L E G E

privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei *

nr. 1513-XII  din  16.06.1993

Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.60-61/259 din 01.04.2003

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.9/256 din 1993

* * *

C U P R I N S

I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

Articolul 2. Bazele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Articolul 3. Legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei

Articolul 4. Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice

Articolul 5. Împuternicirile autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE,

APĂRAREA DREPTURILOR LOR LA ASIGURARE

SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

Articolul 6. Drepturile persoanelor fizice

Articolul 7. Drepturile persoanelor juridice

Articolul 8. Apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice

Articolul 9. Obligaţiile persoanelor fizice

Articolul 10. Obligaţiile persoanelor juridice

III. CERINŢE GENERALE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SANITARO-EPIDEMIOLOGICE A POPULAŢIEI

Articolul 11. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

Articolul 12. Producţia economiei naţionale şi tehnologia fabricării ei

Articolul 13. Materia primă alimentară, produsele şi aditivele alimentare, materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea

Articolul 14. Cerinţele faţă de producţia importată

Articolul 15. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi pentru necesităţi gospodăreşti

Articolul 16. Sursele de folosire a apei

Articolul 17. Cerinţele faţă de aerul atmosferic, fondul acustic şi electromagnetic şi faţă de alţi factori din localităţi şi din locurile de aflare permanentă sau temporară a oamenilor

Articolul 18. Cerinţele faţă de sol, întreţinerea teritoriilor localităţilor, unităţilor economice

Articolul 18. Încăperile de locuit

Articolul 20. Cerinţele faţă de exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie, faţă de condiţiile de muncă, inclusiv factorii fizici neionizanţi

Articolul 21. Cerinţele sanitaro-igienice privind activităţile cu surse de radiaţii ionizante

Articolul 22. Condiţiile de educaţie şi instruire a populaţiei

Articolul 23. Examenele medicale profilactice

Articolul 24. Prevenirea apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidarea bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor

Articolul 25. Expertize şi consultaţii speciale

Articolul 26. Educaţia pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi modului sănătos de viaţă, instruirea igienică

Articolul 27. Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat

Articolul 28. Elaborarea regulilor sanitare

Articolul 29. Aprobarea şi respectarea regulilor sanitare

Articolul 30. Certificarea igienică a produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor ce prezintă pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului şi autorizaţia sanitară de funcţionare a obiectivelor

Articolul 31. Expertize, investigaţii, examinări, cercetări, experimentări şi testări sanitaro-epidemiologice, evaluări toxicologice, igienice şi de altă natură

Articolul 32. Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor

IV. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCĂRILE LEGISLAŢIEI SANITARE

Articolul 33. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare

Articolul 34. Răspunderea civilă (materială)

Articolul 35. Competenţa privind tragerea la răspundere administrativă pentru încălcarea legislaţiei sanitare

Articolul 36. Suspendarea activităţii unităţii economice

V. SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ DE STAT,

CONTROLUL ÎN PRODUCŢIE ŞI PUBLIC

Articolul 37. Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat

Articolul 38. Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele ministerelor şi departamentelor care au serviciu sanitaro-epidemiologic departamental

Articolul 39. Controlul în producţie

Articolul 40. Controlul public

VI. SERVICIUL SANITARO-EPIDEMIOLOGIC DE STAT

Articolul 41. Organizarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 42. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 43. Obligaţiile şi răspunderea factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 44. Reclamarea acţiunilor (inactivităţii) factorilor de decizie şi a specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 45. Statutul juridic şi apărarea socială a factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

VII. TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 46. Tratatele internaţionale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Notă: În cuprinsul legii, sintagma "Ministerul Sănătăţii" se înlocuieşte cu sintagma "Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale" conform Legii nr.32-XVI din 24.02.2006, în vigoare 17.03.2006

Notă: Legea a fost republicată în Monitorul Oficial nr.60-61/259 din 01.04.2003, efectuîndu-se renumerotarea articolelor

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni de bază:

bunăstare sanitaro-epidemiologică a populaţiei – stare a sănătăţii omului, a mediului lui de viaţă în care lipseşte acţiunea nocivă şi periculoasă asupra omului a diverşilor factori, oferindu-i-se astfel condiţii de viaţă favorabile;

supraveghere sanitaro-epidemiologică de stat – activitate de prevenire (profilaxie), depistare şi reprimare a încălcărilor actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul asigurării bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, avînd drept scop ocrotirea sănătăţii populaţiei şi mediului ei de viaţă;

supraveghere epidemiologică (sanitaro-epidemiologică) – sistem ştiinţifico-organizatoric de supraveghere a sănătăţii publice şi a factorilor ce o determină, care asigură diagnosticarea şi pronosticarea oportună a stărilor nefavorabile, precum şi elaborarea măsurilor adecvate de prevenire a îmbolnăvirilor, de diminuare a morbidităţii şi de eradicare a unor boli;

sănătate publică – sistem de măsuri orientate spre prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, sporirea potenţialului fizic şi psihic al omului prin canalizarea eforturilor societăţii spre asanarea mediului de viaţă, dirijarea cu bolile contagioase, educaţia pentru sănătate a fiecărui individ şi promovarea modului sănătos de viaţă, organizarea asistenţei medicale şi de îngrijire, desăvîrşirea mecanismului social de asigurare fiecărui om a accesului la un standard adecvat de viaţă care asigură sănătatea;

mediu de viaţă – totalitate a obiectivelor, fenomenelor şi factorilor (naturali şi artificiali) ai mediului înconjurător, care determină condiţiile activităţii vitale a omului;

factori ai mediului de viaţă – factori biologici (viruşi, bacterii, paraziţi etc.), chimici, fizici (zgomot, vibraţii, ultrasunet, infrasunet, radiaţii ionizante, neionizante, termice şi de altă natură), sociali (alimentare cu apă, alimentaţie, condiţii de trai, muncă, instruire şi odihnă), psihici şi de altă natură ai mediului de viaţă, care au sau pot avea influenţă asupra stării sănătăţii omului şi a generaţiilor viitoare;

acţiune nocivă asupra omului – influenţă a factorilor mediului de viaţă care creează pericol pentru viaţa sau sănătatea omului şi a generaţiilor viitoare;

condiţii favorabile pentru activitatea vitală a omului – stare a mediului de viaţă în care lipseşte pericolul acţiunii nocive a factorilor lui asupra sănătăţii şi vieţii omului;

reguli şi normative sanitaro-epidemiologice de stat, denumite în continuare reguli sanitare – acte normative şi directive care stabilesc condiţii sanitaro-epidemiologice (inclusiv criteriile securităţii şi/sau inofensivităţii factorilor mediului de viaţă al omului, normele igienice etc.), a căror nerespectare pune în pericol viaţa şi sănătatea omului, creează pericolul apariţiei şi răspîndirii bolilor;

normativ igienic – indice calitativ şi cantitativ minim şi/sau maxim admisibil, stabilit prin cercetări în urma estimării riscului, care delimitează valorile factorilor mediului de viaţă din punct de vedere al siguranţei şi inofensivităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;

monitoring socioigienic – sistem de măsuri organizatorice, medico-sociale şi ştiinţifico-tehnice la nivel de stat, care asigură supravegherea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi calităţii mediului de viaţă, analiza, estimarea şi pronosticarea indicilor ce caracterizează şi determină corelaţiile cauză-efect pentru elaborarea măsurilor orientate spre prevenirea, reducerea sau eliminarea impactului factorilor nocivi asupra sănătăţii şi vieţii omului;

aviz sanitaro-epidemiologic – act prin care se confirmă că factorii mediului de viaţă, activitatea de producţie, lucrările şi serviciile, precum şi proiectele documentelor normative, proiectele de construcţie, reconstrucţie, renovare, documentelor de dare în exploatare şi de autorizare a funcţionării obiectivelor, documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului corespund (sau nu corespund) regulilor sanitare;

măsură sanitară – orice măsură aplicată pentru:

– protecţia în teritoriul ţării a sănătăţii şi a vieţii oamenilor împotriva riscurilor provocate de poluanţi, contaminanţi, aditive, toxine, componente toxice de origine naturală, organisme patogene şi condiţional patogene, prezente în materia primă, semifabricate şi în produse finite, alimente (inclusiv băuturi), factorii de mediu, precum şi împotriva riscurilor determinate de neconştiinciozitatea unor persoane juridice şi fizice;

