L E G E

privind drepturile copilului

nr. 338-XIII  din  15.12.1994

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13/127 din 02.03.1995

* * *

Abrogat: 21.12.2023

Legea R.Moldova nr.370 din 30.11.2023

C U P R I N S

Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Baza juridică

Articolul 2. Organele de ocrotire a drepturilor şi intereselor copilului

Articolul 3. Egalitatea în drepturi a copiilor

Capitolul II

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE COPILULUI

Articolul 4. Dreptul la viaţă

Articolul 5. Dreptul copilului la un nume şi la o cetăţenie

Articolul 6. Dreptul la inviolabilitatea persoanei, la protecţie împotriva violenţei fizice şi psihice

Articolul 7. Dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei

Articolul 8. Dreptul la libertatea gîndirii şi conştiinţei

Articolul 9. Dreptul la dezvoltarea capacităţilor intelectuale

Articolul 10. Dreptul la învăţătură

Articolul 11. Dreptul la muncă

Articolul 12. Dreptul la odihnă

Articolul 13. Dreptul la asociere în organizaţii obşteşti

Articolul 14. Obligaţiunile copilului

Capitolul III

FAMILIA ŞI COPILUL

Articolul 15. Obligaţiunea părinţilor de a naşte un copil sănătos

Articolul 16. Dreptul la abitaţie în familie

Articolul 17. Drepturile copilului care locuieşte separat de părinţi

Articolul 18. Răspunderea familiei pentru copil

Articolul 19. Dreptul la spaţiu locativ

Articolul 20. Dreptul la proprietate

Articolul 21. Ocrotirea familiei de către stat

Capitolul IV

COPILUL ÎN CONDIŢII NEFAVORABILE ŞI EXTREME

Articolul 22. Ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească

Articolul 23. Întreţinerea copiilor în instituţii de stat pentru copii

Articolul 24. Drepturile copiilor cu dizabilităţi

Articolul 25. Drepturile copiilor aflaţi în situaţii excepţionale

Articolul 26. Interzicerea antrenării copiilor în acţiuni militare

Articolul 27. Dreptul copilului la azil

Articolul 28. Ocrotirea drepturilor copilului în cazul tragerii la răspundere a acestuia

Articolul 29. Ocrotirea drepturilor copilului în instituţiile educative speciale

Articolul 30. Ocrotirea copilului de răpire, vînzare şi trafic

Capitolul V

COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ

Articolul 31. Colaborarea internaţională

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII

ŞI CONTROLUL ASUPRA APLICĂRII EI

Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea legii

Articolul 33. Controlul asupra aplicării legii

Notă: În textul actelor normative adoptate de Parlament:

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Ocrotirea de către stat şi societate a copilului, familiei şi maternităţii constituie în Republica Moldova o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin.

Prezenta lege stabileşte statutul juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale a copilului, formarea conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţionale şi general-umane, acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lipsiţi temporar sau permanent de anturajul familial sau care se află în alte condiţii nefavorabile sau extreme.

Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Baza juridică

(1) Drepturile şi obligaţiunile copilului sînt reglementate de prezenta lege şi de alte acte legislative.

(2) În conformitate cu prezenta lege, o persoană este considerată copil din momentul naşterii pînă la vîrsta de 18 ani.

Articolul 2. Organele de ocrotire a drepturilor şi intereselor copilului

(1) Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale şi sociale. Statul întreprinde acţiuni în vederea acordării de ajutor părinţilor, precum şi altor persoane responsabile de educaţia şi dezvoltarea copiilor.

(2) Protecţia drepturilor copilului este asigurată de organele competente respective şi de organele de drept.

[Art.2 modificat prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002, în vigoare 06.06.2002]

Articolul 3. Egalitatea în drepturi a copiilor

Toţi copiii sînt egali în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, dizabilitate, convingeri, avere sau origine socială.

[Art.3 completat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

Capitolul II

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE COPILULUI

Articolul 4. Dreptul la viaţă

(1) Dreptul copilului la viaţă şi la inviolabilitatea fizică şi psihică este garantat.

