L E G E
cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/
reasigurătorilor şi a societăţilor de investiţii care aparţin
unui conglomerat financiar
nr. 250 din 01.12.2017
Monitorul Oficial nr.464-470/794 din 29.12.2017
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
Articolul 2. Domeniul de aplicare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Praguri pentru identificarea conglomeratului financiar
Articolul 5. Identificarea conglomeratului financiar
Capitolul II
SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ
Articolul 6. Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare
Articolul 7. Adecvarea capitalului
Articolul 8. Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile în interiorul grupului
Articolul 9. Politici de gestionare a riscurilor şi mecanisme de control intern
Capitolul III
MĂSURI DE FACILITARE A SUPRAVEGHERII SUPLIMENTARE
Articolul 10. Autoritatea competentă responsabilă de exercitarea supravegherii suplimentare (coordonatorul)
Articolul 11. Criterii pentru desemnarea coordonatorului
Articolul 12. Atribuţiile coordonatorului
Articolul 13. Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile competente
Articolul 14. Accesul la informaţii
Articolul 15. Verificarea informaţiilor
Articolul 16. Organele de conducere ale societăţii financiare holding mixte
Articolul 17. Situaţiile financiare ale societăţii financiare holding mixte
Articolul 18. Auditul extern al societăţii financiare holding mixte
Articolul 19. Măsuri şi sancţiuni
Articolul 20. Contestarea actelor coordonatorului
Articolul 21. Cooperarea cu autorităţile competente din alte state
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 22. Compatibilitatea cu legislaţia comunitară
Articolul 23. Intrarea în vigoare a prezentei legi
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
Prezenta lege stabileşte regulile de supraveghere suplimentară a entităţilor reglementate care fac parte dintr-un conglomerat financiar, în scopul asigurării stabilităţii financiare şi al protejării deponenţilor, asiguraţilor şi investitorilor.
Articolul 2. Domeniul de aplicare
Prezenta lege se aplică entităţilor reglementate, persoane juridice licenţiate/autorizate conform normelor sectoriale aplicabile, care sînt supuse supravegherii suplimentare exercitate de către coordonator la nivelul conglomeratului financiar.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:
asigurător/reasigurător – un asigurător/reasigurător în sensul Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări;
asociere în participaţie – o asociere în participaţie în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
autoritate competentă – o autoritate naţională, după caz Banca Naţională a Moldovei sau Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care dispune de competenţă legală de a reglementa şi supraveghea, în mod individual sau la nivelul întregului grup, entităţile care cad sub incidenţa prezentei legi;
autoritate competentă relevantă:
a) autoritatea competentă care răspunde de supravegherea sectorială la nivel consolidat a entităţilor reglementate care aparţin unui conglomerat financiar;
b) coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile prezentei legi, dacă este diferit de autoritatea menţionată la lit.a);
bancă – o bancă în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
concentrare a riscurilor – expunerile la risc care prezintă un potenţial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziţia financiară în general a entităţilor reglementate din conglomeratul financiar şi care pot fi determinate de riscurile de contrapartidă/de credit, de investiţii, asigurare sau de piaţă şi de alte riscuri, precum şi de o combinaţie sau interacţiune a acestor riscuri;
conglomerat financiar – un grup sau subgrup în care o entitate reglementată se află la conducerea grupului sau subgrupului sau cel puţin una dintre filialele acestui grup sau subgrup este o entitate reglementată şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1) în cazul în care o entitate reglementată se află la conducerea grupului sau subgrupului:
a) aceasta este fie întreprinderea-mamă a unei entităţi din sectorul financiar, fie o entitate care deţine o participaţie într-o entitate din sectorul financiar, fie o entitate legată de o entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul celor descrise la noţiunea „grup”;
b) cel puţin una dintre entităţile grupului sau subgrupului aparţine subsectorului asigurărilor şi cel puţin o entitate aparţine subsectorului bancar/nonbancar sau subsectorului de servicii de investiţii;
c) activităţile consolidate sau agregate ale entităţilor grupului ori subgrupului în subsectorul asigurărilor şi cele ale entităţilor în subsectorul bancar/nonbancar şi în subsectorul serviciilor de investiţii sînt semnificative în sensul art.4 alin.(2) sau alin.(5);
2) în cazul în care la conducerea grupului sau subgrupului nu se află o entitate reglementată:
a) activităţile grupului sau subgrupului se desfăşoară în principal în sectorul financiar în sensul art.4 alin.(1);
b) cel puţin una dintre entităţile grupului sau subgrupului aparţine subsectorului asigurărilor şi cel puţin o entitate aparţine subsectorului bancar/nonbancar sau subsectorului de servicii de investiţii;
c) activităţile consolidate sau agregate ale entităţilor grupului sau subgrupului în subsectorul asigurărilor şi cele ale entităţilor în subsectorul bancar/nonbancar şi în subsectorul serviciilor de investiţii sînt semnificative în sensul art.4 alin.(2) sau alin.(5);
control – un control în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
coordonator – autoritatea competentă desemnată responsabilă de exercitarea supravegherii suplimentare a entităţilor care constituie un conglomerat financiar;
entitate reglementată – o bancă, un asigurător/reasigurător, o societate de investiţii sau o societate de administrare fiduciară a investiţiilor;
filială – o filială în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
grup – un grup de întreprinderi format dintr-o întreprindere-mamă, filialele acesteia şi persoanele juridice în cadrul cărora întreprinderea-mamă sau filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi un grup de entităţi legate între ele printr-o relaţie în următorul sens:
a) două sau mai multe entităţi sînt conduse împreună, în virtutea unui contract încheiat sau a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al entităţilor;
b) organele de conducere a două sau mai multe entităţi sînt formate din aceleaşi persoane reprezentînd majoritatea, aflate în funcţie în perioada de gestiune şi pînă la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.
