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(6) Autoritatea de supraveghere poate emite recomandări cu privire la modul de respectare a cerinţelor prevăzute în prezentul articol şi la modul de aplicare a politicilor adoptate.

(7) Refuzul de a aplica recomandările prevăzute la alin.(6) este documentat şi transmis autorităţii de supraveghere până la data prevăzută în recomandările respective.

(8) Asigurătorul sau reasigurătorul va evita încheierea tranzacţiilor cu persoane terţe (sau în beneficiul lor) care se află în relaţie de afiliere cu acesta ori care se află în relaţie de afiliere cu persoanele cu funcţii de conducere sau care deţin funcţii-cheie în cadrul acestuia în condiţii mai favorabile decât cele existente în mod general pentru celelalte persoane care nu se află cu aceştia în asemenea relaţii.

 

Articolul 35. Organele de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare

(1) În sensul prezentei legi, organele de conducere ale asigurătorului sau reasigurătorului sunt reprezentate de consiliul societăţii şi de organul executiv.

(2) Membrii consiliului societăţii şi ai organului executiv sunt responsabili de conformarea societăţii de asigurare sau de reasigurare prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative. Membrii organului de conducere vor ocupa o funcţie şi vor exercita atribuţii doar în cadrul unui singur participant profesionist pe piaţa asigurărilor.

(3) Membrii organelor de conducere trebuie să dispună de o bună reputaţie, de cunoştinţe, de aptitudini şi experienţă adecvate pentru a fi în măsură să înţeleagă activităţile desfăşurate de asigurător sau de reasigurător, inclusiv principalele riscuri ale acestora, şi să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate aspectele asupra cărora trebuie să decidă potrivit competenţelor lor.

(4) Nu pot fi membri ai consiliului societăţii sau ai organului executiv ori sunt decăzuţi din drepturi, în cazul în care au fost aleşi, dacă:

a) sunt sau urmează să devină membri ai consiliului societăţii sau ai organului executiv în cadrul a doi sau mai mulţi asigurători sau reasigurători din Republica Moldova, cu excepţia cazurilor în care aceştia fac parte din cadrul aceluiaşi grup;

b) li s-a retras aprobarea autorităţii de supraveghere, acordată conform prezentei legi;

c) sunt supuşi unei măsuri de ocrotire judiciară.

(5) Numirea în funcţie a membrilor consiliului societăţii şi ai organului executiv, inclusiv a persoanelor interimare/realese în funcţiile respective, se aprobă, în prealabil, de către autoritatea de supraveghere. Responsabilităţile membrilor organelor de conducere nu pot fi transmise altor persoane. Persoanele propuse în funcţia de membri ai consiliului societăţii şi ai organului executiv, inclusiv persoanele interimare/realese în funcţiile respective pentru un termen nou, încep să-şi exercite funcţia doar după aprobarea acestora de către autoritatea de supraveghere.

(6) Pentru confirmarea de către autoritatea de supraveghere a persoanelor alese în calitate de membri ai consiliului societăţii şi ai organului executiv, asigurătorul sau reasigurătorul trebuie să înainteze cererea cu setul de documente conform actelor normative ale autorităţii de supraveghere. Membrii organului executiv trebuie să fie angajaţi cu durată deplină a timpului de muncă în cadrul asigurătorului sau reasigurătorului.

(7) În cazul în care niciunul dintre membrii consiliului societăţii şi ai organului executiv propuşi spre aprobare nu este cetăţean al Republicii Moldova, se prezintă documentele necesare care să demonstreze că cel puţin unul dintre aceştia cunoaşte limba română.

(8) Consiliul societăţii îndeplineşte rolul de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional de conducere şi este responsabil de activitatea asigurătorului sau a reasigurătorului, per ansamblu, şi de stabilitatea financiară a acestuia.

(9) Consiliul societăţii are următoarele atribuţii principale:

a) exercită supravegherea efectivă şi eficientă a organului executiv;

b) raportează, cel puţin o dată pe an, adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată;

c) analizează în mod critic, dezbate şi discută, într-o manieră constructivă, propunerile, explicaţiile şi informaţiile furnizate de către membrii organului executiv, având posibilitatea de a se opune deciziilor acestora;

d) monitorizează şi evaluează periodic eficacitatea activităţii, inclusiv principiile de guvernanţă ale asigurătorului sau reasigurătorului, şi adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficienţe;

e) decide cu privire la stabilirea unor sisteme, funcţii-cheie şi comitete specializate, a căror funcţionare şi atribuţii sunt prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere;

f) adoptă şi revizuieşte, cel puţin o dată pe an, principiile generale ale politicii de remunerare şi este responsabil de supravegherea implementării acesteia;

g) aprobă planul de redresare;

h) aprobă planul de finanţare, care este aprobat ulterior de către adunarea generală a acţionarilor;

i) aprobă planul de rezoluţie, care este aprobat ulterior de către adunarea generală a acţionarilor, urmare a instituirii procedurii de rezoluţie de către autoritatea de supraveghere;

j) exercită orice alte atribuţii prevăzute de cadrul normativ sau de actele de constituire.

(10) Organul executiv are următoarele atribuţii principale:

a) implementează obiectivele de activitate şi deciziile adunării generale a acţionarilor şi ale consiliului societăţii;

b) asigură o structură organizatorică adecvată şi transparentă, inclusiv alocă, separă şi coordonează competenţele şi atribuţiile în conformitate cu deciziile consiliului societăţii;

c) monitorizează în mod adecvat personalul din subordine;

d) ia decizii privind anularea, emiterea, vânzarea, răscumpărarea şi convertirea acţiunilor nou-emise în condiţiile art.30;

e) aprobă reglementările interne privind condiţiile de asigurare, constatarea şi lichidarea daunelor, formarea şi menţinerea rezervelor tehnice;

f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de cadrul normativ sau de actele de constituire.

(11) Organul executiv este obligat să informeze regulat consiliul societăţii cel puţin despre:

a) situaţiile care pot influenţa strategia şi/sau cadrul de administrare a activităţii asigurătorului sau a reasigurătorului;

b) performanţa financiară a asigurătorului sau a reasigurătorului;

c) încălcarea unor limite aferente riscurilor sau regulilor de conformare;

d) deficienţele sistemului de control intern.

(12) În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare nu dispune de consiliul societăţii, atribuţiile acestuia pot fi exercitate de adunarea generală a acţionarilor.

 

Articolul 36. Persoanele care deţin funcţii-cheie

(1) Persoanele care deţin funcţii-cheie trebuie să dispună, în orice moment, de o bună reputaţie, de cunoştinţe, de aptitudini şi experienţă adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare şi responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici prudente şi corecte.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare trebuie să se asigure că persoanele înaintate în funcţiile-cheie îndeplinesc permanent cerinţele prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Fiecare dintre persoanele înaintate în funcţii-cheie trebuie să fie aprobată de către autoritatea de supraveghere înainte de începerea exercitării atribuţiilor, potrivit actelor normative ale acesteia. Autoritatea de supraveghere va urmări în permanenţă respectarea de către persoanele înaintate în funcţii-cheie a condiţiilor de aprobare.

(4) Autoritatea de supraveghere are competenţa de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile minime prevăzute de prezenta lege şi de actele sale normative, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea morală şi de experienţa persoanelor care deţin funcţii-cheie şi de a decide dacă, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite.

(5) Se va considera că persoanele au o reputaţie bună dacă totalitatea informaţiilor oficiale despre acestea confirmă profesionalismul, buna-credinţă, integritatea (onorabilitatea) şi posedarea altor calităţi, care indică că persoanele date vor activa în conformitate cu legea şi nu vor acţiona în periclitarea siguranţei şi credibilităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(6) În scopul evaluării reputaţiei se va examina, cel puţin, dacă persoanele nu au antecedente penale, probate cu certificatul de cazier judiciar, dacă nu există probe care ar demonstra că în ultimii 10 ani acestea au purtat răspundere pentru crearea problemelor financiare şi administrative la locurile anterioare de muncă, pentru escrocherii şi evaziune fiscală.

(7) Se va considera că persoanele înaintate în funcţiile-cheie dispun de cunoştinţe adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare şi responsabilităţilor încredinţate în cazul în care au, cel puţin, studii superioare în ştiinţe economice, drept sau ştiinţe exacte (inclusiv în contabilitate, marketing şi logistică, business şi administrare, finanţe şi bănci, economie mondială şi relaţii economice internaţionale, statistică şi previziune economică, cibernetică şi informatică economică, merceologie şi comerţ, fizică, matematică, inginerie, informatică), care vor fi luate în considerare la evaluarea acestora, în funcţie de relevanţa experienţei dobândite pentru funcţiile la care sunt înaintate persoanele.

(8) Pentru corespunderea criteriului de experienţă, persoanele înaintate în funcţiile-cheie trebuie să demonstreze că au dispus, în perioada ultimilor 5 ani, de experienţă adecvată naturii, amplorii şi complexităţii activităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare şi responsabilităţilor încredinţate, având în vedere poziţiile anterioare şi durata exercitării acestora, responsabilităţile deţinute, numărul de subordonaţi, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor efectuate, care vor fi luate în considerare la evaluarea acestora, în funcţie de relevanţa experienţei dobândite pentru funcţiile la care sunt înaintate persoanele.

(9) În sensul alin.(3)–(8), criteriile, lista documentelor şi/sau informaţiile pentru realizarea evaluării şi aprobării se detaliază prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(10) În cazul în care persoana care deţine o funcţie-cheie nu mai îndeplineşte cerinţele menţionate în prezentul articol, societatea de asigurare sau de reasigurare o destituie din această funcţie-cheie.

(11) Societatea de asigurare sau de reasigurare notifică autoritatea de supraveghere cu privire la modificarea/încetarea raporturilor de muncă cu titularul funcţiei-cheie, cu expunerea motivelor aferente în termen de 10 zile din data încetării exercitării atribuţiilor de către acesta.

(12) În cazul prevăzut la alin.(10), societatea de asigurare sau de reasigurare desemnează un nou titular al funcţiei-cheie, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 luni de la data încetării exercitării atribuţiilor fostului deţinător al funcţiei-cheie.

(13) Autoritatea de supraveghere are dreptul să prescrie societăţii de asigurare sau de reasigurare destituirea din funcţie a persoanei care deţine o funcţie-cheie şi desemnarea alteia dacă aceasta:

a) nu corespunde cerinţelor stabilite în actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) a fost desemnată în baza unor informaţii neveridice sau incomplete;

c) a comis încălcări grave ale prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(14) În cazul în care titularul funcţiei-cheie nu corespunde criteriilor de bună reputaţie, de cunoştinţe, de aptitudini şi experienţă adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţii, societatea de asigurare sau de reasigurare destituie din funcţie persoana care deţine funcţia-cheie şi notifică autoritatea de supraveghere, în condiţiile alin.(11).

(15) Persoanele cu funcţii-cheie ale asigurătorului sau reasigurătorului trebuie să corespundă, în mod continuu, cerinţelor stabilite în actele normative ale autorităţii de supraveghere, inclusiv:

a) calificările, cunoştinţele şi experienţa lor profesională să fie adecvate pentru o administrare prudentă (competentă) şi corectă; şi

b) să dispună de o bună reputaţie şi un nivel ridicat de integritate (onorabilitate).

(16) Persoanele care deţin funcţii-cheie trebuie să aloce timp suficient pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin şi să-şi exercite obligaţiile în strictă conformitate cu cerinţele înaintate de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(17) Persoanele care deţin funcţii-cheie raportează direct consiliului societăţii, cu excepţia contabilului-şef, directorului financiar şi şefului serviciu daune care la rândul lor raportează direct organului executiv.

(18) Persoanele care deţin funcţii-cheie sunt independente în desfăşurarea activităţilor lor.

(19) Persoanele care deţin funcţii-cheie au acces liber la toate actele interne şi la toate documentele şi/sau informaţiile necesare exercitării atribuţiilor acestora. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să prezinte actele interne şi documentele şi/sau informaţiile solicitate de aceste persoane.

 

Articolul 37. Comitetul de audit

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul trebuie să înfiinţeze şi să dispună de un comitet de audit.

(2) Prin derogare de la prevederile art.44 şi 45 din Legea nr.271/2017 privind auditul situaţiilor financiare, comitetul de audit al asigurătorului sau reasigurătorului poate fi format, după caz, şi din membrii consiliului societăţii.

(3) Atribuţiile, funcţiile şi responsabilităţile comitetului de audit, precum şi cerinţele faţă de membrii acestuia sunt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 38. Managementul riscurilor

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare instituie funcţia şi sistemul de management al riscurilor, care cuprind strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta, în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.

(2) Sistemul de management al riscurilor prevede standarde bine definite pentru persoanele cu funcţii de conducere, inclusiv pentru cele care deţin funcţii-cheie.

(3) Sistemul de management al riscurilor acoperă cel puţin următoarele domenii:

a) subscrierea riscurilor, constituirea şi plasarea rezervelor tehnice;

b) managementul activelor şi pasivelor;

c) strategia investiţională;

d) managementul riscurilor de piaţă, de credit, de lichiditate şi de concentrare;

e) managementul riscurilor operaţionale;

f) reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare va elabora şi va aproba, anual, un plan de management al riscurilor, care va cuprinde fiecare tip de risc la care este expusă aceasta, procedurile interne de gestionare a riscurilor şi procedurile de monitorizare a realizării măsurilor de gestionare a riscurilor în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(5) Asigurătorul sau reasigurătorul îşi organizează activităţile şi operaţiunile prin asigurarea păstrării, în mod regulat, a registrelor contabile, a documentelor de natură comercială şi a altor documente administrative, astfel încât să poată fi garantată verificarea, în orice moment, dacă operaţiunile acestuia sunt conforme cu normele de gestionare a riscurilor.

 

Articolul 39. Evaluarea internă a riscurilor proprii şi a solvabilităţii

(1) Evaluarea internă a riscurilor proprii şi a solvabilităţii nu este utilizată pentru calculul cerinţelor de capital minim.

(2) Autoritatea de supraveghere stabileşte în actele sale normative reglementări privind managementul riscurilor şi include cel puţin următoarele:

a) normele detaliate şi conţinutul evaluării riscurilor proprii şi a solvabilităţii;

b) normele detaliate privind evaluarea rezervelor tehnice;

c) acţiunile care trebuie întreprinse dacă nu sunt îndeplinite cerinţele privind solvabilitatea şi capitalul minim;

d) evaluările riscului de piaţă şi ale riscului de credit;

e) evaluarea riscului de subscriere.

(3) Sistemul de management al riscurilor include evaluarea internă a riscurilor proprii şi a solvabilităţii, în conformitate cu strategia de afaceri a asigurătorului sau a reasigurătorului. După fiecare modificare semnificativă a riscurilor gestionate de asigurător sau de reasigurător, acesta efectuează imediat evaluarea riscurilor proprii şi a solvabilităţii.

(4) La evaluarea internă a riscurilor proprii, asigurătorul sau reasigurătorul ia în considerare riscul de concentrare, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operaţional, riscul de piaţă şi riscul de subscriere, la care este expus, precum şi limitele de toleranţă la riscuri şi strategia de afaceri.

(5) Evaluarea prevăzută la alin.(1) constă cel puţin din următoarele:

a) evaluarea ratei de solvabilitate a asigurătorului sau a reasigurătorului în funcţie de profilul de risc specific, precum şi în funcţie de strategia de afaceri adoptată;

b) evaluarea continuă privind întrunirea cerinţelor aferente ratei de solvabilitate şi rezervelor tehnice în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(6) În scopul evaluării interne a riscurilor proprii şi a solvabilităţii, asigurătorul sau reasigurătorul prevede proceduri care facilitează definirea şi evaluarea corespunzătoare a riscurilor pe termen scurt şi lung la care este sau poate fi expus acesta. Asigurătorul sau reasigurătorul dezvăluie metodele utilizate pentru evaluarea riscurilor proprii şi a solvabilităţii.

(7) Evaluarea internă a riscurilor proprii şi a solvabilităţii se efectuează cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori profilul de risc este modificat semnificativ, rezultatele acesteia fiind parte integrantă a strategiei de afaceri, şi reprezintă un instrument important în procesul decizional.

 

Articolul 40. Sistemul de control intern

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare sunt obligate să instituie şi să implementeze, în mod consecvent, un sistem eficient de control intern, care să includă:

a) proceduri administrative şi contabile adecvate;

b) dezvăluirea informaţiei şi raportarea acesteia la toate nivelurile;

c) identificarea şi evaluarea riscurilor la care este sau ar putea fi expusă activitatea de asigurare sau de reasigurare;

d) evaluarea şi verificarea îndeplinirii cerinţelor aferente gestionării riscurilor privind rezervele tehnice, cerinţele ratei de solvabilitate, cerinţele de capital minim şi investiţiile.

(2) Societăţile de asigurare sau de reasigurare instituie funcţia de conformitate, care este exercitată independent şi include cel puţin următoarele:

a) consilierea organelor de conducere referitor la modalitatea de aplicare a cadrului normativ;

b) identificarea şi evaluarea riscului privind conformitatea operaţiunilor asigurătorului sau reasigurătorului cu reglementările în domeniu şi cu alte angajamente, precum şi notificarea organelor de conducere despre acest fapt;

c) evaluarea impactului pe care îl pot avea modificările cadrului normativ asupra activităţii de asigurare sau de reasigurare.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare angajează un număr adecvat de persoane pentru verificarea corespunderii activităţii sale cu principiile şi legislaţia ce reglementează activitatea de asigurare sau de reasigurare.

 

Articolul 41. Auditul intern

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare instituie o funcţie de audit intern, obiectivă şi independentă faţă de funcţiile organizaţionale şi operaţionale, care raportează direct consiliului societăţii şi comitetului de audit, având următoarele responsabilităţi:

a) evaluarea adecvării şi funcţionalităţii sistemului de control intern şi a altor elemente ale sistemului de guvernanţă;

b) auditarea strategiilor şi regulilor privind managementul riscurilor, cel puţin o dată pe an;

c) transmiterea către organele de conducere a constatărilor şi recomandărilor;

d) monitorizarea realizării acţiunilor stabilite de către organele de conducere în urma constatărilor şi recomandărilor transmise;

e) coordonarea cu entitatea de audit a societăţii a informaţiilor privind riscurile identificate şi măsurile întreprinse.

(2) În cazul sucursalei societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, auditul intern se conformează principiilor stabilite de către societatea de asigurare sau de reasigurare din statul de origine, cu condiţia respectării cerinţelor stabilite de prezenta lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Auditul intern asigură evaluarea sistematică a riscurilor aferente activităţii societăţilor de asigurare sau de reasigurare, inclusiv verifică şi evaluează dacă procedurile de gestionare a riscurilor, procedurile de control intern şi de gestiune sunt adecvate şi funcţionează într-o manieră care facilitează realizarea următoarelor obiective:

a) atingerea scopului de performanţă economică şi financiară a societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) raportarea internă şi externă fiabilă, promptă şi transparentă;

c) desfăşurarea unei activităţi de asigurare sau de reasigurare conforme cu reglementările aplicabile.

(4) Particularităţile exercitării funcţiei de audit intern vor fi stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 42. Funcţia actuarială

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare prevede o funcţie actuarială eficace şi permanentă, exercitată de cel puţin un actuar. Modul de desfăşurare a activităţii de actuariat şi de selectare a actuarului este reglementat de legislaţie şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere. Atribuţiile funcţiei actuariale sunt exercitate de persoane care deţin suficiente cunoştinţe de matematici actuariale şi financiare, cunoştinţe în domeniul statisticii şi o experienţă relevantă atât în raport cu standardele profesionale, cât şi cu alte standarde aplicabile.

(2) Actuarul societăţii de asigurare sau de reasigurare este independent şi autonom în desfăşurarea activităţilor sale.

(3) Actuarul are acces liber la toate actele interne şi la toate documentele şi/sau informaţiile necesare exercitării atribuţiilor acestuia. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să prezinte actele interne şi documentele şi/sau informaţiile solicitate de actuar, inclusiv explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere şi ale altor angajaţi ai asigurătorului sau reasigurătorului. Actuarul nu are dreptul să utilizeze informaţiile obţinute în scopuri altele decât cele ale executării funcţiei actuariale.

(4) Actuarul este responsabil de corectitudinea şi exactitatea calculelor actuariale, estimărilor şi concluziilor pe care le-a tras şi poartă răspundere pentru dezvăluirea informaţiei confidenţiale, în conformitate cu prezenta lege.

(5) Atribuţiile şi responsabilităţile actuarului sunt:

a) coordonarea calculării primelor şi tarifelor de asigurare;

b) coordonarea calculării rezervelor tehnice, care implică calculul actuarial, asigurarea metodologiilor adecvate, modelelor de bază utilizate şi a ipotezelor folosite, evaluarea suficienţei şi calităţii datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice, precum şi identificarea datelor care denaturează calcularea rezervelor tehnice şi propunerea înlăturării acestora;

c) calcularea marjelor disponibile şi minime de solvabilitate, a ratei de solvabilitate;

d) coordonarea dispersiei activelor admise;

e) calcularea beneficiilor obţinute din fructificarea activelor admise să reprezinte rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă;

f) compararea celor mai bune estimări cu experienţa anterioară;

g) exprimarea opiniei privind politica globală de subscriere;

h) exprimarea opiniei cu privire la pertinenţa contractelor de reasigurare;

i) contribuirea la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor, în special în ceea ce priveşte modelarea riscurilor care stau la baza calculării cerinţelor ratei de solvabilitate, a cerinţelor de capital minim, precum şi în ceea ce priveşte evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii;

j) confirmarea rapoartelor prezentate autorităţii de supraveghere care conţin calculele prevăzute la lit.a)–f);

k) elaborarea şi prezentarea raportului actuarial anual al asigurătorului sau reasigurătorului sau a altor calcule actuariale în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

l) notificarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a consiliului societăţii de asigurare sau de reasigurare şi a autorităţii de supraveghere despre neregulile constatate sau despre situaţiile care indică sau conduc la încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la activitatea de asigurare sau de reasigurare în partea ce ţine de atribuţiile actuarului.

(6) Autoritatea de supraveghere ţine registrul actuarilor care este accesibil publicului, inclusiv pe pagina web oficială a acesteia.

(7) Atribuţiile funcţiei actuariale sunt exercitate fie de o persoană care este angajată, fie de o persoană ale cărei servicii se bazează pe un contract de servicii şi care deţine certificatul de calificare corespunzător, eliberat de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu actele normative ale acesteia.

(8) Documentele şi/sau informaţiile actuarului trebuie să fie păstrate de acesta pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.

[Art.42 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

 

Articolul 43. Funcţiile şi activităţile externalizate

(1) Atribuţiile funcţiei-cheie sunt exercitate de o persoană în baza relaţiilor de muncă/contractuale sau de externalizare. Pot fi externalizate următoarele funcţii-cheie: funcţia actuarială, funcţia de management al riscului, funcţia de conformitate şi funcţia de audit intern.

(2) Decizia privind externalizarea unor funcţii şi activităţi se adoptă de către consiliul societăţii de asigurare sau de reasigurare şi va cuprinde cel puţin următoarele:

a) criteriile necesare determinării dacă funcţia sau activitatea trebuie să fie externalizată;

b) impactul externalizării asupra activităţii societăţii;

c) mecanismele de raportare;

d) modalitatea de selectare a furnizorului de servicii de externalizare, frecvenţa evaluării calităţii acestor servicii;

e) condiţiile care trebuie îndeplinite de furnizorul de servicii de externalizare;

f) furnizorul selectat, cu datele de identificare (IDNO, adresa, administratorul, genurile de activitate, capacităţile financiare etc.);

g) metodele şi procedura de monitorizare a conformităţii şi eficienţei privind implementarea externalizării;

h) temeiurile de încetare a externalizării;

i) alte componente care trebuie incluse într-un contract de externalizare.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare are dreptul de a externaliza funcţiile şi activităţile legate de activitatea de asigurare sau de reasigurare după obţinerea aprobării prealabile a autorităţii de supraveghere, conform cerinţelor stabilite în actele normative ale acesteia.

(4) În cazul externalizării funcţiilor şi activităţilor, societatea de asigurare sau de reasigurare rămâne a fi responsabilă pentru respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi pentru administrarea corespunzătoare a riscurilor asociate funcţiilor sau activităţilor externalizate.

(5) La externalizarea unor funcţii şi activităţi, societatea de asigurare sau de reasigurare va întreprinde anumite măsuri, astfel încât să prevină:

a) deteriorarea semnificativă a calităţii sistemului de guvernanţă;

b) creşterea nejustificată a riscului operaţional;

c) periclitarea capacităţii autorităţii de supraveghere de a supraveghea modul în care societăţile îşi respectă obligaţiile;

d) afectarea drepturilor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi.

(6) Societatea de asigurare sau de reasigurare se obligă ca furnizorul de servicii de externalizare să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să coopereze cu autoritatea de supraveghere în cadrul exercitării atribuţiilor instituţionale;

b) să asigure accesul societăţilor de asigurare sau de reasigurare, al auditorilor acestora şi al autorităţii de supraveghere la toate datele şi operaţiunile efectuate de către furnizorul de servicii de externalizare în cadrul prestării serviciilor în cauză, precum şi accesul în sediul acestuia.