(2) Nici un copil nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante.

(3) Statul recunoaşte dreptul copilului la folosirea celor mai bune tehnologii de tratament şi recuperare, profilaxie a bolilor.

(4) În cazul în care părinţii refuză asistenţa medicală pentru copilul bolnav, aceasta se acordă contrar voinţei lor, la decizia consiliului de medici, luată în prezenţa reprezentantului puterii.

(5) În conformitate cu legislaţia, statul asigură mamei, în perioada pre- şi postnatală, condiţii necesare pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, pentru alimentarea lui raţională şi inofensivă, asistenţă medicală calificată şi gratuită, organizarea măsurilor de profilaxie a bolilor, de propagare a unui mod de viaţă sănătos.

Articolul 5. Dreptul copilului la un nume şi la o cetăţenie

(1) Din momentul naşterii copilul are dreptul la un nume şi este înregistrat conform prevederilor Codului căsătoriei şi familiei.

(2) Fiecare copil are dreptul la o cetăţenie. Temeiul şi condiţiile de dobîndire şi schimbare a cetăţeniei copilului sînt stabilite de legislaţie.

Articolul 6. Dreptul la inviolabilitatea persoanei, la protecţie împotriva violenţei fizice şi psihice

Statul ocroteşte inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formă de exploatare, discriminare, violenţă fizică şi psihică, neadmiţînd comportarea plină de cruzime, grosolană, dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni criminale, iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea ilicită de substanţe stupefiante şi psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerşetoriei, incitarea sau constrîngerea de a practica orice activitate sexuală ilegală, exploatarea în scopul prostituţiei sau al altei practici sexuale ilegale, în pornografie şi în materiale cu caracter pornografic, inclusiv din partea părinţilor sau persoanelor subrogatorii legale, rudelor.

Articolul 7. Dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei

Fiecare copil are dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei. Atentatul la onoarea şi demnitatea copilului se pedepseşte în conformitate cu legislaţia.

Articolul 8. Dreptul la libertatea gîndirii şi conştiinţei

(1) Dreptul copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum şi la confesiune nu pot fi încălcate sub nici o formă.

(2) Statul garantează copilului, capabil să-şi formuleze opiniile, dreptul de a-şi exprima liber aceste opinii asupra oricărei probleme care îl priveşte. De opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va ţine cont, în mod obligatoriu, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.

(3) În acest scop copilului i se dă posibilitatea de a fi audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative care-l privesc, fie direct, fie printr-un reprezentant sau organ corespunzător, în conformitate cu legislaţia.

(4) Nici un copil nu poate fi constrîns să împărtăşească o opinie sau alta, să adere la o religie sau alta contrar convingerilor sale. Libertatea conştiinţei copilului este garantată de către stat, ea trebuie să se manifeste în spiritul toleranţei religioase şi respectului reciproc.

(5) Părinţii sau persoanele subrogatorii legale au dreptul să educe copilul conform propriilor convingeri.

[Art.8 modificat prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002, în vigoare 06.06.2002]

Articolul 9. Dreptul la dezvoltarea capacităţilor intelectuale

Statul asigură tuturor copiilor posibilităţi şi condiţii egale pentru însuşirea valorilor culturale, susţine înfiinţarea diferitelor instituţii de stat şi obşteşti care contribuie la dezvoltarea capacităţilor creative ale copiilor, asigură accesul lor la aceste instituţii, sprijină în conformitate cu legislaţia editarea ziarelor, revistelor şi cărţilor pentru copii, turnarea filmelor, prezentarea emisiunilor radiofonice şi televizate pentru copii.

Articolul 10. Dreptul la învăţătură

(1) Fiecare copil are dreptul la instruire gratuită în limba română sau în altă limbă în şcoli de cultură generală, la continuarea studiilor în şcoli tehnico-profesionale, licee, colegii, instituţii de învăţămînt superior, în conformitate cu legislaţia.

(2) Copiii cu dizabilităţi au dreptul la instruire în şcoli speciale care funcţionează în conformitate cu regulamentele respective.

