L E G E

privind impozitele şi taxele locale

nr. 186-XIII  din  19.07.94

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8/68 din 06.10.1994

* * *

C U P R I N S

Articolul 1. Noţiuni generale

Articolul 2. Taxa pentru amenajarea teritoriului

Articolul 3. Taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale, vînzări pe bază de concurs, loterii

Articolul 4. Taxa de hotel

Articolul 5. Impozitul pe reclamă

Articolul 6. Taxa pentru dreptul de a folosi simbolica locală

Articolul 7. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a obiectelor de comerţ

Articolul 8. Taxa de piaţă

Articolul 9. Taxa pentru parcarea autovehiculelor

Articolul 10. Taxa de băi

Articolul 11. Taxa posesorilor de cîini

Articolul 12. Taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate

Articolul 13. Taxa pentru trecerea frontierei de stat

Articolul 14. Taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală

Articolul 15. Împuternicirile organelor de autoadministrare locală la stabilirea impozitelor şi taxelor locale

Articolul 16. Plata şi transferul impozitelor şi taxelor locale

Articolul 17. Impunerea persoanelor juridice şi fizice străine

Articolul 18. Responsabilitatea pentru plata impozitelor şi taxelor locale

Articolul 19. Sursele de plată a impozitelor şi taxelor locale

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Articolul 1. Noţiuni generale

(1) În conformitate cu Legea privind bazele sistemului fiscal, sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

a) impozitul pe bunurile imobiliare;

b) impozitul pentru folosirea resurselor naturale şi plata pentru deversarea substanţelor poluante în mediul înconjurător;

c) impozitul rutier;

d) impozitul funciar;

e) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

f) taxa pentru amenajarea teritoriului;

g) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale, vînzări pe bază de concurs, loterii;

h) taxa de hotel;

i) impozitul pe reclamă;

j) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;

k) taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a obiectelor de comerţ;

l) taxa de piaţă;

m) taxa pentru parcarea autovehiculelor;

n) taxa de băi;

o) taxa posesorilor de cîini;

p) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate;

r) taxa pentru trecerea frontierei de stat;

s) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală.

(2) Impozitele enumerate la literele a) – e) sînt puse în aplicare de către Parlament, în conformitate cu legislaţia. Celelalte impozite şi taxe locale sînt puse în aplicare de către organele de autoadministrare locală (consiliile municipale, orăşeneşti, săteşti), în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia. Mărimea maximă a impozitelor şi a taxelor prevăzute la literele f) – s) sînt aprobate de Parlament.

Articolul 2. Taxa pentru amenajarea teritoriului

(1) Obiectul taxabil este volumul fondului anual de retribuire a muncii, calculat din mărimea minimă a salariului.

(2) Plătitorii sînt subiecţii activităţii de întreprinzător (persoane juridice şi fizice), cu excepţia organizaţiilor bugetare.

(3) Mărimea maximă a acestei taxe:

a) pentru persoanele juridice este de 10% anual faţă de volumul fondului anual de retribuire a muncii, calculat prin înmulţirea salariului minim cu numărul mediu scriptic de salariaţi;

b) pentru persoanele fizice este de 2 salarii minime anual.

Articolul 3. Taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale, vînzări pe bază de concurs, loterii

(1) Obiectul taxabil este valoarea mărfurilor declarate la licitaţiile locale şi la vînzările pe bază de concurs, suma de emitere a loteriei.

(2) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice care au primit autorizaţia de a organiza licitaţii locale, vînzări pe bază de concurs, loterii.

(3) Mărimea maximă a taxei este de 0,1% faţă de valoarea mărfurilor declarate la licitaţiile locale sau la vînzările pe bază de concurs ori faţă de suma de emitere a loteriei.

Articolul 4. Taxa de hotel

(1) Obiectul taxabil este numărul de paturi oferite pe zi în decursul unui an.

(2) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice proprietari de hotel.