În sensul prezentei legi, orice subgrup al unui grup se consideră a fi un grup;
întreprindere-mamă – o întreprindere-mamă în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
legături strînse – legături strînse în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
norme sectoriale – legislaţia naţională privind supravegherea prudenţială a entităţilor reglementate;
participaţie – deţinerea directă sau indirectă a cel puţin 20% din drepturile de vot sau din capitalul social al unei entităţi;
sector financiar – un sector format din una sau mai multe dintre entităţile menţionate în continuare:
a) o bancă/o societate financiară nonbancară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor, care formează subsectorul bancar/nonbancar;
b) un asigurător/reasigurător care formează subsectorul asigurărilor;
c) o societate de investiţii care formează subsectorul investiţiilor;
societate de administrare fiduciară a investiţiilor – o societate de investiţii în sensul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital;
societate de investiţii – o societate de investiţii în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
societate financiară holding mixtă – o societate financiară holding mixtă în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
societate financiară nonbancară – o societate financiară nonbancară în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor;
tranzacţii în interiorul grupului (tranzacţii intragrup) – tranzacţii prin care o entitate reglementată care aparţine unui conglomerat financiar recurge, direct sau indirect, la alte entităţi din acelaşi grup sau la orice persoană fizică sau juridică ce are legături strînse cu entităţile din acest grup, pentru îndeplinirea unei obligaţii, de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Articolul 4. Praguri pentru identificarea conglomeratului financiar
(1) Activităţile unui grup se desfăşoară în principal în sectorul financiar dacă raportul dintre totalul activelor din bilanţul entităţilor reglementate şi al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, şi totalul activelor din bilanţul grupului în ansamblul său depăşeşte 40%.
(2) Activităţile din diferite subsectoare ale sectorului financiar sînt semnificative dacă, pentru fiecare subsector în parte, media aritmetică între raportul dintre totalul activelor din bilanţul subsectorului şi totalul activelor din bilanţul entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului şi raportul dintre cerinţele de solvabilitate ale aceluiaşi subsector şi totalul cerinţelor de solvabilitate ale entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului depăşesc 10%.
(3) În sensul prezentei legi, subsectorul cel mai puţin important dintr-un conglomerat financiar este subsectorul cu cea mai mică medie aritmetică, iar subsectorul cel mai important dintr-un conglomerat financiar este subsectorul cu cea mai mare medie aritmetică. În scopul calculării mediei aritmetice şi al determinării subsectorului cel mai puţin important şi a celui mai important, subsectorul bancar/nonbancar şi subsectorul investiţiilor sînt luate în considerare împreună.
(4) Societăţile de administrare fiduciară a investiţiilor sînt atribuite subsectorului căruia îi aparţin în cadrul grupului. În cazul în care nu aparţin în mod exclusiv unui subsector din cadrul grupului, ele sînt atribuite sectorului financiar cel mai puţin important.
(5) Activităţile desfăşurate între subsectoarele grupului se consideră, de asemenea, a fi semnificative dacă totalul activelor din bilanţul subsectorului cel mai puţin important din grup depăşeşte echivalentul în lei moldoveneşti a 6 miliarde de euro, conform cursului oficial al leului moldovenesc.
(6) În cazul în care grupul nu atinge pragul menţionat la alin.(2), autorităţile competente relevante, de comun acord, iau decizia să nu mai considere grupul un conglomerat financiar şi să nu aplice prevederile referitoare la concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la procesele de gestionare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sau că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(7) În cazul în care grupul atinge pragul menţionat la alin.(2), dar subsectorul cel mai puţin important nu depăşeşte echivalentul în lei moldoveneşti a 6 miliarde de euro, conform cursului oficial al leului moldovenesc, autorităţile competente relevante, de comun acord, iau decizia să nu considere grupul un conglomerat financiar şi să nu aplice prevederile referitoare la concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la procesele de gestionare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sau că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară ori nu ar fi corespunzătoare sau ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(8) Deciziile luate în conformitate cu alin.(6) şi (7) se notifică celorlalte autorităţi competente şi sînt făcute publice de către autorităţile competente.
(9) În sensul aplicării alin.(1)–(8), autorităţile competente relevante sînt în drept să decidă, de comun acord:
a) să excludă o entitate din calculul rapoartelor, în cazurile menţionate la art.7 alin.(9);
b) să respecte pragurile prevăzute la alin.(1) şi (2) timp de 3 ani consecutivi, astfel încît să se evite schimbările bruşte de regim, sau să nu respecte pragurile respective, dacă există schimbări semnificative în structura grupului;
c) să excludă una sau mai multe participaţii deţinute în subsectorul mai puţin important, dacă aceste participaţii sînt hotărîtoare pentru identificarea unui conglomerat financiar şi împreună prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele de supraveghere suplimentară.
Deciziile menţionate în prezentul alineat se iau pe baza unei propuneri înaintate de coordonatorul conglomeratului financiar.
(10) În sensul aplicării prevederilor alin.(1) şi (2), autorităţile competente relevante, în cazuri excepţionale şi de comun acord, decid să înlocuiască criteriul bazat pe totalul activelor din bilanţ cu unul sau mai mulţi dintre următorii parametri sau să adauge unul sau mai mulţi dintre aceştia, respectiv structura veniturilor, activităţile din afara bilanţului, activele totale aflate în gestionare, dacă apreciază că aceştia prezintă o relevanţă deosebită pentru scopurile supravegherii suplimentare în baza prezentei legi.
(11) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor alin.(1) şi (2), dacă rapoartele menţionate la aceste alineate scad sub 40% şi, respectiv, sub 10%, un raport inferior fixat la 35% şi, respectiv, la 8% se aplică pentru următorii 3 ani pentru a evita schimbările bruşte de regim.
