L E G E

privind ocrotirea monumentelor*

 

nr. 1530-XII  din  22.06.1993

 

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.326-333/624 din 21.10.2022

Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.15-17/23 din 02.02.2010

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.1/3 din 1994

 

* * *

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – (1) În sensul prezentei legi, monumente sunt orice bunuri imobile de patrimoniu cultural (în continuare – monumente), care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale a acesteia, şi care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (în continuare – Registrul monumentelor) şi în registrele monumentelor de importanţă locală.

(2) Toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul ei cultural şi se află sub protecţia statului.

(3) Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sunt considerate:

a) operele de arhitectură, sculptură monumentală, elementele sau structurile cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;

b) ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate, inclusiv zone construite, care, datorită arhitecturii, unităţii şi integrităţii lor în peisaj, au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, urbanistic, artistic sau ştiinţific;

c) siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor omului şi naturii, precum şi zonele incluzând terenurile arheologice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, urbanistic, estetic, etnografic sau antropologic.

(4) Ocrotirea monumentelor, indiferent de regimul lor de proprietate, reprezintă o activitate de interes public.

 

Art.2. – (1) În categoria monumente singulare se includ edificiile, construcţiile sau structurile care reprezintă diverse programe funcţionale (de apărare, rezidenţiale, eclesiastice, sociale, administrative, comerciale, ştiinţifice, educaţionale, industriale şi tehnice), structurile de arhitectură rurală, de interes istoric sau etno-antropologic, istorico-memorialistice, precum şi cele care reprezintă lucrări artistice şi funerare.

(2) În categoria ansambluri se includ ansamblurile arhitecturale care cuprind construcţii/structuri caracterizate prin omogenitate istorică, juridică sau funcţională, inclusiv cetăţi, ansambluri monastice, cimitire, curţi boiereşti, conace, ansambluri industriale, ansambluri arhitectural-peisagistice, grădini, scuaruri, parcuri istorice, centre orăşeneşti sau rurale istorice, oraşe sau sate istorice, fragmente de structură urbană sau rurală istorică, cartiere, pieţe, străzi. Între hotarele centrelor orăşeneşti sau rurale istorice, ale oraşelor şi satelor istorice pot să existe monumente singulare sau ansambluri.

(3) În categoria situri se includ locuri ale memoriei, legate de evenimente istorice sau culturale semnificative, de viaţa unor personalităţi remarcabile, şi rezervaţiile cultural-istorice sau cultural-naturale. Între hotarele siturilor pot să existe monumente singulare sau ansambluri.

(4) Fiecare monument este constituit din următoarele componente:

a) componenta construită: construcţii şi amenajări;

b) teren, legat de componenta construită din punct de vedere istoric şi/sau funcţional;

c) stratul cultural-arheologic, situat subteran.

(5) Monumentele dispun de hotar stabilit pe limita exterioară a terenului acestora. Hotarul monumentelor se stabileşte în urma cercetării materialelor de arhivă, a planurilor istorice de hotărnicie/cadastrale, a altor investigaţii ştiinţifice, ţinându-se cont de asigurarea integrităţii bunurilor patrimoniului cultural, precum şi de etapele de dezvoltare istorică a acestora, în conformitate cu normele metodologice aprobate de Ministerul Culturii.

(6) Monumente pot fi bunurile imobile ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.

 

Art.3. – La atestarea statutului de monument sunt interzise discriminările după criteriul cronologic, etnic, confesional sau de altă natură. Valoarea estetică, funcţională sau materială a monumentului este subsidiară faţă de calitatea de mărturie istorică.

 

Art.4. – (1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaţiilor pluridisciplinare coordonate de Ministerul Culturii.

(2) Registrul monumentelor se adoptă de către Parlament, la propunerea Guvernului, în baza proiectului elaborat de Ministerul Culturii.