(7) În cazul externalizării funcţiilor şi activităţilor pentru care este necesară deţinerea licenţei/autorizaţiei, externalizarea se face numai către o entitate licenţiată sau autorizată în acest sens.

(8) În cazul externalizării, societatea de asigurare sau de reasigurare va respecta următoarele condiţii minime:

a) va dispune de politici şi proceduri interne adecvate privind evaluarea, managementul, controlul funcţiilor şi activităţilor externalizate, iar cadrul de administrare a activităţii va fi adaptat la specificul acestor activităţi/operaţiuni;

b) va raporta autorităţii de supraveghere, fără întârziere, orice incident sau schimbare de risc, inclusiv schimbarea furnizorului de servicii de externalizare, care ar putea afecta semnificativ capacitatea de administrare eficientă a societăţii, stabilitatea, performanţele şi continuitatea activităţii acesteia;

c) va respecta orice alte cerinţe aferente externalizării, stabilite în actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(9) La externalizarea funcţiilor şi activităţilor se interzice:

a) externalizarea atribuţiilor organelor de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) delegarea subcontractării activităţilor externalizate (externalizare în lanţ);

c) desfăşurarea activităţilor de către organele de conducere şi personalul furnizorului de servicii de externalizare în cadrul societăţilor de asigurare sau de reasigurare.

(10) Funcţiile şi activităţile externalizate de către societăţile de asigurare sau de reasigurare se vor audita în cadrul auditului situaţiilor financiare.

(11) În cazurile în care activitatea furnizorului de servicii de externalizare nu corespunde cerinţelor legislaţiei sau externalizarea periclitează activitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare, ultima încetează externalizarea funcţiilor sau activităţilor.

(12) Autoritatea de supraveghere are dreptul să prescrie rezoluţiunea contractului de externalizare dacă constată că:

a) asigurătorul sau reasigurătorul nu efectuează controlul continuu şi sistematic asupra funcţiilor şi activităţilor de externalizate, precum şi nu asigură gestionarea riscurilor asociate acestora ori o face în mod neregulat şi inadecvat;

b) activitatea furnizorului de servicii de externalizare are deficienţe semnificative care ameninţă sau pot ameninţa capacitatea asigurătorului sau reasigurătorului de a-şi îndeplini obligaţiile;

c) activitatea externalizată se realizează cu deficienţe stabilite conform raportului auditorului.

 

Articolul 44. Cerinţe operaţionale specifice

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul are următoarele obligaţii:

a) să ţină contabilitatea conform actelor normative din domeniul contabilităţii şi raportării financiare şi să întocmească situaţii financiare individuale şi/sau consolidate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS);

b) să întocmească rapoartele solicitate în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

c) să analizeze indicatorii şi rezultatele tehnice pe clase de asigurări sau activităţi de reasigurare;

d) să-şi organizeze procesul de activitate, astfel încât să îndeplinească prevederile legale şi să prezinte autorităţii de supraveghere toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de aceasta;

e) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi de asigurare, astfel încât activitatea de asigurare pe care o desfăşoară să nu fie periclitată;

f) să ţină un registru special al activelor în conformitate cu cerinţele prezentei legi;

g) să asigure auditul situaţiilor financiare individuale, realizat de către o entitate de audit;

h) să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a personalului propriu în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare sau de reasigurare;

i) să elaboreze propriile reglementări privind cheltuielile de achiziţie, care vor prevedea cel puţin următoarele:

1) în structura primei de asigurare şi/sau de reasigurare, cheltuielile de achiziţie se stabilesc separat de celelalte cheltuieli ale asigurătorului sau reasigurătorului;

2) comisionul sau oricare altă retribuţie pentru fiecare contract de asigurare şi/sau de reasigurare încheiat nu poate depăşi limita cheltuielilor de achiziţie ale asigurătorului sau reasigurătorului prevăzută în structura primei de asigurare şi/sau de reasigurare;

3) comisionul pentru intermedierea în asigurări sau în reasigurări este plătit de către asigurător sau reasigurător prin virament la contul bancar al intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări ori al persoanei care oferă servicii de intermediere, în conformitate cu prevederile art.106, sau este compensat prin acord reciproc;

j) să respecte cerinţele de raportare prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

k) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată, la solicitarea autorităţii de supraveghere, să pună la dispoziţia acesteia informaţii şi date privind patrimoniul, inclusiv cel deţinut în afara teritoriului Republicii Moldova, volumul obligaţiilor asumate, garanţiile acordate, tranzacţiile de asigurare şi de reasigurare încheiate, participarea în capitalul social al altor persoane juridice, precum şi alte informaţii necesare pentru exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control ale autorităţii.

 

Articolul 45. Deschiderea sucursalelor

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare din Republica Moldova deschide sucursale pe teritoriul Republicii Moldova, cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, în condiţiile stabilite în actele normative ale acesteia.

(2) Sucursala asigurătorului sau reasigurătorului desfăşoară toate sau una dintre activităţile prevăzute de licenţa acesteia.

(3) În denumirea sucursalei trebuie să se indice faptul că aceasta este sucursala asigurătorului sau reasigurătorului care a înfiinţat-o.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare ori sucursala acesteia poate avea subdiviziuni structurale situate în afara sediului său, altele decât sucursalele care nu au bilanţ separat.

(5) Subdiviziunile pot desfăşura activităţi determinate de către societatea de asigurare sau de reasigurare în conformitate cu activităţile prevăzute de licenţa deţinută de către aceasta. Încăperea în care este amplasată sucursala sau subdiviziunea trebuie să fie dotată cu legătură telefonică, safeu, echipament de casă şi control, computere conectate la reţeaua internet, echipament software destinat ţinerii contabilităţii şi/sau evidenţei statistice.

 

Articolul 46. Înfiinţarea sucursalelor pe teritoriul unui stat terţ

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare din Republica Moldova poate desfăşura activitate în limita claselor de asigurare sau activităţilor de reasigurare prevăzute în licenţa eliberată de către autoritatea de supraveghere pe teritoriul unui stat terţ, prin înfiinţarea sucursalelor, dacă din informaţiile prezentate rezultă că:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare dispune de management adecvat şi de situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă pentru a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;

b) cadrul normativ existent în statul gazdă şi/sau modul de aplicare a acestuia nu împiedică autoritatea de supraveghere în exercitarea funcţiilor sale de supraveghere;

c) societatea de asigurare sau de reasigurare îndeplineşte cerinţele stabilite de prezenta lege sau de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Sarcina probării documentare a întrunirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) revine societăţii de asigurare sau de reasigurare care solicită avizarea prealabilă.

(3) În sensul prezentei legi, toate sucursalele înfiinţate de o societate de asigurare sau de reasigurare licenţiată în Republica Moldova care activează în statele terţe sunt considerate o singură sucursală.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare care intenţionează să înfiinţeze sucursale pentru a desfăşura activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul unui stat terţ depune o cerere la autoritatea de supraveghere cu privire la eliberarea avizului prealabil privind acordarea dreptului sucursalei de a desfăşura activitate pe teritoriul unui stat terţ, indicând natura riscurilor pe care intenţionează să le subscrie şi a angajamentelor pe care intenţionează să şi le asume. Sucursala va desfăşura activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul statului terţ doar după eliberarea de către autoritatea de supraveghere a avizului prealabil conform actelor normative ale acesteia.

(5) Cererea pentru eliberarea avizului prealabil privind acordarea dreptului sucursalei de a desfăşura activitate pe teritoriul unui stat terţ, depusă de către societatea de asigurare sau de reasigurare, va include informaţii privind:

a) denumirea statului gazdă;

b) planul de afaceri conform prevederilor art.11;

c) informaţia privind dispunerea în sediul sucursalei a unei contabilităţi corespunzătoare activităţii pe care o desfăşoară şi privind ţinerea documentelor referitoare la activitatea sa;

d) adresa sediului din statul gazdă, unde pot fi recepţionate şi la care pot fi livrate corespondenţa şi documentele privind activitatea sucursalei;

e) desemnarea unui mandatar general, care să corespundă cerinţelor persoanei cu funcţie de conducere şi să deţină avizul autorităţii de supraveghere;

f) numele şi adresa reprezentantului de despăgubiri desemnat în fiecare dintre statele terţe diferite de statul pentru care este cerută autorizaţia, în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate la clasa a 10-a din compartimentul B al anexei, cu excepţia răspunderii transportatorului;

g) numele şi prenumele, numerele de identificare personale ale persoanelor autorizate să administreze activităţile/operaţiunile sucursalei, adresele locuinţelor permanente sau temporare ale acestora;

h) confirmarea deţinerii în statul gazdă, pentru care solicită autorizaţia, a fondurilor proprii egale cu cel puţin jumătate din pragul absolut prevăzut la art.74 şi depunerii, drept garanţie, a unei pătrimi din acel prag absolut;

i) dovada respectării de către societatea de asigurare sau de reasigurare a cerinţelor ratei de solvabilitate şi de capital minim;

j) dovada respectării cerinţelor de guvernanţă prevăzute de prezenta lege;

k) dovada că autoritatea competentă din statul gazdă a acordat societăţii de asigurare sau de reasigurare, care operează în afara Republicii Moldova, permisiunea de a deschide o sucursală pe teritoriul său.

Cererea depusă de către societatea de asigurare sau de reasigurare în condiţiile alin.(4) include şi cererea depusă la autoritatea de supraveghere privind notificarea autorităţii competente din statul gazdă.

(6) În termen de 3 luni de la înregistrarea cererii menţionate la alin.(4), după emiterea avizului prealabil privind acordarea dreptului sucursalei de a desfăşura activitate pe teritoriul unui stat terţ, autoritatea de supraveghere notifică autoritatea competentă din statul gazdă şi transmite copia avizului ca ataşament. Totodată autoritatea de supraveghere notifică şi societatea de asigurare sau de reasigurare cu privire la acest fapt.

(7) Orice modificare a elementelor reglementate de prezentul articol, care sunt examinate la avizarea înfiinţării sucursalei, este supusă aprobării prealabile a autorităţii de supraveghere.

(8) Autoritatea de supraveghere respinge cererea de eliberare a avizului prealabil dacă, în cadrul examinării volumului şi activităţilor preconizate ale sucursalei, există îndoieli rezonabile cu privire la corespunderea societăţii de asigurare sau de reasigurare cerinţelor ratei de solvabilitate, cu privire la stabilitatea financiară şi sistemul de guvernanţă prevăzute de prezenta lege.

(9) În cazul în care autoritatea de supraveghere respinge cererea de eliberare a avizului privind acordarea dreptului sucursalei de a desfăşura activitate pe teritoriul unui stat terţ, aceasta notifică societatea de asigurare sau de reasigurare cu privire la motivele respingerii sale.

(10) În cazul suspendării, retragerii licenţei, reorganizării, lichidării societăţii de asigurare sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere notifică autoritatea competentă din statul gazdă despre acest fapt.

 

Articolul 47. Lichidarea sucursalelor

(1) În cazul în care asigurătorul sau reasigurătorul este lichidat, obligaţiile care rezultă din contractele subscrise prin intermediul unei sucursale dintr-un stat terţ sunt îndeplinite în mod similar cu cele care rezultă din restul contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare ale acestuia, fără deosebire de naţionalitatea contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi.

(2) În cazul în care autoritatea de supraveghere iniţiază o procedură de lichidare silită a unei sucursale a unui asigurător sau reasigurător dintr-un stat terţ, aceasta notifică imediat autoritatea competentă din statul de origine, înainte de a emite această decizie.

(3) În cazul în care, pentru protejarea drepturilor şi intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, adoptarea deciziei menţionate la alin.(2) nu poate fi amânată, autoritatea de supraveghere informează autoritatea competentă din statul de origine imediat după emiterea deciziei.

(4) Autoritatea de supraveghere îşi coordonează acţiunile în procedura de lichidare obligatorie cu acţiunile autorităţii competente din statul de origine.

 

Articolul 48. Informaţia statistică privind activitatea desfăşurată

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare dispune de o bază de date statistice de asigurări sau de reasigurări în scopul prelucrării statistice a datelor din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare, încheiate pentru fiecare clasă de asigurare sau activitate de reasigurare, pentru calcularea primelor, pentru cazurile asigurate şi daunele produse.

(2) Fără a aduce atingere alin.(1), pentru clasa a 10-a din compartimentul B al anexei, asigurătorul informează trimestrial autoritatea de supraveghere cu privire la frecvenţa şi costul mediu al daunelor.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare informează trimestrial autoritatea de supraveghere, separat, despre activitatea desfăşurată de către sucursalele sale din statele terţe, despre valoarea primelor, daunelor şi comisioanelor, fără deducerea reasigurării, separat pentru fiecare stat, după cum urmează:

a) pentru asigurarea generală pe fiecare clasă de asigurare sau activitate de reasigurare;

b) pentru asigurarea de viaţă pe fiecare clasă de asigurare.

(4) Autoritatea de supraveghere comunică autorităţilor competente din statele terţe, la cererea acestora, informaţiile menţionate la alin.(3), în termen rezonabil, sub formă de sinteză.

 

Articolul 49. Înregistrarea modificărilor societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Modificările operate la nivelul societăţilor de asigurare sau de reasigurare, ulterior licenţierii acestora, sunt supuse avizării prealabile/acceptării de către autoritatea de supraveghere, conform actelor normative ale acesteia, şi constituie:

a) modificarea în actele de constituire ale asigurătorului sau reasigurătorului;

b) completarea şi/sau modificarea obiectului de activitate în contextul activităţilor permise asigurătorului sau reasigurătorului, inclusiv după retragerea licenţei;

c) dobândirea sau modificarea participaţiilor în cadrul unui asigurător sau reasigurător;

d) achiziţionarea de către asigurător sau reasigurător a cotelor de participare în alte entităţi financiare reglementate;

e) numirea persoanelor noi în organele de conducere şi a celor care vor deţine funcţii-cheie;

f) substituirea entităţii de audit care va efectua auditul situaţiilor financiare;

g) alte situaţii prevăzute de prezenta lege.

 

Articolul 50. Publicarea informaţiilor şi raportarea

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare vor face public, anual, pe pagina web oficială a lor şi în organul de presă prevăzut de statut, un raport privind solvabilitatea şi stabilitatea financiară, care va cuprinde informaţii, fie incluse integral, fie care vor face trimitere la informaţii echivalente, dezvăluite public în temeiul altor dispoziţii legale sau de reglementare, precum:

a) descrierea activităţii şi a performanţei societăţii;

b) descrierea sistemului de guvernanţă şi evaluarea pertinenţei acestuia pentru profilul de risc al societăţii;

c) descrierea separată, pentru fiecare categorie de risc, a expunerii la riscuri, a concentrării de riscuri, a reducerii riscurilor şi a sensibilităţii la risc;

d) descrierea separată, pentru active, rezerve tehnice şi alte pasive, a bazelor şi metodelor folosite la evaluarea acestora;

e) descrierea gestiunii capitalului, care să includă cel puţin următoarele:

1) structura şi valoarea fondurilor proprii, precum şi calitatea acestora;

2) valoarea cerinţelor ratei de solvabilitate şi de capital minim;

3) valoarea la care se ridică orice neconformitate semnificativă cu cerinţele ratei de solvabilitate sau de capital minim pe parcursul perioadei de raportare, chiar dacă a fost ulterior înlăturată, împreună cu o explicaţie privind cauzele şi consecinţele sale, precum şi orice măsuri de remediere care au fost luate.

(2) Descrierea privind structura, valoarea fondurilor proprii şi calitatea acestora trebuie să cuprindă o analiză a oricăror schimbări semnificative faţă de perioada de raportare anterioară şi o explicaţie a oricăror diferenţe majore privind valoarea elementelor respective în situaţiile financiare.

(3) Societăţile de asigurare sau de reasigurare pot publica, din proprie iniţiativă, orice informaţii sau explicaţii legate de solvabilitatea şi situaţia financiară proprie a căror prezentare nu este impusă de prevederile prezentului articol.

(4) Raportul privind solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului sau reasigurătorului, prevăzut la alin.(1), va fi certificat de către actuarul acestuia şi aprobat de către consiliul societăţii.

(5) Societăţile de asigurare sau de reasigurare trebuie să dispună de sisteme tehnologice informaţionale corespunzătoare pentru conformarea cerinţelor prevăzute de prezentul articol, precum şi să dispună de proceduri care să asigure adecvarea informaţiei publicate.

(6) Lista, forma şi termenele de prezentare a situaţiilor financiare, a rapoartelor specializate şi a altor dări de seamă ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere şi se prezintă acesteia pe suport de hârtie şi electronic.

(7) În termen de 4 luni de la sfârşitul perioadei de gestiune, asigurătorul sau reasigurătorul expediază autorităţii de supraveghere situaţiile financiare, raportul auditorului şi expertiza actuarului, precum şi publică în organul de presă prevăzut de statut situaţiile financiare şi raportul auditorului.

(8) Societăţile de asigurare sau de reasigurare se asigură că rapoartele menţionate în prezentul articol sunt disponibile pe pagina web oficială a lor pentru o perioadă de cel puţin 5 ani de la publicarea acestora.

 

Articolul 51. Regimul informaţiilor confidenţiale

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul este responsabil pentru caracterul confidenţial şi asigură protecţia informaţiilor, inclusiv privind contractele de asigurare şi/sau de reasigurare, contractanţii, asiguraţii, reasiguraţii, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi, obţinute în desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare. Acesta este obligat să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea pe care o desfăşoară, asupra oricăror fapte, date sau informaţii, aflate la dispoziţia sa, referitoare la contractant, asigurat, reasigurat, beneficiarul asigurării şi terţul păgubit, la bunurile, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri, precum şi asupra altor informaţii despre aceştia care i-au devenit cunoscute. În cazul în care aceste informaţii conţin date cu caracter personal, asigurătorul sau reasigurătorul asigură aplicarea regimului de protecţie a datelor cu caracter personal, prevăzut de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Acţionarii, persoanele cu funcţii de conducere şi care deţin funcţii-cheie, angajaţii asigurătorului sau reasigurătorului, entităţile de audit, intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări şi furnizorii de servicii de externalizare nu au dreptul să divulge informaţia confidenţială contrar scopului pentru care a fost colectată sau să permită unui terţ să obţină acces la astfel de informaţii.

(3) Informaţia confidenţială poate fi divulgată numai:

a) în cazul în care există acordul scris al contractantului, asiguratului, reasiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit privind comunicarea informaţiei;

b) în cazul în care informaţia este solicitată de către autoritatea de supraveghere sau de orice altă autoritate în scopul exercitării unor atribuţii de supraveghere şi control;

c) în cazul prezentării informaţiei respective societăţii-mamă, în contextul supravegherii de grup, în conformitate cu prezenta lege şi cu legislaţia privind conglomeratele financiare;

d) în cazurile stipulate de reglementările privind asigurările obligatorii;

e) în contextul procedurilor penale şi procedurilor aferente combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;

f) în cazul în care această informaţie este necesară în luarea deciziilor privind relaţiile juridice dintre asigurător sau reasigurător şi contractant, asigurat, reasigurat, beneficiarul asigurării şi terţul păgubit implicat într-o dispută extrajudiciară;

g) în cazul solicitării informaţiilor de către instanţele de judecată în cadrul examinării litigiilor aflate pe rol;

h) în cadrul procedurilor de insolvabilitate şi lichidare;

i) în cazul în care această informaţie este necesară pentru derularea negocierilor pentru încheierea unui contract de asigurare sau pentru executarea unui contract de asigurare şi/sau de reasigurare încheiat cu asigurătorul sau reasigurătorul;

j) în cazul prezentării informaţiei respective organelor de urmărire penală pentru a denunţa o infracţiune;

k) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

(4) Autoritatea de supraveghere, alte autorităţi şi persoanele care cad sub incidenţa prezentei legi pot utiliza informaţiile dobândite în temeiul prezentului articol numai în scopul pentru care au fost obţinute.

(5) Informaţiile obţinute în desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare se stochează, în mod obligatoriu, în baze de date, create şi gestionate de asigurător sau reasigurător în conformitate cu propriile reguli interne, care cuprind informaţii privind:

a) poliţele de asigurare şi asiguraţii, contractele de reasigurare şi reasiguraţii;

b) cazurile asigurate;

c) estimarea şi achitarea despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare.

 

Articolul 52. Accesul la informaţie

Organele de poliţie, procuratura, instanţele judecătoreşti, unităţile de pompieri, instituţiile medicale publice şi private, alte autorităţi şi instituţii publice, precum şi persoanele juridice de drept public şi privat care au competenţe să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente ori care deţin informaţii şi date ce pot asista asigurătorul sau reasigurătorul în activitatea de asigurare sau de reasigurare, după caz, vor prezenta, în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorilor sau reasigurătorilor, documente şi/sau informaţii cu privire la cauzele şi circumstanţele producerii riscurilor asigurate, la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi achitării de către asigurători sau reasigurători a despăgubirilor şi/sau a indemnizaţiilor de asigurare.

 

Articolul 53. Auditul situaţiilor financiare

(1) Situaţiile financiare ale asigurătorului sau reasigurătorului sunt supuse auditului obligatoriu efectuat de către o entitate de audit, confirmată de adunarea generală a acţionarilor şi acceptată de către autoritatea de supraveghere în condiţiile stabilite prin actele normative ale acesteia.

(2) Auditorii care efectuează auditul societăţilor de asigurare sau de reasigurare deţin certificat de calificare a auditorului. O entitate de audit poate efectua auditul situaţiilor financiare, în aceeaşi perioadă de gestiune, concomitent la câteva societăţi de asigurare sau de reasigurare din Republica Moldova cu condiţia că, la data acceptării de către autoritatea de supraveghere a acestei entităţi de a efectua auditul, activele cumulative ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare respective să nu depăşească 50% din totalul activelor de pe piaţa asigurărilor pentru fiecare categorie de asigurări. Actuarul desemnat în echipa misiunii de audit poate participa anual în cadrul misiunilor de audit la cel mult 4 societăţi de asigurare sau de reasigurare.

(3) Entitatea de audit informează autoritatea de supraveghere despre toate faptele constatate în timpul auditului, care indică:

a) încălcarea de către societăţile de asigurare sau de reasigurare a prevederilor legale referitoare la condiţiile de licenţiere şi de desfăşurare a activităţii de asigurare sau de reasigurare;

b) prezenţa unor potenţiale riscuri de periclitare a funcţionării continue a asigurătorului sau reasigurătorului şi impactul acestor riscuri asupra stabilităţii financiare;

c) exprimarea unei opinii modificate, care, respectiv, poate fi opinie cu rezerve, opinie contrară sau indică imposibilitatea auditorului de a exprima o opinie;

d) nerespectarea cerinţelor ratei de solvabilitate şi de capital minim.

(4) Entităţile de audit care auditează o entitate care are legături strânse cu o societate de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea de supraveghere despre toate faptele sau deciziile care au legătură cu societatea respectivă, la solicitarea autorităţii de supraveghere sau la momentul constatării acestor fapte.

(5) Transmiterea către autoritatea de supraveghere a informaţiilor menţionate la alin.(3) şi (4) nu constituie o încălcare a confidenţialităţii şi secretului profesional impuse prin clauze contractuale sau de prevederile legislaţiei şi nu atrage răspunderea entităţilor de audit sau a membrilor echipei misiunii de audit.

(6) În componenţa echipei misiunii de audit, cel puţin o persoană trebuie atrasă în calitate de expert independent, care deţine un certificat de calificare a actuarului, în vederea examinării activităţii de asigurare sau de reasigurare conform principiilor fundamentale şi generale acceptate ale calculului actuarial. Actuarul din echipa misiunii de audit nu are dreptul să fie în relaţii contractuale cu societatea de asigurare sau de reasigurare auditată şi să nu fi avut cu aceasta relaţii contractuale cel puţin în ultimele 2 perioade de gestiune consecutive.

(7) Autoritatea de supraveghere informează Consiliul de supraveghere publică a auditului, în cazul depistării încălcărilor legislaţiei în domeniul auditului comise de entitatea de audit, în termen de 30 de zile din data constatării acestor încălcări.

(8) Pentru efectuarea auditului situaţiilor financiare, asigurătorul sau reasigurătorul încheie un contract cu entitatea de audit pentru o perioadă de cel mult 3 perioade de gestiune consecutive.

(9) O societate de asigurare sau de reasigurare ori o entitate de audit poate invoca rezoluţiunea contractului menţionat la alin.(8) înainte de expirarea termenului-limită stabilit în contract doar pe motive întemeiate. Societatea de asigurare sau de reasigurare poate rezoluţiona un contract de audit înainte de expirarea termenului-limită stabilit prin contract numai după consultarea comitetului de audit.

(10) Asigurătorul sau reasigurătorul trebuie să notifice în scris autoritatea de supraveghere privind încheierea unui contract de audit, retragerea unei entităţi de audit înainte de expirarea termenului-limită stabilit prin contract şi să explice motivele pentru neîncheierea şi rezoluţiunea acestuia.