(12) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor alin.(5) şi (6), dacă totalul activelor din bilanţul subsectorului cel mai puţin important din grup scade sub pragul stabilit la alin.(5), un prag inferior, fixat la echivalentul în lei moldoveneşti a 5 miliarde de euro, conform cursului oficial al leului moldovenesc, se aplică pentru următorii 3 ani pentru a evita schimbările bruşte de regim.
(13) Pe parcursul perioadei menţionate la alin.(11) şi (12), coordonatorul ia decizia, cu acordul celorlalte autorităţi competente relevante, ca rapoartele sau sumele mai mici menţionate la alin.(11) şi (12) să nu mai fie aplicabile.
(14) Calculele prevăzute în prezentul articol se efectuează pe baza totalului activelor din bilanţul agregat al entităţilor din grup, potrivit situaţiilor financiare anuale ale acestora. În vederea efectuării acestor calcule, entităţile în care se deţine o participaţie sînt luate în considerare pînă la nivelul sumei din totalul activelor bilanţului care corespunde cotei proporţionale agregate deţinute de grup. În cazul în care există situaţii financiare consolidate, acestea se utilizează în locul situaţiilor financiare agregate.
(15) Cerinţele de solvabilitate menţionate în prezentul articol se determină în conformitate cu dispoziţiile normelor sectoriale aplicabile.
(16) Autorităţile competente reevaluează anual derogările de la aplicarea supravegherii suplimentare şi revizuiesc indicatorii cantitativi prevăzuţi în prezentul articol, precum şi evaluările de risc efectuate pentru grupurile financiare.
Articolul 5. Identificarea conglomeratului financiar
(1) Autorităţile competente din Republica Moldova care au licenţiat entităţile reglementate identifică, în baza prevederilor prezentei legi, orice grup care intră în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare. În acest scop:
a) autorităţile competente din Republica Moldova care au licenţiat entităţi reglementate din cadrul grupului cooperează strîns, inclusiv cu autorităţile competente din alte state cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens;
b) în cazul în care o autoritate competentă consideră că o entitate reglementată licenţiată/autorizată de respectiva autoritate competentă aparţine unui grup care poate fi un conglomerat financiar şi care nu a fost încă identificat în conformitate cu prezenta lege, această autoritate competentă îşi prezintă opinia celorlalte autorităţi competente relevante din Republica Moldova, precum şi autorităţilor competente implicate din alte state cu care colaborează în baza acordurilor de cooperare.
(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu art.11 informează, într-un termen cît mai scurt, întreprinderea-mamă care se află la conducerea grupului sau, în absenţa unei întreprinderi-mamă, entitatea reglementată care are volumul cel mai mare în totalul activelor din bilanţ în subsectorul cel mai important al grupului cu privire la faptul că grupul a fost identificat ca fiind un conglomerat financiar, precum şi cu privire la desemnarea coordonatorului. Coordonatorul informează în acest sens şi autorităţile competente care au licenţiat/autorizat entităţile reglementate din grup, precum şi autorităţile competente ale altui stat cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens, în care societatea financiară holding mixtă îşi are sediul central.
(3) Autorităţile competente publică şi actualizează, într-un termen cît mai scurt, pe paginile web oficiale lista conglomeratelor financiare desemnate în conformitate cu prezenta lege.
Capitolul II
SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ
Articolul 6. Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare
(1) Fără a se aduce atingere prevederilor privind supravegherea conţinute în normele sectoriale, supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate se exercită în măsura şi în conformitate cu modalităţile prevăzute de prezenta lege.
(2) Sînt supuse supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar următoarele entităţi reglementate:
a) orice entitate reglementată care este conducătorul unui conglomerat financiar;
b) orice entitate reglementată a cărei întreprindere-mamă este o societate financiară holding mixtă cu sediul central în Republica Moldova;
c) orice entitate reglementată, legată de o altă entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul celor descrise la art.3 noţiunea „grup”.
(3) Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte criteriile pentru a fi conglomerat financiar este supus supravegherii suplimentare.
(4) Orice entitate reglementată care nu este supusă supravegherii suplimentare în temeiul alin.(2) şi a cărei întreprindere-mamă este o entitate reglementată sau o societate financiară holding mixtă cu sediul central într-un alt stat face obiectul unei supravegheri suplimentare la nivelul conglomeratului financiar în măsura şi în conformitate cu modalităţile prevăzute la art.21.
(5) În cazul în care anumite persoane deţin participaţii sau asocieri în participaţie cu una sau mai multe entităţi reglementate sau exercită o influenţă asupra administrării unor astfel de entităţi la luarea deciziilor în adunarea generală sau în organul de conducere, fără a deţine o participaţie sau asocieri în participaţie, în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2) şi alin.(4), autorităţile competente relevante determină de comun acord, avînd în vedere scopul supravegherii suplimentare prevăzut de prezenta lege, exercitarea supravegherii suplimentare a entităţilor reglementate, considerînd că entităţile respective ar constitui un conglomerat financiar.
(6) În vederea aplicării supravegherii suplimentare, cel puţin una dintre entităţi este o entitate reglementată în sensul prevederilor prezentei legi şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.3 noţiunea „conglomerat financiar” pct.1) lit.b) sau pct.2) lit.b) şi pct.1) lit.c) sau pct.2) lit.c).
(7) Fără a se aduce atingere prevederilor art.16, exercitarea supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar nu implică în niciun fel obligaţia pentru autorităţile competente de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăţilor financiare holding mixte, a entităţilor reglementate dintr-un alt stat care aparţin unui conglomerat financiar, cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens sau a entităţilor nereglementate dintr-un conglomerat financiar.
Articolul 7. Adecvarea capitalului
(1) Fără a se aduce atingere normelor sectoriale, supravegherea suplimentară a adecvării capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia.