 

Art.5. – În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

conservare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul prevenirii înrăutăţirii stării tehnice a monumentului sau al remedierii unei înrăutăţiri deja produse (inclusiv prin lucrări de consolidare cu caracter temporar sau de durată), fără modificarea caracteristicilor arhitecturale şi structurale ale monumentului;

degradare – proces de alterare a monumentului în rezultatul acţiunii factorilor naturali sau antropici, inclusiv al neîntreţinerii sau abandonării acestuia;

demolare – distrugere fizică a monumentului sau a unei componente a acestuia;

intervenţie – totalitate a lucrărilor operate asupra monumentului sau a zonei lui de protecţie: reparaţie, conservare, restaurare, reabilitare, sistematizare, amenajare, cercetare arheologică, precum şi regenerare a mediului istorico-arhitectural;

mediu istorico-arhitectural – mediul istoric, spaţial şi volumetric al oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau al zonelor de protecţie ale celorlalte categorii de monumente situate în localităţi, care dispune de următoarele caracteristici fundamentale: tramă stradală cu parametrii ei; parcelare istorică; raport/relaţie între spaţiile libere, construite şi verzi (grădini, scuaruri, străzi, pieţe şi piaţete, fond construit istoric); mod de amplasare şi interrelaţionare a clădirilor în cadrul parcelelor şi cartierelor; sistem de dominante urbane; structură volumetrică, regim de înălţime şi exterior specific al elementelor fondului construit istoric, caracterizat prin structură compoziţională, tip acoperiş, tip tâmplărie, materiale de construcţie utilizate, cromatică etc.;

mutilare – deteriorare a monumentului prin distrugerea, înlăturarea şi modificarea arbitrară, totală sau parţială a elementelor, respectiv, a caracteristicilor lui interioare şi exterioare sau prin adăugarea arbitrară de construcţii noi pe terenul acestuia;

ocrotire a monumentelor – ansamblu de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, documentarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, stabilirea zonei de protecţie, prevenirea distrugerii sau mutilării, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor împreună cu mediul istorico-arhitectural al acestora şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale;

reabilitare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul adaptării bunului imobil protejat la necesităţile moderne rezidenţiale sau de exploatare (instalare încălzire, canalizare, electricitate etc.), inclusiv în contextul schimbării funcţiunii monumentului, nedepăşind minimul necesar pentru această adaptare, cu caracter neinvaziv, fără a afecta imaginea autentică şi valoarea istorico-culturală ale monumentului istoric, precum şi lucrări necesare de conservare/restaurare;

regenerare a mediului istorico-arhitectural – activităţi de intervenţie constructivă asupra oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau în zonele de protecţie ale celorlalte tipuri de monumente, direcţionate spre consolidarea sau, după caz, reconstituirea caracteristicilor fundamentale ale mediului istorico-arhitectural, bazate pe continuitate, subordonare şi integrare armonioasă/organică în acest mediu, ori activităţi de eliminare sau neutralizare a impactului negativ produs de construcţiile/amenajările destructurante asupra mediului urban;

restaurare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul punerii în valoare, păstrării şi fortificării valorii istorico-culturale a bunului imobil protejat, inclusiv prin restabilirea integrităţii fizice şi funcţionale a acestuia şi prin remedierea unor modificări/alterări suferite în timp.

 

Art.6. – Hotărârile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.

 

Art.7. – (1) Condiţia exercitării dreptului de proprietate asupra monumentelor, inclusiv restricţiile stabilite prin prezenta lege, sunt obligatorii şi se extind asupra tuturor subiectelor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi de titlul juridic al deţinătorului.

(2) Dreptul de a dispune de monumente de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.

(3) – abrogat.

(4) Consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.

(5) – abrogat.

(6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat de proprietar.

(7) Monumentele care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut trec în proprietatea statului în modul stabilit de lege.

 

Art.8. – (1) Monumentele şi componentele lor aflate în proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

(2) Organele de stat şi persoanele indicate la art.7 alin.(2), (4) şi (6) pot transmite în posesiune sau folosinţă monumentele de care dispun instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti, precum şi persoanelor fizice şi juridice, acordând prioritate muzeelor, arhivelor, bibliotecilor şi altor instituţii specializate.

 

Art.9. – (1) Monumentele ce sunt în proprietate privată pot fi vândute, donate sau înstrăinate cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. La cumpărarea-vânzarea monumentelor, statul are dreptul de preemţiune.

(2) Tranzacţiile în privinţa monumentelor încheiate cu încălcarea prevederilor stabilite la alineatul (1) se consideră nule şi atrag după sine răspunderea prevăzută de Codul civil.