(3) Copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijire părintească au dreptul la instruire şi la întreţinere gratuite în toate instituţiile de învăţămînt.

[Art.10 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

Articolul 11. Dreptul la muncă

(1) Copilul are dreptul la muncă independentă în corespundere cu posibilităţile lui de vîrstă, starea sănătăţii şi pregătirea profesională, fiind remunerat în conformitate cu legislaţia muncii.

(2) Cu acordul părinţilor sau persoanelor subrogatorii legale copiii sînt admişi la muncă în măsura puterilor, îmbinînd munca cu învăţătura de la vîrsta de 14 ani. Organele de stat creează rezerve de locuri de muncă pentru copii, servicii speciale pentru angajarea lor.

(3) Statul protejează copilul de exploatare economică şi de executarea oricărei munci, ce prezintă pericol pentru sănătatea lui ori serveşte drept piedică în procesul de instruire, sau prejudiciază dezvoltarea lui fizică, intelectuală, spirituală şi socială.

(4) Participarea la muncă a copiilor cu dizabilităţi se realizează prin crearea de către stat a unei reţele adecvate de întreprinderi şi servicii.

(5) Antrenarea forţată sub orice formă a copilului în cîmpul muncii atrage răspundere juridică.

[Art.11 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

Articolul 12. Dreptul la odihnă

(1) Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi recreative proprii vîrstei sale. Poate participa de asemenea la viaţa culturală şi artistică.

(2) Statul stimulează şi susţine material crearea unei reţele largi de instituţii extraşcolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihnă şi alte obiective ce contribuie la întremarea sănătăţii copiilor, stabileşte înlesniri pentru frecventarea instituţiilor de cultură şi învăţămînt, a celor sportive de întremare şi a bazelor de odihnă în timpul vacanţei.

Articolul 13. Dreptul la asociere în organizaţii obşteşti

(1) Copiii au dreptul să se asocieze în organizaţii obşteşti în conformitate cu legislaţia.

(2) Statul acordă ajutor material organizaţiilor obşteşti ale copiilor, pune la dispoziţia lor localuri, le acordă înlesniri fiscale.

(3) Se interzice implicarea copiilor în activitatea politică şi asocierea lor în partide politice.

Articolul 14. Obligaţiunile copilului

Copilul este obligat să conştientizeze şi să respecte ordinea publică şi normele de convieţuire, să preţuiască atît tradiţiile şi valorile culturale naţionale, cît şi cele general-umane, să acumuleze cunoştinţe şi să se pregătească pentru o activitate utilă, să manifeste o atitudine grijulie faţă de părinţi, mediul ambiant, proprietatea publică şi privată.

Capitolul III

FAMILIA ŞI COPILUL

Articolul 15. Obligaţiunea părinţilor de a naşte un copil sănătos

(1) Persoanele care depun cerere de căsătorie, la solicitare, pot efectua un examen medical gratuit, în scopul depistării bolilor sau a agenţilor patogeni ce pot fi transmişi copiilor, cu acordul informat al lor. Rezultatele examinării se comunică numai persoanei examinate. Depistarea oricărei boli sau a agenţilor patogeni nu poate exclude căsătoria. În caz de depistare a dereglărilor genetice, care pot conduce la boli ereditare grave, nu se recomandă naşterea copilului.

(2) Femeia gravidă îndeplineşte necondiţionat indicaţiile medicilor pentru asigurarea dezvoltării normale a fătului. Se recomandă abţinerea de la consumul alcoolului, nicotinei şi drogurilor în perioada gravidităţii.

(3) Părinţii sînt obligaţi să respecte recomandările medicilor privind asigurarea dezvoltării normale a copilului în perioada pre- şi postnatală. Respectarea tuturor cerinţelor medicilor este stimulată de stat.

(4) Statul asigură persoanelor care se căsătoresc, precum şi familiilor tinere, condiţii necesare de examinare medicală.

[Art.15 modificat prin Legea nr.107 din 11.05.2012, în vigoare 15.06.2012]