– protecţia teritoriului ţării împotriva riscului pătrunderii bolilor contagioase convenţionale şi extrem de periculoase pentru sănătatea şi viaţa omului;

măsuri sanitaro-antiepidemice – măsuri organizatorice, administrative, tehnico-inginereşti, medico-sanitare, veterinare şi de altă natură, orientate spre diminuarea sau eliminarea acţiunii nocive asupra omului a factorilor mediului de viaţă, spre preîntîmpinarea apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, infecţioase şi netransmisibile în masă (intoxicaţiilor) şi lichidarea lor;

măsuri restrictive (carantină) – măsuri excepţionale administrative, medico-sanitare, veterinare şi de altă natură, orientate spre preîntîmpinarea răspîndirii şi localizarea bolilor contagioase şi extrem de periculoase, care prevăd un regim special de activitate, izolare, limitare a circulaţiei populaţiei, mijloacelor de transport, mărfurilor şi animalelor;

boală infecţioasă – maladie a omului cauzată de factori biologici ai mediului de viaţă sau de factori biologici interni;

boală contagioasă – maladie infecţioasă a omului, care se răspîndeşte în mijlocul populaţiei umane prin intermediul factorilor mediului de viaţă de la om la om sau de la animal la om;

boală contagioasă convenţională şi extrem de periculoasă – maladie infecţioasă a omului, cu capacitate de răspîndire rapidă (epidemică) în mijlocul populaţiei umane, care se manifestă prin stare clinică gravă, rată înaltă de mortalitate şi invaliditate şi care este reglementată de convenţii interstatale şi de Regulile Medico-Sanitare Internaţionale (pestă, holeră, febre hemoragice şi alte maladii determinate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii);

boală neinfecţioasă (necontagioasă, netransmisibilă) – maladie a omului cauzată de factori fizici, chimici, biologici şi sociali ai mediului de viaţă;

armonizare – stabilire, recunoaştere şi aplicare a măsurilor sanitare şi antiepidemice comune pentru ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi ale altor organisme internaţionale;

risc – probabilitate a unui efect nociv asupra sănătăţii şi gravitatea acestui efect;

evaluare a riscului – evaluare a probabilităţii pătrunderii, apariţiei sau răspîndirii unei (unor) boli pe teritoriul ţării, ţinîndu-se cont de măsurile sanitare care ar putea fi aplicate, şi a posibilelor consecinţe biologice şi economice ale acestor fenomene, sau evaluare a efectelor potenţiale ale factorilor nocivi asupra sănătăţii omului;

nivel adecvat al protecţiei sanitare – nivel de protecţie considerat adecvat de către Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, care stabileşte măsura sanitară pentru protejarea vieţii şi sănătăţii populaţiei ţării;

zonă în care nu se manifestă boli – teritoriu al unei ţări, o parte a lui sau spaţiul mai multor ţări, în care, conform opiniei autorităţilor competente, lipsesc boli specifice;

zonă de răspîndire redusă a bolilor – teritoriu al unei ţări, o parte a lui sau spaţiul mai multor ţări, în care, conform opiniei autorităţilor competente, se constată, în urma realizării măsurilor de supraveghere efectivă, combatere şi eradicare, o intensitate slabă de manifestare a unei boli specifice;

consum uman – produse şi mărfuri utilizate pentru asigurarea vieţii şi sănătăţii omului;

inofensivitate a produselor şi mărfurilor de consum uman – absenţă a riscului de a cauza prejudicii vieţii şi sănătăţii populaţiei, mediului de viaţă prin utilizarea produselor şi mărfurilor;

autorizare (avizare) sanitară a obiectivelor – proces de evaluare a condiţiilor sanitaro-igienice, epidemiologice şi a eficienţei măsurilor de protecţie sanitară contra factorilor nocivi şi nefavorabili de mediu, de muncă şi de trai al populaţiei, avînd drept scop prevenirea efectelor negative asupra sănătăţii, profilaxia bolilor profesionale, contagioase, netransmisibile, toxicoinfecţiilor alimentare, complicaţiilor provocate de maladii, subdezvoltării fizice şi mintale a copiilor;

autorizaţie sanitară de funcţionare a obiectivelor – act de autorizare sanitară, emis de organul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, care condiţionează igienic şi juridic activitatea unităţilor economice;

certificare igienică a produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor – procedură de studiu, efectuată de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, în baza căreia se stabileşte corespunderea sistemelor de control cerinţelor în vigoare, se permit producerea, importul, comercializarea produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor şi se confirmă inofensivitatea lor pentru sănătatea populaţiei;

certificat igienic – act de certificare igienică, emis de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat;

substanţă potenţial periculoasă (toxică) – orice substanţă de origine chimică sau biologică, mixtă, destinată utilizării în economie, a cărei prezenţă, în anumite condiţii, poate provoca dereglarea funcţiilor organismului uman, animal sau vegetal.

Articolul 2. Bazele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) Asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei este un sistem complex de măsuri inter- şi intradepartamentale, realizate la nivel de stat, de unitate administrativ-teritorială, de unitate economică, independent de domeniul de activitate şi tipul de proprietate, la nivel de gospodărie şi familie, care are scopul de a menţine sănătatea, de a preveni sau a combate apariţia şi răspîndirea bolilor contagioase, necontagioase şi profesionale, intoxicaţiilor, dependente de factorii nocivi din mediul înconjurător, sfera de producţie, habitat, instruire şi de comportamentul uman.

(2) Asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei se înfăptuieşte prin:

1) realizarea unor programe republicane şi locale de fortificare a sănătăţii şi de prevenire a îmbolnăvirii populaţiei, de asanare a mediului de viaţă al omului şi a condiţiilor de activitate vitală a lui;

2) desfăşurarea de către organe de stat, uniuni, întreprinderi, instituţii, organizaţii, cooperative, asociaţii şi alţi agenţi economici, indiferent de subordonare şi de forma de proprietate, de către persoane fizice, inclusiv cetăţeni străini şi apatrizi (în cele ce urmează – persoane fizice şi juridice), a măsurilor sanitaro-igienice şi sanitaro-antiepidemice, ce constituie o parte componentă a activităţii lor, respectarea de către aceştia a regulilor sanitare, precum şi prin îndeplinirea prevederilor obligatorii ale standardelor de stat privind indicii securităţii sănătăţii şi vieţii oamenilor, mediului lor înconjurător;

3) îmbinarea cointeresării economice a persoanelor fizice şi juridice în respectarea legislaţiei sanitare cu răspunderea lor pentru încălcarea regulilor sanitare şi a cerinţelor actelor normative privind indicii securităţii producţiei (lucrărilor, serviciilor);

4) promovarea sănătăţii şi modului sănătos de viaţă şi informarea pe larg a populaţiei asupra stării sănătăţii, situaţiei sanitaro-epidemiologice şi a măsurilor profilactice întreprinse;

5) ridicarea nivelului de cultură sanitară a populaţiei prin educaţie pentru sănătate, prin promovarea sănătăţii şi modului sănătos de viaţă;

6) supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat, controlul în producţie şi public;

7) efectuarea monitoringului socioigienic şi supravegherii epidemiologice;

8) înregistrarea de stat a substanţelor chimice, biologice, radioactive, a vaccinurilor, sistemelor de diagnostic bacteriologice şi virusologice, a mediilor nutritive, reagenţilor chimici, dezinfectanţilor, dezinsectanţilor, raticidelor, produselor potenţial periculoase, inclusiv a celor importate pentru prima dată în ţară;

9) reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat;

10) tragerea la răspundere pentru contravenţiile la regimul sanitar de asigurare a bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, stabilit de legislaţie.

Articolul 3. Legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei

Legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, denumită în continuare legislaţie sanitară, include prezenta lege şi alte acte normative emise în conformitate cu ea de autorităţile publice centrale şi locale, în limitele atribuţiilor acestora, inclusiv regulile sanitare, precum şi actele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Legislaţia sanitară este o condiţie necesară a realizării drepturilor şi intereselor oamenilor, a menţinerii şi fortificării sănătăţii lor, dezvoltării fizice şi mintale, asigurării longevităţii şi calităţii vieţii.

Articolul 4. Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice

(1) Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice (în cele ce urmează – reguli sanitare) sînt acte normative care stabilesc criteriile securităţii şi inocuităţii pentru om a factorilor mediului înconjurător şi cerinţele faţă de asigurarea unor condiţii favorabile de activitate vitală a lui.

