L E G E

asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale

nr. 756-XIV  din  24.12.1999

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.31-33/192 din 23.03.2000

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Articolul 3. Persoanele asigurate

Articolul 4. Raporturi de asigurare

Articolul 5. Încheierea asigurării

Articolul 6. Calitatea de asigurat

Articolul 7. Cazul asigurat

Articolul 8. Obiectivele asigurării

Capitolul II

PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE

Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare

Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală

Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă

Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă

Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională

Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă

Articolul 16. Indemnizaţia de dizabilitate

Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate

Articolul 18. Indemnizaţia de deces

Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces

Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări

Capitolul III

PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor

Articolul 22. Abrogat

Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale

Capitolul IV

CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII

Articolul 24. Abrogat

Articolul 25. Abrogat

Articolul 26. Abrogat

Articolul 27. Abrogat

Capitolul V

MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU

ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

Abrogat

Articolul 28. Abrogat

Articolul 29. Abrogat

Articolul 30. Abrogat

Articolul 31. Abrogat

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 32. Răspunderea juridică

Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului

Articolul 34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi

Articolul 35.

Notă: În cuprinsul legii, cuvîntul „invaliditate” se substituie cu cuvîntul „dizabilitate”, conform Legii nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.

Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

(2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.

(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:

a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

(4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate, pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.

(5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.

Articolul 3. Persoanele asigurate

În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi:

a) cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, în bază de contract individual de muncă, încheiat cu un angajator din Republica Moldova;

b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova;

c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit.a).

Articolul 4. Raporturi de asigurare

(1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.

(2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.

Articolul 5. Încheierea asigurării

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Articolul 6. Calitatea de asigurat

(1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.

(2) În cazul bolii profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod legal, că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.

Articolul 7. Cazul asigurat

Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Articolul 8. Obiectivele asigurării

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:

a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;

c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.

(2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.

Capitolul II

PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE

Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare

(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:

a) prestaţii pentru reabilitare medicală;

b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;

c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;

d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;

f) indemnizaţie de dizabilitate;

g) indemnizaţie de deces.

(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.

Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală

(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:

a) tratament ambulatoriu;

b) analize medicale şi medicamente;

c) asistenţă medicală de urgenţă;

d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;

e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;

f) servicii de fizioterapie.

(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:

a) îngrijire specială;

b) tratament sanatorial;

c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;

d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;

e) mijloace ajutătoare tehnice (orice produs, instrument, echipament sau sistem tehnic utilizat de către o persoană cu dizabilităţi, de uz special sau general, care previne, compensează, monitorizează, diminuează sau neutralizează deficienţa persoanelor cu dizabilităţi). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.

(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

[Art.10 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.10 modificat prin Legea nr.330-XV din 07.10.2004, în vigoare 29.10.2004]

Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă

(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.

(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.

(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.

(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.

(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.

(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.

(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.

(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil – creşterea gradului de autoservire.

Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă

Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.

Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională

(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.

(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:

a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;

b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.

(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70% din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.

(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de dizabilitate, acordate potrivit legislaţiei.

(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:

a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;

b) programul de instruire.

Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat constituie 100% din baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, stabilită conform art.7 din Legea nr.289/2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

(2¹) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului constituie 100% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiţiei se stabileşte în proporţie de 100% din salariul mediu lunar prognozat pe economie, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.

(2²) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale se acordă persoanelor asigurate indiferent de durata stagiului de cotizare.

(3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă, de către angajatorul la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică – de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3¹) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă, de către liber-profesionistul ce practică activitate în sectorul justiţiei la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică – de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile calendaristice, în intervalul de un an calendaristic, şi se calculează din prima zi de concediu medical.

(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituţia medicală poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile calendaristice, dar nu mai mult decît cu 30 de zile calendaristice.

(6) Medicul curant decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de dizabilitate.

(7) Dreptul la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională se confirmă prin certificatul de concediu medical, întocmit în modul stabilit de Guvern, şi documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.

(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de dizabilitate pînă la expirarea termenului de 180 de zile calendaristice, indemnizaţia se va acorda pînă la data la care i s-a stabilit gradul de dizabilitate.

[Art.14 modificat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

[Art.14 modificat prin Legea nr.149 din 16.07.2020, în vigoare 07.08.2020]

Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă

(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.

(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.

Articolul 16. Indemnizaţia de dizabilitate

(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 35%, capacitatea de muncă au dreptul la o indemnizaţie de dizabilitate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de dizabilitate din sistemul public de asigurări sociale.

