L E G E

pentru modificarea Legii nr.1530/1993 privind

ocrotirea monumentelor

 

nr. 12  din  21.01.2022

 

Monitorul Oficial nr.53-59/65 din 25.02.2022

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Art.I. – Legea nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.15–17, art.23), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Culturii” la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele „fundaţiile obşteşti”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „asociaţiile obşteşti” la forma gramaticală corespunzătoare.

2. La articolul 1:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) În sensul prezentei legi, monumente sunt orice bunuri imobile de patrimoniu cultural (în continuare – monumente), care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale a acesteia, şi care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (în continuare – Registrul monumentelor) şi în registrele monumentelor de importanţă locală.”

la alineatul (2), cuvintele „şi natural” se exclud;

alineatul (3):

la litera a), cuvintele „sau pictură” se exclud;

la literele b) şi c), după textul „din punct de vedere istoric,” se introduce textul „urbanistic,”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Ocrotirea monumentelor, indiferent de regimul lor de proprietate, reprezintă o activitate de interes public.”

3. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art.2. – (1) În categoria monumente singulare se includ edificiile, construcţiile sau structurile care reprezintă diverse programe funcţionale (de apărare, rezidenţiale, eclesiastice, sociale, administrative, comerciale, ştiinţifice, educaţionale, industriale şi tehnice), structurile de arhitectură rurală, de interes istoric sau etno-antropologic, istorico-memorialistice, precum şi cele care reprezintă lucrări artistice şi funerare.

(2) În categoria ansambluri se includ ansamblurile arhitecturale care cuprind construcţii/structuri caracterizate prin omogenitate istorică, juridică sau funcţională, inclusiv cetăţi, ansambluri monastice, cimitire, curţi boiereşti, conace, ansambluri industriale, ansambluri arhitectural-peisagistice, grădini, scuaruri, parcuri istorice, centre orăşeneşti sau rurale istorice, oraşe sau sate istorice, fragmente de structură urbană sau rurală istorică, cartiere, pieţe, străzi. Între hotarele centrelor orăşeneşti sau rurale istorice, ale oraşelor şi satelor istorice pot să existe monumente singulare sau ansambluri.

(3) În categoria situri se includ locuri ale memoriei, legate de evenimente istorice sau culturale semnificative, de viaţa unor personalităţi remarcabile, şi rezervaţiile cultural-istorice sau cultural-naturale. Între hotarele siturilor pot să existe monumente singulare sau ansambluri.

(4) Fiecare monument este constituit din următoarele componente:

a) componenta construită: construcţii şi amenajări;

b) teren, legat de componenta construită din punct de vedere istoric şi/sau funcţional;

c) stratul cultural-arheologic, situat subteran.

(5) Monumentele dispun de hotar stabilit pe limita exterioară a terenului acestora. Hotarul monumentelor se stabileşte în urma cercetării materialelor de arhivă, a planurilor istorice de hotărnicie/cadastrale, a altor investigaţii ştiinţifice, ţinându-se cont de asigurarea integrităţii bunurilor patrimoniului cultural, precum şi de etapele de dezvoltare istorică a acestora, în conformitate cu normele metodologice aprobate de Ministerul Culturii.

(6) Monumente pot fi bunurile imobile ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.”

4. Articolele 4 şi 5 vor avea următorul cuprins:

„Art.4. – (1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaţiilor pluridisciplinare coordonate de Ministerul Culturii.

(2) Registrul monumentelor se adoptă de către Parlament, la propunerea Guvernului, în baza proiectului elaborat de Ministerul Culturii.

 

Art.5. – În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

conservare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul prevenirii înrăutăţirii stării tehnice a monumentului sau al remedierii unei înrăutăţiri deja produse (inclusiv prin lucrări de consolidare cu caracter temporar sau de durată), fără modificarea caracteristicilor arhitecturale şi structurale ale monumentului;

degradare – proces de alterare a monumentului în rezultatul acţiunii factorilor naturali sau antropici, inclusiv al neîntreţinerii sau abandonării acestuia;

demolare – distrugere fizică a monumentului sau a unei componente a acestuia;

intervenţie – totalitate a lucrărilor operate asupra monumentului sau a zonei lui de protecţie: reparaţie, conservare, restaurare, reabilitare, sistematizare, amenajare, cercetare arheologică, precum şi regenerare a mediului istorico-arhitectural;