 

Capitolul II

OCROTIREA MONUMENTELOR

Art.10. – Activităţile în domeniul ocrotirii monumentelor constau în: prevederea şi asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; prevenirea deteriorării, mutilării şi demolării monumentelor; garantarea folosirii şi accesibilităţii monumentelor pentru diverse investigaţii, inclusiv în procesul de instruire şi propagare; tragerea la răspundere penală sau contravenţională a persoanelor fizice şi juridice care au deteriorat, mutilat sau demolat monumente, a persoanelor responsabile de neîntreţinerea şi abandonarea acestora, precum şi repararea prejudiciului adus monumentelor. Ocrotirea monumentelor ţine de competenţa Parlamentului, Guvernului, consiliilor locale, preşedinţilor raioanelor şi primarilor.

 

Art.11. – (1) De competenţa Parlamentului ţin: politica de stat în domeniul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor; aprobarea Registrului monumentelor; aprobarea programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor; finanţarea acestui program şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugetul de stat.

(2) De competenţa Guvernului ţin: întocmirea Registrului monumentelor; întocmirea programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor; finanţarea acestui program de la bugetul de stat.

(3) De competenţa consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale ţin: întocmirea Registrului monumentelor de importanţă locală; întocmirea programelor privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor de importanţă locală, finanţarea acestor programe şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugetele locale. Autorităţile publice locale de nivelul întâi şi al doilea contribuie, în condiţiile legii, la ocrotirea monumentelor incluse în Registrul monumentelor situate pe teritoriul administrat.

 

Art.11¹. – (1) În domeniul ocrotirii monumentelor, autorităţile publice locale de nivelul întâi au următoarele atribuţii:

a) colaborează cu Ministerul Culturii în scopul asigurării protejării monumentelor situate pe teritoriul administrat;

b) în contextul întocmirii, modificării sau actualizării planurilor urbanistice generale, zonale sau de detaliu ale localităţilor, asigură includerea în aceste documente a compartimentelor cu privire la ocrotirea monumentelor şi le înaintează spre avizare, conform fazelor de execuţie, Ministerului Culturii, inclusiv la etapa elaborării caietului de sarcini;

c) includ monumentele şi zonele lor de protecţie, precum şi reglementările aferente în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului localităţilor;

d) administrează/gestionează oraşele, centrele orăşeneşti, satele cu statut de monument prin intermediul unor subdiviziuni structurale specializate în protejarea şi dezvoltarea lor durabilă;

e) eliberează actele permisive pentru efectuarea lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor şi asupra bunurilor imobile aflate în zonele de protecţie ale acestora, conform avizului Ministerului Culturii.

(2) În domeniul ocrotirii monumentelor, autorităţile publice locale de nivelul al doilea şi ale unităţilor teritoriale autonome au următoarele atribuţii:

a) prevăd în structura subdiviziunii responsabile de domeniul culturii din subordine posturi sau sarcini de serviciu precise în domeniul ocrotirii monumentelor;

b) ţin evidenţa monumentelor situate pe teritoriul administrat;

c) elaborează şi implementează documente de politici şi strategii de protejare şi punere în valoare a monumentelor de pe teritoriul administrat;

d) în contextul întocmirii, modificării sau actualizării planului de amenajare a teritoriului administrat, asigură includerea în acest document a compartimentului cu privire la ocrotirea monumentelor şi îl înaintează spre avizare, conform fazelor de execuţie, Ministerului Culturii, inclusiv la etapa elaborării caietului de sarcini.

 

Art.12. – (1) În scopul protejării monumentelor menţionate la art.2 alin.(1)–(3), păstrării şi/sau regenerării mediului istorico-arhitectural ori natural al acestora, asigurării integrităţii percepţiei lor dinspre principalele direcţii de acces vizual, fiecare monument dispune de zonă de protecţie.

(2) Zona de protecţie se stabileşte perimetral, de jur împrejurul limitei exterioare a terenului monumentului, pe o rază de 100 m în intravilanul localităţilor urbane, de 200 m în intravilanul localităţilor rurale şi de 500 m în extravilan.

(3) Zona de protecţie menţionată la alin.(2) se stabileşte din momentul înscrierii bunului imobil în Registrul monumentelor.

(4) Delimitarea hotarului zonei de protecţie se realizează în baza proiectului zonei de protecţie a monumentului, elaborat în urma documentării şi investigaţiilor de teren, conform reperelor topografice, geografice sau urbanistice locale şi normelor metodologice aprobate de Ministerul Culturii.

(5) Pentru asigurarea realizării scopurilor specificate la alin.(1), pentru zona de protecţie a monumentelor se stabilesc/se instituie reglementări specifice de amenajare, de intervenţie la imobilele existente şi de intervenţie prin construcţii noi în această zonă.

