L E G E
asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale
nr. 756-XIV din 24.12.1999
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.31-33/192 din 23.03.2000
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 3. Persoanele asigurate
Articolul 4. Raporturi de asigurare
Articolul 5. Încheierea asigurării
Articolul 6. Calitatea de asigurat
Articolul 7. Cazul asigurat
Articolul 8. Obiectivele asigurării
Capitolul II
PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală
Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională
Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
Articolul 16. Indemnizaţia de invaliditate
Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de invaliditate
Articolul 18. Indemnizaţia de deces
Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
Capitolul III
PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor
Articolul 22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale
Capitolul IV
FONDUL DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 24. Sarcinile
Articolul 25. Atribuţiile
Articolul 26. Conducerea
Capitolul V
CONTRIBUŢIILE DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 27. Contribuabilii
Articolul 28. Contribuţia de asigurare
Articolul 29. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare
Articolul 30. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare
Capitolul VI
MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU
ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 31. Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 32. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 33. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 34. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 35. Răspunderea juridică
Articolul 36. Contestarea deciziilor asigurătorului
Articolul 37. Despăgubirile în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.
Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.
(2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:
a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate, pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.
(5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.
Articolul 3. Persoanele asigurate
În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi:
a) cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, în bază de contract individual de muncă, încheiat cu un angajator din Republica Moldova;
b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova;
c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit.a).
Articolul 4. Raporturi de asigurare
(1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.
(2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.
Articolul 5. Încheierea asigurării
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale.
Articolul 6. Calitatea de asigurat
(1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.
(2) În cazul bolii profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod legal, că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.
Articolul 7. Cazul asigurat
Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.
Articolul 8. Obiectivele asigurării
(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;
c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.
(2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.
Capitolul II
PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:
a) prestaţii pentru reabilitare medicală;
b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;
c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;
d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;
f) indemnizaţie de invaliditate;
g) indemnizaţie de deces.
(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.
Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală
(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:
a) tratament ambulatoriu;
b) analize medicale şi medicamente;
c) asistenţă medicală de urgenţă;
d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;
e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;
f) servicii de fizioterapie.
(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de Legea privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat şi de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:
a) îngrijire specială;
b) tratament sanatorial;
c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;
d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
e) proteze, orteze, aparate ortopedice şi încălţăminte ortopedică specială;
f) mijloace auxiliare (scaun cu rotile, cărucior etc.). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.
(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.
(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.
(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.
(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.
(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil – creşterea gradului de autoservire.
Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.
Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională
(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.
(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70% din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.
(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate, acordate potrivit legislaţiei.
(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:
a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) programul de instruire.
Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100% din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din primele 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă, de către angajator, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi – de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile, în intervalul de un an, şi se calculează din prima zi de concediu medical.
(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituţia medicală, stabilită conform prevederilor art.12 din prezenta lege, poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
(6) Medicul expert al asigurătorului decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de invaliditate.
(7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform legislaţiei, şi documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.
(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de invaliditate pînă la expirarea termenului de 180 de zile, indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a emis decizia cu privire la încadrarea într-un grad de invaliditate.
Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.
(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.
Articolul 16. Indemnizaţia de invaliditate
(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 50%, capacitatea de muncă au dreptul la o indemnizaţie de invaliditate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de invaliditate din sistemul public de asigurări sociale.
(2) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate diferă în funcţie de gradul de invaliditate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.
(3) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradele I sau II de invaliditate se determină ca diferenţa dintre nivelul pensiei acordate prin sistemul public de asigurări sociale şi 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(4) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradul III de invaliditate se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.
(5) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în gradul III de invaliditate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.
(6) Beneficiarul indemnizaţiei de invaliditate la care se presupune că există potenţial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.
(7) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de invaliditate.
(8) Pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate, medicul expert al asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei, propunerea privitor la:
a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă; sau
b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă.
(9) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de invaliditate.
(10) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.
Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de invaliditate
(1) Indemnizaţia de invaliditate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de invaliditate şi decizia de pensionare, emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de invaliditate, care trebuie să cuprindă:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) decizia de încadrare în gradul de invaliditate;
c) decizia de pensionare;
d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate;
f) cuantumul indemnizaţiei de invaliditate la care are dreptul asiguratul.
