L E G E

pentru modificarea unor acte legislative

 

nr. 168  din  26.07.2018

 

Monitorul Oficial nr.333-335/549 din 24.08.2018

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Art.I. – Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.176–181, art.513), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1:

partea introductivă va avea următorul cuprins:

„În scopul aplicării prezentei legi se utilizează noţiunile din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii şi, adiţional, se definesc următoarele noţiuni principale:”

noţiunea „cerinţe prescrise” se exclude;

noţiunile „durată de funcţionare”, „termen de valabilitate” şi „termen de garanţie” vor avea următorul cuprins:

„durată de funcţionare – perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs), în cadrul căreia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să-şi menţină caracteristicile funcţionale, cu condiţia respectării regulilor de transportare, manipulare, depozitare şi utilizare;

termen de valabilitate/dată de minimă durabilitate – perioadă de timp/dată stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs) pentru un produs nealimentar, altul decît cel pentru care este stabilită o durată de funcţionare, în cadrul căreia/pînă la care produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice iniţiale, cu condiţia respectării regulilor de transportare, manipulare, depozitare şi utilizare;

termen de garanţie – perioadă de timp, stabilită de prezenta lege sau declarată, care curge de la data livrării produsului, serviciului şi în cadrul căreia vînzătorul, prestatorul sau producătorul se angajează faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit, de a înlocui, de a repara sau întreţine produsul cumpărat, serviciul prestat ori de a se ocupa de produse, servicii în orice mod dacă acestea nu corespund condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;”

la noţiunea „produs falsificat (contrafăcut)”, textul „documentele normative” se substituie cu textul „specificaţiile tehnice”;

după noţiunea „interes economic” se introduc noţiunile:

„interesele colective ale consumatorilor – interesele unui anumit număr de consumatori care au suferit sau sînt susceptibili să sufere un prejudiciu din cauza unei încălcări;

activităţi de supraveghere a pieţei – acţiunile unei autorităţi competente însărcinate să determine dacă au avut loc încălcări transfrontaliere pe teritoriul său;

autoritate competentă – orice autoritate publică desemnată la nivel naţional care are competenţe specifice de asigurare a respectării actelor normative care protejează interesele consumatorilor;

autoritate solicitantă – autoritate competentă care formulează o cerere de asistenţă reciprocă;

autoritate solicitată – autoritate competentă care primeşte o cerere de asistenţă reciprocă;

birou unic de legătură – autoritate publică desemnată la nivel naţional, responsabilă de coordonarea cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor;

încălcare transfrontalieră – orice act sau altă omisiune contrară actelor normative care protejează interesele consumatorilor, care aduce atingere/poate aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor dintr-unul sau mai multe state membre ale UE şi Republica Moldova, din alte state decît cele în care actul sau omisiunea în cauză îşi are originea sau a avut loc ori de pe teritoriul cărora este stabilit comerciantul/furnizorul responsabil sau de pe cel în care se găsesc dovezile/activele privind actul sau omisiunea respectivă;”

după noţiunea „cerinţe declarate” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:

„garanţie legală de conformitate – protecţie juridică a consumatorului, rezultată prin efectul legii în raport cu lipsa de conformitate, care reprezintă obligaţia legală a vînzătorului sau a producătorului faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a aduce produsul la conformitate şi care include restituirea preţului plătit de consumator, înlocuirea, repararea sau întreţinerea produsului;”

noţiunea „garanţie” se substituie cu noţiunea „garanţie comercială” cu următorul cuprins:

„garanţie comercială – orice angajament facultativ asumat de către vînzător sau comerciant faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile în orice mod în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor sau oricărei alte condiţii din certificatul de garanţie sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;”

după noţiunea „reparaţie” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:

„reclamaţie – declaraţie scrisă, susţinută de documente probatoare, prin care un comerciant a comis sau este susceptibil să comită o încălcare a actelor normative care protejează interesele consumatorilor.”

