L E G E

privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei

nr. 1513-XII  din  16.06.1993

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.9/256 din 1993

* * *

C U P R I N S

I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Bazele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Articolul 2. Legislaţia sanitară

Articolul 3. Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice

Articolul 4. Împuternicirile organelor supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat şi de autoadministrare locală în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE,

APĂRAREA DREPTURILOR LOR LA ASIGURARE

SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

Articolul 5. Drepturile persoanelor fizice

Articolul 6. Drepturile persoanelor juridice

Articolul 7. Apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice

Articolul 8. Obligaţiile persoanelor fizice

Articolul 9. Obligaţiile persoanelor juridice

III. CERINŢE GENERALE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SANITARO-EPIDEMIOLOGICE A POPULAŢIEI

Articolul 10. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

Articolul 11. Producţia economiei naţionale şi tehnologia fabricării ei

Articolul 12. Materia primă alimentară, produsele alimentare, materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea

Articolul 13. Cerinţele faţă de producţia importată

Articolul 14. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi pentru necesităţi gospodăreşti

Articolul 15. Sursele de folosire a apei

Articolul 16. Aerul atmosferic din localităţi, aerul din zonele de lucru şi din locurile de aflare permanentă şi temporară a oamenilor

Articolul 17. Întreţinerea teritoriilor localităţilor

Articolul 18. Încăperile de locuit

Articolul 19. Exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi utilajului

Articolul 20. Lucrările cu surse de radiaţii ionizante şi neionizante

Articolul 21. Condiţiile de educaţie şi instruire a populaţiei

Articolul 22. Examenele medicale profilactice

Articolul 23. Prevenirea apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidarea bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor

Articolul 24. Expertize şi consultaţii speciale

Articolul 25. Educaţia şi instruirea igienică

IV. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE

Articolul 26. Răspunderea disciplinară, administrativă şi penală

Articolul 27. Răspunderea economică

V. SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ DE STAT,

CONTROLUL ÎN PRODUCŢIE ŞI PUBLIC

Articolul 28. Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat

Articolul 29. Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi Ministerului Transporturilor

Articolul 30. Controlul în producţie

Articolul 31. Controlul public

VI. SERVICIUL SANITARO-EPIDEMIOLOGIC DE STAT

Articolul 32. Organizarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 33. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 34. Obligaţiile şi răspunderea factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 35. Reclamarea acţiunilor (inactivităţii) factorilor de decizie şi a specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

Articolul 36. Statutul juridic şi apărarea socială a factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

VII. TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 37. Tratatele internaţionale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Bazele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) Prin asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei se subînţelege o astfel de stare a sănătăţii oamenilor şi a mediului lor de viaţă, în care lipseşte acţiunea periculoasă şi dăunătoare a factorilor mediului înconjurător asupra organismului omului şi sînt condiţii favorabile activităţii lui vitale.

(2) Asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei se înfăptuieşte prin:

1) realizarea unor programe republicane şi locale de fortificare a sănătăţii şi de prevenire a îmbolnăvirii populaţiei, de asanare a mediului de viaţă al omului şi a condiţiilor de activitate vitală a lui;

2) desfăşurarea de către organe de stat, uniuni, întreprinderi, instituţii, organizaţii, cooperative, asociaţii şi alţi agenţi economici, indiferent de subordonare şi de forma de proprietate, de către persoane fizice, inclusiv cetăţeni străini şi apatrizi (în cele ce urmează – persoane fizice şi juridice), a unor măsuri de igienă şi antiepidemice, ce constituie o parte componentă a activităţii lor, respectarea de către aceştia a regulilor şi normelor sanitaro-igienice, precum şi prin îndeplinirea prevederilor obligatorii ale standardelor de stat privind indicii securităţii sănătăţii şi vieţii oamenilor, mediului lor înconjurător;

3) îmbinarea cointeresării economice a persoanelor fizice şi juridice în respectarea legislaţiei sanitare cu răspunderea lor pentru încălcarea regulilor sanitare şi a condiţiilor standardelor privind indicii securităţii producţiei (lucrărilor, serviciilor);

4) informarea pe larg a populaţiei asupra stării sănătăţii, situaţiei sanitaro-epidemiologice şi a măsurilor profilactice întreprinse;

5) cultivarea unui înalt nivel de cultură sanitară a populaţiei;

6) supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat, controlul în producţie şi public.

Articolul 2. Legislaţia sanitară

(1) Legislaţia sanitară constă din prezenta lege şi din actele normative emise în conformitate cu ea de organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat în limitele atribuţiilor acestora.

(2) Legislaţia sanitară reglementează relaţiile în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei – condiţie necesară realizării drepturilor şi intereselor oamenilor, păstrării şi fortificării sănătăţii lor, dezvoltării fizice şi spirituale şi unei vieţi lungi şi active.