(2) Entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar asigură, la nivelul conglomeratului financiar, disponibilitatea în permanenţă a fondurilor proprii, cel puţin la nivelul cerinţelor de adecvare a capitalului, calculate în conformitate cu una dintre metodele enumerate la alin.(8) şi cu principiile tehnice prevăzute în actele normative elaborate în aplicarea prezentei legi.
(3) Entităţile reglementate dispun de politici corespunzătoare de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.
(4) Cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2) fac obiectul supravegherii exercitate de către coordonator în conformitate cu prevederile cap.III.
(5) Coordonatorul asigură efectuarea calculului prevăzut la alin.(1) cel puţin o dată pe an, dacă prin reglementări nu este prevăzută o frecvenţă mai mare, de către entitatea reglementată care este conducătorul conglomeratului financiar ori, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept conducător o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare.
(6) Rezultatele calculului şi datele relevante pe care acesta se bazează sînt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată care este conducătorul conglomeratului financiar ori, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept conducător o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare.
(7) Pentru a calcula cerinţele de adecvare a capitalului, entităţile menţionate în continuare sînt incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare în măsura şi conform modalităţilor definite în actele normative pentru aplicarea prezentei legi:
a) o bancă;
b) o societate financiară nonbancară;
c) un asigurător/reasigurător;
d) o societate de investiţii;
e) o societate financiară holding mixtă.
(8) Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului se calculează prin aplicarea, în conformitate cu decizia coordonatorului, luată după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, a uneia dintre următoarele metode: metoda consolidării contabile sau metoda deducerii şi agregării, a căror aplicare se realizează în conformitate cu actele normative elaborate în aplicarea prezentei legi.
(9) Coordonatorul este în drept să nu includă o anumită entitate în calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului dacă:
a) entitatea este situată într-un alt stat unde există impedimente de natură juridică pentru transferul informaţiilor necesare, fără a se aduce atingere normelor sectoriale care obligă autorităţile competente să refuze licenţierea/autorizarea în cazul în care există obstacole în exercitarea efectivă a funcţiei lor de supraveghere;
b) entitatea prezintă un interes neglijabil în raport cu scopul de supraveghere suplimentară a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar;
c) includerea acesteia este inoportună sau poate determina o confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(10) În cazul în care mai multe entităţi urmează a fi excluse potrivit alin.(9) lit.b), acestea sînt incluse dacă împreună prezintă un interes ce nu poate fi neglijat în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(11) În cazul menţionat la alin.(9) lit.c), cu excepţia cazurilor de urgenţă, coordonatorul consultă celelalte autorităţi competente relevante înainte de a lua o decizie.
(12) Dacă, în unul dintre cazurile prevăzute la alin.(9) lit.b) şi c), coordonatorul nu include o entitate reglementată în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, autorităţile competente responsabile de supravegherea individuală a acelei entităţi pot cere entităţii care se află la conducerea conglomeratului financiar informaţii care să faciliteze supravegherea de către acestea a entităţii reglementate.
Articolul 8. Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile în interiorul grupului
(1) Fără a se aduce atingere normelor sectoriale, supravegherea suplimentară a concentrării riscurilor şi a tranzacţiilor în interiorul grupului în cazul entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia.
(2) Entităţile reglementate sau, după caz, societăţile financiare holding mixte raportează periodic, cel puţin o dată pe an, coordonatorului orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar, precum şi toate tranzacţiile semnificative în interiorul grupului, ale entităţilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia.
(3) În cazul în care coordonatorul nu stabileşte altfel prin actele sale, o tranzacţie în interiorul grupului se consideră a fi semnificativă dacă valoarea acesteia depăşeşte cel puţin 5% din valoarea totală a cerinţelor de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.
(4) Informaţiile menţionate la alin.(2) sînt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată care este conducătorul conglomeratului financiar sau, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept conducător o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare.
(5) Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile în interiorul grupului sînt supuse supravegherii exercitate de coordonator, care va monitoriza riscul eventual de contaminare în cadrul conglomeratului financiar, care presupune răspîndirea rapidă a unui anumit risc şi afectarea unui număr considerabil de entităţi în sectorul financiar.
(6) Autorităţile competente pot stabili, prin actele normative elaborate în scopul aplicării prezentei legi, limite de cantitate, cerinţe de calitate, precum şi orice alte măsuri de supraveghere care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire la orice concentrare a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar şi în ceea ce priveşte tranzacţiile în interiorul grupului realizate în cadrul conglomeratului financiar.
(7) În cazul în care un conglomerat financiar este condus de o societate financiară holding mixtă, normele sectoriale privind concentrarea riscurilor şi cele privind tranzacţiile în interiorul grupului din sectorul financiar cel mai important al conglomeratului financiar se aplică sectorului financiar în ansamblul său, inclusiv societăţii financiare holding mixte.
(8) Autorităţile competente determină, în cadrul acordurilor de cooperare, orientări generale comune în vederea aplicării supravegherii suplimentare a concentrării riscurilor, în conformitate cu alin.(1)–(7). Pentru a evita orice suprapunere, orientările generale asigură aplicarea uniformă a instrumentelor de supraveghere, astfel cum este prevăzut în prezentul articol.
Articolul 9. Politici de gestionare a riscurilor şi mecanisme de control intern
(1) Entităţile reglementate dispun, la nivelul conglomeratului financiar, de politici adecvate de gestionare a riscurilor şi de mecanisme de control intern.