(2) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate diferă în funcţie de gradul de dizabilitate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.

(3) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi severe sau accentuate se determină ca diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi cuantumul pensiei de dizabilitate a acestuia stabilit prin sistemul public de asigurări sociale.

(4) Salariul mediu lunar asigurat realizat pînă la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulţirea coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul precedent anului stabilirii indemnizaţiei de dizabilitate. Coeficientul individual al asiguratului reprezintă raportul dintre salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru aceiaşi perioadă.

(5) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi medii se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.

(6) Încadrarea în alt grad de dizabilitate condiţionează modificarea cuantumului indemnizaţiei de dizabilitate în corespundere cu gradul actual de dizabilitate, iar reluarea gradului de dizabilitate condiţionează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate stabilit anterior pentru gradul respectiv.

(7) Indemnizaţia de dizabilitate se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului cu dizabilităţi medii se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.

(9) Beneficiarul indemnizaţiei de dizabilitate la care se presupune că există potenţial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.

(10) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de dizabilitate.

(11) Pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii, medicul expert al asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei, propunerea privitor la:

a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă; sau

b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă.

(12) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de dizabilitate.

(13) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.

[Art.16 modificat prin Legea nr.37 din 28.02.2020, în vigoare 14.03.2020]

[Art.16 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.16 modificat prin Legea nr.330-XV din 07.10.2004, în vigoare 29.10.2004]

[Art.16 modificat prin Legea nr.645-XV din 16.11.2001, în vigoare 20.12.2001]

Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate

(1) Indemnizaţia de dizabilitate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.

(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de dizabilitate şi decizia de pensionare, emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.

(3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate, care trebuie să cuprindă:

a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;

b) decizia de încadrare în gradul de dizabilitate;

c) decizia de pensionare;

d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;

e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii;

f) cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate la care are dreptul asiguratul.

(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate.

(5) Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.

(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.

[Art.17 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

Articolul 18. Indemnizaţia de deces

(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:

a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:

- au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi;

- sînt încadraţi într-un grad de dizabilitate, indiferent de vîrstă;

b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:

- este încadrat într-un grad de dizabilitate;

- a atins vîrsta de pensionare;

c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.

(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:

a) pentru copiii în vîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii cu dizabilităţi, indiferent de vîrstă:

- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;

- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;

- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;

b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vîrsta de pensionare – echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;

c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani – echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.

(3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.

(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.

(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.

(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.

[Art.18 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.18 modificat prin Legea nr.311-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces

(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se anexează:

a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;

b) adeverinţa de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;

c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.

(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.

(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei.

Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări

(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Plata indemnizaţiei de deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.

(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de dizabilitate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

[Art.20 modificat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Capitolul III

PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor

(1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei.

(2) Angajatorii au obligaţia:

a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;

b) să asigure informarea angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă.

(3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

(4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.

(5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.

Articolul 22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

[Art.22 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale

Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern.

[Art.23 modificat prin Legea nr.645-XV din 16.11.2001, în vigoare 20.12.2001]

[Cap.IV (art.24-26) abrogate prin Legea nr.330-XV din 07.10.2004, în vigoare 29.10.2004, cap.V-VII devin cap.IV-VI, iar art.27-38 devin art.24-35]

Capitolul IV

CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII

[Capitolul IV abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

[Denumirea cap.IV în redacţia Legii nr.330-XV din 07.10.2004, în vigoare 29.10.2004]

Articolul 24. Contribuabilii

[Art.24 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 25. Contribuţia de asigurare

[Art.25 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 26. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare

[Art.26 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 27. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare

[Art.27 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Capitolul V

MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU

ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

[Capitolul V abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 28. Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

[Art.28 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 29. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

[Art.29 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 30. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

[Art.30 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Articolul 31. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

[Art.31 abrogat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 32. Răspunderea juridică

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.

Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului

Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanţele de judecată. Pînă la luarea deciziei instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.

Articolul 34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi

Despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea accidentului de muncă ori de survenirea bolii profesionale, sau de succesorii acestora, iar în lipsa lor – de către organele teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului de stat în conformitate cu prevederile Legii nr.625-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi Legii nr.278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.

[Art.34(37) în redacţia Legii nr.645-XV din 16.11.2001, în vigoare 20.12.2001]

Articolul 35.

(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.