2. Articolul 2:

se completează cu alineatul (2²) cu următorul cuprins:

„(2²) Prezenta lege stabileşte aspecte privind condiţiile în care autorităţile responsabile de aplicarea actelor normative care protejează interesele consumatorilor cooperează la nivel transfrontalier pentru a garanta respectarea acestor acte şi buna funcţionare a pieţei interne şi pentru a îmbunătăţi protecţia intereselor economice ale consumatorilor.”

alineatul (3) se completează cu litera e) cu următorul cuprins:

„e) dispoziţiilor speciale privind produsele alimentare.”

3. Articolul 7:

la alineatul (1) litera a), cuvîntul „importul” se substituie cu textul „introducerea şi/sau punerea la dispoziţie pe piaţă”;

la alineatul (3), cuvîntul „esenţiale” se exclude, iar textul „documentele normative” se substituie cu textul „actele normative”;

la alineatul (4), cuvîntul „importul,” se substituie cu textul „introducerea şi/sau”;

la alineatul (5), textul „de calitate stabilite de documentele normative” se substituie cu textul „stabilite în actele normative”;

la alineatul (6), textul „mărcii de conformitate” se substituie cu textul „marcajului de conformitate SM sau a marcajului CE”;

alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) Se interzice introducerea şi/sau punerea la dispoziţie pe piaţă şi comercializarea produselor nealimentare cu termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirată.”

la alineatul (8), cuvîntul „indicat” se substituie cu textul „/datei de minimă durabilitate sau datei durabilităţii minimale/datei-limită de consum indicate”.

4. La articolul 8:

litera a) va avea următorul cuprins:

„a) să introducă şi/sau să pună la dispoziţie pe piaţă numai produse inofensive, care corespund cerinţelor stabilite în actele normative şi celor declarate şi care trebuie să fie însoţite de documente ce atestă conformitatea, precum şi de alte documente, conform legislaţiei;”

la litera d), după textul „termenului de valabilitate” se introduce textul „/pînă la data de minimă durabilitate sau data durabilităţii minimale/data-limită de consum”.

5. Articolul 9:

la litera c), cuvîntul „competente” se substituie cu textul „de supraveghere a pieţei”;

la litera i), după textul „termenului de valabilitate” se introduce textul „/pînă la data de minimă durabilitate sau data durabilităţii minimale/data-limită de consum”;

articolul se completează cu litera j) cu următorul cuprins:

„j) să primească şi să soluţioneze reclamaţiile consumatorului într-o perioadă de timp care nu poate depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vînzătorului neconformitatea produsului şi l-a predat vînzătorului ori persoanei desemnate de acesta în baza unui document de predare-primire.”

6. Articolul 10 se completează cu litera h¹) cu următorul cuprins:

„h¹) să primească şi să soluţioneze reclamaţiile consumatorului într-o perioadă de timp care nu poate depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă prestatorului neconformitatea serviciului prestat;”.

7. La articolul 12:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Agentul economic este obligat să introducă şi/sau să pună la dispoziţie pe piaţă numai produse ce corespund cerinţelor stabilite în actele normative sau declarate şi să presteze servicii comunale numai în bază de contract încheiat individual cu consumatorii şi/sau cu reprezentanţii legali ai acestora sau în baza altui temei legal.”

la alineatul (4), după textul „termenului de valabilitate” se introduce textul „ , sau pînă la data de minimă durabilitate”;

alineatul (8) se abrogă.

8. La articolul 13 alineatul (6) litera b), după textul „termenul de valabilitate” se introduce textul „/data de minimă durabilitate sau data durabilităţii minimale/data-limită de consum”.

9. La articolul 16 litera f), textul „documentele normative” se substituie cu textul „actele normative”.

10. La articolul 17:

alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Producătorul este obligat să stabilească termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare, altele decît cele pentru care este stabilită durata de funcţionare, care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau mediului înconjurător.

(3) Vînzătorul nu poate stabili un termen de garanţie mai mic decît cel stabilit de către producător.”

la alineatul (5), textul „ , stabilită în documentul normativ” se exclude;

la alineatul (6), textul „în perioada termenului de garanţie” se exclude.