(2) Regulile sanitare sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice indiferent de subordonare şi de forma de proprietate.

(3) Pe teritoriul Republicii Moldova acţionează regulile sanitare republicane şi internaţionale care urmează a fi în mod obligator editate şi difuzate liber.

Articolul 5. Împuternicirile autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) De competenţa autorităţilor publice ţin:

1) determinarea şi promovarea politicii unice de stat în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, elaborarea şi adoptarea legislaţiei sanitare, stabilirea sistemului şi statutului juridic al organelor care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat;

2) coordonarea activităţii ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) elaborarea, aprobarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor naţionale şi teritoriale privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, introducerea realizărilor tehnico-ştiinţifice în domeniul prevenirii bolilor;

4) stabilirea şi anularea condiţiilor şi regimurilor speciale de trai ale populaţiei şi de activitate economică, orientate spre prevenirea şi lichidarea epidemiilor bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

5) determinarea principiilor şi modului de reparare a prejudiciului cauzat de nerespectarea legislaţiei sanitare;

6) colaborarea internaţională în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

7) adoptarea actelor normative în problemele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi exercitarea dirijării de stat în acest domeniu;

8) organizarea şi dirijarea activităţii Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(2) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:

1) coordonarea activităţii persoanelor fizice şi juridice în ceea ce priveşte desfăşurarea de către ele a unor măsuri igienice şi antiepidemice complexe;

2) elaborarea şi aprobarea programelor locale de asigurare sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi controlul asupra executării acestora, precum şi organizarea realizării programelor republicane similare;

3) organizarea efectuării de măsuri operative de prevenire şi lichidare a epidemiilor bolilor contagioase şi bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

4) luarea deciziilor privind instituirea şi anularea carantinei sau a măsurilor respective în cazul izbucnirii epidemiilor bolilor contagioase şi bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

5) asigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice;

6) stimularea economică, în limitele împuternicirilor acordate, a activităţii persoanelor fizice şi juridice orientată spre prevenirea şi lichidarea influenţei dăunătoare asupra organismului uman a factorilor mediului înconjurător, prevenirea bolilor, îmbunătăţirea condiţiilor igienice de muncă şi de trai ale oamenilor;

7) dezvoltarea şi menţinerea, în conformitate cu regulile sanitare, a surselor şi sistemelor publice de alimentare cu apă potabilă a populaţiei;

8) organizarea şi desfăşurarea măsurilor de salubrizare şi igienizare a teritoriului localităţilor.

[Art.5 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE,

APĂRAREA DREPTURILOR LOR LA ASIGURARE

SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

Articolul 6. Drepturile persoanelor fizice

Persoanele fizice au dreptul:

a) la un mediu de viaţă favorabil care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri privind prevenirea acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative cu privire la securitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor);

b) să primească de la persoane juridice date complete, în limita competenţei lor, şi veridice:

- cu privire la starea, în raza activităţii lor sau în teritoriul din subordine, a mediului de viaţă şi a sănătăţii populaţiei, la situaţia sanitaro-epidemiologică şi de radiaţie, la regulile sanitare în vigoare;

- cu privire la măsurile luate pentru asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi la rezultatele acestora;

- cu privire la calitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor), inclusiv a produselor alimentare, precum şi apei potabile;

c) să participe nemijlocit, fie prin reprezentantul lor sau prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către autorităţile publice a hotărîrilor menite să asigure bunăstarea sanitaro-epidemiologică;

d) la repararea la timp şi în întregime a prejudiciului adus sănătăţii lor prin încălcarea regulilor sanitare, ceea ce a condus la apariţia unor boli contagioase, boli neinfecţioase şi la intoxicări în masă ale oamenilor, precum şi a unor boli profesionale.

Articolul 7. Drepturile persoanelor juridice

Persoanele juridice au dreptul:

a) să primească, adresîndu-se autorităţilor publice, informaţii privind situaţia sanitaro-epidemiologică, starea mediului înconjurător, morbiditatea populaţiei, regulile sanitare în vigoare;

b) să participe la elaborarea de către autorităţile publice a proiectelor de hotărîri, a concepţiilor şi programelor privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

c) să stabilească preţuri sporite la producţia economiei naţionale, indicii calităţii căreia, potrivit avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau Departamentului Standardizare şi Metrologie, atestă lipsa totală a poluării ei sub aspect chimic, radioactiv şi microbiologic, precum şi la prestarea de lucrări şi servicii, ce nu au influenţă nocivă asupra organismului uman.

Articolul 8. Apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice

Hotărîrile autorităţilor publice, ale factorilor de decizie, precum şi acţiunile acestora ce lezează drepturile persoanelor fizice şi juridice, prevăzute de articolele 6 şi 7, pot fi atacate în instanţele ierarhic superioare. În cazul dezacordului cu hotărîrea luată în legătură cu plîngerea, ea poate fi atacată în instanţa de judecată în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Depunerea plîngerilor nu suspendă executarea hotărîrilor şi acţiunilor atacate.

Articolul 9. Obligaţiile persoanelor fizice

Persoanele fizice sînt obligate:

a) să protejeze sănătatea proprie şi a copiilor lor, să asigure educaţia pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducînd un mod sănătos de viaţă;

b) să respecte regulile sanitare;

c) să promoveze sau să ia parte la promovarea măsurilor sanitaro-igienice şi sanitaro-antiepidemice;

d) să îndeplinească hotărîrile organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 10. Obligaţiile persoanelor juridice

În teritoriul din subordine persoanele juridice sînt obligate:

a) să respecte legislaţia sanitară în vigoare şi regulile sanitare stabilite, să exercite controlul asupra îndeplinirii lor;

b) să elaboreze şi să desfăşoare măsuri sanitaro-igienice şi sanitaro-antiepidemice orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, asanarea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor;

c) să informeze la timp organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de producţie, perturbările proceselor tehnologice ce periclitează starea sanitaro-epidemiologică normală a populaţiei;

d) să îndeplinească hotărîrile factorilor de decizie din organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, inclusiv privind suspendarea activităţii sau încetarea finanţării întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor agenţi economici, care comit încălcări ale legislaţiei sanitare;

e) să aplice măsuri de stimulare materială în scopul sporirii cointeresării persoanelor fizice şi juridice în respectarea prevederilor legislaţiei sanitare;

f) să creeze condiţii pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii populaţiei, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod sănătos de viaţă;

g) să organizeze educarea şi instruirea igienică a populaţiei în scopul creşterii nivelului de cultură sanitară a societăţii;

h) să asigure realizarea drepturilor persoanelor fizice, prevăzute de articolul 6.

III. CERINŢE GENERALE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SANITARO-EPIDEMIOLOGICE A POPULAŢIEI

Articolul 11. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

(1) Sistematizarea şi construcţia localităţilor trebuie să prevadă crearea unor condiţii cît mai favorabile pentru traiul şi sănătatea populaţiei, amenajarea complexă a oraşelor şi altor localităţi, prevenirea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) La elaborarea normelor de proiectare a planurilor generale ale oraşelor, a proiectelor de sistematizare şi construcţie a celorlalte localităţi, la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice, la soluţionarea problemelor privind amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor obiecte civile, industriale şi agricole, alegerea terenurilor pentru construcţia lor, precum şi la reconstruirea şi modernizarea obiectelor menţionate, se vor respecta regulile sanitare.

(3) Persoanele fizice şi juridice responsabile de efectuarea lucrărilor de proiectare şi construcţie a clădirilor, instalaţiilor şi altor obiecte, în cazul nerespectării regulilor sanitare sau al imposibilităţii de a le respecta, sînt obligate să suspende de sine stătător sau să înceteze executarea acestor lucrări şi finanţarea lor.

(4) Repartizarea terenurilor pentru construcţia diferitor obiecte, darea lor în exploatare, precum şi producerea şi folosirea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice nu se face decît în cazul în care organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat au prezentat un aviz ce confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

(5) Proiectele de sistematizare şi construcţie a localităţilor, proiectele obiectivelor poluante, proiectele de construcţie şi reconstrucţie a obiectivelor civile, industriale, de alimentaţie publică şi de comerţ sînt supuse în mod obligatoriu expertizei sanitaro-epidemiologice de stat.