(3) Mărimea maximă a taxei de hotel se stabileşte în dependenţă de categoria hotelului, în procente faţă de salariul minim, pentru paturile oferite pe zi:

a) pînă la 4% în hotelurile de categoria I şi mai sus;

b) pînă la 2% în hotelurile de categoria a II-a şi a III-a;

c) pînă la 1% în hotelurile de categoria a IV-a şi în cele fără categorie.

Articolul 5. Impozitul pe reclamă

(1) Impozitul pe reclamă se percepe pe toate tipurile de anunţuri şi informaţii comerciale difuzate prin intermediul mass-media (presă, televiziune, radio), precum şi prin afişe, pancarte, panouri, diverse mijloace tehnice.

(2) Obiectul impozabil este costul serviciilor de instalare şi amplasare a mijloacelor de reclamă şi a reclamei.

(3) Contribuabilii sînt persoanele juridice şi fizice.

(4) Mărimea maximă a impozitului pe reclamă este de:

a) 1% faţă de costul serviciilor prestate pentru amplasarea unei reclame de o singură dată;

b) 10% faţă de costul serviciilor prestate pentru amplasarea reclamei pe un timp mai îndelungat;

c) 20 salarii minime anual pentru instalarea de afişe, pancarte, panouri, de diverse mijloace tehnice.

Articolul 6. Taxa pentru dreptul de a folosi simbolica locală

(1) Obiectul taxabil este valoarea producţiei fabricate căreia i se aplică simbolica locală.

(2) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice care aplică simbolica locală producţiei fabricate.

(3) Mărimea maximă a taxei este de 0,1 faţă de valoarea producţiei fabricate.

(4) Autorizaţia pentru folosirea simbolicii locale (stema unui oraş sau a unui alt tip de localitate, denumirea lui sau imaginea monumentelor de arhitectură, a monumentelor istorice) este eliberată de către organul de autoadministrare locală.

Articolul 7. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a obiectelor de comerţ

(1) Această taxă reprezintă plata pentru eliberarea autorizaţiei de amplasare a obiectelor de comerţ în locuri atribuite special şi este percepută de la persoanele juridice şi fizice în dependenţă de suprafaţa obiectului de comerţ, de amplasarea lui şi de tipul mărfurilor desfăcute.

(2) Mărimea maximă a taxei este de 10 salarii minime anual.

Articolul 8. Taxa de piaţă

(1) Taxa de piaţă este percepută de la persoanele juridice şi fizice pentru locurile de desfacere a producţiei industriale, agricole şi a altor mărfuri în pieţe, pavilioane, la mese acoperite şi neacoperite, din automobile, căruţe, motociclete, cărucioare de mînă.

(2) Taxa de piaţă este percepută pentru fiecare zi de vînzare. Mărimea ei maximă nu trebuie să depăşească 3 salarii minime de la persoanele juridice şi 10% faţă de salariul minim de la persoanele fizice, în dependenţă de tipul pieţei, de amplasarea ei şi de tipul mărfurilor desfăcute.

Articolul 9. Taxa pentru parcarea autovehiculelor

(1) Plătitorii sînt persoanele juridice şi fizice care îşi parchează autovehiculele în locuri special amenajate şi rezervate.

(2) Taxa pentru parcarea autovehiculelor este stabilită pentru o oră de staţionare. Mărimea maximă a taxei este de:

a) 3% faţă de salariul minim pentru locurile special amenajate;

b) 1% faţă de salariul minim pentru locurile destinate parcării.

(3) Persoanele cu aparatul locomotor dereglat care folosesc autoturisme cu dirijare manuală sînt scutite de taxa pentru parcarea autovehiculelor.

Articolul 10. Taxa de băi

(1) Taxa de băi este percepută în locul de cazare de la cetăţenii care au sosit în localitatea balneară.

(2) Mărimea maximă a taxei de băi este de 5% faţă de salariul minim.

(3) Dacă plătitorul îşi schimbă locul de cazare în localitatea balneară, taxa de băi nu se percepe a doua oară.

Articolul 11. Taxa posesorilor de cîini

(1) Plătitorii sînt cetăţenii care locuiesc la oraş şi întreţin cîini în locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate.