11. La articolul 18:

alineatul (4) se completează cu textul:

„În cazul produselor cu greutatea mai mare de 10 kg sau ale căror înălţime şi circumferinţă depăşesc în sumă 200 cm, transportarea către vînzător pentru reparaţia, înlocuirea, reducerea preţului şi restituirea contravalorii acestor mărfuri se efectuează cu forţele şi mijloacele vînzătorului, căruia i s-a adresat consumatorul, în limitele localităţii în care este amplasată unitatea de comerţ de unde a fost procurat produsul, precum şi din localitatea de reşedinţă a consumatorului.

În cazul în care vînzătorul/producătorul nu îndeplineşte această prevedere, transportarea şi returnarea mărfurilor le poate efectua consumatorul pe contul vînzătorului/producătorului. Vînzătorul/producătorul restituie cheltuielile rezonabile pentru transportarea şi returnarea mărfurilor în baza documentelor justificative prezentate de către consumator.”

la alineatul (5):

în partea introductivă, textul „sau provoacă inconveniente consumatorului” se exclude;

la litera c), textul „ . Consumatorul decide asupra inconvenientelor ce le poate produce măsura reparatorie şi poate solicita, la opţiunea sa, repararea sau înlocuirea produsului” se exclude;

la alineatul (7), după textul „neconformitatea produsului” se introduce textul „şi l-a predat vînzătorului ori persoanei desemnate de acesta în baza unui document de predare-primire”;

la alineatul (12), textul „fără neconformitate” se substituie cu textul „conform sau restituie contravaloarea produsului”;

la alineatul (14):

litera b) se completează în final cu textul „sau în termenul convenit cu consumatorul în conformitate cu alin.(7)”;

la litera c), textul „ , prin măsura reparatorie efectuată, a provocat” se substituie cu textul „nu a efectuat măsura reparatorie fără a provoca”;

alineatul (20) se completează în final cu textul „ , în condiţiile menţionate la alin.(14)–(18)”.

12. La articolul 18¹ alineatul (1), după textul „înlocuirea gratuită” se introduce textul „în condiţiile art.18 alin.(4)”, iar cuvîntul „necondiţionat” se exclude.

13. La articolul 18³:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Răspunderea vînzătorului privind garanţia legală de conformitate este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.

În cazul în care vînzătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanţie legală de conformitate de 2 ani, răspunderea vînzătorului, conform prevederilor art.18, este angajată dacă neconformitatea apare în cadrul termenului de garanţie comercială oferit.”

articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) Pentru produsele altele decît cele de folosinţă îndelungată, precum articole de încălţăminte, ţesături, articole de sticlă şi ceramică, răspunderea vînzătorului este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 30 de zile de la data vînzării acestora.”

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul produselor second-hand, vînzătorul poate să nu acorde garanţie.”

alineatul (7) se completează în final cu textul „ , răspunderea vînzătorului fiind angajată în conformitate cu prevederile alin.(2¹)”;

la alineatul (10), textul „la solicitarea consumatorului de o parte terţă competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea” se substituie cu textul „în conformitate cu art.18⁵ alin.(3)”;

articolul se completează cu alineatul (12) cu următorul cuprins:

„(12) Produsele de folosinţă îndelungată defectate, din motive care nu sînt imputabile consumatorului, în termenul prevăzut la alin.(1)–(3) sau în termenul de garanţie stabilit în conformitate cu art.18⁴ alin.(3) lit.b), atunci cînd nu pot fi reparate sau cînd durata cumulată de nefuncţionare din cauza deficienţelor apărute depăşeşte 10% din durata acestui termen, la cererea consumatorului, vor fi înlocuite de către vînzător, iar dacă nu pot fi înlocuite, acesta va restitui consumatorului contravaloarea produsului respectiv.”