Articolul 12. Producţia economiei naţionale şi tehnologia fabricării ei

(1) Producţia economiei naţionale, a cărei fabricare, transportare, păstrare şi utilizare implică participarea nemijlocită a omului şi pot influenţa nefavorabil asupra sănătăţii lui, după particularităţile şi indicatorii ei calitativi trebuie să corespundă regulilor sanitare în vigoare.

(2) Noile tehnologii, materiale, substanţe şi articole destinate pentru a fi aplicate în economie şi în uzul casnic sînt admise spre a fi produse, introduse şi aplicate exclusiv în baza avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat ce confirmă corespunderea acestora regulilor sanitare.

(3) Utilizarea mijloacelor chimice şi biologice de protecţie a plantelor, îngrăşămintelor minerale, stimulatorilor creşterii plantelor şi animalelor, materialelor polimere şi maselor plastice, articolelor de parfumerie şi cosmetice nu se admite decît după efectuarea evaluării toxicologo-igienice, stabilirea normativelor igienice, regulamentelor de utilizare a lor, elaborarea metodelor de experimentare şi cu autorizaţia organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(4) Persoanele fizice şi juridice responsabile de producerea şi lansarea producţiei în cazul în care ea nu corespunde regulilor sanitare în vigoare sînt obligate de sine stătător să suspende sau să înceteze fabricarea şi comercializarea acesteia.

Articolul 13. Materia primă alimentară, produsele şi aditivele alimentare, materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea

(1) Alimentele trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice ale omului fără a aduce daune sănătăţii lui.

(2) Alimentele, inclusiv materia primă alimentară, aditivele alimentare trebuie să corespundă regulilor sanitare în procesul de producţie, transportare, depozitare şi comercializare.

(3) Producerea, utilizarea şi comercializarea alimentelor, inclusiv a materiei prime alimentare, aditivelor alimentare, aplicarea tehnologiilor de producţie, inclusiv a celor noi, se admit în baza avizului sanitaro-epidemiologic sau a certificatului igienic privind corespunderea lor regulilor sanitare. Unităţile economice care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente activează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare a obiectivelor.

(4) Persoanele fizice şi juridice care produc (inclusiv în unităţile de alimentaţie publică etc.), achiziţionează, depozitează, transportă şi comercializează alimente, inclusiv materia primă alimentară, aditive alimentare, trebuie să respecte regulile sanitare şi să efectueze măsuri de asigurare a calităţii lor.

(5) Alimentele, inclusiv materia primă alimentară, aditivele alimentare, care nu corespund regulilor sanitare şi prezintă pericol pentru sănătatea şi viaţa omului se scot imediat din producţie sau vînzare, fiind utilizate de către posesorii lor în scopuri care exclud aducerea daunelor omului sau fiind nimicite, anunţîndu-se despre aceasta Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 14. Cerinţele faţă de producţia importată

(1) Alimentele, inclusiv materia primă alimentară, aditivele alimentare, materialele polimere şi masele plastice, utilizate în construcţia obiectivelor pentru transportarea apei şi de alimentare cu apă potabilă, în construcţia locuinţelor şi edificiilor publice, mărfurile şi articolele de chimie casnică, produsele cosmetice şi de parfumerie, importate în teritoriul ţării de către persoane fizice şi juridice, destinate comercializării şi/sau utilizării în industria alimentară, nu trebuie să prezinte pericol pentru sănătatea şi viaţa omului. Aceste mărfuri pot fi introduse în teritoriul ţării numai la prezentarea avizului sanitaro-epidemiologic sau a certificatului igienic privind corespunderea lor regulilor sanitare. Unele mărfuri, inclusiv cele menţionate, care se importă pentru prima dată în teritoriul ţării şi al căror nomenclator este aprobat de Guvern se supun înregistrării de stat pînă la introducerea lor în ţară.

(2) Obligativitatea respectării legislaţiei sanitare la importul alimentelor, inclusiv al materiei prime alimentare, al aditivelor alimentare, al materialelor polimere şi al maselor plastice, utilizate în construcţia şi exploatarea obiectivelor de alimentare cu apă potabilă, a locuinţelor şi edificiilor publice, la importul mărfurilor şi articolelor de chimie casnică, produselor cosmetice şi de parfumerie presupune garantarea respectării regulilor sanitare la livrarea fiecărui lot, ceea ce constituie o condiţie obligatorie a contractelor de livrare.

(3) Persoanele fizice şi juridice care încheie contracte pentru producţia importată, precum şi pentru livrarea şi comercializarea ei poartă răspundere personală pentru securitatea şi inocuitatea acesteia.

Articolul 15. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi pentru necesităţi gospodăreşti

(1) Populaţia trebuie să fie asigurată cu apă potabilă de calitate bună (conform cerinţelor standardului de stat) în cantităţi suficiente pentru satisfacerea necesităţilor ei fiziologice şi gospodăreşti.

(2) Persoanele juridice sînt obligate să efectueze măsuri vizînd dezvoltarea sistemului de alimentare centralizată cu apă.

Articolul 16. Sursele de folosire a apei

(1) Calitatea apei din sursele utilizate pentru alimentarea centralizată şi descentralizată, pentru satisfacerea necesităţilor menajere, de recreere şi de igienă a populaţiei, pentru irigarea culturilor agricole trebuie să corespundă cerinţelor igienice în vigoare.

(2) În scopul prevenirii şi înlăturării poluării tuturor tipurilor de surse de apă Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale stabilesc în jurul acestora zone de protecţie sanitară.

(3) În cazul în care calitatea apei din surse nu corespunde regulilor sanitare (standardului de stat), persoanele fizice şi juridice sînt obligate de sine stătător să asigure încetarea folosirii ei de către populaţie.

Articolul 17. Cerinţele faţă de aerul atmosferic, fondul acustic şi electromagnetic şi faţă de alţi factori din localităţi şi din locurile de aflare permanentă sau temporară a oamenilor

(1) Aerul atmosferic, nivelurile de zgomot, iradieri electromagnetice şi alţi factori din localităţi şi din locurile de aflare permanentă şi temporară a oamenilor trebuie să corespundă regulilor sanitare.

(2) În scopul prevenirii acţiunii negative a aerului atmosferic poluat cu degajări industriale, a nivelurilor sporite de zgomot şi iradieri electromagnetice asupra sănătăţii populaţiei, în jurul întreprinderilor industriale se stabilesc zone de protecţie sanitară, ale căror dimensiuni se determină prin calcule, investigaţii de laborator şi măsurări instrumentale.

(3) Între întreprinderile industriale şi teritoriile protejate se stabilesc zone de protecţie sanitară, ale căror dimensiuni se determină de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale în baza studiilor de impact al noxelor industriale asupra sănătăţii populaţiei şi mediului de viaţă.

(4) Persoanele fizice şi juridice poartă răspundere pentru respectarea dimensiunilor stabilite ale zonelor de protecţie sanitară şi sînt obligate să efectueze măsuri complexe de prevenire şi de lichidare a poluării aerului atmosferic cu substanţe nocive, de diminuare a nivelurilor de zgomot şi iradieri electromagnetice, care afectează sănătatea populaţiei.

Articolul 18. Cerinţele faţă de sol, întreţinerea teritoriilor localităţilor, unităţilor economice

(1) Teritoriile localităţilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor trebuie întreţinute în corespundere cu regulile sanitare.

(2) Modul şi condiţiile de asigurare a stării sanitare corespunzătoare a teritoriilor localităţilor se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Reziduurile industriale şi menajere urmează a fi strînse, prelucrate, dezintoxicate, utilizate şi îngropate, în condiţii şi moduri corespunzătoare cerinţelor securităţii şi inocuităţii pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.

(4) Conţinutul substanţelor chimice şi biologice potenţial periculoase pentru om, al organismelor biologice, inclusiv microbiologice, precum şi nivelul fondului de radiaţie în solul teritoriilor localităţilor, unităţilor economice, inclusiv agricole, ale instituţiilor şi organizaţiilor nu trebuie să depăşească valorile maxime admisibile stabilite de regulile sanitare.

Articolul 19. Încăperile de locuit

(1) Încăperile de locuit destinate pentru locuire temporară sau permanentă în ele trebuie să asigure condiţii favorabile sănătăţii şi vieţii oamenilor.

(2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să nu admită instalarea şi locuirea oamenilor în încăperi, care nu corespund regulilor sanitare.