Articolul 3. Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice

(1) Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice (în cele ce urmează – reguli sanitare) sînt acte normative care stabilesc criteriile securităţii şi inocuităţii pentru om a factorilor mediului înconjurător şi cerinţele faţă de asigurarea unor condiţii favorabile de activitate vitală a lui.

(2) Regulile sanitare sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice indiferent de subordonare şi de forma de proprietate.

(3) Pe teritoriul Republicii Moldova acţionează regulile sanitare republicane şi internaţionale care urmează a fi în mod obligator editate şi difuzate liber.

Articolul 4. Împuternicirile organelor supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat şi de autoadministrare locală în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) De competenţa organelor superioare ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat ţin:

1) elaborarea şi aprobarea legislaţiei sanitare, formarea şi promovarea unei politici unice de stat în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, stabilirea sistemului şi statutului juridic al organelor care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat;

2) coordonarea activităţii ministerelor, departamentelor şi organelor de autoadministrare locală în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) elaborarea, aprobarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor republicane de asigurare sanitaro-epidemiologică a populaţiei, introducerea realizărilor tehnico-ştiinţifice în domeniul prevenirii bolilor;

4) stabilirea şi anularea condiţiilor şi regimurilor speciale de trai ale populaţiei şi de activitate economică, orientate spre prevenirea şi lichidarea epidemiilor bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

5) determinarea principiilor şi modului de reparare a prejudiciului cauzat de nerespectarea legislaţiei sanitare;

6) colaborarea cu alte state în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

7) adoptarea de acte juridice normative în problemele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi exercitarea conducerii de stat în acest domeniu.

(2) De competenţa organelor de autoadministrare locală ţin:

1) coordonarea activităţii persoanelor fizice şi juridice în ceea ce priveşte desfăşurarea de către ele a unor măsuri igienice şi antiepidemice complexe;

2) elaborarea şi aprobarea programelor locale de asigurare sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi controlul asupra executării acestora, precum şi organizarea realizării programelor republicane similare;

3) organizarea efectuării de măsuri operative de prevenire şi lichidare a epidemiilor bolilor infecţioase şi bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

4) luarea deciziilor privind instituirea şi anularea carantinei sau a măsurilor respective în cazul izbucnirii epidemiilor bolilor infecţioase şi bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

5) asigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice;

6) stimularea economică, în limitele împuternicirilor acordate, a activităţii persoanelor fizice şi juridice orientată spre prevenirea şi lichidarea influenţei dăunătoare asupra organismului uman a factorilor mediului înconjurător, prevenirea bolilor, îmbunătăţirea condiţiilor igienice de muncă şi de trai ale oamenilor.

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE,

APĂRAREA DREPTURILOR LOR LA ASIGURARE

SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

Articolul 5. Drepturile persoanelor fizice

Persoanele fizice au dreptul:

a) la un mediu de viaţă favorabil care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri privind prevenirea acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea standardelor de stat ceea ce priveşte securitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor);

b) să primească de la persoane juridice date complete, în limita competenţei lor, şi veridice:

- cu privire la starea, în raza activităţii lor sau în teritoriul din subordine, a mediului de viaţă şi a sănătăţii populaţiei, la situaţia sanitaro-epidemiologică şi de radiaţie, la regulile sanitare în vigoare;

- cu privire la măsurile luate pentru asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi la rezultatele acestora;

- cu privire la calitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor), inclusiv a produselor alimentare, precum şi apei potabile;

c) să participe nemijlocit, fie prin reprezentantul lor sau prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat a hotărîrilor menite să asigure bunăstarea sanitaro-epidemiologică;

d) la repararea la timp şi în întregime a prejudiciului adus sănătăţii lor prin încălcarea regulilor sanitare, ceea ce a condus la apariţia unor boli infecţioase, boli neinfecţioase şi la intoxicări în masă ale oamenilor, precum şi a unor boli profesionale.

Articolul 6. Drepturile persoanelor juridice

Persoanele juridice au dreptul:

a) să primească, adresîndu-se organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, informaţii privind situaţia sanitaro-epidemiologică, starea mediului înconjurător, morbiditatea populaţiei, regulile sanitare în vigoare;

b) să participe la elaborarea de către organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat a proiectelor de hotărîri, a concepţiilor şi programelor privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

c) să stabilească preţuri sporite la producţia economiei naţionale, indicii calităţii căreia, potrivit avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau Departamentului de Stat pentru Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, atestă lipsa totală a poluării ei sub aspect chimic, radioactiv şi microbiologic, precum şi la prestarea de lucrări şi servicii, ce nu au influenţă nocivă asupra organismului uman.