14. La articolul 18⁴:

la alineatul (1), textul „Garanţia este obligatorie” se substituie cu textul „Garanţia comercială este obligatorie”;

la alineatul (2), textul „prin garanţia oferită” se substituie cu textul „prin garanţia comercială oferită”;

la alineatul (3), în partea introductivă, textul „conţinutul garanţiei” se substituie cu textul „conţinutul garanţiei comerciale”;

la alineatul (6), textul „garanţia nu respectă” se substituie cu textul „garanţia comercială nu respectă”;

articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:

„(9) În cazul în care nu se oferă garanţie comercială, consumatorului, la cerere, i se aduc la cunoştinţă de către vînzător, printr-un document scris, pe suport de hîrtie sau pe orice alt suport durabil, drepturile prevăzute la art.18³.”

15. La articolul 18⁵:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Dacă vînzătorul/prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor art.18 alin.(2) şi art.18¹ alin.(1) pe motiv că neconformitatea a apărut din motive imputabile consumatorului şi acesta nu este de acord cu asemenea concluzie, vînzătorul/prestatorul este obligat să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea.

În acest caz, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamaţiei, vînzătorul/prestatorul notifică, printr-un document scris, pe suport de hîrtie sau pe orice alt suport durabil, consumatorul cu privire la depunerea cererii de efectuare a expertizei, la datele de contact ale instituţiei abilitate în desfăşurarea expertizelor şi, la cererea consumatorului, transmite acestuia dovada înregistrării solicitării de expertiză a produsului corespunzător în instituţia respectivă.

În caz contrar, vînzătorul/prestatorul este obligat să îndeplinească cerinţele prevăzute la art.18 alin.(2) şi art.18¹ alin.(1).”

articolul se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

„(3¹) Consumatorul este în drept să participe la expertiză personal sau prin intermediul reprezentantului său.”

16. La articolul 19 alineatul (1), după textul „să ceară vînzătorului” se introduce textul „în unitatea de comerţ de unde a fost procurat”.

17. Articolul 20 alineatul (3):

litera a) va avea următorul cuprins:

„a) termenului de valabilitate sau pînă la data de minimă durabiliate – la produsele pentru care se stabileşte acest termen/dată;”

la litera c), după textul „termenului de valabilitate” se introduce textul „/datei de minimă durabilitate”.

18. Articolul 25:

la alineatul (2), textul „importul şi” se substituie cu textul „introducerea pe piaţă şi/sau”;

la alineatul (3), textul „precum şi valoarea energetică la produsele alimentare preambalate,” se exclude;

articolul se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

„(3¹) Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare se efectuează în conformitate cu Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.”

la alineatul (4), cuvîntul „exploatare,” se exclude;

la alineatul (7), textele „categoria calitativă respectivă a serviciului,” şi „şi declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate” se exclud.

19. La articolul 27:

alineatul (2) se completează cu litera g) cu următorul cuprins:

„g) asigură informarea statelor terţe şi a Comisiei Uniunii Europene cu privire la autorităţile competente şi a biroului unic de legătură privind cooperarea transfrontalieră în domeniul protecţiei consumatorului, precum şi la modul în care acestea pot fi contactate.”

alineatul (3):

la litera b), textul „importul şi” se substituie cu textul „introducerea şi/sau punerea la dispoziţie pe piaţă,”;

alineatul se completează cu litera t²) cu următorul cuprins:

„t²) coordonează activitatea de conlucrare între autorităţile competente din Republica Moldova privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor;”.

20. Articolul 28:

la alineatul (1) litera g), textul „organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor” se substituie cu textul „Comisia Naţională a Pieţei Financiare”;

la alineatul (2) litera g), textul „de către organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor” se substituie cu textul „de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare”.

21. Articolul 32:

la alineatul (1), cifra „5” se substituie cu cifra „1”;

la alineatul (2), cifra „10” se substituie cu cifra „2”;

articolul se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

„(1¹) Cuantumul penalităţii menţionate la alin.(1) nu poate depăşi preţul produsului sau preţul unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului, sau preţul total al comenzii în cazul în care costul produsului sau al unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului nu este determinat de contract.”