Articolul 20. Cerinţele faţă de exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie, faţă de condiţiile de muncă, inclusiv factorii fizici neionizanţi

(1) În timpul exploatării clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi utilajului trebuie să se asigure condiţii de muncă, trai şi odihnă favorabile sănătăţii omului, să se desfăşoare măsuri privind protecţia mediului înconjurător, precum şi prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor în rîndul populaţiei.

(2) În cazul în care regulile sanitare stabilite nu se respectă persoanele fizice şi juridice sînt obligate să sisteze ori să înceteze activitatea sau lucrul anumitor secţii şi sectoare, exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor, utilajului, mijloacele tehnice, executarea unor lucrări, prestarea serviciilor.

(3) Condiţiile, locul şi procesul de muncă nu trebuie să acţioneze nociv asupra sănătăţii angajatului. Cerinţele privind asigurarea condiţiilor de muncă se stipulează în regulile sanitare şi în alte acte normative, aprobate în modul stabilit.

(4) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri sanitaro-antiepidemice pentru asigurarea condiţiilor optime de muncă ale angajaţilor, să respecte cerinţele, prevăzute de regulile sanitare, alte acte normative, faţă de procesele de producţie, instalaţiile tehnologice şi sanitaro-tehnice, organizarea locurilor de muncă, mijloacele individuale şi colective de protecţie a angajaţilor, regimul de muncă, de odihnă şi de deservire social-igienică a acestora, cu scopul de a preîntîmpina traumele, bolile profesionale, infecţioase şi contagioase, precum şi bolile (intoxicările) determinate de condiţiile de muncă.

(5) Utilizarea maşinilor, mecanismelor, instalaţiilor, agregatelor şi aparatajului care sînt surse de factori fizici neionizanţi ce acţionează asupra organismului uman se admite numai în baza avizului sanitaro-epidemiologic privind corespunderea condiţiilor de muncă cu factori fizici regulilor sanitare.

Articolul 21. Cerinţele sanitaro-igienice privind activităţile cu surse de radiaţii ionizante

(1) Activităţile cu surse (generatoare) de radiaţii ionizante trebuie sa se efectueze conform legislaţiei în vigoare, cu respectarea regulilor sanitare.

(2) Importul, producerea, utilizarea, exploatarea, păstrarea, transportarea, stocarea substanţelor radioactive şi altor surse de radiaţii ionizante se permit doar în baza avizului sanitaro-epidemiologic sau autorizaţiei sanitare de funcţionare, eliberate de organul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat pentru aceste genuri de activităţi.

(3) Utilizatorii surselor (generatoarelor) de radiaţii ionizante, ai materialelor şi deşeurilor radioactive, indiferent de forma de proprietate şi de apartenenţa lor departamentală, sînt obligaţi să desfăşoare acţiuni de prevenire a accidentelor, a urgenţelor radiologice, iar în cazul apariţiei acestora – să întreprindă măsuri privind diminuarea dozelor de iradiere a personalului şi a populaţiei în conformitate cu cerinţele normelor de radioprotecţie în vigoare.

[Art.21 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

Articolul 22. Condiţiile de educaţie şi instruire a populaţiei

(1) În instituţiile preşcolare şi cele de întremare, în şcoli, instituţii de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, la întreprinderile şi în organizaţiile ce se ocupă de educaţia, instruirea şi pregătirea profesională trebuie să se asigure condiţii pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii, să se efectueze educaţia pentru sănătate şi promovarea modului sănătos de viaţă printre cei ce învaţă şi să se respecte regulile sanitare.

(2) Programele, metodele şi regimurile de educaţie şi instruire, manualele, mărfurile şi tipăriturile pentru copii, mijloacele tehnice şi terminalele video, mobilierul şcolar se vor utiliza în procesul instructiv-educativ numai în baza avizului sanitaro-epidemiologic ce confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

Articolul 23. Examenele medicale profilactice

(1) În scopul ocrotirii sănătăţii, prevenirii apariţiei şi răspîndirii bolilor lucrătorii de la întreprinderi, instituţii, organizaţii şi persoanele care practică muncă individuală sînt obligaţi să treacă examenele medicale preventive (la primirea la lucru) şi periodice prevăzute de legislaţie.

(2) Lista factorilor de producţie nocivi şi a lucrărilor, în cadrul executării cărora se efectuează examene medicale preventive şi periodice, precum şi modul desfăşurării acestor examene se stabilesc de către Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova de comun acord cu organul director sindical din republică.

(3) În caz de necesitate, conform deciziei autorităţilor administraţiei publice locale, la unele întreprinderi, instituţii şi organizaţii pot fi introduse condiţii şi indicaţii suplimentare pentru efectuarea examenelor medicale.

(4) Conducătorii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor agenţi economici sînt datori să asigure condiţii, necesare pentru supunerea la timp a lucrătorilor examenelor medicale profilactice.

(5) Salariaţii care refuză efectuarea examenelor medicale la angajare şi ale celor periodice nu se admit la lucru decît după efectuarea acestora.

(6) Rezultatele examenelor medicale se introduc în fişele medicale individuale, confirmîndu-se admiterea la lucru în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(7) Cheltuielile financiare ce ţin de efectuarea examenelor medicale la angajare şi ale celor periodice de către lucrători sînt suportate de agenţii economici; pentru salariaţii din sistemul bugetar, examenele medicale se efectuează gratuit.

Articolul 24. Prevenirea apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidarea bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor

(1) În scopul prevenirii apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidării bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor trebuie să se efectueze la timp şi în deplină măsură acţiuni complexe organizatorice, tehnico-inginereşti, medicale, igienice şi antiepidemice necesare.

(2) În caz de pericol al răspîndirii bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi a intoxicărilor în masă ale oamenilor, declanşării acţiunilor de terorism biologic, chimic ori radiaţional în anumite teritorii şi localităţi Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale pot introduce condiţii şi regimuri speciale de activitate economică şi de viaţă a populaţiei, propuse de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(3) Pentru conducerea şi coordonarea operativă a activităţii persoanelor fizice şi juridice în vederea prevenirii şi lichidării bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează comisii antiepidemice extraordinare.

(4) Bolnavii de boli contagioase, persoanele suspectate de asemenea boli şi cei care au venit în contact cu bolnavii contagioşi vor fi supuşi examenului medical şi supravegherii medicale, iar în caz de necesitate a tratamentului – internării şi izolării (carantinei) obligatorii. În focarele de boli contagioase se efectuează măsuri profilactice şi antiepidemice, orientate spre contracararea răspîndirii lor (izolare, carantină, observaţie medicală, investigaţii de laborator, vaccinări, tratament profilactic, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare), conform instrucţiunilor aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(5) Persoanele purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor contagioase sînt supuse tratamentului şi transferate temporar la alte munci, dacă ele pot fi surse de răspîndire a bolilor contagioase ca urmare a specificului producţiei, sau al muncii executate, iar în caz dacă acest transfer e imposibil, ei sînt eliberaţi temporar, pînă la însănătoşire, din lucru cu acordarea de ajutor bănesc din contul mijloacelor fondului special de asigurări sociale.

(6) În scopul prevenirii unor boli contagioase, populaţiei i se fac vaccinări profilactice, dintre care obligatorii şi asigurate gratuit de stat la vîrstele şi grupele de risc sînt vaccinările contra tuberculozei, poliomielitei, tusei convulsive, difteriei, tetanosului, rujeolei, oreionului, rubeolei, hepatitei virale B, infecţiei cu Haemophilus influenzae tip b, rabiei. Lista bolilor contagioase contra cărora se efectuează vaccinări gratuite, vîrstele şi grupele de risc se aprobă de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(7) În scopul efectuării operative a măsurilor sanitaro-antiepidemice, orientate spre prevenirea răspîndirii bolilor contagioase, fiecare instituţie medicală, indiferent de tipul de proprietate, fiecare lucrător medical sînt obligaţi să ţină evidenţa separată a bolnavilor de boli contagioase şi să informeze despre depistarea lor Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat în decurs de 24 de ore de la depistare. Lista bolilor contagioase care necesită înregistrare specială şi informare urgentă se aprobă de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(8) Măsurile de protecţie sanitară a teritoriului ţării contra introducerii şi răspîndirii bolilor contagioase convenţionale şi extrem de periculoase, a căror listă este aprobată de Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, se efectuează în conformitate cu legislaţia sanitară şi Regulile Medico-Sanitare Internaţionale.

(9) În locurile de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova se efectuează controlul şi supravegherea sanitaro-epidemiologică.