(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate.
(5) Acordarea indemnizaţiei de invaliditate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de invaliditate sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.
Articolul 18. Indemnizaţia de deces
(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:
a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:
- au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, secundar profesional şi superior, cursuri de zi;
- sînt încadraţi într-un grad de invaliditate, indiferent de vîrstă;
b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:
- este încadrat într-un grad de invaliditate;
- a atins vîrsta de pensionare;
c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.
(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:
a) pentru copiii în vîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, secundar profesional şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii invalizi, indiferent de vîrstă:
- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;
- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;
- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;
b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de invaliditate sau a atins vîrsta de pensionare – echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;
c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani – echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.
(3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.
(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.
(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.
(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.
Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se anexează:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) adeverinţa de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;
c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.
(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei.
Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Plata indemnizaţiei de deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.
(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de invaliditate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Capitolul III
PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor
(1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei.
(2) Angajatorii au obligaţia:
a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;
b) să asigure informarea angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă.
(3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.
(5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.
Articolul 22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze, prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale, activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:
a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate;
b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;
c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat.
Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale
Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul IV
FONDUL DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 24. Sarcinile
(1) Fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este parte componentă a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
(2) Fondul administrează şi controlează întreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Articolul 25. Atribuţiile
Fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele atribuţii:
a) garantează acordarea prestaţiilor de asigurare şi plata indemnizaţiilor de asigurare;
b) propune măsuri pentru îmbunătăţirea serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
c) elaborează criteriile şi metodologia de calcul a contribuţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d) controlează modul de acordare a prestaţiilor;
e) subvenţionează programe şi proiecte de interes naţional de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, la propunerea autorităţilor abilitate cu controlul asupra respectării legislaţiei muncii.
Articolul 26. Conducerea
Fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este condus de preşedintele Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Capitolul V
CONTRIBUŢIILE DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 27. Contribuabilii
Conform prezentei legi, contribuabilii sînt angajatorii.
Articolul 28. Contribuţia de asigurare
(1) Cuantumul contribuţiei de asigurare se stabileşte anual, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
(2) Cuantumul contribuţiei de asigurare se determină diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă (normale, deosebite sau speciale) ale asiguraţilor.
(3) Valoarea majorării sau a reducerii contribuţiei de asigurare depinde de:
a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale – pe o perioadă de referinţă;
b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) volumul cheltuielilor pentru prestaţiile şi indemnizaţiile de asigurare.
Articolul 29. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurare se fac lunar de către angajator. Baza de calcul pentru contribuţie o constituie fondul total de salarii lunare ale asiguraţilor.
(2) Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare sînt cele prevăzute de legislaţie.
Articolul 30. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare
Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare se exercită în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul VI
MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU
ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul 31. Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituie mijloace băneşti acumulate din contribuţiile de asigurări sociale de stat în cuantumul stabilit prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, sînt parte componentă a acestui buget, cuprind veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii financiare a fondului.
(2) Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se păstrează la un subcont al Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Articolul 32. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:
a) contribuţiile angajatorilor;
b) dobînzi, majorări de întîrziere a plăţii contribuţiilor de asigurare.
Articolul 33. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:
a) cheltuieli necesare pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi plata indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
b) cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
c) cheltuieli pentru achitarea contravalorii programelor şi proiectelor de interes naţional de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(2) Casa Naţională de Asigurări Sociale asigură transparenţa cheltuielilor Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Articolul 34. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Excedentele anuale ale Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează în anul următor în modul stabilit de legislaţie.
(2) Deficitul Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acoperă din:
a) disponibilităţile fondului din anii precedenţi;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 35. Răspunderea juridică
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
Articolul 36. Contestarea deciziilor asigurătorului
Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanţele de judecată. Pînă la luarea deciziei instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.
Articolul 37. Despăgubirile în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi
Despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Dumitru DIACOV |
|
Chişinău, 24 decembrie 1999. | |
| Nr.756-XIV. |