Articolul 7. Apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice

Hotărîrile organelor puterii de stat ale administraţiei de stat, ale factorilor de decizie, precum şi acţiunile acestora ce lezează drepturile persoanelor fizice şi juridice, prevăzute de articolele 5 şi 6, pot fi atacate în instanţele ierarhic superioare. În cazul dezacordului cu hotărîrea luată în legătură cu plîngerea, ea poate fi atacată în instanţa de judecată în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Depunerea plîngerilor nu suspendă executarea hotărîrilor şi acţiunilor atacate.

Articolul 8. Obligaţiile persoanelor fizice

Persoanele fizice sînt obligate:

a) să aibă grijă de starea sănătăţii proprii, de sănătatea şi educaţia igienică a copiilor lor, folosind posibilităţile pe care le oferă societatea pentru asigurarea unui mod sănătos de viaţă;

b) să respecte regulile sanitare în vigoare;

c) să promoveze sau să ia parte la promovarea măsurilor igienice şi antiepidemice;

d) să îndeplinească hotărîrile organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 9. Obligaţiile persoanelor juridice

În teritoriul din subordine persoanele juridice sînt obligate:

a) să respecte legislaţia sanitară în vigoare şi regulile sanitare stabilite, să exercite controlul asupra îndeplinirii lor;

b) să elaboreze şi să desfăşoare măsuri igienice şi antiepidemice orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, asanarea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor;

c) să informeze la timp organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de producţie, perturbările proceselor tehnologice ce periclitează starea sanitaro-epidemiologică normală a populaţiei;

d) să îndeplinească hotărîrile factorilor de decizie din organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, inclusiv privind suspendarea activităţii sau încetarea finanţării întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor agenţi economici, care comit încălcări ale legislaţiei sanitare;

e) să aplice măsuri de stimulare materială în scopul sporirii cointeresării persoanelor fizice şi juridice în respectarea prevederilor legislaţiei sanitare;

f) să creeze condiţii pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii populaţiei, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod sănătos de viaţă;

g) să organizeze educarea şi instruirea igienică a populaţiei în scopul creşterii nivelului de cultură sanitară a societăţii;

h) să asigure realizarea drepturilor persoanelor fizice, prevăzute de articolul 5.

III. CERINŢE GENERALE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SANITARO-EPIDEMIOLOGICE A POPULAŢIEI

Articolul 10. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

(1) Sistematizarea şi construcţia localităţilor trebuie să prevadă crearea unor condiţii cît mai favorabile pentru traiul şi sănătatea populaţiei, amenajarea complexă a oraşelor şi altor localităţi, prevenirea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) La elaborarea normelor de proiectare a planurilor generale ale oraşelor, a proiectelor de sistematizare şi construcţie a celorlalte localităţi, la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice, la soluţionarea problemelor privind amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor obiecte civile, industriale şi agricole, alegerea terenurilor pentru construcţia lor, precum şi la reconstruirea şi modernizarea obiectelor menţionate, se vor respecta regulile sanitare.

(3) Persoanele fizice şi juridice responsabile de efectuarea lucrărilor de proiectare şi construcţie a clădirilor, instalaţiilor şi altor obiecte, în cazul nerespectării regulilor sanitare sau al imposibilităţii de a le respecta, sînt obligate să suspende de sine stătător sau să înceteze executarea acestor lucrări şi finanţarea lor.

(4) Repartizarea terenurilor pentru construcţia diferitor obiecte, darea lor în exploatare, precum şi producerea şi folosirea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice nu se face decît în cazul în care organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat au prezentat un aviz ce confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

Articolul 11. Producţia economiei naţionale şi tehnologia fabricării ei

(1) Producţia economiei naţionale, a cărei fabricare, transportare, păstrare şi utilizare implică participarea nemijlocită a omului şi pot influenţa nefavorabil asupra sănătăţii lui, după particularităţile şi indicatorii ei calitativi trebuie să corespundă regulilor sanitare în vigoare.

(2) Noile tehnologii, materiale, substanţe şi articole destinate pentru a fi aplicate în economie şi în uzul casnic sînt admise spre a fi produse, introduse şi aplicate exclusiv în baza avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat ce confirmă corespunderea acestora regulilor sanitare.

(3) Utilizarea mijloacelor chimice şi biologice de protecţie a plantelor, îngrăşămintelor minerale, stimulatorilor creşterii plantelor şi animalelor, materialelor polimere şi maselor plastice, articolelor de parfumerie şi cosmetice nu se admite decît după efectuarea evaluării toxicologo-igienice, stabilirea normativelor igienice, regulamentelor de utilizare a lor, elaborarea metodelor de experimentare şi cu autorizaţia organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(4) Persoanele fizice şi juridice responsabile de producerea şi lansarea producţiei în cazul în care ea nu corespunde regulilor sanitare în vigoare sînt obligate de sine stătător să suspende sau să înceteze fabricarea şi comercializarea acesteia.

