L E G E

privind taxele locale*

nr. 186-XIII  din  19.07.94

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55/381 din 18.04.2002

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8/68 din 06.10.1994

* * *

Abrogat: 01.01.2005

Legea R.Moldova nr.94-XV din 01.04.2004

C U P R I N S

Articolul 1. Noţiuni generale

Articolul 2. Taxa pentru amenajarea teritoriului

Articolul 3. Taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii

Articolul 4. Taxa hotelieră

Articolul 5. Taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei)

Articolul 6. Taxa pentru dreptul de a folosi simbolica locală

Articolul 7. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a unităţilor comerciale

Articolul 8. Taxa de piaţă

Articolul 9. Taxa pentru parcarea autovehiculelor

Articolul 10. Taxa balneară

Articolul 11. Taxa de la posesorii de cîini

Articolul 12. Taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate

Articolul 13. Abrogat

Articolul 14. Taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală

Articolul 15. Taxa pentru dreptul de a presta servicii de transport auto de călători

Articolul 16. Abrogat

Articolul 17. Împuternicirile autorităţilor administraţiei publice locale la stabilirea taxelor locale

Articolul 18. Plata şi transferul taxelor locale

Articolul 19. Impunerea persoanelor juridice şi fizice străine

Articolul 20. Responsabilitatea pentru plata taxelor locale

Articolul 21. Sursele de plată a taxelor locale

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Articolul 1. Noţiuni generale

(1) În conformitate cu Legea privind bazele sistemului fiscal şi Codul fiscal, sistemul taxelor locale include:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului;

b) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii;

c) taxa hotelieră;

d) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);

e) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;

f) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;

g) taxa de piaţă;

h) taxa pentru parcarea autovehiculelor;

i) taxa balneară;

j) taxa de la posesorii de cîini;

k) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate;

l) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală;

m) taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor.

(2) Taxele locale sînt puse în aplicare de către autorităţile administraţiei publice locale (consiliile săteşti (comunale), orăşeneşti şi municipale) în limitele competenţei lor şi în conformitate cu prezenta lege. Mărimile maxime ale taxelor locale se aprobă de către Parlament.

[Art.1 modificat prin Legea nr.6-XV din 05.02.2004, în vigoare 01.01.2005]

[Art.1 modificat prin Legea nr.6-XV din 05.02.2004, în vigoare 20.02.2004]

Articolul 2. Taxa pentru amenajarea teritoriului

(1) Obiectul taxabil este volumul fondului anual de retribuire a muncii, calculat din mărimea minimă a salariului.

(2) Plătitorii sînt subiecţii activităţii de întreprinzător (persoane juridice şi fizice), cu excepţia organizaţiilor bugetare.

(3) Mărimea maximă anuală a taxei menţionate constituie:

a) pentru persoanele juridice – 4 salarii minime şi 10 la sută din volumul fondului anual de retribuire a muncii, calculat prin înmulţirea salariului minim cu numărul mediu scriptic de salariaţi;

b) pentru persoanele fizice – 2 salarii minime şi 10 la sută din volumul fondului anual de retribuire a muncii, calculat prin înmulţirea salariului minim cu numărul mediu scriptic de salariaţi.

Articolul 3. Taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii

(1) Obiectul taxabil reprezintă valoarea mărfurilor declarate la licitaţii şi suma de emitere a biletelor de loterie.

(2) Plătitori ai taxei sînt persoanele juridice şi fizice care au primit autorizaţia de a organiza licitaţii şi loterii.

(3) Mărimea maximă a taxei este de 0,1 la sută din valoarea mărfurilor declarate la licitaţii ori din suma de emitere a biletelor de loterie.

Articolul 4. Taxa hotelieră

(1) Obiectul taxabil este numărul de paturi oferite pentru 24 de ore în decursul unui an şi încăperile cu destinaţie de hotel arendate pentru sedii, cu excepţia celor amplasate în zona de protecţie a drumurilor.

(2) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice proprietari de hotel, precum şi de alte încăperi oferite cu destinaţie de hotel.

(3) Mărimea maximă a taxei hoteliere se stabileşte, în dependenţă de numărul de stele sau categoria hotelului, în salarii minime, pentru paturile oferite pentru 24 de ore:

a) 5 salarii minime în hotelurile cu 5 şi mai multe stele;

b) 3 salarii minime în hotelurile cu 4 şi 3 stele;

c) 1 salariu minim în hotelurile cu 2 stele;

d) 4 la sută din salariul minim în hotelurile de categoria I-a;

e) 2 la sută din salariul minim în hotelurile de categoriile a II-a şi a III-a;

f) 1 la sută din salariul minim în hotelurile de categoria a IV-a şi în cele fără categorie.