(6) Zonele de protecţie ale monumentelor şi reglementările menţionate la alin.(5) se includ, în mod obligatoriu, în documentaţia de urbanism şi cadastrală a localităţii în baza avizului pozitiv al Ministerului Culturii.

(7) În caz de intersectare, prin suprapunere parţială, a zonelor de protecţie ale două sau mai multe monumente, pentru acestea, în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, se stabileşte o zonă unificată de protecţie, fiind marcat hotarul unic al acesteia.

 

Art.12¹. – (1) Pe terenul monumentelor singulare sau al ansamblurilor de monumente (cu excepţia oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument) se operează doar lucrări în scopul protejării, conservării şi restaurării acestor monumente sau a componentelor lor.

(2) Intervenţiile prin construcţii noi pe terenul monumentelor menţionate la alin.(1), limitate ca suprafaţă şi volum, sunt permise doar dacă acest fapt este indispensabil pentru valorificarea modernă a monumentului, cu respectarea obligatorie a caracteristicilor istorice ale bunului imobil protejat, a regimului de înălţime, a cadrului tradiţional-istoric, a echilibrului compoziţiei sale şi relaţiei sale istorice cu mediul istorico-arhitectural sau natural, precum şi cu asigurarea vizualizării libere a componentelor istorice ale monumentului. Intervenţiile prin construcţii noi fără legătură funcţională cu aceste monumente şi fără argumentare istorico-arhitecturală sunt interzise.

 

Art.12². – (1) Intervenţiile pe terenul oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument au drept scop protejarea sau regenerarea mediului istorico-arhitectural sau natural al acestora.

(2) Intervenţiile prin construcţii noi în cadrul monumentelor menţionate la alin.(1) se realizează cu respectarea caracteristicilor mediului istorico-arhitectural al acestora, principiilor de organizare spaţial-istorică, implicit parcelarea şi scara, păstrând autenticitatea şi integritatea acestui mediu. Intervenţiile prin construcţii noi în cadrul fragmentelor de structură urbană cu mediul istorico-arhitectural degradat sau mutilat se realizează în scopul regenerării acestui mediu.

(3) Funcţiunile urbane a căror dezvoltare duce la degradarea sau distrugerea caracteristicilor istorice ale mediului istorico-arhitectural se amplasează în afara oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau, după caz, în afara hotarului zonei de protecţie a acestora.

(4) Reglementarea intervenţiilor şi activităţilor în cadrul oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument se realizează prin stabilirea unui set de măsuri direcţionate spre ocrotirea acestor monumente. La baza acestor măsuri stă elaborarea, în contextul cercetărilor de teren, istorico-arhitecturale, istorico-urbanistice şi ale peisajului urban, al cercetărilor de arhivă şi bibliografice, a Planului de referinţă istorico-arhitectural şi proiectului zonelor de protecţie ale localităţii istorice (în continuare – Plan de referinţă).

(5) Planul de referinţă pune în evidenţă caracteristicile mediului istorico-arhitectural al monumentului şi zonificarea lui internă, precum şi stabileşte setul de reglementări generale şi punctuale care au drept scop protejarea, regenerarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului cultural.

(6) Conţinutul şi metodologia elaborării Planului de referinţă se stabileşte prin regulament aprobat de Ministerul Culturii. Planul de referinţă stă la baza elaborării tuturor categoriilor documentaţiei de urbanism pentru oraşele, centrele orăşeneşti, satele cu statut de monument.

 

Art.13. – În vederea menţinerii autenticităţi şi a integrităţii monumentelor, deţinătorii lor, cu orice titlu juridic, sunt obligaţi să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor, să avizeze la autoritatea competentă documentaţiile de proiect de intervenţie la monumente, să nu admită demolarea, mutilarea, deteriorarea, neîntreţinerea sau abandonarea acestora.

 

Art.14. – Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere.

 

Art.15. – Controlul asupra măsurilor de protecţie a monumentelor, soluţionarea problemelor ce ţin de măsurile respective revine Guvernului, preşedinţilor raioanelor şi primarilor.

 

Art.16. – (1) În scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor pe principii ştiinţifice, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să înfiinţeze consilii ştiinţifice şi comisii, să consulte specialişti (jurişti, lucrători de muzeu, restauratori), luând în considerare la întocmirea Registrului monumentelor, precum şi la înscrierea monumentelor în acest registru, avizele corespunzătoare.