Articolul 12. Materia primă alimentară, produsele alimentare, materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea

(1) Calitatea materiei prime alimentare, produselor alimentare, materialelor şi articolelor ce vin în contact cu acestea în procesul de fabricare, păstrare, transportare şi comercializare trebuie să corespundă regulilor sanitare în vigoare, cerinţelor standardelor de stat şi condiţiilor tehnice.

(2) Lansarea în producţie a unor noi feluri de produse alimentare, introducerea unor noi procese tehnologice şi utilaje tehnologice, producerea ambalajului, articolelor de menaj şi materialelor de împachetat, folosirea adaosurilor alimentare şi altor substanţe nu se admit decît în baza unui aviz pozitiv al organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(3) Materia primă alimentară, produsele alimentare, materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea care nu corespund regulilor sanitare se scot neîntîrziat din producţie şi se retrag de pe piaţă de către producător (vînzător). În cazul în care producţia prezintă pericol pentru sănătatea omului, ea se distruge în baza deciziei medicului-şef sanitar de stat sau a adjunctului acestuia.

Articolul 13. Cerinţele faţă de producţia importată

(1) Producţia importată, a cărei utilizare necesită participarea nemijlocită a omului, trebuie să corespundă regulilor sanitare şi cerinţelor internaţionale de securitate şi inocuitate pentru populaţie şi mediul înconjurător.

(2) Persoanele fizice şi juridice care încheie contracte pentru producţia importată, precum şi pentru livrarea şi comercializarea ei poartă răspundere personală pentru securitatea şi inocuitatea acesteia.

Articolul 14. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi pentru necesităţi gospodăreşti

(1) Populaţia trebuie să fie asigurată cu apă potabilă de calitate bună (conform cerinţelor standardului de stat) în cantităţi suficiente pentru satisfacerea necesităţilor ei fiziologice şi gospodăreşti.

(2) Persoanele juridice sînt obligate să efectueze măsuri vizînd dezvoltarea sistemului de alimentare centralizată cu apă.

Articolul 15. Sursele de folosire a apei

(1) Calitatea apei din izvoare, utilizată pentru satisfacerea necesităţilor gospodăreşti, de menaj, culturale şi de asanare a populaţiei, trebuie să corespundă cerinţelor standardului de stat şi regulilor sanitare.

(2) În scopul prevenirii şi înlăturării poluării tuturor tipurilor de surse de apă Guvernul, organele de autoadministrare locală stabilesc în jurul acestora zone de protecţie sanitară.

(3) În cazul în care calitatea apei de izvor nu corespunde regulilor sanitare (standardului de stat), persoanele fizice şi juridice sînt obligate de sine stătător să asigure încetarea folosirii ei de către populaţie.

Articolul 16. Aerul atmosferic din localităţi, aerul din zonele de lucru şi din locurile de aflare permanentă şi temporară a oamenilor

(1) Aerul atmosferic din localităţi, aerul din zonele de lucru şi din locurile de aflare permanentă şi temporară a oamenilor trebuie să corespundă regulilor sanitare.

(2) În scopul prevenirii poluării aerului atmosferic din localităţi cu degajări industriale organele de autoadministrare locală stabilesc zone de protecţie sanitară.

(3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să efectueze măsuri complexe spre prevenirea şi lichidarea poluării aerului cu substanţe nocive, precum şi a acţiunii zgomotului, vibraţiei şi altor factori fizici, care se repercutează nefavorabil asupra sănătăţii omului.

Articolul 17. Întreţinerea teritoriilor localităţilor

(1) Teritoriile localităţilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor trebuie întreţinute în corespundere cu regulile sanitare.

(2) Modul şi condiţiile de asigurare a stării sanitare corespunzătoare a teritoriilor localităţilor se stabilesc de organele de autoadministrare locală.

(3) Reziduurile industriale şi menajere urmează a fi strînse, prelucrate, dezintoxicate, utilizate şi îngropate, în condiţii şi moduri corespunzătoare cerinţelor securităţii şi inocuităţii pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.

Articolul 18. Încăperile de locuit

(1) Încăperile de locuit destinate pentru locuire temporară sau permanentă în ele trebuie să asigure condiţii favorabile sănătăţii şi vieţii oamenilor.

(2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să nu admită instalarea şi locuirea oamenilor în încăperi, care nu corespund regulilor sanitare.

Articolul 19. Exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi utilajului

(1) În timpul exploatării clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor şi utilajului trebuie să se asigure condiţii de muncă, trai şi odihnă favorabile sănătăţii omului, să se desfăşoare măsuri privind protecţia mediului înconjurător, precum şi prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor în rîndul populaţiei.

(2) În cazul în care regulile sanitare stabilite nu se respectă persoanele fizice şi juridice sînt obligate să sisteze ori să înceteze activitatea sau lucrul anumitor secţii şi sectoare, exploatarea clădirilor de producţie şi publice, încăperilor, instalaţiilor, utilajului, mijloacele tehnice, executarea unor lucrări, prestarea serviciilor.