Mărimea taxei asupra încăperilor cu destinaţie hotelieră arendate pentru oficii se calculează pornind de la numărul normativ de paturi pentru încăperile menţionate.

Articolul 5. Taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei)

(1) Taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei) se percepe pe toate tipurile de anunţuri şi informaţii comerciale difuzate prin intermediul mass-media (presă, televiziune, radio), precum şi prin afişe, pancarte, panouri, diverse mijloace tehnice, cu excepţia celor amplasate în zona de protecţie a drumurilor.

(2) Obiectul taxabil este costul serviciilor de instalare şi amplasare a mijloacelor de publicitate (reclamă) şi a reclamei.

(3) Contribuabilii sînt persoanele juridice şi fizice.

(4) Mărimea maximă a taxei pentru amplasarea publicităţii (reclamei) este de:

a) 1% faţă de costul serviciilor prestate pentru amplasarea unei publicităţi (reclame), de o singură dată;

b) 10% faţă de costul serviciilor prestate pentru amplasarea publicităţii (reclamei) pe un timp mai îndelungat;

c) 100 salarii minime anual pentru instalarea de afişe, pancarte, panouri, de diverse mijloace tehnice.

Articolul 6. Taxa pentru dreptul de a folosi simbolica locală

(1) Obiectul taxabil este valoarea producţiei fabricate căreia i se aplică simbolica locală.

(2) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice care aplică simbolica locală producţiei fabricate.

(3) Mărimea maximă a taxei este de 0,1 faţă de valoarea producţiei fabricate.

(4) Autorizaţia pentru folosirea simbolicii locale (stema unui oraş sau a unui alt tip de localitate, denumirea lui sau imaginea monumentelor de arhitectură, a monumentelor istorice) este eliberată de către autoritatea administraţiei publice locale.

Articolul 7. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a unităţilor comerciale

(1) Această taxă reprezintă plata pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a unităţilor comerciale, cu excepţia unităţilor amplasate în zona de protecţie a drumurilor, şi este percepută de la persoanele juridice şi fizice în dependenţă de suprafaţa obiectului de comerţ, de amplasarea lui şi de tipul mărfurilor desfăcute.

(2) Mărimea maximă a taxei constituie:

a) în municipiul Chişinău – 500 salarii minime anual;

b) în municipiul Bălţi – 400 salarii minime anual;

c) în alte municipii – 300 salarii minime anual;

d) în oraşe şi localităţi rurale – 200 salarii minime anual.

Articolul 8. Taxa de piaţă

(1) Taxa de piaţă este percepută de la persoanele juridice şi fizice pentru locurile de desfacere a producţiei industriale, agricole şi a altor mărfuri în pieţe cu orice tip de proprietate, pavilioane, la mese acoperite şi neacoperite, din automobile, căruţe, motociclete, cărucioare de mînă.

(2) Taxa de piaţă este percepută pentru fiecare zi de vînzare. Mărimea ei maximă nu trebuie să depăşească 3 salarii minime, în dependenţă de tipul pieţei, de amplasarea ei şi de tipul mărfurilor desfăcute.

Articolul 9. Taxa pentru parcarea autovehiculelor

(1) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice care îşi parchează autovehiculele în locuri special amenajate şi rezervate.

(2) Taxa pentru parcarea autovehiculelor este stabilită pentru o oră de staţionare. Mărimea maximă a taxei este de:

a) 3% faţă de salariul minim pentru locurile special amenajate;

b) 1% faţă de salariul minim pentru locurile destinate parcării.

(3) Persoanele cu aparatul locomotor dereglat care folosesc autoturisme cu dirijare manuală sînt scutite de taxa pentru parcarea autovehiculelor.

Articolul 10. Taxa balneară

(1) Taxa balneară este percepută în locul de cazare de la cetăţenii care au sosit în localitatea balneară.

(2) Mărimea maximă a taxei balneare este de 5% faţă de salariul minim.

(3) Dacă plătitorul îşi schimbă locul de cazare în localitatea balneară, taxa balneară nu se percepe a doua oară.

Articolul 11. Taxa de la posesorii de cîini

(1) Plătitorii sînt cetăţenii care locuiesc la oraş şi întreţin cîini în locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate.