(10) Activităţile cu substrate biologice, microorganisme şi toxine se vor efectua cu respectarea regulilor sanitare şi numai în baza autorizaţiei sanitare, eliberate de organul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat pentru aceste genuri de activităţi.

[Art.24 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

Articolul 25. Expertize şi consultaţii speciale

(1) Instituţiile şi organizaţiile de cercetări ştiinţifice, alte instituţii şi organizaţii, precum şi instituţiile de învăţămînt superior sînt obligate să efectueze, în limitele competenţei lor, la însărcinarea autorităţilor publice, expertize şi consultaţii speciale pentru aprecierea influenţei factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) Instituţiile, organizaţiile şi specialiştii care efectuează expertize şi dau consultaţii poartă răspundere pentru calitatea, obiectivitatea şi caracterul lor complet.

Articolul 26. Educaţia pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi modului sănătos de viaţă, instruirea igienică

(1) Educaţia pentru sănătate şi instruirea igienică a populaţiei se efectuează la grădiniţe de copii, în şcoli, instituţii de învăţămînt superior şi mediu prin includerea în programele de studiu a unui curs obligatoriu de educaţie pentru sănătate şi de promovare a sănătăţii. În programele de pregătire, perfecţionare şi ridicare a calificării specialiştilor din ramurile economiei naţionale se introduc capitole cu privire la cunoştinţe de igienă, la regulile sanitare şi legislaţia sanitară în vigoare.

(2) Sînt supuşi pregătirii şi atestării igienice obligatorii conducătorii, specialiştii şi alţi lucrători de la întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, al căror specific de activitate este legat de producerea, păstrarea, transportarea şi comercializarea produselor alimentare şi apei potabile, educarea şi instruirea copiilor şi de deservirea comunală, de trai şi de altă natură a populaţiei, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(3) Mijloacele de informare în masă (radioul, televiziunea, presa) sînt obligate să contribuie la creşterea nivelului de cultură sanitară a populaţiei şi la propagarea cunoştinţelor despre modul sănătos de viaţă.

Articolul 27. Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat

(1) Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat include:

- elaborarea cerinţelor unice privind efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea argumentării regulilor sanitare;

- elaborarea, expertiza, aprobarea, în modul stabilit, şi publicarea regulilor sanitare;

- supravegherea de stat asupra aplicării şi respectării regulilor sanitare, studierea şi generalizarea rezultatelor aplicării lor;

- înregistrarea şi sistematizarea regulilor sanitare, crearea şi gestionarea bazei unice de date privind reglementarea sanitaro- epidemiologică de stat.

(2) Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat este efectuată de organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în baza regulamentului aprobat de Guvern.

Articolul 28. Elaborarea regulilor sanitare

(1) Regulile sanitare sînt elaborate de organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat şi de alte organe şi instituţii competente în legătură cu necesitatea de normare a factorilor mediului de viaţă şi condiţiilor activităţii vitale a omului, de perfecţionare a măsurilor de diagnosticare, profilaxie şi combatere a bolilor contagioase, de armonizare cu cerinţele internaţionale.

(2) Elaborarea regulilor sanitare prevede:

- efectuarea cercetărilor complexe pentru depistarea şi evaluarea acţiunii factorilor mediului de viaţă asupra sănătăţii populaţiei;

- stabilirea cerinţelor sanitaro-epidemiologice cu privire la prevenirea acţiunii nocive a factorilor mediului de viaţă asupra sănătăţii populaţiei;

- stabilirea criteriilor de inofensivitate şi securitate, normativelor igienice şi de altă natură pentru mediul de viaţă;

- analiza experienţei internaţionale privind normarea sanitaro-epidemiologică;

- argumentarea necesităţii revizuirii măsurilor sanitaro-antiepidemice, normativelor igienice şi de altă natură;

- pronosticul consecinţelor socioeconomice ale aplicării regulilor sanitare;

- argumentarea termenelor şi condiţiilor de aplicare a regulilor sanitare.

[Art.28 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

Articolul 29. Aprobarea şi respectarea regulilor sanitare

(1) În teritoriul Republicii Moldova acţionează regulile sanitare aprobate de Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, precum şi cele stabilite în tratatele internaţionale din domeniul protecţiei sanitaro-epidemiologice a populaţiei la care Republica Moldova este parte.

(2) Respectarea regulilor sanitare este obligatorie pentru persoanele juridice şi persoanele fizice, inclusiv cetăţenii străini şi apatrizii.

(3) Actele normative privind asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, adoptate de autorităţile publice centrale şi locale, hotărîrile persoanelor juridice în aceeaşi problemă, standardele de stat, normele şi regulile în construcţii, regulile de protecţie a muncii şi ale tehnicii securităţii muncii, regulile veterinare şi fitosanitare nu trebuie să contravină regulilor sanitare.

[Art.29 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

Articolul 30. Certificarea igienică a produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor ce prezintă pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului şi autorizaţia sanitară de funcţionare a obiectivelor

(1) Certificarea igienică a produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor ce prezintă pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului se efectuează în baza expertizei sanitaro-epidemiologice privind corespunderea lor regulilor sanitare.

(2) Unităţile economice, indiferent de tipul de proprietate, îşi desfăşoară activitatea numai în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare.

Articolul 31. Expertize, investigaţii, examinări, cercetări, experimentări şi testări sanitaro-epidemiologice, evaluări toxicologice, igienice şi de altă natură

(1) Expertizele, investigaţiile, examinările, cercetările, experimentările şi testările sanitaro-epidemiologice, evaluările toxicologice, igienice şi de altă natură se efectuează de către organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, de experţi abilitaţi în modul stabilit, utilizîndu-se metodele şi procedeele de investigaţii şi măsurare, recunoscute de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, în vederea:

- depistării şi prevenirii acţiunii nocive a factorilor mediului de viaţă asupra omului;

- determinării cauzelor apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, infecţioase şi neinfecţioase, inclusiv a intoxicaţiilor;

- determinării corespunderii (necorespunderii) documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului regulilor sanitare;

- determinării corespunderii (necorespunderii) documentaţiei de proiect pentru construcţii, activitate economică şi alte genuri de activitate, produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor regulilor sanitare.

(2) În baza rezultatelor expertizelor, investigaţiilor, examinărilor cercetărilor, experimentărilor şi testărilor sanitaro-epidemiologice, evaluărilor toxicologice, igienice şi de altă natură, prezentate în modul stabilit şi în conformitate cu prezenta lege, medicii-şefi sanitari de stat şi adjuncţii lor emit decizii (hotărîri) respective şi eliberează avize, certificate igienice, autorizaţii sanitare de funcţionare.

(3) Modalitatea efectuării expertizelor, investigaţiilor, examinărilor, cercetărilor, experimentărilor şi testărilor sanitaro-epidemiologice, evaluărilor toxicologice, igienice şi de altă natură este stabilită de organul abilitat cu supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat.

(4) Organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat şi experţii, abilitaţi în modul stabilit, care efectuează expertizele, investigaţiile, examinările, cercetările, experimentările şi testările sanitaro-epidemiologice, evaluările toxicologice, igienice şi de altă natură poartă răspundere pentru calitatea şi obiectivitatea lor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 32. Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor

(1) Înregistrării de stat sînt supuse:

a) substanţele chimice, radioactive, biologice şi preparatele din ele, denumite în continuare substanţe, potenţial periculoase pentru sănătatea şi viaţa omului, utilizate pentru prima dată în ţară;

b) produsele care prezintă pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului;

c) produsele, inclusiv produsele alimentare, importate pe teritoriul ţării pentru prima dată;

d) vaccinurile, serurile, diagnosticumurile, sistemele de diagnostic bacteriologice şi virusologice, mediile nutritive, reagenţii chimici, dezinfectanţii, dezinsectanţii, raticidele, alte preparate şi ingrediente, destinate profilaxiei, diagnosticării şi combaterii bolilor contagioase şi infecţioase.

(2) Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor menţionate la alin.(1) se efectuează în baza:

a) evaluării substanţelor şi produselor periculoase pentru sănătatea, viaţa omului şi mediul lui de viaţă;

b) stabilirii normativelor igienice şi de altă natură privind conţinutul substanţelor şi al unor componente ale produselor în mediul de viaţă;

c) elaborării măsurilor de protecţie, stabilirii condiţiilor de utilizare, neutralizare şi nimicire a substanţelor şi a unor tipuri de produse în vederea evitării acţiunii lor nocive asupra sănătăţii, vieţii omului şi mediului de viaţă.