(2) Politicile de gestionare a riscurilor includ:
a) principii de gestionare şi de conducere sănătoase, cu aprobarea şi revizuirea periodică, cel puţin o dată pe an, a strategiilor şi politicilor de către organele de gestionare şi de conducere, la nivelul conglomeratului financiar, în ceea ce priveşte toate riscurile asumate de acestea;
b) proceduri care să menţină adecvarea capitalului pentru a anticipa impactul strategiilor de dezvoltare asupra profilului de risc şi asupra cerinţelor de capital stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi;
c) proceduri care să asigure faptul că sistemele de supraveghere a riscurilor sînt integrate corespunzător în modul lor de organizare şi că sînt luate toate măsurile pentru a se asigura că sistemele implementate în toate entităţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sînt coerente, astfel încît riscurile să poată fi măsurate, supravegheate şi controlate la nivelul conglomeratului financiar;
d) mecanisme care să permită elaborarea şi dezvoltarea, după caz, a unor planuri de redresare şi soluţionare a situaţiilor de criză. Aceste mecanisme trebuie actualizate periodic, cel puţin o dată pe an.
(3) Mecanismele de control intern cuprind:
a) mecanisme pentru a identifica şi măsura toate riscurile semnificative şi pentru a determina un nivel al capitalului corespunzător riscurilor asumate;
b) proceduri de raportare şi proceduri care să permită identificarea, măsurarea, monitorizarea şi controlul tranzacţiilor din interiorul grupului şi al concentrării riscurilor.
(4) Toate entităţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, potrivit prevederilor art.6, trebuie să dispună de mecanisme adecvate de control intern pentru furnizarea oricăror date şi informaţii care ar fi relevante la realizarea supravegherii suplimentare.
(5) Entităţile reglementate publică la nivelul conglomeratului financiar, anual, descrierea structurii lor juridice, de guvernanţă şi organizatorice.
(6) Politicile şi mecanismele menţionate în prezentul articol sînt supuse controalelor prudenţiale efectuate de coordonator.
(7) Autorităţile competente determină, în cadrul acordurilor de cooperare, orientări generale comune în vederea aplicării supravegherii suplimentare a mecanismelor de control intern şi a politicilor de gestionare a riscurilor prevăzute în prezentul articol. Autorităţile competente armonizează practicile de supraveghere suplimentară a mecanismelor de control intern şi a politicilor de gestionare a riscurilor prevăzute în prezentul articol cu cele aferente procesului de supraveghere stipulate în normele sectoriale.
Capitolul III
MĂSURI DE FACILITARE A SUPRAVEGHERII SUPLIMENTARE
Articolul 10. Autoritatea competentă responsabilă de exercitarea supravegherii suplimentare (coordonatorul)
(1) În vederea asigurării supravegherii suplimentare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, autorităţile competente, de comun acord, desemnează un coordonator unic, responsabil de coordonarea şi exercitarea supravegherii suplimentare, în baza criteriilor prevăzute la art.11.
(2) Identitatea coordonatorului se face publică pe paginile web oficiale ale autorităţilor competente.
Articolul 11. Criterii pentru desemnarea coordonatorului
(1) În cazul în care un conglomerat financiar este condus de o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă care a licenţiat/autorizat acea entitate reglementată în conformitate cu normele sectoriale aplicabile.
(2) În cazul în care un conglomerat financiar nu este condus de o entitate reglementată, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă selectată în baza următoarelor principii:
a) dacă întreprinderea-mamă a unei entităţi reglementate este o societate financiară holding mixtă, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă care a licenţiat/autorizat entitatea reglementată în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;
b) dacă cel puţin două entităţi reglementate cu sediul central în alte state au ca întreprindere-mamă aceeaşi societate financiară holding mixtă, iar una din aceste entităţi a fost licenţiată/autorizată în alt stat în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte, rolul de coordonator este exercitat de autoritatea competentă din alt stat care a licenţiat/autorizat entitatea reglementată în cauză;
c) dacă mai multe entităţi reglementate care îşi desfăşoară activitatea în diverse subsectoare ale sectorului financiar au fost licenţiate/autorizate în alt stat în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă a entităţii reglementate care îşi desfăşoară activitatea în subsectorul cel mai important al sectorului financiar;
d) dacă un conglomerat financiar este condus de mai multe societăţi financiare holding mixte cu sediile centrale în alte state şi în fiecare din acestea există o entitate reglementată, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă a entităţii reglementate care are volumul cel mai mare în totalul activelor din bilanţ, cu condiţia că entităţile în cauză îşi desfăşoară activitatea în acelaşi subsector al sectorului financiar, sau de autoritatea competentă a entităţii reglementate care îşi desfăşoară activitatea în subsectorul cel mai important;
e) dacă cel puţin două entităţi reglementate cu sediul în Republica Moldova şi/sau într-un stat cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens au ca întreprindere-mamă aceeaşi societate financiară holding mixtă, dar niciuna dintre aceste entităţi nu a fost licenţiată/autorizată în statul cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens şi în care societatea financiară holding mixtă are sediul, rolul de coordonator este exercitat de autoritatea competentă care a licenţiat/autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activelor din bilanţ din sectorul financiar cel mai important;
f) dacă conglomeratul financiar este un grup care nu are la conducere o întreprindere-mamă sau în orice alt caz care nu este specificat în prezentul articol, rolul de coordonator este exercitat de autoritatea competentă care a licenţiat/ autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activelor din bilanţ din subsectorul financiar cel mai important.
(3) Autorităţile competente relevante, de comun acord, iau decizia să nu aplice criteriile prevăzute în prezentul articol, dacă aplicarea lor ar fi inadecvată, avînd în vedere structura conglomeratului şi importanţa relativă a activităţilor acestuia în diferite ţări, şi să desemneze o autoritate competentă diferită în calitate de coordonator. În aceste cazuri, înainte de luarea deciziei, autorităţile competente acordă conglomeratului posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei respective.