mediu istorico-arhitectural – mediul istoric, spaţial şi volumetric al oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau al zonelor de protecţie ale celorlalte categorii de monumente situate în localităţi, care dispune de următoarele caracteristici fundamentale: tramă stradală cu parametrii ei; parcelare istorică; raport/relaţie între spaţiile libere, construite şi verzi (grădini, scuaruri, străzi, pieţe şi piaţete, fond construit istoric); mod de amplasare şi interrelaţionare a clădirilor în cadrul parcelelor şi cartierelor; sistem de dominante urbane; structură volumetrică, regim de înălţime şi exterior specific al elementelor fondului construit istoric, caracterizat prin structură compoziţională, tip acoperiş, tip tâmplărie, materiale de construcţie utilizate, cromatică etc.;

mutilare – deteriorare a monumentului prin distrugerea, înlăturarea şi modificarea arbitrară, totală sau parţială a elementelor, respectiv, a caracteristicilor lui interioare şi exterioare sau prin adăugarea arbitrară de construcţii noi pe terenul acestuia;

ocrotire a monumentelor – ansamblu de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, documentarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, stabilirea zonei de protecţie, prevenirea distrugerii sau mutilării, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor împreună cu mediul istorico-arhitectural al acestora şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale;

reabilitare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul adaptării bunului imobil protejat la necesităţile moderne rezidenţiale sau de exploatare (instalare încălzire, canalizare, electricitate etc.), inclusiv în contextul schimbării funcţiunii monumentului, nedepăşind minimul necesar pentru această adaptare, cu caracter neinvaziv, fără a afecta imaginea autentică şi valoarea istorico-culturală ale monumentului istoric, precum şi lucrări necesare de conservare/restaurare;

regenerare a mediului istorico-arhitectural – activităţi de intervenţie constructivă asupra oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau în zonele de protecţie ale celorlalte tipuri de monumente, direcţionate spre consolidarea sau, după caz, reconstituirea caracteristicilor fundamentale ale mediului istorico-arhitectural, bazate pe continuitate, subordonare şi integrare armonioasă/organică în acest mediu, ori activităţi de eliminare sau neutralizare a impactului negativ produs de construcţiile/amenajările destructurante asupra mediului urban;

restaurare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuate în scopul punerii în valoare, păstrării şi fortificării valorii istorico-culturale a bunului imobil protejat, inclusiv prin restabilirea integrităţii fizice şi funcţionale a acestuia şi prin remedierea unor modificări/alterări suferite în timp.”

5. La articolul 7, alineatele (3) şi (5) se abrogă.

6. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art.8. – (1) Monumentele şi componentele lor aflate în proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

(2) Organele de stat şi persoanele indicate la art.7 alin.(2), (4) şi (6) pot transmite în posesiune sau folosinţă monumentele de care dispun instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti, precum şi persoanelor fizice şi juridice, acordând prioritate muzeelor, arhivelor, bibliotecilor şi altor instituţii specializate.”

7. La articolul 10:

alineatul (1) devine alineat unic şi va avea următorul cuprins:

„Activităţile în domeniul ocrotirii monumentelor constau în: prevederea şi asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; prevenirea deteriorării, mutilării şi demolării monumentelor; garantarea folosirii şi accesibilităţii monumentelor pentru diverse investigaţii, inclusiv în procesul de instruire şi propagare; tragerea la răspundere penală sau contravenţională a persoanelor fizice şi juridice care au deteriorat, mutilat sau demolat monumente, a persoanelor responsabile de neîntreţinerea şi abandonarea acestora, precum şi repararea prejudiciului adus monumentelor. Ocrotirea monumentelor ţine de competenţa Parlamentului, Guvernului, consiliilor locale, preşedinţilor raioanelor şi primarilor.”

alineatul (2) se abrogă.

8. Articolul 11:

la alineatul (1), cuvintele „ce constituie patrimoniul cultural şi natural” se exclud;

alineatul (3) se completează cu următorul enunţ: „Autorităţile publice locale de nivelul întâi şi al doilea contribuie, în condiţiile legii, la ocrotirea monumentelor incluse în Registrul monumentelor situate pe teritoriul administrat.”