(11) În cazul în care nu se efectuează un audit sau dacă raportul auditorului nu a fost întocmit în conformitate cu cerinţele prezentului articol sau cu actele normative ale autorităţii de supraveghere, aceasta are dreptul să prescrie asigurătorului sau reasigurătorului întreprinderea măsurilor în vederea efectuării obligatorii a auditului.

 

Articolul 54. Auditul în scop de supraveghere

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare se supun şi unui audit în scop de supraveghere în condiţiile actului normativ al autorităţii de supraveghere.

(2) Autoritatea de supraveghere solicită asigurătorilor sau reasigurătorilor, după caz, dispunerea efectuării auditului în scop de supraveghere în unele dintre următoarele situaţii, fără a se limita la acestea:

a) nerespectarea, în orice mod, a prevederilor actelor normative referitoare la activitatea de asigurare sau de reasigurare, punându-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi;

b) scăderea indicatorilor de performanţă stabiliţi în actele normative ale autorităţii de supraveghere pe parcursul a 3 trimestre consecutive;

c) încălcarea propriilor reglementări privind cheltuielile de achiziţii;

d) nerespectarea constituirii şi menţinerii categoriilor de active, precum şi evaluării acestora la valoarea justă;

e) efectuarea tranzacţiilor de proporţii sau cu conflict de interese, dobândirea, majorarea sau reducerea cotei de participare în capitalul social al asigurătorului sau al reasigurătorului în lipsa avizului autorităţii de supraveghere.

(3) Auditul în scop de supraveghere poate fi desfăşurat simultan cu auditul situaţiilor financiare sau separat de acesta, precum şi de aceeaşi entitate de audit sau de o altă entitate aprobată de autoritatea de supraveghere, conform actelor normative ale acesteia, cu condiţia încheierii contractelor de prestări servicii corespunzătoare.

(4) Auditul în scop de supraveghere reprezintă procedurile de verificare şi analiză, solicitate de autoritatea de supraveghere, cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte, fără a se limita la acestea:

a) adecvarea cadrului de administrare a activităţii asigurătorului sau reasigurătorului conform actelor normative ale autorităţii de supraveghere, inclusiv analiza:

1) acţionariatului şi suficienţei capitalului;

2) capacităţii profesionale şi organizatorice;

3) reţelei de distribuţie;

b) veridicitatea şi plenitudinea rapoartelor specializate prezentate autorităţii de supraveghere conform actelor normative ale acesteia, inclusiv analiza:

1) modalităţilor de calcul şi raportare a structurii şi a componentelor marjelor de solvabilitate, indicatorilor de performanţă;

2) formării şi menţinerii rezervelor tehnice;

3) constituirii şi menţinerii categoriilor de active şi evaluării acestora la valoarea justă, precum şi a structurii investiţiilor;

4) ţinerii registrelor contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare şi ale daunelor;

5) contractelor de reasigurare obligatorie şi benevolă (facultativă);

c) adecvarea şi implementarea politicilor şi procedurilor interne ale asigurătorului sau reasigurătorului în domeniul de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi analiza efectuării tranzacţiilor;

d) adecvarea sistemului de guvernanţă (auditorul va evalua sistemul de control intern şi va decide în ce măsură se poate baza pe acest sistem);

e) evaluarea cadrului intern de administrare a riscurilor aferente tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;

f) prezentarea recomandărilor privind riscurile aferente activităţii societăţii de asigurare sau de reasigurare.

 

Articolul 55. Transferul portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Un asigurător sau un reasigurător poate transfera, cu aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere, unui alt asigurător sau reasigurător întregul său portofoliu de asigurare şi/sau de reasigurare sau o parte din el, care reprezintă o totalitate a contractelor încheiate, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din acestea. Asigurătorul sau reasigurătorul cedent va încheia cu asigurătorul sau reasigurătorul cesionar un contract privind transferul contractelor încheiate referitor la un tip de asigurare, la una sau mai multe clase de asigurare sau activităţi de reasigurare.

(2) Decizia privind intenţia de transfer, adoptată de asigurător sau de reasigurător şi avizată de autoritatea de supraveghere, este adusă la cunoştinţa părţilor în asigurare printr-un anunţ, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, distribuit pe pagina web oficială a asigurătorului sau reasigurătorului, în care acestora li se stabileşte un termen prealabil de o lună pentru prezentarea eventualelor pretenţii.

(3) Asigurătorul poate transfera portofoliul de asigurare doar către un alt asigurător care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) În scopul realizării prevederilor alin.(1), asigurătorul sau reasigurătorul cedent transferă activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice, inclusiv a celor matematice egale cu rezervele tehnice şi matematice calculate, astfel încât să acopere obligaţiile portofoliului care va fi transferat.

(5) Procedura de transfer al portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi actele ce urmează a fi prezentate autorităţii de supraveghere, în acest sens, se stabilesc prin actele normative ale acesteia.

(6) La cererea de aprobare a transferului portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare se anexează, în mod obligatoriu şi fără a se limita la acestea, următoarele:

a) lista contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare în conformitate cu tipurile/clasele de asigurare sau activităţile de reasigurare care fac obiectul transferului, inclusiv termenele şi condiţiile generale ale acestei asigurări şi calculele rezervelor tehnice, inclusiv matematice;

b) lista de active pentru acoperirea rezervelor tehnice, certificată de către actuar, inclusiv cuantumul şi datele pe baza cărora acestea pot fi verificate;

c) planul de afaceri al societăţii de asigurare sau de reasigurare cesionare, ţinând cont de portofoliul de asigurare şi/sau de reasigurare achiziţionat;

d) raportarea estimativă a cerinţei ratei de solvabilitate a asigurătorului sau reasigurătorului cesionar după încheierea transferului portofoliului;

e) contractul privind transferul portofoliului.

(7) Decizia autorităţii de supraveghere privind aprobarea transferului portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a acesteia.

(8) Asigurătorul sau reasigurătorul care acceptă transferul portofoliului notifică despre aceasta părţile, în termen de 15 zile din data intrării în vigoare a deciziei de aprobare a transferului, printr-un anunţ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii consecutive.

(9) Asigurătorul sau reasigurătorul cedent transferă portofoliul cel târziu în termen de 3 luni de la data aprobării de către autoritatea de supraveghere a acestui transfer. În caz contrar, decizia privind aprobarea transferului portofoliului îşi pierde valabilitatea.

(10) În termen de 30 de zile de la transferul portofoliului, asigurătorul sau reasigurătorul cesionar prezintă autorităţii de supraveghere informaţia privind transferul acestuia.

(11) Dispoziţiile alin.(1) se aplică corespunzător şi asigurătorilor sau reasigurătorilor care intră în procedură de redresare şi rezoluţie, reorganizare sau lichidare, după caz.

 

Articolul 56. Asocierea societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Societăţile de asigurare sau de reasigurare se pot uni în asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele colective, să studieze problemele de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze servicii de interes comun. De asemenea, societăţile pot adera la asociaţii internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele de constituire ale acestora.

 

Secţiunea a 3-a

Solvabilitatea şi stabilitatea financiară

Articolul 57. Evaluarea activelor şi a pasivelor

(1) În scopul supravegherii, activele şi pasivele societăţii de asigurare sau de reasigurare se evaluează conform prevederilor prezentului articol, actelor normative ale autorităţii de supraveghere şi Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

(2) În cazul în care evaluarea activelor şi pasivelor conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) nu corespunde cerinţelor de evaluare stabilite la alin.(3) şi (4), prevederile acestor alineate se aplică prioritar.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare îşi evaluează activele la valoarea la care acestea ar putea fi tranzacţionate între părţi şi, în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare îşi evaluează pasivele la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între părţi, de bunăvoie, în cunoştinţă de cauză şi în condiţii normale de concurenţă. La evaluarea pasivelor nu se efectuează nicio ajustare, în funcţie de bonitatea societăţilor de asigurare sau de reasigurare.

 

Articolul 58. Prevederile generale cu privire la active

(1) Activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim sunt activele societăţii de asigurare sau de reasigurare destinate să acopere obligaţiile viitoare care decurg din poliţele subscrise de societate şi posibilele pierderi din cauza riscurilor cu privire la activitatea de asigurare sau de reasigurare desfăşurată de către aceasta şi pentru care societatea este obligată să formeze rezerve tehnice.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată să investească activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere. Valoarea activelor care acoperă rezervele tehnice trebuie să fie în orice moment cel puţin egală cu valoarea acestor rezerve.

(3) Valoarea activelor care acoperă cerinţa de capital minim trebuie să fie în orice moment cel puţin egală cu valoarea acestei cerinţe.

(4) La selectarea tipurilor de investiţii ale activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim, societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată să ţină cont de tipurile activităţii de asigurare sau de reasigurare pe care o desfăşoară, astfel încât să asigure siguranţa, profitabilitatea şi caracterul tranzacţionabil al investiţiilor, precum şi maturitatea, diversitatea şi riscul de dispersie a acestor investiţii.

(5) Activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim trebuie să fie lichide şi nu pot fi gajate în niciun mod, nu pot servi drept sursă de plată a obligaţiilor asumate prin garanţii bancare sau nu pot fi împovărate în orice alt mod.

 

Articolul 59. Activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim

(1) Activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim pot fi doar sub formă de:

a) valori mobiliare de stat emise de către Guvernul Republicii Moldova;

b) valori mobiliare de stat emise de către guvernul unui stat membru al UE sau al unui stat membru al OCDE, de către o organizaţie financiară internaţională sau o entitate pentru care unul dintre subiecţii nominalizaţi acţionează ca garant, cu condiţia ca statele sau instituţiile financiare internaţionale să aibă un rating de BBB+ sau mai bun;

c) obligaţiuni admise ale autorităţilor administraţiei publice locale din Republica Moldova şi/sau obligaţiuni corporative şi/sau cele emise de autorităţile publice locale dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat membru al OCDE;

d) obligaţiuni corporative cu acoperire:

1) lichide, tranzacţionate pe o piaţă reglementată, a căror valoare poate fi determinată cu exactitate, emise de o persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, într-un stat membru al UE sau într-un stat membru al OCDE;

2) care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată;

e) acţiuni tranzacţionate pe o piaţă reglementată din Republica Moldova, dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat membru al OCDE;

f) acţiuni care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, atunci când sunt emise de o persoană juridică cu sediul în Republica Moldova;

g) acţiuni ale companiilor investiţionale şi unităţile de fond cu circulaţie în Republica Moldova şi alte instrumente similare practicate în alte state membre ale UE sau în alte state membre ale OCDE;

h) creanţe rezultate din împrumuturi purtătoare de dobândă acordate asiguraţilor în limita valorii de răscumpărare a poliţelor lor de asigurare de viaţă;

i) bunuri imobile asigurate şi alte drepturi reale asupra lor (de exemplu, dreptul de superficie, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute etc.), cu condiţia că:

1) acestea sunt înscrise într-un registru al bunurilor imobile din Republica Moldova sau într-un stat membru al UE ori într-un stat membru al OCDE;

2) acestea sunt generatoare de venit sau se estimează că vor produce un câştig economic;

3) acestea sunt determinate la 75% din valoarea justă, cu excepţia bunurilor imobile cu destinaţie agricolă şi a celor din extravilan care vor fi admise în proporţie de 50% din valoarea justă;

4) acestea sunt libere de interdicţii şi grevări;

5) construcţiile vor fi asigurate la valoarea justă împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse;

j) depozite deţinute într-o bancă licenţiată de către Banca Naţională a Moldovei al cărei sediu înregistrat se află în Republica Moldova sau într-o bancă cu rating de cel puţin BBB+ dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat membru al OCDE;

k) numerar în casierie şi conturi curente în băncile licenţiate de Banca Naţională a Moldovei;

l) creanţe aferente primei subscrise, cu condiţia să nu depăşească 60 de zile de la data scadentă prevăzută în contractul de asigurare, şi creanţe aferente primelor de asigurare subvenţionate de către stat pentru asigurarea riscurilor de producţie în agricultură şi piscicultură, cu condiţia să nu depăşească 270 de zile de la data intrării în vigoare a contractului de asigurare;

m) cote deţinute de reasigurători sau coasigurători în rezervele tehnice, cu condiţia că societatea de reasigurare sau coasigurare să deţină cel puţin un rating de BBB+ sau să corespundă regimului Solvabilitate II dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat membru al OCDE, cu efectuarea obligatorie a transferului primelor aferente contractelor de reasigurare sau coasigurare.

(2) Societatea de asigurare sau de reasigurare deţine în permanenţă oricare dintre activele prevăzute la alin.(1), dar nu poate utiliza valoarea activelor care acoperă cerinţa de capital minim pentru acoperirea rezervelor tehnice şi invers.

(3) Prin emiterea actelor normative, în temeiul prezentului articol, autoritatea de supraveghere poate admite şi alte categorii de active pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim care sunt corespunzătoare în ceea ce priveşte siguranţa, rentabilitatea şi caracterul tranzacţionabil şi, de asemenea, poate specifica restricţii cu privire la aceste categorii de active.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată să elaboreze o metodologie cu privire la alocarea categoriilor de active admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim, care se prezintă autorităţii de supraveghere.

[Art.59 modificat prin Legea nr.99 din 27.04.2023, în vigoare 11.05.2023]

 

Articolul 60. Restricţii privind activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim

(1) Valoarea activelor admise pentru acoperirea rezervelor tehnice nu trebuie să depăşească următoarele cote-părţi din totalul rezervelor tehnice:

a) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.a) sunt admise în orice sumă;

b) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.b) nu trebuie să depăşească 15% în cazul unui singur emitent şi 60% din total;

c) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.d) pct.1) nu trebuie să depăşească 5% în cazul unui singur emitent şi 40% din total;

d) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.e) nu trebuie să depăşească 5% în cazul unui singur emitent şi 20% din total;

e) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.h) pentru asigurări de viaţă nu trebuie să depăşească 1% din total;

f) activele în bunuri imobile menţionate la art.59 alin.(1) lit.i) nu trebuie să depăşească:

1) pentru asigurări generale – 2% în cazul unuia şi aceluiaşi bun imobil şi 4% din total;

2) pentru asigurări de viaţă – 10% în cazul unuia şi aceluiaşi bun imobil şi 25% din total;

g) depozitele menţionate la art.59 alin.(1) lit.j) nu trebuie să depăşească 20% în cazul unei bănci, 10% – în cazul unei bănci la care sunt aplicate măsuri de intervenţie timpurie de către Banca Naţională a Moldovei sau de către o autoritate de supraveghere similară şi 70% din total;

h) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.k) în formă de numerar în casierie nu trebuie să depăşească 1% din total, cele în formă de conturi curente – 10% din total şi în cazul unei bănci la care sunt aplicate măsuri de intervenţie timpurie de către Banca Naţională a Moldovei sau de către o autoritate de supraveghere similară – 2% din total;

i) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.l) nu trebuie să depăşească 1% în cazul unui singur debitor şi 5% din total, iar creanţele aferente primelor de asigurare subvenţionate de către stat sunt admise în limita a 80% din totalul rezervelor tehnice pe tipul de asigurare respectiv;

j) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.m) trebuie să fie în limita cotei.

(2) Valoarea activelor admise pentru acoperirea cerinţei de capital minim nu trebuie să depăşească următoarele cote-părţi din totalul cerinţei de capital minim:

a) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.a) sunt admise în orice sumă;

b) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.b) nu trebuie să depăşească 15% în cazul unui singur emitent şi 60% din total;

c) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.c) nu trebuie să depăşească 5% în cazul unui singur emitent şi 40% din total;

d) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.d):

1) indicate la pct.1) – nu trebuie să depăşească 5% în cazul unui singur emitent şi 40% din total;

2) indicate la pct.2) – nu trebuie să depăşească 1% în cazul unui singur emitent şi 2% din total;

e) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.e) nu trebuie să depăşească 2% în cazul unui singur emitent şi 5% din total;

f) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.f) nu trebuie să depăşească 2% în cazul unui singur emitent şi 5% din total;

g) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.g) nu trebuie să depăşească 5% din total;

h) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.h) pentru asigurări de viaţă nu trebuie să depăşească 1% din total;

i) activele în bunuri imobile menţionate la art.59 alin.(1) lit.i) nu trebuie să depăşească 3% în cazul unuia şi aceluiaşi bun şi 10% din total;

j) depozitele menţionate la art.59 alin.(1) lit.j) nu trebuie să depăşească 20% în cazul unei bănci, 10% – în cazul unei bănci la care sunt aplicate măsuri de intervenţie timpurie de către Banca Naţională a Moldovei sau de o autoritate de supraveghere similară şi 70% din total;

k) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.k) în formă de numerar în casierie nu trebuie să depăşească 1% din total, cele în formă de conturi curente – 10% din total şi în cazul unei bănci la care sunt aplicate măsuri de intervenţie timpurie de către Banca Naţională a Moldovei sau de o autoritate de supraveghere similară – 2% din total;

l) activele menţionate la art.59 alin.(1) lit.l) nu trebuie să depăşească 1% în cazul unui singur debitor şi 10% din total, iar creanţele aferente primelor de asigurare subvenţionate de către stat sunt admise în orice sumă.

[Art.60 completat prin Legea nr.99 din 27.04.2023, în vigoare 11.05.2023]

 

Articolul 61. Localizarea activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare pot investi activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul statelor membre ale UE sau ale OCDE.

(2) Autoritatea de supraveghere poate, având motive suficient de justificate şi la cererea unei societăţi de asigurare sau de reasigurare, să permită acesteia să utilizeze activele sale care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim în calitate de investiţie dacă acestea nu întrunesc condiţiile menţionate la alin.(1).

 

Articolul 62. Corelarea activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim

(1) O societate de asigurare sau de reasigurare este obligată să dispună de active care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim, expuse riscurilor de pierderi posibile datorate modificării ratelor dobânzilor, fluctuaţiilor cursului oficial de schimb valutar şi altor riscuri de tranzacţionare cu datoriile care rezultă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare a căror sumă este dependentă de aceleaşi schimbări.

(2) La formarea şi menţinerea activelor care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim, societăţile de asigurare sau de reasigurare sunt obligate să ţină cont de scadenţa datoriilor lor care derivă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(1), societăţile de asigurare sau de reasigurare sunt obligate să coreleze activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim cu rezervele tehnice aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, a căror valoare depinde de fluctuaţiile cursului oficial de schimb valutar, până la cel puţin 80% din valoarea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim.

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(3), societăţile de reasigurare cu sediul central în Republica Moldova trebuie să limiteze activele care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim în valută străină la 30% din totalul rezervelor tehnice şi al cerinţei de capital minim.

 

Articolul 63. Prevederile speciale cu privire la asigurările cu risc investiţional

(1) În cazul în care drepturile atribuite unui contractant, unei persoane asigurate sau oricărui alt beneficiar, în conformitate cu contractele de asigurare, depind direct de valoarea unei unităţi a unui fond mutual sau a unui fond de investiţii, investiţiile aferente fondurilor care acoperă rezervele matematice alocate de către societatea de asigurare cu privire la aceste contracte de asigurare trebuie să implice, în cea mai mare măsură posibilă, investiţii în unităţile de fond sau în alte valori mobiliare, reprezentând unităţi de active ale acelui fond mutual sau de investiţii.

(2) În cazul în care drepturile atribuite unui contractant, unei persoane asigurate sau oricărui alt beneficiar, în conformitate cu contractele de asigurare, depind direct de modificarea indicelui pieţei valorilor mobiliare sau a altei valori de referinţă, investiţiile aferente fondurilor care acoperă rezervele matematice alocate de către societatea de asigurare cu privire la aceste contracte de asigurare trebuie să implice, în cea mai mare măsură posibilă, investiţii în valori mobiliare corespunzătoare care, în ceea ce priveşte caracteristicile şi tranzacţionarea lor, corespund celor care servesc drept bază pentru a determina indicele sau altă valoare de referinţă.

(3) Autoritatea de supraveghere prevede în detaliu, în actele sale normative, tipurile şi restricţiile pentru investiţiile din fondul care acoperă rezervele matematice cu privire la o asigurare din categoria „asigurări de viaţă” în care persoana asigurată îşi asumă riscul de investiţie şi drepturile ce aparţin contractantului, persoanei asigurate sau oricărui alt beneficiar, în conformitate cu contractul de asigurare, şi care sunt direct legate de valoarea unei unităţi a activelor fondului care acoperă rezervele matematice.

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(3), în ceea ce priveşte asigurarea menţionată la alin.(1)–(3), în cazul în care drepturile atribuite unui contractant, unei persoane asigurate sau oricărui alt beneficiar acoperă, de asemenea, plata minimă garantată la care are dreptul contractantul, persoana asigurată sau oricare alt beneficiar, indiferent de modificările valorii de referinţă menţionate la alin.(1)–(3) ale prezentului articol, restricţiile privind investiţiile individuale prevăzute la art.60 se aplică separat fiecărui fond care acoperă rezervele matematice alocate de societatea de asigurare în scopul acoperirii părţii garantate a plăţii.

 

Articolul 64. Restricţiile privind anumite categorii de active

(1) Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice şi pentru cerinţa de capital minim plasamentele în entităţi ori cota aferentă contractelor cedate în reasigurare la entităţi care nu mai derulează operaţiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate şi/sau care, sub orice formă, şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile faţă de terţi.

(2) Pentru activele care reprezintă creanţe rezultate din operaţiuni de asigurări directe şi acceptări în reasigurare, precum şi pentru cota din rezervele tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare, asigurătorul sau reasigurătorul va asigura evidenţe tehnice şi contabile distincte, care să permită verificarea acestora în orice moment de către autoritatea de supraveghere.

(3) Orice situaţie în care evidenţele nu permit aceste verificări sau în care sumele rezultate în urma verificărilor efectuate de către autoritatea de supraveghere sunt diferite de cele raportate de asigurător sau reasigurător va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise să acopere rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim.

 

Articolul 65. Rezervele tehnice

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare constituie şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice necesare îndeplinirii tuturor obligaţiilor de asigurare şi/sau de reasigurare ce rezultă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare.

(2) Valoarea rezervelor tehnice trebuie să corespundă valorii monetare curente plătite de către o societate de asigurare sau de reasigurare pentru transferul imediat al obligaţiilor de asigurare şi/sau de reasigurare către o altă societate de asigurare sau de reasigurare.

(3) Calcularea rezervelor tehnice se efectuează în mod prudent, fiabil şi obiectiv şi ia în considerare informaţiile furnizate pe pieţele financiare şi datele general disponibile privind riscurile de subscriere.

(4) Calcularea rezervelor tehnice, precum şi metodele de estimare a rezervei de daună pentru asigurările obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule şi/sau standardele minime faţă de nivelul acestora se aplică conform prevederilor prezentei legi şi modului stabilit în actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 66. Calcularea rezervelor tehnice

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice necesare îndeplinirii tuturor obligaţiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară pentru crearea de rezerve.

(2) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurări generale” are obligaţia să formeze şi să menţină următoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime necâştigate care se calculează prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;

b) rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, care se creează şi se actualizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea acestor daune;

c) rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puţin la încheierea anului financiar, în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele produse, dar neavizate, dacă actele normative ale autorităţii de supraveghere nu prevăd altfel;

d) rezerva riscurilor neexpirate care se calculează în baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea anului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în mărimea în care valoarea lor estimată depăşeşte rezerva de prime necâştigate;

e) alte categorii de rezerve tehnice stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurări de viaţă” are obligaţia să formeze şi să menţină rezervele tehnice pentru fondul asigurărilor de viaţă, inclusiv rezervele matematice şi, după caz, rezervele specificate la alin.(2).

(4) Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, luându-se în considerare viitoarele obligaţii ale asigurătorului rezultate din contractele de asigurare individuale.

(5) Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să prezinte autorităţii de supraveghere, în anexele la situaţiile financiare anuale, explicaţii privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervelor tehnice.

(6) Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, formate şi menţinute conform alin.(2) şi (3), nu poate fi mai mică decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve potrivit actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) În cazurile în care contractul de asigurare şi/sau de reasigurare prevede încasarea primelor şi/sau plata despăgubirilor în valută străină, rezervele tehnice aferente se formează şi se menţin în această valută.

(8) Modul de formare şi categoriile rezervelor tehnice, inclusiv a rezervelor matematice, se stabileşte prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(9) La calcularea rezervelor tehnice, asigurătorul sau reasigurătorul ţine cont de:

a) toate cheltuielile aferente administrării obligaţiilor faţă de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi, în conformitate cu contractele de asigurare şi/sau de reasigurare;

b) inflaţie, inclusiv pentru cheltuieli şi daune;

c) toate plăţile efectuate către asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi, inclusiv de faptul că viitoarele beneficii estimate vor fi achitate, indiferent dacă aceste plăţi sunt sau nu garantate prin contract.

 

Articolul 67. Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor incluse în contractele de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) La calcularea rezervelor tehnice, societatea de asigurare sau de reasigurare ţine cont de valoarea garanţiilor financiare şi a altor drepturi incluse în contractele de asigurare şi/sau de reasigurare.

(2) Probabilitatea ca contractanţii, asiguraţii sau reasiguraţii să-şi exercite drepturile contractuale, inclusiv cele de rezoluţiune, trebuie să fie reală şi să se bazeze pe informaţii actualizate şi credibile. Societăţile de asigurare sau de reasigurare iau în considerare impactul pe care modificările viitoare ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor drepturi.