(2) Regulamentele, indicaţiile metodologice, instrucţiunile şi normativele din domeniul ocrotirii monumentelor, secţiunile referitoare la ocrotirea patrimoniului cultural imobil din documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, proiectele zonelor de protecţie ale monumentelor, proiectele de intervenţii la monumente şi în zonele lor de protecţie, examinate conform etapelor de execuţie (schiţă de proiect şi proiect de execuţie), sunt aprobate de către Ministerul Culturii în baza avizului pozitiv al Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice (în continuare – Consiliu).

(3) Consiliul este un organism de specialitate care reprezintă autoritatea ştiinţifico-metodică în domeniul ocrotirii de stat a monumentelor istorice şi activează pe lângă Ministerul Culturii în baza unui regulament aprobat de Guvern.

(4) Consiliul este format din persoane cu experienţă profesională în domeniul ocrotirii monumentelor istorice (specialişti şi experţi autorizaţi) din organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale cu preocupări statutare în domeniu, numite pe o perioadă stabilită prin ordinul ministrului culturii, la propunerea direcţiei de specialitate a ministerului.

(4¹) Nu pot fi membri ai Consiliului persoanele implicate în activităţi care au condus la deteriorarea sau la demolarea monumentelor.

(4²) În activitatea sa, Consiliul analizează corespunderea soluţiilor propuse în documentaţiile de proiect cu prevederile legislaţiei din domeniul patrimoniului cultural, cu documentele din domeniu ale UNESCO, ale ICOMOS şi ale Consiliului Europei şi le avizează pozitiv doar dacă soluţiile respective contribuie la păstrarea şi/sau la fortificarea autenticităţii şi integrităţii monumentelor.

(5) Retribuirea membrilor Consiliului se efectuează în conformitate cu actele normative în vigoare, în limitele alocaţiilor bugetare stabilite în bugetul de stat pentru Ministerul Culturii.

 

Art.16¹. – (1) Inspectarea în teren a monumentelor şi a zonelor lor de protecţie, a şantierelor de intervenţie asupra acestora, controlul/supravegherea respectării legislaţiei în domeniul ocrotirii monumentelor, întocmirea proceselor-verbale, în caz de constatare a încălcărilor, emiterea prescripţiilor de sistare a lucrărilor ilegale la monumente şi în zonele lor de protecţie sunt asigurate de către Agenţia de Inspectare a Monumentelor.

(2) Agenţia de Inspectare a Monumentelor este o instituţie specializată, subordonată Ministerul Culturii, care activează în baza unui regulament aprobat de Guvern şi este finanţată din bugetul de stat în limita alocaţiilor bugetare stabilite.

(3) Orice verificare şi solicitare de informaţii cu privire la monumentele de istorie, artă şi arhitectură şi zonele lor de protecţie, care se încadrează în noţiunea de control de stat potrivit Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, în raport cu agenţii economici, vor fi efectuate doar în comun cu Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, conform Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(4) Ocuparea funcţiei de director general al Agenţiei de Inspectare a Monumentelor de persoane implicate în activităţi care au condus la demolarea sau la deteriorarea monumentelor este interzisă.

[Art.16¹ modificat prin Legea nr.132 din 26.05.2023, în vigoare 08.06.2023]

 

Capitolul III

EVIDENŢA, STUDIEREA ŞI PUNEREA ÎN VALOARE

A MONUMENTELOR

Art.17. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor controlează efectuarea lucrărilor de evidenţă, studiere şi punere în valoare a monumentelor.

 

Art.18. – (1) Evidenţa monumentelor de categorie naţională se ţine în Registrul monumentelor.

(2) Registrul monumentelor se modifică de Parlament, conform listelor adiţionale prezentate de Guvern, la propunerea Ministerului Culturii.

(3) Procesul de înscriere a bunurilor imobile în Registrul monumentelor se iniţiază din oficiu de către Ministerul Culturii, inclusiv la propunerea cetăţenilor şi a asociaţiilor de profil.