(2) Taxa se percepe pentru fiecare an de întreţinere. Mărimea ei maximă este de:

a) 50% faţă de salariul minim pentru 1 cîine;

b) 150% faţă de salariul minim pentru 2 cîini;

c) 500% din salariul minim pentru fiecare cîine, dacă cetăţeanul întreţine mai mult de 2 cîini.

(3) De această taxă sînt scutiţi nevăzătorii.

Articolul 12. Taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate

(1) Plătitorii sînt organizaţiile comerciale cinematografice şi televizate, inclusiv organizaţiile mixte şi străine, dacă filmările ocazionează autorităţilor administraţiei publice locale cheltuieli suplimentare (repartizarea unui serviciu de poliţie, încercuirea platoului de filmare etc.).

(2) Mărimea maximă a taxei nu va depăşi cheltuielile efectuate de autorităţile administraţiei publice locale.

Articolul 13. Taxa pentru trecerea frontierei de stat

[Art.1 modificat prin Legea nr.6-XV din 05.02.2004, în vigoare 01.01.2005]

Articolul 14. Taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală

Pentru dreptul de a vinde în zona vamală se percepe de la persoanele juridice şi fizice o taxă de cel mult 10% din salariul minim pentru fiecare zi.

Articolul 15. Taxa pentru dreptul de a presta servicii de transport auto de călători

(1) Taxa pentru dreptul de a presta servicii de transport auto de călători se încasează lunar de la agenţii transportatori, înregistraţi sub orice formă de organizare juridică, care practică transportul călătorilor pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale), dispun de licenţă pentru acest gen de activitate şi de autorizaţie pentru dreptul de transport de călători pe ruta respectivă, eliberate de către autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Mărimea maximă a taxei pentru dreptul de a presta servicii de transport auto de călători este de:

a) 56 de salarii minime pentru transportul cu autobuze cu o capacitate de la 8 locuri la 16 locuri;

b) 73 de salarii minime pentru transportul cu autobuze cu o capacitate de la 17 locuri la 24 de locuri:

c) 84 de salarii minime pentru transportul cu autobuze cu o capacitate de la 25 de locuri la 35 de locuri;

d) 95 de salarii minime pentru transportul cu autobuze cu o capacitate de peste 35 de locuri.

[Art.15 în redacţia Legii nr.1088-XV din 30.05.2002, în vigoare 11.06.2002]

Articolul 16. Taxa pentru salubrizarea teritoriului, utilizarea ambalajului, deşeurilor menajere solide şi de producţie

[Art.16 abrogat prin Legea nr.785-XV din 28.12.2001, în vigoare 31.12.2001]

Articolul 17. Împuternicirile autorităţilor administraţiei publice locale la stabilirea taxelor locale

Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale)) stabilesc, în conformitate cu prezenta lege, lista taxelor locale, cotele, înlesnirile fiscale şi modul lor de plată.

Articolul 18. Plata şi transferul taxelor locale

(1) Taxele locale sînt transferate la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în modul stabilit de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Taxele netransferate în termenul stabilit sînt percepute conform legislaţiei.

(3) Taxele locale plătite excesiv vor fi trecute în contul următoarelor plăţi sau vor fi restituite contribuabililor la cerere, conform legislaţiei.

Articolul 19. Impunerea persoanelor juridice şi fizice străine

Persoanele juridice şi fizice străine, precum şi apatrizii, plătesc taxele locale ca şi persoanele juridice şi fizice din Republica Moldova, dacă acordurile interstatale sau legislaţia Republicii Moldova nu stipulează altfel.

Articolul 20. Responsabilitatea pentru plata taxelor locale

(1) Responsabilitatea pentru calcularea corectă şi plata în termen a taxelor locale la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale revine autorităţilor executive ale administraţiei publice locale şi contribuabililor, conform legislaţiei.

(2) Inspectoratele fiscale de stat teritoriale exercită controlul asupra modului în care autorităţile administraţiei publice locale şi perceptorii de taxe locale execută prezenta lege.

(3) Neachitarea taxelor stabilite de autorităţile administraţiei publice locale se pedepseşte cu amendă, conform legislaţiei.

Articolul 21. Sursele de plată a taxelor locale

Persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător includ plăţile la taxele locale în cheltuielile ce nu ţin de comercializarea producţiei, iar persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător achită taxele locale din sursele financiare proprii.

____________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.