L E G E

cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială

nr. 185-XV  din  24.05.2001

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.90-91/697 din 02.08.2001

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

Articolul 2. Principiile de realizare a drepturilor la reproducere

Articolul 3. Legislaţia cu privire la sănătatea reproductivă şi planificarea familială

Articolul 4. Sfera de acţiune a prezentei legi

Capitolul II

DREPTURILE LA REPRODUCERE ŞI GARANŢIA REALIZĂRII LOR

Articolul 5. Dreptul la luarea liberă a deciziei referitoare la reproducere

Articolul 6. Dreptul la informaţie asupra sănătăţii sale reproductive şi planificării familiale

Articolul 7. Dreptul la beneficierea de servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială

Articolul 8. Dreptul minorilor la ocrotirea sănătăţii reproductive şi la educaţie sexuală

Articolul 9. Dreptul la donarea celulelor sexuale

Articolul 10. Dreptul la însămînţare artificială şi fecundare in vitro

Articolul 11. Dreptul la utilizarea metodelor de contracepţie

Articolul 12. Dreptul la confidenţialitate în realizarea drepturilor la reproducere

Capitolul III

ASIGURAREA DREPTURILOR LA REPRODUCERE

Articolul 13. Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive

Articolul 14. Asigurarea realizării drepturilor la reproducere

Articolul 15. Condiţiile de activitate ale persoanelor juridice şi fizice care asigură realizarea drepturilor la reproducere

Articolul 16. Finanţarea

Articolul 17. Răspunderea

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 18. Îndatoririle Guvernului

Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prin prezenta lege sînt recunoscute, reglementate şi garantate drepturile persoanelor la reproducere, care sînt o parte integrantă a drepturilor omului. Prevederile prezentei legi decurg din dreptul constituţional la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi asigură neamestecul statului în problemele planificării familiale.

Stabilind anumite garanţii din partea statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive a omului, prezenta lege constituie baza legislativă pentru realizarea liberă de către orice persoană a drepturilor sale la reproducere şi beneficierea de servicii de planificare familială.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul înţeles:

drepturi la reproducere – drepturile persoanei la ocrotirea sănătăţii sale reproductive, luarea liberă a deciziilor referitoare la naşterea copiilor în căsătorie sau în afara căsătoriei, precum şi la asistenţa medico-socială, inclusiv la informare şi consultanţă în acest domeniu;

sănătate reproductivă – sănătatea fizică şi psihică, precum şi prosperitatea socială a persoanei în toate aspectele referitoare la sistemul lui de reproducere, care îi determină capacitatea de procreare;

planificare familială – luarea şi realizarea de către un cuplu familial ori de către o persoană individual (femeie, bărbat) a deciziei referitoare la naşterea copiilor ori refuzul de a concepe copii, inclusiv la numărul lor şi spaţierea naşterilor;

tehnologii auxiliare de reproducere – complex de măsuri medicale orientate spre corecţia activităţii reproductive a omului;

acord benevol informat – consimţămîntul benevol al persoanei la aplicarea metodei chirurgicale de contracepţie sau la prelevarea glandelor sexuale, exprimat în formă scrisă în baza informaţiei multilaterale şi complete oferite de medicul curant sau de medicul care l-a examinat, şi semnat atît de pacient, cît şi de medic;

fecundare in vitro – metodă de tratament al sterilităţii cînd procrearea pe cale naturală e imposibilă, constînd în fecundarea gameţilor în condiţii de laborator, cu implantarea ulterioară a produsului de concepţie în cavitatea uterină.

Articolul 2. Principiile de realizare a drepturilor la reproducere

(1) Principiile de bază ale realizării drepturilor la reproducere sînt:

a) realizarea acestor drepturi conform voinţei şi intereselor persoanei fără a leza drepturile, interesele şi libertăţile legitime ale altor persoane;

b) asigurarea volumului garantat de servicii privind ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, precum şi a calităţii şi accesibilităţii acestor prestaţii.

(2) Prin asigurarea realizării de către orice persoană a drepturilor sale la reproducere, statul garantează respectarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului, precum şi a legalităţii, umanităţii, confidenţialităţii şi atitudinii respectuoase faţă de persoană, care să excludă umilirea demnităţii umane.