 

Art.19. – Bunurile imobile în proces de înscriere în Registrul monumentelor se consideră monumente nou-identificate şi beneficiază, în scopul prevenirii distrugerilor/deteriorărilor, pe întreaga durată a procesului respectiv, de regimul juridic al bunurilor deja înscrise în Registrul monumentelor, începând cu data aprobării de către Ministerul Culturii a avizului pozitiv al Consiliului. Ministerul Culturii informează autorităţile publice locale competente despre începerea procesului de înscriere în Registrul monumentelor a bunurilor imobile respective. Proprietarii, gestionarii sau titularii altor drepturi reale asupra bunurilor imobile intrate în procesul de înscriere în Registrul monumentelor sunt obligaţi, din data informării lor despre acest fapt, să respecte prevederile prezentei legi.

 

Art.20. – Persoanele fizice sau juridice care, în cursul lucrărilor de orice natură pe teren, descoperă vestigii arheologice cărora li se poate atribui calitatea de monument sunt obligate să sisteze lucrările şi să informeze despre aceasta în scris, în termen de 48 ore, organul de administrare locală pe al cărui teritoriu se află vestigiile, precum şi Ministerul Culturii, în vederea protejării şi conservării.

 

Art.21. – Expediţiile ce au scopul de a descoperi, a colecta şi a propune pentru înregistrare monumente necunoscute ale patrimoniului cultural al Republicii Moldova sunt sancţionate de Ministerul Culturii.

 

Art.22. – Statul încurajează activitatea asociaţiile obşteşti şi a persoanelor particulare care îşi propun punerea în valoarea şi folosirea monumentelor şi zonelor lor de protecţie.

 

Capitolul IV

CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA MONUMENTELOR

Art.23. – (1) Protejarea, inclusiv conservarea şi restaurarea monumentelor, se întemeiază în baza principiilor doctrinare şi normelor ştiinţifice universal acceptate, a prevederilor documentelor din domeniu ale UNESCO, ale ICOMOS şi ale Consiliului Europei.

(2) Conservarea monumentelor este prioritară lucrărilor de restaurare sau construcţie.

(3) Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare prevede mai întâi măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică.

 

Art.24. – Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Ministerul Culturii.

 

Art.25. – (1) Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform documentaţiei tehnice, întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare şi a avizului organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor.

(2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să preîntâmpine deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea imediată a lucrărilor de conservare şi restaurare.

 

Art.26. – Lucrările de conservare şi restaurare se execută de persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, specializate în domeniul de referinţă.

 

Art.27. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor desemnează împuterniciţi speciali, unicii cu drept de a supraveghea şi a controla lucrările de conservare şi restaurare, precum şi de a le întrerupe în cazul nerespectării prevederilor legii.

 

Art.28. – abrogat.

 

Art.29. – abrogat.

 

Art.30. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de restaurare şi de conservare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.

 

Art.31. – (1) În calitate de beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie pot fi proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu juridic ai monumentelor.

(2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor se prezintă în calitate de beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie prin împuterniciţii lor, acordând deţinătorilor de monumente ajutor cu specialişti, precum şi cu materiale şi ajutor financiar.

 

Art.32. – Proprietarii sau deţinătorii de terenuri pe care se află monumente istorice sunt obligaţi să le pună la dispoziţia savanţilor pentru a fi studiate.

 

Art.33. – Organele de stat şi instituţiile la a căror comandă se efectuează lucrări de conservare şi restaurare achită cheltuielile numai după aprobarea de către Ministerul Culturii a documentelor respective. Cheltuielile pentru corectarea inexactităţilor sau erorilor comise în procesul de restaurare sunt suportate de executanţi.

 

Art.34. – Subiectul responsabil de integritatea monumentului în timpul lucrărilor de restaurare este indicat în contractul dintre deţinător şi executantul lucrărilor. În contract se prevăd acţiunile de precauţie, precum şi gradul de accesibilitate a monumentului în timpul lucrărilor. La contract se anexează procesul-verbal sau avizul privind starea tehnică a monumentului la data începerii lucrărilor.

 

Capitolul V

FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE OCROTIRE A MONUMENTELOR

Art.35. – Finanţarea activităţii privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii, de la bugetele locale, din contul plăţilor pentru arendă, inclusiv din chiria pentru terenul din zonele de protecţie ale monumentelor, din defalcările din beneficiul de pe turism, din venitul întreprinderilor, care stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de stat, în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile şi donaţiile organizaţiilor care, pe baza statutului lor, ocrotesc monumentele, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, precum şi din alte surse legale.