 

Articolul 68. Sumele recuperabile din contractele de reasigurare

(1) Sumele recuperabile din contractele de reasigurare aferente rezervelor tehnice sunt calculate separat conform prezentei legi şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere. Societăţile de asigurare sau de reasigurare calculează sumele recuperabile din contractele de reasigurare, ţinând cont de intervalul de timp dintre momentele recuperării efective a creanţelor de reasigurare şi a plăţilor directe.

(2) Valoarea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare se ajustează în baza evaluării probabilităţii pierderilor rezultate în urma nerespectării clauzelor contractuale de către reasigurător, conform actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Calculul menţionat la alin.(2) ţine cont de posibilele evenimente de nerambursare produse pe parcursul termenului de valabilitate a contractului de reasigurare şi de eventuala variaţie în timp a probabilităţii de neplată, precum şi de modul în care această variaţie se manifestă. Acest calcul trebuie realizat separat de către fiecare parte şi pentru fiecare linie de activitate. În domeniul asigurărilor generale, calculul trebuie să fie efectuat, de asemenea, separat pentru rezervele tehnice aferente primelor şi pentru rezervele tehnice aferente cererilor de despăgubire restante.

 

Articolul 69. Calitatea datelor şi aproximărilor aplicate. Compararea rezultatelor cu experienţele anterioare

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare instituie procese şi proceduri interne care asigură adecvarea, exhaustivitatea şi exactitatea datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice.

(2) În cazul în care societăţile de asigurare sau de reasigurare nu dispun de un volum suficient de date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă obligaţiilor de asigurare şi/sau de reasigurare sau sumelor recuperabile din contractele de reasigurare, se pot utiliza aproximări adecvate, cu argumentarea corespunzătoare.

(3) Societăţile de asigurare sau de reasigurare instituie procese şi proceduri pentru a asigura compararea permanentă a metodelor de formare a rezervelor tehnice cu experienţele anterioare.

(4) În cazul în care, în urma unei astfel de comparaţii, se identifică o diferenţă sistematică între experienţele anterioare şi calculele rezervelor tehnice, societatea de asigurare sau de reasigurare efectuează ajustările necesare în metodele actuariale utilizate la calcularea rezervelor tehnice.

 

Articolul 70. Adecvarea şi majorarea rezervelor tehnice

(1) Autoritatea de supraveghere solicită societăţilor de asigurare sau de reasigurare să prezinte:

a) adecvarea nivelului rezervelor tehnice;

b) adecvarea şi relevanţa metodelor aplicate şi datelor statistice utilizate.

(2) În cazul în care calcularea rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare se efectuează cu încălcarea prevederilor prezentei legi, autoritatea de supraveghere solicită acestora majorarea valorii rezervelor tehnice până la nivelul reglementat.

 

Articolul 71. Determinarea fondurilor proprii

Cerinţele şi categoriile de fonduri proprii, elementele care intră în calculul fondurilor proprii, condiţiile şi limitele în care acestea pot fi luate în considerare, filtrele prudenţiale, deducerile din elementele de fonduri proprii, reducerile din nivelurile de fonduri proprii şi orice alte cerinţe de determinare a acestora sunt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Secţiunea a 4-a

Solvabilitatea asigurătorului sau reasigurătorului

Articolul 72. Solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului sau reasigurătorului

(1) Solvabilitatea asigurătorului sau reasigurătorului reprezintă capacitatea financiară a acestuia de a-şi onora la momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată asumate.

(2) Asigurătorul sau reasigurătorul trebuie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, suficiente fonduri proprii corespunzătoare activităţii desfăşurate.

(3) În funcţie de clasele de asigurări sau de activităţile de reasigurare practicate, asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să-şi determine rata de solvabilitate, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Stabilitatea financiară a asigurătorului sau reasigurătorului reprezintă capacitatea acestuia de a respecta rata de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor certe, asumate conform contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi a obligaţiilor viitoare.

(5) Rata de solvabilitate a asigurătorului sau reasigurătorului trebuie să fie egală cu cel puţin 100%. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să menţină în permanenţă rata de solvabilitate la un nivel nu mai mic decât cel specificat, nivel sub care acesta este considerat în incapacitate de a-şi onora datoriile pe măsură ce acestea devin eligibile.

(6) Stabilitatea financiară a asigurătorului sau reasigurătorului este garantată prin:

a) nivelul fondurilor proprii;

b) totalitatea activelor şi gradul lor de diversificare şi lichiditate;

c) rezervele tehnice şi matematice;

d) coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasigurare;

e) eficienţa politicii investiţionale.

(7) Cerinţele faţă de activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv rezervele matematice ale asigurătorului sau reasigurătorului, cerinţa de capital minim, regulile de diversificare a activelor, precum şi modalitatea de calcul şi de raportare a ratei de solvabilitate şi a coeficientului de lichiditate se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 73. Frecvenţa calculării ratei de solvabilitate

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul calculează rata de solvabilitate cel puţin trimestrial şi la oricare altă dată solicitată de autoritatea de supraveghere şi prezintă rezultatul calculului acesteia.

(2) Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să deţină fonduri proprii suficiente care să acopere şi marja de siguranţă adiţională de 10% la rata de solvabilitate minimă.

 

Secţiunea a 5-a

Cerinţa de capital minim

Articolul 74. Calcularea cerinţei de capital minim

(1) Pragul absolut al cerinţei de capital minim constituie:

a) echivalentul în lei a 2200000 euro (la cursul oficial al leului moldovenesc comunicat de Banca Naţională a Moldovei) – pentru societăţile de asigurare care desfăşoară activitate în categoria „asigurări generale” şi nu cad sub incidenţa lit.b);

b) echivalentul în lei a 3200000 euro (la cursul oficial al leului moldovenesc comunicat de Banca Naţională a Moldovei) – pentru societăţile de asigurare care desfăşoară activitate în categoria „asigurări generale” şi care subscriu integral sau parţial şi riscurile din clasele de asigurare 10–15 din compartimentul B al anexei;

c) echivalentul în lei a 3200000 euro (la cursul oficial al leului moldovenesc comunicat de Banca Naţională a Moldovei) – pentru societăţile de asigurare care desfăşoară activitate în categoria „asigurări de viaţă”;

d) echivalentul în lei a 3200000 euro (la cursul oficial al leului moldovenesc comunicat de Banca Naţională a Moldovei) – pentru societăţile de reasigurare care desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare;

e) totalul sumelor prevăzute la lit.a) şi c) sau b) şi c) – pentru societăţile de asigurare compozite care practică activitatea simultană.

(2) La momentul înregistrării de stat, asigurătorul sau reasigurătorul trebuie să întrunească pragul absolut al cerinţei de capital minim prevăzut la alin.(1) şi să dispună de mijloacele băneşti depuse integral în formă bănească într-un cont bancar de către fondatorii săi. Societăţile de asigurare sau de reasigurare calculează contravaloarea în lei a cuantumurilor în euro, cu efect de la data de 31 decembrie a fiecărui an, în funcţie de cursul oficial comunicat de Banca Naţională a Moldovei pentru data de 31 octombrie.

(3) Contribuţiile la capitalul social sunt depuse integral în formă bănească atât la constituire, cât şi la majorarea acestui capital.

(4) Mijloacele obţinute din împrumuturi, credite bancare, gaj sau din alte mijloace atrase, inclusiv din avansurile participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor şi ale persoanelor terţe, nu pot servi drept sursă de formare sau de majorare a capitalului social şi/sau a capitalului propriu al asigurătorului sau reasigurătorului.

(5) Persoana juridică are dreptul să plătească acţiunile asigurătorului sau reasigurătorului în formă bănească, în limitele capitalului său propriu (activelor nete).

(6) Asigurătorul sau reasigurătorul are dreptul să dobândească acţiuni proprii de la acţionarii săi, cu condiţia respectării legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi a prevederilor actelor normative referitoare la stabilitatea financiară şi solvabilitatea asigurătorului sau reasigurătorului.

(7) Societatea de asigurare sau de reasigurare trebuie să menţină fonduri proprii suficiente pentru acoperirea cerinţei de capital minim calculate conform alin.(8), dar în mărime nu mai mică decât pragul absolut al acesteia stabilit la alin.(1).

(8) Modalitatea de calcul şi cea de determinare a elementelor cerinţei de capital minim sunt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

[Art.74 modificat prin Legea nr.99 din 27.04.2023, în vigoare 11.05.2023]

 

Secţiunea a 6-a

Investiţiile

Articolul 75. Norme prudenţiale privind investiţiile

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare investesc doar în active ale căror riscuri pot fi identificate, măsurate, monitorizate, gestionate, controlate şi raportate în mod adecvat şi care pot fi luate în considerare la acoperirea necesităţilor globale de solvabilitate, determinate conform evaluării interne a riscurilor şi solvabilităţii.

(2) Toate investiţiile, inclusiv cele care constituie active care acoperă rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim, se realizează astfel încât să se asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea şi accesibilitatea întregului portofoliu de investiţii.

(3) Activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi cerinţei de capital minim se investesc într-un mod adecvat naturii şi duratei obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare. Aceste active se investesc în interesul deplin al tuturor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi în corelare cu condiţiile contractuale.

(4) La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice şi cerinţa de capital minim, societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată să ţină cont de scadenţa obligaţiilor sale care rezultă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare.

(5) În ceea ce priveşte investiţiile care constituie active corespunzătoare activităţii din categoria „asigurări de viaţă” în care riscul de investire este asumat de contractanţi sau persoane asigurate, iar beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, de un indice al acţiunilor sau de o altă valoare de referinţă, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste valori şi de activele respective.

(6) În cazul în care beneficiile menţionate la alin.(5) includ garanţii privind randamentul investiţiilor sau alte beneficii garantate, se va ţine cont de următoarele:

a) investirea în instrumente financiare în măsura în care riscurile să fie minime;

b) asigurarea managementului eficient al portofoliului de investiţii;

c) menţinerea la un nivel prudent a investiţiilor şi activelor neadmise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

d) diversificarea suficientă a investiţiilor, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent, grup de societăţi sau de o anumită arie geografică, precum şi acumularea excesivă a riscurilor la nivelul întregului portofoliu;

e) realizarea investiţiilor în activele emise de aceeaşi entitate sau de aceleaşi entităţi, aparţinând aceluiaşi grup, astfel încât să se evite concentrarea excesivă a riscurilor.

(7) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească, prin actele sale normative, cerinţe cantitative suplimentare faţă de cele menţionate la art.59–64 privind investiţiile, tranzacţionarea, păstrarea evidenţei şi dezvăluirea informaţiilor despre instrumentele financiare.

 

Articolul 76. Restricţiile privind tranzacţiile societăţilor de asigurare sau de reasigurare

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare nu poate investi mai mult de 15% din capitalul propriu, conform ultimului an de gestiune auditat, în capitalul social al unei societăţi comerciale fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(2) Tranzacţiile de proporţii în înţelesul legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi legislaţiei privind piaţa de capital cu activele asigurătorului sau reasigurătorului se efectuează cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(3) Societăţii de asigurare sau de reasigurare i se interzice:

a) să participe în capitalul social al persoanelor juridice cu una dintre formele juridice de organizare de societate în nume colectiv sau de societate în comandită;

b) să obţină credite sau împrumuturi în cuantum ce depăşeşte 10% din valoarea capitalului social fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(4) Termenele, procedura şi modul de eliberare a avizului prevăzut la alin.(1)–(3) se stabilesc prin actul normativ al autorităţii de supraveghere.

(5) Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat, în decursul a 5 zile, să informeze autoritatea de supraveghere despre gajarea bunurilor sale, despre acordarea de garanţii, despre asumarea de angajamente şi preluarea unei alte obligaţii nereflectate în bilanţ. Cerinţele privind ţinerea registrului de garanţii, angajamente şi alte obligaţii ale asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi modul de emitere a acestora se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Secţiunea a 7-a

Societăţile de asigurare sau de reasigurare aflate în dificultate

Articolul 77. Identificarea şi notificarea deteriorării situaţiei financiare

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare dispun de proceduri de identificare a deteriorării situaţiei financiare, astfel, atunci când se produce o asemenea deteriorare, acestea notifică imediat autoritatea de supraveghere.

(2) Deteriorarea situaţiilor financiare implică nerespectarea:

a) cerinţelor prevăzute de prezenta lege privind rezervele tehnice şi/sau a restricţiilor privind activele care acoperă aceste rezerve;

b) cerinţei ratei de solvabilitate suplinită cu marja de siguranţă adiţională de 10%, cerinţă prevăzută de prezenta lege;

c) cerinţei de capital minim şi/sau restricţiilor privind activele care acoperă cerinţa de capital minim;

d) coeficientului de lichiditate care este, la finele unui trimestru, la nivelul minim sau mai mic decât normativul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

e) cerinţelor privind reasigurarea.

(3) Societăţile de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea de supraveghere imediat ce constată una dintre situaţiile prevăzute la alin.(2) sau în cazul în care există un risc de apariţie a acestora în următoarele 3 luni.

(4) În cazul în care o societate de asigurare sau de reasigurare identifică una dintre situaţiile prevăzute la alin.(2), autoritatea de supraveghere interzice dispunerea liberă de activele admise la acoperirea cerinţei de capital minim şi/sau a obligaţiilor aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare. În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare dispune de sucursale în statele terţe sau este o sucursală a unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, autoritatea de supraveghere informează autoritatea competentă din statul gazdă sau din statul de origine despre măsurile impuse acestei societăţi.

(5) În termen de până la 2 luni de la constatarea deteriorării situaţiei financiare prevăzute la alin.(2), cu excepţia lit.c), societatea de asigurare sau de reasigurare înaintează spre aprobare autorităţii de supraveghere un plan de redresare.

(6) La constatarea nerespectării cerinţei de capital minim, societatea de asigurare sau de reasigurare transmite spre aprobare autorităţii de supraveghere, în termen de până la o lună, un plan de finanţare pe termen scurt real pentru a readuce, într-un termen de 6 luni de la respectiva constatare, cerinţa de capital minim la nivelul stabilit de prezenta lege.

(7) La constatarea deteriorării situaţiei financiare conform alin.(2) lit.c), cumulativ cu oricare alte situaţii prevăzute la acelaşi alineat, societatea de asigurare sau de reasigurare transmite spre aprobare autorităţii de supraveghere un plan de redresare, care va conţine măsuri specifice planului de finanţare, în condiţiile alin.(6).

(8) Autoritatea de supraveghere cere societăţii de asigurare sau de reasigurare să întreprindă măsurile necesare în vederea restabilirii, în termen de 3 luni de la constatarea deteriorării situaţiei financiare, a nivelului fondurilor proprii şi a cerinţei ratei de solvabilitate suplinite cu marja de siguranţă adiţională de 10% sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei ratei de solvabilitate, precum şi în vederea întrunirii cerinţelor privind rezervele tehnice, coeficientul de lichiditate şi a cerinţelor privind reasigurarea. Autoritatea de supraveghere are dreptul să prelungească, dacă este necesar, această perioadă cu 3 luni.

(9) În cazul unor fluctuaţii excepţionale a pieţelor financiare, autoritatea de supraveghere poate prelungi perioada prevăzută la alin.(8) cu o perioadă de până la 3 luni, ţinând cont de toţi factorii relevanţi.

(10) Societatea de asigurare sau de reasigurare transmite autorităţii de supraveghere, la fiecare 3 luni, un raport de activitate în care se prezintă toate măsurile întreprinse şi progresele realizate pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii, cerinţei ratei de solvabilitate suplinite cu marja de siguranţă adiţională de 10% sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinţei ratei de solvabilitate, precum şi întrunirea cerinţelor privind rezervele tehnice şi coeficientul de lichiditate şi a cerinţelor privind reasigurarea.

(11) Prelungirea termenului conform alin.(8) şi (9) nu se aplică în cazurile în care se atestă, în urma prezentării raportului de activitate, că societatea de asigurare sau de reasigurare nu a îmbunătăţit situaţia financiară constatată deteriorată. În cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că situaţia financiară a societăţii va continua să se deterioreze, aceasta are dreptul să restrângă sau să interzică posibilitatea de a dispune liber de toate activele respectivei societăţi. În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare dispune de sucursale în statele terţe sau este o sucursală a unei societăţi de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, autoritatea de supraveghere informează autoritatea competentă din statul gazdă sau din statul de origine despre măsurile impuse acestei societăţi.

(12) Regulile şi procedurile de redresare şi rezoluţie a societăţilor de asigurare sau de reasigurare din Republica Moldova se vor institui prin lege specială.

 

Articolul 78. Supravegherea în cazul deteriorării situaţiei financiare

(1) În cazul în care situaţia unei societăţi de asigurare sau de reasigurare continuă să se deterioreze, autoritatea de supraveghere are dreptul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru a proteja interesele contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi în cazul contractelor de asigurare sau pentru a asigura executarea obligaţiilor ce rezultă din contractele de reasigurare.

(2) Autoritatea de supraveghere desemnează una sau mai multe persoane responsabile de monitorizarea implementării de către societatea de asigurare sau de reasigurare a planului de redresare sau a planului de finanţare.

(3) Atribuţiile persoanelor desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare sau a planului de finanţare se stabilesc de către autoritatea de supraveghere şi se referă cel puţin la:

a) analiza situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) monitorizarea implementării acţiunilor prevăzute în planul de redresare sau în planul de finanţare;

c) urmărirea modului în care organele de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare;

d) evaluarea impactului acţiunilor întreprinse de către societatea de asigurare sau de reasigurare în vederea realizării planului de redresare sau a planului de finanţare;

e) înaintarea către societatea de asigurare sau de reasigurare a propunerilor privind:

1) revizuirea, suspendarea sau abrogarea deciziilor, emise de către organele competente ale societăţii de asigurare sau de reasigurare, care duc la înrăutăţirea situaţiei financiare;

2) modificarea şi/sau completarea strategiilor, activităţii operaţionale, politicilor de investiţii şi a managementului riscului;

3) orice alte măsuri considerate necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la deteriorarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare;

f) formularea recomandărilor către autoritatea de supraveghere pentru a dispune măsuri şi/sau restricţii prevăzute de prezenta lege.

(4) Persoanele desemnate în conformitate cu alin.(2) au acces la toate informaţiile, documentele, rapoartele şi registrele societăţii de asigurare sau de reasigurare, fiind obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi a operaţiunilor conexe.

(5) Organele de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare nu împiedică exercitarea atribuţiilor delegate către persoanele desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare sau a planului de finanţare.

 

Articolul 79. Planul de redresare sau planul de finanţare

(1) Planul de redresare sau planul de finanţare se elaborează astfel încât să indice clar măsurile eficiente care să ducă la ameliorarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare şi include cel puţin o descriere detaliată sau documente justificative privind:

a) analiza detaliată a factorilor care au dus la deteriorarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare;

b) factorii care au influenţat negativ activitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare;

c) estimarea cheltuielilor de gestiune, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor;

d) estimarea veniturilor şi a cheltuielilor cu privire la activitatea de asigurare directă, acceptările şi cedările în reasigurare;

e) bilanţul previzional;

f) estimarea resurselor financiare necesare pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim;

g) politica generală în domeniul reasigurării;

h) acţiunile care vor fi întreprinse pentru înlăturarea factorilor care au dus la deteriorarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare, adică măsurile care vor fi efectuate în vederea conformării societăţii de asigurare sau de reasigurare cu normativele stabilite şi care nu vor periclita activitatea acesteia;

i) indicatorii de progres pentru fiecare acţiune din planul de redresare sau planul de finanţare şi termenele de realizare a acestor acţiuni;

j) persoanele responsabile de îndeplinirea acţiunilor pentru fiecare punct din planul de redresare sau de finanţare separat.

(2) În cazul în care autoritatea de supraveghere solicită prezentarea unui plan de redresare sau a unui plan de finanţare, aceasta nu va aproba transferul de portofoliu, în condiţiile prezentei legi, atât timp cât consideră că drepturile şi interesele contractanţilor, asiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate sau obligaţiile contractuale ale societăţii de asigurare sau de reasigurare sunt compromise.

 

Articolul 80. Rezoluţia societăţilor de asigurare sau de reasigurare

(1) În cazul în care planul de redresare sau planul de finanţare prevăzute la art.79 nu se soldează cu rezultatele scontate şi/sau se atestă întrunirea cumulativă a condiţiilor menţionate la alin.(4) al prezentului articol, autoritatea de supraveghere emite decizia cu privire la instituirea rezoluţiei societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(2) Obiectivele rezoluţiei sunt următoarele:

a) protejarea drepturilor şi intereselor contractanţilor, asiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate;

b) minimizarea impactului asupra fondurilor administrate de biroul naţional;

c) evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare a pieţei de asigurări, în special prin prevenirea contagiunii, şi asupra infrastructurii pieţei, în special prin menţinerea disciplinei pe piaţă;

d) asigurarea continuităţii funcţiilor critice.

(3) În sensul prezentei legi, funcţiile critice reprezintă furnizarea serviciilor sau operaţiunilor în activitatea de asigurare sau de reasigurare a unui asigurător sau reasigurător către persoane care nu sunt afiliate acestuia şi/sau imposibilitatea furnizării serviciilor sau operaţiunilor care au un impact semnificativ asupra activităţii persoanelor, determinând pierderea încrederii faţă de participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor.

(4) Autoritatea de supraveghere poate aplica o măsură de rezoluţie cu privire la o societate de asigurare sau de reasigurare în următoarele condiţii:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare nu a elaborat un plan de redresare sau un plan de finanţare corespunzător pentru a restabili poziţia de solvabilitate prevăzută de prezenta lege în termenele stabilite de autoritatea de supraveghere;

b) societatea de asigurare sau de reasigurare nu implementează planul de redresare sau planul de finanţare în termenele stabilite de autoritatea de supraveghere;

c) acţionarii sau personalul împiedică executarea planului de redresare sau planului de finanţare;

d) societatea de asigurare sau de reasigurare intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră;

e) măsura de rezoluţie este necesară din perspectiva interesului public.

(5) În sensul prezentului articol, se consideră că o societate de asigurare sau de reasigurare intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare încalcă condiţiile de licenţiere sau este susceptibilă să le încalce în viitorul apropiat, într-o măsură care ar justifica suspendarea sau retragerea licenţei de către autoritatea de supraveghere, inclusiv în cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii, în special situaţiile prevăzute la art.30;

b) activele societăţii de asigurare sau de reasigurare sunt inferioare obligaţiilor sau, potrivit unor analize obiective, se previzionează că acest fapt se va petrece în viitorul apropiat;

c) societatea de asigurare sau de reasigurare se află în imposibilitatea de a achita despăgubirile şi/sau indemnizaţiile cuvenite asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi în mod obiectiv sau, potrivit unor analize obiective, se previzionează că acest fapt se va petrece în viitorul apropiat.

(6) În sensul prezentului articol, măsura de rezoluţie este considerată de interes public, necesară pentru atingerea unuia sau a mai multor obiective ale rezoluţiei, prevăzute la alin.(2), iar lichidarea societăţii de asigurare sau de reasigurare, conform procedurii de insolvabilitate, nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluţiei în aceeaşi măsură.

(7) Autoritatea de supraveghere este împuternicită să aplice societăţilor de asigurare sau de reasigurare care îndeplinesc condiţiile de declanşare a rezoluţiei următoarele instrumente de rezoluţie:

a) vânzarea activităţii şi a portofoliului;

b) administrarea specială;

c) alte instrumente stabilite conform legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia societăţilor de asigurare sau de reasigurare.

(8) Autoritatea de supraveghere este competentă şi abilitată să decidă aplicarea instrumentelor prevăzute la alin.(7), separat sau cumulativ, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate şi, dacă e posibil, al evitării declanşării procedurilor de insolvabilitate sau de lichidare.

(9) În scopul punerii în aplicare a instrumentelor prevăzute la alin.(7), autoritatea de supraveghere elaborează planul de rezoluţie care este obligatoriu pentru societatea de asigurare sau de reasigurare şi, după caz, pentru administratorul special şi care conţine cel puţin următoarele:

a) perspectivele planului de rezoluţie;

b) o estimare a cheltuielilor de administrare şi de achiziţie;

c) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directă, acceptărilor şi cedărilor în reasigurare;

d) bugetul anual al societăţii de asigurare sau de reasigurare;

e) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea cerinţei de capital minim;

f) programele de reasigurare şi/sau de retrocesiune;

g) indicatorii de progres pentru fiecare acţiune din planul de rezoluţie, termenele şi modalităţile de realizare a acestor acţiuni;

h) informaţia privind cererile de despăgubire depuse de către asiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi, inclusiv pretenţiile ce rezultă din litigiile judiciare;

i) criteriile de selecţie a cumpărătorului, în cazul aplicării instrumentului de vânzare a activităţii şi a portofoliului.