Articolul 20. Lucrările cu surse de radiaţii ionizante şi neionizante

(1) În timpul executării lucrărilor cu substanţe radioactive şi alte surse de radiaţii ionizante şi neionizante trebuie să se respecte regulile sanitare.

(2) Producerea, utilizarea, păstrarea transportarea şi îngroparea substanţelor radioactive şi altor surse de radiaţie ionizante, precum şi utilizarea surselor de cîmpuri electromagnetice se permite doar cu autorizaţia organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat la aceste tipuri de activitate.

Articolul 21. Condiţiile de educaţie şi instruire a populaţiei

(1) În instituţiile preşcolare şi cele de întremare, în şcoli, instituţii de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, la întreprinderile şi în organizaţiile ce se ocupă de educaţia, instruirea şi pregătirea profesională trebuie să se asigure condiţii pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii celor ce învaţă şi să se respecte regulile sanitare.

(2) Programele, regimurile de educaţie, instruire şi pregătire profesională se aprobă numai în baza avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, care confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

Articolul 22. Examenele medicale profilactice

(1) În scopul ocrotirii sănătăţii, prevenirii apariţiei şi răspîndirii bolilor lucrătorii de la întreprinderi, instituţii, organizaţii şi persoanele care practică muncă individuală sînt obligaţi să treacă examenele medicale preventive (la primirea la lucru) şi periodice prevăzute de legislaţie.

(2) Lista factorilor de producţie nocivi şi a lucrărilor, în cadrul executării cărora se efectuează examene medicale preventive şi periodice, precum şi modul desfăşurării acestor examene se stabilesc de către Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova de comun acord cu Federaţia Sindicatelor Independente din republică.

(3) În caz de necesitate, conform deciziei organelor de autoadministrare locală, la unele întreprinderi, instituţii şi organizaţii pot fi introduse condiţii şi indicaţii suplimentare pentru efectuarea examenelor medicale.

(4) Conducătorii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor agenţi economici sînt datori să asigure condiţii, necesare pentru supunerea la timp a lucrătorilor examenelor medicale profilactice.

Articolul 23. Prevenirea apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidarea bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor

(1) În scopul prevenirii apariţiei, răspîndirii, precum şi lichidării bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor trebuie să se efectueze la timp şi în deplină măsură acţiuni complexe organizatorice, tehnico-inginereşti, medicale, igienice şi antiepidemice necesare.

(2) În caz de pericol al răspîndirii bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi a intoxicărilor în masă ale oamenilor în anumite teritorii şi localităţi Guvernul, organele de autoadministrare locală pot introduce condiţii şi regimuri speciale de activitate economică şi de viaţă a populaţiei.

(3) Pentru conducerea şi coordonarea operativă a activităţii persoanelor fizice şi juridice în vederea prevenirii şi lichidării bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor Guvernul, organele de autoadministrare locală înfiinţează comisii antiepidemice extraordinare.

(4) Bolnavii de boli infecţioase, persoanele suspectate de asemenea boli şi cei care au venit în contact cu bolnavii contagioşi vor fi supuşi examenului medical şi supravegherii medicale, iar în caz de necesitate a tratamentului – internării şi izolării (carantinei) obligatorii.

(5) Persoanele purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor infecţioase sînt supuse tratamentului şi transferate temporar la alte munci, dacă ele pot fi surse de răspîndire a bolilor infecţioase ca urmare a specificului producţiei, sau al muncii executate, iar în caz dacă acest transfer e imposibil, ei sînt eliberaţi temporar, pînă la însănătoşire, din lucru cu acordarea de ajutor bănesc din contul mijloacelor fondului special de asigurări sociale.

(6) Pentru prevenirea bolilor infecţioase, populaţiei i se fac vaccinări de profilaxie, dintre care sînt obligatorii vaccinele contra tuberculozei, poliomelitei, difteriei, tusei convulsive, rujeolei, tetanosului.

Articolul 24. Expertize şi consultaţii speciale

(1) Instituţiile şi organizaţiile de cercetări ştiinţifice, alte instituţii şi organizaţii, precum şi instituţiile de învăţămînt superior sînt obligate să efectueze, în limitele competenţei lor, la însărcinarea organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, expertize şi consultaţii speciale pentru aprecierea influenţei factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) Instituţiile, organizaţiile şi specialiştii care efectuează expertize şi dau consultaţii poartă răspundere pentru calitatea, obiectivitatea şi caracterul lor complet.

Articolul 25. Educaţia şi instruirea igienică

(1) Educaţia şi instruirea igienică a populaţiei se efectuează la grădiniţe de copii, în şcoli, instituţii de învăţămînt superior şi mediu. În programele de pregătire, perfecţionare şi ridicare a calificării specialiştilor din ramurile economiei naţionale se introduc capitole cu privire la cunoştinţe de igienă, la regulile sanitare şi legislaţia sanitară în vigoare.