Articolul 12. Atribuţiile coordonatorului
(1) Atribuţiile coordonatorului cu privire la supravegherea suplimentară sînt următoarele:
a) coordonarea colectării şi dezvăluirii informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, precum şi în situaţii de urgenţă, inclusiv dezvăluirea de informaţii care prezintă importanţă pentru exercitarea atribuţiei de supraveghere a autorităţii competente în baza normelor sectoriale;
b) supravegherea şi evaluarea situaţiei financiare a unui conglomerat financiar;
c) evaluarea respectării cerinţelor privind adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor şi tranzacţiile în interiorul grupului, prevăzute de prezenta lege, precum şi de actele normative elaborate în aplicarea acesteia;
d) evaluarea structurii, a organizării şi a mecanismelor de control intern ale conglomeratului financiar, prevăzute la art.9;
e) planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere atît în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, cît şi în situaţii de urgenţă, în colaborare cu autorităţile competente relevante;
f) alte atribuţii, măsuri şi decizii stabilite coordonatorului prin prezenta lege sau care decurg din aplicarea prezentei legi.
(2) În vederea facilitării supravegherii suplimentare şi pentru a fi fundamentată pe o bază juridică extinsă, coordonatorul şi celelalte autorităţi competente relevante încheie acorduri de coordonare în mod separat de acordurile încheiate de către acestea în contextul supravegherii pe bază consolidată. Prin aceste acorduri de coordonare se pot încredinţa atribuţii suplimentare coordonatorului şi se pot specifica procedurile pentru luarea deciziilor în cadrul supravegherii suplimentare, de către autorităţile competente relevante, astfel cum se prevede în prezenta lege, precum şi în procedurile pentru cooperarea cu alte autorităţi competente.
(3) Fără a se aduce atingere posibilităţii de delegare a competenţelor şi a responsabilităţilor specifice de supraveghere, prevăzută de normele sectoriale, prezenţa unui coordonator învestit cu atribuţii specifice privind supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar nu afectează atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor competente stipulate în normele sectoriale.
Articolul 13. Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile competente
(1) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor stabilite în conformitate cu normele sectoriale, autorităţile competente responsabile de supravegherea entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar şi autoritatea competentă desemnată drept coordonator al acelui conglomerat financiar cooperează între ele pe baza acordurilor încheiate, furnizîndu-şi reciproc orice informaţii esenţiale sau relevante pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere, potrivit normelor sectoriale şi prezentei legi. În acest sens, autorităţile competente şi coordonatorul comunică, în baza acordului şi/sau la cerere, orice informaţie relevantă şi/sau esenţială.
(2) Cooperarea trebuie să asigure cel puţin colectarea şi schimbul de informaţii cu privire la următoarele elemente esenţiale:
a) identificarea structurii juridice, de guvernanţă şi organizatorice a grupului, inclusiv a tuturor entităţilor reglementate, a filialelor nereglementate şi a sucursalelor semnificative care aparţin unui conglomerat financiar, a acţionarilor de deţineri calificate, inclusiv a beneficiarilor finali, la nivelul întreprinderii-mamă a grupului, precum şi a autorităţilor competente responsabile de supravegherea entităţilor reglementate din cadrul grupului;
b) strategiile conglomeratului financiar;
c) situaţia financiară a conglomeratului financiar, în special în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, tranzacţiile în interiorul grupului, concentrarea riscurilor şi indicatorii de rentabilitate;
d) acţionarii majoritari şi beneficiarii efectivi ai conglomeratului financiar, precum şi persoanele care exercită responsabilităţi de gestionare şi/sau conducere a acestuia;
e) gestionarea riscurilor şi organizarea mecanismelor de control intern la nivelul conglomeratului financiar;
f) procedurile de colectare a informaţiei de la entităţile dintr-un conglomerat financiar şi de verificare a informaţiei colectate;
g) dificultăţile întîmpinate de entităţile reglementate sau de alte entităţi ale conglomeratului financiar, care pot afecta grav entităţile reglementate;
h) principalele sancţiuni aplicate de autorităţile competente în conformitate cu normele sectoriale sau cu prezenta lege.
(3) În măsura în care sînt necesare pentru exercitarea atribuţiilor, autorităţile competente pot să facă schimb de informaţii prevăzute la alin.(2) referitoare la entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor din normele sectoriale, cu autorităţile competente din alte state.
(4) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor stabilite în baza normelor sectoriale, înaintea luării unei decizii, atunci cînd deciziile sînt importante pentru atribuţiile de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente, autorităţile competente relevante se consultă reciproc în ceea ce priveşte următoarele elemente:
a) modificări ale structurii acţionariatului, ale structurii organizatorice sau ale structurii de gestionare şi conducere ale entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesită aprobarea autorităţilor competente;
b) principalele sancţiuni sau măsuri aplicate de autorităţile competente.
(5) O autoritate competentă este în drept să decidă să nu consulte celelalte autorităţi în situaţii de urgenţă, conform aprecierii autorităţii respective, sau atunci cînd, în opinia acestei autorităţi, o astfel de consultare ar putea compromite eficienţa deciziilor. În acest caz, autoritatea competentă informează fără întîrziere celelalte autorităţi competente asupra deciziilor luate.
(6) Coordonatorul poate cere, în baza acordurilor de cooperare încheiate în acest sens, autorităţilor competente ale altui stat în care o întreprindere-mamă are sediul central şi care nu exercită supravegherea suplimentară ca întreprinderea-mamă să prezinte orice informaţii care ar fi relevante pentru exercitarea atribuţiilor coordonatorului prevăzute la art.12, cu transmiterea ulterioară a acestor informaţii coordonatorului.
(7) În cazul în care informaţiile au fost deja comunicate unei autorităţi competente în temeiul normelor sectoriale, autorităţile competente responsabile de supravegherea suplimentară se pot adresa acesteia pentru a obţine informaţiile respective.
(8) În cazul în care coordonatorului şi/sau unei autorităţi competente îi sînt necesare informaţii care au fost deja furnizate altei autorităţi competente în conformitate cu normele sectoriale, coordonatorul şi/sau autoritatea competentă solicită prezentarea informaţiei de la autoritatea respectivă pentru a preveni raportarea dublă către diferite autorităţi implicate în supraveghere.