(3) Înregistrarea de stat a substanţelor şi a produselor menţionate la alin.(1) se efectuează de organele abilitate de către Guvern.

IV. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCĂRILE LEGISLAŢIEI SANITARE

Articolul 33. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare

(1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage răspunderea disciplinară, administrativă, civilă (materială) sau penală, în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative.

(2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcări ale regulilor sanitare, au fabricat, livrat, depozitat sau au comercializat produse a căror utilizare a condus la apariţia unor boli contagioase, boli necontagioase sau la intoxicări în masă ale oamenilor achită amendă, în mărimea respectivă, în Fondul Epidemiologic Republican.

Articolul 34. Răspunderea civilă (materială)

(1) Persoanele fizice şi juridice, vinovate de apariţia unor boli contagioase, boli necontagioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi de poluarea mediului de viaţă şi depăşirea normativelor sanitaro-epidemiologice de stat privind poluanţii, sînt obligate să compenseze cheltuielile instituţiilor curativ-profilactice şi sanitaro-epidemiologice pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea acţiunilor sanitaro-igienice şi antiepidemice, precum şi cheltuielile persoanelor afectate.

(2) În cazul refuzului de a repara benevol prejudiciul cauzat, litigiul se soluţionează de către instanţa de judecată.

(3) Modul de compensare a cheltuielilor instituţiilor curativ-profilactice, sanitaro-epidemiologice şi ale persoanelor care au avut de suferit de pe urma încălcărilor legislaţiei sanitare se stabileşte de Guvern.

Articolul 35. Competenţa privind tragerea la răspundere administrativă pentru încălcarea legislaţiei sanitare

Sînt în drept să examineze cazurile de contravenţii administrative şi să aplice sancţiuni administrative în numele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat următoarele persoane:

- Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui;

- medicii-şefi sanitari de stat ai municipiilor;

- medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor;

- medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor de est ale Republicii Moldova.

[Art.35 în redacţia Legii nr.32-XVI din 24.02.2006, în vigoare 17.03.2006]

[Art.35 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.2003, în vigoare 01.01.2004]

Articolul 36. Suspendarea activităţii unităţii economice

(1) În cazul în care unitatea economică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, comite încălcări ale regimului, stabilit de legislaţia sanitară, medicii-şefi sanitari de stat de orice nivel şi adjuncţii lor sînt în drept să suspende activitatea acesteia pînă la lichidarea încălcărilor comise şi a consecinţelor survenite.

(2) Hotărîrea factorului de decizie al Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat de suspendare a activităţii se execută în termenul stabilit în aceasta.

(3) Hotărîrea de suspendare a activităţii unităţii poate fi atacată în instanţa de judecată. Atacarea în instanţă a hotărîrii nu sistează executarea ei în termenul stabilit.

(4) Refuzul de a executa în termen hotărîrea de suspendare a activităţii unităţii atrage răspunderea administrativă sau penală, stabilită de legislaţie.

(5) Hotărîrea de suspendare a activităţii unităţii suspendă concomitent valabilitatea autorizaţiei sanitare de funcţionare a acesteia.

V. SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ DE STAT,

CONTROLUL ÎN PRODUCŢIE ŞI PUBLIC

Articolul 37. Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat

(1) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat o exercită Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(2) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat include:

1) supravegherea, studierea, aprecierea şi prognozarea stării sănătăţii populaţiei în raport cu starea mediului de viaţă;

2) depistarea şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

3) elaborarea de măsuri obligatorii pentru executare, care ar asigura bunăstarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

4) exercitarea supravegherii asupra efectuării măsurilor sanitaro-antiepidemice, asupra respectării regulilor sanitare în vigoare de către persoanele fizice şi juridice;

5) aplicarea măsurilor de reprimare a încălcărilor legislaţiei sanitare şi tragerea la răspundere a persoanelor care le-au comis;

6) ţinerea evidenţei de stat şi analiza bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi a bolilor profesionale.

(3) Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, ca structură a Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, este desemnat ca organ central de notificare, responsabil de înştiinţarea Secretariatului Organizaţiei Mondiale a Comerţului despre modificarea măsurilor sanitare şi de prezentarea informaţiei despre activitatea sanitară.

(4) Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale acceptă măsurile sanitare ale altor ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului drept echivalente, chiar în cazul în care acestea diferă de cele autohtone, dacă ţara exportatoare va demonstra în mod obiectiv ţării importatoare că prin măsurile luate se obţine un nivel adecvat de protecţie sanitară pentru Republica Moldova. În asemenea cazuri, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale obţine, la solicitare, acces la inspecţie, testare şi alte proceduri.

Articolul 38. Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele ministerelor şi departamentelor care au serviciu sanitaro-epidemiologic departamental

(1) Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele ministerelor şi departamentelor care au în componenţa lor serviciul sanitaro-epidemiologic departamental ţine de competenţa acestui serviciu. Organele şi instituţiile serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale se află în subordinea ministerelor şi departamentelor respective.

(2) Nomenclatorul instituţiilor serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale se aprobă de ministerul sau departamentul respectiv.

(3) Regulamentul privind supravegherea sanitaro-epidemiologică la minister sau departament se elaborează şi se aprobă de ministerul sau departamentul respectiv, de comun acord cu Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(4) Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale asigură dirijarea organizatorico-metodică a serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale.

(5) Ministerele şi departamentele asigură acreditarea instituţiilor serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale şi atestarea specialiştilor, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

Articolul 39. Controlul în producţie

Administraţiei, proprietarilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi persoanelor care practică muncă individuală li se încredinţează asigurarea controlului asupra respectării regulilor sanitare stabilite în procesul de producţie (de activitate) şi asupra efectuării măsurilor orientate spre prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător, asupra condiţiilor de muncă, de trai, de odihnă, de educaţie şi instruire a oamenilor, asupra indicatorilor igienici ai calităţii producţiei fabricate (lucrărilor, serviciilor).

Articolul 40. Controlul public

Organizaţiile obşteşti în conformitate cu statutele lor au dreptul să exercite controlul public asupra respectării regulilor sanitare în vigoare şi să informeze asupra rezultatelor acestuia organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

VI. SERVICIUL SANITARO-EPIDEMIOLOGIC DE STAT

Articolul 41. Organizarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat constituie un sistem unic de organe şi instituţii de reglementare a supravegherii, monitorizării şi expertizei sanitaro-epidemiologice, condus de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale cu subordonarea instituţiilor ierarhic inferioare celor ierarhic superioare.

(2) Din sistemul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat fac parte:

- Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova;

- Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă;

- centrele de medicină preventivă municipale, ale raioanelor, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi ale raioanelor de est ale Republicii Moldova.

(3) Conducerea cu organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat se pune, respectiv, în sarcina Medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, adjuncţilor lui şi medicilor-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi municipiilor şi adjuncţilor lor.

(4) În funcţiile de conducători, medici şi asistenţi ai acestora în instituţiile care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt admise persoanele care au obţinut pregătire specială, inclusiv în domeniul igienei şi epidemiologiei, în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate.

(5) Finanţarea activităţii Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat şi măsurilor sanitaro-epidemiologice profilactice se efectuează din contul bugetului de stat (inclusiv al mijloacelor speciale).

(6) În scopul finanţării măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice de prevenire a răspîndirii şi lichidării bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor în situaţii excepţionale pe lîngă Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale se înfiinţează Fondul epidemiologic republican.

(7) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova se numeşte şi se eliberează din funcţie de către ministrul sănătăţii şi protecţiei sociale.

(8) Adjuncţii Medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi municipiilor sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul sănătăţii şi protecţiei sociale, de comun acord cu consiliile raionale şi municipale.