22. Legea se completează cu capitolul VII¹ cu următorul cuprins:

„Capitolul VII¹

COOPERAREA PRIVIND ÎNCĂLCĂRILE TRANSFRONTALIERE

ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR

Articolul 33¹. Competenţe generale în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor

(1) Autorităţile competente în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor (în continuare – autorităţi competente) îşi îndeplinesc atribuţiile în temeiul prezentului capitol ca şi cum ar acţiona în interesul consumatorilor din Republica Moldova, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unei alte autorităţi competente din ţară sau din străinătate.

(2) Lista autorităţilor competente şi cadrul de reglementare utilizat de către acestea se aprobă de către Guvern.

(3) Republica Moldova garantează, prin intermediul biroului unic de legătură, o coordonare eficientă în aplicarea capitolului VII¹ de către autorităţile competente, precum şi de instanţele judecătoreşti competente.

(4) Se desemnează Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei în calitate de birou unic de legătură în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor.

(5) Autorităţile competente care au un interes legitim, în temeiul cadrului legal şi normativ naţional, dispun de dreptul de încetare şi de interzicere a încălcărilor transfrontaliere, precum şi de notificare a eventualelor încălcări transfrontaliere, fără întîrziere, autorităţilor competente din ţară sau din străinătate.

(6) Controlul de stat în domeniul protecţiei consumatorilor asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

 

Articolul 33². Proceduri privind cererile de asistenţă reciprocă şi schimbul de informaţii

(1) Autoritatea solicitantă se asigură că orice cerere de asistenţă reciprocă conţine suficiente informaţii pentru a permite autorităţii solicitate să îndeplinească cererea, inclusiv orice dovadă necesară care nu poate fi obţinută decît pe teritoriul autorităţii solicitante.

(2) Cererile de asistenţă reciprocă sînt transmise de către autoritatea solicitantă biroului unic de legătură al autorităţii solicitate, prin biroul unic de legătură al autorităţii solicitante. Acestea sînt adresate, fără întîrziere, de biroul unic de legătură al autorităţii solicitate către autoritatea competentă în cauză.

(3) Cererile de asistenţă reciprocă şi toate comunicările de informaţii se fac în scris, prin intermediul unui formular standard, şi sînt transmise în format electronic.

Schimbul de informaţii poate fi efectuat prin intermediul schimbului electronic de informaţii şi al punctelor de acces într-un cadru securizat comun, utilizîndu-se un protocol de comunicaţii securizat şi o reţea securizată şi indicîndu-se numărul punctelor de acces, pentru a putea garanta confidenţialitatea şi protecţia schimbului de date.

(4) Autorităţile competente în cauză convin în privinţa limbilor care trebuie utilizate în cererile şi în comunicările de informaţii înainte de prezentarea cererilor. În cazul în care nu se ajunge la un acord, cererile se comunică în limba sau limbile oficiale ale statului în care activează autoritatea solicitată.

(5) Informaţiile transmise în urma unei cereri se comunică direct şi simultan autorităţii solicitante şi biroului unic de legătură al autorităţii solicitante şi celui al autorităţii solicitate.

(6) În scopul preîntîmpinării scurgerii de informaţii care conţin date cu caracter personal, transmise prin canalele de legătură, este asigurată folosirea metodelor de criptare a acestor informaţii, inclusiv prin utilizarea măsurilor organizaţionale, tehnice şi de regim.

 

Articolul 33³. Utilizarea informaţiilor şi protecţia datelor cu caracter personal, precum şi a secretului comercial

(1) Informaţiile furnizate se utilizează numai pentru a asigura respectarea actelor normative care protejează interesele consumatorilor.

(2) Autorităţile competente pot să invoce ca probă orice informaţii, documente, constatări, declaraţii, copii certificate sau date transmise, în acelaşi temei ca şi documentele similare obţinute în propria ţară.

(3) Informaţiile comunicate sub orice formă unor persoane care lucrează pentru autorităţile competente, instanţele judecătoreşti, executorii judecătoreşti şi a căror divulgare ar aduce atingere:

a) protecţiei vieţii private şi integrităţii individului, în special în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal;

b) intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală;

c) procedurilor jurisdicţionale şi avizelor juridice; sau

d) obiectivelor activităţilor de inspecţie sau de anchetă,

sînt cu acces limitat, cu excepţia cazului în care divulgarea lor este necesară pentru a pune capăt sau a interzice o încălcare transfrontalieră şi cu condiţia ca autoritatea care comunică informaţiile să consimtă divulgarea lor.