(2) Taxa se percepe pentru fiecare an de întreţinere. Mărimea ei maximă este de:

a) 50% faţă de salariul minim pentru 1 cîine;

b) 150% faţă de salariul minim pentru 2 cîini;

c) 500% din salariul minim pentru fiecare cîine, dacă cetăţeanul întreţine mai mult de 2 cîini.

(3) De această taxă sînt scutiţi nevăzătorii.

Articolul 12. Taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate

(1) Plătitorii sînt organizaţiile comerciale cinematografice şi televizate, inclusiv organizaţiile mixte şi străine, dacă filmările ocazionează organelor de autoadministrare locală cheltuieli suplimentare (repartizarea unui serviciu de poliţie, încercuirea platoului de filmare etc.).

(2) Mărimea maximă a taxei nu va depăşi cheltuielile efectuate de organele de autoadministrare locală.

Articolul 13. Taxa pentru trecerea frontierei de stat

(1) Taxa pentru trecerea frontierei de stat se percepe pe fiecare vehicul şi pieton în procente faţă de salariul minim la momentul trecerii frontierei de stat.

(2) Mărimea maximă a taxei este de:

a) 50% pentru un autobuz, camion, tractor cu remorcă;

b) 25% pentru un autoturism;

c) 20% pentru vehicule cu tracţiune animală, motociclete, motorete, tractoare şi altă tehnică agricolă;

d) 5% de la un pieton.

(3) Nu sînt supuse acestei taxe persoanele cu aparatul locomotor dereglat care se folosesc de autoturisme cu dirijare manuală, precum şi vehiculele care transportă ajutor umanitar.

Articolul 14. Taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală

Pentru dreptul de a vinde în zona vamală se percepe de la persoanele juridice şi fizice o taxă de cel mult 10% din salariul minim pentru fiecare zi.

Articolul 15. Împuternicirile organelor de autoadministrare locală la stabilirea impozitelor şi taxelor locale

Organele de autoadministrare locală (consiliile municipale, orăşeneşti, săteşti) stabilesc, în conformitate cu prezenta lege, lista impozitelor şi taxelor locale, cotele, înlesnirile fiscale şi modul lor de plată.

Articolul 16. Plata şi transferul impozitelor şi taxelor locale

(1) Impozitele şi taxele locale sînt transferate la bugetele locale în modul stabilit de organele de autoadministrare locală.

(2) Impozitele şi taxele netransferate în termenul stabilit sînt percepute conform legislaţiei.

(3) Impozitele şi taxele locale plătite excesiv vor fi trecute în contul următoarelor plăţi sau vor fi restituite contribuabililor la cerere, conform legislaţiei.

Articolul 17. Impunerea persoanelor juridice şi fizice străine

Persoanele juridice şi fizice străine, precum şi apatrizii, plătesc impozitele şi taxele locale ca şi persoanele juridice şi fizice din Republica Moldova, dacă acordurile interstatale sau legislaţia Republicii Moldova nu stipulează altfel.

Articolul 18. Responsabilitatea pentru plata impozitelor şi taxelor locale

(1) Responsabilitatea pentru calcularea corectă şi plata în termen a impozitelor şi taxelor locale la bugetele organelor de autoadministrare locală revine contribuabililor, conform legislaţiei.

(2) Inspectoratele fiscale de stat teritoriale exercită controlul asupra modului în care organele de autoadministrare locală şi perceptorii de impozite şi taxe locale execută prezenta lege.

(3) Neachitarea impozitelor şi taxelor stabilite de organele de autoadministrare locală se pedepseşte cu amendă, conform legislaţiei.

Articolul 19. Sursele de plată a impozitelor şi taxelor locale

Persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător includ impozitele şi taxele achitate în componenţa cheltuielilor, ce nu ţin de comercializarea producţiei, iar persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător achită impozitele şi taxele locale din sursele financiare proprii.

[Art.19 în redacţia Legii nr.329-XIII din 14.12.1994, în vigoare 12.01.1995]