9. Legea se completează cu articolul 11¹ cu următorul cuprins:

„Art.11¹. – (1) În domeniul ocrotirii monumentelor, autorităţile publice locale de nivelul întâi au următoarele atribuţii:

a) colaborează cu Ministerul Culturii în scopul asigurării protejării monumentelor situate pe teritoriul administrat;

b) în contextul întocmirii, modificării sau actualizării planurilor urbanistice generale, zonale sau de detaliu ale localităţilor, asigură includerea în aceste documente a compartimentelor cu privire la ocrotirea monumentelor şi le înaintează spre avizare, conform fazelor de execuţie, Ministerului Culturii, inclusiv la etapa elaborării caietului de sarcini;

c) includ monumentele şi zonele lor de protecţie, precum şi reglementările aferente în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului localităţilor;

d) administrează/gestionează oraşele, centrele orăşeneşti, satele cu statut de monument prin intermediul unor subdiviziuni structurale specializate în protejarea şi dezvoltarea lor durabilă;

e) eliberează actele permisive pentru efectuarea lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor şi asupra bunurilor imobile aflate în zonele de protecţie ale acestora, conform avizului Ministerului Culturii.

(2) În domeniul ocrotirii monumentelor, autorităţile publice locale de nivelul al doilea şi ale unităţilor teritoriale autonome au următoarele atribuţii:

a) prevăd în structura subdiviziunii responsabile de domeniul culturii din subordine posturi sau sarcini de serviciu precise în domeniul ocrotirii monumentelor;

b) ţin evidenţa monumentelor situate pe teritoriul administrat;

c) elaborează şi implementează documente de politici şi strategii de protejare şi punere în valoare a monumentelor de pe teritoriul administrat;

d) în contextul întocmirii, modificării sau actualizării planului de amenajare a teritoriului administrat, asigură includerea în acest document a compartimentului cu privire la ocrotirea monumentelor şi îl înaintează spre avizare, conform fazelor de execuţie, Ministerului Culturii, inclusiv la etapa elaborării caietului de sarcini.”

10. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art.12. – (1) În scopul protejării monumentelor menţionate la art.2 alin.(1)–(3), păstrării şi/sau regenerării mediului istorico-arhitectural ori natural al acestora, asigurării integrităţii percepţiei lor dinspre principalele direcţii de acces vizual, fiecare monument dispune de zonă de protecţie.

(2) Zona de protecţie se stabileşte perimetral, de jur împrejurul limitei exterioare a terenului monumentului, pe o rază de 100 m în intravilanul localităţilor urbane, de 200 m în intravilanul localităţilor rurale şi de 500 m în extravilan.

(3) Zona de protecţie menţionată la alin.(2) se stabileşte din momentul înscrierii bunului imobil în Registrul monumentelor.

(4) Delimitarea hotarului zonei de protecţie se realizează în baza proiectului zonei de protecţie a monumentului, elaborat în urma documentării şi investigaţiilor de teren, conform reperelor topografice, geografice sau urbanistice locale şi normelor metodologice aprobate de Ministerul Culturii.

(5) Pentru asigurarea realizării scopurilor specificate la alin.(1), pentru zona de protecţie a monumentelor se stabilesc/se instituie reglementări specifice de amenajare, de intervenţie la imobilele existente şi de intervenţie prin construcţii noi în această zonă.

(6) Zonele de protecţie ale monumentelor şi reglementările menţionate la alin.(5) se includ, în mod obligatoriu, în documentaţia de urbanism şi cadastrală a localităţii în baza avizului pozitiv al Ministerului Culturii.

(7) În caz de intersectare, prin suprapunere parţială, a zonelor de protecţie ale două sau mai multe monumente, pentru acestea, în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, se stabileşte o zonă unificată de protecţie, fiind marcat hotarul unic al acesteia.”

11. Legea se completează cu articolele 12¹ şi 12² cu următorul cuprins:

„Art.12¹. – (1) Pe terenul monumentelor singulare sau al ansamblurilor de monumente (cu excepţia oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument) se operează doar lucrări în scopul protejării, conservării şi restaurării acestor monumente sau a componentelor lor.

(2) Intervenţiile prin construcţii noi pe terenul monumentelor menţionate la alin.(1), limitate ca suprafaţă şi volum, sunt permise doar dacă acest fapt este indispensabil pentru valorificarea modernă a monumentului, cu respectarea obligatorie a caracteristicilor istorice ale bunului imobil protejat, a regimului de înălţime, a cadrului tradiţional-istoric, a echilibrului compoziţiei sale şi relaţiei sale istorice cu mediul istorico-arhitectural sau natural, precum şi cu asigurarea vizualizării libere a componentelor istorice ale monumentului. Intervenţiile prin construcţii noi fără legătură funcţională cu aceste monumente şi fără argumentare istorico-arhitecturală sunt interzise.