(9) Colectarea sau deţinerea de informaţii cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o entitate reglementată, nu implică obligaţia autorităţilor competente de exercitare a atribuţiilor de supraveghere ale acestor entităţi la nivel individual.
(10) Informaţiile primite în cadrul supravegherii suplimentare şi, în special, orice schimb de informaţii dintre autorităţile competente şi dintre acestea şi alte autorităţi, potrivit prezentei legi, sînt supuse prevederilor privind secretul profesional şi comunicarea informaţiilor confidenţiale din normele sectoriale.
Articolul 14. Accesul la informaţii
(1) Persoanele juridice supuse supravegherii suplimentare, fie că sînt sau nu entităţi reglementate, trebuie să îşi comunice reciproc orice informaţii relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(2) Autorităţile competente responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare au acces la orice informaţie relevantă pentru scopurile supravegherii suplimentare, solicitată, direct sau indirect, de la entităţile dintr-un conglomerat financiar, fie că sînt sau nu entităţi reglementate.
(3) Orice entitate din Republica Moldova, reglementată sau nereglementată, inclusă în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare furnizează informaţii la cererea coordonatorului.
Articolul 15. Verificarea informaţiilor
(1) În aplicarea prezentei legi, pentru verificarea, în anumite cazuri, a informaţiilor privind o entitate, reglementată sau nereglementată, care aparţine unui conglomerat financiar şi care are sediul într-un alt stat, autorităţile competente din Republica Moldova solicită, în baza acordurilor de cooperare încheiate în acest sens, autorităţilor din statul respectiv să efectueze această verificare.
(2) În cazul în care primesc o solicitare în sensul alin.(1), autorităţile competente din Republica Moldova, în baza acordurilor de colaborare încheiate în acest sens, conform atribuţiilor deţinute, fie realizează verificarea, fie acordă autorităţii competente care a înaintat cererea permisiunea de a efectua ea însăşi verificarea.
Articolul 16. Organele de conducere ale societăţii financiare holding mixte
(1) Gestionarea/conducerea activităţii unei societăţi financiare holding mixte, persoană juridică din Republica Moldova, trebuie să fie asigurată de cel puţin trei persoane, care să corespundă cerinţelor privind calificarea, reputaţia şi experienţa, stabilite prin normele sectoriale aplicabile entităţii reglementate din cadrul societăţi financiare holding mixte.
(2) Societăţile financiare holding mixte notifică coordonatorului numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin.(1), inclusiv în situaţia în care coordonatorul este o autoritate competentă dintr-un alt stat cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens.
(3) Coordonatorul urmăreşte în permanenţă îndeplinirea cerinţelor menţionate la alin.(1) şi (2), dispunînd măsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art.19.
Articolul 17. Situaţiile financiare ale societăţii financiare holding mixte
(1) Societăţile financiare holding mixte, persoane juridice din Republica Moldova, trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul contabilităţii şi ale standardelor de contabilitate şi să întocmească situaţii financiare.
(2) Administratorii şi persoanele care asigură conducerea societăţilor financiare holding mixte sînt responsabili pentru aplicarea alin.(1).
(3) Societăţile financiare holding mixte sînt obligate să prezinte coordonatorului situaţiile financiare consolidate, precum şi alte date şi informaţii solicitate de coordonator pentru scopurile supravegherii suplimentare.
Articolul 18. Auditul extern al societăţii financiare holding mixte
(1) Situaţiile financiare ale societăţii holding mixte sînt auditate de o societate de audit în conformitate cu legislaţia din domeniu.
(2) Societatea financiară holding mixtă este obligată să încheie un contract cu o societate de audit, aprobată de coordonator, în condiţiile stabilite prin normele sectoriale (actele normative ale autorităţilor competente), în funcţie de structura societăţii financiare holding mixte (entităţile reglementate – filiale ale societăţii).
(3) Coordonatorul are acces la orice documente întocmite de societatea de audit în cadrul activităţii de audit al situaţiilor financiare ale societăţilor financiare holding mixte.
(4) Societatea de audit a unei societăţi financiare holding mixte trebuie să informeze coordonatorul imediat ce a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu societatea financiară holding mixtă sau cu o entitate reglementată din cadrul conglomeratului financiar, care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a prezentei legi şi/sau a reglementărilor ori a altor acte normative emise în aplicarea acesteia;
b) este de natură să afecteze activitatea conglomeratului financiar;
c) poate conduce la un refuz din partea societăţii de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceasta a unei opinii cu rezerve.
(5) La solicitarea coordonatorului, societatea de audit a societăţii financiare holding mixte are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări şi explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare consolidate ale societăţii financiare holding mixte.
(6) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către societatea de audit a obligaţiei de a informa coordonatorul, în cazurile prevăzute de prezenta lege, nu constituie o încălcare a obligaţiei de respectare a confidenţialităţii informaţiei referitoare la activitatea care revine societăţii de audit potrivit legii sau clauzelor contractuale şi nu poate atrage răspunderea acesteia.
(7) Coordonatorul poate retrage aprobarea acordată unei societăţi de audit în temeiul alin.(2), în situaţia în care aceasta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de prezenta lege sau nu respectă cerinţele de conduită etică şi profesională specifice.
Articolul 19. Măsuri şi sancţiuni
(1) În cazul în care entităţile reglementate, persoane juridice din Republica Moldova, fac parte dintr-un conglomerat financiar şi respectă cerinţele referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile în interiorul grupului, mecanismele de control intern şi la procesele de gestionare a riscurilor, prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în aplicarea acesteia, dar, cu toate acestea, solvabilitatea riscă să fie periclitată sau tranzacţiile în interiorul grupului ori concentrarea riscurilor conduc la o deteriorare a poziţiei financiare a entităţilor reglementate, coordonatorul, în cazul în care acesta reprezintă o autoritate competentă din Republica Moldova, poate lua, în ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele măsuri:
a) încheierea unui acord cu membrii organului de conducere a societăţii financiare holding mixte, care să cuprindă un program de măsuri;
b) solicitarea de informaţii auditorului;
c) dispunerea înlocuirii auditorului.