Articolul 3. Legislaţia cu privire la sănătatea reproductivă şi planificarea familială

Legislaţia cu privire la sănătatea reproductivă şi planificarea familială se întemeiază pe Constituţia Republicii Moldova, Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legea nr.338-XIII din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului şi pe alte acte normative.

Articolul 4. Sfera de acţiune a prezentei legi

(1) Acţiunea prezentei legi se extinde asupra cetăţenilor Republicii Moldova, apatrizilor şi persoanelor care au permis de şedere în Republica Moldova.

(2) Sub incidenţa prezentei legi se află toate persoanele juridice şi fizice a căror activitate este legată de asigurarea realizării drepturilor la reproducere pe teritoriul Republicii Moldova.

Capitolul II

DREPTURILE LA REPRODUCERE ŞI GARANŢIA REALIZĂRII LOR

Articolul 5. Dreptul la luarea liberă a deciziei referitoare la reproducere

(1) Orice persoană are dreptul de a lua liber decizia referitoare la numărul copiilor şi la timpul naşterii lor în căsătorie sau în afara căsătoriei.

(2) Statul garantează neamestecul său în realizarea de către cetăţeni a dreptului la luarea liberă a deciziei referitoare la reproducere.

Articolul 6. Dreptul la informaţie asupra sănătăţii sale reproductive şi planificării familiale

Orice persoană are dreptul la o informaţie completă şi veridică asupra stării sănătăţii sale reproductive şi planificării familiale, pe care o oferă instituţiile medicale de stat şi nestatale, care dispun de licenţă pentru un astfel de gen de activitate, în limitele competenţelor lor.

Articolul 7. Dreptul la beneficierea de servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială

(1) Orice persoană este în drept să beneficieze de servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială.

(2) Serviciile de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială se prestează de instituţiile de stat şi nestatale de ocrotire a sănătăţii, de învăţămînt şi de asistenţă socială în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 8. Dreptul minorilor la ocrotirea sănătăţii reproductive şi la educaţie sexuală

(1) Minorii au dreptul la ocrotirea sănătăţii lor reproductive şi la educaţie sexuală.

(2) Educaţia sexuală a minorilor şi pregătirea lor pentru viaţa de familie se efectuează de către persoane cu studii speciale în comun cu familia şi instituţiile de învăţămînt, după programe special elaborate şi ţinîndu-se seama de vîrsta, sexul, particularităţile psihologice ale minorilor şi de doleanţele părinţilor.

(3) Elaborarea programelor de educaţie sexuală, ocrotire a sănătăţii reproductive şi de pregătire a minorilor pentru viaţa de familie este asigurată de către Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru a oferi minorilor servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de educaţie sexuală.

[Art.8 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

[Art.8 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

Articolul 9. Dreptul la donarea celulelor sexuale

(1) Bărbaţii şi femeile în vîrstă de pînă la 35 de ani, somatic şi psihic sănătoşi, au dreptul de a fi donatori de celule sexuale (spermatozoizi, ovule) după testările lor medico-genetice respective.

(2) Donatorilor de celule sexuale li se păstrează anonimatul.

(3) Responsabilitatea pentru păstrarea şi utilizarea celulelor sexuale îi revine statului.

(4) Păstrarea şi utilizarea celulelor sexuale nu pot fi sursă de profit.

(5) Glandele sexuale, sau o parte din ele, prelevate în cursul intervenţiei chirurgicale pot fi stocate şi utilizate numai dacă pacientul a fost informat despre aceasta şi şi-a dat acordul în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(6) Se interzice folosirea celulelor sexuale şi a embrionilor în scopuri de clonare a fiinţei umane.

Articolul 10. Dreptul la însămînţare artificială şi fecundare in vitro

(1) Femeile au dreptul la însămînţare artificială şi fecundare in vitro.

(2) Modul şi condiţiile aplicării tehnologiilor auxiliare de reproducere (însămînţarea artificială, fecundarea in vitro) sînt stabilite printr-un regulament special aprobat de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

Articolul 11. Dreptul la utilizarea metodelor de contracepţie

(1) Orice persoană are dreptul să utilizeze metode de contracepţie şi să refuze de a le utiliza.

(2) Persoanei i se acordă asistenţă consultativă în alegerea metodei de contracepţie, luîndu-se în considerare starea sănătăţii, vîrsta şi particularităţile individuale.