(4) La prelucrarea datelor cu caracter personal, autorităţile competente sînt obligate să respecte regimul de confidenţialitate a datelor cu caracter personal, să întreprindă măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia acestora împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite, măsuri menite să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce priveşte riscurile prezentate de prelucrare şi caracterul datelor prelucrate.

(5) Autoritatea competentă care furnizează datele cu caracter personal se asigură ca acestea:

a) să fie prelucrate corect;

b) să fie corespunzătoare, relevante şi neexcesive în raport cu scopul specific solicitării sau transferării;

c) să fie păstrate numai pentru timpul necesar scopului pentru care datele au fost furnizate sau ulterior prelucrate în conformitate cu prezentul capitol;

d) să fie aduse în atenţia autorităţii destinatare la timp în scopul luării de măsuri corespunzătoare de corectare în cazul datelor cu caracter personal posibil inexacte;

e) să fie corectate sau şterse la timp în cazul oricăror date cu caracter personal inexacte sau incorecte.

(6) Autorităţile competente trebuie să facă publice termenele şi condiţiile de prelucrare a datelor cu caracter personal şi să ofere informaţii detaliate privind:

a) numărul de înregistrare în calitate de operator de date cu caracter personal;

b) categoriile de date cu caracter personal colectate de la consumator, scopul colectării şi modul de prelucrare a acestora;

c) drepturile de care dispune consumatorul în calitate de subiect al datelor cu caracter personal, în special dreptul de a primi informaţii despre datele cu caracter personal transmise, dreptul de acces, de intervenţie şi de opoziţie asupra acestor date, precum şi de a adresa o plîngere către autoritatea naţională desemnată pentru protecţia datelor cu caracter personal ori de către instanţa de judecată, inclusiv dreptul de a cere despăgubiri în cazul prelucrării ilegale a datelor cu caracter personal. Dreptul persoanei vizate de a obţine informaţii, dreptul de acces, de intervenţie şi opoziţie asupra datelor cu caracter personal ale acesteia se reglementează în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru, pe teritoriul căruia s-a solicitat informaţia;

d) cazurile în care datele cu caracter personal pot fi divulgate terţilor;

e) punctul de contact pentru solicitările consumatorilor cu privire la datele cu caracter personal care îi vizează.

Autoritatea competentă va oferi, de asemenea, informaţii generale despre măsurile organizatorice şi tehnice întreprinse pentru protecţia datelor cu caracter personal ale consumatorilor.

(7) Datele cu caracter personal primite vor fi radiate fără întîrziere atunci cînd acestea nu mai sînt necesare în scopul pentru care au fost comunicate.

(8) Autoritatea solicitantă şi cea solicitată sînt obligate să înregistreze transmiterea, primirea şi distrugerea datelor. Dosarul va conţine informaţii cu privire la motivul transmiterii, conţinutul, autoritatea transmiţătoare şi destinatarul, timpul transmiterii şi, respectiv, a distrugerii datelor.

(9) Dacă consumatorul consideră că i-au fost încălcate drepturile cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, acesta poate înainta o plîngere la adresa autorităţii naţionale de protecţie a datelor cu caracter personal care efectuează controlul legalităţii operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal şi informează consumatorul vizat în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 33⁴. Schimbul de informaţii la cerere

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată furnizează, fără întîrziere, în condiţiile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, orice informaţie relevantă cerută pentru a se stabili dacă s-a produs o încălcare transfrontalieră sau dacă există motive întemeiate să se bănuiască că o astfel de încălcare se poate produce.

(2) Autoritatea solicitată iniţiază, după caz, cu ajutorul altor autorităţi publice, inclusiv organe de control, investigaţiile corespunzătoare sau întreprinde orice altă măsură necesară sau adecvată, în condiţiile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, pentru a colecta informaţiile solicitate.