[Art.41 completat prin Legea nr.99-XVI din 27.04.2006, în vigoare 02.06.2006]

[Art.41 modificat prin Legea nr.32-XVI din 24.02.2006, în vigoare 17.03.2006]

[Art.41 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

[Art.41 modificat prin Legea nr.482-XV din 04.12.2003, în vigoare 01.01.2004]

Articolul 42. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui, medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi municipiilor au dreptul:

1) să înainteze autorităţilor publice propuneri în problemele executării legislaţiei sanitare, precum şi referitor la proiectele planurilor de dezvoltare socială şi economică a teritoriilor, programelor complexe de ocrotire a sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai, orientate spre asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

2) să viziteze nestingherit (la prezentarea legitimaţiei de serviciu) şi să controleze întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi agenţi economici indiferent de forma de proprietate, precum şi condiţiile de muncă ale persoanelor care practică muncă individuală, în scopul verificării respectării de către ele a legislaţiei sanitare, a regulilor sanitare în vigoare şi efectuării de măsuri igienice şi antiepidemice;

3) să înainteze persoanelor fizice şi juridice cerinţe cu privire la necesitatea efectuării de măsuri igienice şi antiepidemice şi la lichidarea încălcărilor legislaţiei sanitare, protecţiei sanitare a teritoriilor de infiltrarea şi răspîndirea bolilor deosebit de periculoase (care necesită instituirea carantinei) şi altor boli, precum şi să exercite controlul asupra îndeplinirii acestor cerinţe;

4) să încredinţeze efectuarea expertizelor în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi conform rezultatelor să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize argumentate;

5) să scoată la iveală şi să stabilească cauzele şi condiţiile apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi a bolilor profesionale;

6) să sisteze pînă la efectuarea măsurilor necesare şi lichidarea încălcărilor existente a regulilor sanitare, iar în cazul imposibilităţii respectării lor, să înceteze:

a) lucrările de proiectare şi construcţie, precum şi de dare în exploatare a obiectelor finalizate şi reconstruite;

b) exploatarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor existente, unor secţii şi sectoare de producţie, încăperilor clădirilor, instalaţiilor, utilajului, mijloacelor tehnice, precum şi executarea unor feluri de lucrări, activităţi de producţie şi prestarea serviciilor;

c) elaborarea, lansarea în producţie, fabricarea şi utilizarea (întrebuinţarea) producţiei economiei naţionale;

d) producerea, depozitarea, transportarea şi comercializarea materiei prime şi produselor alimentare, folosirea apei (surselor de apă) în scopuri gospodăreşti, de menaj, culturale şi de asanare;

7) să înainteze autorităţilor publice, precum şi organelor financiar-creditare propuneri privind:

a) interzicerea sau introducerea pe anumite teritorii a unor condiţii şi regimuri speciale de viaţă a populaţiei, sau desfăşurarea activităţii economice a ei, orientate spre prevenirea răspîndirii bolilor contagioase, a bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor şi lichidarea acestor boli;

b) suspendarea finanţării (creditării) lucrărilor de proiectare, construcţie, precum şi a activităţii economice a persoanelor fizice şi juridice în cazul nerespectării de către ele a regulilor sanitare şi a hotărîrilor organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat cu privire la sistarea sau încetarea acestor feluri de lucrări şi tipuri de activitate;

8) să adopte decizii privind:

a) înlăturarea temporară de la muncă a persoanelor purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor contagioase, care pot deveni surse de răspîndire a lor în virtutea specificului pe care îl execută sau al procesului de producţie în care sînt antrenate;

b) îndreptarea la examenul medical şi supravegherea medicală a persoanelor care au contactat cu bolnavii contagioşi;

c) internarea obligatorie în spital a bolnavilor contagioşi şi a persoanelor suspectate de a fi contaminate de boli contagioase, care prezintă pericol pentru cei din jur;

d) efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în focarele de boli contagioase, precum şi în încăperile şi pe teritoriile unde se menţin condiţii pentru apariţia şi răspîndirea infecţiilor;

e) efectuarea vaccinării preventive a populaţiei sau a unor grupuri de persoane conform indicaţiilor epidemice;

9) să invite la organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat persoanele fizice şi juridice pentru examinarea materialelor privind cazurile de încălcare a legislaţiei sanitare;

10) să examineze cazurile de încălcare a regulilor sanitare şi să aplice amenzi în conformitate cu articolele 42, 42¹, 42³, 42⁴, 42⁵, 42⁶, 42⁷, 42⁸, 42⁹, 42¹⁰, 42¹¹, 43 şi 53 din Codul cu privire la contravenţiile administrative, să transmită materialele în organele de urmărire penală pentru intentarea procesului penal, să prezinte factorilor de decizie ierarhic superiori propuneri privind aplicarea sancţiunilor disciplinare;

11) să înainteze cerinţele privind:

a) compensarea daunei cauzate sănătăţii oamenilor;

b) restituirea către instituţiile curativo-profilactice şi sanitaro-epidemiologice a cheltuielilor pentru efectuarea măsurilor igienice, antiepidemice şi curative în cazul apariţiei bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

c) achitarea amenzilor;

12) să primească fără restricţii de la persoanele fizice şi juridice date şi documente necesare îndeplinirii sarcinilor ce le revin organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat;

13) să ia probe de materiale, substanţe, articole, produse alimentare, aer, apă şi sol pentru cercetări de laborator şi pentru efectuarea expertizei igienice;

14) să adopte decizii privind distrugerea producţiei pe care expertiza igienică a recunoscut-o drept producţie de calitate inferioară, care prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor:

(2) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova are dreptul să aprobe în modul stabilit reguli sanitare republicane, indicaţii şi recomandări metodice, să le promulge şi să le pună în aplicare.

(3) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui de asemenea au dreptul să însărcineze specialiştii în vederea efectuării expertizelor şi consultărilor şi să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize asupra normelor de proiectare, documentaţiei tehnico-normative, tehnologice şi de exploatare pentru producţia nouă (modernizată) a economiei naţionale şi tehnologia confecţionării acesteia, asupra documentaţiei contractuale de livrare în republică a producţiei de import destinate utilizării în economie şi în uzul casnic, a produselor alimentare şi materiei prime alimentare, precum şi asupra programelor şi regimurilor de educaţie, instruire şi solicitare intelectuală şi fizică.

(4) Drepturile prevăzute la alineatul (1) punctele 2), 3), 5), 12) şi 13) din prezentul articol se extind şi asupra factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

[Art.42 modificat prin Legea nr.32-XVI din 24.02.2006, în vigoare 17.03.2006]

[Art.42 modificat prin Legea nr.3-XV din 05.02.2004, în vigoare 12.03.2004]

[Art.42 modificat prin Legea nr.206-XV din 29.05.2003, în vigoare 18.07.2003]

Articolul 43. Obligaţiile şi răspunderea factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi municipiilor, alţi factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat în limitele competenţei lor, sînt obligaţi:

1) să folosească la timp şi în măsură deplină împuternicirile acordate lor pentru prevenirea, scoaterea la iveală şi reprimarea încălcării legislaţiei sanitare;

2) să-şi coordoneze activitatea cu autorităţile publice, cu organizaţiile obşteşti interesate în apărarea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice şi juridice, în ocrotirea şi fortificarea sănătăţii, asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) să păstreze secretul de stat şi cel comercial în privinţa informaţiei obţinute în timpul exercitării îndatoririlor funcţionale.

(2) Factorii de decizie şi specialiştii Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat poartă răspundere pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor lor în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 44. Reclamarea acţiunilor (inactivităţii) factorilor de decizie şi a specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Acţiunile (inactivitatea) medicilor-şefi sanitari de stat, ale altor factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat privind prevenirea, depistarea şi reprimarea încălcărilor legislaţiei sanitare pot fi reclamate Medicului-şef sanitar de stat ierarhic superior. În caz de dezacord cu decizia luată, acţiunile factorilor de decizie şi specialiştilor pot fi reclamate în instanţa de judecată.

(2) Depunerea plîngerii nu sistează acţiunea reclamată.

Articolul 45. Statutul juridic şi apărarea socială a factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicii-şefi sanitari de stat, alţi factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt reprezentanţi ai organelor administraţiei de stat şi se află sub ocrotirea statului.

(2) În activitatea lor ei sînt independenţi şi acţionează conform Constituţiei, legilor Republicii Moldova, decretelor Preşedintelui republicii, hotărîrilor Guvernului şi legislaţiei sanitare în vigoare pe teritoriul republicii.

(3) Orice amestec în activitatea factorilor de decizie şi specialiştilor care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat se interzice. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiune (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi specialiştilor sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să asigure medicii-şefi sanitari de stat, în termen de un an după numirea lor în funcţie, cu locuinţă şi telefon.

VII. TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 46. Tratatele internaţionale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Dacă tratatul internaţional în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, parte la care este Republica Moldova, stabileşte alte reguli, decît cele cuprinse în legislaţia sanitară a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.

____________________

* Republicată în temeiul Legii nr.1448-XV din 08.11.2002 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.11-13, art.40.