 

Art.12². – (1) Intervenţiile pe terenul oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument au drept scop protejarea sau regenerarea mediului istorico-arhitectural sau natural al acestora.

(2) Intervenţiile prin construcţii noi în cadrul monumentelor menţionate la alin.(1) se realizează cu respectarea caracteristicilor mediului istorico-arhitectural al acestora, principiilor de organizare spaţial-istorică, implicit parcelarea şi scara, păstrând autenticitatea şi integritatea acestui mediu. Intervenţiile prin construcţii noi în cadrul fragmentelor de structură urbană cu mediul istorico-arhitectural degradat sau mutilat se realizează în scopul regenerării acestui mediu.

(3) Funcţiunile urbane a căror dezvoltare duce la degradarea sau distrugerea caracteristicilor istorice ale mediului istorico-arhitectural se amplasează în afara oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument sau, după caz, în afara hotarului zonei de protecţie a acestora.

(4) Reglementarea intervenţiilor şi activităţilor în cadrul oraşelor, centrelor orăşeneşti, satelor cu statut de monument se realizează prin stabilirea unui set de măsuri direcţionate spre ocrotirea acestor monumente. La baza acestor măsuri stă elaborarea, în contextul cercetărilor de teren, istorico-arhitecturale, istorico-urbanistice şi ale peisajului urban, al cercetărilor de arhivă şi bibliografice, a Planului de referinţă istorico-arhitectural şi proiectului zonelor de protecţie ale localităţii istorice (în continuare – Plan de referinţă).

(5) Planul de referinţă pune în evidenţă caracteristicile mediului istorico-arhitectural al monumentului şi zonificarea lui internă, precum şi stabileşte setul de reglementări generale şi punctuale care au drept scop protejarea, regenerarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului cultural.

(6) Conţinutul şi metodologia elaborării Planului de referinţă se stabileşte prin regulament aprobat de Ministerul Culturii. Planul de referinţă stă la baza elaborării tuturor categoriilor documentaţiei de urbanism pentru oraşele, centrele orăşeneşti, satele cu statut de monument.”

12. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

„Art.13. – În vederea menţinerii autenticităţi şi a integrităţii monumentelor, deţinătorii lor, cu orice titlu juridic, sunt obligaţi să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor, să avizeze la autoritatea competentă documentaţiile de proiect de intervenţie la monumente, să nu admită demolarea, mutilarea, deteriorarea, neîntreţinerea sau abandonarea acestora.”

13. La articolul 16:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Regulamentele, indicaţiile metodologice, instrucţiunile şi normativele din domeniul ocrotirii monumentelor, secţiunile referitoare la ocrotirea patrimoniului cultural imobil din documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului, proiectele zonelor de protecţie ale monumentelor, proiectele de intervenţii la monumente şi în zonele lor de protecţie, examinate conform etapelor de execuţie (schiţă de proiect şi proiect de execuţie), sunt aprobate de către Ministerul Culturii în baza avizului pozitiv al Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice (în continuare – Consiliu).”

la alineatul (4), textul „ministrului educaţiei, culturii şi cercetării” se substituie cu cuvintele „ministrului culturii”;

articolul se completează cu alineatele (4¹) şi (4²) cu următorul cuprins:

„(4¹) Nu pot fi membri ai Consiliului persoanele implicate în activităţi care au condus la deteriorarea sau la demolarea monumentelor.

(4²) În activitatea sa, Consiliul analizează corespunderea soluţiilor propuse în documentaţiile de proiect cu prevederile legislaţiei din domeniul patrimoniului cultural, cu documentele din domeniu ale UNESCO, ale ICOMOS şi ale Consiliului Europei şi le avizează pozitiv doar dacă soluţiile respective contribuie la păstrarea şi/sau la fortificarea autenticităţii şi integrităţii monumentelor.”

14. La articolul 16¹:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Inspectarea în teren a monumentelor şi a zonelor lor de protecţie, a şantierelor de intervenţie asupra acestora, controlul/supravegherea respectării legislaţiei în domeniul ocrotirii monumentelor, întocmirea proceselor-verbale, în caz de constatare a încălcărilor, emiterea prescripţiilor de sistare a lucrărilor ilegale la monumente şi în zonele lor de protecţie sunt asigurate de către Agenţia de Inspectare a Monumentelor.”

la alineatul (2), sintagma „Agenţia pentru Protecţie şi Restaurare a Monumentelor” se substituie cu sintagma „Agenţia de Inspectare a Monumentelor”;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Ocuparea funcţiei de director general al Agenţiei de Inspectare a Monumentelor de persoane implicate în activităţi care au condus la demolarea sau la deteriorarea monumentelor este interzisă.”

15. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art.18. – (1) Evidenţa monumentelor de categorie naţională se ţine în Registrul monumentelor.

(2) Registrul monumentelor se modifică de Parlament, conform listelor adiţionale prezentate de Guvern, la propunerea Ministerului Culturii.

(3) Procesul de înscriere a bunurilor imobile în Registrul monumentelor se iniţiază din oficiu de către Ministerul Culturii, inclusiv la propunerea cetăţenilor şi a asociaţiilor de profil.”

16. La articolul 19:

alineatul (1) devine alineat unic şi va avea următorul cuprins:

„Bunurile imobile în proces de înscriere în Registrul monumentelor se consideră monumente nou-identificate şi beneficiază, în scopul prevenirii distrugerilor/deteriorărilor, pe întreaga durată a procesului respectiv, de regimul juridic al bunurilor deja înscrise în Registrul monumentelor, începând cu data aprobării de către Ministerul Culturii a avizului pozitiv al Consiliului. Ministerul Culturii informează autorităţile publice locale competente despre începerea procesului de înscriere în Registrul monumentelor a bunurilor imobile respective. Proprietarii, gestionarii sau titularii altor drepturi reale asupra bunurilor imobile intrate în procesul de înscriere în Registrul monumentelor sunt obligaţi, din data informării lor despre acest fapt, să respecte prevederile prezentei legi.”

alineatul (2) se abrogă.

17. La articolul 21, textul „ , iar expediţiile arheologice – şi de Academia de Ştiinţe” se exclude.

18. La articolul 23, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Protejarea, inclusiv conservarea şi restaurarea monumentelor, se întemeiază în baza principiilor doctrinare şi normelor ştiinţifice universal acceptate, a prevederilor documentelor din domeniu ale UNESCO, ale ICOMOS şi ale Consiliului Europei.”

19. Articolele 28 şi 29 se abrogă.

20. La articolul 36, textul „cumpărarea-vânzarea monumentelor în graniţele Republicii Moldova,” se exclude.

21. Capitolul VI va avea următorul cuprins:

 

„Capitolul VI

REPARAREA PREJUDICIULUI ADUS MONUMENTELOR

Art.46. – (1) Monumentele sau componentele lor se consideră prejudiciate în cazul în care au fost total sau parţial demolate, degradate sau mutilate în rezultatul acţiunii sau inacţiunii umane.

(2) Prejudiciul adus monumentului se stabileşte în urma evaluării costului lucrărilor de elaborare a documentaţiei de proiect de restaurare sau de reconstituire a monumentului sau a componentelor lui şi a costului executării practice a lucrărilor proiectate.

(3) Metodologia de evaluare a prejudiciului adus monumentelor se aprobă prin ordinul ministrului culturii.

 

Art.47. – (1) Prejudiciul adus monumentului sau componentelor lui urmează a fi reparat de proprietarul, gestionarul sau titularul altor drepturi reale asupra acestuia, precum şi, după caz, de persoanele fizice şi juridice care au iniţiat, finanţat şi executat lucrările care au adus prejudiciu monumentului.

(2) Procesul de reparare a prejudiciului se iniţiază prin ordinul ministrului culturii înaintat proprietarului, gestionarului sau titularului altor drepturi reale asupra monumentului, bazat pe procesul-verbal de constatare a stării monumentului şi pe actul de evaluare a prejudiciului adus acestuia, elaborate de Agenţia de Inspectare a Monumentelor.

(3) În cazul în care proprietarul, gestionarul sau titularul altor drepturi reale asupra monumentului acceptă cererea de reparare benevolă a prejudiciului adus monumentului, acesta, în bază de contract, va finanţa elaborarea documentaţiei de proiect de restaurare şi de reconstituire a monumentului sau a componentelor lui, precum şi executarea practică a lucrărilor proiectate.

(4) În cazul refuzului proprietarului, gestionarului sau titularului altor drepturi reale asupra monumentului de a se conforma cererii de reparare benevolă a prejudiciului adus monumentului sau componentelor lui, Ministerul Culturii intervine în instanţă privind repararea prejudiciului.”

22. Articolele 53, 55 şi 57 se abrogă.

 

Art.II. – Guvernul, în termen de 9 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

b) va dispune republicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a Legii nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor, cu modificările ulterioare, inclusiv cu cele operate prin prezenta lege.

 

Art.III. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.