(10) Societatea de asigurare sau de reasigurare asigură asistenţă la elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie. Suplimentar instrumentelor prevăzute la alin.(7), în decizia cu privire la instituirea rezoluţiei, autoritatea de supraveghere poate dispune aplicarea de către societatea de asigurare sau de reasigurare sau de către administratorii speciali a uneia sau a mai multor măsuri dintre următoarele:

a) limitarea sau reducerea, pentru o anumită perioadă, a volumului de prime subscrise la toate clasele de asigurare sau activităţile de reasigurare ori la anumite clase de asigurare sau activităţi de reasigurare, astfel încât primele subscrise să nu depăşească anumite plafoane stabilite;

b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare expirate sau a unor tipuri de contracte de asigurare şi/sau de reasigurare stabilite expres prin decizia de instituire a rezoluţiei;

c) interzicerea subscrierii unor noi sau unor anumite contracte de asigurare şi/sau de reasigurare şi a încasării primelor aferente pe durata stabilită expres prin decizia de instituire a rezoluţiei;

d) transferul, total sau parţial, de către societatea de asigurare sau de reasigurare al portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Dacă transferul portofoliului a fost dispus, societatea de asigurare sau de reasigurare va efectua, în regim de urgenţă, operaţiunile privind transferul de portofoliu în termen de 60 de zile de la data adoptării măsurii în cauză;

e) prescrierea majorării capitalului social. Decizia de a majora capitalul social va limita sau suspenda plata dividendelor sau alte plăţi către acţionari, va limita transferul de active şi achiziţionarea de către societatea de asigurare sau de reasigurare a propriilor acţiuni şi, în cazul în care este o acţiune justificată, va duce la lichidarea sau limitarea activităţii sucursalelor/subdiviziunilor care pun în pericol stabilitatea financiară a societăţii de asigurare sau de reasigurare;

f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare sau de reasigurare a anumitor investiţii şi/sau dispunerea retragerii din circulaţie ori înstrăinării acestor investiţii;

g) restrângerea reţelei teritoriale a societăţii de asigurare sau de reasigurare prin desfiinţarea, în condiţiile legii, a unor sucursale şi subdiviziuni, destituirea persoanelor cu funcţii de conducere şi care deţin funcţii-cheie responsabile de intrarea societăţii de asigurare sau de reasigurare în procedură de rezoluţie;

h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea tuturor daunelor declarate, dar nesoluţionate, în vederea evaluării daunelor reale şi stabilirii obligaţiilor de plată faţă de asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi. Activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenţă, fără a se depăşi termenul de 30 de zile de la data emiterii deciziei de deschidere a procedurii de rezoluţie;

i) suspendarea tuturor operaţiunilor aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor legate de cheltuielile curente de întreţinere, de încasarea mijloacelor băneşti şi de plata despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare pentru contractele de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate anterior deschiderii procedurii de rezoluţie, care vor fi efectuate cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere;

j) suspendarea plăţii bonusurilor sau plăţilor compensatorii contractuale către membrii consiliului societăţii, persoanele cu funcţii de răspundere sau care deţin funcţii-cheie.

(11) Autoritatea de supraveghere are dreptul să dispună aplicarea măsurilor asigurătorii asupra activelor societăţii de asigurare sau de reasigurare aflate în rezoluţie.

 

Articolul 81. Vânzarea activităţii şi a portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Vânzarea activităţii şi a portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare are loc prin transferul:

a) acţiunilor şi al altor valori mobiliare emise de o societate de asigurare sau de reasigurare supusă rezoluţiei;

b) oricăror altor categorii de active, drepturi sau obligaţii ale unei societăţi de asigurare sau de reasigurare aflate în rezoluţie sau totalităţii acestora, inclusiv prin transferul portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare.

(2) În cazul aplicării instrumentului de vânzare a activităţii şi a portofoliului de asigurare şi/sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, scoate pe piaţă sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piaţă a activelor, drepturilor, obligaţiilor, acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate pe care intenţionează să le transfere. Grupurile de active, drepturile şi obligaţiile pot fi scoase pe piaţă separat în vederea vânzării.

(3) Scoaterea pe piaţă prevăzută la alin.(2) se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

a) trebuie să fie transparentă şi trebuie să prezinte detaliat activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate pe care autoritatea de supraveghere, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, intenţionează să le transfere, având în vedere circumstanţele şi, în special, necesitatea de a menţine stabilitatea financiară;

b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze niciun potenţial cumpărător;

c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;

d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui potenţial cumpărător;

e) trebuie să ţină cont de necesitatea desfăşurării rapide a acţiunii de rezoluţie;

f) să aibă drept scop maximizarea preţului de vânzare a activelor, a drepturilor sau obligaţiilor, a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate în cauză.

(4) În cazul în care un transfer de acţiuni, care are loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activităţii şi a portofoliului, ar duce la achiziţionarea sau majorarea unei participaţii calificate în cadrul unei societăţi de asigurare sau de reasigurare, atunci achizitorul potenţial va fi supus evaluării de către autoritatea de supraveghere, în condiţiile prezentei legi. Prin derogare de la art.30, termenul de evaluare a achizitorului potenţial se reduce până la 30 de zile.

(5) În cazul în care autoritatea de supraveghere nu identifică un achizitor potenţial în termenul prevăzut la alin.(4), aceasta poate decide aplicarea procedurii de administrare specială.

(6) Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii de asigurare sau de reasigurare se realizează în condiţiile legislaţiei cu privire la piaţa de capital şi ale altor acte normative.

(7) Orice contraprestaţie se plăteşte de cumpărător în favoarea:

a) deţinătorilor acţiunilor şi/sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vânzarea activităţii şi a portofoliului s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acţiunilor şi/sau a altor instrumente de proprietate, emise de societatea de asigurare sau de reasigurare supusă rezoluţiei, de la deţinătorii respectivelor acţiuni şi/sau instrumente de proprietate;

b) societăţii de asigurare sau de reasigurare supuse rezoluţiei, în cazul în care s-a efectuat transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor societăţii de asigurare sau de reasigurare aflate în rezoluţie.

(8) Vânzarea activităţii şi a portofoliului poate fi aplicată în mod repetat în cazul în care se atestă insuficienţa măsurilor aplicate anterior.

(9) În cazul în care cumpărătorul este participant profesionist pe piaţa financiară nebancară, acesta solicită aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere pentru preluarea activităţii în condiţiile alin.(1).

(10) Autoritatea de supraveghere efectuează evaluarea necesară, astfel încât să permită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a activităţii şi a portofoliului şi să faciliteze atingerea de către măsura de rezoluţie a obiectivelor relevante ale acesteia.

 

Articolul 82. Administrarea specială

(1) În cazul emiterii unei decizii privind instituirea administrării speciale cu incidenţă asupra unei sucursale a societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ, precum şi asupra societăţii de asigurare sau de reasigurare care a înfiinţat sucursale în statele terţe, autoritatea de supraveghere notifică autoritatea competentă din statul de origine sau din statul gazdă, după caz, înainte de emiterea deciziei. Notificarea precizează consecinţele juridice şi efectele deciziei şi se realizează, de asemenea, în cazul prelungirii duratei administrării speciale în temeiul prezentului articol.

(2) În cazul în care emiterea deciziei prevăzute la alin.(1) nu poate fi amânată, autoritatea de supraveghere notifică, imediat după emiterea deciziei, autoritatea competentă din statul de origine sau din statul gazdă.

(3) Durata administrării speciale nu poate depăşi un an din ziua aducerii la cunoştinţa destinatarului a deciziei privind instituirea administrării speciale, cu posibilitatea prelungirii pe aceeaşi perioadă.

(4) Prin decizia privind instituirea administrării speciale, autoritatea de supraveghere numeşte 2 sau mai mulţi administratori speciali, precum şi stabileşte atribuţiile acestora. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al autorităţii de supraveghere ori un auditor care deţine certificat de calificare a auditorului.

(5) Administratorii speciali numiţi trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute pentru membrii organului executiv al societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(6) Administratorii speciali îşi exercită atribuţiile în corespundere cu prevederile legale şi sunt responsabili doar în faţa autorităţii de supraveghere care are dreptul să dea dispoziţii obligatorii şi recomandări în legătură cu activitatea acestora.

(7) În cazul în care administratorii speciali nu respectă prevederile legale, nu îşi exercită sau îşi exercită nesatisfăcător atribuţiile, autoritatea de supraveghere va dispune destituirea acestora şi desemnarea noilor administratori.

(8) Din momentul desemnării, administratorii speciali preiau controlul şi gestionează activitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare, iar organele de conducere ale societăţii respective permit imediat accesul la toate documentele de afaceri şi la alte documente, la activele, încăperile, registrele şi la orice alte informaţii deţinute de respectiva societate. La instituirea administrării speciale, organele de conducere ale societăţii elaborează un raport privind predarea afacerii administratorilor speciali. La cerere, organele de conducere ale societăţii furnizează administratorilor speciali explicaţii sau rapoarte suplimentare privind operaţiunile societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(9) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile consiliului societăţii şi ale organului executiv din societatea de asigurare sau de reasigurare se suspendă, acestea fiind exercitate de către administratorii speciali. Cu acordul scris al autorităţii de supraveghere, administratorii speciali pot delega o parte dintre atribuţiile lor altor persoane.

(9¹) În cazul aplicării administrării speciale în calitate de instrument de rezoluţie conform art.80 alin.(7) lit.b), fără a aduce atingere alin.(9) din prezentul articol, drepturile şi obligaţiile acţionarilor societăţii de asigurare sau de reasigurare se suspendă, cu excepţia cazurilor de majorare a capitalului social şi de convocare a adunării generale a acţionarilor în acest sens.

(10) Fără a aduce atingere alin.(9), adunarea generală a acţionarilor societăţii de asigurare sau de reasigurare poate adopta decizii de majorare a capitalului social al asigurătorului sau al reasigurătorului.

(11) Actele juridice şi/sau acţiunile efectuate în numele şi în contul societăţii de asigurare sau de reasigurare sunt nule de drept dacă sunt săvârşite cu încălcarea prevederilor prezentului articol şi nu sunt coordonate cu administratorii speciali sau aprobate de aceştia.

(12) Schimbarea organelor de conducere ale societăţii de asigurare sau de reasigurare prin instituirea administrării speciale se supune înregistrării în Registrul de stat al persoanelor juridice. Cererea privind înregistrarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice se depune, cu anexarea deciziei autorităţii de supraveghere privind instituirea administrării speciale, în termen de 3 zile din data emiterii acestei decizii.

(13) La preluarea administrării societăţii de asigurare sau de reasigurare, administratorii speciali realizează inventarierea în cadrul societăţii şi elaborează un raport cu privire la rezultatele inventarierii şi carenţele depistate în cadrul societăţii.

(14) În urma instituirii administrării speciale, administratorii speciali întocmesc, cel puţin pentru fiecare trimestru, un raport privind situaţia financiară a societăţii de asigurare sau de reasigurare şi îl remit spre aprobare autorităţii de supraveghere.

(15) În termen de cel mult 3 luni de la instituirea administrării speciale, administratorii speciali depun la autoritatea de supraveghere un raport privind situaţia financiară şi condiţiile de funcţionare a societăţii de asigurare sau de reasigurare în cadrul administrării speciale. Acest raport include o evaluare a stabilităţii economice şi a posibilităţilor de funcţionare ulterioară a societăţii, inclusiv a:

a) capacităţilor financiare ale acţionarilor unei societăţi de asigurare sau de reasigurare care asigură acoperirea pierderilor şi impactul acestora asupra situaţiei financiare a societăţii;

b) posibilităţilor de redistribuire şi dispersare a altor pierderi ale societăţii de asigurare sau de reasigurare;

c) cheltuielilor neprevăzute care pot afecta obligaţiile societăţii de asigurare sau de reasigurare;

d) măsurilor posibile care pot fi luate pentru a elimina problemele financiare ale societăţii de asigurare sau de reasigurare, inclusiv transferul de portofoliu, cu includerea evaluării costurilor legate de îndeplinirea acestor măsuri;

e) condiţiilor de instituire a procedurilor obligatorii de insolvabilitate sau de lichidare a societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(16) În temeiul informaţiilor şi al concluziilor administratorilor speciali, prevăzute în raportul prezentat spre aprobare, autoritatea de supraveghere are dreptul:

a) să extindă termenul administrării speciale, în cazul în care se atestă o evoluţie a situaţiei financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare şi în cazul în care circumstanţele care au dus la instituirea administrării speciale au fost înlăturate parţial şi nu există temei pentru demararea procedurilor de insolvabilitate sau de lichidare;

b) să înceteze administrarea specială, în cazul în care se atestă că motivele care au stat la baza instituirii administrării speciale au dispărut;

c) să retragă licenţa societăţii de asigurare sau de reasigurare şi să demareze procedurile de insolvabilitatea sau de lichidare, în cazul în care autoritatea de supraveghere estimează că, în timpul administrării speciale, situaţia financiară a societăţii de asigurare sau de reasigurare nu s-a îmbunătăţit.

(17) Autoritatea de supraveghere are dreptul să aplice instrumentul administrării speciale şi în cazurile în care se atestă încălcări substanţiale ale guvernanţei corporative care pot să deterioreze situaţia financiară a societăţii de asigurare sau de reasigurare.

[Art.82 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Secţiunea a 8-a

Reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurare

sau de reasigurare

Articolul 83. Măsurile de reorganizare

(1) Reorganizarea societăţii de asigurare sau de reasigurare se realizează conform legislaţiei privind societăţile pe acţiuni, dispoziţiilor prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Reorganizarea societăţii de asigurare sau de reasigurare se efectuează cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere şi se înregistrează de către Agenţia Servicii Publice numai după obţinerea de către societatea respectivă a avizului prealabil din partea autorităţii de supraveghere.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare constituită prin reorganizare îşi începe activitatea numai după obţinerea licenţei în condiţiile prezentei legi.

(4) Măsurile de reorganizare nu împiedică deschiderea unei proceduri de lichidare a societăţii de asigurare sau de reasigurare de către autoritatea de supraveghere.

(5) Prin reorganizarea societăţilor de asigurare sau de reasigurare poate fi creată doar o societate de asigurare sau de reasigurare.

(6) În cazul reorganizării societăţii de asigurare sau de reasigurare care are sucursale în statele terţe, informarea obligatorie a creditorilor privind reorganizarea, precum şi dreptul de a prezenta creanţe spre onorare se aplică şi creditorilor sucursalei societăţii de asigurare sau de reasigurare aflată în statul terţ.

 

Articolul 84. Procedura de lichidare

(1) Asigurătorul sau reasigurătorul intră în lichidare prin:

a) hotărârea adunării generale a acţionarilor;

b) hotărârea judecătorească irevocabilă;

c) retragerea licenţei privind desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare conform art.16.

(2) Iniţierea procedurii de lichidare în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) atrage după sine retragerea licenţei societăţii de asigurare sau de reasigurare. Retragerea licenţei nu împiedică lichidatorul să desfăşoare unele dintre activităţile societăţii de asigurare sau de reasigurare în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării şi se realizează ulterior cu notificarea imediată a autorităţii de supraveghere.

(3) Contractanţii, asiguraţii, reasiguraţii, beneficiarii asigurării, terţii păgubiţi şi alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate, precum şi autorităţile publice rezidente sau străine, în cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat terţ, au dreptul de a prezenta creanţe sau de a prezenta documente aferente creanţelor.

(4) La prezentarea creanţelor sau documentelor aferente creanţelor, contractantul, asiguratul, reasiguratul, beneficiarul asigurării, terţul păgubit şi alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate înaintează lichidatorului copii ale oricăror documente justificative şi indică:

a) natura şi valoarea creanţei;

b) data apariţiei creanţei;

c) dacă revendică un privilegiu, o garanţie reală sau o rezervă de proprietate în ceea ce priveşte creanţa;

d) care sunt bunurile acoperite de asigurarea sa, dacă este cazul.

(5) În cazul societăţii de asigurare sau de reasigurare aflate în procedură de lichidare, creanţele contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate au prioritate absolută faţă de alte creanţe ale societăţii în ceea ce priveşte:

a) activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv matematice, din care se satisfac în mod primordial creanţele contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate; şi/sau

b) totalitatea activelor societăţii de asigurare sau de reasigurare, cu excepţia:

1) creanţelor angajaţilor societăţii de asigurare sau de reasigurare ce se lichidează prin plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente adoptării deciziei de lichidare;

2) creanţelor faţă de bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent adoptării deciziei de lichidare;

3) creanţelor deţinute de sistemele de asigurare socială.

(6) Lichidatorii informează în scris, cel puţin lunar, creditorii cu privire la evoluţia lichidării.

(7) Lichidatorul, în sensul prezentei legi, reprezintă o persoană desemnată de instanţa de judecată şi care corespunde cerinţelor actului normativ al autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 85. Registrul special al activelor

(1) Fiecare societate de asigurare sau de reasigurare ţine la sediului ei central un registru special al activelor admise pentru acoperirea cerinţei de capital minim şi a rezervelor tehnice calculate şi plasate în conformitate cu prezenta lege.

(2) În cazul în care o societate de asigurare desfăşoară atât activităţi în categoria „asigurări de viaţă”, cât şi în categoria „asigurări generale”, aceasta ţine în cadrul sediului ei central registre separate pentru fiecare categorie de activitate. În cazul în care societatea de asigurare deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii în categoria „asigurări de viaţă” şi subscrie riscurile claselor 1 şi 2 enumerate în compartimentul A al anexei, societatea de asigurare are dreptul să ţină un registru unic pentru toate activităţile desfăşurate.

(3) După iniţierea procedurii de lichidare este inadmisibilă modificarea datelor înscrise în registrul special al activelor, cu excepţia corectării erorilor tehnice, cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere. Orice modificare a datelor înscrise în acest registru fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere atrage nulitatea absolută a acestora.

(4) Fără a aduce atingere alin.(3), în registrul special al activelor, lichidatorul va actualiza prin completare activele obţinute în perioada dintre deschiderea procedurii de lichidare şi plata creanţelor de asigurare sau până la efectuarea unui transfer de portofoliu.

(5) În cazul în care activele eligibile sunt comercializate la o valoare mai mică decât valoarea estimată a acestora în registru, lichidatorul elaborează şi transmite o notă justificativă privind diferenţele constatate în adresa autorităţii de supraveghere.

(6) Autoritatea de supraveghere poate solicita sau furniza la solicitarea autorităţii competente din statul terţ informaţii privind evoluţia procedurii de lichidare a societăţii de asigurare sau de reasigurare.

(7) Particularităţile iniţierii, desfăşurării şi finalizării procedurii de lichidare a societăţilor de asigurare sau de reasigurare se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 86. Fondul de garantare în asigurări

(1) În vederea protejării intereselor contractantului, asiguratului, reasiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit, prin contribuţia asigurătorilor, se constituie Fondul de garantare în asigurări, destinat plăţilor de despăgubiri şi/sau indemnizaţii de asigurare rezultate din contractele de asigurare obligatorie şi benevolă (facultativă), încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului.

(2) Fondul de garantare în asigurări se formează din contribuţiile anuale depuse de asigurători proporţional volumului de prime subscrise.

(3) Contribuţia la Fondul de garantare în asigurări se calculează, se ţine la evidenţă, se varsă şi se raportează de către asigurător separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţă.

(4) Constituirea, administrarea şi utilizarea mijloacelor Fondului de garantare în asigurări se efectuează în conformitate cu legislaţia privind Fondul de garantare în asigurări.

(5) Sucursala asigurătorului dintr-un stat terţ înfiinţată pe teritoriul Republicii Moldova participă la formarea mijloacelor Fondului de garantare în asigurări.

 

Secţiunea a 9-a

Condiţiile contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 87. Condiţiile de asigurare directă şi primele de asigurare

(1) Contractele de asigurare directă se încheie cu respectarea legislaţiei naţionale aplicabile. Societăţile de asigurare oferă şi încheie contracte de asigurare în condiţiile respectării dispoziţiilor Codului civil, prezentei legi, legislaţiei cu privire la asigurările obligatorii şi la asigurările subvenţionate şi ale actelor normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

(2) Rezidenţii Republicii Moldova, în sensul Legii nr.62/2008 privind reglementarea valutară, pot încheia contracte de asigurare doar cu societăţile de asigurare înregistrate în Republica Moldova ori cu sucursalele societăţilor din statele terţe înregistrate în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă, precum şi cu excepţia cazurilor prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) Societatea de asigurare prezintă Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în termen de 30 de zile de la data aprobării sau modificării, în modul prevăzut de prezenta lege şi de actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, condiţiile de asigurare, nivelul primelor de asigurare, modelele de contracte şi de poliţe de asigurare, precum şi alte documente pe care societatea urmează să le utilizeze în relaţiile cu contractanţii sau asiguraţii.

(4) Autoritatea de supraveghere poate solicita societăţilor de asigurare transmiterea sistematică a condiţiilor de asigurare, precum şi bazele tehnice utilizate în calcularea primelor de asigurare şi a rezervelor tehnice, ca măsură de control al respectării principiilor actuariale.

(5) Societatea de asigurare este obligată să plătească despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. În asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, societatea de asigurare are dreptul, în cazurile prevăzute de lege, la acţiune de regres faţă de persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului.

[Alin.(6) art.87 abrogat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

 

[Art.87 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

[Art.87 completat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 88. Informarea contractanţilor asigurărilor

(1) Înainte de încheierea unui contract de asigurare şi/sau de reasigurare, societăţile de asigurare sau de reasigurare informează solicitanţii, la cererea scrisă a acestora, cu privire la:

a) denumirea, forma juridică de organizare, adresa sediului central şi datele de contact ale sucursalei sau ale altor subdiviziuni care emit contractul;

b) legea aplicabilă contractului;

c) modalitatea de soluţionare a petiţiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa autorităţii de supraveghere, fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanţele competente;

d) situaţiile financiare pentru ultimele 3 perioade de gestiune;

e) descrierea fiecărei opţiuni contractuale şi limita maximă a răspunderii pentru riscurile asigurate;

f) durata contractului;

g) cuantumul primei pentru fiecare contract, regimul şi termenele de plată a acestei prime;

h) informaţiile generale privind regimul fiscal aplicabil fiecărui tip de contract încheiat;

i) informaţiile specifice pentru înţelegerea adecvată a riscurilor incluse în contract.

(2) În cazul în care societăţile de asigurare sau de reasigurare au sucursale în statele terţe şi încheie contracte pe teritoriul acestora, societăţile comunică solicitanţilor şi includ în documentele emise, inclusiv în oferta de asigurare sau de reasigurare, numele şi adresa reprezentanţilor de despăgubiri care soluţionează daunele în Republica Moldova ori în statele terţe în care societatea de asigurare sau de reasigurare are sucursale.

(3) Pe întreaga durată a contractului, societatea de asigurare sau de reasigurare comunică contractanţilor orice schimbare cu privire la următoarele informaţii:

a) clauzele opţionale ale contractului;

b) data intrării în vigoare şi a încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare;

c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare şi/sau de reasigurare;

d) elementele de calcul al despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare;

e) modalitatea de plată a despăgubirilor şi/sau indemnizaţiilor de asigurare;

f) legea care guvernează contractul.

(4) Informaţiile prevăzute de prezentul articol sunt redactate în limba română, cu claritate şi exactitate, şi transmise solicitanţilor ori contractanţilor sau sunt redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, dacă părţile au convenit astfel, şi transmise acestora.

 

Articolul 89. Protecţia consumatorului

(1) Pentru protecţia consumatorului şi pentru calitatea serviciilor de asigurare sau de reasigurare, societatea de asigurare sau de reasigurare este obligată:

a) să-şi desfăşoare activităţile cu profesionalism, manifestând atenţie şi devotament faţă de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi;

b) să acţioneze onest şi să respecte drepturile şi interesele contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi, ce derivă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare;

c) să păstreze confidenţialitatea informaţiei contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi, care a fost acumulată în procesul asigurării sau reasigurării, cu excepţiile stabilite de legislaţie;

d) să ofere solicitanţilor informaţii referitoare la produse, la condiţiile generale şi speciale ale contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, la beneficiile ce rezultă din aceste contracte, la tarifele şi primele de asigurare pe care urmează să le plătească, în condiţiile art.87 şi 88;

e) să achite toate despăgubirile şi/sau indemnizaţiile de asigurare în termenele stabilite prin lege sau contract;

f) să nu ofere informaţii şi să nu expună opinii care ar dezinforma sau ar înşela consumatorul.

(2) Întru aplicarea prevederilor art.88, Comisia Naţională a Pieţei Financiare va emite acte normative care să includă şi alte informaţii pe care societatea de asigurare sau de reasigurare are obligaţia să le pună la dispoziţia contractantului, asiguratului, reasiguratului, beneficiarului asigurării şi terţului păgubit.