(2) Sînt supuşi pregătirii şi atestării igienice obligatorii conducătorii, specialiştii şi alţi lucrători de la întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, al căror specific de activitate este legat de producerea, păstrarea, transportarea şi comercializarea produselor alimentare şi apei potabile, educarea şi instruirea copiilor şi de deservirea comunală, de trai şi de altă natură a populaţiei, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

(3) Mijloacele de informare în masă (radioul, televiziunea, presa) sînt obligate să contribuie la creşterea nivelului de cultură sanitară a populaţiei şi la propagarea cunoştinţelor despre modul sănătos de viaţă.

IV. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE

Articolul 26. Răspunderea disciplinară, administrativă şi penală

(1) Persoanele fizice, inclusiv cetăţenii străini şi apatrizii ce se află pe teritoriul Republicii Moldova, care au comis încălcarea legislaţiei sanitare, pot fi trase la răspundere disciplinară, administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcarea normelor sanitare, au fabricat şi au vîndut producţie, al cărei consum (utilizare) a condus la apariţia de boli infecţioase, boli neinfecţioase şi la intoxicări în masă ale oamenilor, conform deciziei medicului-şef sanitar de stat sau a adjunctului său, sînt obligaţi să achite amenda în Fondul epidemiologic republican.

Articolul 27. Răspunderea economică

(1) Persoanele fizice şi juridice, vinovate de apariţia bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, sînt obligate să compenseze instituţiilor curativo-profilactice şi sanitaro-epidemiologice cheltuielile pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea măsurilor igienice şi antiepidemice. În cazul refuzului de a achita benevol cheltuielile, litigiul se soluţionează pe cale judiciară sau arbitrală.

(2) Restituirea cheltuielilor către instituţiile curativo-profilactice, sanitaro-epidemiologice şi persoanele care au suferit în legătură cu încălcările legislaţiei sanitare se efectuează în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

V. SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ DE STAT,

CONTROLUL ÎN PRODUCŢIE ŞI PUBLIC

Articolul 28. Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat

(1) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat o exercită Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al Ministerului Sănătăţii.

(2) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat include:

1) supravegherea, studierea, aprecierea şi prognozarea stării sănătăţii populaţiei în raport cu starea mediului înconjurător;

2) depistarea şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

3) elaborarea de măsuri obligatorii pentru executare, care ar asigura bunăstarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

4) exercitarea supravegherii asupra efectuării măsurilor igienice şi antiepidemice, asupra respectării regulilor sanitare în vigoare de către persoanele fizice şi juridice;

5) aplicarea măsurilor de reprimare a încălcărilor legislaţiei sanitare şi tragerea la răspundere a persoanelor care le-au comis;

6) ţinerea evidenţei de stat şi analiza bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi a bolilor profesionale.

Articolul 29. Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi Ministerului Transporturilor

Supravegherea sanitaro-epidemiologică asupra asigurării sanitaro-epidemiologice la obiectivele Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi Ministerului Transporturilor este exercitată de către organele Serviciului Sanitaro- Epidemiologic de Stat.

Articolul 30. Controlul în producţie

Administraţiei, proprietarilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi persoanelor care practică muncă individuală li se încredinţează asigurarea controlului asupra respectării regulilor sanitare stabilite în procesul de producţie (de activitate) şi asupra efectuării măsurilor orientate spre prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător, asupra condiţiilor de muncă, de trai, de odihnă, de educaţie şi instruire a oamenilor, asupra indicatorilor igienici ai calităţii producţiei fabricate (lucrărilor, serviciilor).

Articolul 31. Controlul public

Organizaţiile obşteşti în conformitate cu statutele lor au dreptul să exercite controlul public asupra respectării regulilor sanitare în vigoare şi să informeze asupra rezultatelor acestuia organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

VI. SERVICIUL SANITARO-EPIDEMIOLOGIC DE STAT

Articolul 32. Organizarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat constituie un sistem unic de organe şi instituţii condus de Ministerul Sănătăţii cu subordonarea instituţiilor ierarhic inferioare celor ierarhic superioare.

(2) Din sistemul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat fac parte:

Direcţia principală sanitaro-epidemiologică a Ministerului Sănătăţii,

Secţia de igienă şi epidemiologie a Institutului de cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei preventive şi clinice,

Centrul republican de igienă şi epidemiologie,

Centrul republican de profilaxie şi combatere a maladiei SIDA,

Centrul republican de igienă şi epidemiologie din transporturi,

centrele de igienă şi epidemiologie raionale şi orăşeneşti,

alte instituţii sanitare preventive.

(3) Conducerea cu organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat se pune, respectiv, în sarcina Medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, adjuncţilor lui şi medicilor-şefi sanitari de stat ai raioanelor (judeţelor) şi oraşelor şi adjuncţilor lor.