(2) În cazul în care entităţile reglementate sau o societate financiară holding mixtă, persoane juridice din Republica Moldova, care fac parte dintr-un conglomerat financiar, nu se conformează cerinţelor referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile în interiorul grupului şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de gestionare a riscurilor, prevăzute de prezenta lege şi de actele normative elaborate în scopul aplicării acesteia, nu respectă condiţiile speciale impuse sau angajamentele asumate cu privire la supravegherea suplimentară ori nu respectă oricare dintre măsurile impuse potrivit alin.(1), coordonatorul, în cazul în care acesta reprezintă o autoritate competentă din Republica Moldova, poate aplica, în ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) suspendarea din funcţie pe o perioadă determinantă a uneia sau a mai multor persoane care asigură conducerea societăţii;
c) amendă aplicată societăţii financiare holding mixte, ale cărei limite, limita minimă şi cea maximă, sînt reprezentate de valorile cele mai mari care rezultă din aplicarea procentelor de 0,05% şi 1% atît la cifra de afaceri, realizată în cursul exerciţiului financiar anterior, de către entitatea reglementată din subsectorul asigurărilor, filială a societăţii financiare holding mixte, care a realizat cea mai mare cifră de afaceri, cît şi la capitalul iniţial minim reglementat al entităţii reglementate din subsectorul bancar/nonbancar şi cel de investiţii, filială a societăţii financiare holding mixte; dacă acest subsector cuprinde mai multe filiale care sînt entităţi reglementate, cuantumul amenzii se determină prin raportare la capitalul minim al entităţii reglementate care atinge cel mai înalt nivel al capitalului minim;
d) amendă aplicată membrului organului de conducere, de la 1 la 100 de salarii medii ale persoanei fizice sancţionate, pentru ultimele 12 luni, care includ toate beneficiile (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul de funcţie);
e) dispunerea înlocuirii, de către societatea financiară holding mixtă, a persoanei/persoanelor care asigură conducerea societăţii.
(3) Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de coordonator în baza alin.(2) lit.b), se va asigura de către societatea financiară holding mixtă desemnarea, cu respectarea prevederilor prezentei legi, a unei persoane care să exercite interimatul conducerii societăţii.
(4) Cuantumul amenzii este raportat la gravitatea faptei săvîrşite.
(5) Autorităţile competente relevante, inclusiv coordonatorul, asigură coordonarea acţiunilor lor de supraveghere, dacă este necesar. Coordonatorul comunică autorităţilor competente din alte state, ale căror entităţi reglementate fac parte dintr-un conglomerat financiar şi cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens, constatările efectuate potrivit prevederilor alin.(1) şi (2).
(6) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat, cu care sînt încheiate acorduri de cooperare în acest sens, pentru aplicarea măsurilor şi a sancţiunilor faţă de societăţile financiare holding mixte, persoane juridice din Republica Moldova, acesta comunică autorităţilor competente din Republica Moldova constatările efectuate în vederea aplicării de către acestea a măsurilor şi/sau sancţiunilor în corespundere cu prevederile prezentei legi şi ale acordurilor de cooperare.
(7) Autorităţile competente trebuie să colaboreze strîns pentru a asigura că sancţiunile şi măsurile aplicate au efectele scontate.
(8) Pentru scopurile supravegherii suplimentare, autorităţile competente pot aplica entităţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre măsurile sau sancţiunile prevăzute de normele sectoriale, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 20. Contestarea actelor coordonatorului
Actele adoptate de coordonator corespunzător dispoziţiilor prezentei legi pot fi contestate în instanţa de contencios administrativ în conformitate cu legislaţia.
Articolul 21. Cooperarea cu autorităţile competente din alte state
(1) În scopul supravegherii suplimentare prevăzute de prezenta lege, autorităţile competente pot iniţia încheierea de acorduri cu autorităţile competente din unul sau mai multe state privind mijloacele de exercitare a supravegherii suplimentare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar.
(2) Fără a se aduce atingere normelor sectoriale, autorităţile competente din Republica Moldova verifică dacă entităţile reglementate a căror întreprindere-mamă are sediul central într-un alt stat sînt supuse de către o autoritate competentă a acelui stat la o supraveghere echivalentă cu cea stipulată de prezenta lege privind supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate.
(3) Verificarea menţionată la alin.(2) se efectuează la cererea întreprinderii-mamă sau a oricărei entităţi reglementate licenţiate în Republica Moldova sau din oficiu de către coordonatorul din Republica Moldova. Autoritatea competentă respectivă trebuie să se consulte cu celelalte autorităţi competente relevante şi să întreprindă toate eforturile necesare pentru a respecta legislaţia în vigoare în desfăşurarea activităţii de supraveghere.
(4) În cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu decizia luată de altă autoritate competentă privind echivalenţa supravegherii suplimentare exercitate de autoritatea competentă dintr-un alt stat, se aplică prevederile acordurilor de cooperare.
(5) În lipsa supravegherii echivalente, autorităţile competente relevante desemnează un coordonator şi aplică, prin analogie, dispoziţiile referitoare la supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate.
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 22. Compatibilitatea cu legislaţia comunitară
Prezenta lege transpune capitolele I şi II, cu excepţia articolelor 9a, 9b, 12a şi 12b, din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 35 din 11 februarie 2003.
Articolul 23. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) În termen de 10 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul, Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare vor aduce actele lor normative în concordanţă cu prezenta lege sau vor adopta actele normative necesare pentru realizarea prevederilor prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr.250. Chişinău, 1 decembrie 2017. | |