(3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare este autoritatea publică care coordonează la nivel naţional controlul respectării legislaţiei cu privire la protecţia consumatorilor în domeniul asigurărilor, având următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi aprobă metodologii, instrucţiuni, ghiduri, recomandări metodice privind aplicarea cadrului normativ cu privire la protecţia consumatorilor pe piaţa asigurărilor, avizate de autoritatea de supraveghere;

b) implementează şi promovează strategii, planuri de acţiuni şi recomandări în domeniul protecţiei consumatorilor pe piaţa asigurărilor;

c) colectează şi analizează datele privind serviciile de asigurări şi impactul acestora pentru consumatori;

d) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv controlul respectării condiţiilor de asigurare, elaborate de societăţile de asigurare sau de reasigurare şi puse la dispoziţie pe piaţă la distribuirea produselor de asigurare;

e) efectuează supravegherea privind conformitatea modului de gestionare a daunelor cauzate, în corespundere cu cerinţele stabilite în actele normative şi în condiţiile de asigurare;

f) soluţionează petiţiile, inclusiv prin utilizarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor, fără a aduce atingere dreptului contractanţilor, asiguraţilor, terţilor păgubiţi de a sesiza instanţele de judecată competente, potrivit legii;

g) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional;

h) emite prescripţii obligatorii spre executare pentru participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor sau biroul naţional;

i) efectuează controale ale activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor sau a biroului naţional privind modul de rezolvare a aspectelor semnalate în petiţii;

j) sesizează autoritatea de supraveghere în cazul aplicării sancţiunilor;

k) prezintă, periodic, autorităţilor interesate rapoarte şi sinteze referitoare la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi la rezultatele supravegherii pieţei;

l) îndeplineşte alte sarcini stabilite conform cadrului normativ.

(4) În activitatea de instrumentare şi soluţionare a petiţiilor, Comisia Naţională a Pieţei Financiare urmăreşte respectarea legislaţiei din domeniul asigurărilor, precum şi a condiţiilor contractuale de către participantul profesionist pe piaţa asigurărilor, potrivit atribuţiilor sale.

[Art.89 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 90. Examinarea petiţiilor

(1) Pentru examinarea operativă şi eficientă a petiţiilor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, societatea de asigurare sau de reasigurare stabileşte un sistem intern de administrare a unor astfel de petiţii, care să fie examinate în mod obiectiv şi nu mai târziu decât termenul prevăzut de legislaţia administrativă.

(2) În cazul în care contractanţii, asiguraţii, reasiguraţii, beneficiarii asigurării, terţii păgubiţi şi alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate au rămas nesatisfăcuţi de modul în care petiţiile au fost soluţionate de către societatea de asigurare sau de reasigurare, aceştia au dreptul să se adreseze Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

(3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare examinează petiţiile contractanţilor asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, conform procedurii şi în termenele stabilite de legislaţie.

[Art.90 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 91. Obligaţia de menţinere a contractului

Nicio faptă a societăţii de asigurare sau de reasigurare care constă în încălcarea oricăror prevederi ale prezentei legi sau ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere, a cuantumului primelor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi a altor reglementări privind încheierea contractului de asigurare şi/sau de reasigurare, nu poate fi invocată de aceasta pentru anularea contractului de asigurare şi/sau de reasigurare.

 

Secţiunea a 10-a

Dispoziţii specifice asigurării generale şi asigurării de viaţă

Articolul 92. Condiţii de asigurare

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare trebuie să respecte normele prudenţiale specifice conform practicilor în asigurări pentru asigurările benevole (facultative), urmând să prevadă:

a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b) clauzele de asigurare, negociabile, în funcţie de alegerea proprie sau de cea a contractantului, asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asigurare;

e) reglementările interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, cu respectarea actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

f) tipul contractelor de reasigurare pe care îşi propun să le încheie cu societăţile cedente;

g) tipul contractelor de reasigurare aferente portofoliului de riscuri.

(2) Autoritatea de supraveghere şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare au dreptul să solicite asigurătorilor sau reasigurătorilor transmiterea condiţiilor de asigurare, contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare sau a formularelor utilizate în relaţia cu contractanţii, asiguraţii sau reasiguraţii, ca măsură de control al respectării dispoziţiilor actelor normative ale acestora.

[Art.92 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Articolul 93. Coasigurarea

(1) O societate de asigurare poate coasigura toate riscurile din clasele de asigurare pentru care deţine o licenţă.

(2) Operaţiunile de coasigurare acoperă riscuri în condiţiile în care:

a) riscurile sunt acoperite de un singur contract, pentru o primă totală şi pentru aceeaşi perioadă, încheiat cu cel puţin 2 asigurători, în calitate de coasigurători, dintre care unul este considerat coasigurătorul principal;

b) coasigurătorul principal este tratat ca şi cum ar acoperi în totalitate riscurile respective;

c) coasigurătorul principal stabileşte termenele, condiţiile şi tarifele de asigurare contractuale.

(3) Asigurătorii care sunt parte a unui contract de coasigurare au obligaţia de a constitui şi menţine rezerve tehnice la nivelul ponderii subscrise din riscul asigurat conform legislaţiei.

(4) Coasigurătorii ţin evidenţa datelor statistice cu privire la amploarea şi importanţa operaţiunilor de coasigurare la care participă.

(5) În cazul lichidării asigurătorilor care participă la un contract de coasigurare, obligaţiile care decurg din contractul respectiv sunt onorate în acelaşi mod în care sunt onorate obligaţiile aferente celorlalte contracte de asigurare.

 

Articolul 94. Servicii de asistenţă

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare are dreptul să acorde servicii de asistenţă în baza contractului de colaborare între asigurători sau reasigurători ori între asigurători sau reasigurători şi persoane juridice care prestează asemenea servicii.

(2) În cazul în care o societate de asigurare sau de reasigurare acordă sistematic servicii de asistenţă persoanelor în dificultate, aceasta va atribui activităţile menţionate doar în clasa a 18-a din compartimentul B al anexei.

 

Articolul 95. Dispoziţii specifice asigurării de viaţă

(1) Societatea de asigurare stabileşte nivelul primelor pentru produsele noi pe baza unor ipoteze actuariale rezonabile, astfel încât aceste prime să fie suficiente pentru acoperirea obligaţiilor şi pentru constituirea rezervelor tehnice, inclusiv a celor matematice.

(2) Regulile care guvernează încheierea contractului de asigurare de viaţă sunt stabilite de legislaţie.

(3) Societatea de asigurare care desfăşoară activitate în categoria „asigurări de viaţă” este obligată:

a) să efectueze anual examinarea activităţii în categoria „asigurări de viaţă”, inclusiv calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă şi a rezervelor matematice necesare, precum şi estimarea concordanţei dintre rezervele tehnice, matematice şi activele eligibile;

b) să efectueze examinarea activităţii în categoria „asigurări de viaţă” pentru orice perioadă, la cererea autorităţii de supraveghere, conform condiţiilor stabilite la lit.a);

c) să furnizeze documente şi/sau informaţii şi detalii suplimentare, în forma pe care autoritatea de supraveghere o consideră necesară, pentru evaluarea activelor şi a situaţiei sale financiare, după depunerea la autoritatea de supraveghere a raportului specializat.

(4) Activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv pe cele matematice, în cazul asigurărilor de viaţă, vor fi folosite doar pentru acoperirea obligaţiilor aferente acestei categorii de asigurări. Este interzisă grevarea unor astfel de active cu gaj sau ipotecă.

(5) Asigurătorul, cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, poate să înlocuiască, la un preţ de piaţă, unele active care acoperă rezervele la asigurările de viaţă cu alte active care îi aparţin, precum şi să utilizeze activele aferente rezervelor la asigurările de viaţă în scopuri altele decât cele prevăzute la alin.(4) dacă va confirma în scris autorităţii de supraveghere că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă.

 

Secţiunea a 11-a

Dispoziţii specifice reasigurării

Articolul 96. Activitatea de reasigurare

(1) Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi externă de asigurări.

(2) În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre asigurător (cedent) şi reasigurător (cesionar), drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.

(3) Reasigurarea se clasifică în reasigurare proporţională şi reasigurare neproporţională. Reasigurătorul care deţine licenţă pentru reasigurare poate desfăşura atât activitate de reasigurare proporţională, cât şi activitate de reasigurare neproporţională, conform categoriilor „asigurări generale” sau „asigurări de viaţă”.

(4) Asigurătorul (cedentul) care transmite riscul în reasigurare este responsabil integral faţă de asigurat.

(5) Asigurătorul (cedentul) este obligat să comunice reasigurătorului (cesionarului) toate modificările intervenite în contractul de asigurare încheiat cu asiguratul.

(6) Asigurătorul este obligat să adopte un program privind necesităţile de reasigurare pentru fiecare an financiar, în conformitate cu cerinţele programului de reasigurare şi cu regulile de contractare a reasigurărilor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) Condiţiile de constituire a asigurătorului, ale licenţierii şi încetării activităţii acestuia prevăzute de prezenta lege sunt aplicabile şi reasigurătorului.

(8) Cedarea de către asigurătorul sau reasigurătorul rezident al Republicii Moldova a riscurilor în reasigurare în afara teritoriului ei poate fi efectuată nemijlocit către un reasigurător nerezident al Republicii Moldova dacă acesta este un reasigurător autorizat şi supravegheat în statul său de reşedinţă. Cedarea de către asigurătorul sau reasigurătorul rezident al Republicii Moldova a riscurilor în reasigurare către reasigurătorul menţionat nerezident al Republicii Moldova poate fi efectuată prin intermediul brokerului de reasigurare nerezident sau rezident al Republicii Moldova. Reasigurătorul final va avea un rating de credit pentru împrumuturi pe termen lung în valută, nu mai mic decât BBB+, conform evaluării agenţiilor de rating Standard & Poor’s, Fitch-IBCA, AM BEST sau Moody’s. Rapoartele de solvabilitate vor fi utilizate pentru reasigurătorii fără evaluare, care sunt autorizaţi în statele care fac obiectul regimului UE Solvabilitate II dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat membru al OCDE. În acest caz, rata de solvabilitate a reasigurătorului nu trebuie să fie mai mică de 120%.

(9) Limita maximă a răspunderii asigurătorului sau reasigurătorului pentru un risc unic asigurat sau preluat în reasigurare nu poate depăşi 10% din valoarea capitalului propriu conform celor mai recente date contabile.

(10) Asigurătorul sau reasigurătorul are dreptul să preia în asigurare sau în reasigurare un risc unic depăşind limita stabilită la alin.(9) cu condiţia ca partea excedentă a riscului unic asigurat să fie cedată în reasigurare.

(11) Asigurătorul sau reasigurătorul va păstra o parte din risc în reţinere proprie.

(12) Nivelul reţinerii proprii va fi stabilit anual de asigurător şi va fi supus avizării de către autoritatea de supraveghere, în condiţiile actului normativ al acesteia.

(13) Prin derogare de la alin.(12), asigurătorul poate ceda în reasigurare în Republica Moldova şi/sau în statele terţe întreaga valoare a riscului de catastrofe naturale (grindină, îngheţ şi alte pericole şi/sau dezastre naturale, inclusiv cutremure, inundaţii, secetă) aferent asigurărilor de bunuri, precum şi riscul de asigurare a pierderilor financiare cauzate de condiţiile meteorologice nefavorabile.

 

Secţiunea a 12-a

Desfăşurarea simultană a activităţii în categoriile „asigurări

generale” şi „asigurări de viaţă”

Articolul 97. Reglementări specifice

(1) Societăţile de asigurare au dreptul să deţină simultan licenţe pentru desfăşurarea activităţii în categoriile asigurări de viaţă şi asigurări generale.

(2) Asigurătorii compoziţi desfăşoară simultan activitate în categoriile asigurări generale şi asigurări de viaţă în condiţiile art.98.

[Art.97 în redacţia Legii nr.259 din 21.11.2024, în vigoare 26.11.2024]

 

Articolul 98. Gestionarea separată a activităţilor în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale”

(1) Activitatea simultană în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” poate fi desfăşurată numai în condiţiile separării acestor două activităţi, în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Activităţile simultane în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” vor fi gestionate separat în următoarele condiţii:

a) interesele deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă şi, respectiv, de poliţe de asigurare generală să nu fie în niciun fel prejudiciate şi, în special, profitul înregistrat în una dintre cele două activităţi să nu fie folosit în beneficiul celeilalte activităţi decât în cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere;

b) cerinţele de capital minim să se respecte pentru fiecare categorie de asigurare individual, în baza conturilor separate;

c) cerinţele ratelor de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere, pentru fiecare dintre cele două activităţi să fie calculate în mod independent, fără transfer de active de la o activitate la alta;

d) obligaţiile aferente activităţii în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” să nu fie suportate din contul celeilalte activităţi.

(3) În cazul în care, prin respectarea prevederilor alin.(2) lit.c), rezultă că mai există active disponibile la una dintre cele două activităţi evidenţiate în mod distinct, aceste active proprii disponibile pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere.

(4) Contabilitatea asigurătorilor cu activitate simultană în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” trebuie organizată astfel încât din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre cele două activităţi. În acest scop, toate veniturile (în special primele încasate, plăţile de la reasigurători şi veniturile din investirea activelor) şi toate cheltuielile (în special achitarea daunelor, sumele suplimentare pentru rezervele tehnice, inclusiv pentru rezervele matematice, primele de reasigurare, cheltuielile operaţionale pentru activitatea respectivă) trebuie să fie reflectate potrivit originii lor.

(5) Cheltuielile comune ale celor două activităţi se înregistrează separat pentru fiecare activitate, în conformitate cu metoda de repartizare aprobată de către autoritatea de supraveghere.

(6) În cazul în care una dintre cele două cerinţe ale ratei de solvabilitate suplinită cu marja de siguranţă adiţională de 10% nu este respectată, autoritatea de supraveghere va aplica, cu referinţă la activitatea la care se înregistrează deficienţe, măsuri de redresare conform legislaţiei, indiferent de rezultatele celeilalte activităţi.

(7) Asigurătorii care desfăşoară activitate simultană în categoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” sunt obligaţi:

a) să ţină pentru fiecare dintre cele două activităţi câte un registru special al activelor;

b) să transmită autorităţii de supraveghere toate documentele şi/sau informaţiile, rapoartele, ale căror formă, conţinut, detalii şi certificări sunt stabilite pentru fiecare activitate de către autoritatea de supraveghere;

c) să depună la autoritatea de supraveghere, separat pentru fiecare dintre cele două activităţi, în termen de 4 luni de la sfârşitul perioadei de gestiune, situaţiile financiare şi rapoartele auditorului.

 

Capitolul III

SUPRAVEGHEREA ŞI SOLVABILITATEA LA NIVEL DE GRUP

Articolul 99. Supravegherea la nivel de grup

(1) Supravegherea la nivel de grup se aplică:

a) societăţilor de asigurare sau de reasigurare participative care deţin participaţii în cel puţin o societate de asigurare sau de reasigurare din Republica Moldova sau dintr-un stat terţ;

b) societăţilor de asigurare sau de reasigurare ale căror societăţi-mamă sunt holdinguri de asigurare, holdinguri mixte de asigurare sau holdinguri financiare mixte.

(2) Sarcina de supraveghetor de grup revine autorităţii de supraveghere în următoarele situaţii:

a) toate societăţile de asigurare sau de reasigurare ale grupului fac obiectul supravegherii autorităţii de supraveghere;

b) societatea de asigurare sau de reasigurare licenţiată de autoritatea de supraveghere conduce un grup;

c) societatea-mamă a societăţii de asigurare sau de reasigurare licenţiate de autoritatea de supraveghere este un holding de asigurare, un holding mixt de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul în Republica Moldova;

d) societatea de asigurare sau de reasigurare care face parte dintr-un grup, licenţiată de autoritatea de supraveghere, înregistrează cel mai mare total al bilanţului.

(3) O societate de asigurare sau de reasigurare supusă unei supravegheri de grup prezintă autorităţii de supraveghere situaţiile financiare consolidate, întocmite în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul contabilităţii şi standardelor internaţionale de raportare financiară, precum şi datele şi informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii de grup.

(4) Societatea de asigurare sau de reasigurare, holdingul de asigurare, holdingul mixt de asigurare şi holdingul financiar mixt îşi furnizează reciproc toate informaţiile necesare pentru realizarea supravegherii de grup.

(5) În cazul în care un holding de asigurare, un holding mixt de asigurare sau un holding financiar mixt nu furnizează informaţiile menţionate la alin.(4) unei societăţi de asigurare sau de reasigurare, aceasta va informa imediat autoritatea de supraveghere.

(6) În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare face parte dintr-un conglomerat financiar în sensul Legii nr.250/2017 cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/reasigurătorilor şi a societăţilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar, supravegherea acesteia este efectuată în conformitate cu dispoziţiile legii nominalizate.

(7) În cazul în care societatea de asigurare sau de reasigurare participativă sau unul dintre holdingurile menţionate la alin.(1) lit.b) este, la rândul său, o sucursală a unei alte societăţi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding, supravegherea de grup se aplică doar la nivelul ultimei societăţi-mamă sau ultimului holding.

(8) În cazul modificărilor survenite în cadrul grupului, societatea de asigurare sau de reasigurare va informa imediat autoritatea de supraveghere, iar dacă aceste modificări determină schimbarea supraveghetorului de grup, autoritatea de supraveghere difuzează celorlalţi supraveghetori implicaţi informaţiile grupului.

 

Articolul 100. Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup

(1) Societatea de asigurare sau de reasigurare participativă ori societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup este obligată să se asigure că grupul dispune în permanenţă de fonduri proprii cel puţin egale cu cerinţa de capital minim al grupului calculată în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul supraveghetorului de grup.

(2) În cazurile în care nu sunt îndeplinite cerinţele privind fondurile proprii ale grupului şi cerinţa ratei de solvabilitate (în regimul Solvabilitate II) la nivel de grup, astfel cum este prevăzut la alin.(1) al prezentului capitol, se vor aplica prevederile secţiunii a 7-a din capitolul II.

(3) Societăţile de asigurare sau de reasigurare participative ori holdingul de asigurare, holdingul mixt de asigurare sau holdingul financiar mixt calculează şi furnizează autorităţii de supraveghere, cel puţin anual, informaţii privind cerinţa ratei de solvabilitate şi fondurile proprii la nivel de grup. Metodele de calcul al solvabilităţii la nivel de grup, alegerea şi aplicarea acestora se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Societăţile de asigurare sau de reasigurare participative ori holdingul de asigurare, holdingul mixt de asigurare sau holdingul financiar mixt publică anual raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup.

 

Articolul 101. Supravegherea concentrării riscurilor şi tranzacţiilor intragrup

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare furnizează, cel puţin anual, autorităţii de supraveghere rapoarte privind:

a) concentrarea semnificativă a riscurilor la nivel de grup;

b) tranzacţiile semnificative intragrup, inclusiv cele realizate cu o persoană fizică care are legături strânse cu oricare societate din cadrul grupului.

(2) Definirea şi identificarea concentrării semnificative a riscurilor, tipurile tranzacţiilor intragrup, forma şi conţinutul rapoartelor sunt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

Articolul 102. Supravegherea sistemului de guvernanţă

(1) Sistemul de guvernanţă la nivel de grup corespunde cerinţelor prevăzute la art.34.

(2) Fără a aduce atingere alin.(1) al prezentului articol, controlul intern al unui grup cuprinde cel puţin următoarele:

a) mecanismele adecvate pentru identificarea şi măsurarea tuturor riscurilor semnificative;

b) procedurile de raportare şi contabilitate;

c) monitorizarea şi gestionarea tranzacţiilor intragrup şi concentrarea riscurilor.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare va efectua la nivelul grupului evaluarea propriilor riscuri şi a solvabilităţii.

 

Articolul 103. Coordonarea activităţilor de supraveghere

În calitate de supraveghetor de grup, autoritatea de supraveghere îndeplineşte, în mod direct şi/sau prin încheierea acordurilor de colaborare, următoarele atribuţii:

a) coordonează colectarea şi furnizarea de informaţii relevante pentru sarcina de supraveghere sau esenţiale în situaţiile obişnuite şi în cele de urgenţă;

b) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere în situaţiile obişnuite, inclusiv activităţile menţionate la prezentul capitol, în cooperare cu autorităţile competente din statele terţe;

c) planifică şi coordonează activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente din statele terţe, în vederea pregătirii pentru situaţii de urgenţă şi în situaţiile de urgenţă, inclusiv evoluţiile negative din cadrul societăţilor de asigurare sau de reasigurare.

 

Articolul 104. Acordurile de colaborare în domeniul supravegherii de grup

(1) Pentru a institui şi a facilita o supraveghere eficientă la nivel de grup, autoritatea de supraveghere poate încheia acorduri scrise de colaborare cu autorităţile competente din statele terţe, cu respectarea prevederilor privind secretul profesional din prezenta lege.

(2) În cadrul acestor acorduri se repartizează competenţele de supraveghere la nivel de grup între autorităţile competente din statele terţe, se încredinţează atribuţii suplimentare supraveghetorului de grup şi se specifică proceduri pentru procesul decizional şi pentru cooperarea cu alte autorităţi competente din statele terţe în situaţii obişnuite şi în cele de urgenţă.

(3) Prin acordurile de colaborare, competenţele de supraveghere la nivel de grup pot fi delegate altei autorităţi competente din statele terţe, luându-se în considerare societăţile de asigurare sau de reasigurare şi importanţa relativă a activităţilor lor în cadrul grupului din statul terţ.

(4) Acordurile de colaborare includ prevederi cu privire la mijloacele de exercitare a supravegherii de grup a societăţilor de asigurare sau de reasigurare cu sediul în Republica Moldova ale căror societăţi-mamă au sediul într-un stat terţ, precum şi a societăţilor de asigurare sau de reasigurare cu sediul în statele terţe ale căror societăţi-mamă ori societăţi de asigurare sau de reasigurare au sediul în Republica Moldova.

(5) Acordurile urmăresc, în special, să garanteze că autorităţile competente din statele terţe care sunt parte la acord pot obţine informaţiile necesare pentru a supraveghea, pe baza situaţiilor lor financiare consolidate, societăţile de asigurare sau de reasigurare care au sucursale în statele participante la acord sau care deţin participaţii în astfel de entităţi.

(6) În cadrul acordurilor de colaborare în domeniul supravegherii de grup, autoritatea de supraveghere prevede de comun cu autoritatea competentă din statele terţe următoarele:

a) stabilirea caracterului adecvat al nivelului fondurilor proprii la nivel de grup în ceea ce priveşte situaţia financiară şi profilul de risc;

b) măsurile legate de supravegherea lichidităţii, inclusiv caracterul adecvat al prevenirii şi tratării riscului de lichiditate.

 

Articolul 105. Colegiile de supraveghetori

(1) Autoritatea de supraveghere, în calitate de supraveghetor de grup, poate institui colegii de supraveghetori pentru a facilita realizarea sarcinilor atribuite de prezentul capitol şi, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate, pentru a asigura, atunci când este cazul, o coordonare şi o colaborare adecvate cu autorităţile competente din statele terţe.

(2) Colegiile de supraveghetori asigură pentru autoritatea de supraveghere şi pentru celelalte autorităţi competente din statele terţe un cadru pentru exercitarea următoarelor atribuţii:

a) schimbul de informaţii între autorităţile competente din statele terţe;

b) convenirea asupra încredinţării voluntare de atribuţii şi a delegării voluntare de responsabilităţi, dacă este cazul;

c) stabilirea programelor de supraveghere prudenţială pe baza unei evaluări a riscurilor legate de grup;

d) creşterea eficienţei supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerinţelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte solicitările de informaţii şi situaţiile de urgenţă;

e) aplicarea uniformă a cerinţelor prudenţiale la nivel de grup pentru toate entităţile din cadrul grupului, fără a aduce atingere drepturilor prevăzute de legislaţia respectivă din statele terţe.

(3) Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor şi atribuţiilor autorităţii de supraveghere, prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale acesteia.

 

Capitolul IV

INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI ŞI/SAU ÎN REASIGURĂRI

 

Secţiunea 1

Activitatea intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări

Articolul 106. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

(1) În condiţiile prezentei legi, intermediari în asigurări sunt agenţii de asigurare, agenţii bancassurance şi brokerii de asigurare, iar intermediari în reasigurări sunt brokerii de reasigurare.

(2) Activităţile desfăşurate de un asigurător sau de un reasigurător ori de un angajat al acestuia, cum ar fi: furnizarea ocazională de informaţii al căror scop nu rezidă în oferirea asistenţei clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract de asigurare şi/sau de reasigurare, administrarea daunelor unui asigurător sau reasigurător la nivel profesional sau compensarea daunelor şi evaluarea de către un expert a solicitărilor de daune – nu se consideră activităţi de intermediere în asigurare şi/sau în reasigurare.

(3) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări este obligat să pună la dispoziţia clienţilor, anterior încheierii, modificării sau reînnoirii contractului de asigurare şi/sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii referitoare la:

a) denumire (numele său);

b) sediu (adresă);

c) licenţa pe care o deţine;

d) contractul încheiat cu asigurătorul, în cazul în care este agent de asigurare sau agent bancassurance;

e) procedura de soluţionare a eventualelor litigii dintre el şi clienţi.

(4) Primele de asigurare sau de reasigurare achitate de către contractant, asigurat ori reasigurat prin intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări se consideră transferate asigurătorului sau reasigurătorului la momentul plăţii. Despăgubirile şi/sau indemnizaţiile de asigurare achitate de asigurător sau reasigurător prin intermediarul în asigurări se consideră transferate asiguraţilor sau reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi în momentul în care aceştia le încasează efectiv.