(3) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată poate autoriza un inspector abilitat al autorităţii solicitante să însoţească reprezentanţii autorităţii solicitate pe parcursul anchetelor acestora.

 

Articolul 33⁵. Schimbul de informaţii fără cerere prealabilă

(1) În cazul în care o autoritate competentă are cunoştinţă de o încălcare transfrontalieră sau are motive întemeiate să bănuiască că o astfel de încălcare se poate produce, aceasta informează imediat autorităţile competente din celelalte state membre despre această încălcare.

(2) În cazul în care o autoritate competentă ia măsuri executorii suplimentare sau primeşte cereri de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte încălcarea transfrontalieră, aceasta informează autorităţile competente din celelalte state membre despre această încălcare.

 

Articolul 33⁶. Cereri de măsuri executorii

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată întreprinde toate măsurile executorii necesare pentru a pune capăt sau a interzice, fără întîrziere, încălcarea transfrontalieră.

(2) Pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul alin.(1), autoritatea solicitată îşi exercită puterile în condiţiile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi orice alte drepturi care i se recunosc în temeiul legislaţiei interne. Autoritatea solicitată stabileşte, după caz, cu ajutorul altor autorităţi publice, măsurile executorii care trebuie întreprinse pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea transfrontalieră în mod proporţional, raţional şi eficient.

(3) Autoritatea solicitată poate să se consulte cu autoritatea solicitantă în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor executorii menţionate la alin.(1) şi (2). Autoritatea solicitată informează, fără întîrziere, autoritatea solicitantă, autorităţile competente ale celorlalte state membre şi comisia despre măsurile luate şi efectul acestora asupra încălcării transfrontaliere, indicînd, în special, dacă aceasta din urmă a încetat.”

23. Articolul 34¹ se completează în final cu textul „cu prevederile art.1, art.2 alin.(1), art.3, art.4 alin.(1)–(3) şi (4) lit.(a) şi alin.(6)–(8), art.6 alin.(1)–(3), art.7 alin.(1)–(2), art.8 alin.(1)–(3), art.11, art.12 alin.(1)–(5) şi art.13 alin.(1)–(3) din Regulamentul (CE) nr.2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 364 din 9 decembrie 2004.”

24. În textul legii, cuvîntul „prescrise” se substituie cu textul „stabilite în actele normative”.

 

Art.II. – La articolul 4 din Legea nr.420/2006 privind activitatea de reglementare tehnică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.92–102, art.125), cu modificările ulterioare, alineatul (6) se abrogă.

 

Art.III. – Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.46–47, art.136), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 12 alineatul (5), cuvîntul „prescrise” se substituie cu cuvîntul „stabilite”.

2. La articolul 18 alineatul (1), textul „ , în conformitate cu art.4 alin.(6) din Legea nr.420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică” se exclude.

3. La articolul 23 alineatul (3), cuvîntul „prescrise” se substituie cu textul „stabilite în actele normative”.

 

Art.IV. – La articolul 5 din Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.40–49, art.82), cu modificările ulterioare, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Caracterul inofensiv al produselor petroliere pentru sănătatea populaţiei, pentru bunurile consumatorului şi pentru mediul înconjurător este garantat prin calitatea acestor produse, reglementată de actele normative. Calitatea produselor petroliere se atestă prin rapoarte de inspecţie emise de către organismele de inspecţie acreditate în condiţiile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii şi recunoscute de către Ministerul Economiei şi Infrastructurii.

(3) Produsele petroliere importate şi comercializate trebuie să corespundă prevederilor actelor normative şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Controlul calităţii produselor petroliere şi respectării documentelor normative referitoare la acestea îl efectuează Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei. Ministerul Economiei şi Infrastructurii, în calitate de organ central de specialitate al administraţiei publice elaborează politici publice şi acte normative privind procesul de monitorizare a calităţii produselor petroliere. Monitorizarea calităţii produselor petroliere se realizează prin intermediul organismelor de inspecţie acreditate şi recunoscute în cadrul unui sistem de monitorizare aprobat de către Guvern.”

 

Art.V. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.