 

Art.36. – În sprijinirea activităţii orientate spre evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se permite editarea cărţilor poştale, calendarelor, timbrelor, organizarea turismului. Veniturile provenite din aceste activităţi se depun pe conturile speciale ale Guvernului, ale organelor de autoadministrare locală şi, după caz, pe conturile pentru ocrotirea monumentelor ale asociaţiilor obşteşti.

 

Art.37. – Monumentele se dau în arendă prin contractul de arendă. Deţinătorul cu orice titlu juridic al monumentului este obligat să informeze organele de stat pentru ocrotirea monumentelor despre schimbarea statutului şi starea monumentului.

 

Art.38. – Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului din zonele lor de protecţie ce se află în proprietate de stat, precum şi defalcările din beneficiul de pe turism se depun pe conturile speciale ale Guvernului ori ale organelor de administrare locală. Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului din zonele lor de protecţie de către persoanele fizice şi juridice nerezidente poate fi efectuată şi în valută străină pe aceleaşi conturi. Mărimea plăţii pentru arendă se stabileşte în acord cu normele internaţionale.

 

Art.39. – Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sunt obligaţi să încheie contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din zonele lor de protecţie, stabilită de experţi.

 

Art.40. – În cazurile excepţionale, când demolarea monumentului este inevitabilă (scindări de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor), acesta se conservează, cheltuielile făcându-se din contul organizaţiei interesate în demolare.

 

Art.41. – abrogat.

 

Art.42. – Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi şi de nivelul al doilea prevăd în bugetele anuale sumele necesare pentru lucrările de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor situate în teritoriile lor, în baza propunerilor Ministerul Culturii.

 

Art.43. – abrogat.

 

Art.44. – abrogat.

 

Art.45. – abrogat.

 

Capitolul VI

REPARAREA PREJUDICIULUI ADUS MONUMENTELOR

Art.46. – (1) Monumentele sau componentele lor se consideră prejudiciate în cazul în care au fost total sau parţial demolate, degradate sau mutilate în rezultatul acţiunii sau inacţiunii umane.

(2) Prejudiciul adus monumentului se stabileşte în urma evaluării costului lucrărilor de elaborare a documentaţiei de proiect de restaurare sau de reconstituire a monumentului sau a componentelor lui şi a costului executării practice a lucrărilor proiectate.

(3) Metodologia de evaluare a prejudiciului adus monumentelor se aprobă prin ordinul ministrului culturii.

 

Art.47. – (1) Prejudiciul adus monumentului sau componentelor lui urmează a fi reparat de proprietarul, gestionarul sau titularul altor drepturi reale asupra acestuia, precum şi, după caz, de persoanele fizice şi juridice care au iniţiat, finanţat şi executat lucrările care au adus prejudiciu monumentului.

(2) Procesul de reparare a prejudiciului se iniţiază prin ordinul ministrului culturii înaintat proprietarului, gestionarului sau titularului altor drepturi reale asupra monumentului, bazat pe procesul-verbal de constatare a stării monumentului şi pe actul de evaluare a prejudiciului adus acestuia, elaborate de Agenţia de Inspectare a Monumentelor.

(3) În cazul în care proprietarul, gestionarul sau titularul altor drepturi reale asupra monumentului acceptă cererea de reparare benevolă a prejudiciului adus monumentului, acesta, în bază de contract, va finanţa elaborarea documentaţiei de proiect de restaurare şi de reconstituire a monumentului sau a componentelor lui, precum şi executarea practică a lucrărilor proiectate.

(4) În cazul refuzului proprietarului, gestionarului sau titularului altor drepturi reale asupra monumentului de a se conforma cererii de reparare benevolă a prejudiciului adus monumentului sau componentelor lui, Ministerul Culturii intervine în instanţă privind repararea prejudiciului.

 

Capitolul VII

ACTIVITATEA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI

Art.49. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor susţin activitatea asociaţiilor obşteşti privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea conservarea, restaurarea şi propagarea monumentelor (participarea nemijlocită a membrilor asociaţiilor la această activitate, atragerea de către aceştia a ajutorului financiar sub formă de donaţii de la întreprinderi, organizaţii şi persoane particulare).

 

Art.50. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor au dreptul să ofere asociaţiilor obşteşti informaţia solicitată despre monumente, despre programele de conservare, restaurare sau reparaţie a monumentelor. La rândul lor, asociaţiile obşteşti pot participa la elaborarea programelor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor.