(4) În funcţiile de conducători, medici şi asistenţi ai acestora în instituţiile care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt admise persoanele care au obţinut pregătire specială, inclusiv în domeniul igienei şi epidemiologiei, în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate.

(5) Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat se face din contul bugetului republican, bugetelor locale şi din mijloacele nebugetare încasate în modul stabilit.

(6) În scopul finanţării măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice de prevenire a răspîndirii şi lichidării bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor în situaţii excepţionale pe lîngă Ministerul Sănătăţii se înfiinţează Fondul epidemiologic republican.

(7) Medicul-şef sanitar de stat ale Republicii Moldova cu drept de membru al Guvernului şi de prim-adjunct al ministrului sănătăţii se numeşte şi se eliberează din funcţie de Guvern la propunerea ministrului sănătăţii.

(8) Medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor (judeţelor) şi oraşelor sînt vicepreşedinţi ai comitetelor executive raionale, viceprimari în problemele sanitaro-epidemiologice.

(9) Adjuncţii Medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor (judeţelor) şi oraşelor sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul sănătăţii.

Articolul 33. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui, medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor (judeţelor) şi oraşelor au dreptul:

1) să înainteze organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat propuneri în problemele executării legislaţiei sanitare, precum şi referitor la proiectele planurilor de dezvoltare socială şi economică a teritoriilor, programelor complexe de ocrotire a sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai, orientate spre asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

2) să viziteze nestingherit (la prezentarea legitimaţiei de serviciu) şi să controleze întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi agenţi economici indiferent de forma de proprietate, precum şi condiţiile de muncă ale persoanelor care practică muncă individuală, în scopul verificării respectării de către ele a legislaţiei sanitare, a regulilor sanitare în vigoare şi efectuării de măsuri igienice şi antiepidemice;

3) să înainteze persoanelor fizice şi juridice cerinţe cu privire la necesitatea efectuării de măsuri igienice şi antiepidemice şi la lichidarea încălcărilor legislaţiei sanitare, protecţiei sanitare a teritoriilor de infiltrarea şi răspîndirea bolilor deosebit de periculoase (care necesită instituirea carantinei) şi altor boli, precum şi să exercite controlul asupra îndeplinirii acestor cerinţe;

4) să încredinţeze efectuarea expertizelor în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi conform rezultatelor să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize argumentate;

5) să scoată la iveală şi să stabilească cauzele şi condiţiile apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi a bolilor profesionale;

6) să sisteze pînă la efectuarea măsurilor necesare şi lichidarea încălcărilor existente a regulilor sanitare, iar în cazul imposibilităţii respectării lor, să înceteze:

a) lucrările de proiectare şi construcţie, precum şi de dare în exploatare a obiectelor finalizate şi reconstruite;

b) exploatarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor existente, unor secţii şi sectoare de producţie, încăperilor clădirilor, instalaţiilor, utilajului, mijloacelor tehnice, precum şi executarea unor feluri de lucrări, activităţi de producţie şi prestarea serviciilor;

c) elaborarea, lansarea în producţie, fabricarea şi utilizarea (întrebuinţarea) producţiei economiei naţionale;

d) producerea, depozitarea, transportarea şi comercializarea materiei prime şi produselor alimentare, folosirea apei (surselor de apă) în scopuri gospodăreşti, de menaj, culturale şi de asanare;

7) să înainteze organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, precum şi organelor financiar-creditare propuneri privind:

a) interzicerea sau introducerea pe anumite teritorii a unor condiţii şi regimuri speciale de viaţă a populaţiei, sau desfăşurarea activităţii economice a ei, orientate spre prevenirea răspîndirii bolilor infecţioase, a bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor şi lichidarea acestor boli;

b) suspendarea finanţării (creditării) lucrărilor de proiectare, construcţie, precum şi a activităţii economice a persoanelor fizice şi juridice în cazul nerespectării de către ele a regulilor sanitare şi a hotărîrilor organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat cu privire la sistarea sau încetarea acestor feluri de lucrări şi tipuri de activitate;

8) să adopte decizii privind:

a) înlăturarea temporară de la muncă a persoanelor purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor infecţioase, care pot deveni surse de răspîndire a lor în virtutea specificului pe care îl execută sau al procesului de producţie în care sînt antrenate;

b) îndreptarea la examenul medical şi supravegherea medicală a persoanelor care au contactat cu bolnavii contagioşi;

c) internarea obligatorie în spital a bolnavilor contagioşi şi a persoanelor suspectate de a fi contaminate de boli infecţioase, care prezintă pericol pentru cei din jur;

d) efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în focarele de boli infecţioase, precum şi în încăperile şi pe teritoriile unde se menţin condiţii pentru apariţia şi răspîndirea infecţiilor;

e) efectuarea vaccinării preventive a populaţiei sau a unor grupuri de persoane conform indicaţiilor epidemice;