(5) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări efectuează încasările şi plăţile făcute în numele sau în contul contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, reprezentând prime sau despăgubiri şi/sau indemnizaţii de asigurare, prin conturi bancare altele decât conturile prin care îşi desfăşoară activitatea curentă.

(6) Disponibilităţile din conturile bancare prevăzute la alin.(5) se utilizează exclusiv pentru satisfacerea obligaţiilor faţă de asigurători sau reasigurători pentru sumele încasate cu titlu de prime de asigurare şi/sau de reasigurare ori faţă de contractanţi, asiguraţi, reasiguraţi, beneficiarii asigurării şi terţii păgubiţi pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri şi/sau indemnizaţii de asigurare.

(7) Asigurătorul sau reasigurătorul care nu a încasat de la intermediar sumele cu titlu de prime de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de 30 de zile lucrătoare de la scadenţa prevăzută în contractul de mandat, poate solicita instanţei de judecată încasarea silită a sumelor datorate, iar autoritatea de supraveghere poate să dispună aplicarea măsurilor asiguratorii asupra activelor intermediarilor.

(8) În caz de insolvabilitate a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, sumele prevăzute la alin.(4) se transferă în conturi bancare separate, utilizate exclusiv pentru satisfacerea creanţelor creditorilor prevăzuţi la acelaşi alineat.

(9) Calitatea de agent de asigurare sau de agent bancassurance este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare sau asistent în brokeraj.

(10) Nu se permite activitatea de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări pentru încheierea pe teritoriul Republicii Moldova a unui contract de asigurare în numele asigurătorului nerezident al acesteia.

(11) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a personalului propriu, a asistenţilor în brokeraj, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare sau de reasigurare.

 

Articolul 107. Activitatea agentului de asigurare şi a agentului bancassurance

(1) Agentul de asigurare este o persoană fizică sau o persoană juridică înscrisă în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance ţinut de autoritatea de supraveghere, care deţine din partea unui asigurător o împuternicire valabilă, în formă scrisă (contract de mandat), pentru a acţiona în numele acestuia.

(2) Dreptul de desfăşurare a activităţii de intermediere în asigurări de către agenţii de asigurare este valabil din momentul înregistrării acestora de către autoritatea de supraveghere în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance.

(2¹) Taxa pentru înregistrarea în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance constituie 200 de lei pentru persoane fizice şi 2000 de lei pentru persoane juridice şi se varsă la bugetul de stat.

(3) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să dispună de pregătire profesională de specialitate şi/sau de competenţă, de cunoştinţe şi aptitudini în domeniul activităţii de asigurare, confirmate prin certificatul de calificare în domeniul asigurărilor obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, contract ale cărui cerinţe sunt stabilite de autoritatea de supraveghere;

c) să nu aibă antecedente penale;

d) să prezinte informaţia privind activitatea sa în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să aibă ca obiect de activitate numai intermedierea în asigurări;

b) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 100000 de lei, menţinut în bunuri imobile sau în contul bancar a cărui pondere nu trebuie să fie mai mică de 50% din valoarea capitalului social;

c) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, contract ale cărui cerinţe sunt stabilite de autoritatea de supraveghere;

d) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, de insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării contractului de mandat de la asigurător;

e) fondatorii acestuia nu au fost persoane cu funcţii de conducere în cadrul unui intermediar în asigurări declarat insolvabil sau care se află în procedură de insolvabilitate;

f) să cuprindă obligatoriu în denumire sintagma „agent de asigurare”;

g) să aibă asociaţi şi/sau acţionari, precum şi persoane cu funcţii de conducere, fără antecedente penale;

h) să dispună de un administrator care să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţă pentru această funcţie şi să deţină certificatul de calificare în domeniul asigurărilor obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

i) să înfiinţeze şi să ţină un registru al personalului propriu care este încadrat în activitatea de intermediere în asigurări, ale cărui regim, formă şi conţinut vor fi stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

j) să-şi desfăşoare activitatea cu personalul propriu care corespunde cerinţelor de instruire profesională şi care deţine certificatul de calificare în domeniul asigurărilor obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

k) să prezinte rapoartele financiare specializate în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(5) Agentul bancassurance trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să fie o bancă şi/sau o sucursală a băncii dintr-un stat terţ care desfăşoară activităţi pe teritoriul Republicii Moldova, o asociaţie de economii şi împrumut, o organizaţie de creditare nebancară, care activează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;

b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, contract ale cărui cerinţe sunt stabilite de autoritatea de supraveghere;

c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, de insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării contractului de mandat de la asigurător;

d) să dispună de personal cu pregătire profesională de specialitate şi/sau de competenţă, cu cunoştinţe şi aptitudini în domeniul activităţii de intermediere în asigurări în corespundere cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(6) Persoana responsabilă de sectorul bancassurance trebuie să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţa necesară pentru această funcţie şi să deţină certificatul de calificare în domeniul asigurărilor obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) Autoritatea de supraveghere ţine Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance în formă electronică, cu înregistrarea tuturor modificărilor operate.

(8) Cerinţele pe care trebuie să le întrunească agenţii de asigurare şi agenţii bancassurance, condiţiile şi modul de înregistrare a acestora în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea agenţilor respectivi, precum şi alte informaţii referitoare la aceştia se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(9) Un agent de asigurare, persoană fizică sau persoană juridică, nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.

(10) Fondatorii şi angajaţii agentului de asigurare nu pot ocupa concomitent funcţii în cadrul asigurătorului sau reasigurătorului.

(11) Dacă un asigurat are încheiat un contract de asigurare prin intermediul unui agent de asigurare sau al unui agent bancassurance, asigurătorul în al cărui nume acţionează agentul de asigurare sau agentul bancassurance este responsabil faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului.

(12) Agentul de asigurare şi agentul bancassurance sunt radiaţi din registrul menţionat la alin.(5) dacă:

a) solicită în scris acest lucru;

b) nu obţin certificatele de calificare în domeniul asigurărilor emise conform prevederilor legale;

c) nu achită în termenele stabilite plăţile regulatorii către autoritatea de supraveghere;

d) nu transferă către asigurător, în termenul de scadenţă prevăzut în contractul de mandat, primele de asigurare colectate în numele acestuia;

e) nu prezintă rapoartele specializate pentru 2 perioade de raportare consecutive, solicitate de autoritatea de supraveghere;

f) prestează activităţi, prin organul executiv şi contabilul-şef, care nu corespund cerinţelor prezentei legi şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

g) nu deţin limita nivelului de capital social în mijloace financiare libere de obligaţii.

[Art.107 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

[Art.107 completat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 108. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) În calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate activa orice persoană juridică organizată sub formă de societate pe acţiuni ori de societate cu răspundere limitată, care dispune de licenţă de activitate, eliberată în condiţiile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să corespundă cerinţelor prevăzute la alin.(1);

b) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 400000 de lei, menţinut în bunuri imobile sau în contul bancar a cărui pondere nu trebuie să fie mai mică de 50% din valoarea capitalului social;

c) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 10 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, contract ale cărui cerinţe sunt stabilite de autoritatea de supraveghere;

d) să desfăşoare doar activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări;

e) să păstreze şi să pună la dispoziţia autorităţii de supraveghere, la cerere, documentele contabile;

f) să dispună de persoane cu funcţii de conducere care să corespundă criteriilor de pregătire şi de experienţă stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul şi personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificate de calificare în domeniul asigurărilor obţinut în condiţiile actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

g) să înfiinţeze şi să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, ale cărui regim, formă şi conţinut se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

h) să prezinte rapoartele financiare specializate, precum şi alte informaţii privind activitatea sa, în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

i) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării licenţei;

j) fondatorii acestuia nu au fost persoane cu funcţii de conducere în cadrul unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări declarat insolvabil sau care se află în procedură de insolvabilitate;

k) să dispună de propria pagină web oficială.

(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot desfăşura activitate prin agenţii de asigurare persoane fizice sau persoane juridice ori prin agenţii bancassurance, ci numai prin personalul propriu sau prin asistenţii în brokeraj.

(4) Dacă se consideră prejudiciat de modul de îndeplinire a mandatului de brokeraj, clientul are dreptul să solicite modificarea acestuia prin înţelegere amiabilă, iar în cazul în care nu se ajunge la niciun acord, acesta are dreptul să revoce mandatul. În toate cazurile, clientul trebuie să-şi argumenteze solicitarea, în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puţin:

a) 10 zile calendaristice înainte de data de solicitare a înţelegerii amiabile; sau

b) 30 de zile calendaristice înainte de data de revocare a mandatului.

(5) Personalul propriu al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, care are drept atribuţie principală intermedierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, şi asistenţii în brokeraj vor fi înscrişi în registrul prevăzut la alin.(2) lit.g).

(6) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare ori angajatul său nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană cu funcţie de conducere a unui asigurător sau reasigurător, a unui agent de asigurare sau a unui agent bancassurance. Asigurătorul sau reasigurătorul, agentul de asigurare sau agentul bancassurance, precum şi angajaţii lor nu pot fi deţinători de valori mobiliare, de cote ale unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi nici persoane cu funcţii de conducere ale acestuia.

(7) Fondatorii şi angajaţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot ocupa concomitent funcţii în cadrul asigurătorului sau reasigurătorului şi al agenţilor de asigurare.

(8) Asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi angajaţilor lui li se interzice să participe la constituirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare sau să se implice în activitatea acestuia.

(9) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, având împuterniciri din partea asigurătorilor sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele de asigurare şi/sau de reasigurare, să plătească în numele lor despăgubiri în moneda prevăzută în contractul de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legislaţiei, şi să emită documente de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau al reasigurătorului, după caz.

(10) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să transfere asigurătorului sau reasigurătorului primele de asigurare şi/sau de reasigurare colectate de la asiguraţi şi reasiguraţi în termenul de scadenţă prevăzut în contractul de mandat. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să transfere remuneraţia brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare şi sumele datorate pentru gestionarea/lichidarea daunelor în termenele de scadenţă prevăzute în contractul de mandat.

(11) În cazul constatării incapacităţii de plată a asigurătorului sau reasigurătorului, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să informeze imediat autoritatea de supraveghere.

(12) Organizarea sistemului de control intern al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se va efectua în conformitate cu prevederile art.40.

(13) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare pot fructifica ori investi veniturile realizate din activitatea de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări exclusiv în depozite bancare, valori mobiliare de stat şi imobile destinate activităţii proprii sau locaţiunii. Veniturile din activitatea de locaţiune a imobilelor pot reprezenta maximum 15% din veniturile aferente activităţii de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări.

(14) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot uni în asociaţii profesionale şi pot adera la asociaţii internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele de constituire ale acestora.

[Art.108 completat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 109. Activitatea asistentului în brokeraj

(1) În calitate de asistent în brokeraj poate activa orice persoană fizică sau persoană juridică înscrisă în Registrul asistenţilor în brokeraj, ţinut de brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, prezentat, în formă electronică, autorităţii de supraveghere de la data înscrierii în registru a asistentului în brokeraj.

(2) Dreptul de desfăşurare a activităţii în calitate de asistent în brokeraj apare din momentul înscrierii în Registrul asistenţilor în brokeraj de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare.

(3) Asistentul în brokeraj persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să desfăşoare activităţi la realizarea cărora apare necesitatea completării bunului sau serviciului cu produse de asigurare;

b) să nu desfăşoare ca activitate profesională principală intermedierea în asigurări şi/sau în reasigurări;

c) produsele de asigurare în cauză nu acoperă riscuri de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care această acoperire este complementară bunului sau serviciului pe care asistentul îl oferă ca parte a activităţii sale profesionale principale;

d) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării mandatului de la broker;

e) fondatorii nu au fost persoane cu funcţii de conducere în cadrul unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări declarat insolvabil sau care se află în procedură de insolvabilitate;

f) să-şi desfăşoare activitatea cu personalul propriu care va participa la cel puţin 20 de ore academice pe an, organizate de către asigurător, în scopul instruirii, cu eliberarea confirmării respective;

g) să deţină un contract de mandat doar cu un singur broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi pentru a desfăşura exclusiv activităţi de intermediere în asigurări.

(4) Calitatea de asistent în brokeraj nu este compatibilă cu cea de fondator al asigurătorilor sau reasigurătorilor, al intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi cu personalul propriu al acestora.

(5) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare care nu a încasat de la asistentul în brokeraj sumele cu titlu de prime de asigurare în termen de 30 de zile lucrătoare de la scadenţa prevăzută în contractul de mandat poate solicita instanţei de judecată încasarea silită a sumelor datorate.

(6) Asistentul în brokeraj nu are dreptul să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj, inclusiv să încheie contracte de asigurare în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu.

 

Secţiunea a 2-a

Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 110. Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Pentru obţinerea licenţei de activitate, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va prezenta autorităţii de supraveghere o cerere la care va anexa cel puţin următoarele documente:

a) copia deciziei de înregistrare de stat a brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;

b) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune/comodat al imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată;

c) contractul de asigurare de răspundere civilă profesională;

d) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social;

e) documentele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţii de conducere cerinţelor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

f) copia dispoziţiei de plată privind achitarea taxei pentru eliberarea/reperfectarea licenţei.

(2) Procedura de licenţiere şi lista exhaustivă a documentelor necesare în acest sens se vor stabili în actele normative ale autorităţii de supraveghere. Documentele pentru obţinerea licenţei se depun la autoritatea de supraveghere de către conducătorul brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare sau de persoana împuternicită de către acesta.

(3) Autoritatea de supraveghere decide asupra acordării licenţei sau refuzului acesteia în cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii setului complet de documente necesare conform alin.(1) şi (2).

(4) Licenţa pentru activitatea de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare se acordă pe un termen nelimitat.

(5) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare este de 7000 de lei şi se varsă la bugetul de stat.

(6) Taxa pentru reperfectarea licenţei, pentru eliberarea copiei sau a duplicatului licenţei constituie 10% din taxa pentru eliberarea licenţei şi se varsă la bugetul de stat.

(7) Modul de eliberare a copiilor şi a duplicatelor, de ţinere a Registrului brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare licenţiaţi, precum şi modul de efectuare a înscrierilor corespunzătoare pentru brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare sunt similare celor prevăzute de prezenta lege pentru desfăşurarea activităţii asigurătorului sau reasigurătorului.

(8) Prevederile art.9–13, după caz, se aplică şi asupra activităţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare.

[Art.110 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 111. Suspendarea şi retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Drept temei pentru suspendarea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare servesc:

a) cererea de suspendare benevolă a licenţei, depusă de către conducătorul brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, la care se anexează decizia organului competent;

b) neachitarea, în termenele stabilite, a plăţilor regulatorii către autoritatea de supraveghere;

c) netransferarea către asigurător sau reasigurător, în termenul de scadenţă prevăzut în contractul de mandat, a primelor de asigurare şi/sau de reasigurare colectate în numele acestuia;

d) neprezentarea rapoartelor specializate pentru 2 perioade de raportare consecutive, solicitate de către autoritatea de supraveghere;

e) transferarea primei de asigurare şi/sau de reasigurare către asigurător sau reasigurător în volum incomplet;

f) prestarea activităţii prin asistenţi în brokeraj care nu corespund cerinţelor prezentei legi;

g) nedeţinerea limitei nivelului de capital social în mijloace financiare libere de obligaţii;

h) prestarea serviciilor de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări prin personal propriu care nu corespunde cerinţelor de calificare;

i) neînlăturarea, în termenul stabilit, a tuturor circumstanţelor care au determinat suspendarea licenţei.

(2) Autoritatea de supraveghere adoptă decizia de încetare a suspendării licenţei în baza cererii depuse de conducătorul brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare şi/sau a documentelor justificative, care confirmă înlăturarea circumstanţelor ce au servit drept temei pentru suspendarea licenţei.

(3) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.

(4) Drept temei pentru retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare servesc:

a) cererea conducătorului brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare privind retragerea benevolă a licenţei, la care se anexează decizia organului competent;

b) hotărârea instanţei de judecată cu privire la anularea înregistrării de stat a brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;

c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare autorităţii de supraveghere;

d) stabilirea faptului că licenţa sau copia de pe aceasta a fost transmisă altei persoane în scopul desfăşurării activităţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;

e) nerespectarea de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a 2 prescripţii privind lichidarea aceloraşi încălcări;

f) încălcarea de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a prevederilor art.108 alin.(3) şi/sau alin.(7);

g) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu a început să activeze timp de peste un an de la data eliberării licenţei ori nu mai activează mai mult de 12 luni consecutive;

h) instanţa de judecată a emis o hotărâre de iniţiere a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;

i) încălcarea de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a cerinţei de capital social;

j) necorespunderea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare condiţiilor obligatorii stabilite la art.108 alin.(2).

(5) Menţiunea referitoare la data şi numărul hotărârii cu privire la suspendarea/retragerea licenţei se consemnează în Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare licenţiaţi nu mai târziu de prima zi lucrătoare de la data adoptării deciziei.

(6) În cazul suspendării/retragerii licenţei, taxa pentru eliberarea/reperfectarea licenţei nu se restituie.

(7) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat, în decurs de 2 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii cu privire la retragerea licenţei, să depună la autoritatea de supraveghere licenţa retrasă.

 

Articolul 112. Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să conţină una dintre sintagmele: „broker de asigurare”, „broker de asigurare şi/sau reasigurare” sau „broker de reasigurare”, după caz.

(2) Nu se admite folosirea în denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare a însemnelor identice ori asemănătoare celor din denumirile brokerilor înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri.

 

Articolul 113. Responsabilităţile brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) În cadrul activităţii sale de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare reprezintă interesele asiguratului şi/sau reasiguratului. Anterior încheierii contractului de asigurare şi/sau de reasigurare, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare oferă explicaţii şi recomandări privind condiţiile, termenele, limitele sau excepţiile contractului şi prima de asigurare şi/sau de reasigurare.

(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare intermediază încheierea contractului de asigurare şi/sau de reasigurare doar cu asigurătorul sau reasigurătorul licenţiat în conformitate cu prezenta lege.

(3) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare informează asigurătorul sau reasigurătorul referitor la propunerile asiguratului şi/sau reasiguratului privind contractul de asigurare şi/sau de reasigurare.

(4) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare poartă răspundere faţă de asigurat şi/sau reasigurat pentru pierderile suportate de acesta dacă pierderile au fost cauzate prin neglijenţă şi dezinformare sau prin alte omisiuni proprii faţă de asigurat şi/sau reasigurat.

(5) Autoritatea de supraveghere, în temeiul prezentei legi, va elabora acte normative privind alte responsabilităţi şi obligaţii ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, sistemul de raportare şi confidenţialitatea informaţiei.

[Art.113 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

Capitolul V

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢIALĂ

Articolul 114. Principiile generale privind procesul de supraveghere

(1) Obiectivul principal al supravegherii este protejarea drepturilor şi intereselor contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţilor păgubiţi în baza contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare şi asigurarea stabilităţii sistemului de asigurare din Republica Moldova.

(2) Supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă în funcţie de riscuri şi include verificarea, în mod continuu, a desfăşurării activităţii de asigurare sau de reasigurare şi a respectării de către participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor a dispoziţiilor de supraveghere şi a legislaţiei.

(3) În exercitarea competenţelor sale prevăzute de prezenta lege, autoritatea de supraveghere colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv date cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor cu prevederile prezentei legi şi cu cele ale altor acte normative, precum şi, în cazul în care aceasta este autoritatea competentă responsabilă de supravegherea de grup, cu cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise întru aplicarea acesteia.

(4) Autoritatea de supraveghere îşi exercită atribuţiile în mod transparent şi responsabil, respectând principiul protecţiei informaţiei confidenţiale.

(5) În scopul exercitării atribuţiilor de supraveghere, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor acordă suportul necesar autorităţii de supraveghere, la solicitarea acesteia, în conformitate cu legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

 

Articolul 115. Competenţa şi atribuţiile autorităţii de supraveghere

(1) Autoritatea de supraveghere este competentă şi responsabilă pentru reglementarea, autorizarea şi supravegherea, inclusiv la nivel de grup, a participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor, a sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe (în ceea ce priveşte operaţiunile desfăşurate pe teritoriul Republicii Moldova), precum şi a biroului naţional.

(2) Activitatea biroului naţional este supusă supravegherii de către autoritatea de supraveghere în condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

(3) În cadrul supravegherii, autoritatea de supraveghere solicită participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor orice documente şi/sau informaţii pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor conferite de lege.

(4) Autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite prezentarea rapoartelor şi informaţiilor de la:

a) persoanele sau entităţile care au legături strânse cu societatea de asigurare sau de reasigurare şi cu sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ;

b) entităţile cărora le-au fost externalizate funcţii sau activităţi operaţionale aferente activităţii de asigurare sau de reasigurare;

c) societatea căreia societatea de asigurare sau de reasigurare, sucursala societăţii de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ i-a cedat parţial sau integral riscuri subscrise;

d) deţinătorii de participaţii calificate în societatea de asigurare sau de reasigurare şi în societatea de asigurare sau de reasigurare dintr-un stat terţ care deţine o sucursală pe teritoriul Republicii Moldova.

(5) În vederea exercitării funcţiilor de control şi asigurării unei supravegheri eficiente, inclusiv la nivel de grup, participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor, autorităţile administraţiei publice, organizaţiile şi întreprinderile sunt obligate să prezinte autorităţii de supraveghere orice documente şi/sau informaţii solicitate pentru executarea prezentei legi.

(6) În cazul în care supravegherea unei persoane sau a unei entităţi menţionate la alin.(4) este responsabilitatea altei autorităţi, autoritatea de supraveghere verifică operaţiunile acestei persoane sau entităţi în cooperare cu autoritatea competentă respectivă, conform procedurii prevăzute de prezenta lege.

(7) Autoritatea de supraveghere are dreptul, după informarea autorităţii competente din statul gazdă, să efectueze verificarea la faţa locului a activităţii sucursalei societăţii de asigurare sau de reasigurare înregistrate în Republica Moldova, care activează în statul terţ.

(8) Autoritatea de supraveghere autorizează externalizarea funcţiilor şi activităţilor societăţilor de asigurare sau de reasigurare, conform cerinţelor stabilite prin actele sale normative. Autorizarea se extinde şi asupra modificărilor contractelor de externalizare.

(9) Autoritatea de supraveghere poate aplica instrumente macroprudenţiale pentru prevenirea şi reducerea riscului sistemic identificat.

[Art.115 completat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]

 

Articolul 116. Măsurile şi metodele de supraveghere

(1) Autoritatea de supraveghere are competenţa de a lua orice măsuri de supraveghere, necesare în ceea ce priveşte societăţile de asigurare sau de reasigurare, sucursalele societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe şi/sau, după caz, intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi membrii organelor de conducere şi persoanele care deţin funcţii-cheie ale acestora, inclusiv:

a) de a face recomandări şi atenţionări;

b) de a emite prescripţii privind înlăturarea încălcărilor;

c) de a lua măsuri suplimentare de implementare a managementului riscurilor;

d) de a suspenda oricare tranzacţii cu activele asigurătorului sau reasigurătorului admise la acoperirea cerinţei de capital minim şi/sau a obligaţiilor aferente contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare;

e) de a prescrie majorarea capitalului social în vederea asigurării stabilităţii financiare a societăţii de asigurare sau de reasigurare şi a sucursalelor societăţii de asigurare sau de reasigurare din statele terţe;

f) de a institui administrarea specială;

g) de a redresa/remedia situaţia financiară;

h) de a aplica măsuri de rezoluţie;

i) de a aplica sancţiuni;

j) de a suspenda sau retrage licenţa;

k) de a iniţia proceduri de lichidare silită;

l) de a iniţia proceduri de insolvabilitate;

m) de a lua alte măsuri prevăzute de prezenta lege.

(2) Supravegherea societăţilor de asigurare sau de reasigurare, a sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe şi a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări se realizează prin următoarele metode:

a) monitorizarea, colectarea, verificarea, analiza şi evaluarea rapoartelor, informaţiilor şi notificărilor prezentate în temeiul prezentei legi şi al actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

b) verificarea operaţiunilor realizate în activitatea de asigurare sau de reasigurare;

c) efectuarea controalelor la sucursalele şi subdiviziunile societăţii de asigurare sau de reasigurare;

d) impunerea măsurilor de supraveghere.

(3) Societatea de asigurare sau de reasigurare şi sucursalele societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe, la solicitarea autorităţii de supraveghere, efectuează testele pentru evaluarea capacităţii de menţinere a stabilităţii financiare în orice situaţie. Instrumentele cantitative, utilizate pentru evaluarea capacităţii acestor societăţi de a întruni cerinţele ratei de solvabilitate în situaţia posibilelor evenimente sau modificări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare, se elaborează în temeiul actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Autoritatea de supraveghere are dreptul să prescrie rezoluţiunea contractului de externalizare dacă constată că:

a) societatea de asigurare sau de reasigurare nu efectuează controlul continuu şi sistematic asupra funcţiilor sau activităţilor externalizate, precum şi nu asigură gestionarea riscurilor asociate acestora ori o face în mod neregulat şi inadecvat;

b) activitatea furnizorului funcţiilor sau activităţilor externalizate poate influenţa negativ capacitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare de a-şi îndeplini obligaţiile.