 

Art.51. – (1) Asociaţiile obşteşti care, în baza statutului lor, ocrotesc monumentele se bucură de dreptul de a exercita controlul obştesc asupra protecţiei şi punerii în valoare a monumentelor, precum şi asupra elaborării şi realizării programelor de construcţie şi reconstrucţie în zonele de protecţie ale monumentelor înscrise în Registrul monumentelor.

(2) Asociaţiile obşteşti au dreptul: să ceară întreruperea lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie dacă acestea periclitează integritatea monumentului ori ştirbesc valoarea lui estetică, artistică şi istorică, intervenind la organele de stat pentru ocrotirea monumentelor cu propuneri, probe şi avize documentare; să abordeze problema intentării unui proces penal, precum şi să fie reclamant în caz de încălcare flagrantă a prezentei legi; să atace deciziile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi a organelor locale executive şi de control şi să facă interpelări în Parlament şi Guvern.

(3) Asociaţiile obşteşti, în scopul propagării monumentelor şi facilitării finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor, pot crea întreprinderi şi ateliere de conservare, restaurare şi reparaţie a monumentelor, organiza rute turistice, expoziţii, deschide magazine, edita tipărituri.

 

Capitolul VIII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

Art.52. – Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, asociaţiile, persoanele cu funcţii de răspundere, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizii care nu respectă prevederile prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Art.53. – abrogat.

 

Art.54. – Mărimea amenzii şi altor sancţiuni pecuniare, precum şi suma despăgubirilor se stabilesc de instanţa de judecată şi de alte organe competente, pornindu-se de la măsura în care este avariat sau distrus monumentul, conform evaluării efectuate de direcţiile respective ale Ministerul Culturii. Deţinătorului cu orice titlu juridic ce s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i se retrage dreptul de posesiune, de proprietate ori de folosinţă a lui în condiţiile stabilite de legislaţie.

 

Art.55. – abrogat.

 

Art.56. – abrogat.

 

Art.57. – abrogat.

 

Art.58. – (1) Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine retragerea dreptului de posesiune, proprietate sau folosinţă sau evacuarea monumentelor în modul stabilit de lege.

(2) În cazurile prevăzute de legislaţie, monumentele pot fi confiscate în baza deciziei instanţei de judecată competente.

 

Art.59. – Orice activitate care pune în pericol integritatea monumentelor urmează a fi coordonată cu organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sau cu organele de autoadministrare locală. Executarea şi finanţarea activităţilor nesancţionate de organele competente se interzic.

 

Art.60. – Întreprinderile industriale şi agricole situate în rezervaţii ori în zonele de protecţie ale monumentelor, cuprinse în Registrul monumentelor, precum şi întreprinderile care, prin activitatea lor, pot afecta integritatea monumentelor, ştirbind valoarea lor estetică, artistică ori istorică, sunt obligate să verse în bugetele locale din beneficiul propriu 0,5–5 la sută în baza deciziilor consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti ori comunale în conformitate cu avizul Ministerul Culturii.

 

Art.61. – Ordinul organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor prin care se interzic activităţile ce pot afecta integritatea monumentelor sau pot deteriora zonele de protecţie este obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice. Acest ordin se anulează de organul care l-a emis.

 

Art.62. – Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat au dreptul să schimbe condiţiile de păstrare şi de conservare a monumentelor. Ele pot schimba şi deţinătorul dacă statutul monumentului şi prevederile contractului sunt încălcate.

 

Art.63. – Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte prevede alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional.

 

 

___________________

* Republicată în temeiul art.II lit.b) al Legii nr.12 din 21 ianuarie 2022 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.53-59, art.65.

 

Modificată prin legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.109 din 04.06.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.131-134, art.443;

2) Legea nr.162 din 22.07.2011 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175, art.498;

3) Legea nr.33 din 06.03.2012 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.99-102, art.330;

4) Legea nr.62 din 04.04.2013 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.91, art.288;

5) Legea nr.178 din 21.07.2017 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.301-315, art.537;

6) Legea nr.185 din 21.09.2017 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.371-382, art.632;

7) Legea nr.36 din 16.03.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.126-132, art.251;

8) Legea nr.79 din 24.05.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.195-209, art.338;

9) Legea nr.172 din 27.07.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.321-332, art.529;

10) Legea nr.12 din 21.01.2022 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.53-59, art.65;