9) să invite la organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat persoanele fizice şi juridice pentru examinarea materialelor privind cazurile de încălcare a legislaţiei sanitare;

10) să examineze cazurile privind încălcările regulilor sanitare şi să aplice amenzi în conformitate cu articolele 42; 42¹, 43 şi 53 din Codul cu privire la contravenţiile administrative, să transmită materialele în organele de anchetă pentru intentarea procesului penal, să prezinte factorilor de decizie ierarhic superiori propuneri privind aplicarea sancţiunilor disciplinare;

11) să înainteze cerinţele privind:

a) compensarea daunei cauzate sănătăţii oamenilor;

b) restituirea către instituţiile curativo-profilactice şi sanitaro-epidemiologice a cheltuielilor pentru efectuarea măsurilor igienice, antiepidemice şi curative în cazul apariţiei bolilor infecţioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

c) achitarea amenzilor;

12) să primească fără restricţii de la persoanele fizice şi juridice date şi documente necesare îndeplinirii sarcinilor ce le revin organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat;

13) să ia probe de materiale, substanţe, articole, produse alimentare, aer, apă şi sol pentru cercetări de laborator şi pentru efectuarea expertizei igienice;

14) să adopte decizii privind distrugerea producţiei pe care expertiza igienică a recunoscut-o drept producţie de calitate inferioară, care prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor:

(2) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova are dreptul să aprobe în modul stabilit reguli sanitare republicane, indicaţii şi recomandări metodice, să le promulge şi să le pună în aplicare.

(3) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui de asemenea au dreptul să însărcineze specialiştii în vederea efectuării expertizelor şi consultărilor şi să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize asupra normelor de proiectare, documentaţiei tehnico-normative, tehnologice şi de exploatare pentru producţia nouă (modernizată) a economiei naţionale şi tehnologia confecţionării acesteia, asupra documentaţiei contractuale de livrare în republică a producţiei de import destinate utilizării în economie şi în uzul casnic, a produselor alimentare şi materiei prime alimentare, precum şi asupra programelor şi regimurilor de educaţie, instruire şi solicitare intelectuală şi fizică.

(4) Drepturile prevăzute la alineatul (1) punctele 2), 3), 5), 12) şi 13) din prezentul articol se extind şi asupra factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 34. Obligaţiile şi răspunderea factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor (judeţelor) şi oraşelor, alţi factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat în limitele competenţei lor, sînt obligaţi:

1) să folosească la timp şi în măsură deplină împuternicirile acordate lor pentru prevenirea, scoaterea la iveală şi reprimarea încălcării legislaţiei sanitare;

2) să-şi coordoneze activitatea cu organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat, cu organizaţiile obşteşti interesate în apărarea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice şi juridice, în ocrotirea şi fortificarea sănătăţii, asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) să păstreze secretul de stat şi cel comercial în privinţa informaţiei obţinute în timpul exercitării îndatoririlor funcţionale.

(2) Factorii de decizie şi specialiştii Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat poartă răspundere pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor lor în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 35. Reclamarea acţiunilor (inactivităţii) factorilor de decizie şi a specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Acţiunile (inactivitatea) medicilor-şefi sanitari de stat, ale altor factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat privind prevenirea, depistarea şi reprimarea încălcărilor legislaţiei sanitare pot fi reclamate Medicului-şef sanitar de stat ierarhic superior. În caz de dezacord cu decizia luată, acţiunile factorilor de decizie şi specialiştilor pot fi reclamate în instanţa de judecată.

(2) Depunerea plîngerii nu sistează acţiunea reclamată.

Articolul 36. Statutul juridic şi apărarea socială a factorilor de decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicii-şefi sanitari de stat, alţi factori de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt reprezentanţi ai organelor administraţiei de stat şi se află sub ocrotirea statului.

(2) În activitatea lor ei sînt independenţi şi acţionează conform Constituţiei, legilor Republicii Moldova, decretelor Preşedintelui republicii, hotărîrilor Guvernului şi legislaţiei sanitare în vigoare pe teritoriul republicii.

(3) Orice amestec în activitatea factorilor de decizie şi specialiştilor care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat se interzice. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiune (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi specialiştilor sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(4) Organele de autoadministrare locală sînt obligate să asigure medicii-şefi sanitari de stat, în termen de un an după numirea lor în funcţie, cu locuinţă şi telefon.

(5) Factorii de decizie şi specialiştii care exercită supravegherea sanitară de stat au dreptul la călătorie gratuită în transportul public, cu excepţia taximetrului, în limitele teritoriului deservit.

VII. TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 37. Tratatele internaţionale în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Dacă tratatul internaţional în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, parte la care este Republica Moldova, stabileşte alte reguli, decît cele cuprinse în legislaţia sanitară a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.