 

Articolul 117. Procesul de supraveghere

(1) Autoritatea de supraveghere analizează şi evaluează strategiile, procesele şi procedurile de raportare instituite de societăţile de asigurare sau de reasigurare în vederea asigurării respectării cadrului legal, care include evaluarea cerinţelor calitative referitoare la sistemul de guvernanţă, evaluarea riscurilor cu care se confruntă sau cu care s-ar putea confrunta, precum şi evaluarea capacităţii acestora de a le estima.

(2) Autoritatea de supraveghere analizează şi evaluează respectarea următoarelor elemente:

a) sistemul de guvernanţă, inclusiv propria evaluare a riscurilor şi a solvabilităţii;

b) rezervele tehnice;

c) activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice;

d) cerinţa de capital minim;

e) solvabilitatea societăţii de asigurare sau de reasigurare;

f) normele privind investiţiile;

g) calitatea şi cantitatea fondurilor proprii.

(3) Autoritatea de supraveghere efectuează, în mod regulat, următoarele activităţi:

a) monitorizează deteriorarea situaţiei financiare din cadrul societăţii de asigurare sau de reasigurare şi urmăreşte modul în care este remediată situaţia respectivă;

b) evaluează adecvarea metodelor şi practicilor societăţilor de asigurare sau de reasigurare concepute în scopul identificării posibilelor evenimente sau modificări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare a acestora şi evaluează capacitatea societăţilor de a face faţă acestor efecte;

c) impune societăţilor de asigurare sau de reasigurare remedierea punctelor slabe sau a deficienţelor identificate în cursul procesului de supraveghere.

(4) Autoritatea de supraveghere supraveghează funcţiile şi activităţile externalizate. În cazul în care furnizorul de servicii de externalizare îşi are sediul într-un stat terţ, autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite autorităţii competente din statul în care se află furnizorul de servicii să efectueze controale la sediul acestuia.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor art.122 alin.(9) din prezenta lege, la efectuarea controlului, la constatarea faptelor ce constituie încălcări, la aplicarea sancţiunilor şi a măsurilor prevăzute de prezenta lege se aplică corespunzător prevederile art.75¹ alin.(1)–(4), alin.(7), alin.(8), alin.(10)–(11) şi ale art.75² alin.(3)–(6) şi alin.(10)–(15) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi prevederile actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(6) Participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor sunt obligaţi să asigure cooperarea şi colaborarea cu autoritatea de supraveghere pentru atingerea obiectivelor supravegherii. Participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor trebuie să facă posibilă chestionarea oricărui angajat, să asigure accesul la toate documentele şi la alte surse de informaţie necesare supravegherii. Orice persoană care obstrucţionează efectuarea supravegherii şi exercitarea atribuţiilor autorităţii de supraveghere, care instigă, provoacă sau facilitează obstrucţionarea acestei efectuări încalcă prin aceste acţiuni prezenta lege şi urmează a fi sancţionată în corespundere cu prevederile legislaţiei.

(7) Autorităţile publice care exercită controlul asigurătorilor sau reasigurătorilor, în limitele împuternicirilor prevăzute de legislaţie, vor comunica autorităţii de supraveghere încălcările legislaţiei în domeniul asigurărilor sau reasigurărilor.

(8) Membrii consiliului de administraţie şi angajaţii autorităţii de supraveghere, precum şi experţii desemnaţi de aceasta, auditorii, administratorii speciali şi lichidatorii nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor, decât în cazul în care s-a demonstrat că acestea sunt intenţionate şi ilegale.

(9) Toate informaţiile, documentele, solicitările, cererile depuse la autoritatea de supraveghere de către participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor se prezintă în limba română, semnate de către persoana cu funcţie de conducere prin aplicarea semnăturii olografe sau a semnăturii electronice calificate avansate.

(10) În cazul în care participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor nu respectă prevederile alin.(9) şi actul prezentat este semnat fără a se indica funcţia semnatarului, actul respectiv nu se examinează şi este restituit. După înlăturarea tuturor neajunsurilor actului restituit, acesta poate fi prezentat repetat autorităţii de supraveghere.

[Art.117 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Articolul 118. Informaţiile furnizate în scopuri de supraveghere

(1) Societăţile de asigurare sau de reasigurare, individual şi, respectiv, consolidat, prezintă autorităţii de supraveghere rapoarte, date şi informaţii cu privire la sistemul de management, la operaţiunile şi principiile de evaluare în scopuri de solvabilitate, la riscurile, la sistemul de management al riscului şi la structura capitalului, precum şi alte date în scopuri prudenţiale, în condiţiile stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite informaţia aferentă societăţii de asigurare sau de reasigurare de la auditori şi de la alţi experţi externi.

(3) Informaţiile furnizate autorităţii de supraveghere trebuie să corespundă următoarelor condiţii:

a) să reflecte natura, amploarea şi complexitatea activităţii asigurătorului sau reasigurătorului în cauză, în special riscurile aferente acestor activităţi;

b) să fie accesibile, complete în toate aspectele semnificative, comparabile şi consecvente în timp;

c) să fie adecvate, fiabile şi inteligibile.

(4) Societăţile de asigurare sau de reasigurare sunt obligate să deţină sisteme automatizate corespunzătoare şi proceduri, aprobate de organul de conducere al acestora, pentru îndeplinirea cerinţelor prezentului articol.

 

Articolul 119. Cooperarea şi schimbul de informaţii

(1) În vederea realizării obiectivelor sale, autoritatea de supraveghere cooperează şi realizează schimb de informaţii cu autorităţile competente din Republica Moldova şi din statele terţe.

(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) trebuie să fie consultate, în mod special, în contextul evaluării calităţii acţionarilor societăţilor de asigurare sau de reasigurare, inclusiv ai celor din statele terţe, a reputaţiei şi experienţei persoanelor care urmează să deţină sau deţin funcţii de conducere şi funcţii-cheie în cadrul societăţii de asigurare sau de reasigurare. Caracterul confidenţial sau secretul profesional conţinut în informaţiile deţinute de autorităţile prevăzute la alin.(1) nu împiedică schimbul de informaţii între respectivii subiecţi şi poate fi realizat numai în cazul în care informaţiile care urmează să fie comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în prezenta lege.

(3) Schimbul de informaţii confidenţiale cu autorităţile competente din statele terţe se realizează din oficiu sau în baza acordurilor de cooperare încheiate între autoritatea de supraveghere şi aceste autorităţi din statele terţe, care conţin garanţii privind protecţia drepturilor subiectului datelor cu caracter personal.

(4) În cazul în care informaţiile obţinute în temeiul prezentului articol urmează a fi divulgate altor autorităţi, inclusiv celor din statele terţe, aceasta se poate face doar cu acordul explicit al autorităţii care a furnizat informaţia şi, după caz, în scopurile pentru care respectiva autoritate şi-a dat acordul.

(5) Prevederile alin.(2)–(4) nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile cu atribuţii de supraveghere din Republica Moldova şi alte persoane împuternicite, inclusiv:

a) Banca Naţională a Moldovei;

b) organele de drept;

c) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor;

d) instanţele de judecată;

e) Consiliul de supraveghere publică a auditului.

(6) Prevederile alin.(5) se aplică cu respectarea următoarelor condiţii:

a) informaţiile trebuie să aibă ca scop exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi a funcţiei de control;

b) informaţiile primite trebuie să fie supuse obligaţiei privind secretul profesional prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative;

c) informaţiile trebuie să fie folosite în scopul depistării şi investigării respectării legislaţiei şi cazurilor de încălcare a acesteia.

(7) Datele cu caracter personal destinate transmiterii către un stat terţ sunt protejate în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu prevederile prezentei legi.

(8) Transmiterea transfrontalieră a datelor cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări sau care urmează a fi prelucrate după transmitere poate avea loc cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi doar în cazul în care statul terţ asigură un nivel adecvat de protecţie a drepturilor subiecţilor datelor cu caracter personal şi a datelor destinate transmiterii.

(9) Transmiterea transfrontalieră a datelor cu caracter personal aferente procesului de supraveghere a activităţii de asigurare sau de reasigurare are loc în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

 

Articolul 120. Secretul profesional

(1) Membrii consiliului de administraţie şi angajaţii autorităţii de supraveghere, precum şi experţii desemnaţi de aceasta, auditorii, administratorii speciali şi lichidatorii sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea tuturor informaţiilor obţinute atât pe parcursul exercitării atribuţiilor de supraveghere, cât şi după ce nu mai îndeplinesc funcţii, nu mai sunt angajaţi, nu mai sunt autorizaţi sau nu mai există în niciun alt raport juridic în baza căruia aceste persoane au avut acces la informaţiile confidenţiale.

(2) Persoanele menţionate la alin.(1) nu pot divulga informaţiile confidenţiale persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt prezentate într-o formă sintetică sau agregată care nu permite recunoaşterea societăţii de asigurare sau de reasigurare la care se face referire sau a altor cazuri stabilite de legislaţie.

(3) Interdicţia menţionată la alin.(2) nu se aplică în cazul:

a) verificării îndeplinirii condiţiilor de licenţiere/înregistrare în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance de către societăţile de asigurare sau de reasigurare sau intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări;

b) aplicării sancţiunilor;

c) contestării actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

d) furnizării informaţiilor pentru desfăşurarea procedurilor penale;

e) insolvabilităţii sau lichidării obligatorii a unei societăţi de asigurare sau de reasigurare pentru executarea creanţelor creditorilor împotriva acesteia.

(4) Obligaţia de a proteja informaţiile confidenţiale se aplică şi informaţiilor pe care autoritatea de supraveghere sau persoanele menţionate la alin.(1) le deţin în urma schimbului de informaţii cu alte autorităţi competente.

 

Articolul 121. Cerinţele de publicare a informaţiilor pentru autoritatea de supraveghere

(1) Autoritatea de supraveghere publică următoarele informaţii:

a) cadrul normativ aplicabil domeniului asigurărilor;

b) criteriile, metodele şi instrumentele utilizate în procesul de supraveghere;

c) datele statistice agregate privind principalele aspecte aferente cadrului general de prudenţialitate;

d) lista persoanelor care exercită funcţii de conducere în cadrul societăţilor de asigurare sau de reasigurare şi în cadrul sucursalelor societăţilor de asigurare sau de reasigurare din statele terţe.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) se publică şi sunt accesibile pe pagina web oficială a autorităţii de supraveghere şi se actualizează periodic.

 

Articolul 122. Răspunderea şi sancţiuni

(1) Sunt considerate încălcări pe piaţa asigurărilor: nerespectarea prevederilor prezentei legi, ale legislaţiei cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ale legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi ale altor acte normative; nerespectarea condiţiilor de licenţiere şi a deciziilor emise întru conformarea activităţii; neexecutarea sancţiunilor şi măsurilor de redresare financiară, precum şi faptele stabilite expres în Codul contravenţional şi în Codul penal.

(2) În caz de constatare a încălcărilor menţionate la alin.(1), autoritatea de supraveghere poate aplica următoarele sancţiuni:

1) avertisment în scris;

2) suspendarea sau retragerea certificatelor de calificare eliberate de aceasta;

3) amendă aplicată persoanei cu funcţie de conducere sau persoanei care deţine funcţie-cheie, din cadrul societăţii de asigurare sau de reasigurare, din cadrul sucursalei societăţilor de asigurare sau reasigurare din statele terţe sau din cadrul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, în mărime de la 1 la 100 de salarii medii ale persoanei fizice sancţionate, care includ toate beneficiile (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul de funcţie), fiind luat în calcul salariul mediu pentru:

a) ultimele 12 luni lucrate în cadrul entităţii supravegheate respective, precedente datei la care s-a constatat fapta;

b) perioada totală lucrată în cadrul entităţii supravegheate respective, precedentă datei la care s-a constatat fapta, dacă perioada respectivă este mai mică de 12 luni;

c) ultimele 12 luni lucrate în cadrul entităţii supravegheate respective, în cazul în care raporturile de muncă au încetat înainte de data la care s-a constatat fapta;

d) perioada totală lucrată în cadrul entităţii supravegheate respective, în cazul în care perioada respectivă este mai mică de 12 luni şi raporturile de muncă au încetat înainte de data la care s-a constatat fapta;

4) amendă aplicată persoanei fizice care exercită atribuţiile funcţiei actuariale în mărime de la 10000 de lei la 1 milion de lei;

5) amendă aplicată intermediarului în asigurări persoană fizică în mărime de la 5000 de lei până la 1 milion de lei;

6) amendă aplicată persoanei fizice, alta decât cele menţionate la pct.3)–5), în mărime de la 5000 de lei la 1 milion de lei;

7) amendă de până la 15% din cerinţa de capital minim aplicată societăţii de asigurare sau de reasigurare ori sucursalelor societăţilor de asigurare sau reasigurare din statele terţe conform categoriei de asigurări sau activităţii de reasigurări în care s-a constatat încălcarea;

8) amendă de până la 15% din capitalul social aplicată intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări. În cazul agenţilor bancassurance, amenda se aplică în limita capitalului de 100000 de lei;

9) limitarea operaţiunilor prin interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi/sau de reasigurare şi a încasării primelor aferente acestora pentru toate clasele de asigurare sau activităţile de reasigurare ori pentru anumite tipuri/clase sau activităţi;

10) amendă aplicată deţinătorilor direcţi şi indirecţi de acţiuni în capitalul social al societăţii de asigurare sau de reasigurare şi/sau beneficiarului efectiv – până la 100% din mărimea deţinerii în capitalul social al societăţii de asigurare sau de reasigurare, calculată la valoarea nominală;

11) amendă de până la valoarea dublă a beneficiului obţinut ca urmare a încălcării, dacă acesta poate fi determinat;

12) suspendarea sau retragerea calităţii de persoană cu funcţie de conducere şi care deţine funcţie-cheie, aprobată în prealabil de către autoritatea de supraveghere;

13) suspendarea sau retragerea parţială ori totală a licenţei;

14) suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor responsabili;

15) interzicerea dispunerii libere de activele societăţii de asigurare sau de reasigurare ori ale sucursalelor societăţilor de asigurare sau reasigurare din statele terţe;

16) alte sancţiuni prevăzute de prezenta lege.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin.(2) pot fi aplicate concomitent cu măsurile de redresare şi rezoluţie prevăzute de prezenta lege sau independent de acestea.

(3¹) Sancţiunile prevăzute la alin.(2) pct.1), 3)–6) şi 12) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor, stabilite conform legislaţiei, actelor normative emise în aplicarea prezentei legi şi cadrului intern de administrare, ori, după caz, persoanelor în privinţa cărora Banca Naţională a Moldovei constată că acestea nu acţionează în conformitate cu regulile unei practici prudente şi sănătoase şi/sau că nu mai corespund cerinţelor de reputaţie şi competenţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor şi responsabilităţilor încredinţate.

(4) Aplicarea sancţiunilor şi a măsurilor sancţionatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(5) Avertismentul prevăzut la alin.(2) lit.a) include, de regulă, informarea despre încălcările constatate, cerinţa de lichidare în termenul stabilit a încălcărilor, precum şi atenţionarea asupra posibilităţii de aplicare a unor sancţiuni mai aspre şi/sau a altor măsuri prevăzute de prezenta lege, în cazul neînlăturării în termenul stabilit a încălcărilor constatate sau în cazul comiterii repetate a acestora. De asemenea, acesta se aplică la constatarea pentru prima dată a încălcării care nu afectează drepturile şi interesele consumatorilor.

(6) Avertismentul poate fi aplicat concomitent cu alte sancţiuni prevăzute la alin.(2) sau independent de acestea.

(7) Amenda, aplicată în temeiul prezentului articol, se varsă la bugetul de stat.

 

[Alin.(8) art.122 abrogat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

(9) La stabilirea tipului sancţiunii şi a cuantumului amenzii, autoritatea de supraveghere examinează toate circumstanţele relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) gravitatea şi durata faptei;

b) gradul de vinovăţie a persoanei responsabile;

c) capacitatea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile;

d) importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate;

e) prejudiciile cauzate contractanţilor, asiguraţilor, reasiguraţilor, beneficiarilor asigurării, terţilor păgubiţi şi altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate, în măsura în care pot fi determinate;

f) gradul de cooperare cu autoritatea de supraveghere;

g) încălcările săvârşite anterior;

h) orice posibile consecinţe sistematice ale faptei săvârşite.

(10) Suspendarea şi retragerea licenţei, precum şi retragerea autorizaţiei se aplică în cazurile stabilite de prezenta lege.

(11) Prejudiciile cauzate ca rezultat al încălcării legislaţiei, care reglementează activitatea pe piaţa asigurărilor, urmează a fi reparate în modul stabilit de legislaţie.

(12) Actele prin care sunt aplicate sancţiuni şi/sau măsuri potrivit prezentei legi se emit de către Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei. Sancţiunea prevăzută la alin.(2) pct.1) din prezentul articol şi măsurile de supraveghere prevăzute la art.116 alin.(1) lit.a) şi b) pot fi aplicate de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a Moldovei.

(13) Sancţiunile pot fi aplicate concomitent cu măsurile prevăzute de prezenta lege sau independent de acestea.

[Art.122 modificat prin Legea nr.214 din 20.07.2023, în vigoare 03.08.2023]

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 123. Dispoziţii tranzitorii

(1) Conformarea cerinţelor capitalului minim al unei societăţi de asigurare sau de reasigurare cu prevederile prezentei legi se realizează în următoarele termene:

a) la 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerinţa de capital minim al societăţii de asigurare sau de reasigurare va constitui cel puţin 20% din cerinţa de capital minim prevăzut;

b) la 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerinţa de capital minim al societăţii de asigurare sau de reasigurare va constitui cel puţin 40% din cerinţa de capital minim prevăzut;

c) la 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerinţa de capital minim al societăţii de asigurare sau de reasigurare va constitui cel puţin 60% din cerinţa de capital minim prevăzut;

d) la 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerinţa de capital minim al societăţii de asigurare sau de reasigurare va constitui cel puţin 80% din cerinţa de capital minim prevăzut;

e) la 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerinţa de capital minim al societăţii de asigurare sau de reasigurare va constitui 100% din cerinţa de capital minim prevăzut.

 

[Alin.(2) art.123 abrogat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

 

(3) Conformarea la prevederile art.60 se realizează în următoarele termene:

a) până la 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se permite abatere de până la 20% de la restricţiile privind categoriile de active admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim;

b) până la 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se permite abatere de până la 15% de la restricţiile privind categoriile de activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital minim;

c) până la 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se permite abatere de până la 10% de la restricţiile privind categoriile de activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi cerinţei de capital minim;

d) până la 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se permite abatere de până la 5% de la restricţiile privind categoriile de activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi cerinţei de capital minim.

(4) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări se vor conforma cerinţelor de menţinere a capitalului social în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Până la 1 iulie 2023, atribuţiile autorităţii de supraveghere, în sensul prezentei legi, vor fi exercitate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

(6) Autoritatea de supraveghere continuă supravegherea specială, instituită până la intrarea în vigoare a prezentei legi şi efectuată de către un angajat desemnat al acesteia, a societăţilor care au deţinut anterior calitatea de participant profesionist până la onorarea tuturor obligaţiilor de plată asumate în baza contractelor de asigurare. În acest sens, autoritatea de supraveghere este în drept:

a) să examineze situaţia financiară a societăţii la fiecare perioadă de raportare;

b) să urmărească modul în care societatea îşi onorează obligaţiile de plată asumate în baza contractelor de asigurare;

c) să verifice respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor de către societate;

d) să monitorizeze indicatorii prudenţiali, aprobaţi prin actul normativ al autorităţii de supraveghere;

e) să acceseze toate informaţiile, documentele şi registrele societăţii, fiind obligată să păstreze confidenţialitatea tuturor informaţiilor care i-au devenit cunoscute în virtutea exercitării atribuţiilor;

f) să emită prescripţii.

(7) Prin derogare de la prevederile art.82 alin.(4) din prezenta lege, administrarea specială exercitată de către un administrator special, desemnat de autoritatea de supraveghere până la intrarea în vigoare a prezentei legi, continuă să fie exercitată de un singur administrator special.

[Art.123 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]

[Art.123 completat prin Legea nr.332 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

 

Articolul 124. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2023.

(2) Guvernul, în comun cu autoritatea de supraveghere, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege.

(3) Autoritatea de supraveghere, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoarea a prezentei legi, va elabora şi va adopta actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

(4) Societăţile de asigurare sau de reasigurare care deţin licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare sau de reasigurare la data publicării prezentei legi sunt obligate, sub sancţiunea retragerii licenţei, să-şi conformeze activitatea cu prevederile art.123 alin.(1).

(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări se abrogă.

(6) Actele normative emise de autoritatea de supraveghere în baza Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări se aplică în continuare în măsura în care nu contravin prezentei legi, până la abrogarea lor expresă.

(7) Societăţile de asigurare sau de reasigurare care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin licenţa pentru desfăşurarea simultană a activităţii în categoria „asigurări generale” şi/sau în categoria „asigurări de viaţă” vor continua desfăşurarea activităţii în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

 

 

 

Anexă

 

Clasele de asigurări

 

A. Asigurările de viaţă

Tipurile de asigurări care au o bază contractuală:

a) asigurările de viaţă, care includ: asigurările la termen de supravieţuire, asigurările de deces, asigurările la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurările de viaţă cu rambursarea primelor, asigurările de căsătorie, asigurările de naştere;

b) anuităţile;

c) asigurările de viaţă suplimentare, care includ: asigurările de deces din accident, asigurările de vătămări corporale, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din boală, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din accident, asigurările de incapacitate temporară de muncă din boală, asigurările de incapacitate temporară de muncă din accident, asigurările de spitalizare, asigurările de cheltuieli medicale, asigurările de boli grave, asigurările de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurare de viaţă;

d) asigurările permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaţă:

1. Asigurările de viaţă, anuităţile şi asigurările de viaţă suplimentare prevăzute în prezentul compartiment la lit.a)–d), cu excepţia celor prevăzute la pct.2 şi 3.

2. Asigurările de căsătorie, asigurările de naştere.

3. Asigurările de viaţă şi anuităţile care sunt legate de fondurile de investiţii, prevăzute în prezentul compartiment la lit.a) şi b).

B. Asigurările generale

Clasele de asigurări generale:

1. Asigurările de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale), pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);

- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.

2. Asigurările de sănătate, pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).

3. Asigurările de vehicule terestre, altele decât cele feroviare, care acoperă:

- daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;

- daunele survenite la vehiculele terestre, altele decât cele cu motor.

4. Asigurările de vehicule de cale ferată, care acoperă:

- daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.

5. Asigurările de nave aeriene, care acoperă:

- daunele survenite la navele aeriene.

6. Asigurările de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă:

- daunele survenite la navele maritime;

- daunele survenite la navele lacustre;

- daunele survenite la navele fluviale.

7. Asigurările de bunuri în tranzit, care acoperă:

- daunele suferite de mărfuri, bagaje şi de alte bunuri transportate.

8. Asigurările de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi de bunuri, altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7, cauzate de:

- incendiu;

- explozie;

- furtună;

- alte fenomene naturale, în afară de furtună;

- energie nucleară;

- alunecări de teren.

9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

- daunele suferite de proprietăţi şi bunuri, altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7, în cazul în care aceste daune sunt cauzate de furt, grindină sau îngheţ, altele decât cele prevăzute la pct.8.

10. Asigurările obligatorii de răspundere civilă auto, care acoperă:

- daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor (inclusiv răspunderea transportatorului).

11. Asigurările de răspundere civilă avia, care acoperă:

- daunele care rezultă din folosirea navelor aeriene (inclusiv răspunderea transportatorului).

12. Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă:

- daunele care rezultă din folosirea navelor maritime, lacustre şi fluviale (inclusiv răspunderea transportatorului).

13. Asigurările de răspundere civilă generală, care acoperă:

- daunele din prejudiciul produs terţilor păgubiţi, altele decât cele menţionate la pct.10, 11 şi 12.

14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri:

- insolvabilitatea;

- creditul de export;

- vânzarea în rate;

- creditul ipotecar;

- creditul agricol.

15. Asigurările de garanţii pentru:

- garanţiile directe;

- garanţiile indirecte.

16. Asigurările de pierderi financiare, care acoperă:

- riscurile de şomaj;

- insuficienţa veniturilor;

- pierderile cauzate de condiţiile meteorologice nefavorabile;

- nerealizarea beneficiilor;

- riscurile aferente cheltuielilor curente;

- cheltuielile comerciale neprevăzute;

- deprecierea valorii de piaţă;

- pierderile de rentă sau alte venituri similare;

- pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate anterior;

- pierderile financiare necomerciale;

- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.

17. Asigurările de protecţie juridică, care acoperă:

- cheltuielile aferente procedurii judiciare şi alte cheltuieli cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat într-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate contra lui.

18. Asigurările de asistenţă ale persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Notă. Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi incluse într-o altă clasă, cu excepţia riscurilor auxiliare.

C. Reasigurări

- activitate de reasigurare generală;

- activitate de reasigurare de viaţă;

- orice tip de activitate de reasigurare.