(3) Metoda chirurgicală de contracepţie se aplică în baza acordului benevol informat.

(4) Modalitatea de aplicare a metodei chirurgicale de contracepţie este stabilită într-un regulament aprobat de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(5) În funcţie de indicaţiile medicale şi sociale, persoana are dreptul să utilizeze gratuit mijloace contracepţionale. Prezenţa indicaţiilor medicale sau sociale este determinată de medicul specialist.

Articolul 12. Dreptul la confidenţialitate în realizarea drepturilor la reproducere

(1) Orice persoană are dreptul la recunoaşterea drept confidenţială a informaţiei despre adresarea sa în instituţiile respective în legătură cu realizarea drepturilor sale la reproducere şi la ocrotirea sănătăţii reproductive, precum şi despre măsurile luate şi starea sănătăţii sale reproductive.

(2) Persoanele juridice şi fizice sînt obligate să respecte confidenţialitatea adresării persoanei în legătură cu realizarea drepturilor ei la reproducere şi la ocrotirea sănătăţii reproductive.

(3) Omul are dreptul la alegerea persoanei căreia să îi încredinţeze informaţia despre starea sănătăţii sale reproductive.

Capitolul III

ASIGURAREA DREPTURILOR LA REPRODUCERE

Articolul 13. Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive

(1) Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive este orientată spre:

a) formarea unei atitudini conştiente a persoanelor faţă de naşterea copiilor sănătoşi şi doriţi;

b) dezvoltarea sistemului de ocrotire a sănătăţii reproductive;

c) propagarea cunoştinţelor în domeniul educaţiei sexuale a adolescenţilor;

d) profilaxia bolilor cu transmitere sexuală.

(2) Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive se realizează prin:

a) elaborarea şi perfecţionarea legislaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii;

b) susţinerea familiilor care au copii;

c) asistenţă psihologică şi pedagogică persoanelor în realizarea drepturilor lor la reproducere;

d) susţinerea din partea statului a cercetărilor ştiinţifice în domeniul sănătăţii reproductive;

e) pregătirea în instituţiile de stat a specialiştilor în domeniul sănătăţii reproductive şi apărării drepturilor la reproducere ale persoanelor în conformitate cu standardele internaţionale;

f) antrenarea organizaţiilor obşteşti în activitatea de informare şi educare a populaţiei, orientată spre soluţionarea problemelor sănătăţii reproductive.

(3) Guvernul aprobă programe naţionale ce au ca obiect ocrotirea sănătăţii reproductive.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să elaboreze şi să realizeze programe privind ocrotirea sănătăţii reproductive în teritoriu.

Articolul 14. Asigurarea realizării drepturilor la reproducere

(1) Statul asigură cadrul juridic necesar pentru a preveni şi suprima încălcarea drepturilor şi principiilor stabilite în Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, adoptată de Consiliul Europei.

(2) Acordarea serviciilor ce ţin de realizarea drepturilor la reproducere se asigură de către instituţiile de stat de ocrotire a sănătăţii şi de învăţămînt, precum şi de către organizaţiile şi instituţiile nestatale.

Articolul 15. Condiţiile de activitate ale persoanelor juridice şi fizice care asigură realizarea drepturilor la reproducere

(1) Persoanele juridice şi fizice care asigură realizarea drepturilor la reproducere îşi desfăşoară activitatea în baza licenţelor eliberate de către organul de licenţiere.

(2) Persoanele care acordă servicii ce ţin de realizarea drepturilor la reproducere trebuie să aibă pregătire specială în acest domeniu.

(3) Pregătirea specialiştilor în domeniul asigurării realizării drepturilor la reproducere se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare, după programe de stat elaborate şi aprobate în modul stabilit.

[Art.15 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.15 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.2003, în vigoare 19.09.2003]

Articolul 16. Finanţarea

Finanţarea activităţii instituţiilor de stat ce acordă servicii ce ţin de realizarea drepturilor la reproducere se efectuează în limitele mijloacelor bugetelor de toate nivelurile.

Articolul 17. Răspunderea

Persoanele juridice şi fizice care asigură realizarea drepturilor la reproducere poartă răspunderea stabilită de legislaţia în vigoare.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 18.

Guvernul, în termen de 3 luni:

va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.